Percy Bysshe Shelley (se pronunță: pɜrsi bɪʃ ʃɛli)[3] (n. 4 august 1792, d.

8 iulie 1822) a
fost unul dintre cei mai importanți poeți ai romantismului englez, criticii considerându-l unul
dintre cei mai de seamă lirici ai literaturii de limbă engleză. Faima i-au adus-o poemele
clasice Oyzmandias, Odă vântului de apus (Ode to the West Wind), Odă unei ciocârlii (To a
Skylark) și Mascarada anarhiei (The Masque of Anarchy), care sunt printre cele mai populare
și cele mai lăudate poeme de limbă engleză. Cu toate acestea, lucrările sale majore sunt
poemele vizionare Prometeu descătușat (Prometheus
Unbound), Alastor, Adonis (Adonais), Revolta islamului (The revolt of Islam), precum și piesa
neterminată Triumful vieții (The Triumph of Life). Familia Cenci (The Cenci) și Prometeu
descătușat sunt piese dramatice scrise în cinci, respectiv patru acte. De asemenea, a scris
romanele în stil gotic Zastrozzi și St. Irvyne sau Cavalerul de Rozacruce (St. Irvyne, or the
Rosicrucian), precum și proză scurtă Asasinii (The Assassins) și Colosseumul (The Coliseum).
Shelley a fost de asemenea celebru pentru prieteniile sale cu John Keats și Lordul Byron. Cea
de-a doua soție a lui Shelley a fost romanciera Mary Shelley, autoarea lui Frankenstein.
Shelley nu a trăit suficient să se bucure de succesul operei sale. Unele lucrări ale sale au fost
publicate, dar nu puține, au fost mai apoi interzise după tipărire. Se spune că în timpul vieții
nu a încasat mai mult de 50 de lire sterline din scrierile sale. Doar 50 de cititori, aproximativ,
i-au citit lucrările până la moarte. În 1813, la vârsta de 21 de ani, a tipărit primul său
poem Crăiasa Mab (Queen Mab), un poem radical și revoluționar, în 250 de
exemplare. Crăiasa Mab a fost scrisă folosind excesiv un limbaj tehnico-științific și
imortalizând recomandări morale pentru societatea oropsită din lumea industrializată.

Prometeu descatusat - poem dramatic al poetului englez Percy Bysshe Shelley

publicat in anul 1820

Prometeu descatusat reprezinta cea mai izbutita creatie moderna, avand ca

tema mitul prometeic, dupa poemul lui Goethe, Prometeu. Shelley ofera o noua
interpretare mitului, facand din Prometeu simbolul victoriei geniului uman,
purificat si inaltat prin suferinta si dragoste deasupra fortelor raului.
in Prometeu descatusat eroul legendar, inlantuit pe o stanca si supus unor torturi
cumplite, suporta supliciul cu curaj si demnitate si renunta la ura impotriva lui
Jupiter, deoarece numai astfel va putea inlatura tirania zeului. Eliberarea lui
Prometeu se produce in chip miraculos ca rezultai al interventiei fortelor naturii
si a lui Demogorgon. intelepciunea il face pe Prometeu superior zeilor. Sufletul
lui Prometeu este cuprins de o deosebita dragoste fata de omenire.
În poemul lui Shelley apare acest nou personaj, Demogorgon, simbolul
viitorului, al fortei multimii, capabila sa-l elibereze pe binefacatorul sau. In
aceasta acceptie poemul este un elogiu adus omului, capabil sa isi dobandeasca
propria libertate.

Capodopera lui Shelley este drama lirica Prometeu descatusat (1820), reluare
a unui mit antic, prelucrat inaintea sa, printre altii, de Eschil si Goethe.
in mitologie, Prometeu este un erou civilizator. Fiu al titanului Iapet, frate cu
Atlas, el a plamadit omul udat cu apa si a daruit omenirii focul, furat de la zei.
Ca pedeapsa, din porunca lui Zeus, Hefaistos l-a inlantuit pe stancile
Caucazului, iar un vultur a fost trimis sa-i devoreze ficatul.

În prefata operei, Shelley lamureste felul in care si-a creat eroul. Prometeu este
„tipul celei mai inalte desavarsiri a naturii morale si intelectuale, care, manat de
cele mai curate si mai indreptatite imbolduri, nazuieste spre cele mai bune si mai
nobile teluri".

Drama are patru acte. in actul I, in Caucaz, inlantuit de o stanca, deasupra

prapastiei, Prometeu monologheaza impotriva lui Jupiter, cel care l-a pedepsit:
„Pe mine insa, care-ti sunt dusman,/Tu m-ai facut, orbit de ura, domn/Asupra
vietii mele chinuite/Si-asupra razbunarii tale vane./Trei mii de ani de ore fara
somn. De clipe masurate prin durere, -/incat sa-mi para tot atatia ani, —
/Singuratatea, chinul, deznadejdea./Dispretul, — iat-a mea impa-ratie.VMai
stralucita decat cea pe care/O vezi de pe-al tau tron nepizmuit/O, zeu
atotputernic! De-asfi vrut/Sa-mpart rusinea tiraniei tale,/N-as spanzura acuma,
pironit/De stanca asta neagra, moarta, rece./Enorma ce-i alunga si pe vulturi, -
/Far-a avea In jur vreun fir de iarba/Vreo gaza sau vreun zvon de viata
vie./Durerea, vai, mi-e data pe vecief/Nicio schimbare nu-i, nicio nadejde!/Si
totusi rabd".
Durerea îi dăduse lui Prometeu intelepciunea si puterea de a uita ura
impotriva lui Jupiter. Soseste Mercur, trimisul zeului, care ii cere sa renunte la
lupta. Nici Furiile, amenintatoare, nu reusesc sa-l induplece pe Prometeu, pentru
ca el facuse din propria-i agonie „o stavila in calea tiranie?'.
În actul al II-lea apar Asia, iubita lui Prometeu, si Panteea, sora ei, aflate in
surghiun intr-o vale incantatoare din Caucaz. Ele se indreapta spre pestera lui
Demogorgon, „un duh" cu puteri de oracol. Asia vrea sa afle cand va sosi „ora
cea harazita" a eliberarii lui Prometeu. În actul al III-lea este prezentat Jupiter,
in Cer, inconjurat de zeitati si framantat de gandul ca omul nu si-a pierdut
speranta si curajul: „Supus-am lumea toata; numai omul/Mai are-un suflet, ca un
foc nestins/In care ard - spre cer - mustrari cumplite./Si indoieli, bocete, si
rugi/Rostite-n sila".
Soseste Demogorgon si tirania este invinsa. Hercule il dezleaga pe
Prometeu, gestul semnificand eliberarea omenirii. Pamantul-Muma simte viata,
bucurie si caldura prin trupul „batran, uscat si rece".
Actul al IV-lea se petrece intr-un colt de padure, langa pestera lui Prometeu. De
pretutindeni curg „luminile si muzica". A sosit ziua in care s-a implinit
blestemul prometeic: „Sa-nfrunti Puterea -oricat de cumplita, -/Si sa iubesti, cu-
ncredere deplina./Pan-ce Speranta insasi va crea/Ravnitul tel din propria-i
ruina./Sa nu te schimbi si sa nu sovai da! -/Titanule, aceasta-i slava ta -/Sa fii
frumos, sibun, si liber, iata/Victoria si viata-adevarata!"
Drama lui Shelley este creata pe ideea ca numai dupa alungarea tiraniei
este posibila unirea virtutii cu speranta si cu iubirea. Acest mesaj include opera
in umanism.