Fenomene electrice naturale

Stan Ianis Ștefan 8B

PARATRĂSNETUL
Def: Paratrăsnetul este o instalație de protecție a construcțiilor și
a instalațiilor împotriva efectelor produse de loviturile directe de
trăsnet. Curentul se scurge din paratrăsnet în pământ. Se mai
numește paratoner sau parafulger. Benjamin Franklin a fost
primul care a intuit și a pus fulgerul și trăsnetul pe seama
electricității. În anul 1749, a publicat două studii referitoare la
aceste fenomene ale naturii propunându-și să încerce o captare a
electricității adunate în nori în timpul furtunilor.
Tipuri de paratrăsnete

Paratrăsnetele sunt de 3 tipuri:

1) paratrăsnet clasic
2) paratrăsnet cu dispozitiv de amorsare (PDA)
3) mixte, care se compun din elemente clasice și paratrasnete
PDA
Cele mai folosite sunt cele tip PDA, acestea fiind mai eficiente,
mai ușor de instalat, mai ieftine și mai estetice.
Modul de funcționare al unui paratrăsnet
Formarea unui paratrăsnet are loc că urmare a creșterii câmpului electric peste o valoare
critică. Această energie naturală este acumulată de dispozitivul de amorsare al
partrasnetului, care astfel rămâne în situație de pre-control. Pe măsură ce descărcarea se
apropie, are loc o creștere bruscă și intensă de câmp electric, ceea ce generează o zona
de risc de impact. Dacă această zona se găsește în zona de protecție a paratrasnetelui,
variația bruscă a câmpului electric declanșează simultan sistemul de control al
paratrasnetului care, sincronizat cu apropierea fulgerului, furnizează o cale de descărcare
sigură și controlată spre pământ.
Un criteriu foarte important de care ținem cont când alegem tipul de PDA este avansul de
amorsare ΔT (exemplu: 15μs, 30μs, 45μs, 60μs).
Informații utile despre paratrăsnet
Vârful unui paratrăsnet trebuie să fie cu cel puțin 2m-3m deasupra zonei ce trebuie protejate (inclusiv
obiectele instalate pe acoperiș: coșuri de fum, antene, etc.). Înălțimea de 2m este cea minimă și poate
asigura o rază minimă de protecție . În funcție de înălțimea relativă a paratrasnetului față de obiectele
de pe acoperiș, acesta poate avea raze de protecție diferite. Se poate întâmpla să fie nevoie de două
sau mai multe paratrasnete.

Fiecare paratrăsnet PDA este legat la pământ prin cel puțin două coborâri (conductoare), dintre care
una ar putea fi naturală. Coborârile sunt instalate de regulă pe partea exterioară a structurii protejate.
La 2m înălțime deasupra solului, conductorul de coborâre este întrerupt, legătură electrică la priza de
pământ fiind realizată cu o piesă de separație de alamă. Pentru protejarea conductorului de coborâre,
pe porțiunea de 2m de sub piesă de separație se montează o teacă de protecție cu lungimea de 2m
din inox. Fiecare coborâre a unui Paratrăsnet este legată la o priză de pământ proprie.
Trăsnetul
Trăsnetul este o descărcare electrică disruptivă care se produce între nor și pământ și poate fi
negativ sau pozitiv. Producerea unui trăsnet este însoțită de fulger și tunet. Decalajul dintre
observarea fulgerului și auzirea tunetului se datorează diferenței dintre vitezele de propagare ale
celor două unde, luminoasă de circa 300.000 km/s și acustică (sonoră) de circa 332 m/s (la 0°C și
presiunea de 1 atmosferă). Din această cauză există un decalaj de timp între recepționarea vizuală
(fulgerul) și auditivă (tunetul) a trăsnetului. Acest decalaj crește cu cât trăsnetul este mai departe
de observator. Trăsnetul este o descărcare electrică care restabilește echilibrul electric între nor și
pământ. Tensiunea între un nor și pământ a fost măsurată la câteva zeci de milioane de volți.
Aerul uscat are o putere de străpungere de circa 3 milioane de volți/metru care ar duce
(considerând lungimea trăsnetului de 1-2 km) la o tensiune mult mai mare decât cea măsurată. La
nivel mondial, trăsnetul provoacă zeci de mii de victime umane în fiecare an.
Trăsnetul
Trăsnetul este o descărcare electrică care restabilește echilibrul electric între nor și pământ (vedeți figura).
Tensiunea între un nor și pământ a fost măsurată la câteva zeci de milioane de volți. Aerul uscat are o
putere de străpungere de cca. 3 milioane de volți/metru, care ar duce (considerând lungimea trăsnetului de
1-2 km) la o tensiune mult mai mare decât cea măsurată. Observații asupra trăsnetelor au stabilit că
acestea sunt precedate de o descărcare prealabilă, în care aerul este ionizat într-o lavină electronică,
rezultând o reacție în lanț, care creează un canal de aer ionizat pentru trăsnet cu o putere de străpungere
de aproximativ 50 de ori mai mică decât a aerului ne-ionizat. Acest canal se formează în vecinătatea
corpurilor proeminente de pe pămant, unde intensitatea câmpului electric este maximă. Descărcarea (sau
descărcările) principală/e are/au loc exclusiv în lungul acestui canal de aer ionizat, de obicei în formă de
zigzag. Există ipoteza că aerul este ionizat de radiațiile cosmice (Charles Thomson, 1925), deși aceasta
explicație nu este acceptată de către toți cercetătorii. În prezent, cercetarea trăsnetelor continuă și
utilizează mici rachete sau baloane metereologice de cercetare.
Într-o descărcare electrică normală, 90% din energia trăsnetului este convertită imediat în căldură, în timp
ce mai puțin de 1% este convertită în sunet și restul în lumină.
Fotografie cu trăsnetul și parătrasnetul
Informații preluate de pe:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Tr%C4%83snet

https://ro.wikipedia.org/wiki/Paratr%C4%83snet

https://www.google.ro/?client=safari

MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!