LICEUL GRECO-CATOLIC "IULIU MANIU"

Oradea, str. Iuliu Maniu nr.5

PORTOFOLIU
Nume diriginte: Mic David Marius

Elev: PALLAGI KRISZTIAN

Clasa: a VIII-a B

1
 FENOMENELE ELECTRICE ÎN NATURĂ

FULGERE ȘI TRĂSNETE

FULGERUL

Este un arc luminos rezultat în urma unui proces de descărcare

electrică (trăsnet) cauzat de o diferenţă de potenţial electrostatic. Acest
fenomen meteorologic are loc în natură între nori încărcaţi cu sarcini
electrice diferite sau între nor şi pământ.

TRĂSNETUL

Este o descărcare electrică, de mii de amperi între nor şi pământ,

căutând întotdeauna traseul cel mai scurt de parcurs. Ţinând cont de

2
puterea descărcării este absurd să credem că nişte tălpi din piele ne vor
proteja de trăsnet, deoarece, după ce parcurge kilometri în aerul izolator,
câţiva milimetri de dielectric nu vor împiedica drumul său spre pământ.

Formarea trăsnetului

Atunci când condiţiile atmosferice sunt normale, echilibrul electric

din atmosferă este stabil. În momentul în care se formează nori de furtună
(cumulonimbus), sarcinile pozitive şi negative se separă în interiorul
acestor nori.
Partea inferioară a norului se încarcă de obicei negativ. Acest lucru
provoacă o acumulare de sarcini pozitive pe toate elementele care se
găsesc la sol, acumulare care va fi cu atât mai importantă pe vârfurile
metalice.
Norul începe să se descarce, descărcarea avansând prin salturi de
câteva microsecunde. Aceste modificări electrice bruste produc o
acumulare de sarcini pozitive şi mai importantă.
Efectul Corona este perceptibil uneori, ca o lumină verde, se
producea astfel pe catargele vapoarelor când marinarii vorbeau despre
focul din Saint Elme.
Numeroase persoane au observat că părul li se electrizează atunci
când sunt surprinse de o furtună la munte.
Se creează traseul de descărcare: sarcinile care produc efectul
Corona formează un traseu ascendent care vine în întâmpinarea
descărcării norului. Când acestea se întâlnesc, traseul este creat. Norul
se descarcă prin acest canal.
O descărcare electrică posedă o energie enormă, capabilă să
atingă temperaturi de 30.000 grade C, care sunt percepute ca o lumină
orbitoare, si care este denumită trăznet (sau fulger, dacă se produce între
nori). Tunetul este sunetul ca de explozie care se produce de-a lungul
canalului de descărcare al gazelor generate prin această încălzire. Durata
sa pare mai mare decât este în realitate din cauza reflexiei sunetului si
pare că ajunge mai târziu din cauza faptului că viteza sunetului (340 m/s)
este mai mică decât cea a luminii (300.000 Km/s).

3
 Protecția împotriva trăsnetului

Protecția împotriva trăsnetului este dată de paratrăsnet, un

dispozitiv inventat la jumătatea secolului al 18-lea de către Benjamin
Franklin. Majoritatea oamenilor loviți de trăsnet sunt surprinși de furtună
într-un loc expus sau se află în imediata vecinătate a unui copac lovit de
trăsnet.
Avioanele sunt protejate cu un dispozitiv numit în
engleză discharge wicks. Acestea sunt elemente metalice ascuțite pe aripi
care minimizează sarcina statică care se acumulează pe suprafața
metalică a avionului în zbor.

Distanța până la trăsnet

Producerea unui trăsnet este însoțită de fulger și tunet. Decalajul

dintre observarea fulgerului și auzirea tunetului se datorează diferenței
dintre vitezele de propagare ale celor două unde, luminoasă de ca.
300.000 km/s și acustică (sonoră) de ca. 332 m/s (la 0 °C și presiunea de
1 atmosferă). Din aceasta cauză există un decalaj de timp între
recepționarea vizuală (fulgerul) și auditivă (tunetul) a trăsnetului. Acest
decalaj crește cu cât trasnetul este mai departe de observator. Distanța în
kilometri până la locul lovit de trăsnet se poate afla împărțind numărul de
secunde dintre observarea fulgerului și auzirea tunetului la 3. De exemplu,
dacă sunt 9 secunde între fulger și tunet, trăsnetul a lovit la aproximativ 3
km depărtare.

Clasificarea descărcărilor electrice atmosferice

4
 a).descărcări între nori, având aspectul unei urme luminoase;
b).descarcari în interiorul norilor, care se produc între două centre
de sarcini de semn contrar din interiorul aceluiaşi nor;
c).descărcări care nu ating solul;
d).descărcări prin părţile superioare ale norilor, dirijate în sus;
e).descărcări între nor si pamânt, numite trăsnete, sau fulgere de
pamânt.

Descărcarea electrică

Trăsnetul este o descărcare electrică care restabilește echilibrul

electric între nor și pământ (vedeți figura).
Tensiunea între un nor și pământ a fost măsurată la câteva zeci de
milioane de volți. Aerul uscat are o putere de străpungere de cca. 3
milioane de volți/metru care ar duce (considerând lungimea trăsnetului de
1-2 km) la o tensiune mult mai mare decât cea măsurată. Observații
asupra trăsnetelor au stabilit că acestea sunt precedate de o descărcare
prealabilă, în care aerul este ionizat într-o lavină electronică, rezultând
o reacție în lanț, care creează un canal de aer ionizat pentru trăsnet cu o
putere de străpungere de aproximativ 50 de ori mai mică decât a aerului
ne-ionizat. Acest canal se formează în vecinătatea corpurilor proeminente
de pe pămant, unde intensitatea câmpului electric este maximă.
Descărcarea (sau descărcările) principală are loc exclusiv în lungul
acestui canal de aer ionizat, de obicei în formă de zig-zag. Există ipoteza
că aerul este ionizat de radiațiile cosmice (Charles Thomson, 1925), deși
aceasta explicație nu este acceptată de către toți cercetătorii. În prezent,

5
cercetarea trăsnetelor continuă și utilizează mici rachete sau baloane
metereologice de cercetare.

Lungimea și durata trăsnetului

Trăsnet negativ
 Descărcarea prealabilă durează 0,01 s, urmată de
cea principală de numai 0,0004 s, urmată la rândul ei după o scurtă pauză
(de 0,03 s - 0,05 s) de noi descărcări (în medie, 4 sau 5 descărcări
principale, sau propriu zise). Au fost observate până la 42 de astfel de
descărcări succesive într-un trăsnet, cu un curent mediu de
20 000 amperi.
 Datorită duratei foarte scurte a unui trăsnet, doar
câteva microsecunde, intensitatea curentului electric poate atinge sute de
mii de amperi, iar temperatura plasmei din interiorul acestuia poate depăși
28 000 °C.
 Un trăsnet atinge în medie lungimea de 1 - 2 km. În zonele
tropicale, unde umiditatea aerului e mai ridicată, trăsnetele pot ajunge la
2 - 3 km lungime. În nori s-au observat fulgere cu o lungime de 5 - 7 km,
iar cu ajutorul radarului pentru trăsnete, unele care ating 140 km lungime.
 Tensiunea unui trăsnet cu o lungime de 1 km este de aproximativ
100 milioane de volti. Sarcina totală care este descărcată într-un trăsnet
este în medie de 5 coulomb. Cu o durată medie de aproximativ 30 de
microsecunde, curentul mediu al unui trăsnet negativ este de aproximativ
100 000 A.
 Energia totală descărcată este aproximativ 500 MJ.
Trăsnet pozitiv
Deoarece trăsnetele pozitive au lungimea mai mare și descarcă
sarcini de pe suprafețe mai întinse, acestea au o energie mult mai mare
decât cele negative.
 Lungimea și, prin urmare, tensiunea sunt de aproximativ 10 ori
mai mare decât a trăsnetelor negative
 Sarcina descărcată este de aproximativ 100 de ori mai mare. Prin
urmare frecvența de producere este de aproximativ 100 de ori mai mică,
comparativ cu trăsnetele negative (mai exact 5 %).
 Durata și curentul sunt ambele de aproximativ 10 ori mai mari.
 Energia este de aproximativ 1000 de ori mai mare.

Având în vedere numeroase măsurători ce au fost facute, s-a

constat că picăturile de ploaie, fulgii de zăpadă, grindina etc., în căderea
lor spre pământ, transportă şi sarcini electrice. S-a mai stabilit că sarcinile
pozitive transportate de precipitaţii sunt mai numeroase decât cele
negative. În timpul căderii aceleiaşi precipitaţii (ploaie ori zapadă), unele
particule lichide ori solide sunt încărcate cu electricităţi diferite, iar altele
ramân neutre.
Cauza formei în zig zag a fulgerului este produsă prin descărcarea
electrică numai prin zonele cu aer ionizat.

6
 FULGERUL GLOBULAR

Fulgerele globulare reprezintă un eveniment rar întâlnit; apar sub

forma unor sfere luminoase, de obicei de mărimea unui grepfruit, şi
durează până la 20 de secunde.
Un grup de cercetători de la CSIRO şi Universitatea Naţională
Australiană a publicat în Journal of Geophysical Research Atmospheres
un studiu în care elaborează o nouă teorie.
Ei au pornit de la observaţia că fulgerele globulare apar cel mai
adesea în apropierea geamurilor, la ferestrele caselor sau în cabinele
avioanelor.
După ce lovesc solul, trăsnetele lasă în urmă o dâră de particule
încărcate electric (ioni). În cele mai multe cazuri, aceşti ioni pozitivi sau
negativi se recombină imediat. Particulele care rămân în stare de ioni
coboară spre pământ.
Cercetătorii australieni cred că asemenea ioni se pot acumula pe
partea exterioară a unor suprafeţe non-conductoare, cum sunt geamurile.
Aceşti ioni acumulaţi pot produce un câmp electric ce poate străbate
sticla. Câmpul electric dă electronilor de pe partea interioară a geamului
suficientă energie pentru a disloca electroni din moleculele de aer
înconjurătoare, eliberând în acelaşi timp fotoni care creează sfera
luminoasă.

Fulgerul negru sau „fulgerul invizibil „

7
 Cercetătorii de la Institutul de Tehnologie din Florida descriu
„fulgerul negru”, așa cum l-a numit un coleg (Joseph Dwyer) ca pe un
fenomen neobișnuit: pulsații puternice de radiație ce sunt
invizibile. Oamenii de știință specializați în studierea fulgerelor au
descoperit că pe timpul furtunilor, pe lângă fulgere, în atmosferă sunt
eliberate raze X și chiar raze gamma, o formă de radiație asociată, de
obicei cu evenimentele cosmice și exploziile nucleare. Spre deosebire de
fulgerele obișnuite, spune Dwyer, oamenii pot fi loviți de fulgerele negre
fără să simtă însă. Tot el avertizează că este posibil ca într-o secundă,
oamenii să fie loviți de o doză de radiație ionizantă egală cu doza
acumulată de-a lungul întregii vieți. Fulgerul negru a fost descoperit într-
un mod cu totul neașteptat. Dorind să afle care sunt cauzele ce provoacă
fulgerele obișnuite (încă nu sunt cunoscute pe deplin), oamenii de știință
au început să măsoare radiațiile furtunilor. Spre surprinderea lor au
observat emisii de raze X și raze gamma.
Un alt cercetător, J. Eric Grove de la Naval Research Laboratory
din Washington, sugerează că furtunile ar putea produce flash-uri de raze
gamma mult mai puternice decât susține teoria lui Dwyer, confirmând
existența fenomenului însă, după cum arată datele suplimentare obținute
cu ajutorul unui senzor de pe telescopul Spațial Fermi, vor oferi mai multe
informații. „Avem nevoie de mai multe experimente pentru a înțelege cu
adevărat acest fenomen”, spunea același om de știință. Până atunci,
fulgerul negru și cel globular continuă să rămână un mister.