Fenomene meteorologice

Trăsnet
Trăsnetul este o descărcare electrică disruptivă care se produce între nor și pământ
și poate fi negativ sau pozitiv. Producerea unui trăsnet este însoțită de fulger și
tunet. Decalajul dintre observarea fulgerului și auzirea tunetului se datorează
diferenței dintre vitezele de propagare ale celor două unde, luminoasă de circa
300.000 km/s și acustică (sonoră) de circa 332 m/s (la 0°C și presiunea de 1
atmosferă). Din această cauză există un decalaj de timp între recepționarea vizuală
(fulgerul) și auditivă (tunetul) a trăsnetului. Acest decalaj crește cu cât trăsnetul este
mai departe de observator. Trăsnetul este o descărcare electrică care restabilește
echilibrul electric între nor și pământ. Tensiunea între un nor și pământ a fost
măsurată la câteva zeci de milioane de volți. Aerul uscat are o putere de străpungere
de circa 3 milioane de volți/metru care ar duce (considerând lungimea trăsnetului de
1-2 km) la o tensiune mult mai mare decât cea măsurată. La nivel mondial, trăsnetul
provoacă zeci de mii de victime umane în fiecare an.
Protecția împotriva trăsnetului
Trăsnetul negativ (cel obișnuit) se produce între baza norului și pământ,
trăsnetul pozitiv între partea superioară a norului și pământ. Deoarece trăsnetele
pozitive lovesc pământul într-o zonă care se poate afla până la zece kilometri (sau
mai mult) distanță de baza norului de furtună de origine, acestea au fost
numite trăsnete din cer senin. În plus, trăsnetele pozitive au o energie mult mai mare
decât cele negative (vedeți mai jos).Numărul mediu de trăsnete pe kilometru pătrat
pe an în lume.
Protecția împotriva trăsnetului este dată de paratrăsnet, un dispozitiv inventat la
jumătatea secolului al XVIII-lea de către Benjamin Franklin. Majoritatea oamenilor
loviți de trăsnet sunt surprinși de furtună într-un loc expus sau se află în imediata
vecinătate a unui copac lovit de trăsnet.
Avioanele sunt protejate cu un dispozitiv numit în engleză discharge wicks. Acestea
sunt elemente metalice ascuțite pe aripi care minimizează sarcina statică ce se
acumulează pe suprafața metalică a avionului în zbor.
Distanța până la trăsnet
Producerea unui trăsnet este însoțită de fulger și tunet. Decalajul dintre observarea
fulgerului și auzirea tunetului se datorează diferenței dintre vitezele de propagare ale
celor două unde, luminoasă de ca. 300.000 km/s și acustică (sonoră) de ca. 332 m/s
(la 0 °C și presiunea de 1 atmosferă). Din aceasta cauză există un decalaj de timp
între recepționarea vizuală (fulgerul) și auditivă (tunetul) a trăsnetului. Acest decalaj
crește cu cât trasnetul este mai departe de observator. Distanța în kilometri până la
locul lovit de trăsnet se poate afla împărțind numărul de secunde dintre observarea
fulgerului și auzirea tunetului la 3. De exemplu, dacă sunt 9 secunde între fulger și
tunet, trăsnetul a lovit la aproximativ 3 km depărtare. Chiar și așa, un canal prin care
se descarcă o sarcină electrică (trăsnet) poate avea mai multe canale cât și extensii
ale acestora ascunse în nor, ceea ce de multe ori le fac invizibile pentru observator.
Acestea pot fi văzute atunci când are loc prima descărcare, de cele mai multe ori în
cazul trăsnetelor negative, fiind iluminate odată cu canalul principal prin care s-a
descărcat trăsnetul. Așadar, pentru o mai bună calculare, continuați să numărați
până auziți un sunet puternic, asurzitor și specific care deseori este însoțit de o
vibrație (dacă sunteți suficient de aproape).
Formarea trăsnetului
Încărcătura electrică a unui nor de furtună și a pământului
Benjamin Franklin a demonstrat în anul 1752, cu ajutorul unui zmeu de hârtie,
prezența unei sarcini electrice în nori de furtună (observand încărcătura electrică a
funiei umede cu care ținea zmeul).
Cercetări ulterioare au stabilit că, în nori de furtună numiți Cumulonimbus (nimbus
cumulus), nori în care cu o probabilitate mare vor lua naștere trăsnete, curenții de
aer repartizează inegal gheața și apa în interior. Prin frecarea straturilor norului se
formează spații cu încărcătură (ionică) electrostatică negativă și pozitivă. Zona de
trecere dintre regiunile cu sarcini pozitive și negative au loc la înălțime mare și
temperaturi între −10°C și −15°C, aici picăturile de apă din nor transformându-se în
cristale de gheață. Stratul superior (de sus) al norului este în mod normal încărcat
pozitiv, iar stratul inferior (de jos) negativ. Aceste sarcini induc la rândul lor sarcini de
semn opus la suprafața pământului (vedeți figura). Atunci când instabilitatea dintre
aceste două zone încărcate electric atinge maximul, formarea unui canal numit în
engleză "stepped ladder", care are formă de scară în trepte (de unde și numele),
începe să se formeze. Aceasta coboară cu rapiditate mare spre pământ.
Atunci când aerul este expus unei cantități semnificative de diferență de potențial, se
formează un strimer. Atunci când câmpul electric este suficient de mare, electroni
accelerați lovesc moleculele de aer cu suficientă energie pentru a le dezlipi de
electroni, ionizându-i, iar electronii liberi lovesc mai multe molecule libere într-o
reacție în lanț. Aceste avalanșe de electroni formează regiuni din aer ionizate și
bune conductoare de electricitate, formând un câmp electric. Locul liber încărcat
creat de aceste avalanșe dau naștere la un alt câmp electric. Acest câmp sporește
creșterea a noi avalanșe într-o direcție particulară. Atunci regiunea ionizată crește
rapid în acea direcție, creând o descărcare în formă de deget numită strimer.
Atunci când canalul trăsnetului este foarte aproape de pământ (30 metri), acești
strimeri urcă cu rapiditate în sus de pe obiectele de pe pământ, pentru a întâlni
canalul și a forma descărcarea. Un singur strimer va alege un singur canal, având
loc trăsnetul în mai puțin de o secundă.
Deși fulgerul pare foarte gros și mare, în funcție de distanța observatorului față de
acesta, în realitate trăsnetul nu este mai mare de 2-5 cm în diametru.
Descărcarea electrică
Trăsnetul este o descărcare electrică care restabilește echilibrul electric între nor și
pământ (vedeți figura).
Tensiunea între un nor și pământ a fost măsurată la câteva zeci de milioane de volți.
Aerul uscat are o putere de străpungere de cca. 3 milioane de volți/metru, care ar
duce (considerând lungimea trăsnetului de 1-2 km) la o tensiune mult mai mare
decât cea măsurată. Observații asupra trăsnetelor au stabilit că acestea sunt
precedate de o descărcare prealabilă, în care aerul este ionizat într-o lavină
electronică, rezultând o reacție în lanț, care creează un canal de aer ionizat pentru
trăsnet cu o putere de străpungere de aproximativ 50 de ori mai mică decât a aerului
ne-ionizat. Acest canal se formează în vecinătatea corpurilor proeminente de pe
pămant, unde intensitatea câmpului electric este maximă. Descărcarea (sau
descărcările) principală/e are/au loc exclusiv în lungul acestui canal de aer ionizat,
de obicei în formă de zigzag. Există ipoteza că aerul este ionizat de
radiațiile cosmice (Charles Thomson, 1925), deși aceasta explicație nu este
acceptată de către toți cercetătorii. În prezent, cercetarea trăsnetelor continuă și
utilizează mici rachete sau baloane metereologice de cercetare.
Într-o descărcare electrică normală, 90% din energia trăsnetului este convertită
imediat în căldură, în timp ce mai puțin de 1% este convertită în sunet și restul în
lumină.
Lungimea și durata trăsnetului
Trăsnet negativ
Descărcarea prealabilă durează 0,01 s, urmată de cea principală de numai 0,0004 s,
urmată la rândul ei, după o scurtă pauză (de 0,03 s - 0,05 s), de noi descărcări (în
medie, 4 sau 5 descărcări principale sau propriu zise). Au fost observate până la 42
de astfel de descărcări succesive într-un trăsnet, cu un curent mediu de
20 000 amperi.

 Datorită duratei foarte scurte a unui trăsnet, doar câteva microsecunde,

intensitatea curentului electric poate atinge sute de mii de amperi, iar
temperatura plasmei din interiorul acestuia poate depăși 28 000 °C.
 Un trăsnet atinge în medie lungimea de 1 - 2 km. În zonele tropicale, unde
umiditatea aerului e mai ridicată, trăsnetele pot ajunge la 2 - 3 km lungime. În
nori s-au observat fulgere cu o lungime de 5 - 7 km, iar cu
ajutorul radarului pentru trăsnete, unele care ating 140 km lungime.
 Tensiunea unui trăsnet cu o lungime de 1 km este de aproximativ 100 milioane
de volti. Sarcina totală care este descărcată într-un trăsnet este în medie de
5 coulomb. Cu o durată medie de aproximativ 30 de microsecunde, curentul
mediu al unui trăsnet negativ este de aproximativ 100 000 A.
 Energia totală descărcată este aproximativ 500 MJ.
Trăsnet pozitiv
Deoarece trăsnetele pozitive au lungimea mai mare și descarcă sarcini de pe
suprafețe mai întinse, acestea au o energie mult mai mare decât cele negative.
Trăsnetele pozitive sunt de obicei asimiliate furtunilor foarte puternice și intense
(furtuni supercelulare).

 Lungimea și, prin urmare, tensiunea sunt de aproximativ 10 ori mai mare decât a
trăsnetelor negative
 Sarcina descărcată este de aproximativ 100 de ori mai mare. Prin urmare
frecvența de producere este de aproximativ 100 de ori mai mică, comparativ cu
trăsnetele negative (mai exact 5 %).
 Durata și curentul sunt ambele de aproximativ 10 ori mai mari.
 Energia este de aproximativ 1000 de ori mai mare.
 Trăsnetele pozitive pot fi identificate pe fotografii sau videoclipuri ușor, deoarece
acestea sunt de obicei foarte luminoase în comparație cu celelalte tipuri de
trăsnete și canalul principal nu se desparte în mai multe părți.
 'Trăsnetele din cer senin' sunt de cele mai multe ori pozitive, dar pot fi și
negative.
 Astfel de trăsnete pot încălzi aerul până la 39,000 °C.
Clasificarea trăsnetelor
Trăsnetele reprezintă orice descărcare de sarcină electrică pozitivă sau negativă
care are loc printr-un canal ionizat și care implică un nor (sau mai mulți) și pământul.
Trăsnet de la pământ la nor
Trăsnetele de acest tip (uneori numite trăsnete care merg în sus) sunt un anume tip
de trăsnete care sunt inițiate de o scară care merge în sus și care originează de pe
un obiect de pe pământ (nu o scară care se propagă în jos și care originează în
interiorul norului). Trăsnetele de la pământ la nor pot fi de asemenea negative sau
pozitive în polaritate. Acestea pot fi de două tipuri (A și B) și pot fi ușor identificate pe
fotografii sau videoclipuri prin identificarea tipului acestora (pornesc de la un obiect
de pe pământ și merg în sus, despărțindu-se în două sau trei părti distinctive care
sunt luminate alternativ, fie doar o singură parte).
Variații observaționale
Pe lângă tipurile clasice de trăsnete, mai există și alte fenomene sau variații ale
acestora. Deși acestea sunt în esență tot trăsnete, sunt clasificate drept fenomene
sau variații ale trăsnetelor, deoarece diferă într-o oarecare măsură de trăsnetele
clasice. Vezi mai jos o detaliere amănunțită.
Din moment ce acestea nu au loc în interiorul unui singur nor sau a mai multor nori și
de cele mai multe ori implică și pământul, acestea au fost incluse la trăsnet,
nu fulger.
Trăsnet în formă de șirag
Fenomen prin care canalul trăsnetului se răcește rapid după descărcare, dând
impresia unei forme de șirag de mărgele. În realitate, toate canalele suferă acest
fenomen, deoarece canalul se răcește rapid după descărcare. Acest fenomen poate
fi observat doar dacă observatorul este aproape de canal.
Trăsnet de la nor în aer
După cum sugerează și numele, reprezintă o descărcare electrică care pornește din
interiorul norului și se termină abrupt în aerul înconjurător acestuia. Deși toate
trăsnetele reprezintă o oarecare terminație abruptă în aer ale canalului principal,
ascunsă adânc în nor, acest fenomen poate fi observat cel mai bine când un canal
pornește din interiorul norului și se termină abrupt în aer.
Trăsnet uscat
Acest fenomen reprezintă trăsnete care au loc fără ploaie, fiind cele mai comune
trăsnete care produc incendii de vegetație. Acestea se produc în interiorul
norilor Pyrocumulus, nori produși prin erupțiile vulcanice și care nu produc
precipitații. Deși trăsnetele nu sunt deosebite de trăsnetele produse în interiorul
norilor de tip Cumulonimbus, acestea sunt mai periculoase deoarece pot provoca
incendii de proporții, neavând ploaie care să le oprească.
Mecanismul de producere al trăsnetelor este același ca în cazul norilor de
tip Cumulonimbus. Termenul este folosit în Australia, Canada și SUA.
Trăsnet bifurcat
Reprezintă fenomenul în care un trăsnet în prima descărcare iluminează și celelalte
canale secundare, dând impresia că acesta se bifurcă în mai multe feluri.
Trăsnet cald
Reprezintă un trăsnet care este prea departe ca tunetul să fie perceput de
observator. Aceste trăsnete sunt deseori observate pe durata nopților toride de vară,
de unde și numele.
Tunetul se disipează înainte să ajungă la observator.
Trăsnet panglică
După cum sugerează și numele, acest fenomen are loc atunci când vântul afectează
poziția și direcția canalului, făcându-l să se miște în stânga sau în dreapta, dând
observatorului impresia de panglică.
Fenomenul este cel mai bine observat in fotografii.
Trăsnet staccato
Reprezintă un trăsnet care rezultă dintr-o singură descărcare de scurtă durată, care,
de cele mai multe ori, este foarte luminoasă și este adesea observată a avea mai
multe ramuri sau extensii.
Mituri
Deși contrar miturilor, trăsnetul nu lovește mereu locul cel mai înalt, metalele nu
atrag trăsnetul, papucii de cauciuc nu ne protejează de curent, folosirea telefoanelor
mobile nu ne cresc șansele de a fi loviți, trăsnetul lovește de două sau mai multe ori
în același loc ș.a.m.d.
Trăsnetul este atras de obiectele de metal, căștile de telefon,
telefoanele mobile sau orice alt obiect pe care îl purtăm, lângă
care stăm, pe care stăm etc
În realitate, trăsnetul este un eveniment care are loc pe o scară foarte mare. De
obicei, este produs la altitudini de 10-15 km adâncime în interiorul unui nor de tip
cumulonimbus sau nor de furtună. Odată ce canalul sub formă de scară își începe
traiectoria spre pământ, acesta se îndreaptă spre locul în care există instabilitatea
cea mai mare dintre două locuri încărcate electric. Cu alte cuvinte, când cele două
regiuni încărcate electric nu se mai pot ține deoparte una de cealaltă, începe
formarea canalului în interiorul unui nor. Niciun obiect de pe pământ nu influenteaza
acest fenomen.
Este adevărat că obiectele mari, cum ar fi turnurile mari, stâlpii foarte înalți, zgârie-
norii sau alte clădiri înalte sunt lovite mult mai des de trăsnete, dar asta nu înseamnă
că toate obiectele „atrag” trăsnetul. În realitate, aceste clădiri reduc foarte mult aerul
izolator prin care trăsnetul trebuie să treacă pentru a se putea descărca și, cum
calea mai rapidă și mai bună va fi aleasă mereu, trăsnetul lovește adesea în astfel
de clădiri.
De asemenea, există un principiu, conform studiilor relativ recente, care arată că un
obiect conductor (fie fier sau orice alt material care conduce electricitatea bine)
poate 'influența' ținta finală a unui trăsnet doar dacă trăsnetul era oricum pe cale să
apară pe o distanță egală cu înălțimea obiectului. Așadar, o umbrelă de 1 metru
înălțime poate 'atrage' trăsnetul doar dacă acesta era pe cale să apară deja într-o
rază de 1 metru.
Același principiu funcționează pentru absolut toate obiectele de pe pământ, atât timp
cât obiectul în cauză conduce electricitatea.
Trăsnetul lovește mereu obiectul cel mai înalt
În realitate, trăsnetul nu lovește mereu obiectul cel mai înalt. Conform celor
menționate mai sus, clădirile, în particular foarte înalte, au o frecvență crescută al
descărcărilor electrice în comparație cu alte clădiri mai mici, dar asta nu înseamnă
că trăsnetul nu poate lovi și o clădire mică, o casă sau chiar un om dacă în jurul
acestora se află clădiri sau obiecte mai înalte.
Trăsnetul nu lovește același loc niciodată
Au fost observate până la 23 de descărcări consecutive precedând prima descărcare
(trăsnetul), toate prin același canal și toate într-o fracțiune de secundă. Așadar,
trăsnetul poate lovi de mai multe ori în același loc. De fapt, cele mai multe trăsnete
negative care lovesc pământul sunt urmate de două sau mai multe descărcări
alternative care sunt diferite în intensitate și care pot produce tunete mai puternice
decât trăsnetul inițial, făcând canalul să fie iluminat iar și iar ceea ce observatorul îl
vede ca pe un bec care se stinge și se aprinde iar și iar (flicăre).
Trăsnetul lovește doar materiale conductoare
Dacă se afirmă că trăsnetul alege mereu calea mai ușoară, mai rapidă și mai bună
conductoare spre pământ, atunci putem spune că da, trăsnetul ar lovi în teorie doar
materialele bune conductoare. Însă, conform dovezilor adunate pe parcursul anilor,
trăsnetul nu alege mereu doar materialul cel mai bun conductor. Dacă în locul în
care trăsnetul urmează să se producă nu există un material bun conductor de
electricitate, atunci trăsnetul va lovi într-un loc aleator.
Faptul că în preajma descărcării electrice inițiale nu există un obiect conductor bun
de electricitate nu înseamnă că trăsnetul nu va mai avea loc.
Trăsnetul nu lovește apa
Adevărul este că trăsnetul lovește oriunde și în orice, neavând importanță materialul
din care acesta este făcut sau locul în care acesta se află. Atunci când nivelul
încărcăturii electrice a unei furtuni devine suficient de mare, trăsnetul va avea loc
oricum, indiferent de locul în care se află furtuna.
De fapt, apa care conține multe minerale este un conductor bun (apă folosită pentru
consum și uz casnic). Există suficiente poze și dovezi cu trăsnete lovind apa și anual
mulți oameni mor omorâți pe bărci fie pe râuri, mări sau oceane.
Accidente
Anual, peste 24 000 de persoane își pierd viața după ce sunt lovite de trăsnet.
Trăsnetul omoară mai mulți oameni decât tornadele și uraganele la un loc
Pagube
Trăsnetul produce anual pagube în valoare de 6-7$ miliarde doar în America.

 O treime din localurile și afacerile din America suferă pagube provocate de

trăsnete în fiecare an.
Leziuni produse în urma loviturii directe a unui trăsnet
Victimele trăsnetelor nu sunt mereu într-o situație fatală inițială. De obicei, un trăsnet
va provoca stop cardiac și/sau respirator care poate fi corectat prin acordarea
manevrelor de resuscitare corespunzătoare. Multe dintre morțile provocate de
trăsnete apar atunci când victima nu primește asistența medicală de specialitate
imediat.
Deși o mare parte din victimele care sunt trăsnite supraviețuiesc, șansele ca aceștia
să rămână fără nicio urmă sunt extrem de mici, deoarece curentul, căldura și unda
de șoc pot provoca leziuni extrem de grave, care de cele mai multe ori sunt
ireversibile. Multe dintre aceste leziuni includ, dar nu se limitează la:

 Arsuri de gradul III

 Pierderea auzului și/sau a văzului temporar sau permanent
 Leziuni produse la nivelul sistemului nervos
 Leziuni ale mușchilor, ligamentelor sau oaselor cauzate de contracțiile violente și
incontrolabile produse de curentul electric
 Dureri intense, incurabile cronic sau dureri consistente în diferite părți ale
corpului, care pot fi ameliorate doar cu medicamentație puternică
 Dureri de cap cronice, amețeli, greață și/sau vomat
 Deteriorare variată a memoriei și a multor abilități cognitive
 Deteriorare și/sau pierderi a unor simțuri
 și multe altele
Furtună
Furtuna este un fenomen meteorologic, care constă în ploaie și descărcări electrice
(fulgere și trăsnete), însoțite aproape întotdeauna și de vânturi puternice, de peste
75 km/h, adică gradul 9 pe scara Beaufort (74,9 km/h, 20,8 m/s). Pe oceane se pot
forma valuri de apă de până la 10 metri înălțime, care se răstoarnă. O furtună de
gradul 12 pe scara Beaufort, cu vânt de 117,7 km/h, este clasificată ca fiind un
uragan, iar valurile pot ajunge la 16 m înălțime.
Clasificarea furtunilor se face în următoarele trei categorii:[1]

 Furtună monocelulară: este alcătuita dintr-o singură celulă convectivă.

 Furtună multicelulară: este alcătuita din mai multe celule convective.
 Furtună supercelulară: este o celulă convectivă foarte dezvoltată, care în mod
obligatoriu conține o structură centrală rotativă, denumit mezociclon.
În aceste definiții, termenul celulă se referă la un sistem simplu
de convecție (transportul vertical al maselor de aer cald și umed), care este alcătuit
din curenți de aer ascendenți și curenți compensatori descendenți. În natură, formele
tipice ale celulei sunt norii cumulus și norul cumulonimbus.[1]
O formă specială de furtună este ciclonul tropical.
Tunet
Tunetul este sunetul produs în urma unui proces de descărcare
electrică în atmosferă (fulger sau trăsnet).
Formarea tunetului
În momentul descărcării electrice, 90% din energia descărcată este transformată
rapid în căldură care încălzește aerul din jurul canalului, temperaturile ajungând
până la 39,000 °C în cazul trăsnetelor pozitive de mare intensitate. O creștere rapidă
și bruscă în presiune și temperatură forțează aerul înconjurător să se extindă rapid și
violent într-o undă de șoc de mare intensitate, similară unui boom sonic. Unda de
șoc se extinde rapid pe o distanță maximă de 10 metri, după care încetinește și
devine o undă sonoră percepută de urechile noastre ca tunet. Cu alte cuvinte,
tunetul este aerul care explodează de-a lungul întregului canal al trăsnetului.
Factori de influență, caractere generale, curiozități
Viteza de propagare a tunetului depinde, printre alți parametri, și de temperatura
atmosferei. Temperatura de obicei descrește cu altitudinea, doar dacă nu există un
proces numit inversie, adică aerul cald trece peste aerul rece. În acest caz, tunetul
va fi deviat în sus. Umiditatea, viteza vântului, inversia temperaturii, proprietățile
geografice (terenului) și norii pot afecta distanța pe care un tunet poate fi auzit.
Intensitatea auditivă a tunetului poate fi exprimată în decibeli (dB), și este egală cu
120 de dB pe distanță apropiată. Cu alte cuvinte, sunetul produs este de 10 ori mai
gălăgios decât o mașină de gunoi sau un ciocan pneumatic. În comparație, dacă stai
în fața boxelor la un concert rock vei fi expus constant la același nivel de dB.
Tunetul este responsabil pentru pagubele produse la nivel material atunci când vine
vorba de un trăsnet. Trăsnetul reprezintă descărcarea electrică dar unda de
șoc produsă de explozia rapidă a aerului (tunetul) este responsabil pentru pagubele
materiale produse la clădiri, stâlpi, copaci etc. Așadar, dacă o casă sau o altă clădire
este lovită de un trăsnet, aceasta are șanse mari de a fi afectată și la nivel material
deoarece unda de șoc în proximitate mică este foarte devastatoare.
De asemenea, tunetul pe distanță mică poate cauza observatorului pierderea auzului
temporar sau permanent prin perforarea membranei timpanului.
Tunetul conține un fel de presiune cilindrică inițială sub formă de undă de șoc de-a
lungul canalului trăsnetului depășind de 10 ori presiunea atmosferică normală.
Această undă de șoc încetinește rapid după o distanță de câțiva metri (vezi mai sus).
Când tunetul este auzit de observator de la o distanță de 100 metri (328 ft), acesta
consistă dintr-un singur 'bang' ca de explozie, totuși se pot auzi mici sunete de
"sâsâsit" sau "clic". Atunci când observatorul este la 1 km depărtare (.6 mi), tunetul
se va auzi ca un sunet de rostogolire urmat de câteva bătăi din palme puternice.
Tunetul poate fi auzit până la o distanță de 16 km (10 mi), dacă condițiile sunt ideale.
Tunetul auzit de un observator distant are o caracteristică specifică de un sunet de
frecvență joasă 'pițigăiat', ca sunetul produs de stomac atunci când îți este foame.
Intensitatea unui sunet, fie înaltă sau joasă, este cauzată de absorbția și răspândirea
puternică a componentelor de înaltă frecventă a undelor sonore inițiale, în timp ce
sunetul de "chiorăit" este produs de faptul că undele sonore sunt emise din locații
diferite de-a lungul canalului, ce pot fi mai departe sau mai aproape de observator.
Cu cât canalul este mai lung, cu atât tunetul poate fi auzit de la distanțe mai mari.
Urechea umană poate capta sunetul produs de un trăsnet dacă este cuprins între
20-120 Hertz (Hz). Chiar și așa, o parte mică din sunetul produs de un trăsnet, în
procent de 10% nu poate fi auzit de urechea umană din cauza frecvenței acestuia.
Dispozitive dotate special pot capta aceste tipuri de sunete.
Putem folosi tunetul pentru a afla cât de lung a fost canalul trăsnetului și la ce
distanță se află acesta de noi. Spre exemplu, dacă vedem fulgerul acum și începem
să numărăm până la 9 secunde când auzim un sunet puternic ca de bătaie din
palme, sau ca un boom puternic atunci înseamnă că trăsnetul a lovit pământul la o
distanță de 3 km. Chiar și așa, atunci când faceți această numărătoare, este
recomandat să numărați până când auziți primul sunet distinctiv, puternic și ca o
bătaie puternică și să nu vă opriți atunci când auziți orice fel de sunet deoarece
puteți auzi prima dată terminațiile canalului ascunse în nor care nu sunt vizibile
observatorului și care se pot afla chiar deasupra voastră și nu actualul canal al
trăsnetului. De aceea atunci când vreți să calculați această distanță, ascultați cu
atenție trăsnetul și faceți diferența dintre sunetele de pocnit, crăpat sau în general
sunete mai ușoare ale extensiilor canalului sau a terminațiilor ascunse în nor și
sunetul/sunetele distinctive puternice ca un boom, ca o bătaie din palme care sunt
sunetele canalului principal (tocmai din această cauză acestea se aud mult mai
puternic față de extensiile canalului principal).