Sinteză

 Fulgerul este o descărcarea electrică naturală de înaltă tensiune care are loc în nori sau între
aceștia și pământ. Această descărcare electrostatică uriașă este însoțită de un arc electric și de
obicei de un tunet. Fulgerul este strălucirea care este generată în nori ca urmare a unui șoc
electric. Această strălucire este de obicei foarte scurtă, luminoasă și instantanee.

 Atunci când vedem un fulger nu auzim și sunetul produs de descărcare, deoarece viteza sunetului
este mai mică față de cea a luminii. Decalajul se datorează diferenței dintre vitezele de propagare
ale celor două unde, cea luminoasă și cea acustică. Fulgerul este o energie de origine electrică în
timp ce tunetul este o energie de origine sonoră.

 Fulgerele se formează atunci când particulele de apă și gheață se ciocnesc cu aerul cald și umed și
acumulează energie statică. În schimb, tunetul este cauzat de expansiunea rapidă a gazelor în
sarcina electrică a fulgerului.

 În verile calde când pământul este fierbinte, acesta încălzește aerul de la nivelul solului, care se
ridică în părțile superioare ale atmosferei și formează norii. Pe măsură ce aerul cald se
acumulează, norul se extinde, devenind tot mai mare și mai mare. Chiar dacǎ la originea formării
norilor stă aerul cald, norul nu este cald. În partea de sus a acestuia, temperaturile sunt foarte
aproape de pragul de îngheț, unde vaporii de apă formați din condensarea aerului cald se
transformă în gheață. Apare astfel o mișcare în nor, generată de acest aport de aer cald, care în
contact cu aerul foarte rece de la partea superioară a norului, formează "o mică furtună" în nor,
unde micile bucăți de gheață sunt antrenate în aceastǎ mișcare și se formează astfel o acumulare
de sarcini electrice. Acesta este începutul formării unui fulger. Pe măsură ce norul se încarcă
electric, în partea de sus a acestuia se acumulează particulele mai ușoare, încărcate pozitiv, iar cele
mai grele particule încărcate negativ se acumulează la baza acestuia. Când ambele încărcări
electrice cresc suficient de mult, se produce un fel de scurtcircuitare, adică ia naștere fulgerul.
Descărcarea din nor către pământ are loc atunci când sarcina pozitivă a solului, clădirii, sau
instalației respective, este atrasă de încărcătura negativă de la baza norului.

 Fiecare fulger degajă minim 500 de megajouli, adică destul cât să ţină aprins un bec de 100 de
waţi timp de două luni, dar folosirea fulgerului pe post de resursă energetică este, deocamdată,
imposibilă din punct de vedere tehnic.
300 de milioane de volți
30000 de amperi
 Intra- cloud: Fulgerul intra cloud este cel mai comun tip de fulger care apare complet în
interiorul unui nor cumulonimbus, sărind între diferite regiuni încărcate din nor. Fulgerul
intracloud este cunoscut în mod obișnuit sub denumirea de fulger în foaie, deoarece luminează
norul și cerul din jur cu o foaie de lumină.
 Cloud to cloud: este descărcarea dintre zonele de nor fără ca un canal de descărcare să ajungă la
sol. De cele mai multe ori, apare între porțiuni încărcate opus ale aceluiași nor, dar uneori are loc
între doi nori separați. Deoarece canalul de descărcare al fulgerelor cloud- to- cloud poate fi
ascuns de nor, acesta poate fi vizibil sau nu pentru un observator de pe sol
 Cloud to ground: Norii aruncă energie electrică încărcată negativ către pământ. Acesta este ceea ce
se întâmplă mai întâi și nu este detectabil de ochiul uman. Când toate aceste particule încărcate
negativ lovesc solul, acesta întâlnește obiecte încărcate pozitiv pe sol. Când se întâmplă acest lucru,
energia încărcată pozitiv merge înapoi în canalul creat de particulele negative și apoi se creează
fulgerul. Partea pe care o vedeți este dâra de fulger care merge în sus, de unde și denumirea de
fulger în nor.

 Majoritatea fulgerelor durează doar câteva milisecunde și parcurg mai puțin de o duzină de
kilometri. Campionul distanței a apărut la sud de Tulsa, Oklahoma, în mijlocul unui șir lung de
furtuni de la mijlocul după-amiezii, pe 20 iunie 2007, apoi a împins spre vest, aproape de
granița cu Texas, o distanță de 321 de kilometri (aproape 200 de mile).

 Lacul Maracaibo este situat într-un bazin mai mare, înconjurat de mlaştini, sub care se află un
uriaş câmp petrolifer. Rezervele de petrol merg mână în mână cu metanul, gaz care iese la
suprafaţă prin apa lacului şi a mlaştinilor. Astfel, se crede că metanul creşte conductivitatea
aerului de deasupra lacului şi a râului, ceea ce face ca fulgerele să fie alimentate rapid cu energie şi
lovesc mai des.

 Focul din ceruri este vizibil de mii de ani. Oamenii antici credeau că a el a fost cauzat de licurici,
care ofereau jertfe spiritelor creației. Oricum, un lucru este clar: nicăieri în altă parte pe Pământ,
un fulger nu este concentrat într-un singur loc cu atât de multă regularitate. Drept urmare, râul
Catatumbo este în mod constant iluminat de fulgere, și, de aceea indigeni l-au mai numit şi „râul
focului din cer”. De-a lungul secolelor, fulgerul Catatumbo a ghidat marinarii şi, de aceea, el
constituia un fel de far, „farul de la Maracaibo”. El putea fi observat chiar şi de la incredibila
distanţă de 300 de kilometri; până va intra în patrimoniu, gura de vărsare a râului Catatumbo
în Lacul Maracaibo a intrat în Cartea Recordurilor.