Fulgerul este un arc electric luminos rezultat în urma unui proces de descărcare

electrică între nori cauzat de o diferenţă de potenţial electrostatic. Acest fenomen

meteorologic are loc în natură între nori încărcaţi cu sarcini electrice diferite. Deşi
fulgerele sunt diferite de trăsnete în care se creează o legătură intensivă electric
între nor şi pământ (în esenţă), toate descărcările electrice sunt la fel. Un canal
ionizat prin care se descarcă o cantitate mai mare sau mai mică de electricitate.  
Diferenţa dintre fulgere şi trăsnete este că acestea au loc în interiorul unui singur
nor de furtuna (nimbus cumulus sau cumulonimbus) sau între doi sau mai mulţi
nori, pe când trăsnetul are legătură directă cu pământul şi este responsabil de
moartea anuală a multor oameni. Cel mai comun tip de descărcare - cel în
interiorul unui singur nor de furtună, care sare între diferite regiuni încărcate din
nor.

Fie toate părţile canalului fie doar o parte din acestea pot fi ascunse în interiorul
norului şi pot sau nu pot fi vizibile pentru observatorul de pe pământ. A nu se
confunda cu fulgerele dintre doi sau mai mulţi nori.   Fulgerul între doi sau mai
mulţi nori are loc între doi sau mai mulţi nori de furtună complet separaţi, fiind un
eveniment relativ rar. Poate avea loc la orice altitudine de formare a fulgerelor în
interiorul norului, dacă condiţiile necesare sunt prezente.   Trăsnetul este o
descărcare electrică disruptivă care se produce între nor şi pământ şi poate fi
negativ sau pozitiv. Protecţia împotriva trăsnetului este dată de paratrăsnet, un
dispozitiv inventat la jumătatea secolului al XVIII-lea de către Benjamin Franklin.
Majoritatea oamenilor loviţi de trăsnet sunt surprinşi de furtună într-un loc expus
sau se află în imediata vecinătate a unui copac lovit de trăsnet. Avioanele sunt
protejate cu un dispozitiv numit în engleză ”discharge wicks”.

Acestea sunt elemente metalice ascuţite pe aripi care minimizează sarcina statică
ce se acumulează pe suprafaţa metalică a avionului în zbor.   Producerea unui
trăsnet este însoţită de fulger şi tunet. Decalajul dintre observarea fulgerului şi
auzirea tunetului se datorează diferenţei dintre vitezele de propagare ale celor două
unde, luminoasă de ca. 300.000 km/s şi acustică (sonoră) de ca. 332 m/s (la 0 °C şi
presiunea de 1 atmosferă). Din această cauză există un decalaj de timp între
recepţionarea vizuală (fulgerul) şi auditivă (tunetul) a trăsnetului.

Acest decalaj creşte cu cât trasnetul este mai departe de observator. Trăsnetul este
o descărcare electrică care restabileşte echilibrul electric între nor şi pământ (vedeţi
figura). Tensiunea între un nor şi pământ a fost măsurată la câteva zeci de milioane
de volţi. Aerul uscat are o putere de străpungere de cca. 3 milioane de volţi/metru
care ar duce (considerând lungimea trăsnetului de 1-2 km) la o tensiune mult mai
mare decât cea măsurată. La nivel mondial, trăsnetul provoacă zeci de mii de
victime umane în fiecare an.   Tunetul este sunetul produs în urma unui proces de
descărcare electrică în atmosferă (fulger sau trăsnet). Aerul din jurul canalului în
momentul descărcării trăsnetului se încălzeşte brusc ajungând la o temperatură de
28.000 °C (în medie), aproximată a fi de 5 ori temperatura de la suprafaţa soarelui,
iniţial producând o expansiune explozivă, rapidă şi violentă a aerului înconjurător
rezultând într-o undă de şoc care ulterior după o distanţă de aproximativ 10 metri
încetineşte la o viteză mai mică devenind o undă sonoră normală percepută de
urechile noastre ca „tunet”.    În momentul descărcării electrice, 90% din energia
descărcată este transformată rapid în căldură care încălzeşte rapid aerul din jurul
canalului. O creştere rapidă şi bruscă în presiune şi temperatură forţează aerul
înconjurător să se extindă rapid şi violent într-o undă de şoc de mare intensitate,
similară unui boom sonic. Cu alte cuvinte, tunetul este aerul care explodează de-a
lungul întregului canal al trăsnetului. Umiditatea, viteza vântului, inversia
temperaturii, proprietăţile geografice (terenului) şi norii pot afecta distanţa pe care
un tunet poate fi auzit. Intensitatea auditivă a tunetului poate fi exprimată în
decibeli (dB), şi este egală cu 120 de dB pe distanţă apropiată.