8.2.

ATINGERI INDIRECTE

Tensiunea la care este supus omul în cazul unei

atingeri indirecte se numește tensiune de atingere. Într-o
rețea legată la pământ, la atingerea carcasei unui
185
echipament electric aflat sub tensiune, datorită unei
izolații necorespunzătoare omul este supus la tensiunea față
de pământ a rețelei (în funcție de gradul de neizolare a
carcasei). În cazul unei puneri nete la pământ, curentul care
Uf
se închide prin om este I h= R , adică are aceeași valoare ca
h

și în cazul atingerilor directe.

Într-o rețea izolată față de pământ, în cazul unui defect
al izolației carcasei aflată în contact cu pământul, curentul
de defect este limitat de izolația celorlalte faze ale rețelei,
ceea ce constituie un avantaj.
Practic, pericolul de electrocutare prin atingere
indirectă într- o rețea izolată față de pământ este mare în
cazul în care există două defecte ale izolației față de pământ
a două utilaje diferite, pe faze diferite ale rețelei, adică în
cazul unei puneri la pământ bifazate.

8.3. TENSIUNEA DE PAS

În cazul scurgerii unui curent în pământ fie printr-o

instalație de legare la pământ, fie prin căderea pe pământ a
unui conductor rupt aflat sub tensiune, solul opune o
rezistență trecerii acestui curent.
În apropierea locului de scurgere a curentului
rezistența solului este mare, deoarece curentul trece printr-o
suprafață relativ mică. Pe măsura depărtării de acest punct
rezistența devine practic egală cu zero. Regiunea în care
densitatea de curent se anulează se numește zonă de
potențial nul. Rezistența pe care o opune solul la trecerea
curentului care se scurge în pământ este cuprinsă între
punctul de intrare a curentului și zona de potențial nul.
Punctele de pe suprafața solului cuprinse în acest interval au
potențiale diferite.
Dacă un om atinge cu picioarele două puncte de
potențiale diferite, el va fi supus la diferența dintre cele două
potențiale. Această diferență dintre potențiale se numește
tensiune de pas.
Cu cât lungimea pasului este mai mare, cu atât
tensiunea de pas va fi mai mare, deoarece diferența de
potențial este mai mare.
Datorită acestui fapt se recomandă apropierea cu pași
foarte mici de un conductor căzut la pământ. Animalele
mari cad deseori victimă tensiunii de pas deoarece au o
distanța mare între picioarele din față și cele din spate, fiind
supuse unei diferențe de potențial mare.
186
8.4. MIJLOACE DE BAZĂ PENTRU EVITAREA
ACCIDENTELOR

Cea mai eficientă metodă de protecție contra

electrocutărilor este scoaterea de sub tensiune a instalației
electrice la care se lucrează ori de câte ori această măsură
este posibilă.
În cazul când deconectarea nu este posibilă, se va
acționa astfel:
A. Pentru evitarea accidentelor prin atingere directă:
- folosirea unei tensiuni de alimentare reduse;
- folosirea unor mijloace de protecție individuală;
- folosirea unor pardoseli din materiale electroizolante;
- executarea instalațiilor și a echipamentelor electrice
astfel încât elementele bune conducătoare de electricitate,
care fac parte din circuitele curenților de lucru, să fie
inaccesibile atingerii întâmplătoare, iar producerea unor
arcuri electrice să nu poată provoca arsuri;
- organizarea lucrului și eșalonarea operațiilor astfel
încât munca să se desfășoare fără nici un pericol de
accidentare.
B. Pentru evitarea accidentelor prin atingere indirectă:
- folosirea unor tensiuni de alimentare redusă;
 legarea la pământ;
- legarea la nul;
- izolarea suplimentară de protecție;
- separarea de protecție;
- deconectarea automată de protecție la apariția unor
tensiuni de atingere periculoase;
- deconectarea automată de protecție la apariția unor
scurgeri de curent periculoase;
- egalizarea potențialelor.
Dintre mijloacele destinate a evita accidentele prin
atingere indirectă, cea mai mare importanță o are protecția
prin legare la pământ și la nul. Instalațiile de legare la
pământ și la nul trebuie să asigure protecția prin dirijarea
curenților de defect pe căi impuse, pentru a fi evitată apariția
unor tensiuni de atingere periculoase. În timp ce instalația
de legare la pământ dirijează curenții de defect prin pământ,
instalația de legare la nul dirijează curenții de defect printr-o
rețea de protecție legată direct cu punctul de nul al rețelei.
În principal, se urmărește ca instalația de legare la
pământ să asigure o tensiune de atingere sub limita admisă.
Pg 187

8.5. PROTECȚIA PRIN LEGAREA LA PĂMÂNT

Se realizează prin conectarea părților metalice ale

instalațiilor electrice c.ui trebuie protejate împotriva
tensiunilor de atingere la elemente metalul introduse în
pământ (prize de pământ).
Această protecție este considerată ca fiind cea mai
eficientă metodă de evitare a pericolului de electrocutare. Ea
este o protecție simplă și care, în majoritatea cazurilor,
constituie și soluția cea mai economică.
În cazul în care o parte a corpului unei persoane atinge
carcasa metalică a unul receptor intrat accidental sub
tensiune, fără ca aceasta (carcasa) să fie legată în pământ,
prin corpul persoanei respective se închide circuitul
curentului electric a cărui valoare este dată de relația:
 Uf
I h=
R h +r 1 +r 2 +r 3

în care:
Uf - tensiunea monofazată a rețelei (220 V);
Ih este curentul care trece prin corpul omului care
atinge receptorul defect și izolat față de pământ;
Rh - rezistența corpului uman (1000 Ω);
r1 - rezistența instalației de exploatare pentru legare la
pământ;
r2 - rezistența conductorului de fază defectă;
r3 - rezistența izolației deteriorate.

Fig. 41 - Schema de principiu în cazul lipsei proiecției

(prin nelegarea la pământ) sau la nul a carcasei
electromotorului).
Pg 188
Valorile rezistențelor r1, r2 și r3 fiind neglijabile în
raport cu valoarea rezistenței Rh , valoarea curentului care se
stabilește prin corpul omenesc este:
200
I h= =0,220 A , curent ce produce moartea
1000
accidentatului.
Pentru evitarea acestei situații este obligatorie legarea
la pământ a carcasei tuturor receptoarelor.
Pentru ca protecția prin legare la pământ să-și atingă
scopul este necesar să se realizeze prize de pământ cu
rezistențe cât mai mici, prin care să se scurgă curenți cât mai
mari, care să conducă la acționarea protecției (arderea
siguranțelor) și deci la întreruperea alimentării cu energie
electrică a receptoarelor respective.
O priză de pământ este bună dacă asigură tensiuni
nepericuloase. Rezistența prizei nu trebuie să depășească
următoarele limite:
- 4 Ω în cazul instalațiilor obișnuite de la suprafață;
- 2 Ω în cazul instalațiilor agrozootehnice:
- 1 Ω în cazul instalațiilor din subteran.
Protecția prin legarea la pământ poate constitui un
mijloc principal de proiecție atât pentru utilajele și
receptoarele fixe, cât și pentru cele mobile.
Poate constitui, de asemenea, un mijloc suplimentar de
protecție, în cazul în care se realizează ca protecție
principală, protecția prin legarea la nul.

8.6. PROTECȚIA PRIN LEGAREA LA NUL

 Fig 42 - Protecția prin legarea la nul a carcasei
electromotorului

Protecția prin legarea la nul se realizează prin legarea

părților metalice ale receptoarelor electrice care pot fi puse
accidental sub tensiune la conductorul de nul al instalației de
alimentare a receptoarelor respective.
189
Protecția prin legarea la nul poate fi aplicată numai în
rețelele care au punctul neutru al sursei de alimentate legat
direct la o instalație de legare la pământ de exploatare. În
instalațiile alimentate de la aceeași sursă este interzis să se
folosească pentru o parte din instalație protecția prin legarea
la nul, iar pentru o altă parte protecția prin legarea la
pământ.
Cu alte cuvinte, într-o rețea în care este aplicată într-un
loc protecția prin legarea la nul nu se pot executa legături de
protecție la alte instalații de legare în pământ decât acelea la
care se leagă rețeaua de nul de protecție.
Legarea carcasei echipamentelor electrice numai la
conductorul de nul, fără alte măsuri suplimentare, nu
prezintă o protecție sigură, iar, uneori, poate constitui chiar
sursa de apariție a unor tensiuni periculoase pe carcasele
echipamentelor electrice.
Legarea la nulul de protecție poate asigura foarte bună
împotriva atingerilor indirecte, dacă se respectă următoarele
condiții:
- deconectarea rapidă (0,2 sec.) și selectivă a
echipamentelor electrice la care s-a stabilit un curent de
defect;
- legarea anumitor puncte ale rețelei de nul la instalația
de legare la pământ pentru evitarea pericolelor ce s-ar ivi în
cazul unor întreruperi în rețeaua de nul de protecție;
- de la ultimul tablou de distribuție în sensul
transportului de energie electrică la care borna sau bara de
nul este racordată și la o instalație de legare la pământ până
la carcasele echipamentelor electrice alimentate de la acest
tablou, conductorul de nul de protecție nu poate fi folosit
drept conductor de nul de lucru.
Protecția prin legare la nul prezintă față de protecția
prin legare la pământ avantajul de a produce, în caz de
defect al izolației, un curent de scurgere la nul de o
intensitate mai mare, ceea ce are drept rezultat deconectarea
de la rețea a porțiunii de instalație defectă în condiții mai
sigure (prin intrarea în funcțiune a protecției instalației).
Să analizăm cazul în care într-o rețea de joasă tensiune
3 x 380/220 V există realizată atât priza de pământ de
protecție (ro = 4 Ω), cât și priza de exploatare (r1 = 4 Ω), și
să considerăm că rezistența conductorului rețelei are o
valoare foarte mică (r2 = 0), iar rezistența de defect ca fiind
o străpungere netă a izolației (r 3 = 0) (vezi figura 42).
În această situație valoarea curentului de punere la
pământ este:

U
I p=
¿¿
 Pentru a asigura separația instalației defecte de restul
instalației, curentul de punere la pământ trebuie să aibă o
valoare suficient de mare, care să conducă la acționarea
protecției (topirea siguranțelor) de pe circuitul respectiv.
190
Să considerăm că circuitul respectiv este protejat cu
siguranțe de 10 A. Curentul de topire a siguranței (de punere
la pământ) se determină cu relația:
Ip = K • Ins , în care:
Ip este curentul de punere la pământ;
Ins - curentul nominal al fuzibilului;
K - 3,5 pentru Ins < 50 A:
5 pentru Ins >50 A
În exemplul luat Ip = 3,5 • 10 = 35 A
Rezultă că siguranța nu se va topi prin scurgerea
curentului de defect, care în cazul considerat este de numai
27,5 A.
În situația în care la apariția defectului de izolație
circuitul nu se separă de restul instalației, deoarece curentul
de defect este mai mic decât curentul de topire și siguranței,
pe carcasa metalică a receptorului protejat prin legarea la
pământ va rămâne o tensiune care depășește limita
tensiunilor periculoase. Pentru a evita această situație se
îmbunătățește priza de pământ reducându-se rezistența
acesteia sau se trece și la legarea la nul.
Protecția prin legarea la nul are avantajul că mărește
curentul de scurgere prin șuntarea rezistențelor r0 și r1 printr-
un conductor special, care leagă carcasa receptorului
protejat direct la neutrul instalației de alimentare (fig. 42).
Valoarea curentului de punere la pământ în această
situație, în care rezistențele r0 și r1 au fost șuntate, devine:
U
I p=
r 2+ r 4
,

în care:
U este tensiunea de fază (220V);
I p - curentul de punere la pământ;
 r2- rezistența conductorului fazei cu defect;
r 4 - rezistența conductorului de nul de protecție.
Deoarece valoarea rezistoarelor r2 și r4 este mai mică
decât a rezistențelor r0 și r1 valoarea curentului de punere la
pământ Ip este mai mare decât cea rezultată în cazul
protecției prin legarea la pământ.
Deci, în cazul protecției prin legarea la nul, dacă apare
o deteriorare a izolației, se produce un curent de intensitate
suficientă pentru acționarea elementelor de protecție ale
instalației de alimentare, curent care conduce la
deconectarea alimentării cu energie electrică a receptorului
defect și deci la evitarea producerii accidentării prin
electrocutare. Pe lângă acest avantaj, pe care protecția prin
legarea la nul îl are fața de protecția prin legarea la pământ,
mai există și acela că, în cazul în care nu ar fi acționate
elemente de protecție, tensiunile de atingere (de pe carcase)
sunt mai scăzute, datorită căderilor mari de tensiune ce apar
în conductorul activ.
191