135

Partea II-a

11. PROBLEME DE ELECTROSECURITATE

11.1. Principiile care stau la baza asigurării protecţiei la şoc electric

Aşa cum este cunoscut mărimea care produce şocul electric este curentul electric.

În funcţie de valoarea intensităţii curentului electric şi durata acestuia, şocul

electric poate fi letal, respectiv se poate produce electrocutarea. În urma cercetărilor s-a
stabilit că valoarea limită superioară a intensităţii curentului care, practic indiferent cât
durează, este neletală este de 10 mA. Ca urmare, mijloacele care asigură protectia prin
limitarea intensitatii curentului la valori sub 10 mA vor acţiona FĂRĂ întreruperea
alimentării.
Mijloacele care asigură protecţia prin limitarea duratei trecerii curentului prin
organismul uman, practic, indiferent de valoarea acestuia, se vor baza pe întreruperea
automată a alimentării de la sursă.
Asigurarea protecţiei la şoc electric cu mijloace fără întreruperea alimentării

a) Aceste mijloace se aplică, de regulă, local, respectiv numai pentru unii receptori ai
unui consumator (relativ puţini), care nu admit întreruperea automată a alimentarii, cel puţin
pentru un prim defect de izolaţie.
Ca urmare, dacă consumatorul este alimentat de la o reţea cu punctul neutru legat la
pământ (Reţea TT sau TN) atunci pentru receptorii respectivi se vor creea condiţii pentru
aplicarea NUMAI a mijloacelor de protecţie fără întreruperea automată a alimentării şi
anume:
-izolarea suplimentară a amplasamentului, care reduce foarte mult riscul unui prim defect de
izolaţie;
-alimentarea la tensiune redusă, prin intermediul unui transformator coborator de tensiune cu
caracteristicile specificate în NP-I7;
-separarea de protectie, respectiv alimentarea prin intermediul unui transformator de separare
cu neutral izolat (I) şi izolarea completă şi sigură a componentelor sistemului electric faţă de
pământ.
b) Dacă consumatorul are un număr însemnat de receptori care impun cerinţe
deosebite din punct de vedere a continuităţii în alimentarea cu energie electrică, dar este
alimentat de la o reţea cu punctul neutru legat la pământ, atunci acesta îşi va crea o reţea IT,
prin intermediul unui transformator de separare, de putere corespunzatoare, a cărui secundar
va fi cu neutral izolat. Pentru receptorii din secundarul acestui transformator de putere,
protecţia la şoc electric se va asigura, fără întreruperea automată a alimentării, dacă
nivelul de izolaţie al ansamblului reţelei electice din secundarul său este corespunzator. Prin
legarea la pământ a carcaselor se reduce şi mai mult valoarea curentului electric prin
organismul uman, expus atigerii indirecte.
c) Dacă consumatorul, în ansamblul său, are receptori cu cerinţe deosebite din punct
de vedere a continuităţii în alimentarea cu energie electrică, atunci acesta va folosi reţeaua
IT. Aceasta asigură protectia la şoc electric, fără întreruperea automată a alimentării,
dacă nivelul de izolaţie al ansamblului reţelei electice este corespunzător. Prin legarea la
pământ a carcaselor se reduce şi mai mult valoarea curentului electric prin organismul uman,
expus atigerii indirecte.
 136

11.2. Problemele pe care le are mijlocul de bază de protecţie legarea la neutru,

respectiv reţeaua TN, (Schema TN, conform I7/2002)

1) Aşa cum se cunoaşte, legarea carcaselor la punctul neutru al sursei, prin

conductorul neutru distribuit în reţea, se foloseşte ca mijloc de protecţie împotriva şocului
electric în reţelele în care se impune ca neutrul sistemului electric trifazat să fie accesibil
pentru a fi accesibilă tensiunea de fază, necesară alimentării receptorilor monofazaţi (corpuri
de iluminat şi prize monofazate).
În aceste condiţii, dacă conductorul neutru NL se întrerupe, în amonte de un receptor
monofazat, fig. 11.1. care este conectat, porţiunea de NL din aval de întrerupere şi ca urmare,
toate carcasele legate la el, capătă potenţialul fazei.
Această situaţie este una din problemele protecţiei prin legare la conductorul neutru şi
se poate evita numai prin asigurarea neîntreruptibilităţii conductorului neutru.
Această cerinţă se poate asigura:
- prin legarea repetată la pământ a conductorului neutru, prin R p, iar R0 va reprezenta şi
cea mai apropiată legătura repetată la pământ, faţă de sursă; prin legările repetate la pământ se
reduce şi rezistenţa echivalentă a căii de întoarcere a curentului de defect, putând asigura
condiţia rf>4.5 rN

- deoarece în reţelele monofazate neutrul de lucru (folosit la alimentarea receptorilor

monofazaţi) este trecut, în unele cazuri şi prin aparate de protecţie sau conectare şi ca urmare,
creşte probabilitatea întreruperii lui, se impune ca conductorul folosit în scop de protecţie
(PE) să fie diferit de cel de lucru (NL) şi astfel să scadă sensibil posibilitatea întreruperii lui.

2) Deoarece în prizele monofazate fişele de alimentare a receptorilor monofazaţi se pot

introduce în orice poziţie (cele trifazate sunt unipoziţionale), carcasa receptorului se leagă la
conductorul neutrul de lucru (NL), doar pe una din poziţii, fig.11.2a, iar pe cealaltă poziţie, de
introducerea fişei, carcasa ar fi conectată direct la tensiunea de fază, fig. 11.2b.
Pentru a se evita această situaţie s-aFig. 11.1.soluţia separării conductorului neutru de
adoptat
lucru (NL) de cel de neutru de protecţie (PE), fig.11.2c. Prizele monofazate prevăzute cu
contact de protecţie (CP) sunt astfel executate încât, pe fiecare din cele două poziţii posibile
de introducere a fişei (care are şi ea contact de protecţie bipoziţional), în primă instanţă se
realizează conectarea la PE şi apoi la F şi NL.
În principiu, din punct de vedere electric, NL şi PE sunt identice, separarea lor fiind
impusă din cerinţa de asigurare a neîntreruptibilităţii conductorului neutru (PE) folosit în
scop de protecţie.
În conformitate cu NP I7, de la caz la caz, NL şi PE pot fi independente, de la sursă
până la fiecare circuit monofazat, de iluminat sau prize, sau pot avea şi porţiuni comune,
situaţie în care se marchează prin simbolul (PEN).
Cel mai apropiat punct dintr-o schemă electrică, în raport cu receptorii, de
la care se impune separarea PEN în NL şi PE, îl reprezintă tabloul electric de la care, prin
circuite, sunt alimentaţi respectivii receptori, cu condiţia ca în punctul de separare să se
execute o ultimă legare repetată, a PEN, la pământ.
 137

Fig. 11.2.
La nivelul coloanelor electrice trifazate ca PE se foloseşte un conductor al cablului
(3F+PE) sau mantaua acestuia, dacă asigură cerinţa de continuitate electrică.
Schemele electrice pentru alimentarea receptorilor de putere nu conţin conductorul
neutru de lucru (NL), dacă aceşti receptori sunt trifazaţi echilibraţi, dar pot fi prevăzute cu
conductor neutru de protecţie (PE) ce se va lega la borna de protecţie a carcasei fiecărui
receptor. Ca urmare, legăturile electrice se vor executa cu cabluri cu patru conductoare.
Evident, dacă utilajul electric trifazat este prevăzut şi cu receptori monofazaţi, schema
electrică de alimentare a acestora trebuie să fie prevăzută şi cu NL.
Acestea au fost cele două probleme ale protecţiei prin legare la conductorul neutru,
care au determinat executarea separată a NL de PE.
3) Există şi o a treia problemă a acestui mijloc de protecţie, însă în dependenţă cu
legarea la pământ.
Astfel, dacă doi consumatori, alimentaţi de la acelaşi post de transformare aplică, unul
protecţia prin legare la conductorul neutru (reţea TN), iar celălalt protecţia prin legare la
pământ (reţea TT), fig. 11.3 şi dacă la acesta din urmă se produce un defect de izolaţie,
carcasa utilajului capătă tensiunea de atingere
Ua1 ≤ 40V, nepericuloasă. Însă, căderea de tensiune pe R 0, va fi Uamax ≥ 180V. Această
tensiune va deveni tensiunea conductorului de protecţie PE (în raport cu zona de potenţial
nul), la care sunt legate carcasele utilajelor celuilalt consumator şi deci orice atingere a
acestora va fi foarte periculoasă.
Din acest motiv se interzice practicarea, ca mijloc de protecţie de bază, a celor două
mijloace de protecţie, de către doi consumatori alimentaţi de la acelaşi post de transformare.
 138

Fig. 11.3.

11.3. Receptori care aplică mijloacele de protecţie cu întreruperea automată a

alimentării.

Aceste mijloace se aplică pentru receptorii care nu impun cerinţe deosebite privind
continuitatea în alimentare. Acţiunea acestor mijloace asigură, pe de o parte protecţia
componenetelor reţelei electrice la efectele electrotermice si electrodinamice ale
supracurenţilor, fiind definite de NP-I7, PACD (timpii de deconectare pot avea valori mari şi
datorită cerinţelor de acţionare selectivă), iar pe de altă parte şi protecţia la şoc electric cu
condiţia deconectării în timpii impuşi de NP-I7, tab.4.1. Asocierea DDR cu PACD asigură
deconectarea automată în timpii impuşi de NP-I7, tab.4.1.

11.4. Sistem de protecţie la şoc electric pentru un consumator

alimentat de la reţea TN.

Regula fundamentală, conform NP I7, a protecţiei împotriva şocurilor electrice este:

a. părţile active periculoase nu trebuie să fie accesibile în condiţii normale de

funcţionare. Aceasta se realizează prin protecţia de bază (denumită în NP-I7/2002- „protecţie
la atingere directă”) şi

b. părţile conductoare accesibile ce accidental ar ajunge sub tensiune să nu devină

părţi active periculoase în caz de simplu defect. Aceasta se realizează prin “protecţia la
defect“ (denumită în NP-I7/2002- “protecţie la atingere indirectă”).

O măsură de protecţie trebuie să se realizeze astfel:

1. O combinaţie corespunzătoare dintre o măsură pentru protecţia de bază (la atingere

directă) şi o măsură tehnică pentru protecţia în caz de defect (la atingere indirectă), cum ar fi:
 139

- protecţia prin întreruperea automată a alimentării ;

- utilizarea tensiunilor foarte joase (TFJS şi TFJP) ;

- separarea electrică pentru alimentarea unui singur receptor electric.

2. O izolaţie dublă sau întărită – clasa II de izolaţie – întrucât asigură atât protecţia de
bază (la atingere directă) cât şi protecţia în caz de defect (la atingere indirectă) .

Protecţia împotriva atingerii indirecte (la defect), conform NP-I7, se realizează

printr-o măsură de protecţie principală şi o măsură de protecţie suplimentară, care asigură
protecţia în cazul defectării protecţiei principale. Cele două măsuri de protecţie împotriva
atingerilor indirecte trebuie alese astfel încât să nu se anuleze una pe cealaltă.
În România şi în Comunitatea Europeană, marea majoritate a consumatorilor sunt
alimentaţi din sistemul extern, definit conform PE-124, de la reţele cu sisteme electrice care
au punctul neutru legat la pământ (simbol T) şi distribuit în reţea prin PEN.
Ca urmare, pentru protecţia la şoc electric se aplică întreruperea automată a
alimentării, în condiţiile specifice măsurii tehnice principale legarea la conductorul neutru
(simbol N), fig. 11.4.
Conform NP-I7-2011 se mai impune:
a)-Toate masele instalaţiei electrice trebuie legate, prin conductoare de protecţie, (PEN sau
PE) la neutrul alimentării, legat la pământ. Ca urmare, PE se distribuie în reţea până la carcasa
(masa) fiecărui receptor;
b)- Ca măsură tehnică suplimentară de protecţie se aplică echipotenţializarea şi ca urmare,
în imediata apropiere a tabloului electric general se realizează bara principală de legare la
pământ a instalaţiei BPPE, cu rol şi de echipotenţializare;
c)-pentru realizarea echipotenţializării între BPPE şi fiecare masă şi element metalic aflat în
contact cu pamântul se vor executa legături electrice, fig. 11.5.
d)-în fiecare tablou electric se realizează o baretă PE la care se vor lega, fig. 11.4.:
- conductorul PE distribuit al sursei;
- conductoarele PE pentru fiecare circuit sau coloană descendentă ;
- conductorul PE către BPE sau BPPE;
- conductorul PE pentru legarea carcasei metalice, a tabloului respectiv, la PE;
- conductorul PE pentru legarea repetată la pământ a PE distribuit.
e) Conductorul de protecţie (conductorul din reţeaua de distribuţie a furnizorului PEN) trebuie
legat la pământ în apropierea fiecărui transformator, la ramificaţiile aeriene, la capetele
liniilor şi la distanţe de cel mult 1000m pe traseu, fig. 11.4.
Aceste legături se efectuează şi în reţeaua consumatorului, în fiecare tablou electric, în
care această operaţie este posibilă (la clădirile înalte, această legare multiplă a conductorului
de protecţie nu poate fi practic realizată şi în tablourile electrice de pe etaje);
f) Legarea la pământ (prin intermediul barei principale de legare la pământ, din reţeaua
consumatorului) trebuie să se facă la prize de pământ distribuite pe ansamblul instalaţiei (din
acest motiv se realizează ca priză de fundaţie,
fig. 11.4.), iar rezistenţa rezultantă a prizelor să fie cât mai mică posibil, dar nu mai mare de
4Ω;
g)-din punctul în care nu se mai poate realiza legarea la pământ a conductorul PE acesta se
execută din cupru;
 140

Fig. 11.4.

h)-deoarece, măsura tehnică principală, legarea la conductorul neutru, se bazează în primul

rând pe întreruperea automată a alimentării, prin acţionarea aparatelor de conectare
comandate de dispozitivele de comandă automată ale reţelei electrice, PACD, se impune
asigurarea condiţiilor ca acestea să acţioneze.
Ca urmare, dispozitivele de protecţie la supracurenţi, ale reţelei, se reglează, iar
secţiunile PE şi PEN se dimensionează astfel încât un defect de izolaţie între o fază şi o
carcasă-masă (PE) să producă un curent de scurtcircuit a cărui valoare să determine
deconectarea automată, în timpi inferiori celor impusi de NP-I7, tab.4.1.
Această soluţie se impune şi în cazul în care circuitele alimentează receptori care
trebuie să rămână în funcţiune nesupravegheate de personal.
d) Alte mijloace de protecţie, cu acţiune individuală, respectiv separarea de protecţie,
izolarea amplsamentului, egalizarea potenţialelor.
 141

Sistemul de protecţie care se bazează pe întreruperea automată a alimentării

receptorilor, cu toate componentele sale specifice, fig. 11.4., nu poate asigura protecţia pentru
toate tipurile de receptori ai consumatorului şi pentru fiecare tip de protecţie ( de bază şi la
defect). Ca urmare, în fig. 11.6., se prezintă forma cea mai complexă a Sistemului de protecţie
la şoc electric, aferentă unui consumator, în care, pentru marea majoritate a receptorilor se
aplica întreruperea automată a alimentării, în condiţiile specifice reţelei TN, prezentată în
fig. 11.4., iar pentru ceilalţi receptori se aplică unul sau mai multe din următoarele mijloace.

Fig. 11.5.

M – masă; C – element metalic aflat în contact cu pamântul; parte conductoare care nu face
parte din instalaţia electrică şi care poate introduce un potenţial electric, în general potenţialul
electric al pământului local; C1 – conductă metalică de apă, din exterior; C2 - conductă
metalică de apă uzată, din exterior; C3 – conductă metalică de gaz racord electroizolant, din
exterior; C4 – aer condiţionat; C5 – sistem de încălzire; C6 – conductă metalică de apă, de
exemplu, într-o baie; C7 – părţi conductoare străine în zona de accesibilitate la atingere a
 142

părţilor conductoare; BPPE – bornă principală de legare la pământ (bară colectoare principală
de legare la pământ); T – priză de pământ, (electrod de pământ. BPE – bară pentru conectarea
conductoarelor de proteţie şi echipotenţializare; 1 – conductor de protecţie, pentru legare
suplimentară la pământ; 2 – conductor de echipotenţializare; 3 – conductor de
echipotenţializare pentru echipotenţializare suplimentară; 4 – conductor de legare la pământ.

Fig. 11.6.

Dacă această cerinţă nu este asigurată întrerupătoarele prevăzute cu PACD vor fi

echipate şi cu DDR.
 143

Alimentarea la tensiune redusă

Pentru receptorii amplasaţi în medii umede (subsoluri) sau în încăperi medicale din
grupa 0 protecţia de bază ( atingere directă) şi protecţia în caz de defect (atingere indirectă)
se va considera asigurată dacă se aplică măsura tehnică principală de protecţie “alimentare la
tensiune foarte joasă de securitate” (TFJS, TFJP). Tensiunea redusă se obţine fie de la reţeaua
de bază, TN, prin transformator special de separare, fie de la alt tip de sursă, cu asigurarea
unor restricţii.
Mijloace “fără întreruperea automată a alimentării”
Acestea sunt necesare pentru echipamentele electrice care impun o funcţionare fără
întreruperi, chiar la un prim defect de izolaţie, fără a periclita viaţa oamenilor (de ex. în
laboratoare de încercări, în unele procese de producţie) şi asigură prin aplicarea uneia din
următoarele măsuri:
a) folosirea materialelor şi echipamentelor de clasa II sau echivalente;
b) izolarea amplasamentelor;
c) separarea de protecţie;
d) executarea de legături de echipotenţializare locale.
Aceste măsuri sunt fie cumulative reţelei (Schemei) TN ( a,b,d.), aplicate local la sau
pe receptorii respectivi, fie sunt descendente acesteia (c) prin creearea unui subsistem, prin
intermediul unui transformator special de separare, în secundarul căruia se creează o Schema
II.

11.5. Receptori care aplică mijlocul de protecţie separarea de protecţie

Această soluţie se aplică limitat, de regulă, pentru un singur receptor care nu admite
întreruperea alimentării în cazul defectului simplu şi constă în creearea unui subsistem, prin
intermediul unui transformator special de separare, în secundarul căruia se creează o reţea
(schemă) II respectiv, punctul neutru al
transformatorului este izolat iar masele receptorilor sunt, deasemeni, izolate faţă de pământ,
fig. 11.7.
Este admisă alimentarea dintr-o singură sursă de separare a mai multor receptori dacă
se respectă, simultan, următoarele condiţii:
- carcasele receptorilor alimentaţi de la circuite separate trebuiesc legate între ele prin
conductoare de egalizare a potenţialelor. Aceste conductoare nu vor fi legate la pământ, la alte
conductoare de protecţie, la carcasele receptorilor la care se aplică alt tip de protecţie la şoc
electric sau la elemente conductoare.
Sistemul local de legături de echipotenţializare nu trebuie să fie în contact electric cu
pământul, nici direct, nici prin părţile conductoare simultan accesibile ori prin părţi
conductoare străine. Dacă această condiţie nu poate fi îndeplinită se aplică protecţia prin
întreruperea automată a alimentării.
- prizele pentru alimentarea receptorilor trebuie să fie cu contact de protecţie şi la acesta se
leagă conductoarele de egalizare a potenţialelor menţionate anterior.

11.6. Ce reprezintă rezistenţa prizei de pământ

Aşa cum s-a arătat, un sistem electric trebuie să aibă, de regulă, un contact
electric cu pământul, cu o valoare impusă. Această valoare a contactului electric nu se poate asigura
prin simplul contact, atingere. Valoarea impusa a contactului cu pământul se poate realiza, de regulă,
 144

printr-o suprafaţă relativ mare a contactului material, prin electrozii introduşi în pământ. Există
modele
 145

Fig. 11.7.
 146

matematice pentru determinarea valorilor geometrice ale elementelor metalice introduse în pământ
-electrozi- pentru a realiza o valoare a rezistenţei de contact. Însă pământul este şi o cale de
curent, între cele două puncte de contact, A,B prin care pământul devine parte a unui circuit
electric, fig. 11.8.

Ca urmare, ceea ce se defineşte ca rezistenţă a prizei de pamânt are următoarele

componente:
- Rezistenţa electrică a conductoarelor metalice din punctul de măsură şi până la
contactul cu pământul;
- Rezistenţa de contact cu pământul;
- Rezistenţa pământului de la punctul de contact şi până la cca. 20m în raport cu punctul
de contact (Conform NP-I7:pământ de referinţă – parte a pământului considerată
conductoare, a cărei potenţial electric prin convenţie este considerat egal cu zero,
care este în afara zonei de influenţă a oricărei instalaţii de legare la pământ ).

Fig. 11.8.
Evident, pentru fiecare din cele două puncte de contact există o rezistenţă
a prizei de pământ cu componentele menţionate.
Rezistenţă unei prize de pământ, rămâne practic aceeaşi, indiferent de
direcţia curentului spre cealaltă priză de pământ.
11.7. Ce este o instalaţie de legare la pământ

Din considerente tehnice şi pentru protecţie la şoc electric puncte ale unui sistem electric,
mase (carcase) ale echipamentelor electrice şi elemente metalice aflate în contact cu pământul
trebuie să fie legate la pământ.
Rezistenţa electrică a legăturii cu pământul şi a traseului din acesta prin care circulă
curentul electric, definită rezistenţa prizei de pământ, este componenta de baza a instalaţiei de
legare la pământ. De regulă, accesul la electrozii care realizează contactul electric cu
pământul se realizează printr-un singur punct, prevăzut şi cu piesa de separaţie. Numărul
relativ mare de legături ce trebuiesc realizate la priza de pământ impune realizarea, la
suprafaţa pământului a unei reţele de legături.
 147

Normativul NP I7-2011, prin impunerea realizării bornei principale de legare la

pământ, a redus substanţial amploarea reţelei de legături. Această cerinţă creează însă
premizele unei singure legături cu priza de pământ şi ca urmare a unei singure piese de
separaţie, aspect pozitiv pentru măsurarea, periodică a rezistenţei electrice a prizei de pământ.
Ca urmare, instalaţia de legare la pământ, definită în NP-I7/2011: „ansamblu de
legături electrice şi dispozitive care fac parte din legarea la pământ a unei reţele, a unei
instalaţii sau a unui echipament” este formată din:
-priza de pământ, respectiv electrozii introduşi în pământ;
-piesa/ piesele de separaţie;
-reţeaua de legături de la suprafaţa pământului.
În cazul în care priza de pmânt este unică (şi pentru instalaţia de paratrăsnet), reţeaua
de legături va fi mai extinsă.

11.8. Tipuri de instalaţii de legare la pământ care se realizează la consumator.

Reglementarea Îndreptar de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de legare

la pământ - indicativ 1 RE-I p 30/2004, la pct. 1.1.4. defineşte Categoriile de instalaţii de
legare la pământ:
a) instalaţii de legare la pământ de protecţie împotriva electrocutărilor
(şocului electric);
b) instalaţii de legare la pământ de exploatare, destinate legării la pământ a unor
elemente făcând parte din circuitele curenţilor normali de lucru (punctul neutru al sursei de
alimentare);
c) instalaţii de legare la pământ de protecţie împotriva supratensiunilor (atmosferice
transmise prin reţea şi de comutaţie);
d)instalaţii de legare la pământ pentru asigurarea condiţiilor de funcţionare a
protecţiilor prin relee împotriva defectelor cu puneri la pământ, respectiv la masă;
e) instalaţii de legare la pământ folosite în comun, destinate atât pentru scopuri de
protecţie, cât şi pentru scopuri de exploatare a instalaţiilor electrice.
La acestea se adaugă şi
f) instalaţia de legare la pământ a instalaţiei de paratrăsnet,
Normativul NP-I7 impune, pentru rezistenţa prizei instalaţiei de legare la pământ de
protecţie împotriva şocului electric valoarea de 4 ohmi, iar pentru cea a instalaţiei de
paratrăsnet 10 ohmi, iar dacă cele două prize sunt comune se impune max 1 ohm.
Conform aceluiaşi Îndreptar:
“o priză de pământ (naturală şi/sau artificială) poate fi folosită în comun pentru două sau mai
multe instalaţii de legare la pământ, din categoriile menţionate”
De regulă, conductoarele de legare la pământ a instalaţiei de paratrăsnet vor fi
separate, până la priza de pământ, faţă de celelalte categorii de instalaţii.
De la această prevedere fac excepţie clădirile (construcţiile) cu structură metalică sau
de beton armat, la care structura metalică poate fi utilizată drept conductor de legare la priza
de pământ comună pentru toate categoriile de instalaţii”
Ca urmare, dacă consumatorul are post de transformare propriu, punctul neutru al
înfăşurărilor secundare ale transformatorului (priză de exploatare) va fi legat la priza de
pământ comună.

11.9. Ce elemente din incinta unui consumator se interconecteaza la reţeaua de

echipotenţializare.
În incinta unui consumator există două categorii de elemente metalice şi anume:
a) Carcasele, masele, echipamentelor electrice (care au tensiune electrică);
 148

b) Elemente metalice care în mod natural sunt în contact cu pământul, respectiv:

armatura metalica a structurii, ţevi metalice ale diferitelor utilitaţi, rezervoare
pentru lichide, căzi de baie şi dus, etc.
Dacă consumatorul are schema electrica de distribuţie, la originea instalatiei, tip TN,
toate aceste elemente se interconectează printr-o reţea de echipotenţializare, care are noduri
intermediare (BPE, fig.11.5) şi un nod central–BPPE, fig.11.5.-Bara principală de legare la
pământ şi echipotenţializare.
Legăturile electrice, laturile reţelei de echipotenţializare, au denumiri specifice, fig.
11.5, şi anume:
1. Carcasele se leagă direct la BPE cu conductoare de protecţie PE şi prin legături
de echipotenţializare suplimentare la aceeaşi BPE;
2. Elementele metalice se leagă cu legături de echipotenţializare
( care pot fi şi suplimentare).
La Bara principală cu rol şi de echipotenţializare se conectează şi pământul
(prin intermediul prizei de pământ), ELEMENTUL cu care, natural şi
permanent, toate fiinţele vii sunt în contact şi ca urmare, acesta trebuie sa fie
parte a reţelei de echipotenţializare.
Evident, în primul rând, bara principală de legare la pământ, definită conform
NP-I7, se leagă la pământ pentru cerinţe de protecţie la şoc electric.

11.10. Ce se leagă la bareta PE dintr-un tablou electric

În tablourile electrice ale unui consumator, a cărui schemă electrică de
distribuţie are la origine (punctul de delimitare cu reţeaua furnizorului de energie electrică)
Reţea TN, se va executa un punct (bareta) de conexiuni pentru conductorul neutru de
protecţie PE. La această baretă se vor lega:
a) Conductorul PE al sursei de alimentare distribuit în reţea (1), fig. 11.9.;
b) Conductorul PE al fiecărei coloane sau circuit alimentat din respectivul tablou
electric (2), fig. 11.9.;
c) Conductorul PE pentru legarea repetată la pământ a conductorului neutru al sursei
de alimentare (3), (aceasta se va executa numai acolo unde această legătură se
poate realiza, de exemplu nu şi pe etaj curent în clădiri administrative şi de locuit);
d) Conductorul PE aferent reţelei de echipotenţializare, respectiv cel care va ajunge,
eventual şi prin intermediul unui ansamblu de joasă tensiune-BPE, la bara
principală de legare la pământ şi echipotenţializare -BPPE-, amplasată la parter,
lângă tabloul electric general (4), fig. 11.9;
e) Conductorul de protecţie PE cu care se leagă, la PE-ul sursei de alimentare,
carcasa metalică a tabloului electric respectiv (5), fig. 11.9;
Precizare: NP I 7/2011 NU mai prevede legarea la pământ a
carcaselor ca mijloc complementar în schema TN, deci nu va exista o legătură directă, a
carcaselor, în general, a carcasei unui tablou electric, în particular, la o priză de pământ.
În tablourile electrice ale unui consumator, a cărui schema electrica de
distribuţie are, la origine (punctul de delimitare cu reţeaua furnizorului de energie electrică),
Reţea TT sau IT nu se va executa un punct (baretă) de conexiuni PE deoarece legăturille de
protecţie nu se distribuie în reţea.
 149

Fig. 11.9.

11.11. Ansamblu de joasă tensiune

Conform NP I7/2011 se defineşte ansamblul de joasă tensiune componentă a

sistemului de legare la pământ, aferent reţelei TN.
Acesta este un punct de conexiune- baretă- a reţelei interioare de protecţie la şoc
electric şi de echipotenţializare. La acesta se conectează conductoare de protecţie PE şi de
echipotenţializare şi care poate fi necesar de executat, în situaţii complexe, pe fiecare nivel
curent.
În această lucrare s-a folosit sintagma similară– bară pentru conectarea conductoarelor
de protecţie şi echipotenţializare – BPE. La acest punct de conexiuni se leagă:
a) Conductoarele PE ale tuturor carcaselor de pe nivelul curent respectiv;

b) Conductoarele de echipotenţializare, respectiv conductoarele prin care se leagă,

între ele, în scop de echipotenţializare, toate elementele metalice aflate în contact
cu pământul (ţevi metalice ale instalaţiilor interioare de alimentare cu apă, gaze,
 150

rame metalice ale ferestrelor şi tocurilor de uşă, căzi metalice de baie, etc, de pe
nivelul respectiv;

ANSAMBLU de JT, (bară pentru conectarea conductoarelor de protecţie şi

echipotenţializare – BPE) se leagă, prin conductoare de protecţie PE-1, fig. 11.5., la BPPE-
bara principală de protecţie şi echipotenţializare.
În reţele TT şi IT sistemul de legare la pământ nu conţine acest punct de conexiune
deoarece, în acest tip de reţele, nu se aplica echipotenţializarea, ca măsură suplimentară de
protecţie la şoc electric.

11.12. Ce tip de DDR se montează pe circuitul de alimentare a unui echipament de

putere.

Un echipament de putere poate fi alimentat prin:

a) circuit electric trifazat cu patru conductoare 3F+PE, în cazul în care

are numai receptori electrici trifazaţi simetrici. Eventualii receptori monofazaţi fiind
alimentaţi, fie de la o tensiune compusă sau de la un trasformator 380/220V.
În acest caz, pe întrerupătorul automat de pe circuitul de alimentare,în tabloul electric,
se va monta DDR cu 3 poli;

b) circuit electric trifazat cu cinci conductoare 3F+NL+PE, în cazul în care este

necesar să fie accesibilă tensiunea de fază -220V, necesară mai multor receptori
monofazaţi ai echipamentului.
În acest caz, pe întrerupatorul automat de pe circuitul de alimentare, în tabloul electric
se va monta DDR cu 4 poli.

11.13. Cum se asigură protecţia la şoc electric pentru echipamente informatice

Echipamentele informatice se vor alimenta, de regulă, în schema TN-S pentru a

micşora pericolul de avarie prin supracurenţi şi fenomene EMC (perturbaţii
electromagnetice), iar conductoarele de protecţie trebuie să fie din cupru.
Circuitele pentru alimentarea echipamentelor informatice se vor grupa pe un tablou
electric propriu, TEI, fig. 11.10., alimentat direct din tabloul general, varianta II, sau din cel
pentru iluminat şi prize, varianta I.
Dacă curentul de fugă prezumat al echipamentelor informatice este mai mare de 10
mA, protecţia împotriva şocurilor electrice prin atingere indirectă se realizează, conform
prevederilor NP I7, dacă se respectă şi una din următoarele condiţii, în funcţie de tipul
schemei de legare la pământ:
a) conductorul de protecţie PE (utilizat în fiecare tip de schemă de legare la pământ
TN, TT, IT) trebuie să aibă o secţiune de cel puţin 10mm2 cupru.
b) se prevede un dispozitiv de control al continuităţii circuitului de legare la pământ, a
carcasei echipamentului, (legare la pământ proprie schemelor TT şi IT) care să-l deconecteze
automat de la sursă în momentul întreruperii acestei continuităţi;
c) dacă echipamentul este alimentat prin intermediul unui transformator de separare,
fig.11.11, circuitul secundar al acestuia are, de regulă, schema de legare la pământ TN. Pentru
aplicaţii specifice se poate folosi schema de legare la pământ IT. În acest caz legarea la
pământ trebuie să respecte condiţiile de la pct. a) şi b).
 151

Aceste prevederi se aplică şi coloanelor care alimentează mai multe echipamente şi pe

care suma curenţilor de fugă depăşeşte 10 mA.
În cazul schemei de legare la pământ TT, circuitul trebuie protejat printr-un dispozitiv
de protecţie la curent diferenţial rezidual al cărui curent nominal de funcţionare rezultă din
condiţiile:

I1 – curentul total de fugă prezumat [A];

IΔn – curentul nominal de funcţionare al dispozitivului
de protecţie diferenţial [A];
UL – tensiunea de atingere maximă admisă [V];
Rp – rezistenţa de dispersie a prizei de pământ [Ω]

Fig. 11.10.
În cazul în care sursa de alimentare a consumatorului este cu schema de legare la
pământ IT, se recomandă ca echipamentul care are curent de fugă mare, să nu fie alimentat
direct de la această sursă, datorită dificultăţii monitorizării (semnalizării) primului defect.
În acest caz, echipamentul va fi alimentat prin intermediul unui transformator de separare
IT/TN, fig. 11.11.

Fig. 11.11.