Principiul metodei de protectie impotriva electrocutarii prin legare la pamant

Pe baza figurii 14.12.2, se poate arata ca tensiunea de contact corespunzatoare unei anumite rezistente de
izolatie a retelei Riz, in cazul unei singure puneri la carcasa, la un echipament, este data de relatia :

(14.12.1)

Rezistenta instalatiei de legare la pamant care asigura valoarea admisibila a tensiunii de contact Uca
este :

(14.12.2)

Se observa ca tensiunea de contact, deci si intensitatea curentului prin om, se pot reduce prin
reducerea valorii rezistentei Rp, rolul important revenind insa rezistentei de izolatie a retelei.

In conditiile unei rezistente normale de izolatie a retelei, o priza de pamant cu o rezistenta de ordinul
zecilor de ohmi (care poate fi realizata uneori chiar cu un singur electrod) este suficienta pentru a realiza
protectia necesara, tensiunea de contact nedepasind cativa volti.

Deconectarea circuitului defect nu este neaparat necesara.

Legarea la pamant nu se poate realiza individual, pentru fiecare echipament, deoarece in cazul unei
duble puneri la carcasa la faze diferite ale retelei, tensiunea de contact devine egala aproximativ cu jumatate din
tensiunea de linie (daca rezistentele celor doua prize sunt aproximativ egale). Se recomanda legarea electrica a
tuturor carcaselor intre ele (legaturi echipotentiale), ceea ce asigura si deconectarea sectorului defect sub
actiunea curentului de scurtcircuit monopolar care se stabileste in acest caz.
Instalatia de legare la pamant
Toate elementele (masele) dintr-o instalatie, care pot intra accidental sub tensiune, se racordeaza la o
instalatie de legare la pamant, fie individual, fie (cel mai frecvent) colectiv.

O instalatie de legare la pamant cuprinde :

- priza sau prizele de pamant,

- conductoarele principale de legare la pamant, care fac legatura cu priza de pamant prin intermediul
unor piese demontabile, cu ajutorul carora se poate separa priza de pamant de restul instalatiei, in vederea
masurarii rezistentei sale;

- conductoare de ramificatie, care stabilesc legaturi individuale intre fiecare echipament sau element
conductiv care trebuie legat la pamant si conductorul principal de legare la pamant.

De regula, conductorul principal de legare la pamant dintr-o incapere formeaza un circuit inchis, dispus
pe perimetrul incaperii, de unde si denumirea de centura de legare la pamant.

Ori de cate ori este posibil, prizele de pamant sunt realizate ca prize mixte (prize naturale in paralel cu
prize artificiale), constituind solutia cea mai economica.

Executia instalatiei de legare la pamant folosind prize artificiale comporta doua solutii : - cu priza
concentrata in exteriorul cladirii, cu electrozii dispusi dupa un contur oarecare (fig. 14.12.1);

- cu electrozii dispusi pe conturul cladirii iar, uneori, chiar pe suprafata incaperii.