7.22.

MATERIALE FOLOSITE PENTRU

CONDUCTOARELE ELECTRICE

În instalațiile electrice interioare se utilizează

conducte, cabluri sau bare din cupru sau din aluminiu
izolate. Izolația acestora poate fi din cauciuc, pvc sau din
material rezistent la temperaturi ridicate. Alegerea
materialului se face pe baza unei fundamentări tehnico-
economice. Este obligatorie folosirea conductoarelor și
barelor din cupru în următoarele situații:
- la instalațiile din sălile grupului operator, de
supraveghere, de reanimare și de tratament ale spitalelor și
clinicilor chirurgicale;
- la clădirile care adăpostesc procese tehnologice, ale
producției de energie electrică;
- în încăperile, zonele sau spațiile din exterior cu
mediu coroziv, în cazul când stabilitatea chimică a
aluminiului sau oțelului nu este corespunzătoare;
- la instalațiile de pe utilajele supuse la șocuri și
vibrații permanente.
- la instalațiile de proiecție prin legare la nul sau la
pământ;
- la circuitele de comandă, automatizare, măsură,
control, protecție și semnalizare;
-la circuitele electrice de alimentare a unor receptoare
prevăzute numai cu comandă locală (de exemplu, vane,
ventile, clopote);
- la instalațiile de iluminat de siguranță.
La alte instalații decât cele precizate mai sus se pot
folosi conductoare și bare din cupru sau din aluminiu.
179

8. MĂSURI DE SECURITATEA MUNCII

La instalațiile electrice curentul și tensiunea prezintă

pericol de electrocutare, în cazul unei electrocutări, curentul
electric poate avea o acțiune directă asupra unii, asupra
sistemului nervos sau concomitent asupra inimii și a
sistemului nervos. Electrocutarea poate fi mortală dacă:
- inima se găsește în circuitul electric, iar curentul
electric care s-a stabilit are valoare mai mare de 50 mA, în c
c.;
- durata de acțiune a curentului este mai mare de 0,2
sec.
Pericolul de electrocutare depinde de mai mulți factori,
și anume:
- valoarea curentului care s-a stabilit prin corp:
- traseul curentului prin corp;
- durata acțiunii curentului asupra corpului uman:
- atenția omului în momentul atingerii;
- starea fizică a persoanei electrocutate;
- frecvența curentului.
Valoarea curentului stabilit prin corpul uman este
factorul cel mai important de care depinde direct intensitatea
șocului electric.
Electrocutările pot avea loc în cazul în care omul
atinge concomitent două elemente bune conducătoare de
electricitate. Între care există o diferență de potențial, de
exemplu: atingerea a două conductoare electrice neizolate,
atingerea unui conductor într-o porțiune neizolată de către
omul care stă pe pământ, atingerea carcasei unui utilaj, care
a intrat sub tensiune datorită deteriorării izolației.
concomitent cu atingerea unor elemente metalice în contact
cu pământul, atingerea cu picioarele a două puncte de pe sol
aliate la potențiale diferite.
Condițiile de accidentare prin electrocutare pot ti
împărțite în următoarele trei categorii:
- atingere directă;
- atingere indirectă;
- atingere simultană a două puncte de pe sol aliate la
potențiale diferite tensiunea de pas).
Pg 181
8.1. ATINGERI DIRECTE
 Atingerile directe pot avea loc în două moduri:
- atingerea concomitentă a două elemente între care
există o diferență de tensiune;
- atingerea unui singur element care are un potențial
față de pământ, iar persoana în cauză nu este izolată față de
pământ.
În primul caz, tensiunea la care este supus omul este
tensiunea de luciu a rețelei respective. În al doilea caz,
tensiunea la care este supus omul este tensiunea față de
pământ la locul accidentului, care este în funcție de tipul
rețelei respective.
Din acest punct de vedere se deosebesc:
- rețele care au un punct legat voit la pământ, datorită
condițiilor de exploatare, numite rețele legate la pământ;
- rețele care nu au puncte voit legate la pământ, numite
rețele izolate față de pământ.
Majoritatea utilajelor electrice sunt alimentate din
rețele trifazate legate direct la pământ.
Aceste rețele funcționează cu punctul neutru al sursei
de alimentare (transformator sau generator) legat la pământ
prin instalația de legare la pământ.
 Figura 37: Atingerea unui element sub tensiune

În figura 37 se prezintă atingerea unui element bun

conducător de curent, într-o rețea trifazată legată la pământ.
Curentul se scurge prin om, prin pământ și prin instalația de
legare la pământ de exploatare a sursei de alimentare, a cărei
rezistență se notează cu Ro. Omul este supus la tensiunea
rețelei față de pământ, iar valoarea curentului care se
stabilește prin om este:
182
Uf
I h=
R h + Ro

unde:
Uf este tensiunea rețelei față de pământ, în V;
Rh - rezistența corpului uman, în Ω;
R0 - rezistența instalației de legare la pământ de
exploatare a rețelei, în Ω.
Rezistența Ro se neglijează, fiind de ordinul ohmilor,
în timp ce rezistența corpului omenesc Rh se consideră 1000
Ω.
Dacă Uf = 220 V, curentul care se stabilește prin
corpul uman este
200
I h= =0,220 A , ceea ce depășește valoarea limită a
1000
curentului care produce moartea accidentatului 0,05 A (50
mA).
Dacă în timpul atingerii directe a unei faze, o altă fază
a rețelei are izolația față de pământ deteriorată, circuitul
curentului se închide între două faze. În acest caz, tensiunea
la care este supus omul ajunge egală cu tensiunea între faze
(U) (vezi figura 38).
 Fig 38: Atingerea unei faze

În toate cazurile de atingere a unui singur element aflat

sub tensiune pericolul poate fi redus complet, dacă omul
este izolat față de pământ sau față de elementul sub tensiune
al rețelei.
Prin intermediul unui izolant se adaugă o rezistență R4
în circuitul curentului care se stabilește prin om, putându-se
limita acest curent la valori nepericuloase.
Pg 183
Uf
I h=
R h + Rd

Dacă se consideră că limita nepericuloasă a curentului

este de 10 mA, rezultă un dielectric cu o rezistență
Uf
Rd> −¿R h este suficient pentru a evita accidentul.
0 , 01
În cazul tensiunii de 220 V față de pământ, R d trebuie
să fie mai mare decât 21000 Ω.
De aici rezultă marea importanță pe care o are
folosirea mijloacelor individuale de protecție în exploatarea
instalațiilor electrice.
Cazul cel mai grav îl constituie atingerea simultană a
două faze, când omul este supus la tensiunea U între faze.
Acest accident are loc de cele mai multe ori atunci când
porțiunile neizolate se află la distanță mică între ele sau
atunci când electricianul constată prezența tensiunii cu
ajutorul degetelor, „metodă” care trebuie evitată.
În figura 39 este reprezentat cazul atingerii unui
conductor neizolat din circuitul de lucru al unui
transformator de sudură.

Fig. 39. Atingerea unei porțiuni dezizolate a unui

conductor dintr-o rețea monofilară legată la pământ

Dacă nu se folosesc mijloace individuale de protecție,

omul este supus la tensiunea dintre faze. Deși tensiunea de
mers în gol a transformatoarelor de sudură este sub 70 V,
curentul care trece prin corpul omului este
U 70
I h=
R
= 1000
= 0,07A.
h

Valoarea de 70 mA este mortală.

Ca urmare, în special la înlocuirea electrozilor trebuie
luate măsuri de protecție.
184
În cazul rețelelor izolate față de pământ, curentul se
închide prin om și prin rezistența de izolare față de pământ a
întregii rețele.
Într-o rețea trifazată care funcționează cu punctul
neutru izolat față de pământ, dacă sarcinile sunt echilibrate
pe cele trei faze, diferența de potențial are punctul neutru și
pământ este egală cu zero.
În cazul în care un om atinge un element conducător
de curent al rețelei, rețeaua se dezechilibrează și punctul
neutru capătă un potențial Uo față de pământ (figura 40).
Și în această situație a rețelelor cu punctul neutru
izolat pot apărea cazuri de electrocutare.
La rețelele izolate față de pământ, curentul care trece
prin corpul omului la atingerea unui element conducător
poate fi limitat la valori nepericuloase, dacă existența față de
pământ a izolatei este menținută la o valoare
corespunzătoare.
Datorită avantajelor pe care le prezintă rețelele izolate
față de pământ în comparație cu cele legate la pământ, este
indicat ca cele dintâi să fie folosite acolo unde pericolul de
electrocutare este mare.
Astfel, la exploatările miniere în subteran, unde
condițiile de deservire a utilajelor sunt deosebit de grele
(umiditate, căldură excesivă), este obligatorie folosirea
rețelelor cu punctul neutru izolat față de pământ.
De asemenea, utilajele electrice portative trebuie să fie
alimentate din rețele izolate față de pământ, folosindu-se în
acest scop transformatoare de separație care au secundarul
izolat sigur față de pământ.
 Fig. 40. Atingerea unui conductor într-o porțiune
dezizolată într-o rețea izolată față de pământ