FACTORI DE RISC PROPRII MIJLOACELOR DE PRODUCŢIE

RISCURI ELECTRICE

Conform directivei 73/23/EEC preluată în legislaţia romană prin HG nr. 457/2003 şi

modificată prin HG 1514/2003 - „echipamentele electrice trebuie să fie astfel proiectate,
fabricate, montate, întreţinute şi exploatate încât să fie asigurată protecţia împotriva
pericolelor generate de energia electrică, precum şi protecţia împotriva pericolelor
datorate influenţelor externe”.

Pericolele generate de energia electrică depind de următorii:

factori
- tipul reţelei electrice de alimentare
- felul curentului (curent alternativ, curent continuu)
- tipul, caracteristicile şi modul de utilizare al echipamentului
şi/sau instalaţiei electrice;
- mediul de lucru (umezeală, praf, atmosferă potenţial
explozivă, atmosferă conducătoare de electricitate etc.);
- zona de amplasare (la suprafaţă sau în subteran)
- vecinătatea cu alte instalaţii;
parametri:
- tensiunea de alimentare a echipamentului şi/sau instalaţiei
electrice
- intensitatea, frecvenţa şi forma curentului electric;
- timpul de deconectare al sectorului de defect;
- timpul de trecere a curentului prin corpul omului.
dar şi de:
- starea fizică şi psihică a persoanei prin care trece curentul ;
- traseul curentului prin corpul omului

Trecerea curentului electric printr-un conductor biologic, în particular prin corpul omului
este însoţită de fenomene al căror efecte se manifestă sub forme multiple şi complexe
ce duc la compromiterea funcţiilor vitale. Aceste fenomene se produc atunci când
intensitatea curentului depăşeşte valoarea limită tolerată de organism. Intensitatea
curentului trebuie să aibă o anumită mărime pentru a fi susceptibilă de a produce
excitaţii. Omul nu percepe curenţi ale căror valori sunt mai mici de 2 mA în cazul
curentului continuu şi de 0,5mA în cazul curentului alternativ a cărei frecvenţă este de
50 Hz.
Frecvenţa cea mai periculoasă este frecvenţa de 50 Hz care se utilizează în mod
curent în instalaţiile electrice de utilizare.
Limitele maxime admise ale curenţilor prin corpul omului s-au stabilit în funcţie de felul
curentului (continuu sau alternativ), de numărul sistemelor de eliminare a defectelor, de
timpul de deconectare al protecţiei de bază şi sunt date în standardul STAS 2612-87 la
art. 2.

Din anchetele efectuate de Comisia Electrotehnică Internaţională (CEI), rezultă că nu

sau produs accidente provocate de trecerea unui curent electric prin corpul omului, la
tensiunii mai mici sau cel mult egale cu 50 V, în curent alternativ (valoare eficace) şi
120 V în curent continuu. Aceste valori sunt limitele superioare ale tensiunilor foarte
joase.
La proiectarea şi verificarea instalaţiilor şi sistemelor de protecţie împotriva pericolului
de electrocutare, unul din criteriile de bază îl constituie limita admisă a tensiunilor de
lucru şi limitele maxime admise ale tensiunilor de atingere şi de pas.

Tensiunea de atingere conform definiţiei din Vocabularul Electrotehnic Internaţional SR

CEI 50 (826) + A1: 1995 este tensiunea care apare, la un defect de izolaţie, între părţi
simultan accesibile (conductoare sau părţi conductoare care pot fi atinse în acelaşi
timp).

Tensiunea de pas este tensiunea generată de un curent la pământ între două puncte
pe suprafaţa pământului aflate la o distanţă convenţională corespunzând lungimii medii
a unui pas.

Limitele maxime admise ale tensiunilor de atingere şi de pas pentru instalaţiile şi

echipamentele de joasă tensiune sunt indicate în art. 4.1 standardul STAS 2612-87.
Aceste limite depind de:
- categoria reţelei de alimentare (de curent continuu sau de curent alternativ),
- zona da amplasare a echipamentelor/instalaţiilor electrice (la suprafaţă sau în
subteran)
- timpul de întrerupere în caz de defect.

Limitele maxime admise ale tensiunilor de atingere şi de pas pentru instalaţiile şi

echipamentele de înaltă tensiune sunt indicate în art. 4.2 standardul STAS 2612-87.
Aceste limite depind de:
- tipul echipamentului/instalaţiei electrice;
- zona da amplasare a echipamentelor/instalaţiilor electrice (la suprafaţă sau în
subteran);
- tipul reţelei (reţea izolată faţă de pământ, reţea legată la pământ cu un sistem
de eliminare a defectului, reţea legată la pământ cu două sisteme de eliminare
a defectului);
- timpul de deconectare protecţiei de bază.

Pentru fiecare tip de instalaţie electrică sau mijloc de protecţie, ca şi pentru fiecare
clasă de echipamente de lucru - electrice, s-au stabilit cerinţe de securitate care
trebuiesc îndeplinite pentru asigurarea protecţiei împotriva pericolelor generate de
energia electrică, astfel încât:
a. persoanele să fie protejate faţă de pericolul de vătămare care poate fi
generat la atingerea directă sau indirectă a părţilor aflate sub tensiune;
b. să nu se producă temperaturi, arcuri electrice sau radiaţii care să
pericliteze viaţa sau sănătatea oamenilor;
c. construcţia echipamentelor electrice şi a instalaţiilor electrice să fie
adecvată mediului pentru ca să nu se producă incendii şi explozii;
d. izolaţia echipamentelor electrice să fie corespunzătoare pentru condiţiile
prevăzute (ex. tensiune de lucru, mediu de muncă).

Pentru asigurarea protecţiei împotriva pericolelor datorate influenţei externe,

echipamentele şi instalaţiile electrice trebuie:
a) să satisfacă cerinţele referitoare la solicitările fizice şi chimice astfel
încât să nu fie periclitate persoanele, animalele domestice şi bunurile;
b) să prezinte imunitate faţă de influenţele rezultate din condiţiile de
mediu inclusiv ;
c) să prezinte imunitate la perturbaţiile electromagnetice şi să nu perturbe
funcţionarea altor echipamente electrice şi electronice;
 d) să nu pericliteze persoanele, animalele domestice şi bunurile, în timpul
funcţionării la suprasarcină.

Îndeplinirea acestor cerinţe constituie criteriile de evaluare a eficacităţii instalaţiilor şi a

mijloacelor de protecţie, împotriva electrocutărilor.

Fiecare cerinţă trebuie verificată la recepţia instalaţiilor, mijloacelor de protecţie şi a

echipamentelor electrice, la fiecare reparare sau modificare, precum şi periodic în
exploatare.

În cazul mediilor de lucru în atmosferă explozivă, proiectantul este obligat să

stabilească zonele cu atmosferă potenţial explozivă (zona 0/20, zona 1/21, zona 2/22)
conform HG nr. 1058 din 09/08/2006 privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea
securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor care pot fi expuşi unui potenţial risc datorat
atmosferelor explozive şi directivei 94/4/EEC (ATEX) preluată în legislaţia română prin
HG 752/2004, în vederea alegerii echipamentelor de muncă şi instalaţiei electrice cu
grad corespunzător de protecţie.

În locurile cu pericol de incendiu sau explozie trebuie să fie luate măsuri de protecţie
împotriva descărcărilor electrice datorate electricităţii statice (prin legare la pământ a
elementelor metalice, instalarea de dispozitive de neutralizare sau de eliminare a
particulelor electrizante etc.) şi să se folosească numai utilaje, aparate şi echipamente
electrice (inclusiv conductoare electrice) de construcţie specială (în construcţie
antiexplozivă etc.). Reţelele electrice din aceste locurile de muncă, trebuie prevăzute
cu dispozitive care să asigure protecţia automată la apariţia curenţilor de defect
(PACD).

În locurile cu praf sau umezeală trebuie să se folosească numai utilaje, aparate şi

echipamente electrice (inclusiv conductoare electrice) de construcţie specială (etanşe la
praf, la umezeală, anticorozive etc.).

Din punctul de vedere al pericolului de electrocutare locurile de muncă au fost

clasificate în:
Loc de muncă puţin periculos – spaţiu care în condiţii normale este
caracterizat simultan prin: umiditate relativă a aerului de maximum 75% la
temperatura aerului între + 15 ÷ + 30 0C; pardoseală (amplasament)
electroizolantă.

Loc de muncă periculos – locul de muncă caracterizat prin cel puţin una
din următoarele condiţii: umiditate relativă a aerului peste 75%,
temperatura aerului peste 30 0C; pardoseală cu proprietăţi conductoare
(beton, pământ); parte conductoare în legătură electrică cu pământul care
ocupă cel mult 60% din zona de manipulare; prezenţă de pulberi
conductoare (pilitură de metal, grafit etc.), prezenţa fluidelor care
micşorează impedanţa corpului uman.

Loc de muncă foarte periculos – locul de muncă caracterizat prin cel

puţin una din următoarele condiţii: umiditate relativă a aerului peste 97%,
temperatura aerului peste 35 0C; părţi conductoare în legătură electrică cu
pământul care ocupă mai mult de 60% din zona de manipulare; prezenţă
de agenţi corozivi.
În exploatare, în funcţie de caracteristica locului de muncă, pentru menţinerea nivelului
de securitate a echipamentelor,/instalaţiilor electrice de utilizare şi a componentelor
acestora, unităţile (gestionare) trebuie:
- să întocmească şi să respecte instrucţiunile proprii privind măsurile de
protecţie a muncii la exploatarea acestora;
- să întocmească şi să respecte fişele tehnologice privind întreţinerea şi
repararea instalaţiilor electrice;
- să ţină evidenţa instalaţiilor şi a componentelor acestora referitoare la
verificările din punctul de vedere al protecţiei muncii la care trebuie supuse şi
periodicităţile de verificare.
- să menţină pe durata exploatării instalaţiilor şi echipamentelor nivelul de
securitate conceput din proiectare;
- instalaţiile electrice temporare sau definitive trebuie să respecte prevederile
normelor de protecţie a muncii, fiind interzise orice fel de improvizaţii.

Pentru prevenirea accidentelor de muncă provocate de curentul electric, toate

instalaţiile şi mijloacele de protecţie trebuie verificate la recepţie, înainte de darea în
funcţiune, şi apoi periodic în exploatare, precum şi după fiecare reparaţie sau
modificare. Serviciul de întreţinere sau firmele specializate trebuie să întocmească lista
verificărilor periodice pentru fiecare utilaj electric şi să execute aceste verificări. Este
strict interzisă punerea sub tensiune a instalaţiei, utilajului sau echipamentului care nu a
corespuns la una din aceste verificări.

► ORGANIZAREA MUNCII

În desfăşurarea activităţilor (montaj, revizii, reparaţii, verificări) in instalaţia electrică, la

echipamentele electrice şi/sau la părţile electrice ale echipamentelor de muncă se
aplică principiul diviziunii muncii, prin desemnarea concretă, bine delimitată, a
participării executanţilor la aceasta şi prin stabilirea răspunderii individuale pe tot
parcursul activităţii, de la dispunerea acţiunii, organizarea ei, la executarea şi recepţia
lucrărilor.
Intervenţiile la instalaţiile, utilajele, echipamentele de muncă şi aparatele care utilizează
energia electrică sunt permise a se efectua numai în baza uneia din următoarele forme
de organizare:
- autorizaţii de lucru scrise (AL);
- instrucţiuni tehnice interne de protecţie a muncii (ITI-PM)
- atribuţiilor de serviciu (AS)
- dispoziţiilor verbale (DV)
- procese verbale (PV)
- obligaţiilor de serviciu (OS)
- proprie răspundere (PR)

Exploatarea echipamentelor electrice trebuie făcută numai de către personal calificat,

autorizat şi instruit a lucra cu respectivele echipamente, conform HG nr. 1146 din
30/08/2006.

Muncitorii, maiştrii, tehnicienii, subingineri şi inginerii cu calificare de electrician sau

asimilat acestuia (electromecanic, electrotehnic, instalaţii electrice în construcţii),
indiferent de funcţie sau vechime, care îşi desfăşoară activitatea în instalaţiile sau
asupra instalaţiilor electrice în exploatare ori în vecinătatea acestora, unde există riscuri
de natură electrică trebuie autorizaţi.

Autorizarea atestă îndeplinirea condiţiilor minime necesare ocupării sau menţinerii

postului sau funcţiei pe care urmează să o exercite sau pe care o deţine persoana în
cauză.

Autorizarea trebuie făcută la angajare, în cazuri speciale (modificări dispuse prin noi
reglementări, reexaminări în urma retragerii autorizării etc.) sau la schimbarea grupei de
autorizare şi se actualizează anual.