Babilionu si istoria

acestuia
BABILIONUL
CETATEA BIBLICA
 Istoraia Babilionului
În cartea ‘’ Facerii ”, oamenii ar fi construit un turn și
o cetate numită Babilon. Turnul a primit numele de
Babel .Aceasta fiindcă Dumnezeu ar fi amestecat
limbile oamenilor și astfel aceștia s-au răspândit în
lume. Tot în Biblie scrie și despre faptul că
babilonienii i-au cucerit pe evrei pe vremea
vestitorului Daniel. Intelegerea lor este că Daniel nu
a existatr niciodată.
Autorul Cartii lui Daniel,consulta alte profetii si prezice ca
Mezii vor distruge Babilonul pentru ca Babilionul avea
nevoie de un rege med pentru a-și completa schema celor
patru împărăți.Acestia pa să-l fi preluat pe Darius cel
istoric, proiectându-l asupra unui trecut ficțional.Cuceritorul
Babilonului este numit în Biblie , Darius Medul, dar în
istorie nu este cunoscut un astfel de individ, iar invadatorii
nu erau Mezi, ci Persi. În realitate Belșațar, despre care
Biblia pretinde că ar fi fost rege, nu a fost rege. În
prezent,Babilionul se află in capitala Irakului. Din cauza
războiului si dictaturii lui Saddam Hassein multe edificii au
fost luate de alte țări, iar altele urmează sa fie reconstruite.
Nabucodonosor al 2-lea a făcut Babilonul unul dintre cele
mai bogate orașe din lume. Principala intrare în oraș era
poarta zeiței Istar, acoperită cu ceramică smălțuită de
culoare albastră. Urmează Gradinile suspendate a
Semiramidei, pline cu arbori și plante din Persia,
apoi Turnul Babel, înalt de 91 m. După decăderea Imperiul
Persan , Alexandru cel Mare a cucerit Babilonul. Acesta a
devenit capitala imperiului său și locul unde a murit. În
prezent, se află capitala Irakului. Din cauza războiului si
dictaturii lui Sassadam Hussein multe edificii au fost luate
de alte țări, iar altele urmează sa fie reconstruite.
Mii de oameni locuiesc în Babilon, iar comunitățile din și din jurul
acestuia se dezvoltă rapid de la așezări compacte și dense la
suburbii întinse. Grădinile suspendate din Babilon erau compuse din
mai multe terase așezate în trepte, la 5 metri una deasupra celeilalte.
Terasele erau legate între ele prin numeroase împletituri ornamentale de
plante urcătoare și erau amenajate cu vegetație luxuriantă. Acestea au
existat pe teritoriul vechiului Imperiu Babilonian, pe partea estică a
Eufratului, aproximativ la 50 de kilometri sud de locul pe care este astăzi
orașul Bagdad (Irak). Uriașele grădinile ocupau o suprafaţă de 15.000 de
metri pătrați şi se ridicau în patru terase până la o înălțime de 77 de metri
sau 90 de metri, potrivit unor cronici ale antichității. Se crede că
Grădinile suspendate din Babilon au dispărut de pe fața Pământului după
secolul I î.Hr. distruse fiind de un cutremur. Potrivit unor însemnări ale
acelor vremuri, grădinile ar fi fost dărâmate de perși în timpul ocupării
Când Alexandru cel Mare a ajuns la Babilon în secolul al IV-lea î.Hr., el
a găsit, evident, numai ruine. Cu toate acestea, scriitorul Filon din Bizanț
scria cu ani în urmă despre o grădină pe care o văzuse lângă palatul
regal. Acesta scria că așa-numitele grădini suspendate au fost construite
pe terase din piatră deasupra solului, la mare înălțime pe care creșteau
diverse plante și copaci ale căror rădăcini formau un adevărat acoperiș
deasupra pământului. Secole la rând, oamenii au crezut că Grădinile
suspendate ale Babilonului au fost construite lângă Hillah, în vechea
provincie Babilon, actualul teritoriu irakian. De aceea, oamenii credeau
că acestea ar fi fost construite în jurul anului 600 î.Hr. în timpul domniei
regelui Nabucodonosor al II-lea. O altă legendă susține, însă, că
grădinile ar fi fost ridicate în secolul al IX-lea î.Hr., în jurul anului 810
î.Hr. În acea vreme, Sammuramat era regina Asiriei și a Babilonului.
 Gradinile
suspendate
Grădinile suspendate ale Semiramidei sau Grădinile suspendate din Babilon, au fost construite de
regale Nabucodonosor al 2-lea (605-502 I.HR.) pentru una din soțiile sale, Amytis .Ele figurau în
antichitate printre cele Sapte minuni ale lumii antice. După o veche legendă, răspândită în special de
scriitorii greci, ar avea o origine mult anterioară: ele ar fi fost construite de Regele Ninus întemeietorul
orașelor Ninive și Babilon, pentru soția sa Semiramida.După informațiile istoricului Diodor din Sicilia ,
uriașele grădini ocupau o suprafață de 15000 m² și se ridicau în patru terase până la 77 metri înălțime. Pe
terase erau plantați arbori din mai multe specii, unii dintre ei fiind înalți de 24 metri. Erau udați de
pompe cilindrice, al căror secret nu se cunoaște încă. Sub terase, sprijinite pe mai multe coloane, se
găseau camere răcoroase pentru familia regală. După unele relatări, se pare că vestitele grădini au fost
dărâmate de perși, în timpul ocupării Babilonului, tot atunci fiind dărâmat și Turnul Babel. Construcția
grădinilor suspendate din Babilon trebuie apreciată prin prisma încadrării lor în mediul înconjurător: clima
caldă și uscată, peisajul arid și obiceiurile vechilor locuitori ai Babilonului. La popoarele orientale din
antichitate, noțiunea de grădină era legată de ideea supremei fericiri omenești. Această mentalitate a
făcut pe vechii persi să numească grădinile lor "raiuri".
Așezat pe fluvial Eufrat, vechiul Babilon își pierde originea în
negura vremurilor. După vechi legende, el ar fi fost întemeiat fie de
către legendarul Nimrod, fie de către zeul Ball, fie de regale Ninus,
soțul miticei regine Semiramida. După o perioadă zbuciumată,
marcată de rivalitățile și războaiele cu Asirienii, Babilonul reușește
pe la sfârșitul secolului al 7-lea I.Hr.să-și consolideze hegemonia.
Conducător al statului a fost ales Nabopalassar (626-605 î.Hr.),
fondator al dinastiei caldeene Fiul și urmașul acestuia,
Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.), reface orașul, întărind
fortificatiile si construind palate, ele înseși fortificate. Ținând
seama de structura religiei babiloniene, rolul predominant îl aveau
preoții, conferind statului un regim theocratic.
Civilizatia Egipteana
ZEII SI CULTURA ACESTORA
ISTORIA EGIPTULUI ANTIC

ISTORIA EGIPTULUI ANTIC ESTE CARACTERIZATĂ DE O

INCREDIBILĂ LONGEVITATE ÎNTINZÂNDU-SE PE MAI BINE DE
TREI MILENII. APOGEUL A FOST FĂRĂ ÎNDOIALĂ ATINS SUB
CONDUCEREA FARAONILOR, REGI ȘI SINGURI
INTERMEDIARI ÎNTRE OAMENI ȘI ZEI, GARANT AL ORDINII
ATÂT EXTERNE (INVADATORI), CÂT ȘI INTERNE (TULBURĂRI
SOCIALE). ISTORIA EGIPTULUI ANTIC ÎNCEPE ÎN JURUL
ANULUI 3100 I.HR,CÂND FARAONUL NARMER A UNIFICAT
EGIPTUL. ACESTA A DEVENIT UN IMPERIU PUTERNIC CARE A
DĂINUIT PÂNĂ ÎN ANUL 30 I.HR., CÂND A FOST CUCERIT DE
ROMANI.
În epoca neolitica sursele arheologice capătă un caracter mai precis
prin faptul că apare arta figurativă : omul, până acum invizibil, este
reprezentat artistic tot mai des. Apoi dezvoltarea ceramicii decorate
oferă elemente mai precise a unei cronologii relative, care să poată
stabili și preciza concluziile ce se pot trage din evoluția și
perfecționarea ustensilelor. Pe de altă parte unele date despre situația
Egiptului în epoca predinastică pot fi aflate din studiul textelor
Piramidelor care se referă la epoci cu mult anterioare primei dinastii
istorice a Egiptului. În perioada predinastica , clima egipteanǎ a fost
mult mai puțin aridǎ decât este cea de astăzi. Mari regiuni din Egipt au
fost acoperite de savană și traversate de pășuni. Vegetația și fauna au
fost prolifice în toate împrejurimile și regiunile Nilului pentru populațiile
mari de păsări de apă ca ibișii. Vânătoarea a fost o practicǎ comună
pentru egipteni, fiind perioada în care mai multe animale au fost
domesticite. Traiul în așezările permanente în Egiptul Antic pe la
mijlocul mileniului VI î.en. se baza în special pe cultura cerealelor și
creșterea animaleleor (vaci, capre, oi și porci) .Obiectele din metal au
luat locul celor din piatră. Tăbăcitul pieilor de animale, olăritul și țesutul
erau activități normale. Elementele funerare din această perioadă
includ vase ceramice, bijuterii, unelte, arme si alimente (carne și fructe
uscate )Morții erau îngropați cu fața spre vest.
Acum aproximativ 7500 de ani , triburile mici, care trăiau în valea Nilului au dezvoltat o serie de culturi
care au demonstrat un control ferm al agriculturii și creșterii animalelor , asupra tehnicilor de olărit și
producerii obiectelor personale, cum ar fi pieptenii, brățările și colierele. Cea mai mare dintre aceste culturi
timpurii a fost în Egiptul de Sus(Sud), denumită cultura Badari care, probabil, își avea originea în Deșertul
de Vest, fiind cunoscutǎ pentru ceramica de înaltǎ calitate, uneltele de piatră și utilizarea cuprului.
Stilul de viață al badarienilor se baza pe agricultură, pescuit și creșterea animalelor. Artefacte străine
indică legǎturi cu populații îndepǎrtate (până in Siria). În această perioadă apar mobila, vasele decorate,
tacâmurile, pieptenele și figurinele. Existența stratificării sociale este dedusă din descoperirea mormintelor
membrilor înstăriții ai comunității într-o anume secțiune a cimitirelor. Ritualurile funerare în epoca
badariană nu diferă prea mult de cele de la Merimide și El-Omari, dar în cultura de la Nagada aceste
ritualuri evoluează repede. Atunci când coliba devine dreptunghiulară în locul celei ovale sau circulare,
mormântul devine și el dreptunghiular și se menține astfel în toată perioada predinastică. În același timp,
groapa era căptușită cu cărămidă nearsă, lucrându-se un fel de cavou care are chiar bolți laterale, în care
se așezau alimente, apoi o scară de coborâre în cavou. Cadavrul nu era învelit în piei de animale sau în
pânză, ci așezat mai întâi într-un fel de coș lucrat din nuiele, apoi într-un adevărat sarcofag, coșciug lucrat
din pământ ars în foc ca un vas de argilă, dar cel mai des într-un coșciug lucrat din scânduri. Alături de
cadavru se depuneau numeroase vase de ceramică sau de piatră. Cea mai mare parte dintre defuncți
erau culcați pe o parte, în poziția fetală (cu picioarele la piept), cu capul către sud, dar fața întoarsă către
răsărit (ca în epoca faraonică).
Zeii cu impact social in
egipt
În mitologia egipteana, Seth (scris și Set,Seti)este cunoscut drept
fiu al lui Geb și al lui Nut , fratele lui Isis, Nepthys și Osris. Seth
este un zeu malefic , stăpân al deșertului, reprezentat cu cap de
animal compozit , cu coada lunga și cu botul alungit.În alte surse
este descris ca având cap de șacal. La început a fost considerat
constructor de cetăți, apoi zeul viguros al violenței, răului ,
întunericului și dezordinii, iar la un moment dat și zeu al războiului (
grecii îl identificau cu Typhoon).
Se pare că adepții lui Seth s-au confruntat cu adepții lui Horus și ai
faraonului primei dinastii,Menes, care a unit Egiptul de Sus cu cel
Seth în slujba lui Ra și înjunghiindu-l cu o
Egiptul de Jos. În această privință, Seth este înfățișat punând la lance pe Apophis, șarpele demon al nopții.
îndoială autoritatea fratelui său Osiris. În drama care se petrece în
religia egipteană, Seth întruchipează forțele potrivnice care aduc
marea schimbare. În cele din urmă înfrânt de Isis și de zeul șoim
Horus, Seth devine un spirit liber, un hoinar pe pământ și, după
exilul său forțat, zeul singurătății pustii.Zeul Seth poate fi scris in
forma de heoglife :
Ra este zeul suprem din religia și mitologia egipteana, personificare a Soarelui. Era venerat la
Heliopis (Cetatea Soarelui). Reprezentarea obișnuită era a unui om cu un cap de soim și cu un
disc solar deasupra capului.
Ra avea caracteristici comune cu zeul cerului , Horus. Uneori, cele două zeități erau contopite
sub numele de Ra-Horakhty, "Ra, care este Horus al celor două orizonturi". În Noul Regat,
când zeul Amun a devenit proeminent, a fost fuzionat cu Ra sub numele de Amun-Ra.
Simbolurile lui Ra sunt discul și cercul cu un punct înăuntru, ⊙.
Ca zeu solar
Soarele este dătătorul de viață, controlând care au fost lucrate de om. Datorită calităților
dătătoare de viață ale soarelui, egiptenii îl venerau ca pe un zeu. Creator al universului și
dătător de viață, Soarele sau Ra reprezenta viața, căldura și creșterea. Deoarece oamenii îl
considerau pe Ra ca fiind zeul principal, creatorul universului și sursa vieții, acesta a avut o
influență puternică asupra lor, ceea ce a făcut ca el să fie unul dintre cei mai venerați zei
egipteni. În perioada timpurie a istoriei egiptene, influența sa s-a răspândit în întreaga țară,
aducând multiple reprezentări în formă și în nume. Cele mai frecvente combinații de forme sunt
cu Atum (forma sa umană), Kehpri(gândacul scarabeu) și Horus(șoimul). În vârful capului său se
află un disc solar cu o cobră, care în multe mituri reprezintă ochiul lui Ra. La începutul timpului,
când nu exista decât haos, zeul-soare exista singur în masa acvatică a lui Nun care umplea
universul.
Ra i-a creat pe Shu, zeul aerului, și pe zeița umezelii, Tefnut.Frații săi simbolizau două principii
universale ale oamenilor: viața și justiția. Se credea că Ra a creat toate formele de viață,
chemându-le la existență prin rostirea numelor lor secrete. Conform unor relatări, oamenii au
fost creați din lacrimile și sudoarea lui Ra.
În lumea de dincolo
Se credea că Ra călătorea pe Atet, două bărci solare numite Mandjet (Barca Milioanelor de
Ani) sau barca dimineții, și Mesektet sau barca serii. Aceste bărci îl duceau în călătoria sa
prin cer și prin Duat - cele douăsprezece ore ale nopții, care reprezentau, de asemenea,
lumea subterană a Egiptului. În timp ce Ra se afla pe Mesektet, era în forma sa cu cap de
berbec. Când Ra călătorea în barca-soarelui, era însoțit de diverse alte zeități, inclusiv Sia
(percepția), Hu (comanda) și Heka (puterea magică). Uneori, membri ai Enneadei îl ajutau
în călătoria sa, inclusiv Set, care l-a învins pe șarpele Apophis, și Mehen, care se apăra de
monștrii din lumea subterană.
Apophis, zeul haosului, era un șarpe uriaș care încerca să oprească călătoria vasului-soare
în fiecare noapte, consumându-l sau oprindu-i calea prin hipnoza. În timpul serii, egiptenii
credeau că Ra apunea sub forma lui Atum sau sub forma unui berbec. Barca de noapte îl
purta prin lumea subterană și îl ducea înapoi spre est, în pregătirea renașterii sale. Aceste
mituri ale lui Ra reprezentau răsăritul soarelui ca fiind re-nașterea soarelui de către zeița
cerului, Nut; atribuindu-i astfel lui Ra conceptul de reînnoire și întărindu-i totodată rolul de
zeu creator.
Ra a fost reprezentat într-o varietate de forme. Cea mai obișnuită formă era cea a unui om
cu un cap de șoim, cu un disc solar deasupra și un șarpe încolăcit în jurul discului. Alte
forme comune sunt cea a unui om cu un cap de scarbeu (sub înfățișarea lui Khepri) sau a
unui om cu un cap de berbec. Ra mai era reprezentat ca phoenix,starc,sarpe, taur, pisică
sau leu
În Lumea de Dincolo, Ra era cel mai des înfățișat cu un cap de berbec. În această formă,
Ra este descris ca fiind "berbecul vestului" sau "berbecul în slujba haremului său".
În unele scrieri, Ra este definit ca un rege îmbătrânit, cu carne de aur, oase de argint și păr
de lapis lazuli.
 Anubis
Anubis este denumirea in greaca clasica a zeului egiptean cu cap de sacal (sau caine) asociat mumificarii si vietii de
apoi, in limba egipteana veche Anubis era cunoscut ca Inpu.
Anubis este numele zeului ce ghida spiritele mortilor in lumea de dincolo. Acesta este supranumit "Zeul tinutului
Sfant" si al lui Khentamentiu (un zeu precedent lui Anubis). Deoarece egiptenii credeau ca Valea mortilor se afla spre
vest, acestia il denumesc de altfel si Regele Vestului. Venerarea lui Anubis pare a exista din cele mai vechi timpuri ale
Egiptului Antic, posibil chiar mai veche decat cea a lui Osiris acest fapt fiind confirmat de asocierea sa cu Ochiul lui
Horus si de catre textele inscriptionate in mormantul faraonului Unas. in textele mormantului lui Unas se precizeata
urmatoarele "Unas alaturandu-se spiritelor, acestea trei fiind, Anubis, apoi Amenti si apoi Osiris."
Anubis este deseori descris ca fiind un barbat de culoare neagra cu cap de sacal sau ca fiind un sacal negru.
Egiptologul Flinders Petrie considera conceptul lui Anubis astfel: egiptenii observand sacalii pe langa morminte, au
asociat sacalul cu omul creand-ul astfel pe zeu. Pentru a arata importanta sa in lumea mortilor, capul sau era pictat cu
negru, dar si ca reprezentare a fertilitatii. Anubis era considerat pe langa ghidul sufletelor decedatilor ca fiind zeul
imbalsamarii si paznicul mormintelor.
Deoarece egiptenii nu faceau o deosebire mare dintre sacali si caini, exista posibilitatea confuziei intre aceste
animale. Desi catre Anubis se face deseori referire prin cuvantul sab (ce insemna sacal) mai degraba decat iwiw (ce
insemna caine) este inca nesigura specia canina din care face parte.
Cand egiptenii au inceput sa il venereze mai mult pe Osiris decat pe Anubis, acestuia i sau retras multe dintre muncile
sale precum ghid al spiritelor sau paznicul mortilor, ramanand a fi zeul imbalsamarii. Cand o inmormantare avea loc,
preotul ce urma sa mumifice decedatul purta o masca in forma de sacal, fiind astfel denumit „Supravegetorul
misterelor” sau hery seshta simbolizand astfel intruparea zeului in preot. Anubis este fiul lui Nephthys si Seth sau al
lui Nephthys si Osiris acest lucru fiind incert insa. Exista de asemenea varianta in care acesta a fost dat in crestere de
catre Isis lui Osiris datorita posibilitatii uciderii sale de catre Seth, sotul lui Isis. Anubis avea o fiica numita Kebechet
descrisa ca fiind un sarpe. Aceasta era considerata zeita purificarii si prospetimei. Kebechet il ajuta pe tatal sau la
imbalsamari aducandu-i apa sfanta pentru ca acesta sa poata termina procesul de mumificare, pe langa aceasta ea
pazea corpul impotriva fortelor negative pentru ca sufletul sa ramana proaspat. Sotia lui Anubis este Anput, mama lui
Kebechet.
Zeul Anubis este inventatorul mitic al imbalsamarii şi al mumificarii; in aceasta imagine el pregateşte trupul lui
Sennedjen Egiptenii credeau ca Anubis este inventatorul mumificarii din faptul ca acesta a ajutat-o pe Isis sa ii
readuca la viata sotul dupa ce Seth il omorase. Bandajand corpul zeului in haine de panza de in tesute de Isis si
Nephthys pentru a fi sigur ca acestea nu vor putrezi.
Nephthys (Nebet-Het) este o zeiță egipteană, fiica cea mai mică
a cuplului Geb - Nut, soția lui Seth, mama lui Anubis, sora lui Isis
si Osiris, protectoare a morților și a zeului cu cap de babuin
Hapi.A participat la ritualul readucerii la viață a lui Osiris. Cei morți
trebuie să scape de bandajele cu care au fost mumificați (părul ei)
pentru a ajunge la viața de apoi. Originală din Heliopolis, nu a
avut temple dedicate exclusiv ei, dar stă alături de Isis și de Osiris
la Ultima Judecată. A fost de asemeni asociată cu zeița Anuket.
Deși soție a zeului demonic Seth, în lupta lui fratricidă, Nephtys
este mereu de partea victimei (Osiris). În această împrejurare,
neavând copii de la soț, își arată nestăpânita dorință de a avea un
copil de la Osiris ; de aceea, fie că îl îmbată, fie că se deghizează
ca Isis (cu care era geamănă), zeița reușește să își împlinească
dorința și astfel îl naște pe Anubis. De frica răzbunării lui Seth, își
părăsește copilul imediat după naștere, acesta fiind adoptat de
Isis. Nephtys a fost adorată în special în perioada heliopolitană,
însă în rest rămâne o prezență mitologică enigmatică.