Sunteți pe pagina 1din 25

1.

GRADINILE DIN MESOPOTAMIA SI ASIRIA


1.1 GRADINILE DIN MESOPOTAMIA Mesopotamia era o regiune intinsa in vremea aceea intre Tigru si Eufrat, regiune ce cunoaste o dezvoltare contemporana cu cea egipteana. Datorita prosperitatii economice din acea vreme, se dezvolta o serie de orase ca Uruk sau Lagash, orase ce vor sta la baza formarii viitoarelor state puternice ca Sumerul sau Babilonul. Aceste asezari erau pe traseul marilor drumuri comerciale dintre Marea mediterana si platoul iranian de astazi.

Figura 1: Gravura cu localnici mesopotamieni [1] In vechime aceste gradini se numeau EDEN, cuvant care in limba sumeriana insemna stepe si caruia apele Tigrului si Eufratului conduse printr-o bogata retea de canale pentru irigat, dar si maiestria horticultorilor, i-a transformat sensul in paradis terestru. Se aminteste despre gradini binecuvantate inca din mileniul al III-lea i.Hr. denumite Ziqqourat pentru ca erau construite in terase succesive, descrescande., formand un fel de turnuri multietajate. Printre cele 7 minuni ale Antichitatii figureaza si Gradinile suspendate din Babilon construite de catre Nabucodonosor al II-lea pentru sotia sa Amytis, nepoata lui Astyage, regele Mediei, pentru a-i stinge nostalgia paradisului lasat in tara sa.

1.2 GRADINILE SUSPENDATE DIN BABILON Istoric Gradinile suspendate ale Semiramidei sau, mai corect, Gradinile suspendate din Babilon au fost construite de regele Nabucodonosor al II-lea (605-562 i.Ch.) pentru una din sotiile sale, Amytis sau Amuhea. Ele figurau in antichitate printre cele Sapte minuni ale lumii antice. Dupa o veche legenda, raspandita in special de scriitorii greci, ar avea o origine mult anterioara: ele ar fi fost construite de regele Ninus intemeietorul oraselor Ninive si Babilon, pentru sotia sa Semiramida (sau Semiramis). Dupa vechi legende, el ar fi fost intemeiat fie de catre legendarul Nimrod, fie de catre zeul Baal, fie de regele Ninus, sotul miticei regine Semiramida. Dupa o perioada zbuciumata, marcata de rivalitatile si razboaiele cu asirienii, Babilonul reuseste pe la sfarsitul secolului al VII-lea i.Ch. sa-si consolideze hegemonia. Conducator al statului a fost ales Nabopalassar (626-605 i.Ch.), fondator al dinastiei caldeene. Fiul si urmasul acestuia, Nabucodonosor al II-lea (605-562 i.Ch.), reface orasul, intarind fortificatiile si construind palate, ele insasi fortificate. Tinand seama de structura religiei babiloniene, rolul predominant il aveau preotii, conferind statului un regim teocratic.

Figura 2: Gravura din secolul al XVI-lea de pictorul olandez Martin Heemskerck [3] 2

Locatie Se pare ca aceste gradini celebre erau construite in vechiul oras-stat Babilon, langa localitatea de azi Al Hillah (Babil, din Iraq), pe partea estica a Eufratului, aproximativ la 50 km sud de Bagdadul de azi din Irak. Cadrul geografic Constructia gradinilor suspendate din Babilon trebuie apreciata prin prisma incadrarii lor in mediul inconjurator: clima calda si uscata, peisajul arid si obiceiurile vechilor locuitori ai Mesopotamiei. La popoarele orientale din antichitate, notiunea de gradina era legata de ideea supremei fericiri omenesti. Aceasta mentalitate a facut pe vechii persi sa numeasca gradinile lor "raiuri". Asezat pe fluviul Eufrat, vechiul Babilon isi pierde originea in negura vremurilor. Dupa informatiile istoricului Diodor din Sicilia, uriasele gradini ocupau o suprafata de 15000 m si se ridicau in patru terase pana la 77 metri inaltime. Pe terase erau plantati arbori din mai multe specii, unii dintre ei fiind inalti de 24 metri. Erau udati de pompe cilindrice, al caror secret nu se cunoaste inca. Sub terase, sprijinite pe mai multe coloane, se gaseau camere racoroase pentru familia regala. Dupa unele relatari, se pare ca vestitele gradini au fost daramate de persi, in timpul ocuparii Babilonului [2]. Gradinile suspendate in scrierile vechilor autori Descrierea Babilonului de catre Herodot corespunde, cu unele rectificari, cu rezultatul sapaturilor arheologice. Orasul avea mai multe ziduri de incinta, dispuse concentric. Orasul propriu-zis era cuprins in interiorul primei incinte, care avea latura de aprox. 1700 metri, si avea doua cartiere, unul care cuprindea palatul regal, iar celalalt templul zeului Enlil (sau Bel, dupa denumirea semita), ambele pe malul stang al Eufratului. In coltul de nord-est al palatului, langa poarta zeitei Istar, se aflau gradinile suspendate. Dupa cum spune Diodor din Sicilia - repetand probabil cele spuse de Ctesias, a carui opera s-a pierdut - gradinile au fost construite de Nabucodonosor pentru una din sotiile sale, Amytis, fiica regelui Cyaxares al Mezilor, care regreta peisajul muntos, cu vegetatie bogata al tinutului natal. Atribuirea gradinilor reginei Semiramida este cu mare probabilitate de domeniul legendei. Calificativul "suspendat", care insoteste numele acestor gradini, se datoreste relatarilor in limbile graca sau latina. In limba greaca cuvantul "kremastos" () si in latina cuvantul "pensilis" au o dubla semnificatie: un obiect sau o constructie care atarna ("suspendat"), sau o constructie sustinuta de coloane si arcade, o terasa, in general un obiect sustinut la o anumita inaltime. Cea mai completa descriere a gradinilor se datoreste lui Diodor din Sicilia, care arata ca ele se compuneau din terase etajate in amfiteatru, cu o latura de aprox. 123 m. Terasele erau sustinute de ziduri de piatra, construite la o distanta de trei metri unele de altele. Spatiile dintre ziduri era acoperit cu bolti realizate din blocuri de piatra. Pe aceste blocuri era asezat un strat de trestie imbibat in asfalt, deasupra trestiei urma un dublu rand de caramizi arse, legate intre ele cu mortar de ipsos, acoperite cu foi de plumb, pentru a desavarsi izolarea hidrofuga. Peste foile de plumb era un strat de pamant, de grosime suficienta pentru ca sa poata prinde radacinile celor mai mari arbori. Diodor spune: "...Terasele erau pline de plante de toate felurile, in stare sa incante vederea prin marimea si frumusetea lor". In grosimea teraselor erau amenajate galerii si camere, care primeau lumina lateral, pe o singura latura, in asa fel incat galeriile si camerele de la un anumit nivel aveau in fata privelistea unei gradini, care se rezema pe terasele nivelului inferior. 3

Pentru stropitul gradinilor se foloseau masini hidraulice, care urcau apa din Eufrat la diferitele niveluri. Pe sub radacinile plantelor erau o serie de canale, care umezeau neincetat pamantul. Datorita posibilitatilor intretinerii unei continue umiditati, pe terase au putut sa creasca nu numai bogate partere de flori, dar si pomi fructiferi, anumite specii de tamarix, palmieri etc. Cercetari arheologice Ceea ce ridica un mare semn de intrebare privind existenta acestor gradini vestite este faptul ca, desi avem din partea unor istorici greci descrieri detaliate ale gradinilor, babilonienii nici macar nu le pomenesc in inscriptiile lor, cu toate ca mentioneaza cetatea Babilonului si zidurile care o inconjurau. Chiar si istoricii care ofera detalii impresionante despre gradinile suspendate afirma ca ei nu le-au vazut. Primele cercetari arheologice moderne au fost intreprinse de o misiune franceza condusa de Fulgence Fresnel in anii 1852 - 1855, explorarea completa a fost facuta de o misiune germana condusa de Robert Koldewey in anii 1899 - 1914. Sapaturile efectuate in colina El Kasr (in araba: "castelul" sau "citadela") au descoperit ruinele marelui palat al lui Nabucodonosor, poarta principala a orasului si templul zeitei Nin-Mach. In partea de nordest a palatului s-au pus in evidenta fundatiile constructiei care sustinea probabil Gradinile suspendate. S-a descoperit si un coridor central, care are pe ambele laturi cate sapte camere, corespunzand in general cu descrierile lui Diodor. In afara de pozitia ruinelor, de modul de constructie si de dimensiunile lor, care corespund cu ceea ce se cunoaste din descrerile autorilor antici, mai exista o proba foarte convingatoare ca intr-adevar acestea sunt ruinele fostelor Gradini suspendate: Robert Koldewey a gasit trei puturi situate alaturat, in serie, unul central cu sectiune patrata, intre celelalte doua cu sectiune ovala, care sugereaza existenta unei masini hidraulice, care functiona probabil pe acelasi principiu ca un aparat cu galeti cu lanturi. Acest dispozitiv putea da un flux continuu de apa. Pe terenul vechiului Babilon este astazi un desert, aproape total lipsit de vegetatie. Terasele gradinilor au disparut de multa vreme, in locul splendorii de altadata, desertul da o impresie de tristete. In varful unei coline mai exista un arbore secular, un atleth, considerat de unii nostalgici ca fiind o ultima ramasita a faimoaselor gradini. Confruntarea informatiilor furnizate de istoricii antici cu cele mai recente dezvaluiri arheologice (1949) a permis reconstituirea planurilor acestor gradini (Figurile 3,4,5).

Figura 3: Sectiune prin terase plantate: a) caramizi nearse; b) bitum; c) caramida sfaramata; d) dale 4

Figura 4: Planul gradinilor 1-prima terasa; 2-a doua terasa; 3-a treia terasa; 4-a patra terasa (a-puturi; b- parapetul palatului;c-intrarile in salile subterane; d-pasaj intre curtea tronului si gradini)

Figura 5:- Sectiune nord-sud a-caramizi nearse; b-put cu caramizi arse; c-pamant vegetal; d-caramida sfaramata; eculoar separator; f- parapet

Reconstituirea gradinilor suspendate ale Babilonului Sprijinite pe doua laturi de zidurile de incinta, etajarea era vizibila dominant dinspre palat; intregul ansamblu era sustinut de coloane masive, care alcatuiau la baza edificiului 14 sali boltite, racoroase, de o parte si de alta ale unui culoar, de asemenea, boltit. Terasele, pavate cu lespezi din piatra de mari dimensiuni (material rar si costisitor), izolate cu un strat de bitum si mai multe randuri de caramida nearsa, pentru a impiedica infiltrarea apei in fundatii, sustineau pamantul fertil asezat in grosimi descrescande, de la 2 m pe prima terasa, pana la 1 m pe ultima terasa, avand la baza un strat de drenaj din cioburi de ceramica. Apa era ridicata la inaltime cu o instalatie cu lanturi continue, prin trei puturi incastrate in constructie si legate de un canal alimentat din Eufrat. Apa, dirijata printr-un sistem de rigole, jgheaburi, bazine, puturi judicios repartizate, a permis crearea unor plantatii etajate, alcatuite din curmali, la adapostul carora erau plantati plopi sau pini (pe terasa inferioara), arbusti diferiti si flori.

O simulare a Gradinilor Semiramidei a fost realizata la Carnavalul de la Rio de Janeiro (figura 6).

Figura 6: Simulare a Gradinilor Semiramidei la Carnavalul de la Rio de Janeiro [4]

Cateva imagini cu gradinile suspendate din Babilon sunt redate in figurile 7-11:

Figura 7: Gradinile suspendate din Babilon[2]

Figura 8: Gradinile suspendate din Babilon[2]

Figura 9: Gradinile suspendate din Babilon[2]

Figura 10: Gradinile suspendate din Babilon[2]

Figura 11: Gradinile suspendate din Babilon[2]

1.3 GRADINILE ASIRIENE Arhitectura asiriana se dezvolta in orase precum Assur si Ninive, cea mai importanta constructie pentru ei fiind palatul, un edificiu impunator ridicat pe terase artificiale inalte. Aceste palate aveau porti de intrare impozante, scari monumentale, turnuri , creneluri, se intindeau pe suprafete mari, iar intre zidurile palatului se aflau curti interioare, gradini, in jurul carora se grupau camerele de locuit si anexele necesare vietii. Templele si palatele din acea vreme erau constructii masive sustinute de contraforturi si prevazute cu sisteme de drenare a apei de ploaie, in orasul Ur s-a descoperit un asemenea sistem de drenare a apei construit din plumb.

Figura 12: Nimrud-Asiria [6] In Epopeea lui Ghilgames este descris orasul Uruk, ca fiind o asezare cu un spatiu planificat in mod geometric, si se mai spune ca in vremurile acelea ( anul 3000 i.Hr.) aproximativ o treime din gradinile agricole ce apartineau acestei asezari au fost retrase pentru infiintarea de livezi. Tot atunci au luat fiinta se pare primele culturi agricole irigate ( agricultura simeriana), fapt ce a dus la primele forme de gradina ornamentala din istoria omenirii. Gradina simeriana era descrisa ca avea dimensiunea de 144 coti patrat, sub forma de patrulater, si era delimitata de un canal perimetral ce asigura irigarea. S-ar parea dupa unii cronicari, ca aceasta forma de patrulater a stat la baza proiectarii gradinilor Eden persane de mai tarziu. Deasemeni, prima descoperire ce ne arata o fantana din acea vreme, a fost in Mesopotamia anului 3000 i.Hr., ilustrata printr-o sculptura babiloniana ca fiind o groapa taiata in stanca sub forma de trepte, ca sa poti cobora spre izvorul de apa.

10

2. GRADINILE DIN EGIPTUL ANTIC


Gradinile egiptene si complexitatea lor sunt un subiect vast, Egiptul Antic are o istorie lunga si complexa, clasificarile botanice, tehnicile de irigare, sacru privit prin prisma religiei egiptenilor din acele vremuri, utilizarea plantelor medicinale in tratamente, toate aceste subiecte au ocupat carti intregi . Noi vom incerca doar o privire de ansamblu asupra acestui subiect amplu.

Figura 13: Pictura murala-Karnak [7] In Egiptul Antic de-a lungul istoriei gradinile au fost apreciate, ele fiind construite pentru diverse scopuri, agrement, medicina, alimente sau gradini unde se inchinau zeilor, dar peste toate au fost gradini de umbra si racoare. Adesea, aceeasi gradina a servit mai multor scopuri in acelasi timp, vechii egipteni fiind un popor practic. In acea vreme a faraonilor se organizau multe expeditii care aduceau in imperiu toate bogatiile, plante exotice, copaci, flori etc. Egiptenii obisnuiti aveau gradinile lor de legume, cultivate in afara localitatilor. Pana in prezent arheologii nu au gasit vestigii ale unor gradini reale, dar avem diverse picturi murale descoperite in temple, cum ar fi cel de la Karnak, sau diverse reliefuri in mormintele descoperite in piramide, si alte documente ce atesta plantele antice din Egipt (figura 13). S-a descoperit o camera a-i carei pereti sunt decorati cu sculpturi despre plantele aduse din expeditiile in Palestina si Siria. Sunt aratate plante ca irisul, calanchoe, arum, in afara de plante comune cum ar fi rodiile, pepenele, laptuca. In mai multe situri arheologice sau gasit boabe de polen in caramizile din peretii mormintelor, dovezi directe asupra unor plante pe care vechii egipteni sperau sa le ia cu ei in viata de apoi.

11

Figura 14: Gradina simpla cu elemente decorative [7] Construite la inceput in scop utilitar, pentru cultivarea legumelor si a fructelor, devin apoi locuri de agrement si desfatare. Erau tot gradini de forma geometrica si inconjurate de ziduri. La fel ca in toate tarile cu climat arid, tema principala a gradinilor era tot apa, lacul sau bazinul cu lotus, inconjurat de sicomori, iar ca elemente decorative pavilioanele sau chioscurile cu coloane elegante, pentru repaus in timpul marilor calduri (figura 14). Pe timpul imperiului vechi ( 3197- 2065 i.e.n.) gradinile erau mai simple, dar ele au evoluat spre forme decorative mai bogate in timpul imperiului de mijloc si de cel nou, cand au aparut vestitele gradini faraonice( dupa ce fusesera cunoscute gradinile persane si palestiniene). Toutmes al III lea aduce in Palestina o serie de arbori si arbusti ornamentali si odoranti si infiinteaza chiar o gradina botanica care avea un catalog cu plantele respective. Lacurile si bazinele care erau la inceput de dimensiuni reduse, de forma rectangulara, sau forma de T, au fost apoi largite pentru a se face plimbari cu barcile. Apele din bazine erau populate cu pesti colorati, pasari de apa ( pelicani ), si alte animale. Ca vegetatie in afara de sicomori (pseudoficusi) mai erau plantati curmalul, acacia, tamarix etc. Sunt aproximativ 18 soiuri de pomi cultivati de catre vechii egipteni printre care smochinul, paltinul, nuci, rodii, jojoba, salcii, salcam etc. Ca materiale de constructie se foloseau caramizile obtinute din malul si noroiul din partea de jos a Nilului amestecate cu pleava , apoi uscate la soare. Acesti chirpici deveneau aproape la fel de tari ca piatra, putand fi folositi la constructia zidurilor ce inconjurau gradinile, sau la alte constructii. In timpul dinastiei a XIX a apar gradinile funerare si cele din jurul templelor. Astfel , in gradina funerara a mormantului lui Ehene (1550 i.e.n. , pe aleile respective erau 90 de sicomori, 31 persea, 170 curmali, 120 de rodii, 16 roscovi, 8 salcii plangatoare, 10 tamarixi, iar din loc in loc, treiaje, pergole cu vita etc. Dupa ocuparea Egiptului de catre persi (525

12

332),apoi de catre imparatul Alexandru cel Mare (332) si urmasii sai (Ptolemeii), mai tarziu de catre romani, iar in secolul al VII lea e.n. de catre arabi, gradinile Egiptului au evoluat mult, fiind printre cele mai vestite, datorita in special, trandafirului si viorelelor,care se utilizau si la confectionarea cununilor, fiind atunci la moda *ghirlandomania alexandriana*. Templele lui Amun au fost infrumusetate cu gradini. Pomii fructiferi erau plantati langa niste pergole pe care isi sprijineau ramurile, iar speciile mai scurte erau plantate mai langa iaz, iar speciile mai inalte fiind plantate mai aproape de ziduri. Pe un papirus descoperit , papirusul Harris I, anumite scrieri despre Ramses al III-lea , arata ca el a lasat mostenire gradini echipate cu plantatii de arbori , lacuri furnizate cu flori de lotus, flori de papirus, smirna, flori pentru fiecare teren. Se mai spune ca a plantat cu papirus terenurile mlastinoase din zona Nilului. Deasemeni se mai arata ca arborii erau plantati in gropi mari unde pamantul era inlocuit cu pamant negru, si erau plantati in mod simetric. La Amarna, zona cu terenuri aride, copacii au fost plantati in gropi care erau umplute apoi cu humus iar pe margine erau imprejmuite impotriva erodarii (figura 15).

Figura 15: Gradina din Amarna [7] Alte scrieri si sculpturi mortuare au fost descoperite in jurul mormantului lui Ramses al II lea, templu mortuar de la Abydos, unde ni se spune ca el a plantat multe gradini, cu zona stabilita pentru fiecare copac, iar padurile plantate de el erau parfumate. In Akhenatonul de nord, palatul avea o gradina botanica si o rezerva de specii de animale. Elementul principal in plan era un iaz mare de apa inconjurata de arbori, iar pe 3 laturi erau coloane si celule de locuit, o scara colt ce ducea pana la acoperisul porticului. Alte flori ce erau cultivate in Egiptul Antic erau margaretele, albastrelele, mandragore, trandafiri, irisi, mirt, iasomie, mignonettes, convolvulus, celosia, narcise, iedera, lychnis, maghiranul, henna, dafin, crizanteme mici galbene si maci. Deasemeni papiris, lotus si struguri.

13

3. GRADINILE DIN PERSIA ANTICA


Rolul lor in evolutia gandirii peisagiste Factorii care au influentat arta gradinilor: economic, politic, social, cultural si spiritual, mediul geografic, tehnic si stiintific. Despre primele inceputuri avem foarte putine date din scrierile istorice, mai mult legende si scrieri in literatura greaca antica, foarte putine desene: gradini utilitare, sacre si private. Acum se face trecerea de la gradina privata la terenurile agricole. Gradinile din antichitate erau marile parcuri, amenajarea cailor de procesiune (ex. gradinile persane) . Este prima data cand este folosita si apa in amenajarile exterioare (figura 16).

Figura 16: Gradina-parc [8] La Persepolis , oras regesc, apoi la Sardes si in imprejurimi, gradinile lui Cyrus, Xerxes, Darius, Artaxerxes erau cele mai vestite in antichitate, fara a fi totusi considerate printre cele 7 minuni ale lumii antice, ca cea din Babilon. Dupa scrierile lui Xenophon ( sec. IV i.e.n.), Paradisul lui Cyrus la Sardes avea forma geometrica, cuprinzand in interior pomi, arbori forestieri si ornamentali, totul fiind impartit in parcele prin canale de irigatie in anumite parti erau construite pavilioane si edicule, iar in altele se aflau raspandite animale de vanatoare, astfel ca asocierea elementelor celor doua regnuri, vegetal si animal, completa imaginea paradisului terestru. Denumirea de Paradis a aparut din dorinta de a denumi gradina Edenului, Gradina si lacasul Lui Dumnezeu, in credinta veche aici era locul in care vei trai dupa moarte. Visul de a crea un loc perfect, o gradina apare din cele mai vechi timpuri, dupa unii cronicari de prin anul 2000 I. Hr., anumite parti ale platoului iranian fiind cultivate cu pomi si plante ce simbolizau zeitati in jurul anilor 3000 I. Hr. Persanii au creat 3 tipuri de gradini : 14

1.Gradina din jurul palatului imprejmuita de ziduri, destinata familiei regale. 2.Gradina mormantului 3.Gradini interne pentru relaxare. Darius I ( 521- 485 I.Hr.) a construit la Persepolis o gradina de ceremonii iar la Susa una din gradinile administrative. Ambele constructii erau imprejmuite de ziduri , traversate de canale de irigatie, iar la colturi erau creneluri sub forma geometrica, de fapt, regularitatea geometrica fiind caracteristica gradinilor persane. Aici erau combinate dragostea mistica fata de flori, copaci si mai presus de toate apa, considerata sursa vietii. Gradinile erau impartite in patru mari parti, rezultate din incrucisarea a doua axe perpendiculare , formate din doua canale, la intersectia carora era o constructie, palatul, pavilionul sau uneori numai o fantana artizanala . Cele 4 brate ale canalului reprezentau cele 4 fluvii ale cosmosului, orientate spre cele 4 puncte cardinale. Canalele de irigatie erau la un nivel mai ridicat decat plantatiile si parterele de flori, pentru ca acestea sa fie mai usor irigate prin rigole sau infiltratie. In acest cadru pur geometric, vegetatia era repartizata dupa functiunile ei: plantatiile de arbori mari, pentru umbra si loc de vanatoare, reprezentati prin platani, ulmi, chiparosi etc - arbustii decorativi ca : laur, mirt, trandafir, pentru a fi populati cu pasari cantatoare speciile fructifere : portocali , lamai, rodii, piersici etc pentru fructe si micile partere cu flori pentru coloritul si frumusetea lor. Apa era elementul care dadea viata si marea placere a decorului prin perspectiva pe care o deschideau canalele , prin murmurul stropilor si jeturilor filiforme ce antrenau gandurile pana la visare, in stari de euforie. Lumina soarelui si efectele sale este un alt element foarte important ce caracterizeaza gradinile persane, un factor important de design structural.

Figura 17: Gradina Shazdeh-Iran[9] 15

Anumite forme si structuri au fost special alese de arhitectii vremii pentru a pune in valoare lumina, trebuie avut in vedere ca Persia (Iranul de astazi) este o tara cu o clima uscata, iar umbra intr-o gradina este foarte importanta (figura 17). Tot de aici avem vestitele desene cu o camila ce trage apa de la adancime pe un anumit sistem de roata. Gradinile persane erau inchise intre ziduri, avand fie un turn central, fie cate unul la cele 4 colturi ale gradinii. Ele au fost mult influentate, in decursul vremurilor, de arta chino mongola si indiana, si au influentat la randul lor, gradinile din Orientul Mijlociu, din Egipt si din Grecia, cat si gradinile romane din antichitate. O mare influenta asupra stilului si a dezvoltarii unor noi ornamente a avut-o invazia mongola din secolul al 13 lea, ambele culturi au imprumutat din civilizatia lor. Mongolii au importat cultura persana in imperiul lor ce se intindea in acea vreme si in India, anumite plante ca bujorul de exemplu fiind luat in cultura in acea vreme. Persia a fost cucerita de arabi in secolul al 7 lea si ulterior profund influentata de catre religia islamica. Insa gradinile islamice au imprumutat multe elemente din traditia persana.

Figura 18: Gradina persana-Bahai [10]

16

Astazi, una din gradinile celebre deschise vizitatorilor, este vorba despre gradinile Bahai din Haifa, gradini situate pe 19 terase, se spune ca sunt inspirate din geometria gradinilor persane cat si din influenta culturii musulmane. Construita in anii 1950 inspirate din credinta si doctrina Bahai, aceste gradini se succed in jurul muntelui Carmel , creand o armonie aparte. Chiparosii , gardurile vii, plantele mici pentru borduri, ronduri cu flori, arta topiaria, palmieri cat si alte specii mediteranene dau impresia incanta vizitatorul cu frumusetea amenajarilor (figura 18).

4. GRADINI EUROPENE ANTICE


In Europa antica se remarca doua mari civilizatii, cea greaca si cea romana mult avansate atat din punct de vedere politic cat si cultural . 4.1. GRADINILE ROMANE In Imperiul Roman datorita interactiunilor culturale s-a dezvoltat o cultura de tip mozaic. Pe langa evidentele influente grecesti asupra artei romane se remarca si elemente grecesti si persane . Datorita numeroaselor cuceriri, romanii beneficiau de imense bogatii, terenuri, forte de munca. Astfel, in lipsa grijii de zi cu zi, incep sa-si ridice case si gradini din ce in ce mai mari si mai luxoase. Tullius Cicero sustinea ca fiecare cetatean are doua case: una care vine de la natura si alta data de statul roman. Proprietatile fermierilor erau numite Hortus si erau formate din pamanturi arabile, sere, livezi care asigurau bunastarea statului. Fermierii erau obligati sa cultive si sa se ingrijeasca de gradinile lor, in caz contrar fiind pedepsiti de lege. Constructiile aveau o importanta inferioara gradinilor, cum spunea Cato: intai planteaza si apoi construieste. Seneca, in ultimii ani de viata s-a stabilit la Liternum, langa Cumae intr-o casa de piatra cu aspect de castel medieval in jurul careia era o gradina mare inconjurata de un zid inalt de piatra si un lac situat in spatele casei. Casa lui Scipio prezenta caracteristicile stilurilor arhitecturale medievale si renascentiste . El era un admirator al simplitatii considerand vilele lui Marius exagerat de mari si de prost gust. In decursul timpului a avut loc separatia dintre Villa Rustica ( ferme ) si Villa Urbana (casele nobililor). Varro si Columella au scris despre arta gradinaritului, amintind de importanta situarii gradinii langa locuinta si de necesitatea utilizarii sistemelor de irigatii. Cultivarea pomilor, viilor, vegetalelor se facea dupa un plan strict, bine stabilit. Odata cu aparitia marilor proprietari care cumparau terenuri de la saraci, gradinile incep sa piarda din caracterul lor utilitar. De aceea se spunea ca; Italia a fost ruinata de marile proprietati . Aflam multe despre ornamentele gradinilor romane din corespondenta dintre Cicero si Atticus. In aceste gradini, dupa modelul grec, sculpturile aveau o importanta foarte mare, fantanile erau minutios construite, inconjurate de vegetatie bogata. In descrierile lui Strabon asupra Romei, acesta remarca faptul ca majoritatea gradinilor se aseamana nepermis de mult intre ele (fiind toate dupa model grecesc). 17

Un oras pe care nu trebuie sa- l uitam este Florenta, ale carei frumuseti s-au extins si in imprejurimi, splendorile sale constand in vile inconjurate de parcuri si gradini incantatoare. Villa di Castilo si La Pietra, situate pe cele mai inalte coline ale Monte Morello au fost construite de familia de Medici ca locuri de odihna si liniste. Gradinile se remarcau printr-un aranjament geometric al aleilor, glastrelor cu flori, tufisurilor, in perfecta armonie cu arhitectura cladirilor, potentandu-le astfel frumusetea (figura 19).

Figura 19: Villa di Castilo Casimo era in mod particular atasat de Villa di Castelo deoarece isi petrecuse aici tineretea. El i-a ordonat lui Tribolo sa creeze o gradina magnifica pe care Vasari o descrie ca: cea mai frumoasa gradina din Europa. Exista si o gradina secreta ( giardino secreto ) cu privelisti minunate, fostul sediu al Academiei Platonice a lui Casino. Villa de Medici are terase gratioase taiate intr-un deal stancos, oferind vederi panoramice asupra raului Arno si al Florentei. Desi alterata de trecerea anilor, ea ramane un exemplu clasic al gradinii italiene tipice decorata cu plante si flori rare, fantani grote incrustate cu scoici si stalactite. Villa di Tivoli este o constructie arhitecturala impozanta datand din timpul lui Hadrian. Darurile acestuia ca arhitect sunt reprezentate de numeroase palate, bai, teatre construite intre 118-134. Hadrian a fost un excelent imparat, un intelectual, un poet si un talentat designer. S-a nascut in Spania, langa Serville, si ceea ce i-a placut cel mai mult era sa amenajeze gradini asemanatoare celor pe care le-a vizitat in anii cand a fost comandant militar. A calatorit mai mult ca orice predecesor. In Grecia a putut admira vilele construite dupa ce Alexandru cel Mare cucerise estul. Villa di Tivoli ocupa o campie larga ( 120 ha ) la poalele muntilor Tiburtini, in sud vestul orasului Tiboli. Complexul este format dintr-o serie de cladiri cu caracter monumental. Perfecta fuziune dintre cladiri si peisaj fac din Villa lui Hadrian o exceptie in istoria veche a arhitecturii (figura 20).

18

Figura 20: Villa di Tivoli-gradina

Figura 21: Villa di Tivoli-arhitectura cladirii La procesul indelungat de transformare a Romei dintr-o capitala insalubra intr-una demna de admirat au participat mai multe personalitati din lumea romana: Papa Nicolae al 5lea, Papa Iulius al 2-lea, arhitectul Bromante (care a construit palatul Belvedere), Rafael etc. Astfel a luat nastere faimosul apeduct Aqua Felice.

19

Figura 22: Aqua Felice Primele parcuri publice in urbele romane au fost construite in timpul lui Pompei, Lucullus si Cezar. Celebru este parcul lui Pompei de pe Campul lui Marte sau gradinile de pe Grotta Ferrata. Gradinile din Roma antica erau locuri de agrement , de distractie si relaxare unde cetatenii romani se relaxau participand la anumite activitati sociale precum : jocul de sah, picnicuri gratare

20

4.2. GRADINILE GRECESTI In Grecia antica, un templu era de obicei inconjurat de o plantatie sub diverse forme, care sporeste sfintenia si sentimentul de mister al templului. Grecii antici credeau ca exista un Zeu-padure, asa ca aceasta plantatie din jurul templelor servea pentru activitati de divertisment si sacrificiu.

Figura 23: Gradina romana ca spatiu de agrement [11] In civilizatia greaca gradinile au fost folosite pentru a infrumuseta spatiul din jurul templelor si pentru a crea spatii de agrement (figura 23). Cimon din Atena se spune ca a daramat zidurile ce inconjurau gradina pentru a o transforma in spatiu public. Leaganul civilizatiei moderne, a vestitelor temple, palate si statui, patria marilor filozofi, sculptori, matematicieni si autori dramatici, leaganul poemelor legendare, nu poate fi imaginata decat incadrata in peisaje adecvate acestor realizari ale spiritului antic si helenist. La inceput gradinile in care se cultivau pomi (peri, smochini, rodii), vita de vie si legume aveau un scop utilitar; cu timpul compozitia lor este tot mai mult legata de conceptii religioase, mitologice, devenind gradini sacre, unde se desfasurau ceremoniile rituale in cinstea diferitelor zeitati, reprezentante ale fortelor naturii: Adonys, Dionysos, Aphrodita, Apollo etc. Gradinile lui Alcinoe si resedinta lui Calypso descrise cu atata maestrie de catre Homer in Odyseea, desi probabil sunt doar plasmuiri ale imaginatiei autorului, nu pot fi situate numai in lumea imaginara, fara sa reflecte ceva si din lumea reala. Spre deosebire de gradinile orientului, din Persia si Mesopotamia, care ocupau intinderi mari, in Grecia gradinile erau mai mult in jurul palatelor, academiilor si templelor. Ele reflectau prin com pozitia lor rigoarea spiritului antic, intelectualizat, concretizat in afara de constructiile arhitectonice amintite, prin celebre statui si coloane, elemente cc vor fi reluate mai tarziu de romani, iar apoi introduse si in gradinile occidentale. Ca decor vegetal erau utilizati: dafinii, laurii, plopii, chiparosii, salciile plangatoare, ulmii, cedrii, maslinii si trandafirul, totdeauna nelipsit. Gradinile lor formind doar mediul incadrant pentru temple, teatre, gimnazii si terenuri sportive, nu mai sunt trasate dupa

21

rigoarea geometrica a celor din Persia si Egipt, ci imita oarecum natura inconjuratoare si au un aspect peisager. Theocrit descria o asemenea gradina astfel : Coteste pe aceasta carare unde sunt capre si un caprar, unde vei vedea o statuie recent taiata in lemn de smochin, fara urechi si fara picioare, un raulet nesecat curge printre roci acoperite cu frunzis de mirt, laur, chiparosi, odoranti . Homer face o descriere in secolul VIII i. Hr. , o referinta la gradini : Acum veti gasi o dumbrava splendid de-a lungul drumului, Plopi sacru la Pallas, in interiorul unui arc barbotare si pajisti alearga in jurul ei. Nu se afla mosia tatalui meu, livada lui infloreste si el, in masura in care de la oras ca un strigat puternic om poate transporta la un loc acolo. Deasemeni, face referire la faptul ca gradinile palatelor si cele din jurul templelor erau de un lux nepamantean, cu livezi inconjurate de ziduri, si cu porti marete la intrare. Cu toate acestea , arheologii , nu au identificat pana acum dovezi clare despre aceste gradini din jurul palatelor. Nu avem scrieri care sa ateste gradini de mari dimensiuni in genul celor din imperiul Persan sau din Mesopotamia. Platon, in scrierile sale, Legile , arata ca in locurile publice erau plantati copaci, izvoare de apa, si amenajari de rauri, ornamentate cu cladiri pentru frumusete. In Atena , gradinile private apar atestate de prin secolul al 4 lea din unele surse literare, livezi de platani, si temple inconjurate de plantatii cu arbori dispusi in forme geometrice. Grecia, nu are o puternica traditie in constructia de gradini asa cum este vestita pentru templele si cultura sa milenara , pentru arhitectura traditionala.Desi cultura gradinilor a intrat in Europa prin Grecia venind din Asia, astazi nu avem situri care sa ateste gradini din perioada greco-romana. Cu toate acestea, flora spontana este foarte variata datorita climei bazinului mediteranean.

4.3 FANTANILE SI ELEMENTELE ACVATICE ANTICE Grecii antici au fost uimiti cand au vazut pentru prima oara minunatele gradini din estul regatului Persiei. Elementele acvatice faceau parte din arhitectura cladirilor si isi aveau originea in Grecia, izvoarele erau inchise pentru a pastra puritatea lor iar mai tarziu decorau altarele. In Odiseea lui Homer se aminteste prima oara de gradini si elemente acvatice, Odiseea a fost scrisa intre 750-650 IH. Era mentionata gradina regelui Alcinous, care depindea de doua lucruri de apa si de interventia divina. Homer a facut o scurta descriere a gradinii lui Alcinous, regele al Fenicienilor, el spune ca gradina era plina de meri, peri, smochine dulci si rodii care cresteau in toata perioada anului. In Cartea a V-a a lui Homer, apare descrierea gradinii lui Calypso: In jurul pesterii erau pomi care infloreau, arini, plopi, si chiparosi. Pe langa acestea mai existau pasari cu aripi lungi, bufnite, soimi, si corbi care se regaseau in jurul apelor. Iar in apropierea pesterii exista vita de vie plina de ciorchini de struguri. Iar din fantani, patru la numar, izvora apa clara, atat de clara cum nu mai vazuse nimeni. Iar de jur imprejur infloreau violete si patrunjel, da, chiar si un zeu ar putea ramane uimit la vederea acestor lucruri. In cartea sa, Phaedrus, scrisa in jurul anului 350 IH, Platon si prietenul sau vorbesc la marginea unui rau despre atmosfera sfanta a locatiei. Platon remarca: Cat de minunata, frumoasa si rece este apa acestui izvor pentru picioarele mele.

22

Dupa cum am vazut mai devreme la vechii egipteni, si grecii credeau in zeitati precum nimfele care locuiau la marginea izvoarelor si in grote. Nimfele sunt personificarile activitatile in natura si creative, adesea fiind identificate cu sursa de viata a izvoarelor. Asocierea dintre nimfe si muze a dus la diverse aranjamente decorative pe fantani, pe pietre si scoici. In Metamorfozele poetului roman Ovidiu putem gasi unele din cele mai vechi descrieri ale surselor de apa care au fost decorate. El descrie grota Dianei ca fiind o pestera in care exista o sursa de apa si care avea peretii decorati cu ajutorul pietrei ponce si avand o podea acoperita cu muschi si ierburi. In grotele si pesterile lor, anticii aplicau straturi de piatra ponce, numita de Ovidiu piatra ponce vie. Ocrul verzui era folosit ca un pigment natural pentru a imita muschii grotei.

Figura 24: Elemente acvatice la gradina romana [12] In Pompei, Italia, exista multe exemple de sisteme de apa care erau folosite in orasele porturi, oferind refugiu in timpul caldurilor verii. Locuitorii norocosi ai orasului puteau sa se bucure de gradinile care erau improspatate de fantani si iazuri. Sculpturile din marmura, in special figurinele Romei Antice cioplite pe fantani, isi luau subiectele din mitologie sau din istoria proprietarilor casei. Bronzul era un metal popular si era mai durabil decat marmura. Capetele de animale realizate din bronz erau foarte populare pe teritoriul Imperiului Roman si erau mai durabile decat marmura. Printre exemple putem enumera: Fantanile Leilor precum si cei doi caini si porcul mistret de pe casa extrem de decorata a lui Citharist din Pompei, aceste obiecte pot fi vazute acum la Muzeul Arheologic din Napoli. Fantanile sub forma unui cap de leu erau unele din primele elemente acvatice. Era folosit leul pentru ca acesta era simbolul umanitatii si aparea in aproape fiecare cultura din jurul Europei, Asiei si Africii. Leul a fost un simbol al statorniciei imperiale timp de mii de ani. A fost un simbol pozitiv in multe culturi, era un simbol al vitejiei si al puterii iar in acelasi timp era si nobil.

23

Aceasta simbolistica a leului a fost folosita in crearea fantanilor din cele mai vechi timpuri pana in prezent. Manuscrisele antice care vorbeau despre sistemele hidraulice au fost descoperite in timpul Renasterii atunci cand designerii au ajutat la renasterea artei pierdute a fantanilor care mai apoi erau folosite in Gradinile Italiene.

REFERINTE BIBLIOGRAFIE [ 1 ]: Arboricultura ornamentala si arhitectura peisajera- V.Sonea, L. Palade, Editura didactica si pedagogica; [ 2 ]: ***http://ro.wikipedia.org/Gradinile_suspendate_ale_Semiramidei;

24

[ 3 ]: ***http://2.bp.blogspot.com; [ 4 ]: ***http://dianepernet.typepad.com; [ 5 ]: ***http://www.turistik.ro/info/top-7-minuni-lumii-antice; [ 6 ]: ***http://www.iseoverde.ro//Nimrud-Asyria; [ 7 ]: ***http://www.iseoverde.ro/gradini-egiptene; [ 8 ]: ***http://www.iseoverde.ro/Persia; [ 9 ]: ***http://www.iseoverde.ro/gardens-Bahai; [10]: ***http://www.iseoverde.ro//Shazdeh-Garden-Iran; [11]: ***http://www.iseoverde.ro/Greece; [12]: ***http://www.casa-si-gradina.ro/fantanile-si-elementele-acvatice-din vremurile-antice;

25