REFERAT, TEMA 11:

SPATIILE VERZI
Spaţiul verde constituie o componentă principală a ansamblului urbanistic prin funcţiunile
multiple pe care le îndeplineşte ca element de recreare și odihnă a populaţiei orăşeneşti şi de
completare a ansamblurilor arhitecturale în toate compartimentele ce compun cadrul de viață
orăşenească, precum şi ca factor de îmbunătăţire a microclimatului de punere în valoare sau de
corectare a deficienţelor cadrului natural şi de atenuare sau anihilare a unor nocivităţi.
Administraţia pune un accent pe spaţiile verzi, adoptând Legea nr. 24 privind reglementarea
spaţiilor verzi din zonele urbane, potrivit acestei legi spaţiul verde semnifică: "zona verde în
cadrul oraşelor şi municipiilor, definită ca o reţea mozaicată sau un sistem de ecosisteme
seminatural, al cărei specific este determinat de vegetaţie ". După destinaţie spaţiile verzi se
împart în :
 spaţii verzi cu acces nelimitat: parcurile, plantaţiile de-a lungul căilor de circulaţie, păduri de
recreere, etc;
 spaţii verzi cu acces limitat, aparţinând unităţilor industriale, culturale şi de învăţământ în
incinta cărora sunt amenajate;
 spaţii verzi cu destinaţie specială: plantaţii antiincendiare, cele de protecţie a apelor, a căilor
de circulaţie, staţiuni experimentale, pepiniere, etc.
Importanţa spaţiilor verzi este multiplă, şi se poate concretiza în 3 funcţii: 1. funcţia sanitară -
influenţează pozitiv starea generală a organismului; ajută la reducerea valorilor de temperatură în
zilele călduroase de vară; micşorează viteza de deplasare a aerului (protecţie împotriva vântului);
producerea oxigenului şi consumarea bioxidului de carbon; îmbunătăţirea evidentă a compoziţiei
aerului, ceea ce duce la menţinerea vieţii în stare optimă; 2. funcţia recreativă - influenţează
pozitiv starea de sănătate fizică şi psihică a oamenilor; crează cadrul adecvat practicării sportului,
turismului şi a altor îndeletniciri recreative; 3. funcţia decorativă - spaţiile verzi imprimă acestuia
o deosebită valoare decorativă, apreciată prin satisfacţia ce o realizează omul faţă de vegetaţie;
dă impresia unui lucru bine organizat şi aerisit. În cadrul zonei de locuit aceste spaţii verzi sunt
de două tipuri:
 de folosinţă generală ( în care sunt cuprinse şi amenajările necesare odihnei, recreerii şi
sportului).
 de folosinţă limitată ( terenurile din interiorul complexului de locuit, neafectat altor
destinaţii).

Suprafata spatiilor verzi

Se referă la suprafata spațiilor verzi amenajate sub formă de parcuri, gradini publice sau scuaruri
publice, terenurile bazelor și amenajărilor sportive în cadrul perimetrelor construibile ale
localităților. În cadrul spațiilor verzi nu se includ serele, pepinierele, grădinile de zarzavaturi,
cimitirele, terenurile agricole, suprafata lacurilor etc.
După natura proprietăţii, spaţiile verzi pot fi publice (parcuri, scuaruri, spaţii amenajate cu
dominantă vegetală şi zone cu vegetaţie spontană ce intră în domeniul public) sau private (spaţii
verzi aflate în proprietate privată şi care nu sunt utilizate în interes public).

Administrarea spaţiilor verzi

Se face de către administraţiile publice locale, în cazul celor publice, sau de către proprietarii
acestora pentru cele private. Transformările teritoriale ale oraşelor de-a lungul timpului nu au
ţinut întotdeauna seama de menţinerea unui echilibru între dezvoltarea urbană şi asigurarea
necesarului de spaţii verzi.
În cele 319 aşezări urbane din ţara noastră, unde trăieşte 55,2% din populaţie, ca urmare a
tendinţei permanente de extindere a spaţiului construit, în special în ultimele două decenii, s-a
înregistrat, de cele mai multe ori, o diminuare a suprafeţei spaţiilor verzi. Astfel, dacă între anii
1980 şi 1990 suprafaţa spaţiilor verzi urbane din România a crescut de la 169,62 la 220,81 kmp,
respectiv cu 30%, ulterior, aceasta a înregistrat un trend descendent până în 2006, când s-a
produs un uşor riviriment, ajungând la 202, 69 kmp (Tabelul nr. 2). Datorită acestei situaţii, s-a
ajuns ca suprafaţa medie a spaţiului verde în România să fie astăzi de numai 18 mp/locuitor, în
timp ce, în Europa, aceasta este frecvent de 25 mp/locuitor. Având în vedere că norma
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) este de 50 mp/locuitor, iar standardele Uniunii
Europene sunt de 26 mp/locuitor, rezultă că populaţia oraşelor din ţara noastră nu dispune, în
prezent, în multe cazuri, de necesarul minim de spaţii verzi.
In Romania doar 4 orase se apropie de normele europene avand intre 20-23mp pe locuitor
acestea sunt:
- Iasi -20,6;
- Suceava- 20.31;
- Pitesti -22,81;
- Satu Mare – 22,89;
Doar 2 orașe din Romania depașesc limita de 24 mp/loc.Acestea sunt:
- Sibiu -24,3;
- Oradea -24,8;
Spațiile verzi joacă un rol important în controlul condițiilor meteorologice și climatice prin
adăugarea de oxigen în atmosfera și absorbția de dioxid de carbon – care contribuie la incălzirea
planetei prin asa numitul ” efect de seră ”.
Pentru a se compensa aceste dezechilibre se pune un accent din ce în ce mai mare pe realizarea
de împăduriri masive și pe conservarea și protecția speciilor deja existente.
În marile aglomerari urbane – unde poluarea atinge zilnic cote alarmante datorita creșterii
numărului de autovehicule, de fabrici și instalații tehnologice care nefiind prevazute cu filtre
speciale emană in mediul înconjurător cantități enorme de dioxid de carbon și multe alte
substanțe poluante (clor, sulf, fosfati , etc. ) – se impune luarea de măsuri imediate privind
extinderea spațiilor verzi , îngrijirea protecția parcurilor deja existente. Cursurile apelor sau
malurile lacurilor pot constitui niște repere importante pentru crearea de noi oaze de vegetație.
Deasemeni , pe lânga îmbunătățirea calității mediului, parcurile mai au și rol de reducere a
zgomotului prin estomparea poluării fonice, o importantă sursă de stres pentru locuitorii marilor
orașe. Deasemenea structura și diversitatea spațiilor verzi conduc la armonizarea peisajelor
artificiale cu cele naturale.

ROLUL SPAȚIILOR VERZI

În marile aglomerari urbane – unde poluarea atinge zilnic cote alarmante datorită creșterii
numarului de autovehicule, de fabrici și instalații tehnologice care nefiind prevazute cu filtre
speciale emană în mediul înconjurator cantități enorme de dioxid de carbon și multe alte
substanțe poluante (clor, sulf, fosfați , etc. )– se impune luarea de masuri imediate privind
extinderea spațiilor verzi, îngrijirea și protecția parcurilor deja existente. Deasemeni, pe lângă
îmbunătățirea calității mediului, parcurile mai au și rol de reducere a zgomotului prin estomparea
poluării fonice, o importanță sursă de stres pentru locuitorii marilor orașe. Nu trebuie pierdut din
vedere nici factorul estetic. Structura și diversitatea spațiilor verzi conduc la armonizarea
peisajelor artificiale cu cele naturale.

ROLUL ESTETIC
Spaţiul plantat nu este, aşadar, un simplu însoţitor sau învăluitor al clădirilor, ci un spaţiu
organic, omogen consistent, de reprezentare, de care depinde în mare măsură imaginea urbană.
Când funcţiunile oraşului şi cadrul lor de desfăşurare sânt tratate unitar, ansamblul capătă
coeziune şi participă la conturarea personalităţii acestuia şi a locuitorilor săi. O întreaga suprafaţă
a solului se poate spune că este fragmentată în spaţii variate ca formă, prin copaci - care stau
liberi, în şiruri, în grupuri sau masive. o Aşa cum este atras de apă, omul este atras instinctiv de
copaci şi de spaţiile îmbietoare pe care aceştia le îmbrăţişează şi le definesc. Materialele vegetale
acoperă o parte aproape inepuizabilă (de arbori, arbuşti, liane, flori şi gazon), care variază de la
liberul sălbatic până la arhitectura orașelor.

ROLUL PSIHOLOGIC
Impresiile pe care le produc asupra noastră elementele exterioare - în oraş dominând cele
arhitecturale şi naturale - pătrund în sufletul nostru prin acele porţi ale lui, care sunt simţurile -
văz, auz, miros, gust, pipăit - şi se transformă în cunoştinţe despre culorile, sunetele, gusturile,
mirosurile lucrurilor din afară, întîlnite la tot pasul în drumul nostru. Forma şi repartiţia
plantaţiilor, gradul de luminozitate, aroma florilor, a frunzelor tinere după ploaie, freamătul uşor
al frunzelor, mişcarea apelor, aspectul faţadelor, proporţia clădirilor, dar şi nuanţele şi culorile
lor influenţează în numeroase moduri psihicul nostru.
BIBLIOGRAFIE:
1. https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/stiinta-administratiei/calitatea-spatiilor-verzi-265656.html
2. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/78673.
3. https://www.revistacalitateavietii.ro/2009/CV-3-4-2009/03.pdf.