Ministerul Educatiei si Tineretului al Republicii Moldova Universitatea Tehnica a Republicii Moldova Facultatea Urbanism si Arhitectura Catedra: Arhitectura

Ecosisteme, perturbarea ecosistemelor.

A efectuat: st. gr. ARH-071S Girjau Virginia A verificat: Sestacovschi A.

[Digitare il testo]

Chisinau 2013

Ecosistem este o noiune introdus n 1935 de botanistul Arthur Tansley n domeniul ecologiei, pentru a desemna o unitate de funcionare i organizare a ecosferei alctuit din biotop ibiocenoz i capabil de productivitate biologic. Ecosistemul cuprinde i relaiile dintre biotop i biocenoz i relaiile dintre organismele biocenozei. Pentru ca un ecosistem s fie funcional este necesar s conin trei elemente de baz: producenii, consumenii i reducenii (cu unele excepii ultimul element poate s lipseasc n unele ecosisteme). Biotopul reprezint totalitatea factorilor abiotici (apa, vntul, energia solar, clima, umiditatea) i relaiile dintre ei. Biocenoza reprezint un nivel de organizare a materiei vii format din populaii legate teritorial, i pe studiul interaciunii acestor populaii. Un ecosistem nu are granie definite, astfel el poate avea dimensiuni foarte mari (deertul Sahara), sau dimensiuni foarte mici (un iaz). Dup locul n care se gsesc, ecosistemele sunt n general clasificate n:

Ecosisteme acvatice; Ecosisteme terestre.

O alt clasificare a ecosistemelor:

ecosistem autotrof - ecosistem n care predomin activitatea plantelor verzi, i care se poate autosusine. ecosistem heterotrof - ecosistem n care predomin activitatea organismelor consumatoare. ecosistem tnr - ecosistem n care producia plantelor verzi ntrece consumul organismelor heterotrofe. ecosistem matur - ecosistem n care producia plantelor verzi este aproximativ egal cu cea a organismelor consumatoare. ecosistem natural - ecosistem care a aprut spontan, prin lupta pentru existen a speciilor vegetale i animale, n care omul nu a avut nici un rol n modificarea densitii, abundenei i diversitii organismelor. ecosistem antropogen - ecosistem n care intervenia omului este parial sau total. ecosistem uman - ansamblul planetar n interaciune al populaiilor umane, mpreun cu factorii de mediu.

Zona de ntreptrundere a dou ecosisteme, de exemplu o pune natural i un ecosistem agricol, se numete ecoton. Totalitatea ecosistemelor formeaz ecosfera, sau biosfera. Ecosisteme urbane Mesaje cheie: n Europa, unde majoritatea copleitoare a oamenilor triete n zone urbane confruntat cu provocri legate de biodiversitate i propria reea de orae, este crucial s se vin cu ajutorul pierderii biodiversitii. Urbanizarea poate fi o oportunitate sau o ameninare pentru biodiversitate. Folosirea acestei oportuniti cere ca noi s mbinm zonele urbane verzi, de calitate superioar cu zonele dense i compacte ocupate de construcii. Calitatea vieii din orae depinde de existena zonelor urbane verzi suficient de atractive pentru viaa
1

oamenilor i animalelor. Dar la fel de importante pentru viaa urban sunt serviciile ecosistem produse de biodiversitatea din zonele verzi din afara granielor oraului. Dei biodiversitatea i serviciile ecosistem sunt bunuri globale comune, autoritile locale i regionale au puterea legal de a desemna zonele de conservare i s integreze preocuprile de biodiversitate n planificrile lor urbane i spaiale. Obligaia public este evident n numeroase participri incluse n Agenda Local; menionm 21 aciuni care au n vedere construirea comunitilor durabile care s identifice biodiversitatea ca o precondiie pentru orae puternice. n afara zonelor de protecie, este esenial ca biodiversitatea s fie integrat n planificarea spaial att la nivel local ct i regional incluznd i oraele. Conceptul de Infrastructur European Verde n derulare prezint o oportunitate de a face aceasta. 1. Coordonarea provocrii urbanismului, meninerea biodiversitii i calitatea vieii Oraele sunt ecosisteme: ele sunt sisteme deschise i dinamice care consum, transform i emit material i energie; ele dezvolt i adapteaz; ele interacioneaz cu alte ecosisteme. Ele sunt foarte artificiale i dominate de o specie oamenii dar pot supravieui doar i oferi calitatea vieii folosind servicii de baz provenite din natur i biodiversitate. Astfel de servicii care i au originea att n interiorul ct i n afara zonei urbane includ regularizarea ciclului apei i climei, purificarea aerului, apei i solului, producerea hranei i altor bunuri. n Europa, 75% din populaie triete la orae iar pn n 2020 ne ateptm la 80% (EEA, 2006; EEA, 2009). Dei, mic ca suprafa socotind pentru aproximativ 4% din suprafaa Europei numrul total al oamenilor produce o amprent ecologic enorm, resurse de impact i biodiversitate cu mult peste graniele oraului. Abordarea interaciunii biodiversitii i zonelor urbane este crucial pentru eforturile de a opri pierderea biodiversitii dincolo de 2010 i oferta n acelai timp a unei caliti superioare de via n orae. Integrarea relaiei dintre aezrile urbane i biodiversitate i gsirea unui concept care s serveasc ambele aspecte solicit ca noi s lum n consideraie diferite dimensiuni urbane: Urbanismul se refer la calitatea i caracterul vieii la ora, fibra specific a interaciunilor funcionale, socio-economice i culturale din zonele urbane. Multor oameni le plac aceste caracteristici urbane dar, n egal msur atunci cnd oamenii aleg s triasc, apropierea de natur joac un rol important n decizia lor. Deci, revitalizarea urban implic concepte noi creatoare pentru aducerea naturii napoi la ora i combaterea ei cu spaii publice atractive. Urbanizarea reprezint creterea populaiei urbane combinat cu compactizarea i/sau extinderea i fragmentarea zonei urbane. De obicei ea crete amprenta ecologic a oraului i creeaz impacte asupra biodiversitii i a mediului n general. Totui, extinderea amprentei depinde de forma i modelul de urbanizare. Proiectul urban descrie locaia, forma fizic i structurile oraelor noastre. El faciliteaz anumite funcionaliti i stiluri de via. Proiectul urban corespunztor poate astfel reduce nevoia de fragmentare i folosire urban a pmntului suplimentar. El poate n acelai timp s introduc n ora verdea i s promoveze biodiversitatea. Crearea i mbuntirea zonelor verzi, revitalizarea cmpurilor necultivate, colorarea n verde a acoperiurilor i gardurilor n acelai timp pentru a menine densitatea i compactizarea urbane i mri numrul de servicii ecosistem fcute n cadrul oraelor i amprentei ecologice. Cu o organizare i form corespunztoare, zonele urbane pot crea oportuniti i nu doar ameninri pentru biodiversitate. 2. Spaiul verde i biodiversitatea n mediile urbane o investiie Spaiul verde (1), strzile cu copaci pe margine, gardurile i acoperiurile verzi sunt mijloace cheie de aducere a biodiversitii i serviciilor de ecosistem n orae. Este important c zonele sunt de o form, diversitate i distribuie suficient pentru a susine varietatea mare de servicii ecosistem oferite att vieii n slbticie ct i populaiilor umane. Zonele verzi includ parcurile administrate intensiv i grdinile pentru recreere precum i spaiul deschis extins i neadministrat cum ar fi zonele naturale, mlatinile, prile de pe lng cile ferate sau zonele din jurul vechilor industrii.Pentru cei mai muli
2

locuitori ai oraelor, percepiile legate de cantitatea de verdea n sau lng oraele lor este parte integral a calitii vieii (EEA, 2009). Prezena, abundena i calitatea spaiilor verzi i biodiversitii sunt diferene importante dintre spaiile rurale i cele oreneti. n aceeai msur, extinderea, distribuia i calitatea zonelor verzi din interiorul oraelor variaz mult n Europa (harta 1). Valoarea biodiversitii n orae este foarte strns legat de problemele culturale i sociale ale societilor umane. Biodiversitatea ofer un volum semnificativ de servicii de ecosistem rezidenelor urbane i ajut ca tampon mpotriva vicisitudinilor generate de oraele n sine (Celecia, 2000). Diferitele tipuri de zone verzi pun la dispoziie spaiul pentru recreere, contacte sociale folosind natura i instruirea. Oamenii beneficiaz emoional i fizic de relaiile interpersonale i de calitatea unei mprejurimi incluznd calitatea bun a zonelor verzi. Importana acestor zone verzi i contribuia lor difer de la o ar la alta dar experiena arat c expunerea la natur poate da linite i confort: poate reduce tensiunea arterial, mbunti capacitile cognitive i crete sentimentul de fericire (Putman, 2000; Gidlof-Gunnarsson i alii, 2007). Totui, perceperea bunei caliti a zonelor verzi ar putea varia n Europa datorit contextelor de diferene geografice i culturale. Zonele urbane verzi i biodiversitatea pot oferi servicii de ecosistem de baz cum ar fi particolele filtrate, purificarea apei, reducerea zgomotului, echilibrarea extremelor climatice cum ar fi valurile de cldur. De exemplu, harta Budapest de mai jos (harta 2) arat c zonele oraului care sunt mai verzi i mai puin etaneizate de suprafee impermeabile sunt mai rcoroase dect cele cu construcii. Aceast trstur este de importan deosebit pentru adaptarea la schimbarea de clim din viitor n zonele n care sunt prevzute temperaturi crescute i valuri de cldur. 3. Urbanizarea poate fi o oportunitate.....Modelul tradiional al unui ora european compact cu folosirea eficient a pmntului protejeaz spaiul deschis n alt parte pentru biodiversitate. Densitile mari de populaie implic o suprafa mic de pmnt pe cap de locuitor mult mai mic dect oamenii care triesc n zone suburbane sau rurale. Pe de alt parte, concentrarea mare a populaiei i infrastructura pun accent pe biodiversitate n interiorul oraelor. Este deci necesar un echilibru ntre zonele urbane verzi i cele cu construcii. Acest lucru poate fi realizat prin implementarea conceptului de dezvoltarea oraului interior dublu care combin densificarea zonelor existente cu construcii pe ele cu unj amestec de conservare, intensificnd prezena, calitatea i folosirea spaiilor verzi i deschise (BfN, 2008) i sporind alte infrastructuri verzi cum ar fi copacii de pe strzi, gardurile i acoperiurile verzi. Acest lucru mbuntete accesibilitatea n zonele verzi din interiorul i exteriorul oraului. Valoarea vieii slbatice din orae este adesea subestimat. n prezent, zonele mltinoase urbane, locurile n care au fost fabrici i sunt abandonate, zonele de pe marginea oselelor, terenurile neocupate i cele abandonate, ruinele, grdinile repartizate spre folosin i cimitirele sunt din ce n ce mai recunoscute ca poteniale surse de bioenergie urban mpreun cu boscheii, grdinile rezideniale i domeniile, grdinile botanice i balcoanele individuale (Heywood, 1996). Deoarece ecosistemele au fost create, oraele i au propria lor natur slbatic de specii urbane specifice care de asemenea exist la ar n numr mare dar n numr i cantitate diferit dect n zonele urbane i cu o diversitate genetic diferit. Aceasta rezult din complexitatea de ecosisteme urbane cu activiti umane n interiorul ei (Gilbert, 1989; Sukopp i Wittig, 1998; Sukopp, 2003; Lizet i alii, 1999). Exist diferite exemple documentate de schimbri genetice i evoluia speciilor noi care au loc n mod special n locurile amenajate de om n interiorul i n afara aezrilor (Zerbe i alii, 2003). Multe specii (mamifere, psri, intervertebrate i plante) au urmat omul n aezrile lui din ora i s-au adaptat multor zone ecologice pe care le au zonele urbane (Erz i Klausnitzer, 1998; Wittig, 2005; Werner i Zahner, 2009). Un studiu recent al locurilor i indicatorilor cu privire la mamiferele din spaiul verde urban din Marea Britanie s-a adugat la cel despre lilieci i vulpi, castori care ncep s apar n orae (PTES, 2009). Prezena faunei slbatice n orae poate fi un indicator pozitiv al calitii spaiului verde dar n unele cazuri poate de asemenea s dea natere la ngrijorare (ex: vulpile sau pescruii). Oraele pot juca un rol important n adpostirea anumitor specii rare i pe cale de dispariie i a tipurilor de habitat de importan european. Un studiu publicat de Sundseth i Raeymaekers (2006) arat c n
3

32 de orae din Europa exist un total de 97 de habitate Natura 2000. aisprezece din acelea sunt capitale (de ex: Londra, Paris, Praga, Roma, Talin). Aadar, mai mult de jumtate din capitalele Uniunii Europene adpostesc unul sau mai multe habitate Natura 2000. Berlinul are 15 dar cele mai multe orae au unul sau dou. Sub auspiciile Conveniei cu privire la Diversitatea Biologic (CBD) i cu Contribuiile de la Consilii Locale pentru Durabilitate (ICLEI) se lucreaz la un nou clasament de biodiversitate. Acest document va fi prezentat la a zecea ntrunire a Conferinei partidelor la CBD n octombrie 2010 (CBD, 2010) (2). CBI se bazeaz pe un set de indicatori de biodiversitate specific oraelor. Indicatorul va da posibilitatea oraelor Consiliilor locale s msoare statusul de biodiversitate i efectul politicilor lor de biodiversitate potrivit unui sistem internaional n flux bine pus la punct (ICLEI, 2010a). 4. ...............sau o ameninare pentru biodiversitate Dei urbanizarea poate oferi o folosire mai eficient a pmntului, dezvoltarea urban, n special n forma extinderii urbane, este o ameninare major pentru biodiversitate. Stratul de pmnt artificial a crescut pn la 3,4% n Europa ntre 2000 i 2006, fiind pe departe cea mai mare cretere n toate categoriile de folosire a pmntului (EEA, ETC, LUSI 2010). ntinderea urban este n mod curent o trstur general n Europa n ciuda unor excepii regionale. Dezvoltarea urban adesea abuzeaz de cele mai bune tipuri de sol distrugnd habitatele naturale i seminaturale mpreun cu comunitile lor de specii. Densitatea sczut i acoperirea lrgit a ntinderii urbane afecteaz ulterior biodiversitatea prin fragmentarea habitatelor i introducerea de zone urbane i activiti apropiate de zonele naturale valoroase. O asemenea proximitate sporete indirect impactele umane cum ar fi zgomotul, poluarea, dezordinea (vezi exemplul Madridului, harta 3). Ea reduce de asemenea accesul la un spaiu deschis larg pentru rezidenii din interiorul oraului. ntinderea urban este dirijat de o varietate de factori care interacioneaz. Acetia includ cerina de infrastructur fizic nou datorit creterii populaiei, a unui spaiu mai mare de existen per persoan dirijat de venit, schimbrile stilului de via i un numr n cretere a gospodriilor mai mici. Percepia c viaa n orae are o calitate sczut (de exemplu din cauza lipsei de spaii verzi) n combinaie cu accesibilitatea mbuntit la zonele ndeprtate cu preul pmntului mai sczut i implementare mai slab a principiilor de planificare durabil pot duce i la abandonul centrului oraului i construirea unor sectoare noi comerciale i rezideniale n zonele suburbane (EEA, 2006). n mod evident, locaiile din apropierea zonelor naturale i protejate din afara oraelor au valoare special i atrag extinderea urban, n special dac accesul este facil. Exemplul Madridului prezentat n harta 3 arat acest lucru n mod evident. Exist o valoare clar monetar adugat la acele zone urbane apropiate de spaiile verzi cum ar fi spaiile Natura 2000. Concentrarea mare de populaie necesit ca oraele s depind de biodiversitate i servicii ecosistem din alt parte. Serviciile cum ar fi producerea de alimente i biomas, protecia mpotriva inundaiilor i reglementarea balanei apei i clima sunt n cea mai mare parte oferite de ecosistemele din afara granielor oraului. Prin cererea lor pentru ecosisteme de bunuri i servicii, creeaz impacte asupra mediului i biodiversitii la o scar mult mai mare dect a propriei zone din prezent.Londra singur este considerat c are o amprent ecologic care depete zona geografic printr-un factor de aproximativ 300 o zon aproape dubl n comparaie cu Marea Britanie (Best Food Forward, 2002). Totui, oraele variaz n termenii amprentei lor i impactele legate de biodiversitate depinznd de cum sunt ele construite i administrate. 5. Asigurarea biodiversitii urbane este crucial pentru calitatea vieii n oraele europene Aezarea (mediul) urban d un exemplu bun de ct de mult depinde calitatea vieii din oraele europene de serviciile ecosistem furnizate de biodiversitate. Dar serviciile ecosistem sunt de asemenea cruciale pentru condiiile de via de baz din orae. Cu privire la schimbrile de clim care vor intensifica sau altera condiiile de clim specific urbane, verdeaa din orae va juca un rol important n adaptarea strategiilor datorit efectelor sale climatice benefice. Verdeaa din orae face viaa din orae mai atrgtoare, ajut la prevenirea expansiunii urbane i ca atare salveaz spaiul pentru biodiversitate. n plus, atunci cnd se asigur mai multe servicii n cadrul oraului, aceasta reduce amprenta oraului i astfel micoreaz potenialele impacte negative att asupra biodiversitii
4

ct i a mediului n general. Autoritile locale i regionale au puterea legal de a desemna zonele de conservare, sprijini reelele U.E. Natura 2000 i integra preocuprile de biodiversitate n planificarea urban i spaial. Oraele contribuie la desemnarea zonelor Natura 2000 (aa cum s-a subliniat mai sus). Extinderea angajamentului public este de asemenea evident n numeroase participri ale Planificrii Locale 21, procese care au avut ca scop construirea comunitilor durabile care identific biodiversitatea ca o precondiie pentru oraele revigorate. La 1 mai 2010, 1100 participani la a asea Conferin a Oraelor de la Dunkerque (Frana) au discutatt o aciune local potenial de durabilitate n toat Europa (ECST, 2010). n aceeai lun, participanii la primul congres mondial al oraelor rivigorate 2010 de la Bonn (Germania) au inclus biodiversitatea i au adus n discuiile lor serviciile ecosistem ca pe un punct important cu privire la adaptarea la schimbrile de clim (ICLEI, 2010b).Aciunea local a ICLEI pentru activiti de biodiversitate (LAB) concentreaz toate vocile locale i le mobilizeaz pentru o recunoatere a biodiversitii i aciunilor oraelor n procesul CBD (ICLEI, 2010c).U.E. sprijin astfel de angajare viitoare i creterea contientizrii, de exemplu prin conferirea distinciei Capitala Verde European celor mai durabile orae (vezi ptratul de mai jos) i stabilete cadrul legal pentru protejarea biodiversitii prin instrumente cum ar fi reeaua Natura 2000 n habitatele U.E. i directive pentru psri, directive legate de calitatea aerului, directiva cadrului apei i realizarea unei directive pentru sol. Uniunea European se ocup de asemenea de o strategie privitoare la infrastructura verde dup 2010 pentru a proteja biodiversitatea i serviciile ecosistem n 83% din teritoriul U.E. care este n afara reelei Natura 2000 inclusiv cele mai multe pri ale oraelor (CE, 2010a). Conceptul de infrastructur verde aduce consideraii cu privire la biodiversitate i servicii ecosistem n centru planificrii spaiale mai largi. El va fi cheia consolidrii dezvoltrii urbane durabile i a legturilor politicilor spaiale largi din U.E. cu aciuni cum ar fi dimensiunea urban n politica regional (CE, 2010b), agenda teritorial U.E. (CE, 2010a) i carta Leipzig cu privire la oraele durabile europene (CE, 2007). Distincia Capitala Verde European Comisia European a recunoscut rolul important pe care autoritile locale l joac n mbuntirea mediului i angajarea lor semnificativ la adevratul progres. Ca una din cele mai recente iniiative, distincia Capitala Verde European a fost conceput pentru a promova i recompensa aceste eforturi. Distincia recunoate oraele care au luat msuri i un concept cuprinztor al dezvoltrii oraelor prin echilibrarea folosirii pmntului urban, zonelor urbane verzi, biodiversitii serviciilor ecosistem nrudite i altor categorii de mediu. Printre cele 11 categorii, oraele trebuie s demonstreze un nivel ridicat de realizare i msuri planificate pe termen scurt i lung n legtur cu: zone desemnate pentru protecia naturii i biodiversitate; protecia naturii i alte spaii deschise; promovarea cunotinelor i nelegerea naturii i a biodiversitii. ncepnd cu 2010, un ora european este selectat n fiecare an fiind desemnat Capitala Verde European. Stockholmul i Hamburgul au fost selectate pentru 2010 i 2011 drept capitale verzi europene. Finalitii pentru acest titlu n 2012 i 2013 sunt Barcelona i Vitoria-Gasteiz (Spania), Malm (Suedia), Nantes (Frana), Nuremberg (Germania) i Reykjavik (Islanda).

ECOSISTEMUL URBAN Omul, ca orice fiinta vie, nu se afla in afara legilor care guverneaza viata pe planeta noastra, ci s-a format si dezvoltat in interactiune cu mediul natu-ral. Acesta a influentat dintotdeauna dezvoltarea societatii, dar gradul in care a exercitat aceasta influenta a fost diferit re la o epoca istorica la alta. Mediul natural in care omul isi desfasoara activitatea este format din mai multe sisteme ecologice. Un ecosistem, in general reprezinta relatia dintre lumea organismelor vii si mediul lor de viata, sau cum
5

se mai spune, unitatea dintre biocenoza si biotip(exemplu: un lac, o padure, etc. formeaza in parte un ecosis-tem ). Un grup de oameni pe un spatiu determinat si mediul ambiant respectiv alcatuiesc impreuna un ecosistem urban . Ansamblul ecosistemelor planetei, intre care exista relatii complexe de interconditionare,constituie ecosfera. Intrucat omul este singura fiinta vie care poate depune o activitate constienta, ecosistemul uman joaca rolul principal in cadrul ecosferei. Biotopul urban reprezinta rezultatul actiunii modelatoare a omului asupra mediului fizic, actiune desfasurata intr-un lung proces istoric, spre folosul sau. Ca si in cazul ecosistemelor naturale, si in acest caz se poate vorbi de factorii stationari ai biotopului urban, dar in elementele de biotop urban se pot include factorii indusi de catre societatea umana (factori ce se exprima prin elemente antropogenice ) Factorii stationari sunt cei geografici, geologici si pedologici. Acestia reprezinta elemente fixe care determina evolutia unei asezari umane. Intr-o di-ferita masura, acesti factori (in special cei pedologici) sunt supusi actiunii antropice si modificati. Elemente antropice ale biotopului Elemente generate de structurile urbane. Asezarea umana reprezinta prin manifestarea sa spatialfunctionala o entitate complet diferita din punct de vedere al biotopului, fata de ecosistemele naturale ; zone functionale urbane, pu-ternic antropizate, in special cele industriale, comerciale, si de afaceri, si in diverse masuri cele rezidentiale, invatamant sau de agrement, prezinta modifi-cari spatiale specifice ale biotopului initial, orientat spre indeplinirea scopurilor pentru care au fost realizate. Rezulta astfel modificari le tuturor factorilor de mediu (apa, aer, sol), precum si schimbari semnificative ale microclimatului. Poluarea este rezultatul direct sau indirect al activitatilor umane ce se des-fasoara pe teritoriul orasului .Fara indoiala ca la originea poluarii sta productia de materiale nespecifice mediului. Nu spectrul de materiale create de om este cauza reala, ci modul de gospodarire a acestora care, pe langa faptul ca incorpo-reaza resurse neregenerabile si epuizabile, dupa utilizare sunt deversate in mediul natural, fara sa se cunoasca efectele de lunga durata asupra acestuia. Factorii de poluare urbana sunt cei care se incadreaza in factorii general valabil de poluare a mediului inconjurator si se refera la: 1. Lipsa unei organizari si dezvoltari economice pe criterii ecologice, cu alte cuvinte, lipsa unei baze de dezvoltare durabila 2. Cresterea demografica exploziva care implica aglomerarea oraselor, ex-tinderea suprafetelor ocupate de orase si cresterea necesitatii de tot felul, constituie principala presiune exercitata din partea centrelor urbane asupra mediului. 3. Dezvoltarea tehnicii fara sa tina seama de principiile ecologice. 4. Crearea de bunuri materiale care incorporeaza resurse neregenerabile (sau greu regenerabile) si epuizabile. 5. Lipsa unei constiinte ecologice cu privire la posibilitatile mediului inconjurator constituie acel factor de comportament care concura in egala masura cu alti factori,la degradarea mediului. 6. Cresterea necesarului de apa in viitor. Crearea marilor aglomerari urbane provoaca dezechilibre care pot sa se transforme in catastrofe (exemplu: la Milano in ultimii 20 de ani, nivelul apei subterane a scazut cu 20 m, la Bologna, panza freatica in 1945 se gasea la 12m, astazi se afla la 35m adancime. Se pune problema nu numai a lipsei posibile de apa in urmatoarele decenii, ci si a posibilitatii ca prin tasarea pamantului sa se produca alunecari masive de teren si distrugerea unor suprafete intinse de con-structii .
6

Varietatea poluarii ca si a cazurilor care o produc,conduce la schimbari specifice, uneori ireversibile, ale calitatilor factorilor de mediu. Echilibru dintre comunitatea biotica si mediul fizic este decisiv pentru comunitate. Intreaga miscare a societatii este indisolubil legata de dezvoltarea istorica a productiei, de munca. Fiind un proces intre om si natura, in cursul caruia omul efectueaza, reglementeaza si, prin actiunea sa, controleaza schimbul de materie dintre el si natura, munca presupune atat unitate cat si contradictia dintre om si natura. In procesul muncii, producand cele necesare existentei, oamenii pe de o parte extrag din mediul natural resursele regenerabile, iar pe de alta parte arunca in mediul natural reziduuri si deseurile activitatii productive si ale gospodariei fiecarei familii. Drept urmare, intre mediul natural si cel creat de om se desfasoara o dubla contradictie:

Contradictia dintre dimensiunile necesitatilor mediului creat de om si volumul de resurse oferit de natura Contradictia dintre mediul creat de om si mediul natural,sub aspectul dezechilibrelor pe care omul le poate provoca in natura si al efectului acestora asupra omului.

Biocenozele urbane, a doua parte componenta a ecosistemului urban este caracterizat prin evolutia speciei dominante,in teritoriul urban pe care o repre-zinta omul si antropocenoza care constituie cenoza principala in orase. In ceea ce priveste celelalte specii din teritoriul urban, se pot face urmatoarele consideratii:fondul de specii din care este alcatuita biocenoza corespunde conditiilor de existenta din biotop. Antropocenoza. Sistemul populatiei umane prezinta caracteristici distincte in raport cu celelalte cenoze, in primul rand generate de gradul inalt de structu-rare social-economica, care ii permite pe de o parte manipularea unor mari cantitati de materie si energie, iar pe de alta parte o puternica actiune modelatoa-re asupra mediului. Puternica mobilitate in teritoriu, precum si viteza sporita de circulatie a informatiei constituie alte elemente definitorii ale antropocenozei, care ii permite modificarea relativ rapida a mediului inconjurator pentru propriile nevoi. Datorita faptului ca omul ajunge sa-si creeze si sa utilizeze unel-tele care ii sporesc continuu forta si raza lui de actiune, el dispune treptat de o capacitate tot mai mare de a adapta si transforma obiectele si fortele naturii, de a produce in natura modificari mai mici sau mai profunde. Insa atat timp cat mijloacele de care a dispus omul au fost modeste, schimbarile declansate de el in mediu natural au fost lente si ele permiteau sa se readapteze,modificarile produse nu se caracterizau printr-o amploare si gravitate deosebita. In conditiile contemporane cand acestea ii confera omului o uriasa forta transformatoare,el genereaza la randu-i modificari de o amploare,profunzime si rapiditate exceptio-nale. Crescand ca numar si dezvoltandu-se istoric (astfel in sec.16-lea pe Pamant traiau 450 milioane de oameni,in1900 s-au ajuns la 1,5 miliarde de persoane, iar in 1950 la peste 2 miliarde,astazi populatia planetei creste intrun ritm fara precedent ajungand la 5,8 miliarde de indivizi si cifra va ajunge 7,6 miliarde intr-un sfert de veac, stabilindu-se probabil in jurul a 10 miliarde spre anul 2050) societatea umana a sporit mereu gama resurselor folosite, ca si proportiile exploatarii resurselor oferite de natura. In aceasta privinta este ilustrativ faptul ca in sec. al 17-lea erau utilizate doar 29 elemente chimice, in secolul al 19-lea se foloseau deja 62, pentru ca astazi sa fie utilizate toate elementele cunoscute a exista pe Terra. In acest context general,patru resurse pamantul,apa,aerul si energia raman cu totul fundamentate si permanent necesare, conditionand insasi existenta umana. Este firesc, deci, ca tocmai starea acestor resurse si modul lor de utilizare sa constituie,in primul rand, o preocupare majora pentru umanitate. Diferente ale ecosistemelor urbane fata de cele natural. 1. Biodiversitatea. Concentrarile din ce in ce mai mari ale populatiei umane au la baza pe langa motivatii economice si altele de natura sociala si psihologica; daca initial, omul a trait intr-un
7

mediu cu biodiversitate ridicata, ulterior, o parte a speciilor considerate agresive sau nefolositoare pentru scopurile sale au fost inlaturate, ceea ce a atras dupa sine si eliminare multor altor specii aflate in stranse legaturi ecologice cu primele, iar pe de alta, modificarea extrema a bioto-pului urban (culminand cu realizarea unor deserturi naturale), a condus la randul ei la eliminarea dramatica a majoritatii covarsitoare a formelor de viata initiale di teritoriul respectiv,prin antropizarea factorilor specifici de mediu. 2. Eterogenitate si omogenitate in procesele de antropizare a teritoriului urban. Orasul trebuie inteles ca un teritoriu ce prezinta o eterogenitate ridicata, atat din punct de vedere socioprofesional, economic cat si in ceea ce priveste mediul fizic,rezultat al activitatilor de constructii. Varietatii factorilor de mediu, omul ia opus o varietate de actiuni modelatoare, care au condus la o mare diversitate de configuratii spatiale si functionale. Acestora trebuie sa li se adauge varietatea modelelor socio-culturale, care au generat dezvoltari specifice, identificabile chiar pe teritoriu aceleiasi asezari umane. 3. Omul ca diferenta specifica a ecosistemului urban. Diferenta esentiala a ecosistemelor urbane fata de cele naturale o constituie prezenta omului ca specie dominanta,supus in primul rand legitatilor socio-economice si nu celor biologice. Aceasta face ca, pe langa elementele structurale caracteristice ecosistemelor naturale, biotopul si biocenoza, ecosistemul urban sa includa structural si functional,ca o parte distincta si de cea mai mare importanta,sistemul socio-economic. 4. Unele caracteristici ale dinamicii ecosistemului urban. Ecosistemul natural este de cele mai multe ori un sistem complet,adica independent in ceea ce priveste resursele si functionarea sa (fiind dependent doar de energia solara care este introdusa in sistem de catre producatorii primari). In cadrul acestuia se intalnesc specii de vietuitoare cu roluri ecologice distincte. Marea masa (ca numar) a componentelor o constituie plantele verzi,adica tocmai acelea care transforma energia solara in energie biochimica. Spre deosebire de acestea, ecosistemul urban este un sistem incomplet, in sensul ca simplificarea biodiversitatii naturale nu poate asigura specializarea componentelor sale. Consumatorii nu se pot organiza in cadrul unor lanturi trofice complete. Acesta are drept consecinta simplificarea sau ruperea circuitelor biogeochimice. Circuitul materiei este afectat ii sensul ca dinamica circuitelor naturale materiale si energetice este perturbata, ajungandu-se la o linearizare a acestora. Din toate aceste puncte de vedere, ecosistemele urbane pot fi caracterizate ca fiind tinere. Functionarea ecosistemului urban devine dependenta de fluxurile de energie si materiale introduse de catre om, care sunt luate din zestrea capitalului natural, intr-un ritm care depaseste capacitatea de refacere a acestuia. Una din cele mai importante trasaturi definitorii ale ecosistemului urban o constituie circuitele energetice; acestea sunt puternic perturbate de activitatile omului,aportul energetic al acestuia fiind determinat pentru mentinerea sistemului socio-uman, dar si a unor asociatii de plante si animale din teritoriul orasului. Hrana introdusa de om in oras este produsa in ecoagrosisteme. Cantitatea de energie introdusa de catre om in ecosistemul urban prin diferite cai (ingrasaminte,pesticide,dar mai ales energia de intrare din ariile industriale si de locuit)depaseste cu mult energia solara introdusa in sistem de catre producatorii primari si are drept consecinta puternica antropizare a teritoriului urban. Depen-denta ecosistemului urban fata de resurse externe materiale si energetice duce la un mare grad de vulnerabilitate in cazul unei perturbari majore. Cea mai mare parte a ecosistemelor din teritoriile oraselor sunt create de om, pentru a indeplini functiuni precise. Biodiversitatea in teritoriile urbane. Structura heterogena a orasului genereaza un mozaic de biotopuri. Acestea constituie sediul unor biocenoze ale caror specii asociate au cerinte ecologice dintre cele mai diverse; astfel este posibil ca numarul de specii,ca si numarul de indivizi ai unor specii ce traiesc in ariile urbane sa fie mult mai mare decat in ecosistemele originare. Periurbanul (zona de periferie a oraselor) in special constituie un teritoriu unde se poate identifica o mare biodiversitate. Contrar asteptarilor, orasul si ariile urbane poate constitui sediul unei importante varietati de habitate specifice. Populatia umana prezinta un inalt grad de diversitate culturala si socialeconomica,apreciata ca fiind mai mare in cadrul aglomeratii urbane si al ariilor metropolitane.
8

Heterogenitatea acesteia este determinata de structura complexa a activitatilor care se desfasoara in orase. Concluzii . Urbanizarea reprezinta una din marile probleme ale omenirii. Complexitatea problemelor legate de managementul ariilor urbane este amplifi- cata de necesitatea stringenta a tranzitiei socioeconomice catre o dezvoltare durabila. Fenomenele negative din orase au un caracter global si sunt in directa conexiune cu celelalte probleme ale umanitatii, in special cu cresterea demogra-fiica. In plus, problemele legate de marile concentrari de energie si materiale din orase necesita restructurarea asezarilor umane la nivel micro si macro, prin transformari si conversii ale zonelor functionale urbane, printr-un atent manage-ment al ritmului inlocuirii structurilor spatiale si tehnice si prin promovarea diversitatii sub toate aspectele sale: sociala,urbanistica, functionala,tehnologica, culturala si politica. Problema echilibrului n ecosistem Stabilitatea si armonia interioar a biocenozei presupune un echilibru ntre diversele sale componente i procese. Dup o prere larg rspndit, stabilitatea ecosistemului este ntemeiat pe echilibrarea forelor antagoniste, pe armonizarea contradiciilor interioare. Se tie c forele antagoniste din ecosistem se in reciproc n ah, deexemplu, omizile de lepidoptere miniere i himenopterele parazitoide, oarecii i bufniele, bacteriile i protozoarele din sol. De aici ar rezulta o stare constant de armonie a vieii n cadrul biocenozei, o armonie a vieii cu mediul, sau un echilibru biocenotic. Excesul produs de natur, prin creterea nemsurat a uneia cTiii forele bio cenotice, este nlturat prin cooperarea tuturor forelor biocenotice, instalndu-se astfel un echilibru biocenotic (M o b i u s, 1877). La nivelul ecosistemului acioneaz un mecanism similar, prin mijlocirea cruia se instaleaz echilibrul ecologic(Thienemann, 1956), pe care unii l consider principiul fundamental al structurii ecosistemelor. S-a remarcat ns (J e r m y, 1957) c noiunea de echilibru nu este univoc i acceptabil definit n ecologie. Termenul provine din mecanic7 unde este definit ca o stare ce se atinge atunci cnd dou fore antagoniste, care acioneaz asupra aceluiai punct, ar putea fi nlocuite cu acelai efect, printr-o singur for, egal cu suma celor dou fore antagoniste, ea rezultnd din paralelogramul de fore (fig. 78). Dac rezultanta este egal cu zero, nseamn c cele dou fore antagoniste se echilibreaz. Nu tim dac acest concept al mecnicii newtoniene (clasice) a influenat reprezentrile ecologiei despre echilibrul bioceiiotic. Dar asemnarea ntre accepiunea echilibrului n mecanic i n ecologie este frapant. Speciile sau gruprile de specii snt analoage cu forele antagoniste care acioneaz asupra unui punct i se anuleaz reciproc. Dac n ecosistem persist i fitofagele i zoofage, nseamn c rezultanta acestor fore este egal cu zero, deoarece altfel structura biocenotic s-ar dezagrega.Dar n mecanic starea de echilibru este asociat cu absena oricrei micri. Dup legea I-a a mecanicii newtoniene, un sistem rmne n echilibru atta timp ct nu-1 pun n micare nici un fel de fore exterioare. Dar biocenoza se afl n permanent micare. Transformarea necontenit, lent, a biocenozei, nu duce n mod necesar la dispariia structurii biocenotice. O pdure este cuprins ntr-un permanent proces de transformare cantitativ i calitativ, dar se pstreaz ca pdure sute de ani. Dac condiiile de insolaie devin mai slabe, deci se modific n favoarea plantei skiofile, aceasta se dezvolt optim i n detrimentul partenerului lucifil. Biosistemul rmne i acuma funcional. Se deplaseaz numai punctul de sprijin, de la un component la altul. Pe baza aceasta Elenkin a formulat principiul echilibrului mobil: pe fondul unor oscilaii permanente, comunitatea biotic se menine ca ntreg, n timp ce punctul de sprijin al structurii se deplaseaz de la un component la altul, sub presiunea forelor exterioare. Dup aceast concepie, stabilitatea biocenozei deriv dintrun proces mecanic. Orice implicaie antropomorf, orice reprezentare despre aimonia biocenotic, ca
9

si accepiunea static a echilibrului, snt astfel excluse, n aceeai ordine de idei, R e z v o i (1924) a definit biocenoza ca un sistem de populaii, care se menine ntr-un echilibru mobil, ce se instaleaz n condiii ecologice date. Aceast definiie a biocenozei sintetizeaz ideea lui M o b i u s despre dependena biocenozei de biotop i principiul independenei relative a biocenozei fa de biotop.

Cteva tipuri fundamentale de echilibru (dup Lotka, 1956) D echilibru instabil, curbele integrale asimetrice i convergente spre wn singur punct; E echilibru instabil, curbele integrale asimetrice i divergente spre Inafar dmtr-un singur punct; F oscilaii periodice In jurul originii curbelor ; G echilibru instabil, curbele integrale spiralate spre interior, Hechilibru instabil, curbele integrale spiralate In ghem; I, J echilibru instabil, cu divergent a curbelor Starea generala de echilibru va depinde de numrul total de ele mente ale sistemului. L o t k a a explicat deplasrile punctului de sprijin al sistemului din unghiul echilibrului chimie. Principiul echilibrului chimic stabilit de Le Chateiier (1884) postuleaz c atunci cnd un sistem aflat n echilibru este supus presiunii unei forte externe, sensul reac iei sale va fi opus sensului aciunii acestei fore. Principiul Le Chateiier explic instalarea echilibrului n sistemele dinamice, adic n sistemele supuse unor necontenite transformri. Acest principiu implic mecanisme de reglare, care refac echilibrul dup perturbareasistemului prin fore externe. Dei a fost formulat pentru explicarea comportamentului sistemelor fizico-chimice, principiul Le Chateiier este potrivit pentru sistemele biologice, deoarece i acestea lucreaz pe baza mecanismelor de reglare (Beklemisev, 1928). Un organism sau un sistem ecologic, supus presiunii unei foreexterne A, poate s-i reziste i s reacioneze n sens opus, dar nu poate rezista i unei alte fore B. Von Bertalanffy (1942) a definit, independent de realizrile ecologiei, un concept foarte apropiat de cel al echilibrului mobil: echilibrul fluent sau dinamic-, care se refer la conservarea sistemului pe fondul nlocuirii necontenite a substanelor si energiilor care alctuiesc sistemul. Acest concept a fost elaborat pe baza unor consideraii teoretice ale fizicii moderne despre strile de echilibru. Un sistem care nu este capabil s-i pstreze structura n cursul transformrilor sale si pe fondul schimburilor de substan si energie cu mediul, se afl n stare de echilibru, n sensul mecanicii de stare fr micare, n care rezultanta forelor este egal cu zero. Dimpotriv, un sistemcare i conserv
10

structura n cursul transformrilor sale i pe fondul schimburilor necontenite de substan si energie cu mediul, se afl n stare de non-echilibru sau de echilibru fluent (dinamic). Noiunea de echilibru fluent este o figur de stil prin care se ilustreaz legtura dintre strile de echilibru ale sistemului si evoluia sa. Altfel spus, expresia de echilibru fluent sugereaz c n evoluia sistemului se succed mai multe stri de echilibru, c relaiile ntre elementele sistemului se remaniaz necontenit, fiecare remaniere nsemnnd instalarea unui nou punct de echilibru, de sprijin n sistem. Starea de echilibru n sens mecanic se distinge de starea de non-echilibru. Stare deechilibru se caracterizeaz prin fore neconstante n timp. Dimpotriv, starea de non-echilibru se caracterizeaz prin fore constante n timp. Dac suit constante n timp toate forele interne siexterne care ac ioneaz asupra sistemului, se atinge o stare staionar ideal sau un echilibru fluent ideal. Dac ns, din totalul de fore .Y,, este constant n timp numai o parte q, sistemul atinge o stare staionar de rangul q; cu ct este mai mare q, cu att i starea staionar a sistemului este mai pregnant (G u m i ii s k i, 1962). La nivelul organismului, biocenozei i ecosistemului, acioneaz att fore constante ct si fore neconstante n timp. Reproducerea periodic, ritmic a vieuitoarelor, creterea si diminuarea masei vegetale vii, fluctuaiile numerice popu-laionale snt fore constante n timp la nivelul ecosistemului. Relaiilecarnivorelor cu animalele prdate snt, de asemenea, relativ constante n timp. O anumit situaie climatic, cu factori meteorologici care nu sufer schimbri de mare amploare, este o for extern constant. Apariia exploziv a crbuului de mai n timpul primverii, nflorirea apei n bli i lacuri, invaziile de lcuste, de roztoare etc., acioneaz ca fore neconstante la nivelul ecosistemului n timp. Fore neconstante snt si evenimentele naturale violente (incendii, uragane, inundaii). Furtuni violente de zpad pot produce transformri catastrofale n biocenoz, distrugnd chiar i structura unui codru (S e r-n a n d e r, 1936). Probabil c n biosfer nici nu exist un ecosistem n care opereaz numai fore constante. De aceea, ecosistemul se afl numai ntr-o stare staionar parial, de rangul oarecare q. Expresii ca echilibru mobil i echilibru fluent se confund cu uurin, n limbaj, cu cele de echilibru mecanic si echilibru biocenotic. De aceea, pentru caracterizarea sistemelor ecologice este mai potrivit expresia de stare staionar, larg utilizat n fizic pentru strile -de non-echilibru. De fapt, echilibrul fluent si starea staionar snt doar nume diferite pentru unul si acelai fenomen (H a a s e, 1957). O stare staionar este stabil atunci cnd abaterile de la media aritmetic a oscilaiilor nu depesc anumite limite (U h l m a n n, \V e i s e i Gnauck, 1974) (fig. 80). Starea staionar a ecosistemului poate fi perturbat prin fore interne si externe. Repartiia mulimii de indivizi pe submulimi (populaii) se nfptuiete prin mecanisme interne de selecie, prin care diversitatea i ordinea dobndesc mrimi favorabile pentru stabilitatea biocenozei. Selecia regleaz numrul de specii i giadul deechitate, pn la realizarea unui numr de specii adecvat stabilitii sistemului. Biocenoza are aciune antientropic, fiindgeneratoare de ordine. (M a r g a l e f, 1956). Teoria informaiei ofer o explicaie logic pentru starea staionar a ecosistemului. S ne imaginm, mpreun cu Margalef (1962a) ecosistemul ca un sistem bifazic izolat, care lucreaz numai pe baza schimbului de substan i informaie, ntre subsistemele (fazele) sale, biotopul i biocenoza', ntre biotop i biocenoz se realizeaz o conexiune de tip Feedback.Deoarece biotopul posed fore anorganice i lucreaz ca un subsistem fizico-chimic, va evolua spre creterea entropiei si reducerea ordinii (informaiei). Biocenoza ns, fiind fundamentat

11

ecosistem (dup Uh Imann, Weisei Gnauck, 1974) sgeile indic oscilaiile n timp ale unei componente sistemice; amplitudinea raza cercului; z starea iniial la timpul t ; e, S limitele prestabilite ale domeniului de stabilitate pe mecanisme de selecie, care genereaz ordine, va evolua spre reducerea entropiei i creterea informaiei. Informaia acumulat de biocenoz este vehiculat pe conexiunea invers ca un contracurent organizatoric i imprim sistemului bifazic organizare i stare staionar. Ecosistemul atinge starea staionar datorit aciunii organizatorice a subsistemului su biotic. Dar, n realitate, ecosistemul nu este un sistem izolat. Comunicarea informaiei este perturbat de zgomote. Forele externe acioneaz asupra structurii sistemelor cibernetice, astfel nct se pierde o ^anumit cantitate de informaie. Lipsa total a zgomotelor ar fi ns nefavorabil pentru organizarea sistemului, deoarece atunci informaia celor dou subsisteme din sistemul bifazic ar fi egal. Dac dimpotriv, zgomotele ar fi att de puternice, nct nu ar permite nici un fel de comunicare a informaiei, nici atunci nu ar fi posibil atingerea unei stri organizate n sistem, deoarece informaia total nu ar fi altcevadect suma informaiilor subsistemelor sale. Dup Atlan (1968), organizarea se refer la o stare intermediar n care transmiterea de informaie este asociat cu zgomote de o putere definit care ns nu mpiedic interaciunea informaional a subsistemelor. Capacitatea sistemului de a nvinge zgomotele depinde de eficiena mecanismelor sale de selecie, care aleg i scot la iveal, dintre numeroasele stri posibile, numai unele stri (W a t a n a b e, 1966). Producia de entropie creste odat cu _ timpul (W i e 11 e r, 1961). Dup teorema entropiei inverse '(teoremaH-invers) a lui W a t a n a b e, pe msura scurgerii timpului crete si rezistena sistemelor biologice fa de creterea entropiei. Entropia sistemului este mai mic dect suma entropiei prilor sale. Reglarea i autoreglarea biocenozei Dup El e ri k i 11 (1921) echilibrul mobil al biocenozei se realizeaz prin interaciunile forelor externe. Mediul pune n micare mecanisme de reglare, care menin, la anumite mrirni, cantitatea de substan vie din biotop, mulimile de indivizi i de specii. Oricare sistem cibernetic, conceput ca un obiect abstract, este legat cu mediul printr-un numr de intrri i ieiri (input i output) (fig. 81). Dup teoria general a sistemelor, unei intrri oarecare u i corespund mai multe ieiri y (Zadeh i Polak, 1969). Ieirile corespunztoare unei intrri constituie rspunsuri posibile ale sistemului fa de informaia adus pe intrarea dat u. Se grupeaz
12

astfel n perechi intrrile (0,1) si ieirile (a,b), dup formulele (O, a), (O, b), (l, a), l,b). Biocenozele apar astfel ca obiecte abstracte strbtute de o mulime de perechi de iuputoutput. Aceste perechi reflect relaiile speciilor i ale ntregului cu mediul din afara biotopului. Aleksandrova (1961, 1963) a aplicat teoria general a sistemelor n ecologie, elabo-rnd un model al feedbackului fitocenozei cu mediul p2 baza. configuraiei perechilor de input-output (fi. 82). Conexiunile de tip fecdback includ mecanismele de reglare i efectele mediului, care snt declanate biocenoza nsi. Biocenoza se aseamn cu un sistem conectat la mediul printr-o pereche de input-ouput. Prin poarta input ptrund, n sistem, substan, energie i informaie. Acestea snt parial redate mediului prin poarta output, transformnd astfel condiiile de existen ale biocenozei. Fundamentul material al efectelor de reatroalimentare este dat de capacitatea plantelor i animalelor de a transforma fizicoNRAlJTTIREA CONDIIILOR DE EXISTENTAchimic mediul. Feedbackulpozitiv opereaz n direcia meninerii permanente i a mririi schimbului de substan, energie i informaie,ntre biocenoz i mediu. Aceast se realizeaz prin mijlocirea compuilor chimici eliminai de substana vie, care aduc n mediu tiri despre starea biocenozei. Feedbackul negativ opereaz n direcia limitrii schimburilor de substan, energie i informaie ntre biocenoz i mediu, meninnd astfel volumul biocenozei ntre anumite valori limit. Prin activitatea sa,biocenoza nsi creeaz condiiile care vor inhiba dezvoltarea sa ulterioar. Consumul crescnd de ap i combinaii minerale duce la srcirea mediului. Prin aceasta se limiteaz posibilitile de supravieuire ale organismelor, mrimea mulimilor deindivizi i de specii, iar diversitatea ecologic se menine pe un anume nivel. Aceste evenimente duc la intensificarea concurenei si, n final, la reglarea mulimilor de indivizi i de specii, pn la atingerea unei mrimi constante.

Succesiuni Principii Cea mai simpl succesiune ecologic este nlocuirea unei bli de pdure, mai nti prin vegetaie de macrofite, apoi prin nglobarea integral n solul pdurii (fig. 141). Balta din/sau de la marginea de pdure este populat de diatomee, alge verzi, protozoare, filopode, copepode, insecte acvatice, amfibieni. Vntul aduce pulbere ce se depoziteaz n ap. Ploile aduc material terigen, astfel nct, cu timpul, pe fundul blii se va forma o ptur groas de sedimente. A-dncimea bltii se reduce. Balta este invadat de plante paludicele (de mlatin). Oglinda apei se reduce. Prin rdcinile lor, macrofitele fixeaz depozitele de pe fundul blii. Curnd, vegetaia devine att de dens nct balta se transform ntr-o mlatin temporar, care poate seca de tot n lipsa ploilor. Animalele tipic acvatice dispar, n sfrit, balta se colmateaz, adic este integrat n poiana pdurii, devenind ulterior sol, pe care cresc copaci, n timpul colmatrii se schimb de cteva ori i tipul chimic de ap. n stadiul iniial apele snt oligotrofe, devenind apoi eutrofe (cu covor de linti), iar n final, chiar ape acide de turbrie (Seidel i Winkler, 1974). Colma^-tarea decurge rapid n anii secetoi (U h l m a n n, 1975). Succesiunea se caracterizeaz prin nlocuirea speciilor i schimbarea condiiilor de existen. Ecosistemul parcurge mai multe stadii, de la pioneriat, pn la stabilizare. Fiecare stadiu reprezint o unitate de dezvoltare, fiind caracterizat prin condiii fizico-chimice proprii de existen, ecoclim deosebit i o combinaie definit de specii. Se disting, dup Clements (1928), ase stadii de succesiune: 1) denudare; 2) pionierat (imigrare) ; 3) colonizare (ecez) ; 4) competiie
13

interspecific; 5) reacie biocenotic; 6) stabilizare (climax). Dezvoltarea biocenozei de la pionierat la stabilizare constituie o serie.

Succesiune de la balt la pdure (dup B u c h s-b a u m, din C l a r k e, 1954) Succesiunile care se desfoar pe un teren unde substana vie a fost n ntregime distrus, sau lipsete cu desvrire n mod primar, i care cuprind toate stadiile enumerate mai sus, se numesc succesiuni primare.[Exemplu: refacerea pdurii tropicale^pluviale dup erupia vulcanic de pe insula Krakatoa, n anul 1883 (R i c h a r d s, 1957) ; repopularea dunelor de nisip n Banatul jugoslav (Sta n^ k o v i c, 1968) ] Dac denudarea terenului nu a fost total, dac din biocenoza distrus a mai rmas un rest de substan vie, succesiunea care duce la formarea unei biocenoze noi se va numi succesiune secundar. (Exemplu : dup defriarea pdurii, dup incendii,vegetaia i fauna de epigaion este nimicit, dar n sol supravieuiete un fond biotic, care va participa la refacerea biocenozei.] Dac dez-" voltarea ncepe cu un biotop'arid si se ncheie ctr ttfi Biotop umed, succesiunea se numetexeroserie. (Exemplu: de la teren denudat arid, la pdure.) Dac succesiunea ncepe cu un biotop umed i sencheie cu un biotop arid, se numete hidroserie (Exemplu: col-matarea blii n cmpie.) Dei succesiunea prezint particulariti n funcie de biociclu, se pot deosebi i unele trsturi generale,pe care le sistematizm aici, dup Margalef (1962b) i Whittaker (1975b). Biomasa crete necontenit n cursul succesiunii. Selecia favorizeaz speciile care posed mecanisme eficiente de acumulare a biomasei. Dar, nraport cu biomasa, producia scade.

14

Fig. 142. Variaiile produciei primare netto (A), ale biomasei (B) i diversitii ecologice (C) n cursul formrii unei pduri de foioase (dup Whittaker, 1975b) Reducerea relativ a produciei este compensat de creterea longevitii. Stabilitatea se nfptuiete atunci cnd devin dominante speciile cu schimb lent si rar de generaii. De aceea, arboretele snt, n general, mai stabilo dect cmpiilc, arborii avnd o longevitate mai mare dect plantele ierboase, ntr-o pdure, productivitatea primar netto crete ri stiatiil ierbos, pn la atingerea unui nivel stabil timp de 26 ani, dup care urieaz o nou cretere timp de 1520 ani, pe msur ce se dezvolt fondul de arbori care devine stabil (fig. 142). Metabolismul ecologie parcurge mai multe faze n decursulsuccesiunii. Pe msur ce se schimb compoziia fitoplanctonului, se nlocuiesc i sortimentele de pigmeni. Prin succesiune, edificiul biochimic al ecosistemului devine unitar i stabil. Acumularea toxinelor n biotop mpiedic ptrunderea de specii noi si imprim biocenozei o direcie unilateral, ngust, de dezvoltare (McNaughton, 1968). Cauzele prefacerii ecosistemelor n decursul timpurilor rezid n interaciunea structurii ecosistemului eu mediul. Ca pri ale scoareiterestre, ecosistemele aparin cmpului geofizic planetar i evolueaz odat cu acesta. Transformrile geomorfologice i geochimice ale scoarei terestre creeaz cadrul pentru succesiunile ecosistemelor. Oro-geneza are drept consecin producerea condiiilor pentru o grup definit de biotopuri: de pdure, de stncrie i chei. Dar succesiunile snt declanate i de aciunea unor factori ntmpltori (furtuni, incendii, ploi toreniale, cutremure, erupii vulcanice, valuri neobinuit de mari de furtun) ; ele au loc pe un spaiu si n absena unor transformri geomorfologice sau macroclimatice. Remanierea compoziiei biocenozei are loc si prin dinamica relaiilor inter specifice (v. 6.3.1.). Clima Europei centrale nu s-a schimbat esenial n ultimul mileniu, dar n spaiul centraleuropean s-au succedat biocenoze cu sau fr influena omului. Biocenoza posed ns o anumit inerie, o tendin spre conservare a structurii, care rezist aciunii cmpului extern de fore (Krauklis, 1974). Succesiunile snt i procese geografice, nu numai biologice (S o-c e a v a, 1969, 1973), n sensul c ele nu se rezum la nlocuirea biocenozelor pe un spaiu nemodificat, ci constau i n expansiunea spaial a biocenozelor, fenomen nsoit de transformarea landaftului. Uneori succesiunile au un aspect ritmic. Nu este vorba de un ritm endogen, ntemeiat pe un model programat n fondul genetic al materiei vii, ci de fenomene impuse de variaiile ritmice ale factorilor climatici pe scar de milenii. De exemplu, alternarea fazelor glaciare i interglaciarc, n cursul diluviului n Europa i America de Nord, a fost nsoit de migraia i ntecuirea ritmic a biocenozelor pe spaii ntinse. Cnd calota glaciar avansa spre sud, vegetaia i fauna de clim caldtemperat era nlocuit prin biocenoze de clim rece, subarctice. Cnd ghearii continentali se retrgeau spre nord, avansau spre nord i biocenozele de clim temperat. Prbuirea biocenozelor Terenul abiotic se formeaz prin evenimente geotectonice normale (nlarea i coborrea secular a blocurilor de uscat),evenimente naturale violente (erupii vulcanice) si aciuni ale civilizaiei industriale (distrugerea vieii n cmp, ca urmare a polurii), 'lin factorfrecvent al distrugerii biocenozelor este focul, n Delta Dunrii incendierea periodic a stufului a stimulat refacerea i regenerarea vegetaiei (Botnariuc, 1975). Prbuirea biocenozelor poate avea loc i fr denudarea terenului, prin distrugerea structurii bio-cenotice i regruparea substanei vii. Dup Schfer (1962), biocenozele marine bentale se prbuesc din cauza abiotice (sedimentare excesiv n timp
15

scurt, distrugerea biotopului, schimbarea brusc sau lent a dimensiunii granulelor nisipului din substrat, creterea concentraiei excretelor, reducerea sau creterea salinittii, creterea sau scderea adncimii) i biotice (acumularea cochiliilor de diatomee i animale moarte, ptrunderea activ a vieuitoarelor strine). Ca rezultat al prbuirii se formeaz uneori aglomerri de cadavre, numite tanatoeenoze (n greac : tanatos = moarte) (W a s m u n d, 1926; Z e r n o v, 1948). Aa snt, de exemplu, aglomerrile de cochilii de molute fosile, care formeaz dealurile cu melci" (la Vidra, n Munii Apuseni). Pe uscat, tanatocenozele se formeaz din diverse cauze (A b e l, 1912) : scufundarea unor mari turme de ungulate n nmol sau mlatin, cderea n rpc adnci n timpul fugii de incendiul care a cuprins stepa (cimitirul de mamifere fosile de la Pikermi, Grecia), pieirca masiv n timp de secet. Pionieratul (imigrarea) Dup denudarea biotopului urmeaz, n mod necesar, imigrarea vieuitoarelor din regiunile vecine. Pe suprafee abiotice de stnci, pionieri ai vieii snt, n general, algele albastre. Apoi stneile se acoper cu o cinstii <le licheni care pregtesc, prin activitatea lor geo-chintic, condiii pentru instalarea briofitelor. I,a nceput, desimea algcloi pe supiafcclc stncilor este foarte redus ( t i n a, 1971). In' ciusta de licheni, ca i pe materialul lipsit de vegetaie, triesc mimcmasc bacterii, actinomicete, micromicete, diatomee si ciano-ficee (Krasilniko v, 1956), dar i protozoare, rotifere i tardi-grade (T i s c li l e r, 1955). Pionieratul nu este ns ntotdeauna legat de algele albastre, n materialul terigen din regiunile alpine, n jurul ghearilor eterni, ncolesc, ca pionieri ai vieii, semine de Ilierucium stacifolium, Saxifraga caesia si Pinus mugo (B r a u n-Hlunquet, 1951). Pe rocile de granit pot s apar, ca pionieri, biiofilele i criptogamele vasculare (T a t o n, 1948). Compoziia fon-diuilm de pionieri depinde de substrat, dar i de ntmplare. Pereii di cp] i de piatr snt accesibili numai algelor albastre si lichenilor, n timp ce plantele vasculare apar ca pionieri numai n fisuri de stnc (Leonard, 1959) (fig. 143). Depirea stadiului de pionierat se explic, n general, prin faptul c vegetaia din fiecare stadiu mrete fondul de combinaii minerale i organice, accesibil plantelor, amelioreaz solul i regimul de ap, astfel nct terenul poate fi ocupat de un nou val de plante, mai pretenioase dect pionierii. Dar, n realitate, situaia este mult mai complex. Aici intervin i mecanisme allelopatice (R i c e, 1974) : unele specii din faza de pionierat, care nu snt pionieri, ci nsoesc pionierii, elimin coline prin care inhib pionierii, fapt care permite ptrunderea unor specii strine, insensibile la aceste coline. Formarea structurii biocenotice Dintre numeroasele vieuitoare, care ptrund ntmpltor pe terenul denudat, o parte pier deoarece condiiile abiotice de existen funcioneaz ca un filtru de selecie natural. Imigranii se adapteaz sau dispar. Structura biocenotic se contureaz, n linii generale, n stadiul de colonizare (ecez). Speciile care au reuit s se nceteneasc n teren, intr n competiie ntre ele, rezultnd astfel autoreglarea, n stadiul urmtor (reacia biocenotic), biocenoza este deja structurat si este astfel capabil s transforme biotopul, s genereze un climat local propriu (ecoclimat). Aadar, n cursul succesiunii se nlocuiesc mai muli factori: mai nti ntmplarea, apoiselecia de biotop i, n sfrit, selecia interspecific. Stabilizare, (climax) Stabilizarea se atinge odat cu structurarea complet, n stadiul final al succesiunii, biocenoza se menine fr modificri eseniale. ntr-un biotop normal, biocenoza armonizat cu macroclima se
16

afl n stadiu de climax (n greac : scar, punct culminant) sau, dup nomenclatura lui BraunBlanquet (1951), Schlussgesellschaft(comunitate final), n condiii de biotop anormal, biocenoza stabil este numit Dauergesettschaft (comunitate de durat), n prezent, n natura continentului european, stadiul de climax este o raritate, deoarece marea epoc a defririi (die grosse Rodungszeit), din Evul Mediu timpuriu, a perturbat succesiunile seculare normale, ntregul peisaj fiind controlat i transformat de om. Amintim, printre biocenozele aflate n stadiul de climax, codrii seculari de molid i fag din Carpaii Pduroi (Polonia, U.R.S.S., Romnia), unele pduri de stejari din Romnia (I^etea i Caraorman din Delta Dunrii) i pdurea de fag i stejar Bialoveja (Polonia i U.R.S.S.). n stadiu de climax se afl si tundrele arctice, pdurile tropicale virgine (destul de rare azi) i recifii de coralieri. n largul mrii nu poate fi atinsclimaxul, deoarece planctonul pierde n permanen alge si animale, rin1, devenind substan organic moart, mbogesc comunitatea brutal cu Iu an. n lunca inundabil a Dunrii, evoluia lacurilor i blilor spre- stadiul de climax este mpiedicat de inundaii care detrimin mnnoiica biocenozei (Botnariuc, 1976a). IVntru comunitile vegetale, Clements (1928) a introdus noiunea de climax climatic : armonizarea comunitii vegetale cumacroclima. Dac combinaia de specii corespunde cu factorii climatici, comunitatea vegetal poat s rmn n esen neschimbat timp de secole sau chiar de milenii. Dar adaptarea comunitii la niiK-ioelim nu este o condiie suficient pentru meninerea sa pe timp ndelungat. Vegetaia trebuie s fie n concordan nu numai cu niactoclima, dar i cu solul. Noiunea de policlimax red faptul c, pc lug climaxul climatic, exist i un climax edafic, de sol (D u R i f t /., 1930 ; Richards, 1957). -Astfel, pdurea tropical pluvial diu Africa tinde spre un climax climatic, dar i spre un climax edafic (H u m b e r t, 1954). In general, climaxul este caracterizat prin stadiul ncheiat, definitivat, al covorului vegetal. Dar aceasta este valabil numai ntr-o prim aproximaie. Conceptul de climax climatic i cel de climax edafic nu iau n considerare i fauna. Att Clements ct i Du R i e t z se referau exclusiv la vegetaie. Dar stabilitatea biocenozei nu poate fi atins dect atunci cnd s-a atins un fond stabil de animale, o relaie echilibrat ntre plante i animale. Conceptul de climax ecologic sau teoria configuraiei de climax al lui W h i 11 a k e r (1953, 1975b), ia n considerare att stabilitatea fondului vegetal, ct i a celui animal. Spre deosebire de conceptele pur botanice ale climaxului,teoria configuraiei de climax scoate n eviden att relaiile biocenozei cu mediul extern, ct i relaiile sale interioare, interaciunile dintre componentele biocenozei. Configuraia de climax sau modelul de climax ecologic este o stare staionar cu un grad oarecare de instabilitate, care nu pericliteaz trsturile fundamentale ale ecosistemului. Climaxul ecologic este o stare a ecosistemului n care populaiile vegetale i cele animale au realizat, n relaiile lor reciproce i cu biotopul, structuri stabile. O biocenoz n stadiu de climax este considerat, n aceast teorie, ca un sistem deschis n stare staionar, prin care se scurg organisme individuale, energia, materialele trofice, combinaiile minerale, n timp ce structura sa rmne, n esen, constant. Configuraia de climax nseamn c pierderile snt compensate prin producia de noi organisme, c productivitatea a devenit constant, productivitatea primar brutto fiind echivalent cu respiraia total. I/a figurat, climaxul poate fi asemnat cu un fluviu linitit format din contopirea mai multor ruri (Cooper, 1926). Stadiul de climax este bazat pe uu feedback pozitiv. Structurile biocenotice stabile permit persistena speciilor cu indivizi longevivi; la rndul su, longevitatea contribuie la stabilitatea structurii biocenotice (Frank, 1968). Stabilitatea este i rezultatul optimizrii structurii ecosistemului. Pdurea de foioase atinge structura optimal, atunci cnd arborii i arbutii snt bogat dezvoltai, iar stratificarea devine pregnant (T c h o u, 1948).
17

Dup stadiul de climax urmeaz un metaclimax, n care structura se simplific, producia se reduce, specializarea speciilor devine mai ngust, mai avansat. Este o faz de lung durat, un fel de nfometare" ndelungat a substanei vii (B e k l e m i c v, 1956). n climax si metaclimax, vegetaia inhib puternic riitrificarea, fenomen condiionat de selecia ce tinde spre conservarea energiei i azotului accesibil plantelor (R i c e, 1974). Stabilitatea biocenozei n faza de climax nu este uniform, adic nu cuprinde toate prile sale structurale (Margalef, 1982b). Unele pri structurale snt mature, altele, dimpotriv, tinere. Fluctuaiile biocenozei n stadiu de climax graviteaz n jurul unei medii, n timp ce fluctuaiile de-a lungul succesiunii snt transformri pe o anumit direcie (W h i 11 a k c r, 1975b). Microsuccesiunile din unele pri structurale, cum snt acelea ale artropodelor din gruprile ciupercilor cu plrie (Paviour-Smith, 1960), conduc la prefaceri permanente ale prilor structurale n cadrul stabilitii generale a ecosistemului, n cadrul fazei de climax, n funcie de condiiile ecologice concrete, pot avea loc nlocuiri reciproce ale speciilor dominante. Anumite specii snt mai apte dect alte specii s menin stabilitatea ecosistemului n condiii date. Ecosistemul desfoar strategii deosebite, care vizeaz toate optimizarea structurii de climax, n mod oportunist. Climaxul ecologic este analog cu un set de puncte stabile ntr-uiiplan, care menin stabilitatea planului i a mulimii de puncte fluctuante n acel plan. Fenomenul a fost observat i teoretizat mai nti n dinamica pdurilor mixte de foioase din S. U.A. (F o r c i e r, 1975), fiind regsit apoi i la ecosistemele marine ben-tale (G r a y, 1977). Spre climax tind i biocenozele fluviatile. Petii erbivori pasc vegetaia submers mpiedicnd astfel colmatarea. De fapt, n fluvii nu se atinge un climax, ci numai un preclimax, deoarece oscilaiile factorilor hidrologici exclud stabilizarea ecosistemelor (B e k l e-miev, 1956). Succesiuni n cele trei biocicluri nlocuirea fondurilor vegetale este o caracteristic fundamental a succesiunilor n biocenozele terestre i de ap dulce. Transformarea urni mlatini de turb n tinov corist n succesiunea de la ape eu-troiV c-u vegetaie bogat de macroifite(Phragmites, Typha,^cirpus, Juncus, Carex) la ape oligotrofe cu' sfagnet (P (j p, 1960). ri cursul succesiunilor se nlocuiesc i fondurile de animale, n cadrul diferitelor grupe de animale se constituie un fel de iruri sau serii de biotop (S c h 6 n b o r n, 1974). Snt combinaii de specii care se ajusteaz n timp la schimbarea tipului de so} si vegetaie, n biotopuri primitive, spectrul de forme biotice de rizopode amibiene este deosebit de bogat, devenind ns mai ngust n cursul succesiunii. Succesiunile cuprind i microflora solului (Dommergues i M n u g e n o t, 1970). Terenul denudat este populat, mai nti, de un val primar de vieuitoare care se instaleaz n sol. Pe soluri srace Hf dt y volt mai nti un fond de bacterii, n special specii de Bacillus i Fktudomonas, Valul secundar este format din microorganisme care triesc- pe substan organic n descompunere, deci care populeaz solurile bogate n humus. Ct privete microfatina solului, tes-taceele invadeaz mai nti bioderma i de acolo se rspndesc n covorul de Sphagnum, n pernele de muchi i n sol (S c h 6 n b o r n, 1971). n fluvii au loc succesiuni originale. Cele mai multe snt exogene, condiionate de transformri ale reelei hidrografice, restructurarea substratului i a malurilor (B e k l e mise v, 1956). Formarea biocenozelor lacustre este artat de istoria popularii lacurilor de acumulare. I/und ca exemplucomunitatea de fitoplancton se deosebesc trei stadii (J a n k o v ic, 1973). n primul, biocenoza este foarte simpl, alctuit doar din cteva specii de diatomee, ca Synedra ulna, S. acu, Melosira varians i volvocalele Eudorina ele?ans si Pandorina morum. Producia primar este foarte sczut. n al doilea stadiu are loc dezvoltarea intensiv, creterea numrului de specii, atingerea unui maxim de productivitate primar, n al treilea stadiu, dup circa ase ani, se atinge stabilizarea biocenozei. Succesiuni au loc i n ocean, chiar i n recitii de coralieri, care snt ecosisteme deosebit de stabile. Factorii externi distrug pri de recif, pe acestea aglomerndu-se moloz, ceea ce permite o invazie cu vieuitoare noi. Terenul abiotic este repopulat cu pionieri ca alga Halimeda, zooantari i fanerogama litoral Thalassia. Mai trziu
18

se formeaz colonii de Acropofa iMillepora (M a r g a l e f, 1959, 1962b). Succesiunile recifilor de coralieri tind spre stabilitate prin mbogirea evolutiv a biocenozei, n lacurile ultrahaline i n mrile

SUCCESIUNE ECOLOGICA SPECIATIE * SPECII RARE MBOGIRE EVOLUTIV ECHILIBRU ECOLOGIC Plg. 144. Bvoluia unul ecosistem acvatic uniform (dup Pishelson, 1977) moarte, stabilitatea se atinge pe un nivel redus al numrului de indivizi (fig. 144) (Fishelson, 1977). Spre deosebire de mediul terestru, n care biomasa ridicat se atinge numai n condiii de stabilitate, n mediul bental aceasta devine foarte ridicat chiar i n condiii de permanente fluctuaii ale biocenozei i mediului fizic (O 11 i Fedru, 1977). Problemele echilibrului biocenotic Retelele trofice sunt alcatuite, de regula dintr-un numar mare de elementee (populatii) intre care se desfasoara multiple interactiuni. Orice schimbare de stare, orice interactiune trofico-energetic este nsoit, conform principiului II al termodinamicii, de producie de cldur. Consecina produciei ridicate de cldur este dezorganizarea sistemului, descris prin variaiile unei funcii termodinamice, i anume, a entropiei. Termenul, cunoscut deja din teoria informaiei (v.3.4.), desemneaz n termodinamic dezordinea produs in cursul transformrilor sistemului care au dus la starea sa actual. Toate procesele fizico-chimice din sistemele materiale, deci i din ecosisteme, tind spre convertirea integral a energiei n cldur. Producia de entropie crete pe msur ce funcioneaz sistemul. Conform unei teoreme formulate de Boltzmann (1896), procesele fizico-chimice tind spre starea cea mai probabil, care este starea de dezordine maxim, deci i de entropie maxim. Aceasta este tendina normal a sistemelor fizico-chimice din lumea nevie. In lumea vie, sistemele fizicochimice integrate n sisteme biologice i ecologice nu evolueaz spre atingerea unor valori maxime ale entropiei; dimpotriv, organismele vii si sistemele supraorganismice ca populaia, biocenoza, ecosistemul,evolueaz spre starea cea mai improbabil, adic spre o stare staionar sau, altfel spus, spre stabilitatea reelelor trofice.Explicaia acestui fapt comport discutarea unor date faptice i accepiuni teoretice. Echilibrul mecanic i echilibrul mobil (dinamic), n reprezentrile tradiionale ale ecologiei, inaugurate nc de M 6 b i u s (1877),autorul termenului de biocenoz, stabilitatea const ntrun echilibru funcional i de pondere a substanelor diferitelor componente ale biocenozei. Conform acestei concepii, deranjarea structurii biocenotice prin creterea ponderii unei specii n dauna celorlalte este nlturat de aciunea antagonist a celorlalte specii, fiind o aciune de
19

autoreglare. Atunci cnd o for extern distruge echilibrul, biocenoza reacioneaz n sens opus aciuniirespectivei fore. Prin aceste proprieti, echilibrul biocenotic se ncadreaz n conceptul de echilibru mecanic din fizica clasic. Conform legilor mecanicii, un sistem dobndete o stare de echilibru atunci cnd efectul a dou fore antagoniste care acioneaz asupra unuia i aceluiai punct ar putea fi nlocuit prin efectul unei singure fore care ar rezulta din ambele fore ntr-un sistem al paralelogramului de fore. Cnd rezultanta este egal cu zero, cele dou fore antagoniste se echilibreaz reciproc (fig. 24). Conceptul de echilibru mecanic" are un profil static i implic o armonizare interioar a sistemului, o construcie armonioas care este perturbat numai' de fore externe. Se observ ns c n realitate comportamentul reelelor trofice nu se ncadreaz n conceptul mecanic al echilibrului.

Fig. 24. Echilibrul mecanic (A) i dinamic (B) ntr-un isistem binar. Numai unele aspecte ale acestuia amintesc echilibrul mecanic. Biocenozele, alctuite dintr-un numr mare de specii, au suficiente fore interne pentru a nltura primejdia destrmrii provocat de nmulirea excesiv a unei specii. Din acest motiv, n pdurile tropicale primare nu apar fenomene de invazii ale unor specii de insecte duntoare, numeroasele specii de zoofage i parazii formnd repede un sistem-tampon care readuce specia cu nmulire excesiv pe un nivel ce nu pericliteaz reeaua trofic. Asemenea fenomene de autoreglare snt ns mai slab exprimate n biocenozele srace n specii i lipsesc complet n biocenozele agrare, create i integral controlate de om. Perturbarea echilibrului biocenotic de ctre o for exterioar nu are ca reacie deplasarea sistemului n direcia opus acesteia,-de regul, biocenoza nu dispune de asemenea fore. Invazia lcustelor ntr-un teren nierbat nu este lichidat prin reacia biocenozei invadate. Mulimea de lcuste este nimicit sau mprtiat de organismele entomofage din biocenozele vecine, atrase de hrana abundent; oprle i psri se concentreaz pe locul invaziei. Prin urmare, nu a avut loc o reglare prin forele proprii ale sistemului, ci o reglare prin fore exterioare. n aparen, biocenozele se prezint ca i cum ar fi, construcii armonioase. Dar n spatele echilibrului biocenotic" acioneaz mecanisme care fac viabile i combinaii nearmonioase, antagoniste de , specii. Pe fundalul fluctuaiilor necontenite se pstreaz integralitatea sistemului. Dac lum ca exemplu un sistem binaralctuit dintr-o specie de plant heliofil (iubitoare de lumin) i alta skiofil (iubitoare de umbr), sistemul se menine i n condiii de insolaie puternic, i n condiii de insolaie slab. La lumin puternic este favorizat specia heliofil, specia skiofil du-I cnd o existen precar; cnd se schimb condiiile de iluminare | n favoarea speciei skiofile, aceasta se dezvolt fiziologic i numeric, iar specia heliofil degenereaz. Dar sistemul nu este anulat; contradiciile interne i nu armonia menin sistemul n echilibru. Ideea aparine botanistului Elenkin (1921). Dar echilibrul ntr-un asemenea sistem nu este unul mecanic ci un echilibrumobil", punctul de sprijin al sistemului deplasndu-se n funcie de condiiile de mediu, de la un component la altul. La figurat, putem spune c interaciunile interne ale unui sistem alctuit din mai multe specii graviteaz m jurul unui punct ideal de echilibru care se deplaseaz sub aciunea forelor mediului extern spre un segment sau altul al spaiului n care se desfoar interaciunile. Ecologia a ajuns, aadar, pe cale inductiv la ideea unui echilibru mobil sau dinamic. Rezvoi (1924),
20

n definiia dat biocenozei, menioneaz c aceasta este un sistem de populaii n echilibru mobil, care se menine n condiii ecologice date. La un punct de vedere similar s-a ajuns i prin raionamente pur matematice (L o t k a, 1924; von Bertalanffy, 1942). Teoria fizico-matematic a stabilitii biocenozelor a formulat conceptul de echilibru fluent sau dinamic, un echilibru ee const n pstrarea structurii sistemului pe fondul rennoirii permanente a componentelor sale prin schimb de substan i energie cu mediul. Funcionarea reelei trofice const ntr-o necontenit rennoire i remaniere a compoziiei chimice i strilor energetice; dar integralitatea sistemului, calitatea de sistem a biocenozei este pstrat. Termenul de stare staionar este poate i mai potrivit dect cel de echilibru fluent, deoarece evit confuziile posibile cu conceptul de echilibru biocenotic, nemaiavnd n componena expresiei cuvntul echilibru. Modificarea caracteristicilor suprafetei active induce o topoclima specifica, cu influente negative asupra posibilitatii de dispersare a poluantilor, respectiv asupra calitatii aerului Suprafata activa in ecosistemul urban se incalzeste puternic. Cauzele acestui fenomen sunt legate de caracteristicile materialelor de constructie (piatra, ciment, sticla, metal) care acumuleaza mai multa caldura decat covorul vegetal la aceeasi cantitate de energie radianta solara, dar si de necesitatea incalzirii cladirilor pe durata sezonului rece. Un efect compensator in aceasta directie il are transparenta redusa a atmosferei, care diminueaza intensitatea radiatiei solare. Incalzirea este determinata si de particularitatile circulatiei curentilor de aer. Aglomerarea cladirilor de inaltimi mari determina formarea de unitati celulare in care aerul practic se recircula, ceea ce impiedica schimbul de caldura, pe de o parte, si improspatarea aerului, pe de alta. Rezulta de aici o alta caracteristica a climei orasului schimbul de aer redus cu exteriorul si acumularea poluantilor. Acest lucru favorizeaza formarea de inversiuni termice care se materializeaza in asa numita perna sau cupola stationara. Rezulta de aici efectele sanogenetice nedorite, caracterul incarcat al aerului urban. O alta caracteristica a biotopului urban este diversitatea, existand insa posibilitatea delimitarii unor fragmente relativ omogene, specifice fiecarui ecosistem urban (constructii, locuinte, gradini, parcuri periurbane si urbane, ziduri vechi, lacuri si alte medii acvatice etc.) In acelasi timp, se manifesta efectele liniarizarii proceselor de transformare a substantei prin concentrarea reziduurilor in atmosfera, sol, apa ceea ce limiteaza nivelul de populare, supravietuind numai speciile cu valenta ecologica suficient de larga. P r o c e s u l d e e v o l u i e a l e c o s i s t e m e l o r n t i m p s e n u m e t e s u c c e s i u n e ecologic ca i rezult alt interaciunilor dintre biotop i biocenoz.Pentru a putea face fa perturbrilor produse de ctre factorii externie c o s i s t e m u l d e z v o l t diferite mecanisme de autocontrol ( c a p a c i t a t e d e restabilire a unui echilibru; rezisten la ptrunderea altor specii; capacitate demeninere a factorilor abiotici ) . n aceste condiii existena unui biotop stabil permite instalarea unui ecosistem complex cu stabilirea unui echilibru relativdatorit influenelor permanente venite dinspre exteriorului lui

Deteriorarea ecosistemelor prin poluare. Poluantii pot fi substante chimice(pesticide,petrol,gaze,metale,substante organice,etc.),factori fizici(caldura,zgomote,radiatii ionizante,etc.) sau biologici(germeni patogeni). Desi fenomenele si
21

procesele poluarii sunt de o mare dicersitate si complexitate,se pot desprinde unele caracteristici generale ale poluarii : -fiind consecinta a activitatii umane,poluarea creste(se intensifica)datorita cresterii numerice a omenirii,datorita cresterii necesitatilor umane in ritm mai accelerat decat al cresterii numerice,datorita dezvoltarii de noi tehnologii. -dupa datele existente caracterul cresterii poluarii este exponential,ca de altfel si al factorilor ce o genereaza. -exista o tendinta generala de subestimare a importantei poluarii,a stabilirii masurilor de control,ca si a limitelor admisibile. a.)Poluarea cu pesticide-descoperirea si diversitatea pesticidelor a inceput din timpul si mai ales dupa cel de al doilea Razboi Mondial,cand s-a trecut la productia pe scara larga a insecticidelor organoclorurate si organofosforice,erbicidelor,fungicidelor, raticidelor,etc. de mare eficacitate si adesea foarte selective in distrugerea anumitor grupe de microorganisme(fungi,bacterii),plante superioare,animale,nevertebrate sau mamifere. Raspandirea cea mai larga o au pesticidele organoclorurate,grup din care face parte DDT si diferiti derivati ai lui.Din punct de vedere chimic,DDT este diclor-difenil triclor-etan.Ca produsi inruditi putem cita gamexan(hexaclorciclohexan),metaxiclor, aldrin,dieldrin (in sol aldrinul se transforma in dieldrin).Au o mare stabilitate chimica in conditiile mediului natural,degradarea producandu-se incet :DDT are timpul de injumatatire de circa 20 de ani,sunt greu solubili in apa si foarte solubili in grasimi,ceea ce face ca sa se depoziteze in grasimea plantelor si animalelor.Sunt destul de volatile,se absorb lesne pe particulele de sol,din apa,din aer,putand fi transportati la mari distante.Din atmosfera astfel pot ajunge din nou pe uscat sau in apa,atat prin precipitatii cat si prin cadere.Aceste substante actioneaza asupra sistemului nervos si a metabolismului hormonilor sexuali la nevertebrate,asupra sitemului nervos la vertebrate,la pasari deregleaza metabolismul calciului inhiband ATP-aza (sursa de energie),blocheaza transportul ionilor de calciu prin membrane inhiband astfel o alta enzima carbohidraza-de care depinde depunerea carbonatului de calciu in coaja oului periclitand reproducerea.De asemenea pot avea efecte mutagene si cancerigene. Efectele ecologice,economice si sanitare-in decursul timpului diferitii daunatori animali si vegetali sau diferiti agenti patogeni,afectand culturile,animalele domestice sau omul-aduceau pagube considerabile,uneori adevarate catastrofe in economia si viata oamenilor..In Irlanda pe la mijlocul secolului XIX a aparut mana cartofului,distrugand aceasta sursa de baza in alimentatia populatiei.Rezultatul-circa 250000 morti de foame si emigrarea in masa a populatiei in America de Nord.Aparitia fainarii vitei de vie in Franta a produs un dezastru economic scazand la mai putin de productia de vin,ruinand viticultorii,determinand emigrari masive mai ales in Africa de Nord.La inceputul secolului XX gargarita capsulelor de bumbac a distrus practic toate culturile de bumbac din Mexic si SUA,ruinand un mare numar de fermieri. b.)Poluarea cu petrol-hidrocarburile care apar in diferite medii de viata (atmosfera,hidrosfera,sol)pot fi de doua proveniente:diferite activitati umane(arderi de combustibile fosili,a lemnului,manipularea si prelucrarea petrolului,etc.)pe de o parte si procese naturale(descompuneri anaerobe de substanta organica ,emanatii de gaze naturale, iesiri de petrol,etc.) pe de alta parte. In atmosfera patrund hidrocarburile cele mai volatile prin evaporarea diferitelor produse petroliere sau ca rezultat al arderilor industriale.Aceste hidrocarburi contribuie la formarea smogului.

22

In hidrosfera hidrocarburile ajung din atmosfera ,dar mai ales din scurgeri de titei sau ale produselor de prelucrare a lui,la care trebuie adaugate cantitatiile de petrol provenite din accidente ale petrolierelor.O mare cantitate de produse petroliere patrunde in hidrosfera din scurgeri industriale si rafinarii,fie direct in mare ,fie prin reteaua hidrografica a continentelor.In cazul petrolului se deosebesc doua categorii de efecte toxice :toxicitatea imediata si toxicitatea de lunga durata.Toxicitatea cu efect imediat este cauzata de trei fractii.Prima o constituie hidrocarburile saturate.Sunt solubile in apa si la concentratii mici produc anestezie,iar la concentratii mai mari,moartea animalelor,mai ales a formelor tinere.O alta fractie o constituie hidrocarburile aromatice si ele solubile in apa si sunt cele mai toxice :benzenul,toluenul,xylenul,naftalenul,fenantrenul,etc.A treia fractie formata din hidrocarburi olefinice-apare in produsele de rafinare si au toxicitate intermediara intre primele doua.In cazul devarsarilor in mare sau in ape dulci,situatia se complica si prin faptul ca in prezenta detergentilor,produsele petroliere sunt emulsionate,ceea ce sporeste si mai mult penetrabilitatea si consecintele negative. c.)Poluarea cu metale grele. -Mercur-compusii metilmercurici provoaca aberatii cromozomale,trec prin placenta din corpul mamei in corpul fatului,afecteaza celulele nervoase ale creierului provocand grave afectiuniorbirea,deteriorarea coordonarii nervoase,anomalii psihice,moarte.Mercurul fiind lichid si putandu-se evapora ,este singurul metal care se gaseste in toate cele trei medii majore-apa,sol si atmosfera.Sursele de mercur sunt atat naturale cat si activitatea umana.Minereul din care se extrage mercurul este cinabrul(HgS).Este folosit mai ales in industria chimica,in fabricarea vopselelor,a hartiei,a unor peticide si fungicide,a unor produse farmaceutice,dezinfectanti,etc.In cele mai multe cazuri ,Hg este deversat in forma anorganica sau compusi organici diferiti de metilmercur.El devine periculos si deosebit de toxic prin metilare-proces ce se produce in apa ,este foarte volatil,se degaja usor din apa in atmosfera,unde sub influenta radiatiilor UV se transforma in forma metalica(vapori) putandu-se raspandi la mari distante si ajunge in ape si soluri neafectate direct de devarsari.Monometilmercurul se acumuleaza in organisme si de aceea devine periculor.Toxizitatea produsilor organici si anorganici ai mercurului este diminuata sau chiar anulata prin introducerea de Seleniu ce duce la scaderea nivelului de Hg din organe,schimnba distributia lui pe tesuturi si legarea mercurului de catre proteinele solubile -Plumbul-deseurile de plumb dupa utilizari ale lui ajung in sol,atmosfera,hidrosfera. Plumbul ajunge mai ales odata cu gazele de esapament ale motoarelor cu explozie deoarece in benzina se adauga tetraetilul de plumb ca moderator de explozie.Din atmosfera plumbul ajunge in sol si in apa.Scurgerile de apa de pe continente transporta si ele insemnate cantitati de plumb,fie in forma insolubila,absorbit de particulele organice si anorganice,fie in forma solubila.Plumbul din sol este absorbit de plante si se acumuleaza in radacini,iar cel din atmosfera ajunge pe si in frunze de unde poate fi preluat de animalele fitofage.Mamiferele ierbivore retin cam 1%din plumbul astfel consumat.Omul preia plumbul atat prin respiratie,din atmosfera cat si prin alimentele consumate.In mediul oceanic plumbul ajunge din scurgeri de pe continente cat si din atmosfera.Compusii solubili ajung in largul oceanului.O mare parte din plumbul ingerat de mamifere este excretat,iar cel absorbit o parte importanta este imobilizata in oase si par unde este mai putin daunator,iar o alta parte se acumuleaza in ficat.Actiunea toxica plumbului consta in inhibarea dehidrogenazei acidului aminolevalinic din eritrocite ceea ce provoaca anemie.Intoxicatiile cronice cu Pb duc la tulburari ale sistemului nervos. -Alte metale-Prin diferite activitati industriale(minerit,industrie metalurgica,chimica,etc.) se introduc in ecosistemele terestre,iar din acestea prin scurgeri in ecosisteme acvatice,inclusiv in mediul marin si oceanic numeroase alte metale sub forma unor compusi de o mare diversitate.Unele metale sunt indispensabile activitatii functionarii normale a organismului.Diferite metale intra in alcatuirea enzimelor.Fierul Fe este indispensabil pentru ca intra in alcatuirea citrocromilor(participa la fosforilarea oxidativa) a peroxidazei(catalizeaza oxidarea diferitelor substraturi) a
23

catalazei(catalizeaza descompunerea perhidrolului si eliberarea oxigenului molecular).De asemenea fierul intra in structura hemoglobinei.Magneziul intra in alcatuirea pirofosfatazei,a ATP-azei,a kinazelor(catalizeaza reactii de transfer a unor grupuri de la un substrat la altul.Participa la structura clorofilei.Manganul intra in structura unor kinaze.Calciul intra in structura proteazei-care hidrolizeaza nespecific legatura peptidica,de asemenea in structura alfa-amilazei.Cuprul intra in structura tirozinazei si a altor enzime ,precum si in structura hemocianinei-pigmentul respirator al molustelor.Se cunoaste ca insuficienta unora dintre aceste meltale produce grave tulburari ale functinarii organismului.De exemplu carenta de cupru poate duce la anemie ,iar insuficienta lui din sol determina ataxie la oi,la stricarea calitatii lanii.Carenta de crom provoca grave tulburari metabolice si genetice deoarece acest metal participa la reglarea nivelului glucozei in sange ,a colesterolului,la biosinteza lipidelor,aminoacizilor si a acizilor nucleici.Dar in acelasi timp,se stie ca o serie din aceste metale si din altele sunt toxice si actiunile multora se interfereaza fie cu alte metale,fie cu alte substante in diverse moduri. d.)Alti poluanti chimici-ingrasaminte. Unele ingrasaminte contin numeroase impuritati toxice si de obicei sunt folosite in cantitati excesive.Fiind solubile in apa atat impuritatile cat si excesul de ingrasamant neutilizat de plante,este spalat si ajunge in ape freatice,in apele raurilor,lacurilor,in apa potabila si deci la om.Superfosfatii(ortofosfatii solubili,nepurificati)contin numeroase impuritati dintre care multe sunt toxice.Efectul poluant cel mai intens il determina utilizarea in exces a azotatilor. e.)Poluanti chimici ai atmosferei. Rezulta in cea mai mare parte din combustii industriale.Printre aceste produse sunt dioxidul de sulf SO2, oxizii de azot,hidrocarburi,maonoxidul de carbon CO si plumbul. Sursa principala de poluare a atmosferei cu SO2 o reprezinta arderea combustibililor fosili- a petrolului si mai ales a carbunilor de pamant.In anul 1950 s-a estimat la circa 70 milioane tone cantitatea de SO2 eliminat pe aceasta cale in atmosfera.In 1975 s-a ajuns la 120 milioane tone.Din aceasta cantitate circa 70%revin carbunilor de pamant.In zone puternic industrializate concentratia mare de S02 in aer duce practic la uscarea padurilor. Dintre plante cei mai sensibili la dioxidul de sulf sunt lichenii care pot servi drept indicator biologic al gradului de poluare.Trebuie subliniat ca dioxidul de sulf din atmosfera transformat in acid sulfuric aduce importante daune prin deteriorarea constructiilor ,a operelor de arta,coroziunea constructiilor metalice. Compusi ai azotului contribuie in mod substantial la poluarea atmosferei ,iar dintre ei NO2 este cel mai important si periculos poluant.Sursa cea mai iportanta a acestui gaz o reprezinta motoarele cu ardere interna,in special automobilele.Dioxidul de azot de formeaza la temperatura ridicata din tevile de esapament.De asemenea cantitati importante de NO2 iau nastere si din arderea carbunilor.Contribuie de asemenea la formarea smogului-fotochimic,un produs complex alcatuit din numerosi produsi chimici in buna parte rezultati din reactii secundare si avand ca substrat fizic particule de aerosoli (suspensii solide sau lichide din atmosfera). La alcatuirea smogului participa in primul rand produsi ai motoarelor cu ardere interna-resturi de hidrocarburi incomplet arse mai ales olefine,plumb,bor, brom si alti compusi rezultati din substante ce se adauga la benzina spre a-i conferi anumite calitati,oxizi de azot mai ales dioxid de azot ,monoxid de carbon,dioxid de sulf.Sub influenta razelor solare mai ales a UV intre acesti compusi se produc reactii secundare si tertiare din care iau nastere alte substante ca ozon, acroleina,formaldehida ,peroxiacetilnitrati PAN etc.Dintre acestea PAN si ozoul au efecte toxice deosebit de puternice.In acelasi timp NO2 sub actiunea UV reactioneaza si da oxid de azot si oxigen atomic.O parte din acesta se combina cu oxidul de azot regenerand NO2 ,proces care duce la mentinerea O2 in atmosfera si da ozonul-foarte reactiv si oxidant . Ozonul reactioneaza cu resturile de hidrocarburi care apoi se combina cu NO2 dand PAN dupa prima reactie data.PAN re puternice efecte asupra plantelor determinanad leziuni foliare la concentratii foarte mici,necroze ale tesuturilor frunzei,inhiba fotosinteza.
24

La animale,inclusiv la om irita ochii,provoaca dificultati in respiratie.Alti compusi ai smogului fotochimic sunt cancerigeni.In perioadele si zonele cu formare intensa de smog fotochimic sanatatea si chiar viata oamenilor suferinzi de astm,emfizeme,bronsite,inima, sunt puse in pericol. f.)Poluarea termica. Afecteaza mai ales ecosistemele acvatice continentale (lacuri,ape curgatoare)si unele zone litorale marine.Sursa principala a poluarii termice o reprezinta apele de racire de la centralele termoelectrice si atomoelectrice.Indiferent de sursa de energie,aceste centrale functioneaza pe baza de turbine puse in miscare prin presiunea aburului,care dupa trecerea in turbina este racit,se condenseaza iar apa rezultata este din nou transformata in abur.Sistemele de racire si condensare a aburului (condensatori) sunt alcatuite din sute de mii de tevi metalice lungi de cativa metrii,cu diametru de 15-30mm prin care circula apa de racire pompata dintr-un bazin natural,rau sau lac,si deversata apoi inapoi in bazin.Trecand prin sistemul tuburilor de racire a aburilor apa se incalzeste ,in medie cu 8-11 grade Celsius peste temperatura initiala. Debitul apei incalzite si deversate depinde de puterea si natura centralei.Adesea apa de racire este clorinata pentru a imiedica dezvoltarea diferitelor microorganisme in sistemul de racire.La gura canalului de evacuare se construieste,de obicei,un prag peste care apa trece in strat subtire dupa care urmeaza o mica cascada,ceea ce duce la o rapida si puternica aerare a apei.Se produce un efect mecanic :pomparea apei in sistem,trecerea ei prin site,prin pompe si apoi prin sistemul de tevi de racire,cu viteze sporite si la presiunea crescuta,apoi deversarea in bazin-duc la distrugerea zooplanctonului.Efectele ecologice se manifesta prin modificarea unor factori abiotici si afecteaza toate nivelele trofice. g.)Poluarea sonora. Industrializarea,urbanizarea cu intensificare accelerata a circulatiei rutiere,aeriene, a constructiilor de drumuri si edificii,raspandirea fara precedent a electrocasnicelor-toate acestea au dus si duc la cresterea semnificativa a intensitatii si cantitatii de vibratii sonore carora le sunt supusi oamenii la locul lor de munca,pe strada, acasa,in orele de odihna sau chiar in unele locuri de vacanta. Zgomotele au devenit un factor poluant al mediului nostru ambiant.Unitatea de masura a intensitatii sunetelor(zgomotul)este decibelul (db).Auzul uman percepe sunete avand frecventa intre 20 si 20000 de oscilatii pe secunda si cu o intensitate intre 0 si 120 decibeli.Zgomotul produs de o convorbire variaza cam intre 30 si 60 db,iar cel produs de un turboreactor la decolare ajunge la 120db.Zgomotele peste 120 db devin daunatoare auzului.Investigatiile converg catre ideea ca zgomotul este de fapt un factor stresant ,provocand pe cai neurounorale un complex sindrom de aparare.De asemenea exista si unele date ce ar indica influenta zgomotelor asupra sporirii frecventei unor anomalii la noi nascuti sau privind scaderea greutatii lor. 6.Ocrotirea naturii. Societatea umana este un subsistem al ecosferei ,ca atare este integrata in ecosfera si nu se poate sustrage legilor globale ale acesteia.Intre societatea umana si ecosfera se produce un permanenr schimb de materie ,de energie si informatie.Populatiile umane participand la activitatea celor mai diferite ecosisteme naturale ,indeplinesc functiile oricarei populatii,participa la transferul materiei ,energiei, informatiei.Dar,in cazul societatii umane,acest proces are trasaturi specifice : a)-extragerea-de cele mai multe ori excesiva ,a resurselor din ecosistemele naturale,datorita empirismului,necunoasterii legilor(sub aspect calitativ si mai ales cantitativ) de functionare a ecosistemelor respective.Deci,utilizarea nerationala a resurselor.Se manifesta tendinta de a exploata
25

resursele pentru satisfacerea maxima a intereselor de moment si nu se tine seama de necesitatea acelorasi resurse pentru generatiile viitoare. b)extragerea din ecosfera si deci introducerea in circuite biogeochimice a substantelor care in mod obisnuit nu sunt circulate natural(sau in cantitati neglijabile). c)crearea de ecosisteme artificiale menite sa produca cantittati necesare de bunuri materiale fara a cunoaste limitele optime sau maxime ale acestei dezvoltari. d)intensitatea fara precedent a fluxului de energie folosind resurse cu totul noi,inclusive transformarea unui ecosystem,energia nucleara ,fara a cunoaste efectele globale posibile. e)producerea de deseuri greu reciclabile sau nereciclabile pe cale naturala deci tendinta de linearizare a transferului materiei. f)lipsa de autocontrol a societatii umane in ansamblu si a functiilor sale in transferul material si energetic. Aceste caracteristici determina dereglarea functionarii ecosistemelor naturale pe o scara tot mai mare,chiar globala.dereglare care duce la dezechilibrarea functionarii celor mai diferite subsisteme ,implicit a subsistemului societatii umane.,dezechilibrand relatiile lui cu ecosfera. Ocrotirea naturii ca functie a societatii umane atat din fiecare stat in parte cat si a comuniatii internationale reprezinta un system de masuri organizatorice ,juridice,tehnice si educationale,avand drept scop ocrotirea naturii si deci a resurselor naturale,atat pe plan local cat si global.Prin resurse naturale se inteleg elemente componente ale ecosferei Pamantului sau chiar a spatiului cosmic inconjurator,care sunt sau pot fi utilizate intr-un scop sau altul de catre societatea omeneasca. Resursele naturale pot fi nebiologice ca :radiatia solara,atmosfera,apa(din ocean, rauri, lacuri,apa subterana.etc.)cat si biologice (specii de plante si animale ,ecosisteme,complexe de ecosisteme,ecosisteme mai mult sau mai putin artificiale sau chiar create de om ,unii indivizi biologici(arbori ocrotiti de exemplu sau plante si animale fosilizate). Prin genofondul biosferei intelegem intreaga diversitate si bogatie a informatiei genetice a speciilor si populatiilor ce intra in alcatuirea biosferei si deci a fiecarui ecosistem in parte.Se intelege ca in acest genofond global intra ca parte componentasi genofondul populatiilor umane.Genofondul fiecarei populatii este rezultatul evolutiei ei intr-un ecosistem dat ,evolutie ce s-a desfasurat si se desfasoara sub controlul selectiei. Prin ecofondul biosferei intelegem intreaga diversitate si bogatie a structurilor,proceselor si relatiilor ecologice care asigura intrarile,transformarile,acumularile si transferul energetic, material si informational al biosferei si deci ale fiecarui ecosistem in parte.Intre genofond si ecofond exista o permanenta actiune si interdependenta care nu justifica confundarea lor si cu atat mai putin reducerea ecofondului la genofond.Acestea doua reprezinta expresia fondului genetic si ecologic al ecosistemului dat si ele nu pot fi conservate nealterat prin cateva exemplare tinute in gradini botanice sau zoologice. Activitatea umana are drept scop,in primul rand,cresterea productivitatii nete a ecosistemelor si exploatarea cat mai intensa a resurselor naturale,mai ales pentru satisfacerea nevoilor imediate ale societatii.

26

Mic dictionar ecologic. Ozonul(O3)-la altitudine inalta de peste 27km,stratul de ozon pare a se diminua lent,datorita emisiilor crescande de CFC(hidrocarburi clorfluorurate sau freoni).La aceasta altitudine ozonul filtreaza radiatiile ultraviolete ale soarelui,protejand astfel organismele vii de efectele lor nefaste.Masuratorile efectuate deasupra Continentului Antarctic in anul 1985,au pus in evidenta,pentru perioada 1979-1985,o diminuare cu 40% a ozonului atmosferic,deasupra acestei regiuni.La altitudini joase(la nivelul troposferei),din contra,concentratia de ozon creste si va continua sa creasca si in deceniile viitoare.Aceasta este altitudinea la care ozonul participa la efectul de sera.(amplificarea efectului de sera va conduce la o reincalzire globala a Terrei,care va constitui la cresterea nivelului marilor.,cresterea continutului de CO2 In atmosfera va modifica metabolismul plantelor). CFC-in totalitate de natura artificiala,CFC sunt utilizati frecvent in bombele cu aerosoli,refrigeratoare,solventi,etc. Aerosol-sistem compus din particule solide sau lichide,dispersate intr-un gaz sau aer. Daca particulele sunt solide,se obtine un fum,daca sunt lichide se obtine o ceata. Prezenta aerosolilor in atmosfera este importanta ca nuclee sau centre de condensare pemtru picaturile de apa si cristalele de gheata,participante la diferite cicluri chimice si ca absorberi sau ai difuzori ai radiatiei solare,influentand prin aceasta bugetul radiatiei sistemului Pamant atmosfera,care la randul sau influenteaza climatul de pe suprafata Pamantului. Apa subterana,freatica-panza de apa dulce situata sub suprafata Pamantului(de obicei in acvifere)care adesea alimenteaza sursele si izvoarele. Biogeochimic,ciclu-interactiunile chimice dintre atmosfera,biosfera,hidrosfera si litosfera. Ciclul carbonului-toate partile(rezervoarele) si fluxurile de carbon.De obicei se refera la o sursa de patru rezervoare principale de carbon,interconectate prin diferite cai de schimb.Cele patru rezervoare ale Pamantului in care se afla carbonul in mod sistematic sunt :atmosfera,biosfera terestra(care de obicei include sistemele de apa dulce),oceanele si sedimentele(ce includ si combustibilii fosili).Fiecare din aceste rezervoare globale mai poate fi subdivizat in bazine mai mici,variind in dimensiune,de la comunitatile individuale sau ecosisteme,la totalul tuturor organismelor vii(biot).Schimburile de carbon de la rezervor la rezervor se fac prin diferite procese chimice ,fizice, geologice, biologice. Ceata-masa vizibila de vapori de apa condensati,particule sau gheata,suspendate deasupra suprafetei Pamantului.Cetile pot fi clasificate dupa aparitia ;or vizuala,inaltime sau forma. Emisii-materiale(gaze,particule,vapori,compusi uzinelor,cratere.etc. chimici,etc.) provenite din cosurile

Fitoplancton-acea portiune de comunitate de plancton care este cuprinsa in plantele mici(alge di diatomee). Fotosinteza-producerea de catre plante a carbohidratilor si oigenului din dioxid de carbom si apa in prezenta clorofilei,utilizand lumina solara ca sursa de energie.In acest proces se elibereaza oxigen si vapori de apa.Fotosinteza este dependenta de temperatura favorabila si de conditiile de umiditate ,precum si de concentratie dioxidului de carbon atmosferic.Nivelele crescute de CO2 pot contribui la cresterea neta a fotosintezei la multe plante.
27

Geosfera-masa solida a Pamantului (litosfera),separata de atmosfera si hidrosfera, sau combinatia generala a acestor trei paturi. Insolatie-radiatia solara incidenta pe unitatea de suprafata orizontala, situata in varful atmosferei.Uneori este numita si iradiatia solara.Variatia latitudinala a insolatiei furnizeaza energia pentru circulatie generala a atmosferei.Insolatia depinde de unghiul de incidenta al fasciculului solar si de constanta solara. Litosfera-componenta a suprafatei Pamantului ce cuprinde roci,sol si sedimente. Este o componenta relativ pasiva a sistemului climatic,caracteristicile sale fizice sunt tratate ca elemente fixe in determinarea climatului. Temperatura suprafetei marii(Sea surface temperature)-temperatura stratului apei de mare (de aproximativ 0,5metrii adancime din vecinatatea atmosferei. Selectie naturala(natural selection)-procesul de adaptare la supravietuire,prin care organismele ce se adapteaza la mediul lor supravietuiesc,iar cele care nu se adapteaza dispar. Ozon-molecula ce consta din trei atomi de oxigen,ce apare in mod natural si asigura un ecran protector al Pamantului impotriva radiatiei ultraviolete si in consecinta impotriva efectelor daunatoare sanatatii omului si mediului.In troposfera el este un oxidant chimic si o componenta majora a smogului fotochimic. Radiatia terestra(terrestrial radiation)-radiatia infrarosie totala,emisa de Pamant si atmosfera sa in domeniul de temperatura de 200-300K.Din cauza ca Pamantul este un radiator perfect ,radiatia de pe suprafata acestuia variza cu puterea a patra a temperaturii absolute a suprafetei.Radiatia terestra aisgura o parte majora din schimbarile de energie potentiala necesare dirijarii sistemului de vant atmosferic si este responsabila pentru mentinerea temperaturii aerului de suprafata in limitele compatibile cu intretinerea conditiilor de viata. Constanta solara(Solar constant)-viteza la care energia solara este primita din exteriorul atmosferei terestre ,pe o suprafata care este normala pe radiatia incidenta si la o distanta medie a Pamantului fata de Soare. Stratosfera-regiune a atmosferei inalte ce se extinde din tropopauza(8-15km altitudine) pana la altitudinea de aproximativ 50 de km.Structura sa termica este determinata de bilantul sau de radiatie si este in general foarte stabila la umiditatile joase. Tropopauza-limita dintre troposfera si stratosfera(aproximativ 8km in regiunile polare si aproape 15km in cele tropicale) caracterizata de obicei prin schimbari bruste in viteza de scadere a temperaturii cu altitudinea.Regiunile deasupra troposferei prezinta o stabilitate atmosferica crescuta in raport cu cele de sub ea.Tropopauza marcheaza limita verticala a majoritatii cetilor si furtunilor. Troposfera-stratul interior al atmosferei situat sub inaltimea de aproximativ 15km in care exista in mod normal o scadere stationara a temperaturii cu cresterea altitudinii.In aceasta zona se manifesta toate conditiile de formare a cetii si de modificare a vremii,iar strucura sa termica este cauzarta in principal de incalzirea surafetei Pamantului de catre radiatia solara,urmata de transferul termic,prin amestecare turbulenta si convectie. Zooplancton-portiune din comunitatea planctonului ce cuprinde animale acvatice foarte mici,consumate de pesti.

28