Gradinile suspendate ale Semiramidei

Grădinile suspendate ale Semiramidei sau Grădinile suspendate din Babilon, au fost construite de
regele Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.) pentru una din soțiile sale, Amytis. Ele figurau în
antichitate printre cele Șapte minuni ale lumii antice. După o veche legendă, răspândită în special de
scriitorii greci, ar avea o origine mult anterioară: ele ar fi fost construite de regele
Ninus întemeietorul orașelor Ninive și Babilon, pentru soția sa Semiramida. După informațiile
istoricului Diodor din Sicilia, uriașele grădini ocupau o suprafață de 15000 m² și se ridicau în patru
terase până la 77 metri înălțime. Pe terase erau plantați arbori din mai multe specii, unii dintre ei fiind
înalți de 24 metri. Erau udați de pompe cilindrice, al căror secret nu se cunoaște încă. Sub terase,
sprijinite pe mai multe coloane, se găseau camere răcoroase pentru familia regală. După unele
relatări, se pare că vestitele grădini au fost dărâmate de perși, în timpul ocupării Babilonului, tot
atunci fiind dărâmat și Turnul Babel.

Cadrul geografic si evolutia istorica:

Construcția grădinilor suspendate din Babilon trebuie apreciată prin prisma încadrării lor în mediul
înconjurător: clima caldă și uscată, peisajul arid și obiceiurile vechilor locuitori ai Mesopotamiei. La
popoarele orientale din antichitate, noțiunea de grădină era legată de ideea supremei fericiri omenești.
Această mentalitate a făcut pe vechii perși să numească grădinile lor "raiuri".
Așezat pe fluviul Eufrat, vechiul Babilon își pierde originea în negura vremurilor. După vechi
legende, el ar fi fost întemeiat fie de către legendarul Nimrod, fie de către zeul Baal, fie de regele
Ninus, soțul miticei regine Semiramida. După o perioadă zbuciumată, marcată de rivalitățile și
războaiele cu asirienii, Babilonul reușește pe la sfârșitul secolului al VII-lea î.Hr. să-și consolideze
hegemonia. Conducător al statului a fost ales Nabopalassar (626-605 î.Hr.), fondator al
dinastiei caldeene. Fiul și urmașul acestuia, Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.), reface orașul,
întărind fortificațiile și construind palate, ele înseși fortificate. Ținând seama de structura religiei
babiloniene, rolul predominant îl aveau preoții, conferind statului un regim teocratic.
Cercetari arheologice:
Primele cercetări arheologice moderne au fost întreprinse de o misiune franceză condusă de Fulgence
Fresnel în anii 1852 - 1855, explorarea completă a fost făcută de o misiune germană condusă
de Robert Koldewey în anii 1899 - 1914. Săpăturile efectuate în colina El Kasr (în arabă: "castelul"
sau "citadela") au descoperit ruinele marelui palat al lui Nabucodonosor, poarta principală a orașului
și templul zeiței Nin-Mach. În partea de nord-est a palatului s-au pus în evidență fundațiile
construcției care susținea probabil Grădinile suspendate. S-a descoperit și un coridor central, care are
pe ambele laturi câte șapte camere, corespunzând în general cu descrierile lui Diodor. În afară de
poziția ruinelor, de modul de construcție și de dimensiunile lor, care corespund cu ceea ce se cunoaște
din descrierile autorilor antici, mai există o probă foarte convingătoare că într-adevăr acestea sunt
ruinele fostelor Grădini suspendate: Robert Koldewey a găsit trei puțuri situate alăturat, în serie, unul
central cu secțiune pătrată, între celelalte două cu secțiune ovală, care sugerează existența unei mașini
hidraulice, care funcționa probabil pe același principiu ca un aparat cu găleți cu lanțuri. Acest
dispozitiv putea da un flux continuu de apă.
Pe terenul vechiului Babilon este astăzi un deșert, aproape total lipsit de vegetație. Terasele grădinilor
au dispărut de multă vreme, în locul splendorii de altădată, deșertul dă o impresie de tristețe. În vârful
unei coline mai există un arbore secular, un atleth, considerat de unii nostalgici ca fiind o ultimă
rămășiță a faimoaselor grădini.
Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gr%C4%83dinile_suspendate_ale_Semiramidei