Gradinile Suspendate

ale Semiramidei
Paunescu Sara Andreea
VI D
Numite de fapt:  „Grădinile Babilonului”, dar cunoscute in toata lumea drept „Gradinile Suspendate ale
Semiramidei”, acestea nu au nici o legătură cu personajul pur legendar, „Semiramida”, care ar fi fost o
regină a Babilonului cu reale contribuţii la edificarea oraşului. Autorii antici au căutat un loc pentru
regina legendară în cronologia lor, dar cercetările ştiinţifice nu au găsit nici o bază pentru admiterea, cât
de cât prezumtivă, a existentei acesteia.
Motivul constructiei „Gradinilor Suspendate”
 Grădinile suspendate ale Babilonului sunt un exemplu de
construcţie gigantică a lumii Mesopotamiene, o cutezanţă
arhitectonică într-o lume care dispunea de cele mai slabe
materiale de construcţie. Legenda, care leagă apariţia
acestor grădini suspendate de numele unei regine, are un
sâmbure de adevăr în faptul că ele au fost dăruite de
Nabucodonosor al II lea uneia din soţiile sale. Aceasta, pe
nume Amitis sau Amuhea, era născută în Media muntoasă,
fiind fiica regelui Ciaxares. Tânăra soţie avea nostalgia
peisajului muntos, verde si a aerului curat, ceea ce lipsea,
în totalitate, câmpiei nesfarşite din jurul Babilonului.
Pentru a vorbi de „Grădinile suspendate” este absolut
necesar să amintim de marele complex în care erau organic
inglobate — Palatul Regal.
Pentru a stabili inălţimea
„Grădinilor suspendate” trebuie
ţinut cont de înălţimea colinei (15
m) pe care erau amplasate incă
patru nivele a câte 50 picioare
(adică a câte 15,4 m). In total
rezultă o inălţime de 250 picioare
(77 m) care este în concordanţă cu
dimensiunile enuntate de Diodor
din Sicilia. El afirma că cea de a
doua incintă a palatului regal era
de 50 orgi (90 m) iar a citadelei mai
ridicată. De aici rezultă că, pe
porţiunea cea mai înaltă, grădinile
se ridicau între 77 şi 90 m, fapt ce
le făcea sa domine întregul oraş cât
si intinderile inconjuratoare.
Apăreau ca o deosebit de bogată în
vegetaţie, ca o explozie verde spre
cerul torid.
Pentru a impresiona cu puterea
constructivă a lui Nabucodonosor al
II lea, istoricul roman de origine
iudee, Flavius Josephus, afirmă că
palatul a fost isprăvit în numai
cinsprezece zile. Dacă se putea
ridica în aşa scurt timp un palat de
o bogăţie extraordinară, inseamnă,
că numai materialul foarte uşor de
prelucrat poate fi cauza. Aceluiaşi
material i se datorează şi dispariţia
completă a construcţiei care nu mai
este marcată decât de nişte resturi
mizere de fundaţii şi de un leu de
piatră grosier şi lucrat fără talent.
În secolul al XIX-lea, pe locurile
„Grădinilor suspendate” se mai
găsea un arbore celebru, numit de
băştinaşii arabi „atleh”. Toţi
spuneau că acel arbore înfrunzea
cu două milenii şi jumătate în
urmă in grădinile Babilonului.
Micul munte, plin de vegetaţie
viguroasă, a dispărut în mijlocul
unei întinderi d
Până la venirea arheologilor
moderni, un singur arbore milenar
a rămas de strajă, parcă
predestinat, pentru a arăta lumii
locul unor măretii apuse. Arborele
este o specie de Tamarix
Orientalis şi reprezintă un martor
viu al dorintei umane de bucurie,
de incantare şi de desfătare, în
mijlocul naturii, chiar dacă
aceasta a fost dirijată şi modelată
tot de om eşertice.
„Grădinile Suspendate” sunt al
doilea mare monument pe care
Nabucodonosor al II-lea l-a dăruit
Babilonului pentru a transfera
oraşul din istorie în legendă.