Cine sunt eu?

de Carabat David

Acum imi voi face un autoportret.

Ma intai creierul - un mecanism concret,

Apoi inima - o bila ce se zbate fara a se opri

Si mintea - fara de care normal nu as fi.

Ochii, nasul, gura, urechile,

Ah, ceva cu totul si cu totul neinteresant.

Cat despre partea sufleteasca, insa,

E-un lucru foarte important.

Sa ma-mpac cu toti si toate

Nu este de loc usor.

Ba din contra, e-un lucru mare,

Caci nu pot fi pe placul tuturor.

Inima si mintea

Le am din belsug.

La fel si pacea si blandetea,

Ca celorlalti sa nu le fiu un jug.

Acum, dar,

Sa vedem daca-i adevarat ce-am spus.

Ziceti voi, cei care ma cunoasteti

Daca-i asa sau nu.

Caci e usor sa spui “Sunt mare si tare!”

Si adevarul sa-l ascunzi mereu.

Sinceritatea este sfanta!

Tine minte, dragul meu!

Acum, probabil credeti ca sunt mandru.

Nu este adevarat.

Un om falos si increzut

Nu te-ar indruma spunandu-ti cum sa zici si ce sa faci.

Recunosc, am si defecte.

Orisicine mai greseste.

Persoanele nu sunt perfecte.

Nici acel ce drept graieste.

Diferenta dintre oameni una este:

Unora nici macar nu le pasa,

Dar unii-si dau seama si se corecteaza

Aceasta-i regula de baza.

Eu fac parte din cea de-a doua categorie.

Sincer va spun.

Si chiar daca nimenea nu stie,

Am si defecte de care nici nu mi-am dat seama pan-acum.

Si ca sa raspund la o-ntrebare simpla:

Eu sunt doar un baiat modest.

Prefacatoria si minciuna le detest,

Iar pentru mine, sinceritatea este o comoara nepretuita.