Despărțirea: Adrian Niculescu

DESPĂRȚIREA
Seria
3
ADRIAN NICULESCU
ADRIAN NICULESCU
DESPĂRȚIREA
© 2019, Adrian Niculescu

© 2019, Editura PAVCON
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

NICULESCU, ADRIAN
Despărţirea / Adrian Niculescu. - Bucureşti : Pavcon,
2019
ISBN 978-606-9057-44-5
159.9
Comenzi:
AdrianNiculescu.ro 0729.944.044
comenzi@AdrianNiculescu.ro
www.AdrianNiculescu.ro/shop
Editura PAVCON, tel.: 031-100.80.70

0723.26.90.40
office@pavcon.ro
www.pavcon.ro
Editor: Constantin Pavel

Coperta: Petru Carvaci
ISBN 978-606-9057-44-5
ADRIAN NICULESCU
DESPĂRȚIREA
Editura PAVCON
Bucureşti, România, 2019
www.AnMotivational.ro
În septembrie 2017 am decis să fac o pagină, separată de
Facebook, unde să urc video-uri în care discut cu oamenii, le
ridic moralul și îi motivez, îi ridic de jos.
Nu mi-am putut imagina că va ajunge pagina numărul 1 din
România pe partea de motivare. Am video-uri cu peste 5 mili-
oane reach-uri și zeci de mii de share-uri.
Am început să primesc mesaje, românii au pornit să mi se
destăinuiască, să îmi scrie problemele lor cele mai întunecate,
cele mai intime și cele mai apăsătoare. Simțeam că nu îi pot
ajuta fizic pe toți, așa cum mi-aș dori. Răspundeam la mesaje
zilnic, ore întregi în care îi compătimeam, le dădeam soluții.
Sute de mesaje prin care îmi mulțumeau că le-am schimbat
viața. Că și-au salvat căsnicia, că și-au recăpătat încrederea
în ei, că s-au apropiat de copiii lor, că au renunțat la sinucideri,
droguri și multe altele.
După opt luni, am decis să lansez unica PLATFORMĂ MOTI-
VAȚIONALĂ din România. Acolo am structurat, pe module,
toată informația.
Module unde ofer soluții, dau chei, căi de rezolvare, prezint
cazuri reale, expun faptele prin care și eu am trecut și explic
pas cu pas cum am reușit eu să trec peste toate problemele.
Gelozie, Despărțire, Anturaj, Depresie, Înșelat, Modul pentru
părinți, pentru românii din Diaspora, pentru Motivare, pentru
planul profesional și multe altele…
Mesajul general pe care îl trans-

mit este:
“Am nevoie nu de aprecierile

voastre, am nevoie ca voi să în-
cepeți să vă apreciați pe voi înșivă,
să deveniți autentici și puternici, eu
doar vă arăt că și voi puteți!”.
Este despărţirea o problemă?
De-a lungul vieții, un om obișnuit se confruntă

cu foarte multe situații, întâmplări, lecții de viață
care ajută, cu toatele, la definirea lui, a caracteru-
lui său. Se poate spune că fiecare persoană este
suma alegerilor sale, că modul în care cineva vede
viața este reprezentat de opțiunile la care ape-
lează, de drumul pe care o apucă atunci când
viața îi scoate în față o răscruce. Nu momentele
bune, episoadele de fericire, de plăcere, formează
caracterul unui om, ci încercările grele, cele care
apasă asupra sufletului, care te pot îngenuchea și
care te pot aduce în pragul disperării. O persoană
este supusă multor sentimente și trăiri, iar o parte
dintre acestea te pot împinge până în pragul dis-
perării, dacă nu vei decide să lupți din răsputeri
și vei ceda cu ușurință.
Seria „Adrian Niculescu“
5
DESPĂRȚIREA Adrian Niculescu
Un om trebuie să lupte, să treacă prin aceste

momente și să priceapă că sunt un lucru comun,
un element legat de existența fiecăruia. Nu ești
mai special și, chiar dacă există momente când
simți că nu poți să mergi mai departe, că lucrurile
nu pot merge mai rău, e nevoie să realizezi că tre-
buie să mergi înainte, că viața îți va arunca în față
alte încercări, și mai dificile, dar în același timp și
lucruri pentru care merită să treci peste orice pro-
blemă.
Sunt episoade în viață când nimic nu mai pare
să aibă sens și crezi că suferința și durerea nu vor
mai trece, că s-au impregnat sub pielea ta. Și pu-
ține lucruri dor mai tare decât o despărțire, mai
ales dacă aceasta se petrece după o relație în care
ai pus suflet, la care te așteptai să dureze, poate,
toată viața, alături de o persoană pe care o consi-
derai cea mai potrivită pentru tine.
Foarte puține lucruri pot lovi un om așa cum o
face o despărțire. Durerea poate fi atât de intensă
încât vei avea impresia că nu ai mai experimentat
nimic asemănător până atunci. Dar eu sunt aici
să îţi spun că nu ai de ce să te sperii, că nu tre-
6
buie să cazi în ghearele depresiei. Soarele va ră-

sări a doua zi pe strada ta și, dacă vei hotărî să mă
asculți, o să te învăț cum să depășești și această
perioadă nenorocită, care apare după încheierea
unei relații.
Știu că există în continuare oameni care nu pri-
vesc cu ochi buni faptul că eu dau sfaturi celorlalți
semeni ai mei, că îmi „permit” să te învăț cum să
treci mai ușor peste unele probleme. Poate că ei
consideră că încerc să câștig ceva de pe urma sufe-
rințelor persoanelor, însă cei care mă urmăriți de
mai multă vreme, știți prea bine că acest lucru e
total eronat. Eu pot ajuta pentru că sunt sincer.
Nu mă folosesc de niciun truc, nu vorbesc din
cărți, din filme, nu „vrăjesc“ pe nimeni, nu încerc
să conving lumea să cumpere cărți sau mai știu
eu ce, să profit de un moment de slăbiciune al
omului ca să fac bani și, în realitate, să nu zic nimic
de valoare. Sunt destui cei care folosesc cuvinte
goale, lipsite de orice conținut. Am întâlnit mulți
oameni care vorbeau mult și nu spuneau nimic,
care se ascundeau în spatele unor cuvinte fru-
moase, dar goale, fără sens.
7
Eu nu am de ce să fac asta, eu sunt mândru de

tot ce am realizat în viaţă, și de cele bune, dar și
de cele rele. Fără acestea din urmă, fără durerea
care vine odată cu ele, fără suferinţa și umilin-
ţele îndurate, n-ar fi existat acum acest bărbat
puternic, acest leu care stă în acest moment în
faţa ta.
Dacă experimentezi o despărțire, poate crezi că
ești blestemat, că este vina ta, că tu ești cel care
faci ceva greșit. Nu te mai chinui atâta de unul
singur! Uită-te la mine! Și eu am fost în aceleași
locuri, am trecut prin aceleași momente întune-
cate, am experimentat aceleași gânduri negre. Îţi
pun viaţa mea în faţă, ca pe tarabă, pentru că
acesta este cel mai de preţ lucru pe care îl am.
Acesta e exemplul meu cel mai bun pe care ți-l pot
oferi. Nu mă ascund, îți arăt greșelile mele, unele
chiar foarte mari. Poți să mă judeci, să mă iei la
mișto, să râzi că și Adrian a făcut atâtea prostii,
cum de nu și-a dat seama de asta, de ce a suferit
ca un tâmpit? Dar, la final, privește unde sunt. Și
dacă îți place ce vezi, un om realizat din toate
punctele de vedere, un om căruia nu îi lipsește
8
nimic și pentru care viața rămâne o provocare

mereu interesantă, atunci poate vei cădea pe gân-
duri. Cum naiba este Adrian așa bine, când tot ce
ne povestește despre el înseamnă durere, suferință,
încercare? Minte? Știi că nu e așa, altfel n-ai mai
citi rândurile astea. Și atunci? Păi, exact asta este
lecția, sfatul, îndemnul meu. Nu îţi zic ce să faci,
eu doar dau un exemplu. Simplu, concret, real.
Un exemplu de eșec, dar și de succes. De luptă, de
muncă, de sânge și sudoare. Crezi că e ușor? Aș
fi vrut eu. Dar poate că e mai bine așa, pentru că
altfel cine știe ce om aș fi fost. Nu, fraţilor, am fost
praf, am fost jos, am fost călcat în picioare. Și
acum m-am ridicat și îi mulţumesc lui Dumne-
zeu pentru tot ce am. Eu am putut, un om simplu,
până la urmă, așa că, ce mai stai? Citește, învață
dacă găsești ceva ce consideri că poți lua din
aceste rânduri și treci la treabă. Timpul se scurge
repede și este păcat să-l lași să treacă fără niciun
folos.
Și încă ceva, relația dintre noi e ca în viața reală:
dragoste cu forța nu se face. Ori ai încredere în
mine, ori ne pierdem timpul. Eu nu te mint, nu
9
am o baghetă magică, nu pot face suferința să

treacă. Sunt doar un om ca și tine, cine zice că nu
suferă, că nu simt nimic, ori minte, ori e ceva grav
în neregulă cu el. Deci, nu te aștepta ca Niculescu
să vină cu ceva nemaivăzut, nu vreau să îți faci
speranțe că eu îți voi împărtăși cine știe ce secret
și, gata, adio suferință. Lucrurile nu funcționează
așa, din păcate. Suntem oameni și asta ne face să
ne prăbușim de multe ori. Vei trece prin iad, ca
oricine altcineva. Dar, dacă mă asculţi, dacă vei
înţelege că tot ceea ce zic este pentru binele tău,
atunci nu vei rămâne acolo.
Totul depinde de tine, tu ești cel care trebuie să
lupți, să găsești resursele de voință pentru a de-
păși momentele grele și stările rele cu care te con-
frunți. Nimic bun nu se va întâmpla, dacă te vei
ascunde sau te vei minți. Nici sfaturile mele nu te
vor ajuta.
Există foarte multe persoane care îmi scriu des-
pre diversele situații grele legate de relațiile cu
partenerul. Multe femei, dar nu numai, oameni
disperați că partenerul nu îi respectă, că îi înșeală,
că se ajunge la violență, în unele cazuri, că viața
10
alături de omul care se presupunea că trebuie să

îi iubească este mai mult un calvar. Aceste per-
soane nu mai știu spre cine să se îndrepte, știu că
sunt prinse într-un cerc vicios, dar multora le e
frică să iasă din el, chiar dacă, de cele mai multe
ori, soluția este evidentă. O pot nega, se pot con-
vinge că situația nu este așa neagră, dar asta nu
va îndrepta nimic. Le zic așa: dacă te bate, dacă te
jignește, dacă te înșeală, ce poți să mai faci? Nu
vezi că lucrurile sunt clare, că nu prea mai există
cale de întoarcere? Ce speranțe să mai ai de la o
asemenea relație, de la un asemenea partener care,
evident, nu mai dă doi bani pe tine? Răspunsul
pe care îl primesc, de multe ori, este: da, Adrian,
ai dreptate, dar nu pot pleca, nu pot trăi fără el
sau ea, nu vreau – și altele în același registru.
Este foarte greu să vorbești cu acești oameni.
Aici nu mai e vorba de dragoste, de a salva o relație
frumoasă, care riscă să se termine din cauza unor
mici greșeli. Nu mai vorbim de sentimente, vor-
bim de o obsesie, un blocaj mental. Cred că oame-
nii sunt legați de ideea de relație, le e teamă că o
eventuală despărțire este sfârșitul lumii, că nu vor
11
mai fi întregi niciodată, că gata, rămân singuri pe

vecie. Aceasta este, în general, trăsătura celor cu
idei fixe, care nu văd alt drum, care refuză să ac-
cepte realitatea. Eu nu îi judec, dar nici nu pot să
ajut, dacă ei nu vor să fie ajutați.
Oamenii așteaptă ca eu să le ofer o alinare sau
un sfat care să îi facă să evite despărțirea. Să le
ofer soluția fericirii. Așa ceva nu există, mai ales
în astfel de cazuri, unde exact relația respectivă
este, de fapt, problema, motivul pentru care acești
oameni nu pot să își găsească liniștea. Pentru cei
care vor doar un pansament sufletesc, dar nu sunt
dispuși să facă o schimbare, ceva, orice, pentru a
le fi tot lor bine, nu le pot transmite decât să își
asume starea de lucruri și să meargă înainte. Dacă
ești în această situaţie, știi în adâncul sufletului
tău că nu este bine, dar ţi-e frică să iei atitudine,
atunci nu îţi pot spune decât să îţi accepţi soarta.
Sună dur? Ei bine, acesta este cel mai bun lucru
pe care îl poți face pentru tine. Dacă nu dorești să
schimbi nimic, atunci poate că soluția este să nu
te mai chinui, să nu îți mai pui întrebări. Asumă-ți
situația, decizia de a continua și mergi înainte.
12
Poate că vei fi mai liniștit, poate vei găsi o cale să

poți trăi în pace. Degeaba îmi scrii, nu pentru că
te judec sau nu te înțeleg, dar pentru că ceea ce
vrei tu, o soluție să nu mai suferi, dar să și păs-
trezi lucrurile așa cum sunt, nu există.
Așa că aleg să nu te mint, să îți spun că lucru-
rile pot deveni mai bune, că partenerul poate des-
coperi ca este mai ok să te respecte, că lucrurile se
vor întoarce la normal. Din proprie experiență, îți
pot spune că, din momentul în care relația a apu-
cat-o pe un drum în care predomină lipsa de res-
pect și dezinteresul față de dorințele celui de lângă
tine, atunci lucrurile nu mai pot reveni la normal.
Însă, dacă alegi să continui, atunci va trebui să în-
țelegi asta și să ți-o asumi. Totul depinde de tine
și de voinţa ta. Asta este realitatea. Schimbă ceva
ori mergi pe aceeași direcție, dar nu aștepta ca ci-
neva să te salveze sau ca lucrurile să se schimbe
printr-un miracol, pentru că acest lucru nu se va
petrece.
Așa că, îți repet, eu nu sunt psiholog, nu mă in-
teresează să îți salvezi tu relația, mai ales dacă
aceasta este sursa răului. Nu pot să iau durerea și
13
să o fac să dispară. Eu te pot ajuta să treci peste,

să înțelegi că această obsesie pentru o persoană,
pentru o legătură cu o persoană, nu e sănătoasă,
mai rău, te va cufunda în nefericire. Iar dacă des-
părțirea se va produce, atunci vreau să mă asculți
atent. O să te doară rău, o să suferi ca un câine,
dar nu asta trebuie să fie viața ta. Nu așa arată vii-
torul, nu ăsta ești tu. Poți să o apuci pe drumul
disperării, poți să te cufunzi în mizerie, să pui în
balanță tot ce ai experimentat până acum, să crezi
că viața e un rahat. Despărțirea poate fi o nenoro-
cire, nu exagerez, iar majoritatea celor cu care vor-
besc știu asta. Dar, oameni buni, toți trecem prin
asta și NU ESTE un capăt de ţară. Este doar un
sfârșit, dar acesta, inevitabil, va conduce către un
alt început, către alte experiențe superbe, către alți
oameni frumoși, către o altă iubire, poate mai fru-
moasă, mai ales dacă vei ști ce să faci și nu vei mai
repeta greșelile trecutului.
Viața merită trăită, pentru că, în afară de încer-
cări, îți mai trimite și bucurii, lucruri pe care să le
apreciezi în momentul în care îți luminează zilele.
Crezi că acest lucru nu este posibil imediat după
14
despărțire? Că bat câmpii, că nu ai cum să mai fi

fericit vreodată? Ei bine, de aceea sunt aici, să îți
arăt că acest lucru este posibil. Și, la final, ai să
vezi, o să-mi dai dreptate.
Când vorbim de despărțire trebuie să înțele-
gem că acest fapt este perceput diferit de fiecare
persoană și, adesea, mai depinde și de context.
Dacă ne referim la o relație în care partenerii nu
s-au implicat foarte tare, mai ales din punct de ve-
dere emoțional, atunci lucrurile pot merge mult
mai ușor. Partenerii pot trece fără mare suferință
de acest moment și pot alege să își vadă de viață,
conștienți că nu au de ce să se agațe.
Dacă, însă, despărțirea apare după o relație in-
tensă, serioasă, atunci normal că lucrurile se vor
petrece diferit și bagajul sentimental va fi mult
mai mare. Însă și aici poate diferi, de la om la om.
Nu spun că există persoane care nu vor simți nimic,
dar poate intensitatea sentimentelor e mai redusă
la unele din ele. Sunt oameni care reușesc să își
găsească mai ușor echilibrul, care pot să se distan-
țeze de ceea ce este în sufletul lor și să reușească
să depășească mai lejer suferințele cauzate de o
15
despărțire. Însă majoritatea dintre noi ne chinuim

amarnic, suferința este ca un cui încins care ne
intră în craniu, care ne face să vrem să ne târâm
undeva și să așteptăm să murim.
Cred că foarte multă lume se regăsește în ceea
ce spun acum; dacă ai trecut printr-o despărțire
grea, atunci știi exact la ce mă refer. Mai ales dacă
vii după o relație de lungă durată sau în care te-ai
implicat mult din punct de vedere emoțional.
Dacă e așa, atunci te așteaptă o perioadă neagră.
Mai ales primele zile sunt crunte.
Țin minte și acum în ce stare jalnică mă aflam
după ce „ghilotina” cădea peste câte o relație. Din
acel moment, părea că nimic nu mai merge cum
trebuie, că nimic nu mai are sens. Parcă și timpul
se oprea în loc, minutele se scurgeau infernal de
greu, în timp ce eu eram suspendat, pur și simplu,
într-o dimensiune aparte, a durerii. Simțeam cum
mă scufund și credeam, atunci, că nimic nu mă mai
poate salva. În acele momente nu exista ceva care
să mă poată scoate din starea respectivă, nu mai
aveam nicio busolă. Cum putea viața să mai fie
frumoasă vreodată?
16
Când treci prin așa ceva, te închizi în tine și în-

cepi să neglijezi orice alt aspect al vieții. Pofta de
mâncare se duce, te hrănești doar ca să nu cazi
din picioare. Somnul te mai poate salva puțin,
măcar ajută la trecerea timpului, asta dacă nu e
presărat cu vise rele.
Chiar dacă te afli în mijlocul verii și afară e o
vreme perfectă de ieșit, de mers la distracție, pen-
tru tine nu va mai conta. Despățirea transformă
lumina în întuneric, în suflet e doar furtună. Cum
să poți să te bucuri de ceva, de orice, dacă inima
ți-e ruptă în bucăți? Numai ideea de a încerca să
treci de durerea care te domină, te sperie. Vrei să
simți tot, vrei să te scufunzi în nenorocire, pentru
că doar așa știi că trebuie să te simți. Nu mai con-
tează dacă aveai hobby-uri, activități care înainte
te relaxau. Dacă ieșeai la fotbal sau la film cu prie-
tenii, dacă te uitai la seriale sau te jucai jocuri pe
calculator, nu contează, tot ce poți face e să pri-
vești în gol și creierul tău refuză, pur și simplu,
să mai recepționeze altceva.
Tot ce vrei este să te izolezi, să îndepărtezi orice
persoană din jurul tău, pentru că nu are cineva
17
cum să înțeleagă ce simți. În plus, nimic nu este

mai rău decât încercările celor din jur de a te face
să te simți mai bine. Oamenii au intenții bune, dar
problema este că de fiecare dată te fac să retrăiești
întregul episod al despărțirii, iar asta te poate afunda
și mai mult în mizeria pe care o simți. Apoi, nimic
din ce ar zice cineva nu te va face să te simți mai
bine. Dimpotrivă. Prezența altor persoane – nu
are importanță că sunt prieteni sau familie –, mai
rău îți face. De aceea vrei doar să fii tu și suferința
ta, singuri într-o cameră, separați total de lume.
E ca un ritual prin care trebuie să treci. Știi că
vei fi năpădit numai de gânduri negre, că aminti-
rile te vor tortura, dar tocmai de această durere te
agăți, pentru că, în momentul în care ai renunța
la ea, atunci despărțirea ar deveni cu adevărat reală,
iar tu va trebui să îți continui viața. Și tocmai de
așa ceva nu ești pregătit!
Țin minte cum mă închideam în mine, cum re-
fuzam să comunic cu părinții, cum nu mai le răs-
pundeam prietenilor la telefon, tuturor celor care
încercau să mă scoată din această bulă nenorocită.
Îi uram, în momentele acelea. Voiam doar să as-
18
cult muzică, blues-uri, să sufăr, să plâng, să îmi

mușc pumnii de durere și frustrare și să mă agăț
de amintiri, de parcă doar acestea ar fi putut să
întoarcă timpul înapoi, să readucă lucrurile la
normal.
Dacă ești acum într-un moment bun al vieții, o
să zici că exagerez de dragul impactului, că „bag
în ele” mai mult decât e cazul, dar asta înseamnă
că ai uitat, probabil, cum era în acele momente.
Nu trebuie să îi judecăm pe cei care suferă, mai
ales că, în unele cazuri, o astfel de traumă emoțio-
nală poate conduce la gânduri extreme și chiar la
suicid. Știu că pare o atitudine deplasată, dar se
întâmplă mai des decât ai crede. Și e păcat să
ajungi la un astfel de gest extrem, din cauza unei
despărțiri, oricât de dureroasă ar fi ea.
Această problemă e mult mai prezentă în cazul
adolescenților. Aceștia sunt mai vulnerabili pen-
tru că intensitatea sentimentelor este mult mai
mare atunci când ești tânăr.
Am mai spus-o și în cărțile anterioare, adoles-
cenții sunt la vârsta în care totul este nou, totul
este frumos și vor să experimenteze cât mai mult.
19
De aceea se implică cu toată ființa, mai ales într-o

relație și atâta timp cât lucurile merg bine, plăce-
rea și bucuria sunt intoxicante, fericirea este ga-
rantată. Din păcate, viața nu e făcută numai din
momente plăcute și atunci când apar obstacole,
reacția poate fi una mai puternică decât ar fi cazul.
Cred că îți amintești și tu primele iubiri, în liceu
sau în facultate. Emoțiile experimentate, mai ales
când atracția era mare și nu știai cum să procedezi
într-o situație cu care nu erai obișnuit. Frica și plă-
cerea se amestecă și creează niște sentimente care
te pot conduce în al nouălea cer. Și dacă iubirea
este împărtășită, atunci nimic nu poate fi mai fru-
mos pe lume, simți că totul este perfect, nimic nu
te poate opri, nești invincibil. Asta, bineînțeles,
până la prima despărțire – și atunci lumea se va
transforma într-un loc urât, întunecat, plin de dis-
perare. În timp, lucrurile se mai reglează, viața te
pune față în față cu multe alte probleme, încer-
cări, așa că despărțirile nu se vor mai resimți așa
puternic, cel puțin în teorie. Normal este ca, o dată
cu trecerea anilor, să capeți experiență și să poți
gestiona mai bine astfel de episoade.
20
Dar pentru un tânăr, un astfel de episod repre-

zintă o lecție dură, grea, care, dacă nu este admi-
nistrată cum trebuie, poate să îl împingă într-o
direcție periculoasă. Vorbim de stări de depresie,
de izolare față de societate, de alienare. Un ado-
lescent care este lovit pentru prima dată de starea
nenorocită adusă de o despărțire, va trebui îndru-
mat, pentru că altfel există șansa să nu-și găsească
echilibrul. Nu spun că toți tinerii pățesc asta, ma-
joritatea suferă, dar apoi trec la următoarea expe-
riență. Există însă cazuri grave, în care copiii nu
reușesc să treacă peste acest episod. În mintea
unui astfel de tânăr nu e vorba de o simplă despăr-
țire, de o relație care nu a mers cum trebuie, el se
consideră respins, crede că acest eșec spune totul
despre el. Persoana de care se îndrăgostise, cu
forța și inocența primei iubiri, l-a respins, nu l-a
considerat îndeajuns de bun, iar acest gând îl
umple de groază. Se simte ultimul om, cum poate
să mai iubească pe cineva sau cum să îl mai ac-
cepte cineva, dacă nu a fost potrivit nici măcar
pentru persoana pe care o considera ideală? Este
clar că în viața asta nu se mai poate aștepta la ceva
bun.
21
La tinerii mai introvertiți, care se integrează

greu, aceste gânduri chiar sunt periculoase. Un
adolescent cu o viață socială bogată va suferi, dar
îi va fi mai ușor să găsească activități care să îl facă
să uite de durerea despărțirii. Dar pentru cei care
lasă greu pe cineva să îi cunoască și care atunci
când se dedică unei relații și unei persoane o fac
în totalitate, o despărțire poate să se transforme
într-o chestie de viață și de moarte. Devine o po-
vară prea greu de suportat și viața se transformă
într-un chin. Pentru ei nu mai poate exista bucu-
rie și agonia pe care o simt nu poate fi depășită.
Acesta este unul dintre motivele pentru care
am decis să scriu această carte. Acești oameni tre-
buie să înţeleagă că viaţa NU se încheie în acest
moment, chiar dacă asta simt în acele clipe. Sincer,
adolescenții ar trebui pregătiți mai bine pentru o
astfel de provocare. Educația ar putea rezolva acest
aspect, dacă ar exista interes din partea autorită-
ților. Chiar nu e de glumit cu așa ceva. Eu aș in-
troduce ore de dezvoltare personală care să dez-
bată toate problemele, toate dificultățile cu care
se vor confrunta în viitor, pe măsură ce se matu-
22
rizează. Știu, mulți vor râde de o astfel de iniția-

tivă, probabil că o parte ar găsi scuze să lipsească,
dar cred că majoritatea ar fi interesată. Tinerii pot
fi provocați cu discuții interesante, cu subiecte pe
care le simt fierbinți, pentru că sunt probleme pe
care le întâlnesc și poate nu le gestionează într-un
mod adecvat.
Trebuie să învețe să se aprecieze, să iubească
viața și tot ceea ce aceasta le oferă, chiar și părțile
neplăcute, pe care, dacă le-ar sta în puteri, le-ar
elimina total. O să înțeleagă că și din aceste lecții
dure vor învăța mult, le vor modela caracterul și
vor ști cum să procedeze în viitor. Vor vedea că o
despărțire nu reprezintă sfârșitul lumii, că soarele
va răsări în continuare, indiferent de furtuna din
sufletul lor. Și când rănile se vor închide și dragos-
tea va apărea din nou, atunci să nu ezite să o îmbră-
țișeze. Și poate, de această dată, relația va fi chiar
mai bună, lucru care li se pare imposibil de reali-
zat după o despărțire.
Aceasta încerc și eu să spun. Fraţilor, viaţa este
frumoasă, nu vă lăsaţi doborâţi! Oricât de nasol
te simți, dacă îți permiți, o să vezi că vei cunoaște
23
persoane mai interesante, vei avea relații mai fru-

moase și vei fi împlinit. Nu este imposibil.
Știu că e greu să convingi un om care trece prin
suferințele unei despărțiri că există viață și după
relația care s-a terminat. Și eu am fost în aceeași
situație și știu că nici nu voiam să aud de altcineva,
nu concepeam să vorbesc cu o altă fată, darămite
să mai mă gândesc la o altă relație. Nu aveam chef
să văd pe nimeni, nici măcar pe părinții mei. Ori-
cine încerca să vorbească cu mine, să mă conso-
leze sau să încerce să mă ajute să îmi iau mintea
de la acest fapt, devenea pe loc inamicul meu. În
suferința mea, nu vedeam cum aș putea să mai
simt vreodată ceva bun, așa că mă feream de fie-
care dată când cineva din familie sau dintre prie-
teni încerca să mă extragă din starea mea. Amicii
mei îmi povesteau de o fată sau de alta, care pu-
teau fi interesate de mine, mă îndemnau, cu bune
intenții, măcar să intru în vorbă cu ele, dar nu rea-
lizau că, pentru mine, o altă persoană care ar fi în-
cercat să se apropie de mine în acele momente nu
avea nicio șansă, fiindcă mă feream de ea ca de
ciumă.
24
În acele momente nu te gândești decât la faptul

că ai ratat o șansă imensă, că erai fericit și, cu toate
acestea, n-a fost suficient. Că ai fost un prost și
cine știe dacă vei mai reuși să găsești pe cineva
atât de potrivit, care te înțelegea, care te iubea cu
adevărat și alături de care puteai să fii tu însuți.
Cum să găsești ceva mai bun de atât, cum poate
cineva egala asta în inima ta? Nu este posibil, iar
orice altă potențială relație reprezintă o copie pa-
lidă. Ce rost are să te mai implici, când fericirea a
trecut pe lângă tine și nu ai fost capabil să o păs-
trezi. Nu meriți nimic bun și nici nu vei mai avea
parte de altceva.
Marea problemă la o despărțire este că, cel pu-
țin în primele săptămâni, în cap ți se derulează un
film continuu, care nu îți dă pace în niciun mo-
ment. E vorba de amintirile plăcute, mai ales de
la începutul relației, când totul era roz, când nu
concepeai în niciun moment că viața poate fi și
altfel decât fericire și bucurie.
Îți amintești de primele întâlniri, de modul
cum reușeai să îți faci partenerul să râdă, de felul
în care te privea, ca și cum tu reprezentai centrul
25
universului, senzația de fericire pe care acest fapt

ți-o inducea. Te gândești obsesiv la momentele de
intimitate, cum te simțeai când făceați dragoste,
la corpul persoanei iubite, la parfumul care îți in-
vada nările. Retrăiești toate ieșirile în oraș, la film,
la restaurant, momentele când vă uitați la un se-
rial și stăteați îmbrățișati, vacanțele frumoase, în
care făceați mii de poze, la care acum te uiți de-a
dreptul obsesiv.
Toate aceste lucruri îți fac rău, dar n-ai cum să
nu te gândești, este absolut normal. Este o parte
a suferinței prin care trebuie să treci, nu ai cum să
o eviți.
Pericolul, în acest caz, îl reprezintă faptul că
rămâi captivul acestor sentimente, prizonierul
acestor trăiri deloc plăcute. În acea perioadă toate
lucrurile se aranjaseră într-un mod fericit pentru
tine, te simțeai complet, iar eventualele probleme
sau lipsuri le înfruntai cu ușurință, pentru că nu
o făceai de unul singur. Simțeai că poți cuceri lu-
mea, iar după despărțire ai căzut deodată jos de
tot, nu mai există nimic care să îți producă aceeași
stare de bine.
26
De aceea, în capul tău nu există decât ideea îm-

păcării, este singura care crezi tu că are sens. Ce
rost are să te mai chinui cu amintiri, când poate
ai șansa să repari totul și lucurile să revină la nor-
mal. În momentele acelea de disperare, în care te
agăți de orice fărâmă de speranță, uiți că și dacă
împăcarea se va petrece, fericirea va trece repede
și lucrurile nu vor sta ca la început, ci se vor întoarce
chiar în momentul de dinainte de despărțire. Dar
despre asta vom vorbi un pic mai încolo.
Ideea este că tu ești, în acel moment, setat să
faci tot ce poți ca să îți repari relația, pentru că
doar așa consideri tu că viața ți se va putea reface.
Ești legat de acel sentiment, de acea persoană și
nu ești pregătit să renunți încă la ea, să treci mai
departe.
Trebuie să înțelegi că aceste sentimente sunt
normale, nu ai cum să nu le experimentezi. Nu ai
cum să ocolești suferința și, chiar dacă ea se poate
manifesta diferit de la o persoană la alta, va trebui
să treci prin ea, nu există cale de a o ocoli. Dar un
lucru e foarte important de reținut: SĂ NU RĂMÂI
CAPTIVUL SUFERINȚEI. Orice despărțire doare,
27
dar, în timp, această suferință poate fi depășită.

Nu este ușor, lasă-ți timp să te vindeci, însă tre-
buie să realizezi că există un moment când vei
trece mai departe.
Nu contează că trec câteva săptămâni, luni, poate
chiar și un an, va veni o vreme când va fi nevoie
să îți faci curaj și să depășești momentul. Altfel,
lucrurile se pot agrava.
Se spune că timpul vindecă tot, dar sunt și ca-
zuri unde acest lucru nu e adevărat. Oameni care
sunt atât de obsedați de persoana care i-a părăsit
încât nu mai văd nimic în jur, nu mai vor să iasă
din starea de nefericire în care trăiesc. Pentru ei
nu există altcineva și chiar dacă sunt conștienți că
situația nu mai are cum să se îndrepte, refuză să
treacă mai departe. Nu mai sunt capabili de feri-
cire, durerea e singurul lucru care le dă un sens.
Fără ea nu mai știu ce să facă. Acești oameni sunt
foarte greu de ajutat, nu vor să fie convinși că ati-
tudinea lor îi rănește doar pe ei.
De multe ori, partenerii au trecut mai departe,
și-au refăcut viața, așa cum este normal. Am vor-
bit o dată cu cineva aflat într-o astfel de situație.
28
Era despărțit de fosta iubită de câteva luni bune,

dar refuza să accepte că relația nu mai are nicio
șansă. Fata a suferit și ea, dar apoi a început să își
vadă de viața ei, să cunoască oameni noi și, după
un timp, s-a înfiripat ceva cu un alt băiat. S-a im-
plicat astfel într-o nouă relație, care părea să meargă
într-o direcție bună.
Fostul iubit nu putea, însă, să accepte acest lu-
cru. O urmărea pe rețelele de socializare, privea
pozele postate de fată alături de noua persoană
din viața ei și acest lucru îl chinuia foarte tare. Îl
durea fizic, nu mai avea chef de nimc, slăbise mult,
dar nu putea să-și ia gândul de la ea. Cu oricine
vorbea, menționa numai cât de fericit fusese, cât
de mult dorea să o recucerească. Îi mai dăduse
mesaje, dar fata îi lăsase de înțeles că nu mai poate
fi nimic între ei, că ea este cu altcineva și că poate
e momentul ca și el să meargă mai departe. Nu l-a
menajat, dar nici n-a dorit să-l rănească.
Exact același lucru i-am zis și eu de atâtea ori
acestui om. I-am arătat ce spune fata, i-am zis că
oricât de mult ar dori, această fantezie a împăcării
mai rău îi va face. Această atitudine începuse să
29
îndepărteze oamenii din jur, că trece viața pe

lângă el și riscă să rateze șansele pe care aceasta i
le poate oferi. Doar că băiatul nu dorea să renunțe
la idee, nu avea cum. Se simțea ca și cum se sufoca
dacă încerca să treacă mai departe și timpul nu îl
ajuta.
Sunt oameni care sunt prinși, captivi în durere
și nimeni nu poate să îi ajute atâta timp cât ei nu
doresc acest lucru.
Eu nu pot decât să îi ajut cu exemplul meu, un
om pe care viața l-a încercat din plin și material
și sentimental. Am fost jos, foarte jos și am cunos-
cut durerea. Și când vine vorba de despărțiri, am
trecut prin destule astfel de momente și pot să
spun că știu cum te simți, înțeleg perfect toate
aceste stări. Când cineva îmi povestește cât de rău
se simte, cum a fost lovit ca de un tren, eu am fost
acolo, în acel loc. E foarte greu, dar te poți ridica.
Trebuie să lupți cu tine, să tragi, să strângi din
dinți și, îți promit, nu vei regreta!
Dacă eu am reușit, atunci tu de ce să n-o poți
face?
30
Prima iubire, prima decepţie!
Sunt sigur că există oameni care cred că eu vin

în fața voastră și doar încerc să vă vrăjesc pentru
propriul meu câștig. Parcă îi și aud: Adrian vrea
doar să profite de nefericirea unor oameni și să facă
bani sau să își facă reclamă sau mai știu eu ce. Nu îl
ascultați, ca el sunt atâția, nu are nimic deosebit, este
doar o capcană pentru cei răniți, vulnerabili, disperați
să găsească o soluție, o alinare la problemele cu care se
confruntă. Mai bine vă duceți la psiholog, un profesio-
nist care să vă ajute, nu căutați cai verzi pe pereți!
Bineînțeles, poți face și asta, nu te obligă nimeni
să apelezi la mine. Ești liber să cauți răspunsuri
cu ajutorul specialiștilor, oameni care te taxează
la oră. Nu spun că un psiholog nu te ajută, sunt
cazuri unde expertiza lor e mai mult decât bine-
venită. Nu încerc să discreditez o profesie care ne-
31
cesită ani mulți de muncă, dar oamenii știu de ce

mă aleg pe mine. Modulele mele, cărțile mele, nu
sunt lucrări fictive, sunt bucăți de viață reale, au-
tentice, cu care oricine se poate identifica. Eu nu
stau undeva în exterior și încerc să te sfătuiesc fără
să mă implic, din contră, eu sunt acolo unde ești
și tu. După ce mă citești, o să poți spune, da, dom-
nule, ce să mai, ăsta chiar știe despre ce vorbește,
nu mănâncă rahat, nu se dă mare aiurea. Uite,
chiar prin asta trec și eu, al naibii Adrian, a nime-
rit-o. Ia să văd cum a reușit el să treacă mai departe,
ce a făcut să depășească momentele dificile, că
poate este ceva ce mă poate ajuta și pe mine. Și ai
dreptate, chiar te poate ajuta.
Asta le spun celor care mă critică, le arăt că
există un motiv pentru care am devenit cel mai
bun speaker motivaţional din România.
Eu nu mă ascund după vorbe și exemple goale
de conținut, nu mă folosesc de alții, nu îmi ascund
eșecurile. Alți oameni nu ar recunoaște că și ei au
greșit, că au făcut alegeri proaste, poate chiar tâm-
pite, că au suferit, că au fost părăsiți, umiliți. Vor
să pară puternici, dar nu realizează că fix acest
32
lucru le dă forță, că exact asta vor să vadă oamenii:

persoane ca ei, care s-au ridicat prin propriile forțe,
nu niște „semizei” perfecți. Eu pot servi drept
model pentru că sunt ca voi, dintre voi. Nu am
avut decât voința și puterea mea de muncă și aju-
torul lui Dumnezeu. Nimeni nu mi-a dat nimic
și asta mai rău m-a înrăit și m-a determinat să
lupt ca să am succes.
Eu îmi pun viața pe tavă, cu bune și cu rele, iar
tu trebuie doar să te servești, să iei ce consideri că
te ajută și să aplici. Nu e vreun mare secret, vreo
rețetă magică, dar are nevoie de un ingredient
fără de care nimic nu este posibil. Este nevoie ca
tu să VREI cu adevărat, să realizezi că poţi și să
acţionezi în consecinţă. Eu doar te ajut să vezi
cum am gestionat eu anumite momente, să înțe-
legi că totul este posibil și că, indiferent de cât de
neagră ți se pare o situație, întotdeauna te așteaptă
lumina puțin mai târziu.
Am mai spus că prima iubire poate fi, de cele
mai multe ori, cea mai intensă. Nu spun că și cea
mai bună sau cea mai pasională, dar sigur cea în
care te consumi foarte mult. Mie mi s-a întâmplat
33
pe la 15 ani, o vârstă la care, bineînțeles, nu aveam

experiența și maturitatea necesare pentru a ști
cum să mă port într-un asemenea caz.
Cred că mai ții minte vârsta aceea, când ai atât
de multe preocupări și sexul opus este o mare ne-
cunoscută. De altfel, nici nu prea dai importanță
până când anumite sentimente, senzații, încep să
te cuprindă și ești total derutat.
Pe vremea aceea eu speram să ajung fotbalist
de performanță, așa că aceasta era principala mea
preocupare, pe lângă ieșitul cu prietenii și distrac-
ția, în general. Când am cunoscut-o pe prima mea
iubită, parcă am fost fulgerat. Pentru prima dată
începusem să dezvolt sentimente puternice în le-
gătură cu o fată și, mai mult, acestea erau reciproce.
Ea era puțin mai mare decât mine, așa că acest
lucru mă făcea să mă simt și mai bine. Faptul că o
fată frumușică alesese să se combine cu un băiat
mai mic ca ea îmi dădea o anumită importanță,
cel puțin în capul meu.
N-o să mint, au fost niște ani foarte frumoși,
chiar dacă relația era una tipică vârstei. Petreceam
timp împreună cu activitățile vârstei, dar aveam
34
și perioade în care eram separați destul de mult.

Eu stăteam mult prin cantonamente, aveam fotbal
în cap, eram foarte preocupat din acest punct de
vedere. Asta nu însemna că nu o iubeam, mai ales
că eu am fost primul ei bărbat din toate punctele
de vedere. Aceste experiențe nu se uită, rămân
undeva acolo, într-un colț de suflet, alături de alte
nostalgii și experiențe apuse. Când eram împre-
ună nu ne despărțeam mai deloc, stăteam unul în
sufletul celuilalt, cum se zice. După care venea o
perioadă de aproximativ 4-5 luni în care eu eram
mai mult prin cantonamente și atunci vorbeam
rar, iar de văzut nu se punea problema. Oricum,
eram încă mici, așa că fiecare avea și alte preocu-
pări, nu ne gândeam încă la familii, mutat împre-
ună sau alte chestiuni.
Cam așa au trecut trei ani, unii din cei mai buni
din viața mea. Așa cum se întâmplă de obicei, dacă
la început eram implicat și nu prea, cu timpul de-
venisem tot mai atașat de această fată. Ajunsesem
la majorat, așa că începusem să am planuri de vii-
tor, gânduri despre cum vor evolua lucrurile. Nor-
mal că în toate acestea era inclusă și partenera
35
mea, nici nu avea cum să fie altfel. Cum cu fotba-

lul începusem să văd că lucrurile nu mergeau în
direcția pe care o voiam, relația devenise tot mai
importantă, tot mai serioasă, cel puțin pentru mine.
Aveam însă să primesc în curând prima lecție în
materie de despărțire, ceva ce nu experimentasem
până atunci și la care nu mă așteptam.
Dacă stau să mă uit în spate, existau ceva semne
că relația nu era chiar așa ideală precum o vedeam
eu, dar ce poți să îi spui unui puști îndrăgostit
până peste urechi. Aș fi refuzat să aud sau să văd
orice nu mi-ar fi convenit. În viziunea mea, aveam
relația perfectă, așa că ce rost avea să îmi fac vreo
grijă?
Totul până într-o zi frumoasă – care pentru
mine avea să se transforme într-una de coșmar –
când m-am decis să îi fac o vizită neanunțată iu-
bitei mele. Noi nu stăteam foarte departe unul de
celălalt, doar la o distanță de câteva străzi, așa că
am făcut o plimbare liniștită. Parcă mă și văd, atât
de naiv și fericit, de parcă toată lumea era a mea.
După atâția ani, îmi vine să și râd, este o amintire
care, chiar dacă încă mai ustură, nu mai îmi stâr-
36
nește sentimentul acela dur, de respingere, de dina-

inte.
În fine, am ajuns la blocul respectivei fete, dar
ea nu era acasă. Mi s-a părut mie că mama ei mă
privea puțin mirată, de parcă nu se aștepta să mă
vadă deloc, dar n-a comentat nimic, mi-a zis că
fata era ieșită în oraș, probabil cu niște prietene.
Cum nu aveam mare lucru de făcut și era spre
seară, am hotărât să o aștept în fața scării ei, pe o
bancă. Îmi era dor să o văd, de-abia așteptam să
își facă apariția. Nici nu știam cât de mult aveam
să regret mai târziu asta.
Mă gândesc, uneori, ce s-ar fi întâmplat dacă
nu aș fi așteptat în seara respectivă acolo? Proba-
bil aș fi fost fericit încă o vreme, în ignoranța mea.
Mai mult ca sigur că relația ar fi continuat până
într-un punct, dar cred că după aceea șocul des-
părțirii ar fi fost și mai mare. Cred că este posibil
să fi devenit și mai implicat sentimental și asta ar
fi făcut ca lucrurile să devină infinit mai grele. Nu
că aveau să devină foarte ușoare și-așa.
Ideea este că am văzut-o venind spre casă, dar,
așa cum probabil deja ai ghicit, nu era singură, ci
37
însoțită de un băiat. Poate asta nu ar fi fost ceva

rău dacă nu l-ar fi ținut de mână și nu ar fi arătat
atât de îndrăgostită. Era toată un zâmbet și ochii
aceia exprimau un sentiment de dorință pe care
până în acel moment îl credeam rezervat doar mie.
Cred că mai mult decât orice, decât ținutul de mână,
decât veselia ei și modul natural în care interac-
ționau, cel mai mult acea expresie a ei m-a lovit
ca un ciocan. Ce să mai, eram trăsnit, am crezut
că o să cad pe loc. Nu mai vedeam nimic în jur,
nu mai pricepeam nimic. Toată fericirea, toată
buna mea dispoziție a dispărut și în loc a rămas
un gol imens, care a început să se umple cu o du-
rere pe care nu o mai simțisem niciodată până
atunci.
N-am fost un copil cuminte, mereu m-am băgat
în bucluc, am jucat fotbal, am suferit accidentări,
lovituri, la unele plângeam și juram că nimic nu
poate să doară atât de tare. Ei bine, alea nu erau
nimic față de ce am simțit în momentul acela, aș
fi dat orice să am toate oasele rupte, să fiu lovit,
călcat în picioare, orice altceva decât să văd așa
ceva. Cred că în momentul acela, dacă nu eram la
38
propriu paralizat, aș fi încercat să îmi scot ochii,

să nu mai văd ce vedeam.
Doar eu știu cum am plecat de acolo. Dacă mă
întrebi, nici nu-mi dau seama când și cum am
ajuns acasă.
Ea m-a văzut și brusc i s-a evaporat și ei starea
de bucurie. Poate asta a fost singura consolare.
Nu am făcut scandal, nu am făcut nicio scenă, am
plecat destul de repede și i-am lăsat acolo, alături
de o bucată din inima mea.
O să zici că iar dramatizează Adrian, dar exact
așa simțeam. Acum și eu mă amuz de anumite lu-
cruri, dar pe atunci eram doar un puști de 18 ani
pentru care tot viitorul se prăbușise într-o clipă.
Mă simțeam trădat, umilit. Descoperisem că nu
am valoare, că sunt ultimul om, că pentru persoana
pe care o iubeam nespus, de fapt nu prea contam
așa tare. Că găsise pe altcineva mai bun ca mine.
M-am revoltat și mă întrebam oare ce dracu’
avea ăla în plus? Nu eram și eu drăguț, nu o res-
pectam și eu, nu râdea și cu mine? O iubea tipul
ăla mai mult decât o făceam eu, avea cu el aceeași
legătură profundă, împărtășiseră atâtea momente
39
speciale? Nu avea cum să renunțe la tot dintr-un

simplu moft și exact asta mă convinsesem că este
această legătură a ei cu alt băiat, o toană de mo-
ment. Nu avea cum să nu vadă că eu o iubeam cel
mai mult, că doar cu mine avea să fie fericită cu
adevărat. Probabil trăiam într-o lume a filmelor
romantice, în care băiatul rămâne mereu cu fata
iubită. Încă mai credeam în povești și, în ciuda
unor suferințe mari, am trăit următoarele 2-3 zile
într-un amestec de groază și speranță. Spre cins-
tea ei, fata nu m-a ținut în agonie prea mult și m-a
anunțat că a hotărât să urmărească o relație cu bă-
iatul celălalt. Verdictul a căzut sec și mi-a îngropat
și ultimele speranțe. Se poate spune că o parte din
copilăria mea a murit atunci.
Am zis că mă întrebam dacă fusesem inspirat
că o așteptasem, grăbind astfel finalul poveștii
noastre de dragoste. Dacă pe moment m-am bles-
temat pentru prostia mea, totuși pot spune că am
scăpat ușor. Era clar că fata era decisă să rămână
cu celălalt, dar poate ca să evite o confruntare sau
din comoditate, ar mai fi ținut-o așa încă ceva timp.
Poate că aș fi devenit și mai implicat emoțional,
40
aș fi făcut și mai multe planuri și atunci durerea

ar fi fost mai puternică, sentimentul de trădare
mai mare. Poate aș fi aflat într-un mod mult mai
neplăcut, aș fi fost pus într-o situație și mai peni-
bilă, mai umilitoare. Oricum ar fi, mai bine să știi,
mai bine să smulgi răul repede, pe loc, oricât de
mult te doare.
Îți dai seama că vestea pe care mi-a servit-o m-a
dat peste cap, mai ales că venise după doar câteva
zile. Eu tocmai ce mă convinsesem că lucrurile nu
sunt așa de rele, că totul fusese o greșeală și că se
va întoarce la mine și când colo m-am trezit în fața
faptului că trebuie să continui fără ea. Practic, în
mintea mea, tot ce se întâmplase în ultimii trei ani
se anula într-o clipă. Toate speranțele mele, toate
planurile, totul se evapora și în loc nu rămânea
decât un gol imens.
Cred că nu trebuie să-ți mai spun ce sentimente
m-au încercat în perioada următoare. Eram doar
un copil care se confrunta pentru prima dată cu o
astfel de lovitură. Nu mă avertizase nimeni, nu
aveam de unde să știu ce va fi. Iubeam cu o inten-
sitate specifică vârstei, mă consumam total și
41
acest șoc nenorocit m-a aruncat în ghearele dis-

perării.
Au urmat câteva săptămâni negre, în care nu
am mai știut de nimic și de nimeni. Eram termi-
nat, nu mai eram capabil să leg două cuvinte coe-
rente, să stau la o discuție cu cineva. Stomacul mă
durea, dar nu din cauză că nu mâncasem, pentru
că nici asta nu o mai făceam, ci pur și simplu din
cauza angoasei pe care o simțeam de fiecare dată
când mă gândeam la ea, la noi, la relația încheiată
așa de prematur. Și asta se petrecea în permanență,
pentru că nu mă puteam concentra la altceva.
Nu simțeam nevoia să ies din casă, să mă văd
cu prietenii, să joc fotbal, nimic din ce mă amuza
înainte nu mai mă tenta, nu mai voiam să știu
nimic. Mi se părea un efort imens să îmi iau gân-
dul de la suferința mea, nu puteam să funcționez
deloc.
Părinții mei se speriaseră și ei, încercau să mă
scoată din această stare, să îmi explice că nu este
un capăt de țară ce se întâmplase, că este un lucru
normal, că se întâmplă rar ca prima relație, prima
iubire, să dureze pe o perioadă foarte lungă. Urmau
42
să mai apară și alte fete și voi iubi din nou, și mai

tare, și mai frumos.
E absolut normal să nu vrei să auzi astfel de
vorbe, să crezi că doar tu treci prin aceste stări, că
nimeni altcineva nu este capabil să înțeleagă pro-
funzimea durerii tale. Părinții trebuie să aibă răb-
dare și să înțeleagă, dar și tânărul care experimen-
tează un astfel de episod să se gândească la faptul
că, probabil, părinții lui au trecut deja de aceste
momente și îl pot ajuta. E foarte greu să recunoști
că suferi, în fața lor, știu, nici eu n-am apelat la ei.
Până la urmă a trebuit să trec prin toate pe pro-
priile picioare, să simt tot, să iau totul în piept.
Am fost distrus într-un mod cum numai un
tânăr la acea vârstă poate să fie. De aceea eu în-
cerc să îi înțeleg pe adolescenți și nu le vorbesc de
sus, nu râd de trăirile lor. Știu că mulți oameni nu
mai au răbdare să îi asculte, nu când te lovești în
fiecare zi de probleme reale, dificultăți care îți afec-
tează viața, dar pentru copiii de la această vârstă
orice astfel de episod se poate transforma într-o
traumă. Nu spun că e o regulă, marea majoritate
navighează cu bine prin primele decepții, dar
43
sunt și multe cazuri când lucrurile nu merg așa

cum trebuie.
Eu, unul, nu am mai avut chef de nimic, de ni-
meni, dar aproximativ după o lună m-am decis
că nimeni nu merită o astfel de suferință. De ce să
mă omor eu și să mă pedepsesc, când era destul
de clar că ea trecuse cu ușurință mai departe. Cine
era ea să mă doboare în asemenea hal?
Se poate spune că orgoliul, în acest caz – și nu
numai – a fost o salvare pentru mine, colacul care
m-a ținut la suprafață. Orgoliul poate fi văzut de
mulți ca o trăsătură negativă și sunt multe cazuri
când prea multă mândrie dăunează.
Dar nu și în cazul unei despărțiri, aici orgoliul
te poate ajuta să îţi redescoperi iubirea pentru
propria persoană, să îţi amintească valoarea ta,
că nu ești un nimeni, că nu ești preșul nimănui.
Nu ești construit să suferi și chiar dacă încheierea
unei relații este un moment neplăcut, care poate
aduce multă suferință, în același timp poate fi un
nou început.
Aceasta a fost mentalitatea mea și cred că este
ceva de învățat aici. Am refuzat să mă las doborât
44
de sentimentele negative, de trăirile care te fac să

uiți pentru ce ești pe lume, pentru ce tragi. Mereu
există ceva frumos în viață, o lumină care răzbate
chiar și în cel mai întunecat colț, pe care o poți
vedea și care să te călăuzească.
Cu această credință și din mândria de a găsi o
cale înainte, indiferent ce s-ar întâmpla, am reușit
să depășesc decepția primei despărțiri. În doar
câțiva ani, însă, aveam să fiu încercat mult mai
rău...
45
O nouă iubire, o nouă lovitură
În cartea mea, „Sfârșitul înseamnă un nou în-

ceput”, am mai povestit despre relația pe care am
avut-o cu o tânără de la cazinou, modul în care
aceasta s-a încheiat și cauzele care au dus la eșecul
acestei relații.
Ea avea atunci 25 ani, iar eu 19, deci diferența
de experiență, de maturitate, de valoare, dacă vrei,
era clar în favoarea ei.
Eu trecusem peste prima decepție, așa că eram
deschis la noi experiențe, chiar dacă nu le căutam
în mod special. Ne-am cunoscut în timp ce eu
pierdeam timpul cu prietenii mei din liceu pe la
locul ei de muncă, jucam aiurea la pariuri sau stă-
team, pur și simplu, pe acolo. Ea era foarte drăguță,
roșcată, cu niște ochi superbi, care m-au fascinat,
ce mai, se vedea că era o femeie adevărată și am
46
rămas de-a dreptul surprins că m-a remarcat toc-

mai pe mine.
I-a plăcut de mine din punct de vedere fizic,
probabil se plictisea și ea, nu era implicată într-o
relație, așa că a inițiat contactul. Normal că m-am
simțit foarte bine că o asemenea fată, de fapt fe-
meie, se băga cu mine în seamă, așa că m-am gân-
dit că nu am nimic de pierdut, așa că n-am refu-
zat. Nu cred că cineva în locul meu ar fi făcut-o,
sincer, cum să nu te bucure că o femeie frumoasă
se interesează de tine.
După cum probabil ai observat, eu în general
am avut experiențe cu femei mai mari ca mine.
Pentru că și mă ajuta aspectul, era mai ușor să
interacționez cu ele. Mă fascinau în special prin
faptul că erau mai experimentate, mai mature,
aveau o viziune diferită față de fetele de vârsta
mea, din anturajul meu. Nu a fost o dorință a mea
să intru în astfel de relații, dar mereu le-am încu-
rajat.
Problema era tocmai lipsa mea de experiență,
abilitatea mea redusă de a comunica ceva inteli-
gent, de a aduce ceva constructiv într-o relație de
47
lungă durată. Eram bun la distracție, la pat, dar

cam acolo se oprea totul. Nu vedeam că o astfel
de femeie are nevoie și de momente de relaxare,
dar care apoi trebuie urmate de altceva. Ca orice
persoană care s-a maturizat, apar și alte nevoi,
poate mai mari decât cele sexuale. O relație ba-
zată doar pe sex, oricât de bun ar fi, la un moment
dat se va încheia, pentru că va apărea cineva care
va oferi altceva și mai bun, cu care se poate inter-
acționa și la alt nivel. Într-o relație de lungă du-
rată, ambii parteneri trebuie să aducă valoare, atât
profesional, cât și personal, altfel dezechilibrul va
duce la nemulțumiri, frustrări și la distrugerea
acesteia.
Or, eu eram un puști de liceu, fără nimic de va-
loare în cap. Eram nimeni pe pământ, nu știam
decât câteva chestii și alea proaste. Nu era vina
mea, până la urmă, vârsta mă împingea în alte
direcții, nu puteam să vin cu ceva concret, de va-
loare, în acea relație.
În plus, în perioada aceea începuseră toate pro-
blemele cu casa, familia mea era în pragul dezas-
trului, universul meu începuse să se năruie. Fără
48
să îmi dau seama, începusem să fiu confruntat cu

problemele adevărate ale vieții, cele care țin un
om treaz noaptea, cele care pot distruge vieți și
familii.
Nu pricepeam eu exact tot ce se întâmpla, dar
știam că e de rău. Așa că, în această relație pe care
tocmai o pornisem, vedeam și o cale de scăpare,
o evadare din realitatea aceea neagră. Cum să nu
mă simt bine când eram înconjurat de afecțiunea
unei femei atât de frumoase, atât de sexy? Mă
simțeam foarte norocos, măcar din punctul ăsta
de vedere.
Și prietenii mei credeau la fel, mai ales că, da-
torită faptului că ea lucra la cazinou, începusem
să profit puțin cam mult și îi trăsesem și pe ei ală-
turi. Aveam deja colțul nostru, iar eu eram ca un
„boss” între ei, nu plăteam consumația, puteam
să beau și să mănânc și nu mă costa nimic. Până
și țigări luam de la ea, nu mă lăsa să plătesc pen-
tru nimic, iar eu eram foarte mulțumit de acest
aranjament. Mai mă și lăudam în fața colegilor,
știind că îi fac geloși, cu norocul care îmi căzuse
mie în poală. Eram în al noulea cer și nu vedeam
49
norii care începuseră să se adune. Refuzam să

cred că această perioadă se putea sfârși, era cea
mai frumoasă din viața mea, așa că nu avea cum
să se termine, nu-i așa?
Marea problemă era că mă îndrăgostisem de
ea, pentru mine era mult mai mult decât o pasi-
une trecătoare. Pentru partenera mea era, proba-
bil, doar o chestie de moment, o infatuare, ceva
care îi aducea puțină satisfacție și relaxare, dar
cam atât. Nu spun că nu se atașase de mine, pro-
babil că se simțea bine în compania mea, dar des-
coperise că lucrurile nu pot merge mai departe.
Aveam și momente când stăteam și vorbeam și
atunci se vedea cel mai tare diferența dintre noi.
Când se deschidea către mine, descopeream o per-
soană diferită, cu planuri mari de viitor, pentru
care slujba la cazinou era doar o mică etapă, ceva
ce doar o ajuta să treacă la nivelul următor. Vor-
bea de o carieră împlinită, de vacanțele și călăto-
riile pe care plănuia să le facă, poate și de o fami-
lie, în viitor. Cred că povestea mai mult pentru ea,
pentru că, evident, nu eram inclus în niciunul
dintre aceste vise, lucru care îmi scăpa însă total.
50
Eu ce puteam să îi spun, ce puteam să promit?

Mă gândeam doar cum o să termin liceul, eram
consumat și de problemele familiei, simțeam că
nu am nicio perspectivă, nicio direcție în care să
o apuc, nimic de care să mă agăț. Eram nu doar
tânăr, dar și unul fără mare potențial.
Așa că inevitabilul urma să se producă, indife-
rent de ce doream sau așteptam eu.
Totul a început cu o perioadă în care partenera
mea a început să se îndepărteze puțin de mine.
Era din ce în ce mai obosită și nu mai dorea să pe-
trecem atâta timp împreună, munca o acapara tot
mai tare, așa că prefera să doarmă singură pentru
a nu „mă deranja” atunci când se trezea dimineața,
lucru care nu o mai preocupase în trecut. La locul
ei de muncă aveam în continuare acces și „privi-
legii”, dar ea venea tot mai rar să stea cu mine, iar
uneori rămâneam singur la masă fără să treacă
deloc, lucru care nu se mai întâmplase până atunci.
Erau multe chestii micuțe, dar pe care începu-
sem să le observ și eu. Pe de-o parte, acest fapt mă
deranja foarte tare, dar asta doar pentru că eram
mort după ea și atitudinea ei mă rănea, dar pe de
51
altă parte mi-era frică să o abordez, să o întreb de-a

dreptul dacă era o problemă, pentru că mi-era
frică de ce avea să-mi spună. Poate că eram eu
tânăr și încă nu aveam multe în cap, dar nu eram
un prost, simțeam în ce direcție merge această
relație. Problema era și că dacă încercam totuși să
deschid subiectul, să spun ceva, se eschiva ele-
gant, îmi spunea că mi se pare mie, că exagerez și
ducea discuția într-o direcție în care eu deveneam
personajul negativ, așa că de multe ori renunțam
să mai zic ceva.
Dar situația se înrăutățea, iar eu eram tot mai
disperat și confuz. Aș fi vrut să zică ceva, să îmi
ofere o explicație, orice. Probabil se gândea că nu
are sens să se certe cu mine sau poate mă consi-
dera prea imatur pentru o discuție serioasă. Mai
mult ca sigur, nu reprezentam mare lucru din punct
de vedere emoțional pentru ea, repet, ținea la mine,
dar nu era îndrăgostită de mine. Ideea este că a evi-
tat mereu să vină să îmi spună pe față ceea ce o
deranja sau să mă anunțe că legătura dintre noi
nu avea să meargă nicăieri și că nu are sens să mă
implic mai tare. Ar fi putut chiar să îmi spună pe
52
față că nu are rost să îmi fac speranțe și să îmi văd

de drum. Din punctul ei de vedere, legătura din-
tre noi ajunsese la final și era momentul să meargă
mai departe. În viața ei avea nevoie de mai multă
stabiltate, nu de un puști disperat, îndrăgostit,
sărac. Era o femeie frumoasă, în jurul căreia roiau
mereu bărbați care puteau să îi ofere mult mai
multe, o perspctivă, un ajutor să își împlinească
visele. Oameni cu care putea să vorbească, să o în-
țeleagă și să aibă o relație mult mai serioasă, nor-
mală pentru vârsta ei.
Toate acestea aș fi vrut să le înțeleg atunci, pen-
tru că m-ar fi scutit de foarte multă suferință.
Această despărțire a fost și mai cruntă decât
prima, mai ales că a intervenit într-un moment în
care viața mea era dată peste cap din toate punc-
tele de vedere. Nu o acuz pe ea de nimic, nu era
responsabilitatea ei să îmi ofere mie consolare, să
fie adăpostul sau salvarea mea. Dacă stau să mă
gândesc, poate că într-un alt moment al vieții aș
fi trecut mai ușor peste acestă experiență. Aș fi ac-
ceptat că a fost o relație frumoasă, bazată în spe-
cial pe sex, că ne-am distrat amândoi, dar că mare
53
lucru nu mai ne lega. Dar, din păcate, viața nu

funcționează așa cum ne-am dori noi și, în acest
caz, despărțirea avea să să mă lovească și mai tare
și să mă ducă în pragul disperării.
Nu pot să descriu cum m-am simțit în momen-
tul când a devenit clar că relația s-a încheiat. Sunt
sigur însă că povestea mea se regăsește în cazul
multora dintre cei care mă ascultă sau mă citesc.
Pentru mine, în acel moment, eram lipsit de mo-
tivul pentru care trăiam – sau așa mă simțeam –
pentru care mă trezeam. Era singura mea oază de
plăcere, de fericire.
Îmi spuneam că nu e adevărat, că partenera mea
se gândise și la mine atunci când își făcuse planu-
rile pentru viitor. Și când colo, dintr-odată craca
mi se tăiase de sub picioare. Simțeam că mă scu-
fund, că nu mai am aer, pentru mine ea era oxi-
genul, cea care mă ținea pe drumul cel bun. Nu
mai vedeam nimic în jur, nu mai știam nimic, eram
concentrat doar pe ea și atât, restul devenise ire-
levant. Nu mai doream altceva decât să o văd, să
fie iar cu mine, să îmi spună că totul va fi bine.
Speram că totul a fost doar un vis urât, ceva din
54
care mă voi trezi și voi descoperi că iubirea mea

era în continuare lângă mine. Voiam un semn,
orice, să îmi dea o speranță că se găsește un lucru
bun în spatele suferinței pe care o simțeam. Nu
putea fi viața doar o nesfârșită durere, întreruptă
din când în când de momente pasagere de fericire
și de uitare. Mă gândeam că viața își bate joc de
mine, că trimisese iar nenorocita de despărțire să
își bată joc de mine, să mă învețe încă o lecție amară.
Nu puteam să mă întorc în același loc sumbru,
după o perioadă atât de scurtă. Parcă eram în ace-
lași film, doar unii actori se mai schimbaseră.
Realitatea avea să fie mult mai rea, pentru că
de data aceasta eram într-o stare jalnică. Dacă mă
uit în spate, jur că nu mă recunosc, dar tinerețea
mă îndemna la gesturi nebunești, prin care spe-
ram, naiv, că o voi îndupleca să se întoarcă înapoi.
Ajunsesem să compun scrisori în care încercam
să exprim tot ce simțeam, îi ceream să-mi vor-
bească, să se uite la mine și să-mi spună direct că
nu-i mai pasă de mine. În mintea mea chiar cre-
deam că o astfel de abordare o va face să se simtă
vinovată și că se va întoarce măcar să vorbim.
55
Fosta mea iubită refuza însă să mai comunice

cu mine sau să mă mai vadă, așa că eram nevoit
să dau scrisorile mele colegilor ei de la muncă,
însă n-am știut niciodată precis dacă aceștia chiar
i le-au transmis mai departe sau au ajuns la un
coș de gunoi. Nu că mai conta foarte tare.
Ajunsesem să o pândesc, un lucru de care și
mie mi-a fost rușine ulterior, dar care părea foarte
logic în acele momente. Nici nu mă interesa că ris-
cam să o văd cu altcineva, eram deja pățit, așa că
n-aș mai fost șocat. Tot ce doream era să o văd, să
mă hrănesc cu imaginea ei, să respir același aer cu
ea. Îmi era frică de ce aveam să descopăr, dar nici
nu mă puteam opri. Cred că mulți dintre cei care
citesc aceste rânduri simpatizează cu mine. Sunt
sigur că o parte ați fost în aceeași situație, ați simțit
același lucru. V-ați urât pentru slăbiciunea asta,
dar nu v-ați oprit, pentru că atunci realitatea cruntă
s-ar fi instalat cu adevărat în suflet. Și ar fi trebuit
să recunoașteți că lucrurile s-au terminat.
Chiar vorbeam cu cineva acum ceva timp, con-
fruntat cu o despărțire foarte grea pentru el, care,
la fel, o urmărea pe fosta parteneră, ce e drept, pe
56
rețelele de socializare. Nu se putea desprinde de

pozele ei, chiar dacă cele mai multe îl răneau. „Știu
că sunt penibil, îmi spunea, dar nu pot să o las de tot.
Nu e vorba că mai sper să se întoarcă, dar e ceva ce mă
trage mereu sprea ea. Sunt tâmpit, femeia are o viață
nouă, dar eu dacă rămân măcar puțin agățat, simt că
nu am fost exclus total.”
Aș fi vrut să-i strig că își irosește timpul de-
geaba, că e un tâmpit dacă face asta, că totul e gata,
dar gândul îmi revenea la serile când așteptam și
eu înfrigurat, speriat, să o văd pe partenera mea.
Nici nu știam dacă voiam să o văd sau nu cu ade-
vărat. Dar știam că dacă renunț, atunci voi accepta
că totul este gata și că voi fi iar singur.
Noroc cu mama și cu tanti Mioara, femeia care
ne-a ajutat mult când am rămas pe drumuri. Ele
au reușit să mai aline din suferință, să se lupte să
mă scoată din starea asta, chiar dacă de multe ori
fără șanse de reușită.
Cred că lucrurile ar fi stat mai bine dacă fosta
mea parteneră și-ar fi făcut timp să îmi zică exact
ce nu mergea. Nu că nu ar fi durut ca naiba, dar
măcar aș fi știut că orice aș face, nu mai contează
57
și m-aș fi resemnat. Acum pricep de ce a ales să

se despartă de mine și o înțeleg perfect, dar atunci
eram mult prea confuz și orbit de durere ca să
gândesc. Cred că nu m-a crezut destul de matur
să pricep că dorea altceva, că ceea ce ofeream eu
nu era suficient. Sau poate n-a vrut să mă rănească.
Nu știu, iar asta este și ideea.
În viață poate vei ajunge și în situația în care tu
vei dori să inițiezi despărțirea. Oricare ar fi moti-
vele pentru care alegi alt drum, separat de cel al
persoanei de lângă tine, îi datorezi măcar o expli-
caţie. Poate că nu pricepe sau nu vrea să priceapă,
poate se va agăța de tine, poate se va supăra, nu
contează, tu trebuie să faci ceea ce e bine și să nu
îți lași fostul partener în întuneric.
Chiar și dacă vrei să eviți o confruntare, tot poți
găsi o cale să îi spui ce ai pe suflet, ce te-a împins
la acest gest. Foarte probabil sunt motive pe care
le cunoaște deja, pentru că la o despărțire nu se
ajunge așa ușor, dar tu tot poți găsi o cale să îi co-
munici ce te-a împins să iei o astfel de decizie.
Poate te gândești că rănești un om cu care ai îm-
părțit și multe lucruri bune, alături de care ai amin-
58
tiri frumoase, v-au legat multe și nu vrei să se

simtă și mai prost, dar exact asta vei face. Cel mai
rău e să nu ști exact ce s-a întâmplat, gândește-te
că nici ție nu ți-ar cădea bine ca persoana de lângă
tine să își facă bagajul și să o ia din loc fără să dea
nicio explicație. Nu-ți bate joc de un om, chiar dacă
poate a greșit mult și nu simți că merită efortul. Îl
va ajuta în viitor, poate nu va mai repeta greșelile
făcute cu tine. Oricum ar fi, este mai bine să știi,
mai ales dacă respecți sau ai respectat pe cel cu
care ai fost o perioadă. Este ultimul lucru pe care
îl poți face înainte să mergi mai departe.
Sunt cazuri când lipsa unei discuții lămuri-
toare poate distruge un om, îi poate aduce foarte
multă suferință. Este posibil să merite, dar tu tre-
buie să arăți maturitate, să îți argumentezi decizia
înainte de a merge mai departe.
59
Când dragostea te orbește
Se spune că pentru dragoste merită să lupți.

Dacă tu simți că ai găsit persoana potrivită, relația
în care te regăsești cel mai bine, atunci trebuie să
faci orice îți stă în puteri să faci lucrurile să meargă.
Mai vezi în filme tot felul de sloganuri, că dragos-
tea bate tot, că pentru acest sentiment merită orice
sacrificiu, pentru că, la final, vei fi fericit.
În principiu sunt de acord, dar nu trebuie să
uităm că în viața reală momentele de plăcere, de
fericire, vin împreună cu alte lucruri mai puțin lu-
minoase: suferință, durere, frustrare și alte senti-
mente negative pe care le încearcă fiecare om.
Trebuie să lupți pentru iubirea ta, dar nu și atunci
când aceasta nu merită, când concluzia nu poate
fi decât una care te va răni. Trebuie să accepţi că
nu orice poveste frumoasă se și încheie fericit.
60
Viața poate fi crudă și uneori dragostea nu este

îndeajuns. Apar și alți factori de care trebuie să
ținem cont, din păcate, elemente care ne ghidează
de multe ori existența, fie că ne place să recunoaș-
tem sau nu. Eu nu degeaba insist pe problema
independenței financiare a fiecăruia dintre parte-
neri, printre altele, pentru că o discrepanță mare
din punctul ăsta de vedere poate duce la o stare
de tensiune, de dependență și de frustrări. De
aceea spun că nu întotdeauna sentimentele vin pe
primul loc, o relație poate depinde de multe alte
aspecte.
Există și cazuri când orice ai face, oricât de mult
te-ai implica, rezultatul va fi același: vei sfârși prin
a fi rănit. Iar cel mai bun exemplu sunt, din nou,
tot eu.
După ce s-a terminat relația cu fata de la cazi-
nou, a urmat o perioadă foarte neagră, atât din
punct de vedere emoțional, dar și din punct de
vedere material. Problemele cu familia, cu casa,
m-au făcut să mă gândesc la alte lucruri, nu am
mai dat așa o mare importanță unei potențiale re-
lații. Nu spun că asta e o soluție pe care aș fi dorit-o,
61
preferam să rămân doar cu problemele emoțio-

nale, dar, de multe ori, viața nu îți dă ce îți dorești.
Până la urmă, aveam să mă deschid iar în fața unei
alte persoane.
Am cunoscut-o pe vremea când lucram la o ca-
fenea, în pasaj la Universitate. Era un job ok, care
îmi permitea să am un ban de buzunar, să pot să
o ajut și pe mama. La un moment dat am remar-
cat o domnișoară drăguță, blondă, cu niște ochi
căprui foarte frumoși, care părea să fie foarte in-
teresată de mine. Zâmbea de fiecare dată când
mergeam să o servesc, făcea conversație și părea
să caute compania mea. Nu pot să spun că această
atenție îmi displăcea, dimpotrivă. Știam că din
punct de vedere fizic nu am avut niciodată pro-
bleme să atrag partenere, cel puțin în tinerețe
aceasta era principala mea calitate. Nu mă laud,
dimpotrivă, dar așa stăteau lucrurile.
N-o să mint că a fost o dragoste înflăcărată, o
pasiune mare de la început. Nu spun că nu există
o iubire puternică la prima vedere, dar nu a fost
cazul aici. Aveam atâtea probleme pe cap și multe
gânduri negre, așa că numai ideea de a mă im-
62
plica într-o relație serioasă mă obosea la propriu.

De-abia reușeam să mă mențin pe linia de plutire,
așa că nu aveam niciun interes să caut o aventură
alături de altă persoană. Nu mă vedeam capabil
să îmi împart viața cu cineva în acel moment, nu
credeam că am ce oferi, nu voiam ca problemele
mele să afecteze pe altcineva.
În plus, nici nu pot să spun că mă împingea ceva
către o relație, nu simțeam acel imbold, acea ne-
răbdare cu care mă întâlnisem în tinerețe. Atunci
știam că trebuie să fac ceva să o am pe fata respec-
tivă, că doream să am o relație cu cineva anume.
Acum, însă, nu credeam că această femeie era po-
trivită.
Totuși, așa cum se întâmplă în general, mă sim-
țeam atras de ea, îmi plăcea cum arăta și am zis să
îi cer numărul, să văd dacă este interesată măcar
de o întâlnire. Până la urmă nu aveam nimic de
pierdut și dacă nu m-aș fi simțit bine, puteam ori-
când să întrerup lucrurile.
Fata mi-a dat numărul, așa cum mă așteptam
și am început să ne vedem. Ca de obicei, ea era mai
mare decât mine, lucru cu care eram obișnuit. Nu
63
mai repet de ce am preferat mereu o legătură cu

o femeie mai în vârstă decât mine. Nu doar facto-
rul fizic conta, ci și faptul că mă stimulau mental,
mă fascinau femeile puternice, independente, care
nu depindeau de nimeni și care puteau oferi va-
loare în societate. Aici a fost, așa cum am mai spus,
un dezavantaj pentru mine. Eu le ofeream satis-
facție fizică, dar apoi rămâneam în urmă, nu mai
găseau nimic să le convingă să rămână lângă mine.
Am aflat că era divorțată și avea și o fetiță, dar
acest lucru nu m-a speriat. Până la urmă, de la o
vârstă ne putem aștepta să dăm și peste parteneri
care vin din alte relații, care poate au copii, alte
obligații și trebuie să învățăm să îi înțelegem și să
acceptăm și aceste aspecte. Dacă vrem să își îm-
partă viața cu noi, trebuie și noi să acceptăm tot
„bagajul” cu care vin din spate.
Ce m-a atras cel mai mult pe mine a fost faptul
că, la început, ea era cea implicată în această relație.
Eu nu simțeam ceva în mod deosebit, mai ales la
început. Îmi plăcea fizic, sexual ne înțelegeam bine,
dar în general încercam să mă detașez cât mai mult
din punct de vedere emoțional. Pe undeva mă te-
64
meam să mă implic foarte tare în această relație,

eram încă sub impresia traumelor suferite în tre-
cut. Cu toate acestea, partenera mea nu părea foarte
deranjată de distanța pe care încercam să o mențin
între noi. Era chiar o provocare pentru ea, să îmi
intre sub piele, să mă facă să o descopăr mai mult.
Știu că la începutul unei relații această atitudine
este normală, fiecare partener este interesat de ce-
lălalt. Mai ales fetele, par mai dispuse să desco-
pere ce le face plăcere iubiților, care sunt lucrurile
de care sunt aceștia interesați, ce puncte comune
îi unesc. Și iubita mea era la fel. Era foarte atentă
la ce ziceam, reținea ce îmi plăcea, ca să știe ce cadou
să îmi facă, și acest lucru m-a impresionat.
Nu e vorba că am fost impresionat de factorul
material, nu mă mai bucuram ca în tinerețe la orice
atenție, începusem să descopăr valoarea muncii,
a banului. Mi-a plăcut însă modul în care iubita
mea încerca să mă facă să înlătur o parte din ba-
riere, să îmi demonstreze seriozitatea ei în pri-
vința unui viitor comun. Și asta m-a cucerit.
Exact cum se întâmplă în realitate, când de ce
ți-e frică nu scapi, așa și eu am căzut într-un final
65
în „capcana” de care fugisem atâta. Interesul meu

pentru ea a crescut treptat, până când am realizat
că sunt îndrăgostit până peste cap de această fe-
meie. A fost o mare surpriză chiar și pentru mine,
cum de se petrecuse acest lucru aproape fără să
îmi dau seama. Am realizat că nu mă mai simțeam
foarte bine dacă petreceam o zi fără să o văd, fără
să vorbim de-ale noastre, fără rutina care poate fi,
în cazul unei relații armonioase, superb de plicti-
sitoare.
Cred că știi și tu cum e când realizezi că toate
lucrurile mărunte ale partenerului, toate gestu-
rile, obiceiurile care înainte te enervau, acum nu
te mai poți lipsi de ele. Ți-au intrat la suflet, sunt
baza pe care se construiește orice construcție de
durată. Nicio relație serioasă nu poate supraviețui
fără o rutină, depinde însă de parteneri să și-o
construiască în așa fel încât plictiseala să intervină
cât mai rar.
Așa că, până la urmă am decis să ne mutăm îm-
preună, un lucru, de altfel, normal. Era o evoluție
logică a legăturii dintre noi. Eu de-abia așteptam
să fac acest pas, pentru prima dată după mult timp
66
eram optimist în ceea ce privește viitorul meu.

Din punctul meu de vedere mă consideram deja
implicat în cadrul unei familii, chiar dacă nu era
100% a mea. Nimic nu-mi putea strica starea de
bine pe care o simțeam. Era ceva corect, ceva ce
simțeam că trebuie să fac din toată inima.
Din păcate, nu toată lumea a fost de acord cu
mine. Se poate spune că primii „dușmani” au
venit chiar din interiorul familiei mele. Tata a fost
cel mai înverșunat, dintr-un motiv care mie mi se
pare stupid, dar cu care mulți oameni, mai ales
cei mai în vârstă, nu sunt de acord. El nu conce-
pea ca fiul lui „să crească plodul altuia”. Mai mult
ca sigur că mulți dintre cei care urmăresc mate-
rialele mele s-au regăsit și ei în acest exemplu,
s-au lovit de mentalitatea veche a părinților.
Tata a crescut cu o gândire comunistă, cum îmi
place mie să spun. Acești oameni au o mentalitate
dură, mai ales când vine vorba de familie, nu ac-
ceptă decât foarte greu sau deloc o schimbare, iar
cei care le încalcă principiile nu sunt văzuți cu
ochi buni, mai ales dacă fac parte din familie. Ei
nu vor să înțeleagă că alți oameni, mai ales cei ti-
67
neri, pot avea o viziune diferită de a lor, că nor-

mele sociale evoluează, se schimbă și că ceea ce
pentru ei este de neacceptat, poate deveni, de fapt,
o normalitate.
Așa și tatăl meu, nu voia să accepte ca eu să fiu
într-o relație cu cineva care avea deja o familie.
Nu conta că acea căsnicie nu mersese, că parte-
nera mea era încă tânără, că avea voie să își refacă
viața. Faptul că era și un copil implicat îl făcea să
fie foarte nervos, irascibil. Îmi reproșa că nu am
nicio idee, că nu am fost în stare să fac eu un copil
și acum îl cresc pe al altuia. „Așa te-am crescut?”
țipa el și urma de fiecare dată un scandal mare.
Au fost momente multe când mă temeam că vom
ajunge să ne luăm la bătaie, nici nu mai suportam
să ne vedem unul pe celălalt. Într-o noapte, exas-
perat de scandalurile repetate, de faptul că tata
nu vrea să accepte nimic, n-am mai suportat să fiu
sub același acoperiș cu el și am decis să dorm în
mașină. Nu conta că dimineața mergeam la servi-
ciu, că nu m-am odihnit aproape deloc și am fost
zombie dimineață. Merita orice sacrificiu, ca să
scap de gura lui.
68
Până la urmă, atitudinea mea era una normală

și n-am regretat niciodată aceste certuri. Eu eram
îndrăgostit orbește, doream să fiu cu partenera
mea cu orice preț. Nu conta că avea un copil și ori-
cum acest lucru nu ar trebui să aibă importanță
în general. Știu că, mai ales pentru femei, este mai
dificil să își găsească un partener nou dacă au și
un copil dintr-o căsnicie sau o relație anterioară.
Pot apărea, bineînțeles, complicații, dar asta doar
dacă nu există înțelegere din partea celor doi oa-
meni implicați în relație. În cazul meu, copilul
chiar nu reprezenta ceva ce ar fi putut să îmi afec-
teze relația, dimpotrivă, fetița chiar se atașase de
mine și ne înțelegeam foarte bine.
Pentru că o iubeam foarte tare pe femeia de
lângă mine, nu mi s-a părut un efort să încerc să
fac relația cu fetița ei să meargă bine. Era un lucru
foarte normal, mai ales că urma să fim o familie.
De altfel, s-a produs și minunea, într-un week-
end când iubita mea a venit în vizită la noi, alături
de cea mică. Chiar mi-a fost frică de reacția părin-
ților mei, mai ales a tatălui, care era în continuare
împotriva acestei relații. Dar am forțat această în-
69
tâlnire, ca să văd dacă pot să îi conving pe ai mei

să treacă peste această stare și să vadă cât de feri-
cit eram. Și exact asta s-a întâmplat, chiar mai re-
pede decât mă așteptam. Nu vă mai zic că tata a
fost cucerit de fetiță, după puțin timp era numai
cu ea în brațe și nimic nu îl mai convingea să o
lase. Din acel moment au plăcut-o foarte tare,
mereu ne chemau în vizită.
Insist pe acest episod ca să îți arăt că trebuie să
lupți pentru ceea ce vrei, nu trebuie să renunți
ușor, indiferent de obstacole, de cine stă împo-
triva ta. Bineînțeles că sunt multe momente în
viață când e bine să asculți lumea, să nu te încăpă-
țânezi atunci când nu trebuie, dar când inima îți
dictează ceva, e foarte greu să te mai opui. Așa am
fost și eu, nu m-a interesat că părinții nu îmi ac-
ceptau relația, eu știam ce vreau, eram conștient
că pe ea o doresc, chiar dacă avea un copil. Eu, în
general, am luptat pentru ce am vrut și de aceea
am reușit să am succes aproape întotdeauna.
De aceea, nu renunța, nu îți pierde speranța,
trage de tine, pentru că la final vei fi răsplătit. Și
te vei bucura cu atât mai mult dacă vei depăși
70
toate obstacolele pe care viața sau anumiți oameni

ți le pun în cale. Important e să stabilești ceea ce
vrei și dacă ești dispus să lupți pentru asta. Nu
lăsa pe nimeni să te întoarcă din drum, chiar dacă
ei consideră că faci o greșeală. Nu îți trăiește ni-
meni viața ta, nu simte altcineva pentru tine. Dacă
tu ești convins de alegerea ta, nu te lăsa influențat.
Chiar dacă te arzi, măcar vei fi împăcat cu tine,
nu vei trăi mereu cu regretul că nu ai făcut nicio
încercare și că nu vei ști cum ar fi fost dacă.
La mine, chiar dacă lucrurile n-au mers până
la urmă, nu am motive să-mi pară rău. Nu mi-a
impus nimeni nimic, am făcut ce am crezut eu că
e mai bine pentru mine și am acceptat orice s-a în-
tâmplat.
Pentru că orice poveste are nevoie și de un „per-
sonaj negativ”, în acest caz a fost tatăl fetiței. Mă
refer în glumă la asta, pentru că nu mă gândesc
să acuz sau să arăt cu degetul pe cineva. De fapt,
dacă vrei să găsești un vinovat, poți să mă consi-
deri pe mine vinovat și nesiguranța mea. Nu era
nimic neobișnuit în faptul că tatăl fetiței o vizita
din când în când, așa cum era și normal. Parte-
71
nera mea se înțelegea bine cu fostul soț, iar acest

fapt nu îmi dădea pace.
Dacă aș urma sfaturile pe care le dau acum oa-
menilor, aș spune că în momentul în care te im-
plici alături de o persoană cu un copil, atunci tre-
buie să te aștepți că și celălalt părinte va avea un
rol în viața acestuia, dar și a persoanei de lângă
tine, la un grad mai mare sau mai mic. Trebuie să
înțelegi acest lucru și să ți-l asumi. Nu este nimic
neobișnuit, se întâmplă în toată lumea, așa că nu
are sens să te gândești prea mult la acest aspect.
Cel mai bine e să găsiți cu toții un echilibru, pen-
tru ca relația ta să nu fie afectată și nici să nu pici
la mijloc. Foarte mulți oameni fac asta și nu văd
nimic anormal. Nu voi spune că nesiguranța mea
a contribuit la ceea ce a urmat, dar măcar aș fi evi-
tat multe momente în care îmi făceam griji și nu
aveam liniște. Nu te chinui mai mult decât e cazul.
Eu mă simțeam puțin inferior, mai ales că fe-
meia era nu doar independentă din punct de ve-
dere financiar, dar chiar stătea mult mai bine decât
mine. Nu am simțit vreodată că acest aspect ar
avea vreo importanță pentru ea, dar asta nu mă
72
împiedica să mă consider sub nivelul ei. Față de

precedentele experiențe, de data aceasta lucram
și eu, aduceam bani, nu eram în situația de a nu
avea deloc valoare, însă nu mă comparam cu ea,
care lucra la o companie mare și avea un salariu
foarte bun. În plus, și fostul soț avea o situație mai
mult decât bună din acest punct de vedere și mă
întrebam, uneori, dacă nu există un regret din
partea partenerei mele pentru un anumit confort
de care nu se mai bucura așa de tare cu mine. De
aceea e important să fii pe picioarele tale, să ai
succes pe plan profesional, te vei simți mult mai
bine, nu vei avea un complex care să te afecteze.
Lovitura „de grație” am primit-o după ce, într-o
zi, am găsit pe frigider o scrisoare, uitată de par-
teneră acolo. Poate n-aș fi remarcat-o dacă n-aș fi
văzut numele fostului, așa că am decis să arunc o
privire. Iarăși a fost unul din momentele pe care
aș vrea să le șterg din memorie, dar mă bucur că
am făcut-o, pentru că a fost un alt „șut care m-a îm-
pins înainte”. Experiențele, decepțiile mele au fost
printre cei mai buni profesori, m-au făcut să de-
vin luptătorul pe care îl vezi azi.
73
În scrisoare am recunoscut scrisul partenerei

mele, care îi scria fostului soț că îi e dor de el, că
și fetița suferă după tatăl ei, că îl așteptau amân-
două să se întoarcă. Pe măsură ce citeam, simțeam
cum picioarele mi se înmoaie, iar lacrimile înce-
puseră să-mi joace în ochi. Stăteam cu scrisoarea
în mână, iar aceasta începuse să tremure. M-am
forțat să termin de citit, deși rândurile îmi fugeau
prin față, nu reușeam să mă concentrez, să pun
ordine în gânduri.
Inima a început să mă doară, parcă cineva tră-
sese o săgeată prin mine. Nu înțelegeam ce se în-
tâmpla, credeam că poate e o glumă proastă, că
va apărea de după colț, râzând și întrebându-mă
de ce sunt așa palid. Știam însă adevărul, că relația
mea tocmai se terminase. Nici nu mai conta ce ar
fi putut să spună, ce explicații ar fi găsit. Nimic
nu putea șterge acel mesaj, dar mai ales adevărul
din spatele lui, că nu eram îndeajuns de bun pen-
tru ea, că ceea ce ofeream eu nu era suficient.
Ce era mai rău e că nimic nu mă pregătise pen-
tru așa ceva, nu ne certasem, nimic nu mă lăsase
să înțeleg că ea ar fi fost nefericită alături de mine.
74
Știu că dragostea orbește, dar pe mine m-a făcut

să nu văd absolut nimic, trăiam într-o lume para-
lelă, în care totul părea să fie roz. Eram îndrăgos-
tit total de ea, o iubeam mult și pe fetiță, chiar pe-
treceam mult timp împreună, ne jucam des, fă-
ceam tot felul de activități și chiar dacă niciodată
nu am încercat să îi înlocuiesc tatăl, pot spune că
eram o prezență mai sigură în viața ei.
M-am blestemat pentru prostia mea, pentru
„îndrăzneala” de a face planuri de viitor, să sper
că viața mea este pe un drum normal, chiar fericit.
Eu chiar credeam că în sfârșit am găsit-o pe cea
alături de care să îmi petrec restul vieții, pentru
care am luptat și am trecut prin multe. Eram gata
să mă cert total chiar și cu părinții mei, pentru că
nu doreau să o accepte și mi se părea nedreaptă
și tâmpită atitudinea lor. Le-am spus că sunt ridi-
coli și că nu sunt în stare să se bucure pentru fiul
lor ,care și-a găsit în sfârșit liniștea și locul.
Eu credeam că sunt în Paradis și când colo acesta
s-a destrămat imediat, iarăși nimic nu mai avea
sens, nu puteam să mă mai gândesc la nimic, îno-
tam într-o mare întunecată, în care se scufunda-
75
seră toate speranțele mele. Cât de mult am tras

pentru momentele de fericire, pe atât de repede
acestea au dispărut, ca prin magie, nimicite de câ-
teva cuvinte așternute pe hârtie.
Nu am făcut un scandal mare, nu am căutat să
mă răzbun sau să-i fac viața grea. Ce rost ar fi avut?
Inima cere ce dorește și nu puteam să o acuz pen-
tru așa ceva. Dar cred că ar fi arătat o dovadă de
respect pentru mine, omul care a stat totuși lângă
ea, care a crezut în ea și în relația noastră, dacă m-ar
fi pregătit pentru acest moment. Poate că a căutat
să nu mă rănească, poate s-a gândit că dacă lucru-
rile nu se repară cu fostul soț, atunci să aibă și va-
rianta de rezervă, nu știu care a fost raționamen-
tul ei, dar a procedat greșit, nu a dat dovadă de
maturitate. Nu vă chinuiți partenerul, chiar dacă
lucrurile nu mai merg.
Meritam mai mult, eu am muncit mult pentru
această relație, pentru ca ea să nu aibă niciun re-
gret, să nu se întrebe vreodată dacă a făcut bine
că a ales să se implice cu mine. Am încercat ca și
din punct de vedere financiar să nu simtă că doar
ea contribuie, că nu este nevoie să se gândească
76
că trebuie să mă întrețină și pe mine. Nu am fost

deloc o povară, dimpotrivă.
Nu o condamn că a ales pe altcineva, este opți-
unea fiecăruia alături de cine dorește să trăiască.
Dacă rămâneam împreună și ea ar fi fost cu gân-
dul mai mult la fostul soț, dacă s-ar fi întrebat
cum ar fi dacă s-ar împăca, am fi ajuns în același
loc, poate chiar mai rău. Aceste sentimente ar fi
măcinat-o până când ar fi ajuns să urască relația
dintre noi. S-ar fi declanșat discuții, frustrări, su-
părări. Deci nu decizia ei o critic, ci modul în care
a ales să se ascundă de mine, în care a profitat de
faptul că eram orbit de dragostea pentru ea și nu
vedeam alte lucruri. Nu a dat dovadă de curaj și
respect, iar asta m-a lovit cel mai tare.
De-a lungul timpului eu am constatat că senza-
țiile cresc și ele în intensitate, în același timp cu
tine. În adolescență, o suferință este mai puternică
în special pentru că este ceva nou, nu ai mai trecut
prin așa ceva. Pe măsură ce te maturizezi, acumu-
lezi experiențe, trăiri, momente de plăcere, de
extaz, dar și de durere, de suferință. Acestea din
urmă parcă sunt mai puternice, pentru că se așează
77
peste ceea ce ai trăit în trecut, mai pui un strat la

nefericirea ta și simți că este o construcție la care
ești condamnat să lucrezi mereu, să o înalți tot
mai sus.
Nici nu știu dacă mai are sens să vă spun ce a
urmat? Durere, mânie, disperare, dar mai ales
dezamăgire. O senzație cruntă de gol în suflet,
care mă cuprinsese total și peste care nu mai pu-
team să trec. Un sentiment de sfârșire, de epui-
zare psihică. Nu voiam să aud pe nimeni, să văd
pe nimeni. Nu existau vorbe care să mă conso-
leze, așa că nu avea sens ca cineva să încerce să
mă facă să mă simt mai bine. Nici nu doream să o
fac, din contră, doream să sufăr, doream să trec
prin toate sentimentele negative, să le respir, să le
trăiesc la o intensitate cât mai mare.
Știi când te doare măseaua, dar nu te abții să pi-
păi locul afectat cu limba, deși durerea se acuti-
zează? Exact ăla eram eu, omul în căutarea durerii,
care dorea să se hrănească cu ea, să se simtă mize-
rabil pentru că așa credeam că merit.
Doream să mă pedepsesc, deși creierul îmi
transmitea că nu făcusem nimic rău, că de data
78
asta nu mai eram copilul prost care nu putea să

ridice pretenții pentru că nu avea nimic de oferit.
Dar asta era și mai rău, tocmai pentru că de
data aceasta mă băgasem „all in”, ca la poker. Am
pus tot ce aveam mai bun în această relație și, totuși,
am fost respins. Ce rost mai avea să continui?
Nu am avut gânduri extreme, dar multe lu-
cruri negre mi-au trecut prin minte. Am încercat
să mă izolez, să nu mai las alți oameni lângă mine,
pentru că știam că tot eu voi sfârși rănit.
Nu îți spun nimic nou, sunt sigur că ai avut și
tu astfel de momente. Poate ai fost mai puternic,
poate nu, cert este că despărțirile pot fi extrem de
crunte.
„Salvarea” a venit la scurt timp, sub forma unei
alte relații. Dacă vrei, am sărit din lac în puț, dar
măcar, pe moment, mi-a luat gândul de la ce se
întâmplase. Ce a început ca o aventură prin care
urmăream să uit, pur și simplu, de despărțire,
avea să conducă la o altă experiență de viață dură,
pe care nu am cum să nu ți-o povestesc. Aveam
să fiu iar încercat, aveam să fiu nevoit să lupt din
nou ca să mă refac.
79
Când dragostea te amăgește
Nu cred că am întâlnit o persoană care să nu fi

avut de-a lungul vieții un măcar un moment în
care să se întrebe oare ce rost au toate astea? De
ce să mai te lupți când este evident că viața e ne-
dreaptă, ba mai mult, e programată să te lovească
când îți e lumea mai dragă, te lasă să crezi că are
sens să lupți, fericirea este doar după colț, pentru
ca apoi să îți tragă preșul de sub picioare și după
aia să te și lovească atunci când ești la pământ?
Chiar și persoanele care se bucură de succes în
viață găsesc clipe când se întreabă dacă alegerile
lor au fost bune, dacă nu cumva puteau să facă
lucrurile altfel. Oamenii normali au astfel de mo-
mente tot timpul, face parte din existența noastră
să ne îndoim, să regretăm ceea ce am făcut, dar și
ceea ce nu am făcut și să trăim cu speranța că totuși
80
destinul nu va fi atât de dur cu noi, că ne așteaptă

și altceva, chiar dacă uneori nu mai putem vedea
decât întuneric și suferință în jurul nostru.
Totuși, atunci când nu mai simți nici speranță,
când simți că nimic nu te mai poate consola în-
seamnă că ai ajuns aproape de fundul prăpastiei,
nu poți cădea mai jos. Dar poți rămâne acolo pen-
tru mult timp, dacă nu ești atent. În plus, să nu
zici niciodată că mai rău nu se poate. Poți avea în-
totdeauna o surpriză.
Exact așa mă simțeam eu, total prăbușit, de parcă
o presiune imensă stătea pe umerii mei și nu pu-
team să o ridic. Aveam impresia că sunt ultimul
ciumat, respins de lume. Știam că nu este adevă-
rat, dar nu poți spune unei inimi rănite să se vin-
dece imediat.
Cum spuneam, eram decis să mă pedepsesc, să
simt tot, cât mai tare, cât mai intens. Dar ăsta nu
era singurul chin la care mă supuneam. Nici pe de-
parte! Cel mai mult mă măcinau întrebările, cele
care nu îți dau pace, mai ales în momentele de
suferință. De ce eu? Ce am făcut rău? De ce nu am
și eu parte de șansa altora?
81
Eram un băiat muncitor, care nu înșela pe ni-

meni, respectam oamenii chiar dacă mie nu mi se
oferise decât rareori în timpul vieții. Trăgeam din
greu pentru tot ce aveam, nu am furat ca atâția
alții. Nu vedeam unde greșeam și totuși viața gă-
sise diferite moduri să își bată joc de mine. Cău-
tam un sens la lucruri care nu au sens să fie expli-
cate.
Aceste chestiuni macină cel mai mult o per-
soană care este într-o stare vulnerabilă. Nu te poți
abține să ți le pui, să îți cauți mereu defecte. Chiar
dacă ești conștient că nu ai făcut nimic rău, că nu
ai de ce să te cerți, tot găsești motive pentru care
să te consideri vinovat. Am observat chiar pe pro-
pria piele și nu numai că este mult mai ușori să te
condamni, chiar și când nu este cazul. Omul are
darul de a se tortura cel mai bine. Tu poți fi cel
mai mare dușman al tău.
În toată această stare negativă, am dat peste ci-
neva care se afla într-o situație la fel de neagră. O
femeie atrăgătoare, cu o poveste tristă în spate. Și
ea avea copil, dar încă era măritată. Căsnicia nu mer-
gea, iar ea căuta o cale de a se desprinde definitiv.
82
O să zici că trebuia să fiu avertizat, că erau toate

semnalele pentru o altă poveste cu un final ce nu
putea să fie fericit pentru mine. Trebuia să îmi văd
de treabă, să nu mă bag eu să salvez situația. Adri-
ane, chiar n-ai învățat nimic?
Ai avea dreptate sută la sută, dar ideea este că
atunci nu judecam coerent, eram încă într-o stare
mizerabilă. Trecuse puțin timp de la relația pre-
cedentă și nu vedeam o cale prin care lucrurile să
devină mai bune, mai suportabile.
Nu voiam să salvez pe cineva, nici măcar pe
mine, dar probabil că mă temeam că prea multă
izolare, singurătate, avea să mă îndepărteze și
mai mult de lume. Voiam să simt puțină căldură,
companie, ceva care să îmi amintească să trăiesc.
Nu asta dorim cu toți?
Am încercat să o țin la distanță, nu am vrut să
mă implic foarte tare, mi-era frică la propriu de
acest lucru, știam că dacă îmi permit să simt din
nou, să mă îndrăgostesc iar, durerea va reveni, la
final, mai tare. Așa măcar o simțeam constant, mă
obișnuisem cu ea tot așa cum învățăm să ne adap-
tăm la orice condiții. Dar dacă aș fi luat-o iar pe
83
drumul acela, dacă speram din nou, lucruri rele

se puteau întâmpla din nou.
Totuși, ea a arătat, în același timp, răbdare, dar
și insistență. Nu m-a presat niciodată, dar avea
grijă să fie des prezentă lângă mine să îmi arate
afecțiune, înțelegere și nu părea să ceară nimic în
schimb. Nu se supăra de momentele când o res-
pingeam sau refuzam să ne vedem. Pricepuse că
încă nu eram vindecat total, că nu eram capabil
în acel moment să mă implic emoțional foarte tare
și respecta acest lucru.
Dar, în același timp, îmi arăta clar că este atrasă
de mine, că începuse să aibă sentimente puternice
și își dorea mai mult. Dar a știut să facă în așa fel
încât să mă facă pe mine să vin spre ea. Dacă ar fi
încercat să grăbească lucrurile, probabil totul s-ar
fi încheiat acolo.
Eu eram destul de atras de ea, fizic vorbind, și
mă deconectam de minune când eram împreună,
dar nu urmăream nimic în mod special. Avea
multe calități, mă făcea să râd, puteai avea o dis-
cuție cu ea, dar nu pot să zic că simțeam ceva deo-
sebit.
84
Știi cum sunt poveștile acelea de iubire mistui-

toare, cu pasiune mare? Ei bine, la noi se întâmpla
exact opusul. Era doar o relație lejeră, fără mari
bătăi de cap, fără complicații. Uneori acestea sunt
cele mai bune și exact de asta aveam nevoie în
acel moment. Ultimul lucru pe care l-aș fi vrut era
să mă bag într-o legătură serioasă cu cineva.
Cel puțin așa consideram la început, dar acest
lucru nu avea să conteze foarte tare pe termen
lung. În sinea mea începusem să apreciez modul
în care această femeie ținea la mine, cum nu mă
mințea și se dăruia în această relație, deși eu nu
promisesem nimic, ba mai mult, puteam să o ter-
min în orice moment. Ea dădea însă dovadă de o
dorință uimitoare, practic trăgea relația pentru
amândoi și nu puteam rămâne insensibil la asta.
Așa cum se întâmplă de obicei, am intrat într-o
rutină plăcută, a început să îmi facă plăcere tot
mai mult compania ei, până când într-o zi am avut
surpriza să descopăr că nu mai simțeam nimic
pentru fosta iubită. Nu mai rămăsese nimic din
suferința aceea, decât o memorie usturătoare, dar
cam atât. Mai mult, începusem, pentru prima
85
dată după luni de zile, să mă gândesc la viitor, la

planurile mele, la ceea ce voiam să construiesc în
continuare. Era un sentiment atât de plăcut să pot
să mă concentrez liniștit la mine, la ceea ce voiam
eu să fac. Să fiu iar optimist, să nu simt mereu că
lumea este pe cale să se termine. Era ca și cum ieși-
sem dintr-o peșteră după atâta timp și redescope-
ream că pot să trăiesc la lumina soarelui. Îmi era
iar cald și bine, iar fata de lângă mine avea un rol
important.
Ea nu s-a ascuns niciodată de faptul că era mă-
ritată, dar mereu vorbea cu tristețe de căsnicia ei,
de anii pe care îi considera pierduți, de viața mai
puțin frumoasă pe care o avea. Am vrut să văd
dacă pentru ea legătura dintre noi era doar un
mod de a evada din cotidian, de a se desprinde
puțin dintr-o relație în care se simțea captivă. Totuși
m-a asigurat că dorește să divorțeze, pentru că nu
dorea să trăiască toată viața nefericită, mai ales că
alături de mine găsise ceva frumos, special și îl
puteam împărți împreună.
Așa au trecut cel puțin 5 luni, în care ne vedeam
cum puteam, „furam” momente împreună. Nu
86
spun că mi-era comod, dar nici nu am considerat

că este un lucru de care să mă îngrijorez. Eu mă
concentram și pe aspectul profesional, în plus nu
voiam să presez, să o pun într-o situație proastă
și mă mulțumeam cu ce aveam în acel moment.
Credeam că dacă voi încerca să forțez, exista ris-
cul să stric tot și nu avea sens.
Mai era și faptul că încă nu voiam să le spun pă-
rinților mei nimic, în special tatălui meu. După ce
mă certasem atâta cu el pentru fosta iubită, pentru
ca apoi să o accepte cu tot cu copil, doar ca apoi
să fie martorul decepției mele, ce-ar fi zis să vin
acum cu altcineva, nu doar în aceeași situație, dar
și măritată pe deasupra?
Știam că nu aș mai fi avut loc în casă, ajungeam
iar la scandaluri mari. Nu eram de acord cu tata,
dar în acest caz nu aveam nevoie de alte tensiuni.
În plus, știu că și el se atașase de fosta mea parte-
neră și de fetița ei. Și pentru ei despărțirea mea
venise ca un șoc, mai ales după ce văzuseră în ce
stare ajunsesem. Așa că am zis să las lucrurile să
evolueze, iar apoi să îmi fac griji cum vor reacți-
ona ai mei la veste.
87
Problema era că lucrurile chiar au evoluat, mai

ales din punct de vedere sufletesc. Eram tot mai
legați unul de celălalt și nu mai eram dispus să o
împart cu altcineva. Consideram, pe bună drep-
tate, că dacă vrem să ne construim o viață împre-
ună, așa cum pretindea și ea că dorește, atunci
trebuia să lăsăm amândoi trecutul în urmă. Eu
trecusem peste traumele relației precedente, dar
ea, după un an de când ne cunoscusem, era tot
măritată. Mă asigura că din punctul ei de vedere
căsnicia nu mai reprezenta nimic, dar că așteaptă
momentul potrivit să se desprindă. Că vrea să
mai crească copilul și să nu fie afectat, mai ales că
acesta era obișnuit într-un anume mediu și nu
dorea să îl rupă brusc, să apară o schimbare atât
de mare.
Auzeam și eu mereu de cazuri în care părinții
puneau copiii în mijlocul unor divorțuri urâte, îi
foloseau ca armă împotriva celuilalt și nu doream
acest lucru, dar în același timp simțeam că nici nu
pot sta așa. Eram foarte îndrăgostit de ea, practic
viața mea în acel moment era construită în jurul
ei, a relației dintre noi. Ea reprezenta totul, dar eu
88
nu o puteam avea integral. Acest lucru începuse

să mă macine, mai ales în momentele în care nu
era cu mine. Începuseră să apară întrebări care nu
îmi dădeau pace. Ce face când e cu soțul ei? Dacă
trăiește și cu el în același timp? Ea spunea că rela-
ția lor devenise una platonică, dar dacă nu era așa?
Era totuși bărbatul ei, putea accepta el așa ceva?
În afară de copil, îi mai lega ceva?
Încercam să mă port cât mai calm în preajma
ei, dar o tensiune începuse să apară între noi, pen-
tru că nu-mi era ușor și nu cred că i-ar fi fost alt-
cuiva, mai ales că vorbeam de o dragoste mare,
nu de o simplă aventură. Chiar dacă încercam să
nu vorbim mereu doar despre acest fapt, tocmai
pentru a evita certurile, în capul meu presiunea
era mare. Nu mă gândeam decât la momentul
când avea să divorțeze, îmi imaginam ușurarea
enormă pe care urma să o simt. Din momentul
când aș fi știut că era liberă să ne facem viitorul
împreună, aș fi fost cu adevărat fericit. Din păcate,
acel moment se lăsa așteptat tot mai mult.
Toată această situație începuse să mă afecteze
din toate punctele de vedere, nu puteam să mă
89
concentrez în timpul zilei, nu mai eram la fel de

bun la muncă. Mintea îmi rătăcea mereu la ea și
atunci încercam să trag de mine să nu fac greșeli
la serviciu, să vadă lumea că era ceva în neregulă
cu mine. Unii colegi remarcaseră că eram mereu
îngândurat, că nu mai ieșeam cu ei, că nu mai râ-
deam la glume, că îmi e greu să mă apuc de ceva.
Știam toate astea, dar eram incapabil să mă adun.
De disperare, începusem să merg la biserică.
Eu cred că Dumnezeu, chiar dacă m-a și încercat,
la final mi-a arătat mereu calea cea bună, a avut
grijă de mine. Nu mi-e rușine de credința mea și
să mă încredințez Lui.
De aceea, în acele momente de confuzie, supă-
rare, chiar disperare, am început să mă opresc din
drum pe la biserică. O făceam în fiecare seară, nu
cred că ratam vreuna. Eram foarte obosit după
muncă, ajungeam la 10 seara acasă, apoi cădeam
frânt și a doua zi o luam de la capăt. Dar aveam
grijă ca pe drumul de întoarcere să mă opresc la
biserică și să mă rog. Nu conta că ploua, că era frig,
întuneric sau zăpușeală, eu nu ratam niciodată
prilejul. Poate vei considera o copilărie asta, poate
90
vei râde de mine, dar să știi că pe mine mă ajuta,

găseam alinare. Stăteam în genunchi sau pe bancă
și mă rugam mereu ca bunul Dumnezeu să nu mă
mai tortureze și să facă minunea. Poate că nu era
frumos că voiam ca o familie să se destrame, dar
simțeam că ea pe mine mă iubea, că relația lor era
o minciună, așa că mai bine să fie alături de cineva
cu care se iubea.
La un moment dat, chiar am fost abordat de
niște băieți care m-au întrebat dacă am pățit ceva,
de mă opresc zi de zi la biserică, să mă rog. Remar-
caseră că nu lipseam aproape deloc și erau curioși.
Ce puteam să le explic? Că nu puteam să mă
bucur total de relația mea, de femeia pe care o iu-
beam enorm? Că de fiecare sărbătoare eu eram
singur, pentru că nu putea să plece de lângă copil
și nici nu dorea să știe încă soțul de mine. Chiar
dacă mergeam la o petrecere cu prietenii sau stă-
team în familie, nu mă simțeam bine, nu puteam
să gust niciun prilej de bucurie, pentru că ea nu
era lângă mine. Oricât de multă lume ar fi fost
lângă mine, eu eram tot singur. Și această stare se
accentua tot mai tare.
91
Nu am mai putut să mă ascund nici de părinții

mei și le-am mărturisit tot, le-am spus prin ce tre-
ceam. Îți imaginezi ce a fost la gura tatălui meu.
Din prost nu mă mai scotea și asta mă enerva
foarte tare, mai ales că simțeam că de data aceasta
are dreptate. Eram în pericol să repet aceleași gre-
șeli, să ajung iar la despărțire fără să fi învățat ni-
mic din experiențele anterioare. Eram însă pornit
pe drumul meu, știam una și bună, eu pe ea o do-
ream și nu aveam de gând să renunț. Tata n-a mai
zis nimic, a acceptat cu greu situația, cred că mai
mult pentru că vedea că oricum trăiam într-o stare
de tensiune continuuă și probabil nu voia să mai
adauge și el alte probleme pe capul meu.
Pentru că deja tensiunea devenise mare, am ho-
tărât de comun acord cu iubita mea să mergem la
un psiholog, să o ajute să găsească puterea nece-
sară pentru a face pasul decisiv. Femeia îmi spu-
sese că asta îi lipsea, curajul, tăria de a „tăia în
carne vie”. Știa că vor urma complicații și se temea
de asta, de aceea eram dispus să fac tot ce era ne-
voie ca să o ajut să treacă de acest prag.
Am ales calea psihologului, deși nu puteam
spune că eram foarte încântat de această soluție,
92
iar evenimentele ulterioare aveau să îmi confirme

temerile.
Acolo am aflat ceea ce știam, dar nu puteam
accepta. Copilul reprezenta principalul obstacol
în calea fericirii noastre, sau poate principala scuză.
Partenera mea se plângea că dacă va face pasul
decisiv, atunci acesta va suferi, că nu va înțelege
de ce se destramă familia lui. Spera ca atunci când
va crește să poată să îi explice mai bine că urmau
să aibă loc niște schimbări majore, că nu avea mo-
tive să se îngrijoreze. Dar simțea că acum nu era
cazul pentru această discuție.
Eu știam toate acestea, dar îmi era foarte greu
să accept. Eram prins într-un cerc vicios, din care
simțeam că nu pot să mai ies. Cum să îi cer unei
mame să sacrifice fericirea copilului, ca să mă mul-
țumească pe mine? Dar cum puteam să mai stau
eu, să rezist în această relație, când situația mă
rănea? Meritam să mă chinui pentru un viitor din
ce în ce mai nesigur?
Speram ca psihologul să ne ajute să găsim niște
răspunsuri, poate o soluție să mergem mai departe.
Înțelegeam frica ei în legătură cu copilul, dar, pe
93
de altă parte, ceea ce se întâmpla nu era corect nici

față de mine, iar ea ar fi trebuit să vadă asta. O iu-
beam enorm, așa că deja trecusem peste multe,
dar mă apropiam de limită și viața mea devenise
un calvar.
Am observat că psihologul începuse să lucreze
cu noi separat, din ce în ce mai des, nu voia să ne
mai primească împreună. În ședințele cu mine mi
se părea că mesajul lui era din ce în ce mai clar
unul în care îmi transmitea să înțeleg problema
femeii, să nu mai pun presiune pe ea. Poate că asta
ar fi fost un punct de vedere rezonabil, dar când
a început să sugereze că poate e momentul să iau
în considerare și alte opțiuni în viață, atunci am
explodat. Eu venisem la el disperat, pentru a mă
ajuta să găsesc cel mai bun mod ca femeia iubită
să nu sufere și el mă îndemna să o părăsesc. De
ce nu o ajuta să scape dintr-o căsnicie care nu o
făcea fericită?
Probabil că și din aceste episoade provine o
parte a neîncrederii mele în majoritatea psiholo-
gilor. Nu spun că nu pot ajuta oamenii sau că nu
sunt cazuri unde este nevoie de sprijinul lor, dar
94
pentru majoritatea oamenilor, îi sfătuiesc să își gă-

sească singuri răspunsurile. Nu e nevoie să dea
mulți bani ca să rămână cu și mai multe întrebări.
Un psiholog nu va încerca să îți ofere soluții, așa
că nu te aștepta la cine știe ce revelație dacă vei
apela la serviciile unuia. Repet, știu și cazuri unde
persoanele au beneficiat de pe urma unor astfel
de ședințe, le-a ajutat să se deschidă, să vorbească
despre probleme sensibile pe care le țineau as-
cunse de cei dragi și doar și din acest motiv a me-
ritat efortul. Dar știu și persoane care au apelat la
serviciile unui psiholog pentru a-i ajuta să înțe-
leagă anumite traume, nemulțumiri, doar să des-
copere că pentru asta trebuie să accepte anumite
adevăruri dure și au renunțat. Nu e vina psiholo-
gului aici, dar totul se rezumă, așa cum spuneam,
la voința ta de a accepta să fii ajutat și mai ales de
a te ajuta singur. Probabil adevărul este undeva
la mijloc.
În cazul meu, din păcate, psihologul avea alte
intenții, care m-au surprins total. Pentru că l-am
presat, a recunoscut că el lucra de fapt cu ideea
de a o convinge pe partenera mea să își salveze
95
familia, să mai dea o șansă căsniciei și să se în-

toarcă la soț, tocmai pentru că asta ar asigura liniș-
tea căminului.
Am rămas surprins total, ca să nu zic dezgustat
de-a binelea. I-am spus că își bate joc de meserie,
că îmi lua banii ca să îmi facă rău, practic. Nici
măcar nu puteam spune că aceasta era soluția cea
mai bună și pentru femeie, atât timp cât ea venea
mereu la mine și spunea mereu că doar cu mine
se simțea împlinită. În loc să ne ajute să ne regă-
sim, să luptăm împreună, el se gândea doar la fa-
milia lor, în timp ce pe mine mă îndemna să o las
în pace și să îmi văd de viață.
Nu știu dacă această experiență a influențat în
vreun fel ce a urmat, dar știu sigur că bine nu a
făcut. Deja lucrurile se stricaseră destul de tare și
se cam îndreptau într-o direcție care nu îmi dădea
speranțe. Dar eu refuzam în continuare să mă dau
bătut și eram decis ca, împotriva tuturor proble-
melor, să salvez relația. Acum aș spune că m-am
mințit singur, că devenise mai mult o chestiune
de orgoliu, dar este foarte greu să vezi lucrurile
corect atunci când ești implicat direct.
96
Au trecut 4 ani și divorțul nu mai venea. În

mintea mea știam deja că nu mai avea să se în-
tâmple, dar inima mă ținea legat de ea, mă orbea
în fața adevărului evident. Relația nu mai aducea
bucurie niciunuia dintre noi. După atâta timp,
tensiunea acumulată începuse să răbufnească din
ambele direcții. Eu nu mai eram dispus să am răb-
dare și mă descărcam din ce în ce mai des. Certu-
rile erau la ordinul zilei, reproșurile, lacrimile, doar
la asta se rezuma acum legătura noastră. Țipam
la ea și îi spuneam adesea că nu mai rezist, că sunt
bătaia ei de joc, că deja copilul a crescut și nu mai
poate fi folosit drept scuză. Ea plângea și mă ruga
să îndur, că este prinsă într-o situație grea, că în-
cearcă să facă ce e mai bine pentru toată lumea.
Aș fi vrut să spună că urmărește ce este bine pen-
tru noi, dar deja era mult prea târziu pentru așa
ceva.
Am și amenințat-o, i-am spus că voi merge și
voi spune totul soțului, că ea în ultimii ani a dus
o viață dublă și eram curios dacă el era de acord
cu așa ceva. Asta o speria cel mai tare, plângea și
mai mult, mă implora să mai am răbdare.
97
Ajunsesem amândoi în momentul în care ne

chinuiam mai mult și fiecare aștepta ca celălalt să
curme suferința. Mie îmi era foarte greu, pentru
că încă mă simțeam legat de ea, chiar dacă nu mai
aveam speranțe. Mă gândesc uneori cum aș fi re-
acționat dacă ar fi venit în zilele acelea și chiar ar
fi zis că a înaintat divorțul. Mai voiam oare cu ade-
vărat asta? Mai aveam putere să o iubesc sau deja
era doar obișnuința care ne ținea legați? Nu aveam
să aflu răspunsul la această întrebare.
Ce mai era între noi s-a năruit în momentul în
care am aflat că se decisese să mai facă un copil
cu soțul. Țin minte și acum momentul când mi-a
dat vestea. Aș fi vrut să plâng, dar în același timp
îmi venea să și râd. Trăiam o combinație de du-
rere cu ușurare. În sfârșit, venise momentul să
pun capăt chinului. Urma să sufăr, dar deja o fă-
cusem atât de mult în acești ani, că acum mă sim-
țeam împăcat cu situația. Pot să spun chiar că am
simțit toată iubirea mea scurgându-se afară din
mine. Eram conștient că acest moment urma să
vină odată și-odată, așa că nu a mai fost, practic,
niciun șoc.
98
O simțeam că îi era frică de reacția mea. Pro-

babil că 9 bărbați din 10 ar fi dorit să se răzbune.
Era ușor să îi arunc în aer lumea, trebuia doar să
mă duc să am o discuție cu soțul, să îi explic cum
amândoi am fost înșelați atâta timp și cum mereu
spunea că relația cu el era inexistentă, că nu ducea
o viață frumoasă și de aceea se aruncase în brațele
altui bărbat. Aș fi putut să fac asta și ar fi pierdut,
probabil, tot. Sau i-aș fi făcut viața mult mai difi-
cilă. Poate că soțul ei știa ceva, dar una este să
bănuiești, alta e să fii confruntat cu realitatea.
Dar ce rost avea, ce puteam să câștig? Nici măcar
satisfacție morală nu mi-ar fi adus, așa că am accep-
tat situația. Nu mi-a fost ușor, dar asta a fost ale-
gerea ei și nu cred că aș fi putut să fac ceva să o
schimb. Nici nu cred că aș fi vrut să o fac.
Trebuie să înțelegi că răzbunarea sau astfel de
gânduri nu aduc nimic bun. Eu mereu am respec-
tat femeile cu care am fost, chiar dacă nu mereu
m-am bucurat de același privilegiu. Nu a contat.
O femeie poate aduce frumusețe în viața ta, îți poate
oferi un sens, un motiv pentru care să lupți. Dacă
ai noroc – asta e valabil pentru toată lumea – poți
99
să găsești un partener care să lupte alături de tine,

alături de care să îți formezi o familie. De aceea
am apreciat mereu ce mi s-a oferit de către parte-
nerele mele, am prețuit asta și chiar dacă lucrurile
s-au stricat, ulterior, am rămas cu amintiri frumoase.
Până la urmă, viața ar fi fost mai palidă fără ele.
Și chiar dacă despărțirile m-au distrus, m-au aju-
tat să descopăr că sunt puternic și că mă pot reface.
Asta trebuie să fie mentalitatea tuturor. Vom
suferi, vom cădea rău de tot, dar tot noi ne vom
ridica și fiecare eșec ne va ajuta ca data viitoare să
știm să gestionăm situația și până la urmă ne vom
găsi persoana potrivită. Despărțirile aduc lacrimi,
aduc durere, dar nu vă feriți, prețuiți aceste lecții
dure, pentru că fiecare dintre ele vă va ajuta să
faceți un pas în față.
Nu încerca să îți proiectezi furia către cineva,
nu face rău degeaba, nu vei câștiga nimic. Trebuie
doar să lupți, să te ajuți singur și vei fi bine. Eu
am primit pumni din toate direcțiile, dar nu m-am
dat bătut și acum stau pe picioarele mele și îți
spun clar că nu ai nevoie de ajutorul nimănui ca
să reușești. Alege să fii puternic!
100
Ce duce la o despărţire?
Primesc destule mesaje de la oameni care mă

întreabă ce produce o despărțire, ce ar putea să
facă ca să evite un astfel de deznodământ. Nu există
o rețetă universală, până la urmă fiecare relație
are particularitățile ei, fiecare om are calitățile și
defectele lui, așa că o relație depinde de cum se
îmbină trăsăturile celor doi parteneri.
Am încercat, totuși, în capitolele anterioare, să
trasez niște cauze generale care pot duce la un ast-
fel de deznodământ, nedorit de nimeni.
Planul profesional sau, mai curând, lipsa aces-
tuia, poate reprezenta o cauză importantă, chiar
dacă ne place sau nu să recunoaștem. E mult mai
bine să ai un partener independent financiar. Nu
spun că trebuie să aibă mulți bani, ci să nu de-
pindă de celălalt, să contribuie și el la bunăstarea
101
vieții de cuplu ori a familiei. Un partener care este

satisfăcut din punct de vedere profesional va fi mult
mai liniștit, nu va fi năpădit de griji și se va putea
concentra mai ușor la aspectul personal. Nu va aduce
frustrări și nesiguranță în relație. Crede-mă, dacă
o persoană este total dependentă financiar de cea-
laltă, atunci în timp se vor isca probleme, nemul-
țumiri.
Cel care nu oferă valoare va fi mereu temător,
nesigur, va încerca să se controleze, dar nu va reuși.
Totodată și pentru partenerul care are succes poate
fi obositor să simtă mereu că are o povară în spate.
Știu că sună rău, dar cei care au fost în situația
asta știu despre ce vorbesc. Nu spun că fiecare tre-
buie sau poate să contribuie în același mod la
relație, dar dacă amândoi aduc ceva, dacă au va-
loare, atunci lucrurile se vor aranja mult mai ușor.
Va fi o relație mult mai echilibrată și una în care
gelozia va apărea mult mai greu.
Gelozia pătrunde atunci când unul dintre par-
teneri este mai nesigur, când el simte că nu oferă
îndeajuns de multă valoare persoanei iubite, iar
aceasta poate fi tentată să caute ceva mai mult în
102
altă parte. Este foarte dureros să îți dai seama că

ții în loc pe cel de lângă tine, că știi că fără tine ar
putea reuși mai mult.
Un alt motiv important poate fi cel al lipsei de
experiență a unuia dintre parteneri, a unei lipse
de educație, dacă vrei.
În primele relații eu nu ofeream nimic de va-
loare, așa cum am mai spus. Dacă profesional eram
încă foarte jos, nu a ajutat nici că din punct de ve-
dere mental nu eram pregătit pentru o legătură
puternică, nu știam cum să țin pe cineva lângă
mine și să se simtă bine.
Dacă în anii adolescenței aspectul fizic, sexual,
contează foarte tare, după un timp acest lucru nu
mai este foarte important. Nu spun că nu rămâne
o componentă principală a unei relații, nu poți sta
cu cineva care nu te atrage deloc, dar oamenii caută
și altceva. O persoană caută pe cineva care să îi
aprecieze gusturile și cu care să poată comunica.
Trebuie să existe înțelegere și respect între mem-
brii unui cuplu.
Știu o fată care are o relație de peste 5 ani cu un
băiat. La un moment dat mi-a mărturisit că era
103
nemulțumită din punct de vedere sexual de par-

tener. Intervenise comoditatea între ei, iar omul
nu prea mai avea grijă de el, se îngrășase, iar ea
nu prea se mai simțea atrasă de el fizic. Era o fată
frumoasă, așa că știu sigur că avea pețitori, de unul
dintre ei era foarte atrasă fizic, dar nu făcea niciun
pas în direcția asta. Așa că am vorbit cu ea, crezând
că are un blocaj mental sau o teamă de a ieși dintr-o
relație, chiar și nefericită.
M-a privit uimită, apoi a izbucnit în râs și m-a
întrebat de ce spun că e nefericită. I-am spus că se
plângea de lipsa unei vieți sexuale satisfăcătoare,
ea fiind totuși la 34-35 de ani, o femeie activă din
punctul ăsta de vedere. Atunci mi-a zis că s-a gân-
dit la asta, dar că și-a dat seama că nu voia să își
lase sub nicio formă partenerul, pentru că iubea
toate celelalte aspecte ale lui. „Mă face să râd, nu e
un obsedat de control, nu mă verifică în telefon sau
ceva, nu are crize de gelozie și, în plus, cu el pot să vor-
besc despre orice. Mă ascultă și nu mă judecă, ceea ce,
în ziua de azi, găsești greu. Când ies în oraș, nu mi-e
frică să beau un pahar în plus, pentru că știu că nu se
sperie sau îmi ține vreo predică. În plus, are grijă de
104
mine, îmi face mici suprize, plecăm peste tot și acolo

ne distrăm. Așa că, de ce aș pleca?”
Femeia se simțea excitată mental de partener,
se simțea protejată. Era iubită și respectată, iar ea
aprecia acest lucru. De ce să riște totul pentru o
partidă de sex? Nu știi ce te așteaptă după satis-
facția de moment.
Exact asta mi-a lipsit mie, nu reușeam să țin
partenerele interesate. Nu aduceam nimic în rela-
ție, acum văd asta, așa că nu pot să le acuz. Am
primit răspunsurile pe care le căutasem atâta timp
și, chiar dacă nu mi-au plăcut, le-am acceptat.
Într-o despărțire mai contează și modul în care
aceasta se produce. Dacă îți vei prinde partenerul
că te înșeală, șocul va fi unul mult mai tare, prac-
tic vei suferi o traumă. Este o imagine de care vei
scăpa cu foarte multă greutate, te va urmări mereu,
te va bântui întotdeauna, chiar și în relațiile vii-
toare. Acest fapt poate provoca multă suferință pe
o perioadă lungă de timp, te va face să nu mai ai
încredere în oameni, riscă la propriu să te facă să
te îndoiești de toți și chiar și de tine. Durerea o vei
purta mereu alături de tine și cu greu te vei reface
105
de pe urma unui astfel de șoc. Chiar și o persoană

puternică, hotărâtă, ar avea probleme să se refacă
cu adevărat după o lovitură de acest gen. Îți tre-
buie o voință puternică și capacitatea de a te ges-
tiona din punct de vedere sentimental, pentru a
nu fi doborât. O astfel de rană se va închide foarte
greu, dacă nu vei găsi resursele să treci peste, să
realizezi că nu se termină viața acum și că nu are
sens să te pedepsești tu pentru greșeala celuilalt.
De aceea, pentru cei care nu se mai regăsesc
într-o relație, care simt că au nevoie de altceva, că
vor să aleagă alt drum, atunci să nu aștepte. Este
mult mai bine dacă partenerul e sincer, dacă îți
spune că nu mai sunteți pe aceeași lungime de
undă, dacă îți argumentează decizia. Va fi o lovi-
tură oricum, dar măcar vei ști care sunt cauzele și
chiar dacă nu va mai fi nimic de făcut, măcar poți
să te consolezi cu ideea că nu ai ce face și trebuie
să mergi mai departe. Poate va fi un șoc, dar nu
la fel de mare.
Foarte important de spus: în nicio situație să
nu lași disperarea, suferința de după o despărțire,
să te împingă spre ideea de suicid. Știu că este un
106
gest extrem, dar pentru unii oameni există și

această posibilitate, iar acest lucru e incredibil de
grav. Nimic, nicio dramă sentimentală nu trebuie
să împingă un om la un asemenea gest. Și îți voi
arăta, în capitolele următoare, de ce viața merită
și trebuie trăită!
107
Când orgoliul te salvează
Una dintre cele dure trăiri pe care le poți avea

după o despărțire este cea a umilinței, a faptului
că nu ești îndeajuns de bun. Când partenerul te
anunță că vrea să meargă mai departe, că dorește
altceva de la viață, e clar că nu poate găsi aceste
lucruri alături de tine. Nu ești tu omul capabil să
facă persoana de lângă tine fericită, iar dacă acest
fapt se petrece cu altcineva, atunci simți cu adevă-
rat că ești ultimul om. Toate eforturile tale au fost
inutile, pur și simplu nu ai fost îndeajuns de bun.
Momentele de fericire, în care tu credeai că faci
totul cum trebuie, erau de fapt o iluzie, nu au con-
tat deloc, s-au șters cu buretele.
Aceste gânduri te vor măcina foarte tare, nu vei
putea să accepți foarte ușor despărțirea și vei fi
gata să faci orice ca să întorci din drum persoana
108
iubită. Nici nu mai contează dacă nu ai greșit cu

nimic, dacă, de fapt, partenerul a cauzat această
stare de fapt, în mintea ta va rula doar gândul că
tu ești de vină și trebuie să faci ceva ca să repari o
situație pe care nu tu ai provocat-o.
Cunoșteam un băiat a cărui soție nu prea îl res-
pecta. Ce e drept, el era genul mai timid, care avea
probleme să se integreze, avea doar câțiva prie-
teni, iar ea era o persoană mult mai energică. La
început credeam că se completau, dar apoi am
văzut că lucrurile nu prea se potriveau, iar fata a
văzut același lucru. Într-un film, această poveste
s-ar fi terminat frumos, cu bărbatul ieșind din ca-
rapacea lui datorită poftei ei de viață. Din păcate,
în realitate lucrurile merg altfel.
N-am priceput de ce a ales fata un astfel de par-
tener. Ce e drept, erau încă din facultate împreună,
poate că la început i s-a părut un băiat pe care se
putea bizui, cred că asta a gândit. L-a luat pentru
că era pariul sigur, cum se zice, dar asta nu era co-
rect nici față de el, nici față de ea, până la urmă.
În loc să îi zică pe șleau că această relație e o gre-
șeală, că el nu este ce îi trebuie și să își vadă amân-
109
doi de viață, fata a preferat să vorbească cu alți

bărbați, să flirteze mereu, să caute aventuri. Nici
măcar nu se ascundea foarte tare, ceea ce nemul-
țumea pe cei din anturajul lor, care erau prieteni
și cu el. Partenerul ei poate era mai introvertit, dar
nu era orb. Vedea și el ce se întâmpla, dar de frică
să nu o piardă, să nu rămână singur, se prefăcea
că totul e în regulă. Accepta aproape orice din
partea ei, pentru că nu se aprecia pe sine, nu avea
orgoliu și suferea mult, doar pentru câteva mo-
mente de atenție din partea soției sale. La final
nici asta nu l-a salvat de o despărțire, pentru că
femeia a găsit ce căuta, până la urmă.
Dacă ar fi avut mândrie, ar fi realizat că valo-
rează mai mult de atât, că poate să ofere mult mai
multe și că ea era cea care nu se purta cum tre-
buie. Nu o obliga nimeni să rămână alături de un
partener care nu o făcea fericită, trebuia să plece
mai devreme, nu să îl chinuie pe cel care o iubea.
Iar el ar fi trebuit să se desprindă de ea și să îi spună
că fiecare trebuie să meargă pe drumul lui.
Știu, e foarte ușor să vorbești, însă e greu când
inima te doare, când tot ce vrei este să te întorci
110
la fostul partener, când simți că nimic nu va mai

fi în regulă până nu va fi salvată relația. E ușor să
dai lecții, mai greu e să le aplici.
Aici trebuie să intervină orgoliul tău. În gene-
ral, mândria e văzută ca un defect, mai ales dacă
e în exces. Aici pot fi de acord, dar într-un astfel
de caz orgoliul poate fi calea care te va scoate din-
tr-o stare proastă.
E normal să te gândești excesiv la persoana de
care te-ai despărțit, e de înțeles și faptul că te con-
sideri vinovat, că vrei să revină lucrurile la normal,
dar trebuie să găsești tăria să vezi obiectiv lucru-
rile. Tu ești gata de orice, să ierți toate greșelile ce-
luilalt, dar oare ăsta să fie răspunsul? Nu cumva
asta poate fi marea greșeală.
Gândește-te la motivele despărțirii, pentru că
acestea nu au dispărut și dacă s-a ajuns în acel
punct, atunci sunt mai serioase decât credeai. Ești
gata să treci iar prin suferințe? Să o iei de la capăt?
Eu mereu m-am motivat în acest fel. Chiar și în
timpul suferințelor cele mai crunte, mi-am zis că
nu trebuie să fiu eu cel mai slab dintre noi. Dacă
fostul partener a reușit să treacă peste despărțire,
111
dacă a găsit pe altcineva și e fericit, eu de ce să fiu

mai prejos? Nu merit și eu ceva mai bun? Sigur
se va întâmpla și acest lucru și, deși doare rău, pot
și trebuie să merg mai departe. Dacă cealaltă per-
soană a putut, cu siguranță voi reuși și eu.
Orgoliul e primul pas în lupta cu despărţirea.
112
Nu toate amintirile sunt frumoase
Amintirile sunt, probabil, cea mai mare comoară

a omului, practic reprezintă colecția vieții noastre,
locurile prin care am fost, persoanele pe care le-am
cunoscut, alegerile pe care le-am făcut, toate au
un loc special în mintea noastră, unde pot fi acce-
sate. Am întâlnit persoane care preferau să nu
facă multe poze în vacanțe, pentru că spuneau că
oricum acele locuri și momente minunate vor ră-
mâne în inima și mintea lor. Amintirile pot fi cel
mai mare aliat al nostru... sau cel mai mare duș-
man, mai ales când vine vorba de o despărțire.
Când te trezești, în primele zile după o despăr-
țire, într-un pat gol, în care poate mai regăsești
parfumul persoanei pierdute, atunci golul pe care
îl resimți în suflet e cel mai greu de suportat. Fără
să vrei, în cap îți vin în minte tot felul de imagini,
113
episoade frumoase din viața trăită alături de per-

soana de care te-ai despărțit. Senzațiile de extaz
din momentele intime, plăcerea de a ieși la un res-
taurant și la un pahar de vin, fericirea pe care o
simțeai într-o zi cu ploaie, când doar leneveați în
pat, călătoriile frumoase pe care le făceați. Toate
acestea se adună, riscă să te îngroape sub un mor-
man de durere, de suferință. Plângi disperat pen-
tru că vrei să retrăiești acele momente, vrei să le
fixezi undeva în suflet, ca o icoană, ca un pai de
care să te agăți disperat într-o încercare inutilă de
a te salva de la înec.
Ai face orice să te întorci în acele momente și
dacă ai avea o putere divină, le-ai vrea suspen-
date în timp, să le retrăiești la infinit, pentru că
așa arată fericirea.
Doar că, în acele momente trebuie să găsești
forța să faci exact opusul, să te lupți cu ceea ce
ființa ta îți spune să faci. Așa cum ziceam și mai
înainte, amintește-ți de ce te-ai despărțit. Eu, mai
ales după ultima relație, mă gândeam la momen-
tele urâte, la minciuni, la scandaluri, la nopțile ne-
dormite de stres și supărare. Retrăiam certurile
114
care parcă nu se mai încheiau, sentimentul de

frustrare și supărare pe care îl simțeam când per-
soana de lângă mine refuza să vadă și punctul
meu de vedere. Toate acestea reprezentau colacul
meu de salvare. Eram mult mai ușurat și împăcat
cu gândul despărțirii, pentru că realizam că așa
era cel mai bine. Erau foarte multe momente feri-
cite pe care le-aș fi putut retrăi, era normal să existe
și regrete, dar iubirea nu rămâne niciodată ca la
început și o relație are nevoie de mult mai multe
elemente ca să reziste.
E greu să faci acest pas. În capul tău apare gân-
dul că ești vinovat, că primești ce meriți, iar par-
tenerul apare fără niciun defect. Simți că ai dat cu
piciorul la tot, dar trebuie să înțelegi că în foarte
puține cazuri o relație se strică doar din vina unui
partener. Mereu există cealaltă față a monedei, iar
fostul tău partener are partea lui de greșeală.
Nu face greșeala să te pedepsești, nu te gândi doar
la momentele frumoase, e o aberație. Agaţă-te de
ce nu a mers, de motivele care au condus la acest
fapt. Amintește-ţi de ce suferi și dacă chiar mai
vrei să treci prin același lucru.
115
Sunt foarte multe cupluri care, după o despăr-

țire, aleg să se împace. Doar puține merg mai bine
ca înainte și asta doar în cazurile în care partenerii
au fost total sinceri unul cu celălalt, în care au reu-
șit să lămurească tot și să regăsească alt echilibru.
Dar acest lucru este foarte greu de făcut.
Timpul poate vindeca orice rană, trebuie doar
să te lupți cu tine, să accepți acest fapt, să îți dai
seama că lucrurile erau stricate de dinainte și că
este momentul să mergi mai departe.
Vei fi propriul tău dușman, dar de tine va de-
pinde, până la urmă, să zici gata, de ajuns, să iei
distanţă faţă de ce s-a întâmplat și să mergi mai
departe.
116
Nu te izola de lume
Cred că lucrul ce mă enerva cel mai tare după

o despărțire era să stau să vorbesc cu lumea din
jur, cu familia sau prietenii, să răspund mereu la
întrebarea dacă sunt bine. Normal că nu eram bine,
iar insistențele lor, punctate de îngrijorare și milă,
mai rău mă provocau. De multe ori simțeam ne-
voia să îmi vărs pe ceilalți furia și frustrarea care
îmi umpluseră sufletul, să îi pedepsesc și pe ei că
nu pricep durerea prin care trec, că îndrăznesc să
încerce să mă înțeleagă, să mă scoată din starea
neagră în care eram. Nu puteau să vadă că eu nu
voiam să văd pe nimeni, că preferam să mă scu-
fund în propria mizerie, că voiam să o trăiesc la
intensitate maximă?
Doar gândul să vorbesc cu cineva mă speria,
mă făcea să mă izolez și mai tare. Nu eram pregă-
117
tit să stau cu lumea, să mă destăinui, asta însemna

să retrăiesc trauma despărțirii și nu știam cum aș
fi supraviețuit unui astfel de moment. Pur și sim-
plu, prezența altor oameni mă epuiza, mă golea
de energia de care aveam nevoie ca să trăiesc cu
durerea care mă încerca. Tot ce doream era să stau
în camera mea, singur, cu gândurile mele negre.
Dădeam drumul la muzică, la câte un blues care
se potrivea cu starea ema sufletească, plângeam
și mă uram, în același timp, pentru că eram atât
de slab, dar nici nu puteam renunța la acest lucru.
Știam că dacă rămân în această stare, nu mă voi
putea gândi decât la partenera mea, la cât de mult
o doream înapoi. Imaginea ei mă ardea ca un cui
înroșit, dar nici nu puteam să renunț la ea. Nu
voiam să accept că lucrurile se terminaseră, că nu
mai aveam să o strâng în brațe, să o sărut.
Acum realizez că mi-ar fi fost mult mai ușor
dacă aș fi acceptat sprijinul celor din jur, m-ar fi
ajutat să depășesc mai repede momentele de sufe-
rință de după o despărțire.
Nu te izola de lume, nu te închide în tine, deși
acesta va fi mereu primul instinct. Nu rămâne sin-
118
gur doar cu ce ai atunci în minte, pentru că pe-

rioada de suferință se va prelungi. Știu că e foarte
greu să vorbești cu lumea despre ce s-a întâmplat,
dar nu trebuie să o faci. Dacă ai prieteni care să te
înțeleagă, atunci își vor da seama că te ajută prin
simpla prezență, prin faptul că vor fi alături de
tine în momentele negre.
Nu refuza să ieși în oraș, fă-ți planuri, caută să
faci ceva mereu. Persoanele cele mai apropiate
vor încerca să te facă să comunici și poate că nu
ar strica. O despărțire îți aduce multă otravă în
suflet, care te umple și de care ai nevoie să mai
scapi. Descarcă-te, oricât de greu ar fi. Poate vei
simți că devii o povară, că doar de asta poți vorbi.
Vei deveni obositor, dar prietenii tăi nu te vor
ocoli, iar prezența lor îți va face numai bine.
Nu e o trădare să cauți compania altcuiva, chiar
dacă la început așa te vei simți. Ideea de a lăsa o
altă persoană să se apropie de tine te rănește
aproape la fel de tare ca despărțirea în sine. Dar
este bine să vorbești, nu trebuie să oferi nimic, tot
ce contează este să te deconectezi, să te detașezi,
măcar și pentru un timp scurt. Nu trebuie să te
119
apropii prea mult de altă persoană, nu e obliga-

toriu să apelezi la sex ca să uiți, din contră. O con-
versație bună, o companie plăcută pot face minuni
și îți pot reaminti de tot ce pierzi dacă stai doar să
îți plângi de milă. Nu te teme să trăiești în conti-
nuare.
În aceste momente e foarte bine să te concen-
trezi pe alte aspecte ale vieții, care îți pot da satis-
facții, te pot face să îți iei mintea de la relația în-
cheiată. Pentru mine, planul profesional a venit
ca o cale de evadare și s-a transformat în ceva de
care am fost mândru. Când am plecat să muncesc
pe vasul de croazieră eram terminat, căutam ceva,
orice, să scap de senzația de durere de după o des-
părțire. Aveam nevoie de ceva bun în viață, pen-
tru că nu știam cum mai puteam să rezist la toate
loviturile pe care le primisem.
A urmat o perioadă de muncă titanică și asta
m-a deconectat de tot. Nu mai aveam timp de
gânduri, de întrebări, de amintiri dureroase. După
câteva săptămâni, dacă mă întrebai de fosta par-
teneră, mi-ar fi fost imposibil, în primele mo-
mente, să o văd în minte, atât de obosit eram. Așa
120
că m-am concentrat pe munca mea și lucruri bune

s-au întâmplat.
Mereu viața va avea mai multe provocări, nu
te lăsa doborât, sunt atâtea lucruri pe care le poți
realiza și care te pot împlini. O despărțire nu tre-
buie să te oprească să faci planuri, nu are sens să
îți pui viața pe pauză.
121
Învaţă să accepţi și să trăiești
Tot ce am povestit până acum nu sunt povești

inventate sau luate de prin cine știe ce reviste sau
cărți. Aceste exemple reprezintă o parte din viața
mea, experiențe reale, care pun la încercare un om
și îl pot îngenuchea. Sunt mulți oameni care pot
vorbi mai frumos, să folosească un limbaj mult
mai elaborat, să se laude cu tot felul de facultăți,
dar asta nu înseamnă că știu cu ce se mănâncă
viața. Nu mă înțelege greșit, nu am nimic cu oa-
menii care au făcut școală, din contră, o bună
educație te poate ajuta mult în astfel de situații.
Tot ce spun este că eu înțeleg prin ce trec oamenii
care îmi scriu. Toți sunt în situația în care cred că
nimeni nu îi poate înțelege, sunt doborâți de su-
ferință și au nevoie de un sprijin să vadă cum să
meargă mai departe. E foarte bine dacă îmi scrii,
122
pentru că eu am trecut prin aceste lucruri rele, am

avut aceleași simptome, am suferit cu aceeași in-
tensitate, am fost distrus și m-am refăcut.
Acesta este scopul exemplelor pe care le-am
dat, nu mi-e rușine să arăt cât de mult am greșit
și eu, cât de slab am fost în unele momente, cât de
mult am suferit. Vreau să pricepi că sunt ca tine,
am fost acolo, știu despre ce vorbesc. Nu încerc
să mă prefac că te înțeleg, pentru că nu am nevoie
să fac asta. Ai văzut că viața mi-a dat și mie pumni
destui, că am fost pus la pământ. Dar nici nu vreau
să crezi că te voi menaja, că îți voi zice doar ce vrei
să auzi, ce ai dori tu să fie. Nu am făcut-o nici cu
mine, în plus nu te-ar ajuta cu nimic. Dacă mi-ai
scris și vrei părerea mea, atunci va trebui să fii
pregătit să auzi adevărul.
Sunt destule persoane care mă caută și care au
niște așteptări total nerealiste. Îmi cer, nici mai
mult, nici mai puțin, decât o soluție la suferință,
ar vrea ca eu să vin cu o rețetă prin care să o înlă-
tur. În capul lor, „doctorul“ Adrian scoate o pas-
tilă doar de el știută și Pufff!, durerea dispare ca
prin minune. Le zic din start că nu există așa ceva.
123
Despărțirea este ca o boală, după ce apare știi

că va urma o perioadă de suferință, nu ai cum să
o eviți. Dacă ești om, dacă ai avut sentimente față
de o persoană, chiar dacă tu ai inițiat despărțirea,
tot nu vei scăpa. Ca și în cazul unei răceli mari,
trebuie să o lași să își facă damblaua. Știi că după
ce te ia o gripă, vei avea febră, poate dureri de gât
și alte simptome. Te tratezi, dar de suferit tot o vei
face, n-ai ce să faci decât să treci prin ea, să o în-
frunți și să ai grijă de tine cât mai bine. În acest
mod vei învinge răceala și poate data viitoare vei
lua măsuri să nu te mai surprindă sau să nu mai
răcești des.
Așa și în cazul unei despărțiri, de suferit vei su-
feri, îmi pare rău, dar depinde de tine cât de mult
vei suferi. În plus, nu te feri de durere, de toate
stările negative care te încearcă. Știu că e foarte
greu, că poate te miră ceea ce spun acum, dar eu
am învățat să apreciez și astfel de momente, chiar
dacă în acele clipe îmi venea să urlu de nervi. Nu
sunt ipocrit, dar până la urmă toate aceste situaţii
m-au întărit, m-au călit, au fost ca un mentor
care m-a învăţat să pun preţ pe relaţiile viitoare,
124
să apreciez mai mult când un om e sincer cu mine

și vrea să construim ceva cu adevărat. Așa am
văzut că în unele cazuri merită să iert și eu unele
greșeli, dar că alteori nu are sens să mă chinui de-
geaba. Unii oameni și unele relații nu merită, pur
și simplu.
Există o soluție să scurtezi această perioadă
neagră, să nu te lași doborât de durere, chiar o
„pastilă“, dacă vrei. Eu îi spun „pastilă mentală“
pentru că depinde de tine, de modul cum gestio-
nezi situaţia. Eu te pot ajuta cu acest lucru, dar
restul depinde de tine.
Primul lucru pe care trebuie să îl realizezi și să
îl accepți este și cel mai greu, dar e esențial. Tre-
buie să conștientizezi că s-a terminat!
Mulți dintre cei care îmi scriu vor să le dau soluții
despre cum să își refacă relația, ce să facă să își re-
câștige partenerul, împăcarea fiind singurul gând
pe care îl au. Pe undeva, este normal, dar tocmai
această dorință arată slăbiciune, îi pune pe acești
oameni într-o situație aproape fără ieșire. Ei nu
vor să audă cu adevărat ceea ce le spun, nu pot
accepta realitatea și dacă încerci să le arăți că gre-
125
șesc, că e mai rău dacă se întorc la ceea ce a fost

înainte, se închid și mai tare. E ironic că vor exact
ceea ce le provoacă durere, suferința cea mai mare.
Pare aberant, dar așa gândesc oamenii.
Eu le spun doar că trebuie să meargă mai de-
parte, viața lor nu se va încheia în acest moment,
din contră, poate că destinul le-a pregătit niște
surprize mai plăcute în viitor. O relație, o altă per-
soană nu trebuie să te definească, tu trebuie să fii
cel care decide ce este cel mai bine pentru tine. Nu
spun că nu sunt situații în care un cuplu se poate
împăca, dar ca să continue fără probleme depinde
foarte mult de motivele despărțirii. Sunt cazuri în
care și eu încurajez oamenii să găsească soluții
pentru a repara o relație care, în ciuda unor difi-
cultăți, le oferă valoare ambilor parteneri. În gene-
ral, însă, când se ajunge la o despărțire, motivele
sunt profunde și nu văd cum o astfel de ruptură
se poate reface cu adevărat.
Ce mai pot eu să o sfătuiesc pe o femeie care
îmi scrie că partenerul de viață o amenință că o
părăsește și ea este disperată să își salveze, totuși,
relația? Mai ales după ce aflu că a fost ori înșelată
126
ori bătută, că nu este respectată și că are o viață

grea de tot alături de el? Cu toate acestea, ea nu
poate să se desprindă de el, îl iubește și nu con-
cepe să trăiască fără el.
Ce să spun eu într-un astfel de caz, cum pot eu,
cu conștiința împăcată, să o sfătuiesc să rămână
într-o relație nocivă, într-o viață chinuitoare? Că
poate fi mai fericită dacă alege un alt drum? Există
un risc, dar uneori e mai bine și dacă rămâi sin-
gur. Sunt oameni care sunt dependenți emoțional
față de alte persoane, pentru care ideea de a pe-
trece o perioadă fără a fi implicați într-o relație îi
sperie. Nu contează dacă nu există o dorință și
din partea celuilalt. De ce să te agăți de cineva
care nu mai dorește să stea alături de tine? Nu
stai, mai bine, o perioadă, să te reculegi, să îți pui
ordine în gândire, poate să începi să ieși și să cu-
noști altă lume, să faci și alte activități? Sau vrei
să stai după un om care nu te mai vrea?
Dacă ești în această situație, dar tu tot alegi să
continui, atunci nimeni nu are ce să te sfătuiască,
ce să îți zică. Am mai spus-o, trebuie să îți asumi
această alegere, să te adaptezi situației. Nu tre-
127
buie să te mai ascunzi și nu trebuie să speri la mai

mult, pentru că nu vei primi. O dată ce un parte-
ner se obișnuiește într-un anume fel, dacă învață
că poate să te țină aproape fără să te respecte, fără
să te aprecieze, e greu să mai schimbi ceva. Ca să
se schimbe această stare de lucruri, ar trebui să
înveți să te apreciezi tu pe tine, să își dea seama
că ai valoare. Arată-i că poate să te piardă dacă lu-
crurile vor continua la fel și fii gata să și pui ame-
nințarea în practică. Dacă, însă, vei rămâne în
continuare agățată de el și îi vei permite orice,
atunci pregătește-te să suferi în continuare.
Iubirea înseamnă respect, bucurie, doi oameni
care se regăsesc unul în celălalt și doresc să îm-
părtășească momentele de fericire și nu numai.
Înseamnă și dorință, dar și compromis. Însă atunci
când un lucru este forțat, când nu vine din suflet,
când acționezi doar ca să nu rănești o persoană,
sau nu te mai simți bine alături de cineva, dar în-
duri, atunci e evident că lucrurile nu pot continua.
Nu lăsa un sentiment atât de frumos ca iubirea să
se transforme în obsesie, pentru că exact așa se
definește o relație în care te întorci mereu la ci-
128
neva care te face în toate felurile, care nu se gân-

dește deloc la tine și doar profită de faptul că tu
vei fi mereu acolo, indiferent de cum s-ar purta
cu tine.
Am spus-o de multe ori, în general oamenii
care se agață de astfel de relații nocive, care mai
mult le provoacă rău, sunt în mare parte cei care
nu au mari satisfacții din alte puncte de vedere și
aici mă refer în special din punct de vedere pro-
fesional. Acest fapt poate duce la o dependență
față de celălalt partener, nu doar din punct de ve-
dere emoțional, dar și financiar. Nu este o poziție
confortabilă pentru niciun om, pentru că îți intro-
duce o stare de neputință, în care partenerul tău
devine cel mai important factor în viața ta și acest
lucru nu poate să fie bun. Trebuie să ai forța să
vezi acest lucru și să iei măsuri, pentru că dacă vei
reuși, atunci te vei putea desprinde mai ușor din-
tr-o relație care nu te mai face fericit.
De aceea spun de multe ori că trebuie să te iu-
bești, să vezi că poți oferi valoare și dacă o per-
soană nu apreciază ce oferi, atunci sigur se va găsi
cineva în viitor care o va face. De ce să stai lângă
129
cineva care te înșală, de exemplu? Treci mai de-

parte, fără frică, fără griji. Și eu am fost acolo, știu
cât de dureros este, dar în loc să mă agăț de o ilu-
zie, am preferat să trec peste acel moment. Știam
că pot să ofer foarte mult și dacă persoana de lângă
mine nu vedea aceste lucruri, atunci ea era care
pierdea mai mult, nu eu.
De aceea spun că un pas vital spre vindecare
este să accepți că relația ta s-a terminat. Știu că
poate fi un moment de cotitură, dar de tine de-
pinde în ce direcție te vei îndrepta.
Poți să stai să-ți plângi de milă, să te întrebi cu ce
ai greșit, de ce n-ai fost îndeajuns de bun. Vei căuta
răspunsuri la întrebări care nu mai au niciun sens,
care te facă să te torturezi și mai tare. Vina te va mă-
cina pe interior, pentru că nu te va putea convinge
nimic să te ierți prea ușor. Chiar dacă partenerul
a greșit, probabil vei găsi tot felul de motive ca să
consideri că tu ai provocat acest fapt. Sigur ai co-
mis ceva, la care poate nici nu te gândești, de a
provocat această ruptură și îți vei stoarce creierii
să găsești o cale să îndrepți lucrurile. Trebuie,
însă, să vezi că această șansă nu mai există.
130
Până la urmă, nu mai contează cine a fost de

vină. Poate chiar ai greșit, poate că partenerul
chiar nu ar fi vrut asta, dar atitudinea și alegerile
tale au dus la acest deznodământ. Atunci ce vei
face? Te vei prăbuși sau vei învăța să trăiești cu
asta și să nu mai comiți aceleași greșeli în viitor?
Chiar se termină viața aici? Răspunsul e, evident,
nu.
Există încă multe alte aspecte în viața ta care te
pot ajuta să îți regăsești calea. Ai prieteni care vor
avea grijă să nu te simți dat la o parte, cu care poți
comunica și care te vor ajuta să nu te îngropi în
durere și suferință. Nu uita că și familia este ală-
turi de tine. Știu că este greu să vorbești anumite
lucruri cu părinții, mai ales dacă ai și tu o vârstă,
că poate nu te simți confortabil, dar ei sunt acolo,
nu îi ocoli, vor fi mereu alături de tine și nu vei fi
singur, ceea ce este important. Poți să găsești atâ-
tea alte lucruri care să te deconecteze, în ziua de
azi sunt multe tentații care te pot face să te des-
prinzi de ideea despărțirii. Ai și profesia ta, nu
ezita să te focusezi și pe muncă, nu este nicio pro-
blemă și poate chiar frustrarea și furia care le
131
simți, le poți concentra într-o direcție care să îți și

aducă niște beneficii.
Nu pierde timpul, pentru că fostul partener
nu o va face. Își va vedea de viață, va găsi pe alt-
cineva, poate va întemeia familia la care te gân-
deai și tu. Însă asta nu înseamnă că ai pierdut tot,
din contră, poate fi o șansă importantă să desco-
peri și alte aspecte ale tale. Poate vei avea surpriza
ca următoarea relație să fie cea la care visai. Nu
rămâne pe loc, nu sta în urmă sau în umbră.
Pot să-i înțeleg pe cei care vin după o relație de
lungă durată, acestea sunt cele mai grele. Dacă vii
după o relație de peste 10 ani, atunci lovitura poate
fi una dură, mai ales dacă se întâmplă după 30 de
ani. Dacă pornești o relație pe la 16 ani și te desparți
undeva pe la 25 de ani, atunci durerea va fi estom-
pată de experiențele care ți se deschid în față, vei
dori să trăiești și altceva. Dar oricum o relație lungă,
ce poate conduce și la întemeierea unei familii,
care se destramă, poate să fie o lovitură dură pen-
tru ambii parteneri. Eu pot să zic că cel mai greu
era să revin la o rutină care nu includea și cealaltă
persoană. E greu să te obișnuiești să nu mai îți
132
împarți viața cu cineva, să renunți la elementele

care constituiau fundamentul relației. Acele mici
gesturi, obiecte care vă caracterizau, tachinările
dintre voi. Te trezești și instinctiv cauți pe celălalt
în pat și când nu îl descoperi, te lovește iar reali-
tatea. Este foarte dură o astfel de situație, însă nici
asta nu trebuie să te doboare.
Poate că sună dur, dar există foarte multe alte
probleme grave care pot afecta cu adevărat viața
unui om. Nu urez nimănui să se lovească de ele,
dar mai devreme sau mai târziu sunt șanse să te
confrunți cu ele și de-abia atunci vei cunoaște du-
rerea cu adevărat.
Eu am trecut prin multe în viață și am avut mo-
mente când voiam să mă revolt, când blestemam
și mă îndoiam de Dumnezeu, pentru că nu cre-
deam că merit ce mi se întâmplă și credeam că nu
poate exista o suferință mai mare. Când am rămas
fără casă și am fost și părăsit de partenera de
atunci, eram cu moralul la pământ, nu mai ve-
deam luminița de la capătul tunelului. Credeam
că nu poate exista ceva mai rău de-atât. Mă înșe-
lam amarnic.
133
Am cunoscut odată pe cineva care avea o po-

veste care mi-a arătat că trebuie să apreciez cu
adevărat viața. E vorba despre o fată care părea
să le aibă pe toate. Era atrăgătoare, foarte inteli-
gentă, te fascina prin prezența ei. Arăta și bine, nu
era incredibil de frumoasă, însă nu aveai cum să
n-o placi. Era și o femeie realizată material, lucra
într-o companie importantă, avea un post impor-
tant, nu avea griji. Bărbații roiau în jurul ei, dar
nu părea să se atașeze de nimeni. Toți o conside-
rau o persoană arogantă, cu o inimă de gheață.
Pentru că îi plăcea compania mea, am ajuns să
ne cunoaștem mai bine și așa am descoperit o per-
soană caldă, amuzantă, foarte inteligentă, așa cum
am mai zis, care pur și simplu nu dorea să se în-
curce cu oricine. Nu avea standardele imposibil
de atins, așa cum se credea, din contră, dar mereu
dădea peste parteneri cu care nu se potrivea. Pot
să spun că râdeam foarte tare când îmi mai po-
vestea din peripețiile ei amoroase.
A urmat, însă, o perioadă plină de încercări
dure care, sincer, cred că ar fi îngropat pe foarte
mulți dintre noi. Nu știu câți oameni ar fi putut
134
să treacă cu bine prin toate provocările prin care

a fost nevoită ea să treacă.
Totul a început cu moartea tatălui ei, din cauza
cancerului. Asta nu era o surpriză, ea nu se înțele-
sese niciodată foarte bine cu părintele ei, dar acest
lucru n-a contat. Problema era că bărbatul nu
avea deloc grijă de el, chiar dacă ar fi putut să
lupte mai mult cu boala, el continuase cu un re-
gim alimentar nesănătos, a făcut tot ce nu era re-
comandat, așa că atunci când s-a produs tragedia,
n-a fos un șoc pentru nimeni.
Din păcate, la nici o lună după ce s-a întâmplat
asta, mama ei, de care era foarte apropiată, a că-
zut și ea bolnavă la pat, din cauza unei infecții
grave. Doctorii nu îi mai dădeau nicio șansă, spre
disperarea ei. N-a renunțat însă la luptă, a stat pe
capul medicilor, a reușit să convingă lume să do-
neze sânge și a reușit minunea. Mama ei s-a refă-
cut și pentru câteva luni se părea că lucurile se vor
așeza în făgașul normal.
Din păcate, încercările grele de-abia începeau.
Fata noastră suferea și de o boală imunitară destul
de gravă, ceva despre care, din păcate, nu știa.
135
Avea din când în când stări de rău, dar nimeni nu

explicase exact ce se întâmpla. Doar când a făcut
hemoragie internă și a fost în pragul morții, un
medic a identificat corect boala, dar e de genul de
afecțiune de care nu scapi niciodată. E genul de
boală cu care trebuie să înveți să trăiești.
Din păcate, până să afle acest fapt, fata noastră
se decisese să facă și un copil cu partenerul cu care
se afla în relație în acel moment. A născut o fetiță
foarte drăguță, dar din păcate problemele de să-
nătate nu au ocolit-o nici pe cea mică. Au urmat
câteva luni de tensiune, în care problemele ei de
sănătate, problemele de la muncă, unde avea res-
ponsabilități mari și încerca să le rezolve și starea
fetiței o făceau să nu mai doarmă noaptea, să nu
își mai găsească locul.
Și pentru că întotdeauna se poate și mai rău,
mama ei a suferit un accident mortal de mașină.
Această lovitură a fost una dură, chiar și pentru
ea. Ce m-a impresionat e că niciodată nu s-a plâns
de ceva, deși poate avea voie să își plângă de milă
din când în când, la cât pătimise. Foarte puțină
lume știa cu adevărat ce se întâmpla cu ea, în ge-
136
neral reușea să mențină o atitudine normală față

de restul lumii. Nu voia ca cineva să vadă tot ce
se întâmpla, nu dorea să o compătimească lumea.
La muncă se concentra cum trebuie, chiar era re-
marcată pentru dăruirea și modul cum reușea să
rezolve problemele. Încerca, pe cât posibil, să tră-
iască o viață normală, în ciuda faptului că desti-
nul îi rezerva mereu o lovitură care mai de care
mai dură.
Ce s-a întâmplat cu mama ei a fost parcă prea
mult, mai ales în contextul în care se afla, cu fetița.
Chiar și așa, n-a cedat, tocmai pentru că avea pen-
tru cine să lupte. Însă nu cred că am întâlnit pe ci-
neva mai puternic și, în același timp, mai ghinio-
nist decât ea. Chiar mă gândeam de câte ori m-am
plâns eu de problemele mele și ea mă asculta înțe-
legătoare. Mi-era și rușine, dar în același timp mă
și motiva. Dacă persoana aceasta are forța să con-
tinue să lupte, să încerce să se bucure în conti-
nuare de viață, atunci eu nu am voie să fiu mai
prejos, când viața m-a tratat și mai bine.
Ți-am spus această poveste reală tocmai ca să
înțelegi că viața îți poate rezerva oricând niște în-
137
cercări cu adevărat dure și atunci îți vei dori ca o

despărțire să fie cea mai mare problemă a ta. Nu
uita asta, bucură-te de viață, de părinți, de cei din
jur, pentru că nu știi ce se poate întâmpla. Gândeș-
te-te că sunt oameni care suferă de boli grele, care
au copii bolnavi, care ar da orice să fie în locul tău,
să se poată bucura de natură, de soare, de o sim-
plă plimbare pe stradă, fără să simtă durere.
De aceea mereu întreb, chiar merită să suferi
atâta după o despărțire? Și, mai ales, crezi că va fi
mai bine dacă te împaci cu persoana respectivă?
M-am gândit și eu la asta de atâtea ori, chiar mă
puneam în postura în care lucrurile s-ar regla. Da,
totul ar fi frumos pentru primele zile, ideea că vei
fi iar alături de persoana iubită avea să te încânte.
Dar ce se întâmpla cu lucrurile care conduseseră
prima dată la o despărțire? Poate că tu crezi că le-ai
lămurit, dar ele sunt în continuare acolo. Ce se în-
tâmplă în cazul în care unul din parteneri l-a în-
șelat pe celălalt, dar până la urmă cei doi decid să
treacă peste acest episod și să își continue relația,
dar gândurile celui înșelat rămân acolo? Poate că
la început va încerca să le îngroape, va alege să
138
nu se gândească și, în prima fază, lucrurile vor

reintra în normal. Până când va veni un moment
când neîncrederea se va insiunua iar în suflet și
întrebările, dilemele care l-au chinuit prima dată
vor reapărea. De ce m-a înșelat, totuși? Dacă fac
aceleași greșeli și ajungem în același loc? E doar
ceva fizic, i-a plăcut mai mult cu altă persoană?
Din punctul meu de vedere, înșelatul reprezintă
o ruptură mult prea gravă, pe care nu are sens să
încerci să o repari. Dacă se ajunge la asta, ceva e
stricat rău în relație și nu mai are sens să te întorci.
Mereu va atârna o umbră asupra voastră, mereu
cel înșelat va fi neîncrezător, mereu va căuta mo-
tive să îl controleze pe celălalt. Vor apărea discuții,
certuri, paranoia. Nu spun că este imposibil ca un
cuplu să treacă peste un asemenea moment, sunt
cazuri, dar în general înșelatul este o cauză peste
care nu e bine să treci.
Dacă o relație ajunge în punctul în care apar
jigniri, mai ales bătăi, e momentul să pui punct și
să mergi mai departe. Când îți rănești partenerul,
când îl jignești, e un semnal clar de alarmă. Pune
punct și mergi mai departe, pentru că, altfel, nici-
139
unul dintre voi nu va fi fericit, niciunul dintre voi

nu va descoperi echilibrul în relație.
Trebuie să înveţi din greșeli, trebuie să accepţi
că lucrurile s-au terminat și, îți garantez, viața îți
va aduce în cale alte persoane, alte relații, iar una
din ele va fi cea potrivită pentru tine.
140
Poţi să ai o viaţă mai bună.
Nu ezita!
După cum vezi, am avut și eu multe momente

în care a trebuit să mă confrunt cu neplăcerile aduse
de „mentorul” despărțire. Am avut parte de du-
rere, de suferință, de momente de ezitare și de în-
doială. Nu regret niciunul dintre ele. O să zici că
acum este ușor să vorbesc, sunt un om de succes
și dau lecții. Dar dacă am ajuns aici, asta se dato-
rează tocmai acestor pasaje de viață care m-au
făcut să devin persoana pe care o vezi acum. Re-
cunosc că în acele momente am fost la pământ,
dar asta e normal.
Nu regret nicio relație pe care am avut-o, chiar
dacă s-a terminat în lacrimi și sigur nu am regre-
tat nici despărțirile, nici măcar atunci când au
venit în urma alegerilor partenerelor de atunci.
141
Așa au simțit ele, drept pentru care nu le pot

acuza că au ales ce era mai potrivit pentru ele sau
ce considerau ele că le v-a ajuta să evolueze. Nu
le-am urât pentru asta, nu m-a răzbunat nicio-
dată, deși în unele cazuri era ușor să o fac, le-am
apreciat și le-am respectat. Mi-au oferit momente
de bucurie, de fericire și de iubire, iar eu am ales
să rămân cu acelea.
În plus, toate acestea m-au condus către fru-
moasa mea soție, femeia cu care îmi împart viața
și fără de care nu știu cum aș putea trăi acum. Când
mă gândesc că aș putea să fiu cu altă femeie acum,
mă ia râsul, nu văd cum ar putea exista altcineva
mai potrivit pentru mine.
Ana Maria este și ea o campioană, la propriu.
A câștigat titluri importante cu echipa națională
de gimnastică, a purtat cu mândrie steagul Româ-
niei, a fost la Olimpiadă, a fost în vârful lumii, după
o muncă titanică. Știe ce înseamnă efortul, sacri-
ficiul, cum e să muncești ca un nebun ca să reușești
să ajungi acolo unde îți dorești. Știe cum este să
plângi în pumni și să strângi din dinți. Dar știe și
cum arată triumful.
142
Nu pot să descriu cât de mult o respect și cât

de mult o iubesc când o văd cum luptă alături de
mine, cum formăm împreună o echipă de invidiat.
Nu m-aș vedea cu altcineva și faptul că am avut
parte de destule încercări și eu, m-a făcut să apre-
ciez mai mult valoarea vieții și a bucuriilor pe care
le oferă. Poate că fără ele nu aș fi știut ce norocos
sunt și aș fi stricat această relație.
Acum avem o fetiță, ne terminăm casa, ne ocu-
păm de afacerile noastre și savurăm fiecare mo-
ment de liniște și fericire. De aceea spun că nu
trebuie să renunți, pentru că e posibil să te aștepte
lucruri mult mai bune în viitor. Luptă și constru-
iește-ți motivele pentru care să merite să trăiești.
Eu am acum multe motive pentru care să lupt,
am o viață frumoasă și va trebui să fac tot ce este
posibil să o protejez. Doar de mine depinde să fiu
fericit în continuare sau să mă prăbușesc. Nu e
ușor, viața este plină de obstacole, sunt multe ele-
mente pe care nu le alegi, dar cum le gestionezi
este exclusiv responsabilitatea ta.
De aceea am scris această carte, ca să îți arăt că
poți să ai momente în viață când ești slab, poți să
143
îți dezamăgești persoana iubită sau să fii dezamă-

git de ea, poți ceda, uneori, dar niciodată nu tre-
buie să renunți. Poate că ai crezut că ai găsit per-
soana perfectă și ai dat cu piciorul la tot. Nu con-
tează, înseamnă că mai există cineva acolo și tu
nu ai voie să te lași cuprins de disperare și resem-
nare. Ai greșit, poți să repari, poți să înveți și, data
viitoare, vei decoperi că norocul îți surâde.
Nu te lăsa pradă primului instinct pe care îl ai
după o despărțire. Și mie îmi venea să înnebu-
nesc, să sparg tot. Puteam să mă cufund în alcool,
pentru că mă simțeam distrus și nu credeam că
viața mea mai poate deveni bună.
Dar apoi am învățat că dacă ai răbdare, dacă îți
dai o șansă, vei întâlni oameni mai frumoși, care
te vor face să trăiești alte clipe minunate, cu care
îți poți construi amintiri și mai frumoase, mai pu-
ternice. Poate vei învăța lucruri noi, vei descoperi
noi căi de a te bucura, de a iubi.
Eu sunt cel mai bun exemplu, ți-am arătat cum
am căzut și cum m-am ridicat, cum am luptat din
greu să ajung aici. Nu a fost ușor, ai văzut și tu, am
suferit și am plâns. Dar acum râd, pentru că mi-am
144
cunoscut jumătatea și asta a făcut să merite toate

eforturile.
Mulți dintre noi considerăm că merităm mai
mult și poate că așa este, dar trebuie să și demons-
trăm asta. Nu trebuie doar să așteptăm, să ne
plângem de soarta potrivnică și să dăm vina pe
divinitate. Sunt mulți oameni care nici nu reali-
zează șansele ce trec pe lângă ei, pentru că sunt
prea ocupați să își plângă de milă. Nu alege această
cale, nu o lua pe un drum plin doar de regrete și
mânie. Dacă vrei ceva mai bun, luptă pentru asta
și când se va ivi – și se va ivi, crede-mă! – atunci
nu lăsa oportunitatea să îți scape.
Știu că mulți oameni apelează la psihologi după
o despărțire dură, dar până la urmă soluția este
la ei. Trebuie să realizeze că pot trăi în minciună,
în negare, în suferință, sau pot să accepte realita-
tea, să se adune și să treacă mai departe.
Totul e doar în mintea ta, cele mai mari bariere
tu ți le pui în cale. De aceea, tot tu vei fi cel care
va trebui să zici primul că e momentul să reîncepi
să-ți trăiești viața. Nimeni nu te va salva, dacă tu
vei alege să te scufunzi.
145
Timpul trece și nu iartă pe nimeni. Eu, când voi

ajunge la final, înconjurat de familie și prieteni,
nu voi avea niciun regret. Voi putea spune că nu
am fost slab, că am ales să fiu leu, nu oaie.
Tu ce alegi?
146
NOTIȚE
______________________________
______________________________
______________________________
______________________________
______________________________
______________________________
______________________________
______________________________
______________________________
______________________________
______________________________
______________________________
______________________________
______________________________
147
CUPRINS
Este despărțirea o problemă? ............................. 5
Prima iubire, prima decepție! ............................ 31
O nouă iubire, o nouă lovitură .......................... 46
Când dragostea te orbește ................................. 60
Când dragostea te amăgește .............................. 80
Ce duce la despărțire? .............................. 101
Când orgoliul te salvează .............................. 108
Nu toate amintirile sunt frumoase .................. 113
Nu te izola de lume ........................................... 117
Învață să accepți și să trăiești ........................... 122
Poți să ai o viață mai bună. Nu ezita! .............. 141
148

Despărțirea: Adrian Niculescu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Despărțirea: Adrian Niculescu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DESPĂRȚIREA

© 2019, Adrian Niculescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Editura PAVCON, tel.: 031-100.80.70

Editor: Constantin Pavel

Mesajul general pe care îl trans-

“Am nevoie nu de aprecierile

De-a lungul vieții, un om obișnuit se confruntă

Seria „Adrian Niculescu“

Un om trebuie să lupte, să treacă prin aceste

Seria „Adrian Niculescu“

buie să cazi în ghearele depresiei. Soarele va ră-

Seria „Adrian Niculescu“

Eu nu am de ce să fac asta, eu sunt mândru de

Seria „Adrian Niculescu“

nimic și pentru care viața rămâne o provocare

Seria „Adrian Niculescu“

am o baghetă magică, nu pot face suferința să

Seria „Adrian Niculescu“

alături de omul care se presupunea că trebuie să

Seria „Adrian Niculescu“

mai fi întregi niciodată, că gata, rămân singuri pe

Seria „Adrian Niculescu“

Poate că vei fi mai liniștit, poate vei găsi o cale să

Seria „Adrian Niculescu“

să o fac să dispară. Eu te pot ajuta să treci peste,

Seria „Adrian Niculescu“

despărțire? Că bat câmpii, că nu ai cum să mai fi

Seria „Adrian Niculescu“

despărțire. Însă majoritatea dintre noi ne chinuim

Seria „Adrian Niculescu“

Când treci prin așa ceva, te închizi în tine și în-

Seria „Adrian Niculescu“

cum să înțeleagă ce simți. În plus, nimic nu este

Seria „Adrian Niculescu“

cult muzică, blues-uri, să sufăr, să plâng, să îmi

Seria „Adrian Niculescu“

De aceea se implică cu toată ființa, mai ales într-o

Seria „Adrian Niculescu“

Dar pentru un tânăr, un astfel de episod repre-

Seria „Adrian Niculescu“

La tinerii mai introvertiți, care se integrează

Seria „Adrian Niculescu“

rizează. Știu, mulți vor râde de o astfel de iniția-

Seria „Adrian Niculescu“

persoane mai interesante, vei avea relații mai fru-

Seria „Adrian Niculescu“

În acele momente nu te gândești decât la faptul

Seria „Adrian Niculescu“

universului, senzația de fericire pe care acest fapt

Seria „Adrian Niculescu“

De aceea, în capul tău nu există decât ideea îm-

Seria „Adrian Niculescu“

dar, în timp, această suferință poate fi depășită.

Seria „Adrian Niculescu“

Era despărțit de fosta iubită de câteva luni bune,

Seria „Adrian Niculescu“

îndepărteze oamenii din jur, că trece viața pe

Seria „Adrian Niculescu“

Sunt sigur că există oameni care cred că eu vin

Seria „Adrian Niculescu“

cesită ani mulți de muncă, dar oamenii știu de ce

Seria „Adrian Niculescu“