1

Despre autor Mulțumiri Introducere Motivul 1 Îți risipești

puterea? Motivul 2 Nu te aștepți la nimic bun? Motivul 3 Te lași
condus de aparențe Motivul 4 Îți irosești energia pe lucruri care
nu-ți plac? Motivul 5 Încerci permanent să dovedești ceva?
Motivul 6 Spui „da“ când ai vrea să spui „nu“? Motivul 7 Crezi
că trebuie să faci totul singur? Motivul 8 Încerci să modelezi
oamenii? Motivul 9 Îți înfometezi sufletul? Motivul 10 Ai uitat
să te bucuri de călătorie?
Mulțumiri
Viața ca o țeapă e doar coama valului. În spatele ei se întinde
un întreg ocean. Le sunt recunoscător tuturor profesorilor și
prietenilor mei care m-au ajutat, de-a lungul anilor, să fiu ceea
ce sunt și să fac ceea ce fac.
Binecuvântați fie părinții mei, Robert și Jeane Cohen, pentru că
m-au iubit și m-au lăsat să-mi aleg drumul care m-a împlinit.
Întreaga mea viață vă cinstește memoria!
Mulțumiri profesorilor care m-au îndrumat și m-au inspirat
pentru a ține aprinsă flacăra adevărului și pentru a transforma
provocările în trepte ale afirmării: domnului Simmons; rabinului
Stuart Warner; Arlene Unger; Tom Liguori; Ram Dass; Hilda
Charlton; Patricia Sun; Leo Buscaglia; A Course in Miracles; Pat
Rodegest și Emmanual; Carla Gordan și Mary; Savizar și Solera;
Jerry Esther Hicks și Abraham și multor, multor altora.

2
Apariția cărții a fost posibilă datorită contribuției mai multor
prieteni cărora le mulțumesc: lui Kimo O’Brien pentru prietenia
și sprijinul său permanent, dar și pentru ideea de titlu; lui
Michael Ebeling pentru devotamentul său, pentru încrederea în
această carte și pentru tot ajutorul pe care mi l-a acordat; lui
Mary Traynor pentru că a avut grijă de birou și s-a ocupat de
toți cei cu care a trebuit să iau legătura; lui Debbie Luican, Beth
Orvis și tuturor celor de la Jodere Group pentru entuziasmul,
pasiunea și profesionalismul lor; lui Joel Roberts pentru
inspirația și autenticitatea cu care predă și lui Solters și Digny
pentru creativitatea de care au dat dovadă pentru a-i găsi pe cei
a căror viață ar putea fi mai bună prin acest mesaj.
Și îi mulțumesc în special lui Dee Winn pentru că mi-a stat
alături, cu dragoste și înțelegere, ajutându-mă să duc cartea la
bun sfârșit. Ce fericire să am lângă mine o asemenea parteneră!
Fie ca această carte să ajungă la toți cei care au nevoie de ea!
Le doresc tuturor să reușească să-și îmbunătățească viața.

3
Introducere
Îmi simt și acum mâna tremurând pe clanța ușii clasei. Am
respirat adânc, am închis ochii, am spus o rugăciune scurtă în
gând și am intrat cât am putut de demn. Mi-am pus servieta pe
catedră și m-am întors spre clasă deși aș fi dat orice să evit
acest lucru. Le-am privit fețele. Unii știau și stăteau foarte
liniștiți. Cei care nu aflaseră încă vorbeau între ei sau râdeau...
Dar buna lor dispoziție avea să se transforme curând în spaimă
și consternare.
Am mai respirat o dată adânc, mi-am adunat toate puterile și i-
am salutat. S-a făcut liniște. Am mai ezitat o clipă, apoi mi-am
luat inima în dinți.
– Vă voi da o veste foarte proastă. Neliniștea lor era aproape
palpabilă. Doctorul Doughty nu va veni astă-seară... de fapt,
niciodată... a murit la sfârșitul săptămânii trecute.
S-au albit la față, iar eu am tăcut, dar am simțit cum mi se
încleștează fălcile. Până la urmă, am reușit să spun:
– S-a sinucis.
Clasa începu să murmure, apoi urmară lacrimile.
Am făcut-o și pe asta!
La douăzeci și doi de ani, eram dirigintele-asistent al unei clase
de adulți care încercau să se reintegreze în viața activă. Cursul

4
trebuia să-i ajute să-și recapete încrederea în propriile forțe
pentru a reuși apoi să-și atingă idealurile personale și
profesionale. După șase săptămâni de la preluarea clasei,
dirigintele lor s-a încuiat în garaj, a dat drumul la motor și s-a
asfixiat. Oricum, nu prea original și teribil de deprimant. Acum,
eu trebuia să văd ce e de făcut, să pun clasa pe linia de plutire și
să-i fac cumva pe oamenii din fața mea să spere că viitorul le va
fi mai puțin sumbru decât cel al dirigintelui lor.

Nimeni nu știa ce-l împinsese pe Doughty să facă acest gest.

Profesorul de nici patruzeci de ani, plăcut la înfățișare și cu un
zâmbet larg, adolescentin, era inteligent și charismatic. Părea
un răsfățat al sorții: slujbă bună și bine plătită, mulți amici și o
prietenă devotată. Și, deși avea doctoratul în psihologie și îi
învăța pe alții cum să deasens vieții lor, nu a reușit să facă
același lucru cu propria-i viață. În ciuda aparențelor, viața
doctorului Doughty o luase razna, iar el s-a sinucis pentru a-și
găsi liniștea.
Din noaptea aceea am încetat să mai cred în fericirea afișată
sau în aparența de fericire. Este limpede că în sufletul
oamenilor se petrec tot felul de lucruri de care aflăm, din
păcate, prea târziu. Oameni care par a fi pe culmile succesului
sângerează pe dinăuntru. Cupluri care zâmbesc și par a fi în
mare armonie pe la petreceri pleacă adesea acasă cu un

5
sentiment de zădărnicie și singurătate, iar căsătoriile lor
eșuează în tot felul de aventuri asezonate cu multă suferință și
frustrări. Mulți dintre cei cu staturi sculpturale și conturi de
invidiat în bănci nu au prieteni adevărați și merg adesea la
culcare mai singuri decât alții mai puțin înzestrați și mai săraci.
Viețile multor oameni sunt distruse și semenii lor habar nu au.
Uneori nu au habar nici ei înșiși, iar dacă au, nu știu cum să
scape din închisoarea cu ziduri prea groase pentru a fi
străpunse și prea înalte pentru a fi escaladate.
Dacă ești nemulțumit de viața pe care o duci, dacă faci altceva
decât ți-ai dori sau ți-ar plăcea, dacă te simți rănit și fără
putere, această carte îți oferă harta care te va ajuta să scapi din
infern. Așadar, poți continua împăcându-te cu durerea și atunci
mori câte puțin în fiecare zi pentru că te abați fără scăpare de la
visurile tale și sufletul îți tânjește prea mult; sau poți urma
drumul care te scoate la lumină.
Poate că nu trebuie să-ți refaci întreaga viață și este nevoie
doar de retușuri pe ici, pe colo. Poate că scârțâie ceva la slujbă,
sau în viața ta sentimentală, sau poate nu ai destui bani, ori nu
te simți prea bine. Sau poate că ești mulțumit mai tot timpul,
dar unele lucruri scapă câteodată de sub control. Nici nu mai
are importanță: când se strică treaba, e bun stricată. Și, în fond,
vrei o viață trăită pe jumătate sau vrei să iei frâiele în propriile-
ți mâini?

6
„Țeapă“ sau „a țepui“ sunt, poate, cuvinte urâte și
neacademice, dar le auzim peste tot, și nu numai pe stradă,
pentru că sunt foarte sugestive. Iar când iei multe „țepe“ sau iei
viața ca pe o „țeapă“ ești foarte departe de ceea ce ar trebui să
fii, trăiești cu sufletul pustiit, n-ai putere și-ți plângi de milă.
„A puți“ sau „împuțit“ sunt la fel de urâte și la fel de sugestive.
Când o treabă „pute“ nu vrei să te apropii pentru că îți consumă
energia, îți afectează viața, îți întunecă bucuria, este periculos și
nesigur; așa că preferi să stai deoparte.
Când viața îți este plină de țepe sau ți se împute nu poți să-i
întorci pur și simplu spatele. Nu poți să o dai la o parte și să
trăiești experiențe mai fericite. Când ai ajuns atât de departe,
trebuie să reacționezi și să te trezești. Este un fel de invitație de
a face ceva diferit. Complet diferit. Dacă buzunarul de la
pantaloni are o gaură prin care cad banii, nu-ți cauți altă slujbă,
ci astupi gaura.
Această carte vă va ajuta, într-un mod realist și practic, să găsiți
și să astupați orice scurgere de energie interioară. Viața ne
provoacă adesea și poate că trebuie să știm de ce pentru a
interveni cât mai este timp. Pe măsură ce parați bobârnacele și
astupați găurile din buzunare, veți reuși să răspundeți
provocării și să-i faceți față. Împreună putem transforma
tragedia în triumf și în succes.În următoarele pagini voi
prezenta principalele zece motive care ne transformă viața într-

7
un chin. Apoi, vă voi învăța cum să le îndreptați. Nu sunteți
victime, ci creatori puternici. Puteți face în viață schimbări care
să vă ducă acolo unde doriți. Vă garantez că dacă puneți în
practică principiile pe care le veți învăța aici, viața vă va deveni
mai bună. Cine știe, cu timpul s-ar putea chiar să ajungeți să vă
iubiți foarte mult.
Și încă ceva: eu am făcut toate lucrurile care îți pot transforma
viața în iad. Așadar, scriu din experiență și vă pot spune că sunt
expert deoarece am dat-o-n bară de atâtea ori, încât am învățat
să nu-mi repet prostiile. Și, dacă vă pot scuti de câteva țepe
crunte, vom fi cu toții mai fericiți. De fapt, nu fac altceva decât
să vă învăț câteva tehnici de a vă coase buzunarele pentru a nu
vă mai pierde lucrurile.
Nu e greu, ba aș zice chiar că e agreabil. Și amuzant. Pe măsură
ce descâlciți „nu“-urile din viața voastră și reduceți cât mai mult
„dar“-urile veți fi mai liberi și cu inima mai ușoară. Singurul
lucru mai greu decât să te trezești prea devreme este să te
trezești dintr-un coșmar. Și acum, să începem!
Înainte de a muri, celebrul jucător de baseball Mickey Mantle a
reușit să recunoască și să accepte că este alcoolic. Deși slăbit de
boală, el a susținut o conferință de presă la Betty Ford Center.
La întrebarea „Cum ați vrea să și-l amintească oamenii pe
Mickey Mantle?“, sportivul, palid și vizibil suferind, a răspuns:
„Aș vrea să creadă că, în cele din urmă, am reușit să fac ceva în

8
viață.“ Nu mi-a venit să cred. Unul dintre cei mai iubiți și
apreciați sportivi ai tuturor timpurilor – eroul meu – nu și-a
recăpătat respectul de sine până când nu a reușit să-și recapete
parțial puterea pe care și-o risipise prin dependența sa.
La câteva luni după aceea a și murit. Nu după mult timp, am
văzut într-un ziar o caricatură înfățișându-l pe Mickey în rai, cu
Dumnezeu. Cei doi se plimbau, iar Dumnezeu îl ținea pe Mickey
pe după umeri. Sportivul s-a întors spre Creator și i-a spus cu
tristețe: „Nu-mi vine să cred că am făcut atâtea greșeli.“ „Dar în
ceasul al doisprezecelea ai dat o pasă memorabilă“, i-a răspuns
Dumnezeu, privindu-l.
Fiecare dintre noi își risipește forța inutil, în multe direcții, și
apoi tragem ponoasele. Investim prea multă energie în cei pe
care-i iubim, în bani, șefi, substanțe care creează dependență,
celebritate, case de vis, dogme religioase, părinți, copii, doctori,
avocați, terapeuți, diverși agenți, psihiatri, profesori, polițiști,
politicieni, sportivi, actori de cinema, celebrități de tot felul,
știri și științe oculte. Lista continuă și o poate completa fiecare.
Îți risipești puterea atunci când cineva
 sau ceva din afara ta
devine mai important
 decât ceea ce se află în tine.
Dacă nu dai doi bani pe ceea ce ești și pe cine ești, încerci să
cauți merite și valoare în ceea ce te înconjoară, la oameni
despre care crezi că știu sau au mai mult decât tine. Tot ceea ce
îți trebuie se află însă înăuntrul tău și nimeni altcineva nu poate
9
să știe mai bine decât tine ce cale să urmezi sau care-ți sunt
idealurile; iar toată puterea pe care oinvestești într-o autoritate
exterioară ți se întoarce împotrivă și te lasă mai secătuit decât
erai la început. Și astfel, întrebarea care se pune nu mai este:
„Îți risipești puterea?“, ci „Cum ai putea s-o recuperezi?“
Numai tu însuți poți să-ți faci ordine în viață. Nu ai nevoie o
putere exterioară pentru că te naști cu ea; trebuie doar să
astupi găurile din găleata care a început să curgă. Debarasează-
te cât mai repede de minciunile și iluziile cu care ai fost hrănit –
și cu care ai ajuns să te hrănești – pentru că te împiedică să
trăiești așa cum ai merita. Vei avea o mare surpriză și îți vei da
seama că te-ai mulțumit cu foarte, foarte puțin. Și atunci nu vei
mai accepta o existență anostă și searbădă, ci te vei considera
îndreptățit să trăiești așa cum îți place și să nu lași viața să
treacă pe lângă tine.
Dacă o experiență te lasă cu un sentiment de zădărnicie,
neîmplinire sau insatisfacție înseamnă că ai pornit la drum cu
acel sentiment. Iar ideea că relațiile cu ceilalți te ajută să scapi
de el e doar o iluzie; de fapt, interrelaționarea îl exacerbează.
Există totuși o compensație: sursa puterii se află în tine.
Ultimele replici din filmul lui Woody Allen, Annie Hall, par să
sintetizeze cel mai bine modul în care rămânem prizonierii unor
situații dureroase. Un pacient îi spune psihiatrului său: „Soția
mea crede că este găină și asta mă scoate din minți!“ „Atunci,

10
de ce n-o părăsești?“, îl întreabă doctorul. Răspunsul este
năucitor: „Pentru că am nevoie de ouă.“
Gândește-te, așadar, că acele ouă sunt vechi, miros îngrozitor și
nu mai ai nevoie de ele. Nimeni nu are de câștigat dacă-i duci
pe toți în spate. Dacă îți găsești însă forța interioară, toată
lumea este în avantaj. Și, pe măsură ce descoperi că găina cu
ouăle de aur ești chiar tu, cei din jur nu vor mai vedea în tine
imaginea propriilor vieți irosite pentru că vei reuși să le dai, în
ceasul al doisprezecelea, sau al cincilea, sau chiar de la început,
o pasă memorabilă.De ce îți risipești puterea?
 Ce poți să
faci?
 Pui oamenii pe un piedestal?
Shirley Temple Black, copilul-minune al filmelor de altădată, a
descoperit, încă de la o vârstă foarte fragedă, că piedestalul se
clatină. „Nu mai cred în Moș Crăciun de la șase ani, când m-a
dus mama să-l văd într-un magazin și Moșul mi-a cerut un
autograf“, scrie fosta actriță în memoriile sale. „Salvatorul“ pe
care-l căuta fetița își căuta, la rândul său, un „salvator“.
Adesea, idolii se prăbușesc peste cei care-i venerează și, cu cât
sunt mai mari, cu atât se sparg în mai multe bucăți. Dacă îți
închipui că oricine altcineva are puterea, bogăția, înțelepciunea,
frumusețea, talentul sau forța de a te scăpa de necaz, te vei
afunda și mai adânc. Există desigur persoane care te pot ajuta,
sprijini sau îndruma, dar nimeni nu te poate salva. Este însă

11
foarte important să recunoști că ceea ce cauți se află în tine
însuți.
Dacă, la un moment dat, te îndrăgostești nebunește de cineva,
poți înnebuni cu adevărat. Idealizând prea mult pe cineva,
ajungi să-ți calci în picioare calitățile și respectul de sine. Astăzi,
când domnul X sau domnișoara Y îți zâmbește, te simți în al
nouălea cer; a doua zi nici nu se uită la tine și înduri chinurile
iadului. Să fie asta interrelaționare? Nu faci decât să-ți ambalezi
sufletul într-un pachețel, să-l dai cuiva pe care nici măcar nu-l
cunoști și să-i spui: „Fă ce vrei cu el.“
Venerarea rezistă doar de la distanță. Este ușor să transformi în
idol un actor, un solist rock, un sportiv, pe colega de clasă care
are note mai bune decât tine, pe director, pe soția prietenului,
un iubit sau o iubită imaginară și lista poate continua. Dacă însă
îți vezi zilnic idolul, vei observa că acesta este un om ca toți
oamenii, ca tine adică. Vei descoperi că are calități și defecte. El
te compară cu iubitele pe care le-a avut înainte și-și taie
unghiile de la picioare la masa din bucătărie. Ei îi miroase gura
dimineața și relațiile cu părinții nu sunt chiar cum ar trebui să
fie. În scurt timp, iubita sau iubitul perfect se prăbușește din
înalturi și devine om ca toți oamenii. Acum da, poți avea o
relație firească și reală care îți va permite să-ți descoperi
valoarea, fără să mai aștepți binecuvântarea din altă parte.Dacă
însă te aștepți să fii înălțat pe un piedestal, trebuie să te

12
pregătești și de luptă pentru că, atunci când se va descoperi că
nu te ridici la înălțimea așteptărilor, vor scoate săbiile. Iar dacă
aura de deasupra capului cade doar câțiva centimetri, devine
laț. Cântăreața de muzică rock Selena a fost omorâtă de un fost
președinte al clubului său de fani. Pentru a evita așa ceva, rămâi
tu însuți și nu accepta adulația deșănțată care are întotdeauna
un preț.
Primesc adesea scrisori de la femei care cred că eu sunt sufletul
lor pereche. Mă simt flatat, dar aceste femei nu mă cunosc. Îmi
citesc cărțile sau participă la conferințele mele și decid că eu aș
fi cel ales. (Am făcut și eu așa ceva.) La început eram pus în
încurcătură și nu știam cum să gestionez aceste efuziuni, dând
răspunsuri ambigue sau nerăspunzând deloc. Am greșit. După o
vreme primeam câte o scrisoare în care eram aspru criticat că
nu m-am ținut de cuvânt și că nu eram persoana care
pretindeam că aș fi. Deși nu pretinsesem niciodată nimic. Ele
mă idealizaseră, iar eu nu mă ridicasem la nivelul așteptărilor
lor. Și după alte luni, mai primeam câte o scrisoare: „Scuzați-
mă, vă rog. Nu știu ce m-a apucat.“ Acum sunt foarte atent să
nu mai ridic pe nimeni pe piedestal și să nu care cumva să-i
încurajez pe ceilalți să mă cocoațe acolo. Nu sunt decât un om,
cu defecte și calități, care își onorează semenii și care încearcă
să comunice cât mai bine cu ceilalți. Sau, cum spunea Platon:
„Prietenia adevărată poate exista doar între cei egali.“

13
Cultele oferă exemplul cel mai bun de canalizare a puterii spre
un lider spiritual. Locul fanteziilor romantice este luat de
această dată de cele religioase, dar dinamica este aceeași:
uitarea de sine duce întotdeauna la frustrare, depresie și
autosufocare. Un lider religios integru nu acceptă o astfel de
venerație și încearcă să abată de la el tendința de idealizare a
celor care îl ascultă, arătând, prin exemple, că Dumnezeu se
află în fiecare, în omul simplu și în învățătorul său: „Dacă îl
întâlnești pe Buddha pe drum, omoară-l“, spune una dintre
învățăturile budiste. Dacă întâlnești pe cineva despre care crezi
că are mai multă divinitate în el decât ai tu, scutură-te imediat
de acest sentiment. Suntem cu toții făpturile Marelui Spirit și
nu-ți faci decât rău punându-ți semenii mai presus de tine. De
ce să fii budist când poți fi chiar Buddha? „Îi mulțumesc lui
Dumnezeu că nu sunt jungian“, afirma Carl Jung. Mentalitatea
de cult conduce la comportamente aberante, precum
sinuciderile în masă de la Jonestown și de la Heaven’s Gate.
Concluzia: dacă îți spune cineva ce teniși să porți, fugi cât de
repede poți.
E destul de complicat să te îndrăgostești de propria-ți persoană
atât timp cât ești fascinat de altcineva. Îi poți iubi și respecta pe
ceilalți, poți învăța de la ei, vă puteți simți bine și le poți urma
exemplul. Totul este să nu te subapreciezi. Chiar Iisus Hristos le
spunea apostolilor: „Lucruri și mai mari decât mine puteți
înfăptui“, arătându-le astfel câtă putere există în ei. Recunoaște
14
puterea pe care o ai în tine și nu vei fi în pericol de a vedea
piedestalele prăbușindu-se în jur. Nu te mulțumi să-l iubești pe
cel de lângă tine: iubește-te pe tine însuți.IMIȚI ÎN LOC SĂ
CREEZI?
Imitarea este cea mai sinceră formă de lingușire, dar dacă te
limitezi doar la ea și nu te dezvolți, te sufoci pur și simplu.
„Imitarea este sinucidere“, era de părere Emerson. Cei care nu-
și recunosc propria valoare imită; pentru cei care-și cunosc
puterea, imitarea este un compromis care nu poate fi acceptat.
La începutul carierei sau formării caracterului, imitarea este
utilă dacă îți alegi un model bun. Când am învățat să gătesc,
foloseam rețete și am reușit să pregătesc niște mâncăruri foarte
gustoase. După un timp însă, m-am plictisit. De ce să folosesc
rețetele altora când aș putea fi mai original și inventiv? Din acel
moment, nu am mai făcut același fel de două ori. Gătitul s-a
transformat într-o mare aventură! Imitarea unor modele
seamănă puțin cu rotițele ajutătoare de la bicicleta unui copil
care te pot ajuta să pornești, dar, odată ce ți-ai găsit propriul
ritm și echilibru, mergi mai repede și parcurgi distanțe mai mari
dacă nu te mai sprijini pe ele.
Imitarea ne poate răni foarte ușor dacă modelele alese nu sunt
demne de urmat. Dacă ți s-a întâmplat, copil fiind, să vezi
oameni care și-au ratat viața, s-ar putea să fi considerat teama
și durerea lor ca fiind normale și să te mulțumești să trăiești ca

15
și ei. În felul acesta preiei toate prejudecățile celor în mijlocul
cărora trăiești, refaci căsătoria părinților și devii același tip de
părinte ca și părinții tăi. Dacă modelele care ți se oferă sunt
bune, poți continua la fel, dar nu-ți poți permite să perpetuezi
un lucru care nu face decât rău. Dacă nu ești destul de puternic
să alegi singur, nu-ți va rămâne decât să culegi roadele
alegerilor greșite făcute de alții.
Noi, oamenii, ridicăm în slavă celebrități dintr-un domeniu sau
altul, dar care nu și-au rezolvat problemele de fond ale
existenței lor. Aceștia sunt minunați pe micul sau marele ecran,
aleargă ca fulgerul pe terenul de fotbal sau impresionează prin
conturile pe care le au în bancă, dar în afara ecranului sau a
terenului de fotbal viața lor personală este lamentabilă. Despre
unii citești apoi că au împușcat pe cineva sau că sunt târâți prin
procese răsunătoare de divorț. Datorită talentului, acești
oameni sunt modele de urmat, dar viața lor poate fi un
antimodel. Dacă vrei să imiți pe cineva, concentrează-ți atenția
asupra talentului acelei persoane și în niciun caz asupra
teribilismelor sale. Sau, mai simplu, alege un model care să fie
fericit.
Imitarea poate avea efecte neașteptate și asupra educației.
Sistemul de învățământ din multe țări, oricât de sofisticat ar fi
el, răsplătește mai degrabă conformismul decât originalitatea.
Dacă ajungi să cunoști regulile jocului în școală, poți învăța ca

16
un papagal până îți iei doctoratul, dar nu vei fi mulțumit sau
fericit. Mulți dintre profesorii mei de psihologie de la colegiu
erau nevrotici, încrâncenați și angajați într-o permanentă
competiție pe viață și pe moarte. În schimb, omul de serviciu,
care le curăța birourile, fluiera, zâmbea și avea mereu o vorbă
bună pentru fiecare.
În multe domenii poți să o duci destul de bine dacă respecți
formula sau rețeta. Filmele de succes au o rețetă, la fel ca
romanele sau ca planurile de marketing. Aceste creații sunt însă
facile și nu urmăresc decât să umple buzunarele producătorilor.
Binecuvântat este cel ce-și urmează instinctul creator și
produce ceva unic! Gândiți-vă la filmele, cărțile, profesorii sau
prietenii care v-au influențat cel mai mult și veți vedeacă nu
intră într-un tipar. Creațiile sunt inspirate, nu disperate. Iar
imitatorii nu schimbă lumea. Reușesc doar cei care
exteriorizează ceea ce s-a realizat în ei înșiși.
Creativitatea este tot atât de importantă
 ca și inima și la fel de
vitală.
Cu cât ești mai creativ, cu atât devii mai creativ. Dacă-ți negi
visurile, acestea dispar. Persoanele creative sunt o sursă
inepuizabilă de idei. Dilema unui creator nu este aceea că ar
putea rămâne fără inspirație, ci cum să folosească toată
inspirația care bate la ușa imaginației sale. (Nu uita: Realitatea
este doar pentru cei care nu pot face față imaginației.) Muzele

17
nu vin niciodată dacă urmezi grosul turmei, pe cel care se
aruncă în prăpastie. Dacă te lași hipnotizat, te arunci și tu. Dacă
însă îți aduci aminte că ai aripi, te vei înălța.
Norocul nu există pur și simplu; ți-l faci singur.
Poți face ca totul să acționeze în favoarea ta. Studiază modelele
pe care vrei să le urmezi, acceptă calitățile pe care le au și dă la
o parte ceea ce nu-ți este de folos. Și atunci vei putea spune, la
fel ca și Gary de Rodriguez: „Mă înalț pe tragediile strămoșilor
mei declarându-mă învingător și știu că ei mă încurajează.“
NU ÎȚI ASCULȚI INTUIȚIA?
„Atunci când reușești să ai încredere în tine, vei învăța să
trăiești“, spunea Goethe. Dacă te gândești puțin la greșelile pe
care le-ai făcut, amintește-ți că aproape întotdeauna a existat o
voce interioară care te-a îndemnat să nu faci un lucru sau altul.
Și nu-ți vine să crezi că ai ignorat toate semnalele de avertizare.
Așadar, nu dăm de necaz pentru că nu știm ce să facem, ci
pentru că ignorăm ceea ce știm.
Și dacă regreți că nu ai dat atenție impulsului interior, vei învăța
din experiență o lecție importantă:
Știi întotdeauna ce trebuie să faci.
Imaginează-ți o stație radio, să-i zicem Ș-T-I-U, care te
sfătuiește, de undeva din subconștient, timp de douăzeci și
patru de ore pe zi. Și mai imaginează-ți că ai un aparat care-i
18
poate recepționa semnalele. Dacă prinzi bine frecvența, asculți
emisiunea și primești informații prețioase. Dacă nu, pierzi
mesajul.
Te-ai născut cu aparatul fixat pe ȘTIU. Copiii și animalele sunt
bine setați: ei știu cine sau ce sunt și percep imediat situațiile
favorabile sau pe cele nefavorabile ori oamenii care le vor
binele sau pe cei de care trebuie să se teamă. Pe măsură ce ne
maturizăm, suntem tentați să nu-i mai dăm atenție lui ȘTIU.
Suntem învățați că dacă facem ceea cevrem suntem egoiști. Că
dacă nu ne ascultăm părinții și nu ne alegem prietenii pe care ar
vrea ei să-i alegem, greșim. Sau că suntem inconștienți dacă
urmăm o carieră artistică și câștigăm mai puțin decât am
câștiga dacă am fi programatori de calculator, de exemplu. În
cele din urmă, semnalele din afară înăbușă vocea acelui ȘTIU,
iar tu te simți din ce în ce mai pierdut sau derutat. Și pentru că
ai fost politicos sau docil, ai ignorat ceea ce știai pentru a
asculta vocile stridente din afară.
Ignoranța se poate însă corecta ușor dacă îți asculți instinctul.
Acum câțiva ani, trebuia să mă întâlnesc cu un prieten,
muzician, Charley Thweatt, la un seminar la care participam
amândoi. Charley urma să ajungă cu un avion la ora 10
dimineața și, pentru a sosi cam la aceeași oră cu el, trebuia să
plec din Portland pe la 6 dimineața. Aș fi putut pleca la ora
respectivă, dar ceva din subconștient m-a făcut să plec mai

19
târziu. Mi-am făcut reproșuri că sunt leneș și mă simțeam
vinovat că îl fac pe Charley să mă aștepte câteva ore, dar m-am
hotărât să-mi ascult instinctul și să plec cu un avion care ateriza
pe la ora 14. Când am sosit, Charley nu era acolo. M-am
interesat și am aflat că avionul cu care venea de la Denver nu
putuse decola din cauza zăpezii. În cele din urmă, a sosit pe la
ora 15. Ascultându-mi, așadar, instinctul am câștigat un timp
prețios.
Instinctul activat este permanent în alertă și te avertizează
atunci când apar la orizont situații periculoase. Animalele devin
agitate înainte de un cutremur și s-au făcut studii care arată că
anunțurile din ziar semnalând pierderea unor animale de
companie se înmulțesc înainte de un cutremur. Alte studii
indică un procent destul de ridicat de anulări de ultimă oră ale
unor rezervări de bilete la avioane care s-au prăbușit ulterior.
Deși suntem tentați să căutăm sfaturi în afara noastră, suntem
geniali și știm mult mai multe despre calea pe care o avem de
urmat și despre destinul nostru decât recunoaștem.
Când ceva este în avantajul tău, instinctul își dă seama de acest
lucru. Am avut odată un interviu fascinant la radio cu un
moderator care le-a pus ascultătorilor următoarea întrebare:
„Cum îți dai seama când ceva este în avantajul sau spre binele
tău?“ Liniile se încinseseră de la telefoanele ascultătorilor
dornici să descrie ce simt. Unii spuneau că simt un fel de

20
căldură în jurul inimii; alții că li se ridică părul de pe ceafă; unii
vorbeau despre o adiere răcoroasă pe obraji sau pe brațe sau
despre un sentiment de liniște și de ușurare care s-ar fi putut
traduce prin: „Da, ăsta e drumul meu.“ O ascultătoare ne-a
spus că atunci când a dat un test-grilă cu variante multiple de
răspuns, răspunsurile corecte păreau că „se aprind“. A obținut
cel mai mare punctaj din clasa respectivă.
De mii de ani, oamenii care au nevoie de îndrumare consultă
oracole deși propriile inimi le pot oferi cel mai bun sfat. Când
cineva murea în Egiptul antic, inima acelei persoane era
îmbălsămată, fiind considerată sălașul adevăratei înțelepciuni.
Suntem învățați să căutăm răspunsurile în creier, deși cea mai
profundă înțelepciune se află în inimile noastre. Adevărații
conducători se bazează însă pe amândouă. Când generalul Colin
Powell a fost ales să-și depună candidatura la Președinția
Statelor Unite, la începutul campaniei electorale pentru
alegerile din anul 2000, el a refuzat, argumentând: „Nu-mi dă
voie busola mea interioară și-mi cunosc locul.“
Intuiția noastră este la înălțime atunci când este vorba de
aprecierea timpului. Nici nu ai nevoie de ceas, ci de ȘTIU. De
multe ori a trebuit să mă scol la o anumită oră, dar nu aveam
ceas deșteptător. Cel care a preluat sarcina a fost ceasul meu
interior care a funcționat impecabil. Într-o dimineață trebuia să

21
mă trezesc la ora 7. În clipa când am deschis ochii, ceasul arăta
7 fix.
Într-o zi am închiriat, împreună cu un prieten, un caiac și
vâsleam pe fluviul Hanalei din superba insulă Kauai. Dimineața,
când am luat ambarcațiunea, mi-am lăsat portofelul și cheile de
la mașină la biroul de închirieri pentru a fi în siguranță. Mai
târziu, după ce vâslisem mult în susul râului, am tras caiacul la
mal și ne-am odihnit în iarbă. Deodată mi-am dat seama că nu
știu la ce oră se închide biroul și că trebuie să ajungem acolo la
timp pentru a-mi recupera bunurile. Am refuzat să mă mai
gândesc la asta, dar în clipa următoare am simțit o dorință
foarte puternică de a pleca, de parcă ceva mă împingea într-
acolo. Am întrerupt conversația la mijlocul unei fraze și am
spus: „Hai să ne-ntoarcem acum.“ Am ajuns la biroul de
închirieri la ora 5 fix, exact în clipa în care funcționarul de acolo
încuia ușa.
Și asta nu e tot. Doi prieteni de-ai mei din Maui încercau să-l
convingă să le închirieze un caiac, iar el argumenta că e prea
târziu. Caiacul nostru fusese închiriat pe 24 de ore, așa că l-am
oferit amicilor mei care s-au bucurat de o plimbare gratuită.
Cele relatate mai sus demonstrează că intuiția operează la un
nivel mult mai profund decât rațiunea. Nu știam la ce oră se
închide biroul de închirieri și nu aveam absolut nicio idee că

22
prietenii mei ar putea fi acolo. Când ai încredere în intuiție și o
urmezi, sincronizarea este perfectă.
Dacă ai avea încredere în cineva care-ți dă sfaturi bune
întotdeauna, nu te-ai duce direct acolo de fiecare dată? Un
astfel de consultant există și-i poți cere oricând sfatul. Nu
trebuie decât să fii mai atent la ceea ce se întâmplă în tine
decât la cele din jur. Nu aștepta să dai cu capul de pragul de sus
și să nu ajungi nicăieri pentru că te iei după alte voci și nu după
a ta. Urmează-ți instinctul și ți se vor deschide ușile de care ai
nevoie.
Uită ceea ce ai învățat
 pentru a-ți aminti ceea ce știi.
ÎI LAȘI PE CEILALȚI SĂ ALEAGĂ PENTRU TINE?
În excelentul film The Truman Show, Jim Carrey interpretează
rolul unui om care, fără a ști acest lucru, își trăiește întreaga
viață pe un ecran de televizor supradimensionat. În timp ce
Truman crede că face ceea ce vrea, el este de fapt manipulat de
un producător care îl urmărește de la distanță. În cele din urmă,
Truman află ce se întâmplă și încearcă să scape din orășelul pe
care nu-l părăsise niciodată. Pentru ca popularul show TV să
continue, producătorii imaginează tot felul de obstacole menite
să-l împiedice pe Truman să se elibereze. La un moment dat, un
asistent îl întreabă pe producător: „Crezi că va reuși să scape?“
Acesta răspunde calm: „Dacă ar fi absolut hotărât s-o facă, ar
putea oricând. Adevărul este că preferă lumea în care trăiește.“
23
Oare duci viața pe care ți-o dorești sau pe cea aleasă de alții?
Uneori este mai ușor să lași pe altcineva să ia decizii în locul tău,
iar când este vorba de lucruri minore, nici nu are importanță.
Dar dacă iei decizii importante în necunoștință de cauză, nu vei
afla niciodată cine ești sau îți vei irosi pur și simplu harurile.
Sunt oameni care ar face orice să nu tulbure apele – chiar cu
riscul de a se îneca.
Benjamin Franklin nota undeva: „Mulți oameni mor la douăzeci
și cinci de ani, dar nu sunt îngropați decât la șaptezeci și cinci.“
Nu putem scăpa de moartea fizică, dar cea spirituală e
opțională. Și tragică. Îți poți desfășura activitatea, după toate
aparențele în deplinătatea forțelor fizice, dar dacă ai sufletul
obosit nu poți să spui că trăiești cu adevărat. Intensitatea cu
care îți trăiești viața depinde de cât de mult îți respecți
preferințele personale. „Dacă știi ce dorești cu adevărat și nu
spui cu umilință «amin» când ceilalți îți arată ce ar trebui să faci
înseamnă că ai sufletul viu“, scria Robert Louis Stevenson.
Am văzut o anchetă TV despre utilizarea telefoanelor publice.
Dacă cel care sună vrea o convorbire interurbană sau în
străinătate, răspunde o operatoare care întreabă prin ce
companie vrea să vorbească. Dacă clientul nu are nicio
preferință, răspunde: „N-are importanță“ sau „Oricare“. Reacția
pieței a fost promptă: s-au înființat companii telefonice cu
numele „Compania Telefonică Oricare“ sau „Compania N-are

24
importanță“. Când operatoarea aude „N-are importanță“ face
legătura prin sistemul de încasare al companiei respective, iar
clientul trebuie să plătească uneori destul de mult pentru
asistență. Totul e perfect legal și este posibil pentru că unii
oameni îi lasă pe alții să aleagă în locul lor.
Dacă nu-ți folosești mintea,
 o va face altcineva.
Dave Barry era, la gimnaziu, clovnul clasei și a avut destule
necazuri din cauza glumelor pe care le făcea în timpul orelor.
Un profesor l-a certat într-o zi: „Mai bine te-ai apuca de treabă,
Dave Barry! N-ai să poți glumi toată viața!“
Din fericire, Barry nu și-a ascultat profesorul și a devenit cel mai
de succes umorist din Statele Unite, cu numeroase cărți și
articole comice publicate în ziarele americane. A câștigat și
Premiul Pulitzer.
Dave Barry glumește toată viața și o face bine! Dacă și-ar fi
ascultat profesorul și ar fi făcut ceva sigur, dar plicticos, am fi
pierdut cu toții clipe minunate de relaxare și râs sănătos. Iar el
ar fi devenit, desigur, încă un cadavru ambulant.
Amintește-ți zilnic că nu ești zombi și că societatea telefonică
nu trebuie să te jecmănească. În fond, viața noastră depinde de
deciziile pe care le luăm și de aceea trebuie să reprezinte ceea
ce dorim cu adevărat.
CREZI CĂ EȘTI PREDESTINAT?
25
Dacă nu-ți dai seama că cele mai bune răspunsuri se află în tine,
le cauți în altă parte. Suntem ca moscul care cutreieră munți și
văi pentru a descoperi de unde vine mirosul pe care îl emană el
însuși. „Dacă nu afli în tine, încotro te vei îndrepta?“ întreba
Buddha.
Într-un episod al serialului Northern Exposure, o tânără, Shelly,
primește o scrisoare de tipul „Lanțul Sfântului...“ în care i se
promite că dacă trimite o scrisoare asemănătoare unui prieten
în interval de trei zile va avea mult noroc. Se hotărăște să
încerce și pune scrisoarea la poșta din orășelul în care locuia.
Foarte curând, Shelly începe să primească bani, să cunoască
băieți și să aibă succesul pe care și-l dorise întotdeauna. Era în
extaz – scrisoarea făcea minuni! După o săptămână, Shelly
trece pe la poștă și funcționarul de acolo îi dă scrisoarea
nedesfăcută spunându-i că mai trebuie să pună niște timbre.
Uimită, Shelly își dă seama că nu scrisoarea îi adusese noroc, ci
ea însăși. „Așadar, eu sunt cea răspunzătoare de viața mea“,
conchise ea.
Cu toții suntem. Viața noastră nu depinde de stele, numere,
gene, anturaj, evoluția politică sau condițiile economice, ci de
noi înșine. Variabilele din exterior o influențează, dar cele din
noi o determină!

26
Dacă vrei să trăiești cu adevărat,
 nu trebuie să mai crezi
că
 ceva exterior ție îți determină destinul.
 Forța care ți-l
făurește
 ești chiar tu.
Nu te mai gândi la noroc. Oamenii norocoși atrag lucrurile
pozitive pentru că gândesc pozitiv. Cei care au parte sistematic
de evenimente negative nu ies din niște tipare de gândire
defetiste. Nici stelele, nici numerele nu sunt cauza. Ele sunt
doar niște reflectări și, în final, sunt ceea ce vrem noi să fie.
Orice sistem de divinație este bun în măsura în care îți lasă
posibilitatea de a alege. Chiar persoanele cu puteri
paranormale foarte mari recunosc că nimic nu e implacabil.
Lucrurile pot evolua într-o anumită direcție, dar liberul-arbitru
va domina întotdeauna predestinarea. Înlătură „pre“ de la
predestinare și alege-ți singur destinul. Dacă îți spune cineva,
chiar un psiholog, că ai ajuns într-o situație care ți-a scăpat de
sub control, fugi cât mai departe pentru că este chiar mai
periculos decât cel care te învață ce fel de teniși să porți. Nu te
lăsa amăgit și nu-ți nega puterea. Posibilitățile care ți se deschid
sunt mărețe.
Așadar, poți să fii prosper în plină recesiune; să-ți păstrezi
sănătatea chiar dacă gripa face ravagii în jur; să-ți găsești un
partener pe măsură chiar dacă ești înconjurat doar de nătărăi;
să ai o carieră de succes și care să îți aducă bani; să-ți schimbi
viața la orice vârstă; să construiești o relație bazată pe dragoste

27
și libertate; să pleci în vacanță de câte ori vrei; să îți speli rufele
rămânând complet gol; să nu faci nimic și acest lucru să fie
rentabil; să faci sex nebun și să fii profund spiritual; să te iubești
și să te respecți chiar dacă ceilalți nu o fac; să-ți vezi copiii
devenind adulți fericiți și creativi în ciudainelelor de pe limbă și
a tatuajelor de pe fese; să te bucuri de experiențele care te-au
întristat odinioară; și să fii sănătos până în ziua în care te
hotărăști să pleci.
Dacă ți se pare prea mult să le ceri pe toate, sau măcar unul
dintre dezideratele enumerate, înseamnă că tot mai crezi că
altcineva sau altceva îți hotărăște viața. Dacă accepți să trăiești
altfel decât vrei și faci o concesie cât de mică înseamnă că ceri
prea puțin. Forța ta rezidă în faptul că îți păstrezi puterea în
mijlocul celor care au abandonat. Majoritatea oamenilor iau ce
li se dă și cred că acesta este destinul lor. Marile spirite iau ce li
se dă și își fac propriul destin.
Ia ceea ce ai
 și fă ceea ce vrei.
Atunci când ești gata să-ți afirmi autoritatea, lumea se va
modela după tine. Autoritatea și autenticitatea au aceeași
rădăcină, ceea ce înseamnă că drumul spre adevărata putere
este realitatea. Puterea autentică nu este cea manifestată
asupra semenilor noștri, ci aceea de a fi noi înșine. Cel care
caută să domine sau să-i înfrângă pe ceilalți pentru a se simți
puternic se îndepărtează de puterea autentică. Când doi se

28
luptă pentru putere, n-o va câștiga niciunul. Puterea pentru
care te zbați nu merită efortul: deși, în aparență, poate exista
un învingător, în final pierd ambele părți. Sau, cum remarca Lily
Tomlin: „Chiar dacă câștigi într-o întrecere de șoareci, tot
șoarece rămâi.“ Adevărata putere nu înseamnă competiție, ci
sincronizare. Nu e ca o marfă care se termină și pe care ți-o
poate lua cineva, ci este energie nesfârșită de care poate
dispune oricine, oricând. Dacă toți oamenii și-ar folosi puterea
autentică, am putea reorienta energia irosită în luptă spre
realizări extraordinare.
Nu are importanță câtă putere ai irosit atât timp cât ești dispus
s-o recuperezi. Aparent, oamenii trăiesc până când mor, dar în
realitate mor înainte de a ajunge să trăiască. Nu are importanță
cât ai rătăcit, cu ce încercări ai fost confruntat și ce greșeli ai
făcut, poți transforma totul în aur. Orice experiență pe care ai
avut-o este un pas spre deșteptare. Nu trebuie să aștepți până
mori pentru ca Dumnezeu să-ți aducă aminte cât ești de măreț.
Amintește-ți singur, acum, și ai câștigat partida.
Era o după-amiază plăcută de iulie, la apusul soarelui. Jesse
Arbogast, un băiețel de opt ani, se juca în apa întunecată de la
malul oceanului, pe o plajă din Florida. Un rechin uriaș, de
peste doi metri, s-a apropiat fără zgomot și Jesse a simțit că
ceva îi apucă brațul drept și apoi o durere cumplită. Într-o clipă
a rămas fără braț.

29
Vance, unchiul lui Jesse, a văzut de pe plajă oribila scenă și a
sărit în apă. A apucat peștele de coadă, l-a eliberat pe Jesse și s-
a luptat cu rechinul, reușind să-l aducă pe băiat la țărm. Un
jandarm sosit la fața locului a tras trei gloanțe, a omorât peștele
și apoi i-a scos din gură brațul lui Jesse. În douăzeci de minute,
Jesse a fost dus cu elicopterul la spital, unde a ajuns fără puls și
fără tensiune arterială. O echipă de doctori a muncit
unsprezece ore, toată noaptea, să pună la loc brațul băiatului.
Operația a fost încununată de succes, iar Jesse și-a recăpătat
cunoștința. În prezent, își folosește ambele brațe.
Această întâmplare extraordinară ne demonstrează că avem
posibilitatea să alegem, în loc să ne resemnăm pur și simplu.
Puși în fața unei situații de gravitatea celei în care s-a aflat
unchiul lui Jesse, majoritatea oamenilor ar fi privit îngroziți și ar
fi strigat după ajutor. Alții, puțini, ar fi scos copilul din apă
sperând că acesta va trăi. Unchiul Vance nu a făcut nici una, nici
alta. El dorea ca nepotul său să trăiască și să aibă ambele brațe.
Și a reușit!
Dacă te resemnezi și te mulțumești cu mai puțin decât îți
dorești cu adevărat, nu vei avea niciodată mai mult. Dacă te
aștepți ca viața să fie plină de țepe, așa va fi. Mulți dintre noi
trăiesc încercând să răzbată în viață cu un singur braț.
Experiențe triste ne-au măcinat energia și rezistența și ne-au
sufocat spiritul de inițiativă. Unii ne-am chinuit cu un singur

30
braț atât de mult timp (și am văzut că majoritatea fac același
lucru), încât am ajuns să ne acceptăm invaliditatea și să nu ne
mai deranjeze că nu ieșim la liman. Și totuși, nu trebuie să
continuăm așa. Dacă refuzi să te resemnezi cu o existență
schiloadă, îți poți recăpăta integritatea. Nu ți-ai pierdut brațul;
acesta ți-a fost doar luat și ascuns undeva. La fel ca și Jesse, s-ar
putea să ai nevoie de ajutorul unui unchi curajos, dar nu uita că
nu ești singur.De ce nu te aștepți la nimic bun?
 Ce poți să
faci?
 Accepți limitele false impuse de ceilalți?
Când eram mic, mama îmi spunea să nu trag niciodată apa la
toaletă înainte de a mă ridica pentru că „răcesc la poponeț“. Și
pentru că mama știa totul, firesc, am crezut-o. Foarte mult timp
m-am ferit să trag apa, așezat pe vasul de toaletă, convins fiind
că astfel nu voi fi în pericol de a „răci la poponeț“.
Pe la treizeci de ani, fiind într-o zi la toaletă, așezat, am întins
mâna spre lanț. În clipa în care degetele mele au atins metalul
rece, am încremenit de spaimă: aproape că trezisem monstrul
poponețului îngropat în cine știe ce adâncuri!
Atunci, pentru prima dată în viața mea, am pus sub semnul
întrebării ceea ce-mi spusese mama. Trebuia, o dată pentru
totdeauna, să văd cât de vulnerabil îmi era fundul. Am tras apa.
Nu s-a întâmplat nimic. Nici măcar n-am strănutat. Eram
eliberat!

31
Această pățanie, deși stupidă, este simbolică. Copii fiind, am
fost învățați multe lucruri greșite care ne-au limitat orizontul și
ne-au făcut vulnerabili. Ni s-a spus ce pot și ce nu pot face
băieții și fetițele; ce culoare să aibă sau să nu aibă pielea celor
pe care trebuie să-i acceptăm în jurul nostru; câți bani sau ce
trebuie să ai ca să fii respectabil; cât de mult au trăit membrii
familiei tale și de ce au murit; ce șanse ai să învingi cancerul; și
ce să nu facem dacă nu vrem să ajungem în iad. Mintea noastră
inocentă a fost burdușită cu judecăți de valoare, temeri,
statistici și așteptări care, ca și rechinul, ne-au retezat elanul și
ne-au făcut ferfeniță respectul de sine. Și fără a pune la îndoială
nimic, am trăit cu aceste prejudecăți ca și cum ar fi fost reale.
Am un amic căruia tatăl său îi spunea mereu, în copilărie: „Mă
omori cu zile!“ Și când tatăl a murit într-adevăr, în urma unui
infarct, băiatul a făcut o depresie puternică și a rămas convins
că el este singurul vinovat. Un alt om s-a luptat toată viața cu
un sentiment de vină legat de sex. Adult fiind, mama sa avea
grijă de un băiețel de doi ani și, într-o zi, a auzit-o spunându-i
copilului care se juca cu penisul: „Să nu cumva să te mai joci cu
asta, cu el faci pipi și atât!“ Omul și-a dat seama imediat că, de
fapt, acest sentiment îi fusese indus, că nu este înnăscut, ci
dobândit. Și tot învățul are și dezvăț!O femeie, Rita, a suferit o
operație minoră la aparatul genital. Spre surprinderea tuturor,
Rita nu-și revenea după operație. Toate analizele erau bune și
toate investigațiile arătau că nu există nicio problemă. În final, a
32
fost chemat un psiholog pentru a afla cauza acestei stări.
Psihologul a hipnotizat-o și a aflat astfel că, în timp ce era sub
anestezie, Rita l-a auzit pe doctor spunând: „Nu rezistă mai
mult de o zi sau două.“ Medicul și-a amintit că a făcut afirmația
respectivă, dar vorbise despre o altă pacientă. Deși Rita se afla
sub anestezie, subconștientul ei înregistrase discuția și, crezând
că este vorba despre ea, corpul său a reacționat. (Rita a
continuat ședințele cu psihologul și și-a revenit.)
Noi, oamenii, am fost „hipnotizați“ să credem că am fi mai mici
decât suntem în realitate. La fel cum un ghiveci prea mic
oprește creșterea unui copac puternic sau un acvariu
subdimensionat împiedică dezvoltarea peștilor, ne adaptăm și
noi unei vieți meschine. Dacă plantăm însă același copac într-un
spațiu suficient de mare sau punem peștii într-un lac, aceștia
vor crește nestingheriți. Spre deosebire însă de pești sau de
copaci, pe noi nu trebuie să ne mute altcineva pentru că avem
puterea s-o facem singuri; putem păși într-un loc mai larg unde
să atingem plenitudinea.
Nu-ți croi traiul după prejudecăți.
 Lărgește-ți orizontul pentru a
cuprinde
 tot ceea ce-ți oferă viața.
Dacă te simți tentat să te revolți împotriva părinților, a
profesorilor, a preotului sau a poliției, nu-ți irosi energia pentru
că astfel deturnezi puterea care te-ar ajuta să reimplantezi
brațul. Nu-ți sunt dușmani cei care te-au amăgit cu iluziile lor

33
pentru că aceștia au fost, la rândul lor, hipnotizați și ar trebui
mai degrabă compătimiți. Rebecca McClen Novick spunea:
„Suntem actorii și autorii propriei noastre drame. Totul depinde
doar de noi și nu trebuie să învinuim pe nimeni altcineva: nici
sistemul, nici conducătorii și nici părinții.“
Adevărații dușmani ne sunt gândurile defetiste, speranțele
meschine și credința că nu trebuie să trăim la cote maxime.
Atunci vom avea parte de toată durerea pe care acceptăm s-o
îndurăm. De fapt, suntem singurii responsabili de dimensiunea
suferinței noastre. Durerea există; suferința este opțională.
Suntem capabili să alegem gândurile care ne aduc alinare și nu
condamnare pe viață. Pentru a-ți căpăta libertatea, stai de pază
la ușa minții și alege-ți gândurile: ia aminte care te înalță și care
te trag în jos. Apoi, ca un bodyguard vigilent, care
supraveghează intrarea la o petrecere de VIP-uri, primește-le
doar pe cele de pe lista de invitați și trimite-le pe celelalte la
plimbare. Norocul nu este nici pe departe o plasă în ochiurile
căreia te-a prins un destin capricios; este o grădină pe care o
cultivi cu gândurile pe care le lași să intre. Schimbă-ți gândurile
și îți vei schimba viața!
Nu poți afla dacă limitele în care trăiești sunt reale decât
punându-le la încercare. O convingere sănătoasă va trece
testul, iar iluziile vor dispărea. Dacă nu-ți pui sub semnul
întrebării convingerile, acestea te vor domina și te vor face

34
prizonierul lor.Dacă îți ții în frâu identitatea, aceasta va
dispărea. Ești puternic și poți domina orice dificultate care ți-ar
sta în cale. Clipele de supărare vor fi tot atâtea ocazii de a alege
noul.
Dacă vrei să fii stăpân, poartă-te ca atare. Nu e păcat să-ți
asumi măreția; nevrednicia, în schimb, este o impostură. Ți-ai
trăit o prea mare parte din viață în meschinărie și nimicnicie și
ai căzut pradă eternului „nu pot“. Nu uita însă că în spatele
fiecărui „nu pot“ se află un „nu vreau“. Nu te opri când ajungi la
cercul de cretă pe care ceilalți l-au trasat în jurul tău; mergi în
continuare. În clipa în care privești în ochii unui monstru și îl
sfidezi cu „arată-mi ce poți“, balaurul îți va deveni aliat. „Dacă
faceți lucrul de care vă temeți, teama va muri cu siguranță“, ne
sfătuia Emerson. Când întunericul și lumina se află în aceeași
încăpere, lumina predomină. Și, pentru că suntem făcuți din
lumină, vom birui toate limitele cu care am fost îngrădiți.
CREZI CĂ MERIȚI SĂ SUFERI?
Dacă trăiești mereu cu sentimentul că ești vinovat, păcătos sau
rău ori că trebuie să ispășești prin pedeapsă cine știe ce vină,
vei suferi permanent. Pedeapsa veșnică nu te ajunge prin mâna
unui Dumnezeu neîndurător și răzbunător, ci prin capacitatea
pe care o ai de a-ți crea realitatea în care trăiești.
Și dacă până acum ți-ai dus crucea grea de vină, e momentul să
o dai jos de pe umeri. Problemele nu ți le face un univers crud,
35
ci propria-ți minte timorată. Și nu uita că poți renaște dacă îți
alegi gândurile care te pun în valoare și care te înalță de pe
eșafod spre triumf. Ceea ce s-a creat prin voință se poate și
desface tot prin voință. În câteva versete din Biblie, foarte
puține și foarte rar amintite, ni se spune că suntem făcuți după
chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat
puterea de a ne alege și a ne făuri viața. Sentimentul de
vinovăție, cu tot ceea ce implică el, reprezintă o alegere, la fel
ca și inocența cu toate harurile sale.
Explicațiile care ni se dau, legate de păcat și de pedeapsă, nu
sunt justificate și nu vin din afara lumii în care trăim. Totul
pornește din noi înșine. Păcatul originar, de pildă, are la bază
ideea că suntem păcătoși încă dinainte de a ne naște. Adică
cineva, care s-a născut înaintea ta, a făcut ceva cumplit și tu ești
tras la răspundere. Pentru simplul motiv că trăiești și respiri, ai
greșit și trebuie să plătești. Dacă urmezi acest concept în limite
raționale intri în contradicție cu versetele Bibliei care spun că
am fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dar
dacă cineva îți spune mereu, din fragedă copilărie, că ești
păcătos, devii convins de acest lucru și îți vei construi întreaga
viață pe ideea respectivă.
Să ne gândim puțin: cine ar putea avea o astfel de idee? Cine ar
putea spune, uitându-se la un bebeluș nou-născut, inocent și
pur, o adevărată minune, că acesta are mâinile pătate de

36
sânge? Vă voi spune cum a început totul și cum se continuă.
Acum mult, mult timp, într-o galaxie foarte asemănătoare celei
în care trăim, cineva a descoperit că dacă reușești să faci pe
cineva să se simtă vinovat îl poți controla. O minte care admite
că a greșit devine vulnerabilă, ușor de dominat și de influențat.
Cei care se simt datori cuiva mai puternic se vor strădui să-l
îmbuneze și să se țină cât mai la distanță. Decând ideea de vină
și-a făcut loc în mințile oamenilor, generații după generații de
părinți, soți, soții, copii, șefi, guverne, culte sau profesori au
învățat cum să-i facă pe ceilalți să se simtă vinovați pentru a-i
putea controla. Ceea ce nu are nimic de-a face cu păcatul
originar, dar explică întru totul anormalitatea originară. Unele
religii au ridicat vina la statutul de adevărată știință. Oamenii
vinovați plătesc bine pentru a li se ierta păcatele, pentru a intra
în împărăția Domnului și pentru a nu ajunge în iad. Ceea ce nu
conștientizează ei însă, în timp ce completează cecuri cu sume
grase, este că nimic, nici măcar iadul, nu poate fi mai rău decât
convingerea că o forță exterioară te domină și poate să-ți ia
bunurile.
Religiile, oricât de bine intenționate ar fi ele și oricât de buni cei
care le propovăduiesc, pot deveni obsedate de bani și de
putere. Dacă, într-o dimineață, credincioșii s-ar trezi și și-ar da
seama că Dumnezeu sălășluiește în fiecare dintre ei și că îi
iubește așa cum sunt, s-ar mai duce duminica la slujbă? Dacă nu
s-ar teme că după moarte ajung în iad, s-ar mai cununa la
37
biserică? Și atunci cum s-ar mai strânge bani pentru înălțarea
de biserici? Și așa mai departe...
În cadrul relațiilor interumane, manipularea găsește teren fertil
în nesiguranță emoțională. Dacă reușesc să te fac să te simți
vinovat, vei face ceea ce-ți voi spune: vei face sex cu mine, îmi
vei da bani sau adăpost sau îți vei îndrepta copiii în direcția pe
care ți-o voi indica. Și dacă sentimentul este destul de intens,
voi putea să aleg în locul tău ceea ce-mi convine. Iar noi numim
acest lucru „dragoste“ sau „căsătorie“, deși nici dragostea și nici
căsătoria nu au nimic de-a face cu ideea de a ne ține aproapele
în inferioritate. Ambele presupun împlinire, nicidecum
dominare. Dacă doare, nu e dragoste.
O altă „găselniță“ este inocularea sentimentului de păcat
moștenit dintr-o viață trecută. În acest caz însă, cel care ți-a
transmis vina, încă de la naștere, ești tu însuți. Într-o viață
anterioară ai comis ceva grav, iar acum trebuie să plătești
pentru acea greșeală. Trebuie să recunosc că și eu am crezut
acest lucru. Acum mulți ani, am primit o ofertă pentru o slujbă
de supraveghetor la un atelier în care lucrau adulți handicapați,
irecuperabili psihic. Deși nu mă prea interesa, aveam nevoie de
bani. Slujba mi se părea deprimantă și obositoare și am vrut să
renunț, dar mă simțeam vinovat: nu suportam ideea de a nu-i
ajuta pe bieții oameni. Și nici nu voiam să mă las învins. M-am
gândit – vă rog să nu râdeți prea tare – că, poate, într-o viață

38
anterioară am fost și eu handicapat și că vreun om milos a avut
grijă de mine. Iar acum, ca un fel de compensație karmică, mi-a
venit rândul să-mi petrec viața îngrijindu-i pe sărmanii
nefericiți. În ciuda acestui impuls romantic, nu a mers și după o
lună m-am îmbolnăvit. A trebuit totuși să mai rămân acolo încă
șaizeci de zile pentru a avea dreptul la tratament medical plătit
pentru boala contactată tocmai din cauza acelui loc de muncă.
Un adevărat cerc vicios! Mi-am impus să stau, deși mă simțeam
din ce în ce mai rău.
Într-o zi însă mi-am dat seama că cei care lucrează acolo se simt
mult mai bine decât mine. Când veneau dimineața la lucru
râdeau, se amuzau și purtau tot felul de discuții animate. În
fiecare zi, la prânz, îmi luam chitara și le cântam câte ceva, iar ei
erau extaziați. În tot acest timp, eu îmi târam efectiv zilele, iar
după câteva săptămâni ajunsesem pur și simplu să-i
invidiez.Eram atât de disperat, încât mi-am depășit frica de
pedeapsa lui Dumnezeu; muream cu zile și nu mai aveam nimic
de pierdut. Mi-am făcut curaj și mi-am dat demisia. În
momentul în care i-am spus șefului, mi-am recăpătat pofta de
viață. În scurt timp au dispărut toate simptomele și am
redevenit cel dinainte. Atunci am început să scriu, să țin
seminarii și să compun muzică – activități care mi-au deschis
calea spre o carieră de împliniri.

39
La câteva luni după ce mi-am dat demisia, am făcut o vizită la
atelier și am descoperit că cel care venise în locul meu era cu
mult mai bun decât mine. Îi plăcea acolo și făcea totul foarte
bine. Mi-am dat seama atunci că îi furasem acelui om slujba
care i se potrivea, iar bieților bolnavi un bun supraveghetor.
Erau cu toții foarte fericiți: nu știau nimic despre datoria
karmică, iar ideea de păcat originar le era la fel de străină ca și
economia lui Keynes. Eu ar fi trebuit să le fiu îndrumător, dar ei
m-au îndrumat mult mai bine pe mine. Încântarea lor puerilă îi
înălța, în timp ce sentimentul de vinovăție pe care-l aveam eu
mă trăgea înapoi. Gata cu vinovăția!
Dar cum scăpăm de ea? Iată câteva sugestii.
INTERPRETEAZĂ ÎN FAVOAREA TA!
Ori de câte ori faci ceva pentru care ești tentat să te consideri
vinovat, găsește o modalitate de a te disculpa. Gândește-te cum
ai considera acel lucru dacă ar fi făcut de o persoană pe care o
iubești. Din moment ce poți face orice, de ce nu ai interpreta
acel lucru în favoarea ta?
Eram în vizită la niște prieteni și m-am dus la bucătărie să pun la
fiert niște apă pentru ceai. M-am întors în camera de zi și
deodată am simțit miros de ars. Ne-am repezit cu toții în
bucătărie și am văzut că mânerul de plastic al ceainicului luase
foc pentru că îl pusesem prea aproape de flacără. M-am simțit
foarte prost și m-am repezit să sting focul, apoi m-am uitat
40
stânjenit la gazdă și mi-am cerut scuze. Spre surprinderea mea,
nu m-a certat, ci a exclamat: „Bravo, Alan! Nu știam că ai și
calități de pompier!“
NU-I ÎNVINUI PE CEILALȚI!
„După cum judeci, așa vei fi judecat!“ Și nu de un Dumnezeu
răzbunător, ci de propria-ți minte. Iată un aforism sau mai
degrabă un principiu moral: te vezi cu aceiași ochi cu care îi vezi
și pe ceilalți și, automat, te tratezi cu aceeași asprime sau
toleranță cu care îi tratezi pe cei din jurul tău. De asemenea,
aștepți din partea lor același comportament. Când îl judeci pe
altul, te judeci și pe tine. Este ca și cum ai ține închis pe cineva
și ai sta de pază la ușa celulei să nu scape. Pentru a-l păzi,
trebuie să stai și tu la închisoare. Încearcă să-i eliberezi pe
ceilalți din închisoare și vei fi liber.
NU TE RĂZBUNA!
„Răzbunarea este a mea, spus-a Domnul“, ne învață Biblia.
Ceea ce înseamnă, de fapt, că răzbunarea nu este treaba
noastră și ar fi mai bine s-o lăsăm pe seama Universului. Dacă
cineva merită o lecție pentru greșelile comise, nu ești tu cel
care trebuie să i-o dai. În primul rând, pentru că nu câștigi nimic
făcându-i pe ceilalți să sufere. Dimpotrivă, îți pierzi liniștea și
asta nu e bine deloc. Iertarea este un dar pe carefaci ție: nu
ierta pentru că o merită celălalt, ci pentru că meriți tu asta.
Ceilalți pot fi cele mai rele, proaste sau demne de dispreț
41
creaturi de pe Pământ. Și? În clipa în care te lași dominat de
ură, otrava îți umple sufletul și este păcat să-ți irosești viața
clocotind de resentimente: păcatele celor din jur nu merită
osteneala, iar tu meriți mai mult. Dacă vrei să nu fii pedepsit, nu
pedepsi.
APRECIAZĂ-TE ȘI ACCEPTĂ APRECIEREA CELORLALȚI!
Acordă-ți în fiecare zi câteva minute pentru a-ți consolida
viziunea pozitivă asupra persoanei și vieții tale. Poți recurge
pentru asta la vizualizare creativă, rugăciune, meditație, un
jurnal sau propune-ți pur și simplu să-ți îmbunătățești relația cu
tine și cu cei apropiați. Reafirmă-ți integritatea, inocența,
puterea de a iubi și faptul că merită să-ți atingi obiectivele.
Notează-ți lucrurile care îți sunt dragi și de ce le meriți. Nu te
scuza și nu te subaprecia niciodată în discuțiile cu ceilalți sau în
cele cu tine însuți și acceptă complimentele fără a încerca să
abați atenția în altă parte. Nu-ți ascunde meritele; folosește-le
pentru a deveni mai puternic.
ACȚIONEAZĂ CU CONVINGERE!
Când ți se oferă ocazia să faci ceea ce-ți dorești, acționează cu
toată convingerea și vei reuși. Dacă cineva crede în tine mai
mult decât crezi tu însuți, acceptă-i părerea fără a-ți scoate în
evidență limitele și fără a evoca insuccese trecute. Există doar
două posibilități: fie demonstrezi că ai dreptate și nu ești în

42
stare să faci nimic, fie realizezi ce-ți dorești. Oare ce e de
preferat?
S-ar putea spune că „acționând cu convingerea că vei reuși“
sună nefiresc sau fals. Dimpotrivă, fals este să nu procedezi așa.
Fals este să-ți asumi o identitate dată de oameni care și-au
acceptat, la rândul lor, niște identități false și încearcă să te
mențină într-o poziție de inferioritate. Împrăștie vraja și asumă-
ți desăvârșirea: întreaga ta lume se va schimba.
CREZI CĂ E NEVOIE SĂ LUPȚI?
Dacă ești convins că lupta este o condiție a succesului, succesul
se va lăsa așteptat. Probabil că ai auzit de prea de multe ori că
totul se face cu durere și te simți vinovat dacă realizezi ceva
fără sudoare. Uneori realizăm la fel de mult – sau chiar mai
mult – cu bucurie și cu plăcere. Iar dacă mesajul pe care ni-l
transmite durerea este „Nu se poate“, bucuria ne spune
răspicat „Ba se poate.“
Cred că ar fi timpul pentru o scurtă lecție de anatomie. Nu
avem un creier, ci două. Primul este cortexul, care seamănă cu
un creier de reptilă, una dintre cele mai vechi forme de viață de
pe această planetă. Cortexul dirijează funcțiile de bază ale vieții:
supraviețuirea, apărarea și procrearea și ne alertează când
suntem în pericol sau ne stimulează reacțiile de răspuns la atac
prin atac. Aici se află sediul identității noastre ca entitate
separată și tot cortexul ne guvernează personalitatea.
43
Neocortexul sau „creierul nou“ este atât de diferit de cortex, ca
formă și funcții, încât oamenii de știință nu i-au descifrat încă
misterele. Tot ce știm este că la un moment datpe parcursul
evoluției, cam acum trei milioane de ani, a apărut un creier nou
care l-a acoperit pe primul. Neocortexul ne dirijează inteligența,
rațiunea și capacitatea de a trăi cu bucurie, de a avea țeluri și
împliniri care depășesc simpla supraviețuire.
Când observi ceva și ai o simplă reacție de supraviețuire,
acționează creierul de reptilă. (Nu sună prea romantic, dar asta
e...) Cortexul este amicul perfect când trebuie să decizi pe ce
parte a drumului să mergi cu mașina, la ce distanță să stai de
marginea prăpastiei sau când e nevoie să stai cu ochii pe copii
într-o mulțime. Dacă însă aplici principiul „ochi pentru ochi,
dinte pentru dinte“ atunci când nu-ți este cu adevărat
amenințată integritatea, nu faci decât să încurci lucrurile și nu
vei mai fi stăpân pe situație. Iată un motiv serios pentru a te
rata: lași armele să vorbească în locul rațiunii. Lași teama să te
domine în locul dragostei. De la apariția neocortexului, viața
personală, socială, intelectuală și spirituală a oamenilor
controlează tot mai mult instinctul nostru de supraviețuire. Și
totuși, mulți dintre semenii noștri se comportă ca și cum ar fi
venit sfârșitul lumii dacă nu găsesc mașina de culoarea dorită
sau dacă domnișorica pe care au întâlnit-o nu-i sună în cel mult
o oră!

44
Raportul de mărime între neocortex și cortex este de 105:1.
Așadar, creierul cel nou este de 105 ori mai mare decât cel
vechi, ceea ce înseamnă că peste 99% din creierul nostru este
menit să se ocupe de lucruri interesante (cum să ne facem viața
mai frumoasă sau cum să alegem cea mai bună ofertă din zecile
care ne umplu cutia poștală) și mai puțin de 1% să ne avertizeze
că, de exemplu, nu trebuie să ne aruncăm în prăpastie. Dacă
însă irosim peste un procent din gândurile noastre încercând să
găsim o modalitate de plată a chiriei, ne suprasolicităm bietul
cortex și subapreciem capacitatea materiei cenușii care are cu
totul alt scop.
În ciuda acestei briliante alcătuiri, cultura noastră preferă încă
lupta și aparența de comoditate. Șeful nostru își justifică
mândru poziția lăudându-se cât a transpirat pentru a ajunge
acolo. Și totuși, cei douăzeci de ani de luptă pe care i-a dus nu i-
au fost probabil impuși de viață, ci de prejudecăți. Dacă ar fi
crezut că-i trebuie zece ani pentru a ajunge manager, de atât
timp ar fi avut nevoie. Când ni se întâmplă un lucru bun în mod
firesc și fără probleme, vrem parcă să ne cerem scuze că nu am
suferit destul. Alții, în schimb, se îmbogățesc și devin oameni de
succes în scurt timp, iubesc aventura și îi și ajută pe ceilalți.
Richard Bach a scris Pescărușul Jonathan Livingston în câteva
săptămâni, Bill Gates a devenit miliardar în câțiva ani, iar Julia
Roberts a devenit celebră la douăzeci și ceva de ani. Au încălcat
oare principiul „totul se face cu durere“? Pur și simplu au avut
45
încredere în ei, în inspirația lor, și au făcut ceea ce le-a plăcut,
iar pasiunea lor a atras resursele și oamenii capabili să-i sprijine.
Faptul că refuzi să intri în jocul luptei nu înseamnă să stai
deoparte și să aștepți cu mâna întinsă un cec gras. Înseamnă că
atunci când îți dă ghes fiorul luptei trebuie să te oprești și să te
întrebi dacă nu există o cale mai ușoară. Oare nu insist mai mult
decât e nevoie? Oare nu e un semn că trebuie să abordez acest
lucru din alt punct de vedere? Și vei descoperi probabil că zidul
în care vrei să bați te călăuzește spre o ușă. Bineînțeles că poți
lua ciocanul și poți dărâma zidul cărămidă cu cărămidă, dar de
ce ți-ai irosi timpul și energia dacă există o modalitate mai
ușoară de a pătrunde?
Succesul presupune atenție, investiții, acțiune, încredere,
onestitate, încredere în sine, stăruință, concentrare, muncă în
echipă, rezolvarea neînțelegerilor, învățarea dingreșeli și
hotărâre (dar nu luptă). Lupta este ceva impus peste un curs
firesc. Dacă scoți lupta din ecuație, vei vedea clar ce trebuie
făcut. Și este mult mai ușor decât îți închipui.
TE „HRĂNEȘTI“ DIN NEFERICIRE ȘI DEVII DEPENDENT?
Când eram copil, în fiecare zi, la ora 12.30, mama deschidea cu
sfințenie televizorul pentru a urmări Queen for a Day, o
emisiune în care intrau în competiție trei femei pentru a spune
cea mai lacrimogenă poveste. În fiecare zi auzeam despre
incendii, părăsiri, divorțuri, moartea unui soț, falimente, boli,
46
copii cu probleme și multe alte nenorociri. Toate concurentele
izbucneau la un moment dat în plâns, în timp ce un moderator
mustăcios le oferea șervețele. La sfârșitul emisiunii, publicul din
studio vota prin aplauze povestea fiecărei femei, iar
câștigătoarea primea o mașină de spălat.
Singurul lucru mai jalnic decât poveștile auzite era spectacolul
în sine. Dacă s-ar acorda Premii Emmy pentru „Cel mai
anormal...“, Queen for a Day ar câștiga cu certitudine.
Emisiunea glorifica statutul de victimă și își premia
concurentele pentru relatarea unor experiențe dramatice. Și
totul pentru o banală mașină de spălat. Emisiunea a dispărut de
mult, dar jocul continuă ca un serial prost care supraviețuiește
tuturor actorilor săi.
Ați observat că cei în a căror viață au loc o mulțime de drame
au și ei o viață tristă, iar cei cu o existență mai puțin marcată de
astfel de evenimente trăiesc drame mai puține?
Suferința nu ne-o impune soarta, ci ne-o creăm singuri. Dacă în
viața cuiva au loc multe drame, există câteva motive: 1) A
crescut într-un climat de întâmplări nefericite, cu părinți sau
frați a căror viață a fost agitată, se așteaptă la nenorociri și le
găsește; 2) Îi place să trăiască intens și dacă are câteva
momente liniștite se plictisește, se agită sau este dezorientat;
3) Este răsplătit într-un fel oarecare pentru dramele sale: i se
acordă mai multă atenție, are o scuză dacă nu-și face treaba, i

47
se dă dreptate într-un conflict, primește bani sau sprijin
material pentru necazuri, este scutit de treburi neplăcute sau
de relații pe care nu le agreează ori găsește refugiu și înțelegere
într-un grup de oameni cu viață la fel de dramatică și care se
consideră victime.
Categoric, nimeni nu este scutit de întâmplări dramatice sau
stresante și ar fi ridicol să ne imaginăm că poate exista viață
fără dezamăgiri sau necazuri. Problema se pune însă altfel. Cât
ai de câștigat dintr-un eveniment nefericit? De câte ori spui
aceeași poveste? Cât de dispus ești să transformi un necaz de
moment într-un chin de o viață?
Într-o zi a venit la mine o femeie, Stephanie, pentru a o ajuta să
depășească o perioadă critică din viața ei conjugală. Era foarte
tulburată și simțea că nu mai poate continua o relație atât de
încordată. Sfaturile mele au liniștit-o și și-a continuat viața
alături de soțul ei. După o vreme au divorțat însă cu scandal,
mărul discordiei fiind custodia copilului. În aceea perioadă,
Stephanie, care era la capătul puterilor, mă suna mereu, iar eu
încercam să-i dau tot sprijinul de care avea nevoie. La un
moment dat, soțul afurat copilul, dar ea a reușit să-l facă să se
întoarcă. Un timp au fost din nou împreună, apoi iar s-au
despărțit și ea a furat copilul. În final, ea a întâlnit un bărbat
care a dus-o departe de toată nebunia, dar i-a furat banii.

48
La început eram foarte îngrijorat din cauza lui Stephanie și nu
mai știam ce să fac pentru a o liniști. Mi-am dat seama însă că
toate aceste nefericiri sunt seva vieții sale. Stephanie ar fi putut
alege altceva, ar fi putut da un alt sens vieții sale, sau cel puțin
o altă interpretare, dar a preferat zbaterea și nesiguranța. Într-
un târziu, am recunoscut că cea mai bună modalitate de a o
ajuta nu este să încerc să-i înlătur dramele, ci să o iau așa cum
este, să accept ceea ce a ales și să încerc să o sprijin. Stephanie
făcea ce făcea și învăța ce era de învățat din faptele sale. De
fapt, ajunsesem chiar să fiu eu mai îngrijorat decât ea pentru
ceea ce i se întâmpla. În cele din urmă mi-am dat seama că nu-
mi pot permite să mă atașez de opțiunile ei sau de rezultatul
acestora.
Depinde doar de noi să transformăm experiențe banale în
adevărate drame sau să reducem probleme majore la fapte
normale de viață. Am întâlnit o femeie, Jenny, care mi-a
povestit cum i-au fost răpiți cei doi copii gemeni. Experiența a
fost cumplită, dar Jenny a depășit-o și a tras din ea câteva
învățăminte foarte importante, printre care o mai bună
înțelegere a copiilor. Am fost uimit de calmul și coerența cu
care Jenny mi-a relatat întâmplarea: a fost foarte succintă și
întreaga ei ființă degaja o atitudine pozitivă, arătând cât a avut
de câștigat. Prin comparație, am avut de-a face cu femei mult
mai nefericite și deprimate pentru că și-au rupt o unghie. Este
oare nefericirea o condiție a vieții sau ceva subiectiv? „Nimeni
49
nu vorbește despre necazurile sale cu obiectivitate“, spunea
Emerson.
Suntem atât de obișnuiți să considerăm că viața este o
succesiune de întâmplări nefericite, încât noțiunea de „viață
fără drame“ ni se pare de-a dreptul o erezie. Mai mult, ne
simțim chiar insultați dacă ni se sugerează că am avea un rol în
dramele existenței noastre. Și totuși, este adevărat. Suntem
destul de puternici să ne alegem viața pe care vrem să o
ducem. Dacă te complaci în nefericirea ta, admite acest lucru și
trăiește în consecință. Dacă însă viața ți-a devenit un infern din
cauza acestor drame, este timpul să încerci altceva.
Începe prin a te gândi că viața poate fi plină de pasiune,
culoare, aventură, dragoste, romantism, senzualitate,
intimitate, stimulare, răsplată și succese și că nefericirea nu
este un element esențial. Apoi, când e pe cale să se producă un
eveniment dramatic, întreabă-te: „Chiar este nevoie să renunț
la liniștea mea pentru acest lucru? Este într-adevăr o criză
majoră sau pot să-l abordez într-un mod firesc? Chiar trebuie să
mă implic? Nu aș putea învăța ceva din această experiență?“
Reacția ta la o potențială dramă o poate accentua sau,
dimpotrivă, îi poate reduce intensitatea. Depinde doar de
perspectiva pe care ți-o alegi.
Dacă înflorești în timpul unei perioade critice nu înseamnă că ai
nevoie de perioade critice pentru a înflori. Poți să fii un bun

50
pompier, dar nu este nevoie să cauți peste tot incendii pentru
a-ți afirma identitatea. Există diverse modalități de a simți că
trăiești și în lipsa situațiilor de criză și, de asemenea, numeroase
alte căi de autoapreciere pe lângă cea de salvator. Dacă simți
nevoia să salvezi ceva, salvează-te pe tine și vei putea să-i ajuți
pe cei din jur renunțând la melodramă.
ÎȚI STABILEȘTI STANDARDE PREA JOASE?
Într-o zi am făcut o excursie cu prietenul meu Joseph și cu sora
sa, Geri, de-a lungul litoralului de la Ben Sur. Priveliștea care ni
se deschidea în timp ce parcurgeam drumul cu numeroase
serpentine era fascinantă. Din când în când o întrebam pe Geri
ce i-ar plăcea să facă și, spre surprinderea mea, nu-mi dădea
niciodată un răspuns categoric. „Ai vrea să mâncăm ceva?“, am
întrebat-o. „Dacă vreți să oprim, mănânc“, ne-a răspuns. „Vrei
să ne oprim aici?“, „Cum vreți“, veni răspunsul. La un moment
dat, lui Geri i s-a făcut rău din cauza drumului cu serpentine.
Stătea întinsă pe bancheta din spate, foarte palidă, dar când am
întrebat-o dacă vrea să oprim să se odihnească, a răspuns „Nu,
nu, nu-i nimic. Putem merge mai departe.“
Îmi dădeam seama treptat că personalitatea lui Geri era
sufocată după o căsătorie de patruzeci de ani cu un om care lua
toate deciziile în familie. Soțul ei nu fusese un tiran: pur și
simplu, cuplul își stabilise relația pe o înțelegere tacită conform
căreia el lua deciziile, iar ea accepta. După patruzeci de ani de

51
„Da, dragă“, Geri ajunsese să nu mai fie în stare să-și exprime
preferințele.
La seminariile mele am întâlnit multe femei cu aceeași atitudine
care se căsătoriseră când erau foarte tinere, se dedicaseră
soților și copiilor și ajunseseră să nu mai știe ce doresc. Apoi, pe
la patruzeci, cincizeci sau șaizeci de ani, soții le părăseau sau
mureau și ele rămâneau complet debusolate. Unele nici nu
știau să completeze un cec, iar organizarea propriilor vieți le era
la fel de străină ca și pilotarea unei navete spațiale.
La fel se întâmplă și cu bărbații care-și pierd soțiile la vârste
înaintate. Cei care au devenit prea dependenți de soțiile lor
mor curând după moartea acestora. Statisticile arată că femeile
trăiesc mai mult după ce le mor soții decât bărbații cărora le
mor soțiile.
Partea pozitivă în moartea subită a partenerului de viață este că
șocul suferit de supraviețuitor acționează ca un ceas
deșteptător. Cunosc multe femei care, după deruta inițială,
devin motivate și iau în mâini frâiele propriilor vieți. Încep să fie
mai interesate de felul în care arată, slăbesc, poartă haine mai
moderne, pornesc eventual propria afacere, se înscriu la
diverse cursuri, călătoresc. Am întâlnit și bărbați care încep să
fie mai sociabili, merg la dans, își descoperă hobby-uri sau se
recăsătoresc. Sfârșitul căsătoriei nu înseamnă sfârșitul vieții –
poate fi chiar începutul unei alte vieți.

52
Cel mai sigur mod de a te dezvăța de „Da, dragă“ este să începi
să spui clar ceea ce crezi. Când ești întrebat ce vrei, nu da
primul răspuns care-ți vine în minte. Stai puțin și răspunde
cinstit. Gândește-te ce ți-ar plăcea și spune-o. S-ar putea să
provoci nemulțumire sau să nu obții ceea ce vrei, dar cel mai
adesea câștigi mult mai mult decât dacă nu ai fi vorbit. Cerând
ceea ce dorești, șansele de a obține acel lucru sporesc. Și dacă
nu reușești, în orice caz vei avea satisfacția că ai încercat.
Studenții mă întreabă adesea: „Cum îmi dau seama ce scop am
în viață și în ce direcție să merg?“, iar eu le răspund: „Începeți
prin a spune adevărul cu convingere, mai ales când e vorba
despre decizii minore din viața de zi cu zi. Cum vreți să vă găsiți
idealul dacă nici măcar nu puteți spune la ce restaurant vreți să
mergeți?“Ești o persoană sociabilă sau onestă? Vrei să faci
plăcere celorlalți sau ție însuți? Încerci să-ți împlinești visurile
sau te încrâncenezi să înghesui o unică piesă din jocul de puzzle
într-un spațiu unde nu îi este locul? Începând să fii autentic
atragi oameni autentici deoarece cuvintele și faptele tale vor
transmite semnale spre oameni și fapte potrivite.
O corporație internațională de succes urmează principiul
Țintește sus – Nu accepta orice, ceea ce nu înseamnă nici
„Luptă-te cu orice preț“, nici „Folosește orice mijloace“. Nu
accepta orice înseamnă că trebuie să-ți impui un anumit
standard și că nu trebuie să dai înapoi în fața fricii, a rutinei sau

53
a unor lucruri prestabilite. Nu-ți abandona idealurile adevărate,
ci lasă-te călăuzit de ele. Și ține minte cuvintele lui Somerset
Maugham: „Pare ciudat, dar dacă te încăpățânezi să iei doar
ceea ce este mai bun din viață vei reuși.“
Uneori, când nu poți atinge un țel imediat, viața te ajută de fapt
să nu te mulțumești decât cu țelul suprem. Acum câțiva ani
trebuia să-mi schimb sediul biroului. Am făcut o listă cu vreo
șase preferințe pe care ar fi trebuit să le îndeplinească ideea
mea de birou ideal și le-am transmis unui agent imobiliar
pentru a căuta locația potrivită. Mi-a găsit un sediu care îmi
plăcea, dar camerele erau mici și clădirea se afla într-o
intersecție aglomerată. Deoarece eram presat de timp și locul
era acceptabil, am fost de acord să-l iau. Mi-a spus că-mi face
contractul în câteva zile și am înțeles că nu mai era nicio
problemă.
După câteva săptămâni încă nu primisem contractul și eram
destul de îngrijorat. Trebuia să mă mut în scurt timp și dacă nu
finalizam contractul nu aș fi avut timp să găsesc un alt sediu.
Am telefonat să văd ce se întâmplă și agentul mi-a spus, destul
de încurcat, că proprietarul nu era de acord cu genul de
activitate pe care urma să o desfășor și refuzase să încheie
contractul. M-am supărat, i-am spus că face discriminare și i-am
trântit receptorul. Ce era să fac?

54
Spre sfârșitul zilei mă îndreptam spre casă și m-am gândit să fac
un ocol pe un drum pitoresc de țară. Nu după mult timp am
ajuns în dreptul unui vechi magazin sătesc cu plăcuța „De
închiriat“ în fereastră. Am vorbit cu proprietăreasa, o doamnă
foarte amabilă, care s-a arătat încântată să-mi închirieze
clădirea. Spațiul era mai generos decât cel care mi se refuzase,
chiria mai mică, era mai aproape de casă, iar peisajul era
minunat. Așadar, eram fericit că nu am încercat să-mi impun
punctul de vedere și să închiriez primul spațiu care, oricum, nu
era ceea ce doream. Acceptasem aproape, dar dorința mea
profundă era atât de puternică, încât Universul răspunsese
dezideratului meu. Viața mă sprijinea chiar atunci când părea
potrivnică.

TE CRAMPONEZI DE TRECUT?
Atunci când reînvii un trecut dureros repovestindu-l nu faci
decât să aduci la festinul de astăzi cadavrul împuțit al unui
animal cu care maculezi frumusețea momentului. Trecutul nu
există decât în mintea ta, în prezent el este imaterial și nu are
nicio putere dacă nu-i acorzi atenție. Trecutul nu te poate
bântui, dar te poți bântui singur, reînviindu-l. Așa că lasă-l acolo
unde îi este locul.Dacă încerci să renunți la un model
comportamental din trecut, există două modalități sigure de a-l
continua fără să vrei: prima este judecându-l și rezistându-i. Un

55
lucru căruia i te opui ți se opune. Dacă încerci să-l domini, te
domină. Sentimentul de vină alungă dragostea și se transformă
în autoînvinuire. (Cea mai bună definiție dată vinei este: „Să te
pedepsești înainte ca Dumnezeu să nu te pedepsească.“) Dacă
vrei cu tot dinadinsul să-ți păstrezi aceeași conduită, e suficient
să te consideri vinovat. Dacă vrei să nu te mai domine,
dovedește-ți nevinovăția. Încearcă să înțelegi ce te-a făcut s-o
adopți. Poate că și alții, care au trecut prin experiențe
asemănătoare, au urmat aceeași cale. Ai învățat ceva din
această experiență? Îți face plăcere în continuare, dar din cauza
unor norme sociale e mai bine să încetezi? Ești mai puternic,
mai înțelept, mai profund sau mai înțelegător? A reușit această
experiență să te facă să ajungi într-o poziție pe care altfel nu ai
fi atins-o? Ce crede despre experiența respectivă o persoană
care te iubește cu adevărat? Fă tot ce poți pentru a-ți deplasa
preocuparea din sfera autocondamnării spre compasiune și
hotărâre.
A doua modalitate de a reînvia trecutul este „popularizându-l“.
Cu cât atragi mai mult atenția celor din jur asupra lui, cu atât
forța sa va fi mai mare pentru că gândurile, sentimentele și
așteptările lor vor amplifica totul. Nu înseamnă că trebuie să-ți
ascunzi trecutul, dar nu insista asupra lui și nu întoarce
împotriva ta puterea cuvântului. Nici nu trebuie să povestești
detaliat, de la prima întâlnire, de ce au eșuat relațiile anterioare
pentru că este cea mai bună metodă de a o transforma și pe
56
prezenta într-un eșec. M-am întâlnit la un moment dat cu o fată
care mi-a spus că toți bărbații din viața ei o părăsiseră.
Mărturisesc că și eu am făcut la fel. Programează-ți cum vrei să
evolueze noua relație și nu te mai gândi la ce a fost. Chiar nu e
nevoie să-i spui noului partener toate defectele pe care le ai;
lasă-l să le descopere singur. Iar dacă vrei să te schimbi, poate
că nu le va descoperi niciodată. S-ar putea ca el să descopere o
persoană mult mai interesantă decât crezi tu că ai fi. Vorbește-i
despre ceea ce ești acum și despre drumul pe care ți l-ai ales.
Construiește o dimensiune pozitivă și incitantă a personalității
tale și a noii relații și invită-ți partenerul să ți se alăture.
Desigur, nu-ți poți schimba trecutul, dar îți poți schimba
părerea și atitudinea și asta înseamnă totul.
Nu-ți submina potențialul „programându-ți“ așteptările în
funcție de experiențele negative ale celor din jur. De ce să lași
ca trecutul lor să-ți determine viitorul? Dacă ai prieteni care au
divorțat, o soră care nu se înțelege cu părinții sau pe altcineva
supărat ori cu probleme, s-ar putea să fii influențat de punctul
lor negativ de vedere și să atragi asupra ta același gen de
experiențe – nu pentru că așa trebuie să se întâmple, ci pentru
că așa te aștepți să se întâmple. Lucram la un moment dat cu
un individ cu care mă înțelegeam foarte bine, dar am
descoperit mai târziu că mulți dintre partenerii lui nu-l agreau,
considerându-l neserios și escroc. Unul dintre foștii lui clienți m-
a sunat chiar să-mi spună să nu mai lucrez cu el. Am refuzat însă
57
să accept ca experiențele celorlalți să influențeze experiența
mea pozitivă în legătură cu acel om și relația noastră de afaceri
a fost excelentă.
Există și o modalitate mai subtilă prin care experiențele altora
îți pot „programa“ viața: dacă tratezi statisticile ca fapte și nu ca
opinii. Oricine citează o statistică are un interes; foarte rar o
face cineva complet neutru. Dacă ai urmat vreodată un curs de
oratorie, dezbateri publice, marketing sau statistică, știi cât de
ușor pot fi manipulatestatisticile pentru a-i face pe ascultători
să adopte punctul de vedere al vorbitorului. În cartea lor It Ain’t
Necessarily So: How Media Make and Unmake the Scientific
Picture of Reality (Nu e chiar așa: Cum fac și desfac mass-media
tabloul științific al realității), Murray, Schwartz și Lichter arată
că majoritatea statisticilor care prezintă noutăți de ultimă oră
sunt comandate de companii care vor să vândă ceva. Dacă citim
„Un laborator independent a descoperit...“, laboratorul nu e
aproape niciodată independent, ci e susținut de o companie
care a investit pentru obținerea unui anumit rezultat. Înainte de
a crede sau de a te lua după o statistică, încearcă să afli cine a
făcut-o și în ce scop. Statisticile generează opinii, dar cel mai
adesea opiniile generează statistici. Nu credem ceea ce
demonstrăm; demonstrăm ceea ce credem.
Cea mai oribilă manipulare prin statistică am văzut-o la un
aeroport, sub forma unei reclame mari, sponsorizate de o

58
organizație de luptă împotriva cancerului. „Peste cinci ani...
din... vor dispărea din imagine.“ (Am înlocuit cifrele prin puncte
pentru a nu răspândi și mai mult manipularea.) Reclama
prezenta fotografiile fețelor a douăzeci de oameni, dintre care
câteva erau înnegrite pentru a sugera că vor muri de cancer. Mi
s-a făcut greață. Reclama „programa“ ca în subconștientul
sutelor de mii de oameni care o priveau să-și facă loc o anumită
convingere care să asigure valabilitatea statisticii – un fel
autoîmplinire a profeției.
Desigur, se poate spune că o statistică nu este decât
înregistrarea unor lucruri ca atare: un anumit număr de oameni
mor de cancer și acesta este un fapt. Faptele însă evoluează, nu
sunt entități fixe: au o durată, se schimbă, apar alte fapte și
uneori totul se întâmplă foarte repede. Sir James Jeans spunea:
„Știința nu ar trebui să mai facă pronosticuri. Curentul
adevărului s-a întors adesea contra lui însuși.“
Uitați-vă puțin peste aceste fapte luate din revista Maui Time,
realități de acum o sută de ani:
Speranța medie de viața în SUA era de patruzeci și șapte de ani.
Doar 14% din locuințele din SUA aveau cadă de baie. Doar 8%
din case aveau telefon. O convorbire de trei minute de la
Denver la New York costa unsprezece dolari (ținând cont de
rata inflației, asta ar însemna azi două sute nouăsprezece
dolari). În SUA existau opt mii de mașini și doar două sute de

59
kilometri de șosele. Viteza maximă admisă în majoritatea
orașelor era de 16 kilometri/oră. Salariul mediu în SUA era de
douăzeci și doi de cenți/oră. Un muncitor american câștiga în
medie de două sute–patru sute dolari/an (o medie de șase mii
de dolari după standardele actuale). Peste 95% din femeile
americane nășteau acasă. Las Vegas, Nevada, avea treizeci de
locuitori. Comunitatea din deșert era formată din câțiva
fermieri și familiile lor. Nu se descoperiseră încă plutoniul,
insulina și antibioticele. Banda adezivă, cuvintele încrucișate
sau berea la cutie nu fuseseră inventate. Unul din zece
americani știa să scrie sau să citească. Doar 10% erau absolvenți
de învățământ superior. O sută optzeci și cinci dintre
gospodăriile americane aveau cel puțin o servitoare
permanentă.Marijuana, heroina și morfina se puteau cumpăra
de la orice farmacie. Farmaciștii spuneau că „heroina curăță
tenul, înviorează mintea, reglează funcțiile stomacului și
tranzitul intestinal și este, prin urmare, benefică“. Autoritățile
medicale avertizau că o croitoreasă profesionistă este în pericol
de a deveni obsedată sexual din cauza ritmului susținut, oră de
oră, al pedalei de picior de la mașina de cusut. Ei recomandau,
așadar, ca în apa de băut a croitoreselor să se pună bromură
pentru a le reduce apetitul sexual.
Aceste statistici par ridicole astăzi, dar au fost cât se poate de
reale. În viitor, statisticile care ne ghidează în prezent viața vor
părea la fel de fantasmagorice. Într-o zi, numărul oamenilor
60
care mor de cancer va fi nesemnificativ și vom privi rata
mortalității din prezent cu aceeași uimire cu care ne gândim la
cei treizeci de locuitori ai Las Vegasului. Se va găsi leacul
împotriva cancerului; sau oamenii nu se vor mai expune
agenților cancerigeni; sau vor învăța să facă legătura dintre
stres și boală; sau... cine știe? În orice caz, acea zi va veni. Te vei
scula într-o dimineață și vei citi în ziar că s-a descoperit ceva și
cancerul nu mai este o amenințare. Iar acea zi poate fi chiar
mâine. Astfel, afișarea unei asemenea reclame într-un aeroport
aduce un imens deserviciu deoarece susține că realitatea de
astăzi va rămâne neschimbată și peste cinci ani. De asemenea,
un doctor care-ți spune cât mai ai de trăit cu o anumită boală,
conform unei statistici, este cinstit, dar nu trebuie crezut. Ceea
ce-ți spune poate fi valabil pentru cei mai mulți bolnavi, dar se
poate să nu fie adevărat în cazul tău.
Statisticile și tabelele sunt valabile pentru că majoritatea
oamenilor au o viață predictibilă: sunt influențați de aceleași
jurnale de actualități, citesc aceleași ziare, mănâncă aceleași
feluri de mâncare la restaurante tip fast-food, merg la aceleași
școli, ascultă aceleași predici, iau aceleași medicamente, au
aceleași păreri cu cei din rasa lor, se opun aceluiași partid
politic, vor să câștige bani, au aceleași probleme și doresc să
aibă o viață similară cu a celorlalți. Dacă intri în această
categorie, te poți baza pe statistici pentru a-ți cunoaște viitorul.
Există totuși o opțiune:
61
Poți alege cum să trăiești
 în loc să te lași dus de val.
Poți să-ți concentrezi atenția spre tine însuți în loc să te uiți în
jur și poți să-ți formulezi opiniile pe baza a ceea ce simți și știi în
loc să ții cont de ceea ce auzi. Îți poți schimba destinul dintr-o
simplă statistică în ceva măreț. Statistica este o fotografie a
ceea ce a fost. Dacă vrei să fii un „fost“, crede în continuare în
statistici. Dacă vrei ceva nou, nu lua în seamă realitățile create
de alții, ci fă ceea ce crezi. Abia atunci poți spune că-ți trăiești
propria viață.
Dacă ești convins că vei lua țepe sau că vei fi un ratat, n-ai
practic nicio șansă să duci o viață minunată. Dacă însă te aștepți
la lucruri bune, vei avea o viață extraordinară. Henry Fonda
scria undeva: „Gândește-te că poți sau gândește-te că nu poți:
în ambele cazuri ai dreptate.“ Albert Einstein a reformulat
altfel: „Există doar două moduri de a-ți trăi viața: ca și cum nu
ar exista miracole sau ca și cum totul ar fi miracol.“ Miracolele
se întâmplă celor care cred în ele, iar dramele celor care le
așteaptă. Atât miracolele, cât și tragediile sunt interpretări, iar
din interpretări se naste experientaViața îți va fi tot atât de
meschină sau de generoasă pe cât te aștepți să fie. Paharul ți se
va umple indiferent de mărimea lui. Așadar, alege-l pe cel mai
mare.
Prietena mea Lina era o populară actriță de televiziune care
juca roluri negative în seriale canadiene – genul de personaj pe

62
care îl urăști. În fiecare zi, când pleca de la studiourile TV,
împătimiții serialului o așteptau în stradă și o huiduiau. În viața
reală, Lina este o persoană încântătoare și nu seamănă câtuși
de puțin cu personajele pe care le interpretează. Dar
telespectatorii o confundau cu rolul ei din film și se înverșunau
împotriva unei persoane care nu exista în realitate.
Reacția telespectatorilor Linei nu este foarte diferită de felul în
care ne purtăm în viața de zi cu zi. Ne luăm după aparențe,
judecăm, avem diverse reacții și acționăm în consecință – chiar
dacă acest lucru ne face mai puțin fericiți. Apoi îi determinăm și
pe alții să fie de acord cu ceea ce facem și ne lamentăm,
acumulând tot mai multă durere și frustrare. Ne putem irosi
ore, zile și chiar ani din viață fugind sau luptându-ne cu ceva
care nu ne amenință – sau poate că nici nu există! Dacă te lași
dus de val, nu ai cum să ieși la liman.
Dacă nu vrem să ne lăsăm conduși de aparențe trebuie să
privim dincolo de ele. Țineam un seminar la sfârșit de
săptămână, iar programul de sâmbătă dimineața începea cu un
dans de încălzire, în cerc. Le-am dat indicațiile, dar o tânără nu
putea să țină ritmul: greșea pașii și îi încurca pe cei de lângă ea.
Nerăbdător, i-am spus de câteva ori să fie atentă. Nu părea
prea convinsă că vrea să urmeze programul și era cu gândul în
altă parte. Mai târziu mi-a spus că, pentru a participa la
seminar, trebuia să lucreze în schimbul de noapte la

63
supermarket. Fusese la cursul de vineri seara, lucrase toată
noaptea și venise direct la cursul de sâmbătă dimineața.
Așadar, o judecasem greșit: motivul nu era că nu dorește să fie
la seminar, ci, dimpotrivă, dorea atât de mult, încât făcea
sacrificii pentru a reuși. Iar eu mă enervasem și o criticasem din
cauza unei interpretări greșite. De câte ori îți pierzi calmul
înseamnă că ai făcut o interpretare greșită.
Biblia ne învață să nu judecăm după aparențe. Aparențele
înșală și ne fac să credem că noi sau cei din jurul nostru greșim
sau suntem răi, că alții încearcă să ne folosească sau să ne
rănească cu prima ocazie. Desigur, există și astfel de specimene,
dar majoritatea sunt demni de încredere și înțelegători. Cei mai
mulți oameni sunt onești, dornici să sară în ajutor și deschiși
spre o bună relație cu semenii lor. Dacă vrei să susții căoamenii
sunt răi și că viața se reduce la supraviețuire înseamnă că faci
tot posibilul pentru a trăi într-o astfel de lume. Trăiești probabil
cu un sentiment de teamă și neîncredere, te înrăiești
împietrindu-ți inima și te rănești mai mult decât te-ar răni
oricine altcineva, lipsindu-te astfel de dragostea de care ai
nevoie.
Ce-ar fi să privim din alt punct de vedere? Cu toții purtăm în noi
o scânteie de divinitate care se manifestă numai dacă admitem
acest lucru. Iar faptul că suntem imperfecți, săraci și
neputincioși nu este decât o hipnoză în masă pe care o

64
acceptăm. Am fost „programați“ să vedem viața ca pe o mare
de necazuri deși este un ocean de posibilități. Starea de bine
depășește cu mult durerea. Nu suntem păcătoși, ci nevinovați.
Oamenii din jurul nostru doresc aceleași lucruri ca și noi și nu
ne amenință, ci ne ajută să deschidem ochii, să ne dezvoltăm și
să iubim. Avem tot ce ne dorim; viața nu e o problemă care
trebuie rezolvată, ci o aventură de care să ne bucurăm. Ne
descurcăm mult mai bine decât credem.
Iar dacă imaginea despre viață prezentată mai sus pare
fantezistă sau naivă înseamnă că ai căzut pradă coșmarului care
întreține iluzia lipsei și despărțirea prin forță. Dacă vrei să te
trezești, să revii la viață și să-ți câștigi dreptul la fericire,
continuă lectura.De ce te lași condus de aparențe?
 Ce poți să
faci?
 Crezi că e mai important să arăți bine decât să te simți
bine?
Până pe la optsprezece ani, lui Audrey nu-i prea crescuseră
sânii. Complexată, fata s-a hotărât să facă un implant. Ceva nu
era în ordine, așa că, la scurt timp după operație, a mai suferit o
intervenție. În următorii treizeci și doi de ani, Audrey a suferit
încă șapte operații pentru diminuarea durerilor provocate de
implant. În cele din urmă, la cincizeci de ani, Audrey era să
moară în timpul unei operații pentru corectarea sânilor.
Din fericire, a fost salvată. Când și-a recăpătat cunoștința, s-a
hotărât să renunțe, o dată pentru totdeauna, la implanturi.

65
După o lună, în fața unui grup mare de oameni adunați la unul
dintre seminariile mele, cu lacrimile șiroindu-i pe obraji, Audrey
a mărturisit: „Stau în fața voastră, pentru prima oară după
treizeci și doi de ani, fără implanturi. Nu am sâni mari, dar
trăiesc și sunt mult mai fericită decât am fost până acum. Mi-
am dat seama, în sfârșit, că viața e mai prețioasă decât
mărimea sânilor.“ Audrey a fost puternic aplaudată de toată
lumea, iar a doua zi a primit chiar o poezie de dragoste de la un
bărbat din grup.
Până unde ești în stare să mergi pentru a arăta bine, fără a da
importanță felului în care te simți? Atunci când pui forma
înaintea fondului, tot efortul pe care-l faci se întoarce adesea
împotriva ta. Când aveam cincisprezece ani, m-am angajat la o
fabrică în timpul vacanței. Nu prea aveam timp să ies și
mergeam foarte rar la plajă. Pe la mijlocul verii, eram palid, așa
că mi-am cumpărat o soluție de bronzat. M-am dat pe mâini și
pe față și abia așteptam să-mi impresionez colegii de la fabrică.
Luni dimineață am intrat foarte mândru în secția de livrări, dar
în loc de salut am fost întâmpinat cu: „Ce-ai pățit, Alan, ce-i
mizeria aia portocalie de pe fața ta?“ M-am lecuit atunci de
bronzarea rapidă.
Este foarte important să arăți bine. Respect oamenii pe care îi
preocupă felul în care arată și eu, la rândul meu, încerc să arăt
cât mai bine. Desigur că ai de câștigat dacă te prezinți bine.

66
Problemele apar însă atunci când acest lucru devine prea
important și te împiedică să te mai simți bine. Atunci când te
străduiești din toate puterile să arăți bine este indicat să-ți pui
totuși o întrebare „Fac acest lucru pentru că așa vreau eu,
cubucurie, sau îmi este teamă ori sunt obligat să-l fac? Așa îmi
doresc eu, din suflet, sau e vorba de ceva impus din exterior?
De fapt, a cui viață o trăiesc? Dacă mă uit în oglindă îmi place și
pe cine văd, nu numai ceea ce văd?“
Un alt aspect legat de felul în care arăți este și încercarea de a
impresiona. În loc de implanturi, îți poți cumpăra o casă, o
mașină luxoasă, te poți strădui să ajungi într-o poziție de
conducere în firmă, să frecventezi oameni cu influență, sau să
urci cât mai sus în ierarhia universitară. Toate aceste strădanii,
la fel ca și chirurgia plastică, sunt bine-venite dacă îți aduc
bucurie și cu condiția să le faci pentru propria plăcere, chiar
dacă nu le va vedea nimeni niciodată. Dacă însă vrei să-i
impresionezi pe ceilalți, nu vei ajunge, în final, decât la
depresie. Într-o bună zi vei avea de ales între autenticitate și
imagine și atunci va trebui să decizi dacă vrei să faci pe plac
lumii sau sufletului tău; cerințelor celorlalți sau plăcerii tale;
dacă trebuie să dovedești ceva sau să fii tu însuți.
Dacă pui partea spirituală pe primul plan, vei arăta categoric
bine. Pentru a găsi adevărul într-o lume de iluzii, nu-i asculta

67
niciodată pe oamenii nefericiți care te sfătuiesc ce să faci
pentru a fi fericit.
Dacă arăți bine nu înseamnă întotdeauna
 că te și simți
bine.
 Dar întotdeauna când te simți bine, arăți bine.
Ai putea răspunde, desigur, că faptul că știi că arăți bine te
ajută să te simți mai bine. E foarte bine și poți continua așa. Dar
adevăratul test al iubirii de sine este să te simți bine indiferent
de felul în care arăți. O doamnă care venea la seminariile mele
era foarte nefericită pentru că era grasă. De ani de zile, Jessica
își amâna orice bucurie pentru ziua în care va avea cu
cincisprezece kilograme mai puțin. Totuși, acea zi întârzia și ea
se simțea mizerabil. În sfârșit, s-a hotărât să se considere
frumoasă așa cum este ea. A rugat o fotografă din grup să-i facă
câteva poze nud, doar pentru ea. Cele două femei s-au dus
undeva în aer liber și au făcut câteva instantanee. Jessica s-a
întors radiind. Era una dintre cele mai fericite persoane pe care
le-am văzut vreodată. În loc să se încăpățâneze să-și înghesuie
corpul în tiparul de frumusețe al altora, ea a decis ca de atunci
încolo să-l ia așa cum este și să-l considere frumos.
O altă femeie, de la un azil, se jena de dubla mastectomie pe
care o suferise. Într-o dimineață devreme, a invitat o altă
femeie și un bărbat s-o însoțească pe plajă, unde s-a dezbrăcat
încet și și-a arătat trupul în fața lor și a lui Dumnezeu. Prin acest
ritual voia să-și accepte corpul și să nu se mai ascundă. Oaspeții

68
săi s-au simți onorați să participe la revelația sa și au sprijinit-o
cu toată dragostea. S-a reîntors la azil ca și cum s-ar fi născut
din nou.
Nu sunt un adept al nudismului, ci al autoacceptării
necondiționate. Deoarece mulți dintre noi, și în special femeile,
au experiențe dureroase legate de corpul lor, cel mai sigur mod
prin care-l putem transforma este să-l iubim așa cum este el.
Atunci când poți sta gol în fața oglinzii și poți aprecia pe cine și
ce vezi acolo ești pe drumul cel bun.Iar cel care se iubește pe
sine atrage și iubirea celorlalți. Prietena mea Elsita, la cei
nouăzeci și șase de ani ai săi, este una dintre cele mai pline de
viață persoane pe care le-am întâlnit vreodată. Este destul de
sănătoasă, are foarte puține riduri, merge la petreceri cu
oameni care au jumătate din vârsta ei, este îndrăgostită, a
publicat recent o carte de poezii și face lecturi publice. Elsita
contrazice toate teoriile despre bătrânețe: ea nu arată bătrână
pentru că nu se simte bătrână. Elsita se lasă condusă de inimă,
iar sănătatea, frumusețea și bucuria ei de a trăi îi ascultă inima.
Oamenii nefericiți își stabilesc criterii de iubire pe care nu le pot
atinge. Pentru oamenii fericiți dragostea în sine este importantă
și nu-i interesează criteriile.
Singurul lucru pe care nu-ți poți permite
 să-l amâni este
bucuria.
CREZI CĂ NU AI DESTUL?
69
Toate problemele din viața oamenilor sunt legate de lipsuri.
Lipsa banilor. Lipsa dragostei. Timp insuficient. Prea puțini
bărbați sau femei eligibile. Prea puțină viață sexuală. Lipsa
sănătății. O casă necorespunzătoare. Lipsa unei slujbe bine
plătite. Lipsă de respect sau de ajutor din partea celorlalți. Lipsa
siguranței. Lipsa unor oameni de încredere. Diverse lipsuri care
ne fac apoi să alegem de pe poziția lui „nu e destul“. Orice
astfel de percepție e însă înșelătoare pentru că atunci când te
concentrezi prea mult asupra unui lucru, acesta se
supradimensionează. Dacă îți concentrezi toată atenția asupra
sărăciei vei trăi o viață de lipsuri – nu pentru că aceasta este
realitatea, ci pentru că ți-ai creat una falsă.
Acum câțiva ani, pe o insulă din Maui, s-a anunțat că se vor
forma valuri tsunami. Localnicii s-au repezit imediat la magazine
și au cumpărat tot orezul din rafturi. Din fericire, alarma a fost
falsă, dar câteva săptămâni insula s-a confruntat cu o criză de
orez. Problema nu a fost că oamenii au cumpărat orez, ci că au
cumpărat mai mult decât aveau nevoie. De teama lipsei, ei l-au
stocat, iar stocarea a creat lipsa. Dacă fiecare ar fi cumpărat
doar cantitatea de care avea nevoie, ar fi ajuns pentru toți.
Universul nu a creat condiția de lipsă; aceasta a fost creată de
oamenii care acționează sub impulsul fricii.
Stocarea orezului este similară cu „stocarea“ greutății, iar
obezitatea nu este întotdeauna o problemă fizică, ci una

70
emoțională. Grăsimea este o rezervă pentru o eventuală
foamete, și totuși nu foamea fizică ne împinge spre îngrășare, ci
lipsa suportului emoțional. Dacă ești mai gras decât ai vrea sau
ar trebui, întreabă-te: „Ce s-a întâmplat în viața mea când m-
am îngrășat?“ De obicei a existat o traumă emoțională: abuz
sexual suferit în copilărie, divorțul părinților, moartea unui
părinte, schimbarea radicală sau frecventă a locuinței, ai
divorțat sau ai avut o perioadă proastă în afaceri. Atunci te-ai
simțit singur și vulnerabil și, în încercarea de a-ți crea un
sentiment de siguranță, ai acumulat kilograme.Așadar, soluția
contra greutății prea mari nu este atât regimul alimentar, cât
dobândirea unui sentiment de securitate interioară. Există
multe diete foarte bune, darmajoritatea celor care le urmează
se îngrașă imediat după ce termină regimul pentru că mâncatul
în exces nu este cauza, ci un simptom. Dacă rezolvăm problema
la nivel emoțional, aspectul fizic se va rezolva de la sine. (Când
am fost în vacanță în Bali, am slăbit cinci kilograme în două
săptămâni deși nu am încercat să pierd în greutate. Ba chiar am
fost la petreceri și am mâncat deserturi copioase. De ce am
slăbit? M-am simțit atât bine și cu sufletul atât de ușor, încât
am devenit mai ușor și fizic.) Recunoaște că ești în siguranță și
că fericirea ta nu depinde de alți oameni sau de diferite
împrejurări. E normal ca un copil să se simtă sigur în prezența
părinților sau ca o tânără soție să vadă în soț sau în căsătoria lor
sursa stării ei de bine. Și totuși siguranța nu-ți vine nici de la

71
părinți, nici de la soț. Izvorul siguranței se află doar în tine. Îți
poți realiza visele cu și fără ajutorul părinților sau al soțului. Ești
capabil să ai grijă de tine și să te înconjori de oameni care au
grijă de ei înșiși. Indiferent de ce s-a întâmplat în trecut, poți
acum să mergi pe calea pe care ți-ai ales-o.
Descoperă legătura-cheie
 dintre credințele și experiența ta
 și
vei scăpa de programarea
 care ți-a alterat viața.
Când ești supărat vezi lipsurile, când te simți bine recunoști
abundența. Iar atunci când recunoști că viața este bogată și că
ești și tu bogat, conduita născută din sărăcie nu are nicio
motivație și dispare de la sine. Când am așezat în curte o cutie
cu mâncare pentru păsărele, prima care a descoperit-o a fost o
pasăre-cardinal care s-a apucat să ciugulească fericită, până a
apărut o altă pasăre. Imediat, prima a alungat-o pe cealaltă ca
și cum cutia i-ar fi aparținut. Nu după mult timp, au venit și
altele, iar cele mai mari le-au alungat pe celelalte. Le priveam
cu prietenii mei și râdeam: în cutie erau mai multe semințe
decât ar fi putut mânca o pasăre într-o lună! Și totuși pasărea-
cardinal își apăra hrana ca și cum nu i-ar fi ajuns. Iar dacă s-ar fi
terminat semințele, aș fi umplut din nou cutia. Așadar, pasărea
putea fi aprovizionată permanent, dar se comporta ca și cum ar
fi dus lipsă de hrană: consuma timp și energie luptându-se să
apere un lucru pe care nu era în pericol de a-l pierde cu
adevărat.

72
Cei care încearcă să insiste asupra lipsei au un motiv ascuns. Ați
observat că aproape toți cei care apar în mass-media și vă spun
că aveți o problemă vor să vă vândă ceva pentru a o rezolva?
Una dintre cele mai vechi tehnici de marketing constă în a-i face
pe oameni să creadă că ceva nu merge bine și apoi să le vândă
„soluția“ salvatoare. Cei care au de câștigat din problemele
noastre încearcă să ne arate cât ne simțim de rău. Cu cât
suntem mai temători sau dornici de ceva, cu atât vrem mai
multă siguranță sau confort. E puțin probabil ca pe cei care vor
să ne vândă un lucru să-i preocupe felul în care ne simțim și să
dorească să se bucure împreună cu noi dacă nu le facem și o
ofertă.
În timpul crizei de combustibil din anii ’70 am mers la un
magazin Honda și m-am interesat de modelul Civic cu consum
mic. După ce m-am uitat la mașină, agentul de vânzări mi-a
spus cu o voce care nu prevestea nimic bun: „Ar trebui să faceți
oferta astăzi. Diseară, președintele Carter va anunța la televizor
raționalizarea benzinei, iar mâine dimineață se vor bate mulți
pe mașina asta. Cine știe care va mai fi prețul?“M-a străbătut
un fior de panică. Poate că ar trebui să pun mâna pe mașină
acum, înainte de sosirea hoardelor de cumpărători, mi-am zis.
Dar vocea interioară mi-a șoptit: „Ușor. Nu te impacienta. Nu te
lăsa intimidat de frică.“ Vocea părea mult mai reală și
liniștitoare decât strigătul disperării. I-am spus agentului că
vreau să mai merg și la alte reprezentanțe și că îmi asum riscul.
73
Seara, președintele Carter a anunțat într-adevăr raționalizarea
benzinei. Eu continuam să umblu după mașini. După o
săptămână, m-am hotărât să iau prima Honda pe care o
văzusem. Am găsit aceeași mașină și la același preț. A doua zi
îmi duceam mașina acasă și eram foarte satisfăcut că nu am
acționat sub impulsul fricii. (S-a aflat mai târziu că nici nu fusese
penurie de combustibil și că producătorii de petrol au vrut de
fapt să ridice prețurile.)
Nu acționa niciodată sub impulsul crizei sau al panicii. Nu te
considera obligat să faci ceea ce nu vrei sau nu ești încă pregătit
să faci. Nu permite nimănui să te sperie pentru a te forța să iei
o decizie pentru că dacă accepți, vei regreta. Va trebui să dai
înapoi și să corectezi ceea ce ai făcut din poziția de „nu am
destul“. Fă singur alegerea. Acționează atunci când ești gata de
acțiune. Așteaptă până ajungi la cea mai bună decizie.
Înconjoară-te de prieteni și colegi motivați de o atitudine
pozitivă și nu te lăsa pradă panicii sau manipulării sentimentale.
Dacă ai încredere în tine, deciziile pe care le iei te vor onora.
Mai există un grup care ne poate crea probleme: cei cărora le
place să fie victime. Suferința are nevoie de companie.
Convingându-te că și tu ai o problemă, ei vor să și le păstreze pe
ale lor împreună cu tot ceea ce implică o mentalitate de tip „vai
de mine“. Caută oameni cărora să le plângă de milă și dacă le
spui că îți merge bine, te pot acuza că îi contrazici. De fapt, ei

74
sunt cei care-și contrazic forța și puterea de a-și crea propria
viață. Dacă cineva se supără că nu-i împărtășești părerea despre
tine (sau despre el), poți fi sigur că acea persoană este
prizoniera propriei mentalități păguboase. Cel mai bun lucru pe
care-l poți face atât pentru tine, cât și pentru el este să rămâi
ferm în afirmarea stării tale de bine.
Iar în afaceri poți înlocui gândirea păguboasă cu principiul
abundenței care este mult mai profitabil. Ajută-i pe cei din jur
să obțină ceea ce vor. Diferența dintre a ajuta pe cineva care
chiar are nevoie și a crea o nevoie pe care s-o satisfaci este
enormă. Spre deosebire de alți agenți de vânzări imobiliare,
John ia lucrurile așa cum sunt, își iubește munca și, mai ales,
iubește viața. „Eu nu vând case, ci îi ajut pe oameni să-și
împlinească visurile“, spune el. Am făcut câteva tranzacții
imobiliare cu John și am văzut că pune dorința de a ajuta și
integritatea pe primul plan. Odată, când eram pe punctul de a
cumpăra ceva, John a mai făcut niște cercetări și a descoperit că
proprietatea respectivă avea o hibă ascunsă și nu trebuia
cumpărată. Așadar, afacerea a căzut, dar și comisionul lui John.
Poate că a pierdut niște bani, dar a câștigat un client pe viață și
pe mulți alții pe care i-am recomandat. Toți am putea aplica
acest model în viața noastră profesională.
Admițând că Universul este prosper și generos, scapi de stres în
afaceri și transformi totul într-o aventură. Pentru fiecare

75
trebuință pe care o ai există cineva care ți-o poate satisface.
Pentru fiecare serviciu pe care-l faci există o persoană care are
nevoie de el. Dacă ești în căutarea unei slujbe, găsești pe cineva
care are nevoie de pregătirea tacare te poate plăti pentru asta.
Dacă vrei să vinzi o mașină sau o casă, cineva caută exact ceea
ce oferi. În viață există echilibru, iar nevoile tale și ale celor din
jur se vor completa întotdeauna. Dacă te relaxezi și ai încredere
că Universul are propriile-i căi de a aduce împreună oamenii
care se pot ajuta între ei, orice tranzacție se va desfășura la
momentul potrivit și în cel mai bun mod.
Nu acționa din disperare. Nu ești disperat, nu ai fost și nu vei fi
niciodată. Starea de disperare implică faptul că viața nu-ți poate
da lucrurile de care ai nevoie și nu este adevărat. Problemele se
rezolvă întotdeauna, mai ales dacă nu încerci să le forțezi.
VEZI PARTEA ÎNTUNECATĂ A LUCRURILOR?
Arestările pentru omucideri au scăzut în SUA cu 13% în ultimii
cinci ani. În aceeași perioadă, relatările despre omucideri în
programele principalelor rețele de televiziune au crescut cu
336%. Așadar, siguranța publică s-a îmbunătățit, dar mass-
media au dat impresia că situația e tot mai gravă. Programele
de știri aleg astfel de subiecte pentru că asta „se cere“.
Dacă simți că ți s-a alterat viața, nu-ți mai diminua forțele
lăsându-te manipulat de cei care vor să-ți vândă detergenți, de
exemplu. Majoritatea programelor de actualități prezintă doar
76
o mică parte din ceea ce s-a întâmplat în ziua respectivă, mai
ales ceea ce este rău sau inutil. Gunoiul pe care-l arunci în
găleată nu te reprezintă, așa cum nici știrile de la radio sau
televizor nu sunt o reprezentare corectă a vieții planetei.
Abraham-Hicks sugerează ca presei să-i fie permis să prezinte
ce s-a întâmplat într-o zi doar proporțional cu absolut tot ceea
ce se întâmplă în acea zi. Așadar, dacă locuim într-un oraș cu un
milion de locuitori în care într-o zi a fost comisă o crimă, acelei
întâmplări să-i fie alocată a milionimea parte în ziare și în știrile
de la televiziune sau radio. În realitate, într-un jurnal de treizeci
de minute, unei crime îi sunt dedicate cinci minute, ceea ce
creează o falsă impresie asupra evenimentelor din orașul
respectiv. Jurnalele de știri nu-i amintesc niciodată pe toți cei
care au avut o zi reușită: s-au bucurat de copiii lor, s-au iubit, s-
au plimbat la apusul soarelui, au încheiat un contract nou sau
au invitat niște prieteni la masă, au băut un pahar de vin și s-au
simțit bine. Aceste știri nu sunt demne de un jurnal de
actualități.
Dacă trebuie să afli un anumit lucru, vei reuși pentru că
întâmplările majore găsesc întotdeauna modalitatea de a
deveni cunoscute, iar dacă informația este importantă pentru
tine, îți va deveni accesibilă. Nu vreau să sugerez că trebuie să-
ți îngropi capul în nisip, ci doar că nu trebuie să te lași copleșit
de spaime. În fine, nu mass-media sunt de vină pentru că
predomină știrile dezastruoase, ci aceia cărora li se adresează.
77
Dacă oamenii nu ar fi atât de preocupați de dramele publice,
știrile ar avea un cu totul alt conținut. Într-o zi, un mare ziar a
publicat, cu titlu de experiment, două ediții diferite. Una relata
pe prima pagină procesul unei crime, iar cealaltă despre
progresele înregistrate în cadrul convorbirilor de pace din
Orientul Mijlociu. Ediția cu procesul s-a vândut de patru ori mai
bine decât cea care cuprindea relatarea negocierilor din
Orientul Mijlociu. De vreme ce cititorii și telespectatorii sunt
receptivi la un comportament aberant, nu avem decât ce
merităm.Există însă o modalitate de a face ca știrile să lucreze
în folosul nostru: să le selectăm și să le folosim ca punct de
inspirație. Căutați articole care să vă ajute în afaceri sau care să
vă dea idei pentru a vă îmbunătăți viața. Dacă citiți despre o
pierdere, gândiți-vă cum ați putea-o transforma în câștig. Am
auzit de un filantrop, Milton Petrie, care citea ziarele în fiecare
zi pentru a afla cine are nevoie de ajutor. Într-o zi a aflat de o
tânără top-model al cărei prieten îi tăiase și îi desfigurase fața.
Domnul Petrie a chemat-o pe fată la biroul său și i-a dat un cec
de un milion de dolari pentru a-și face operație estetică. În altă
zi a făcut o donație importantă familiei unui polițist aflat în
convalescență după ce fusese împușcat. Vă puteți imagina
bucuria simțită de acest om care-și ajuta semenii? Nu trebuie să
fii milionar pentru a da un alt sens știrilor pe care le citești sau
asculți. Ai la dispoziție o întreagă paletă de gânduri, cuvinte,
rugăciuni și fapte care sunt foarte puternice și mai eficiente

78
decât banii. Atacul oribil de la World Trade Center a generat un
val de dragoste, afecțiune și generozitate cum nu au mai
cunoscut vreodată SUA sau altă țară. Milioane de oameni au
donat sume imense de bani, sânge, ajutoare și s-au rugat
pentru cei afectați direct de dezastru. Iată un minunat exemplu
de transformare a unor știri sumbre în ocazii de a ne deschide
inimile și de a împărți cu alții ceea ce avem.
Să nu mai vorbim despre dezastre când ne relaxăm și nici să nu
ne mai uităm la știri când mâncăm. Ceea ce gândim și simțim în
timp ce mâncăm ne afectează digestia și sănătatea. Dacă pui
radioul să te trezească, nu-l fixa la ora de știri, ci trezește-te pe
muzică. De asemenea, nu te uita la telejurnale chiar înainte de
a merge la culcare. (Te mai miri că nu dormi bine!) Gândurile și
sentimentele de dinainte de culcare ne influențează visele, de
ele depinde cât de bine vom dormi și cât de odihniți ne vom
trezi. Ultimul lucru care-ți trece prin gând înainte de a adormi îți
bântuie subconștientul în timpul nopții și îți răsare primul în
minte când te trezești. Așa că ai grijă să fie unul bun!
Pentru a dormi bine și pentru a te trezi odihnit, relaxează-te
seara sau cel puțin cu o jumătate de oră înainte de a merge la
culcare; citește cartea preferată; discută ceva plăcut cu
partenerul; joacă-te cu copiii; admiră Luna sau stelele; fă o
scurtă plimbare sau fă exerciții de meditație yoga ori tai chi. O
modalitate foarte simplă și eficientă este să treci în revistă ceea

79
ce ai făcut în ziua respectivă. Gândește-te la toate lucrurile
pentru care ai de ce să fii recunoscător și apoi trece-le într-un
jurnal sau împărtășește-le partenerului. Acest lucru îți va
deschide mintea și inima și vei avea un somn odihnitor.
Încearcă să gândești pozitiv, contribuind la fluxul mental care
conduce omenirea spre o infinitate de posibilități și nu te mai
răsuci obsedant în jurul aceluiași gând. Nu există gânduri
neutre: orice gând duce spre libertate sau spre servitute. Iar
dacă nu putem controla ceea ce se întâmplă în lumea
exterioară, doar noi deținem controlul asupra felului în care o
percepem.
ÎNCERCI SĂ REMEDIEZI SIMPTOMELE, NU CAUZA?
Întotdeauna este mai ușor să ne ocupăm de simptomele unei
probleme decât să ajungem la cauza ei. Medicina occidentală se
concentrează în special pe eliminarearapidă a durerii și mai
puțin pe descoperirea cauzei care a generat-o. Atunci când
avem o durere, vrem să înceteze cât mai repede, iar sistemul
nostru medical este foarte eficient în această privință. N-ar fi
însă mai bine să scăpăm definitiv de ea îndepărtându-i sursa?
Durerea cronică, fie ea fizică, emoțională sau financiară, nu este
decât un semnal pentru a căuta mai în profunzime, un fel de
ceas deșteptător. Dacă ți se întâmplă un lucru în mod repetat,
în diverse locuri și cu alți oameni în jur, înseamnă că singurul
factor comun ești tu. Nu e prea amuzant, pentru că preferăm

80
întotdeauna să dăm vina pe altcineva pentru problemele pe
care le avem decât să ne asumăm responsabilitatea propriului
rol în viața noastră. Aveam odată o problemă cu ochelarii de
citit. De câte ori cumpăram o pereche, cam după o lună li se
rupea un braț. Am făcut reclamații de câteva ori până când,
într-o zi, mi-am dat seama că în timp ce gândeam învârteam
ochelarii în mod inconștient. Așadar, problema nu erau
ochelarii, ci felul în care îi foloseam. Am cunoscut o femeie care
și-a rupt de unsprezece ori glezna în accidente „fără nicio
legătură între ele“. O altă femeie care lucra în unul dintre
atelierele mele fusese logodită de trei ori, dar de fiecare dată
logodnicul îi murise chiar înainte de căsătorie.
Bolile nu apar pur și simplu, ci contribuim la ele. Ceva
dinăuntrul nostru declanșează boala și o menține. Nu înseamnă
că greșim sau că suntem vinovați de acest lucru, ci că suntem
puternici. Dacă suntem destul de puternici pentru a ne
îmbolnăvi prin gândurile și atitudinea noastră, suntem și destul
de puternici să ne menținem sau să ne însănătoșim. Unul dintre
pionierii autovindecării totale este Louise L. Hay. Acum mulți
ani, lui Louise i s-a pus diagnosticul de cancer, ceea ce a făcut-o
să se concentreze mai mult asupra respectului de sine și să se
autoanalizeze. A reușit astfel să se vindece total și definitiv prin
autosugestie, rugăciune, gândire pozitivă, cuvinte și atitudine.
Cartea ei de succes You Can Heal Your Life identifică numeroase

81
cauze mentale și emoționale ale diverselor boli și cuprinde
sugestii pentru a le schimba efectul.
Într-o zi, mi-am vizitat o prietenă chinuită de mult timp de o
eczemă. Am căutat capitolul despre eczeme în cartea lui Louise
și am descoperit că sunt legate de ostilitate. Am întrebat-o pe
prietena mea dacă are acest sentiment față de cineva și mi-a
spus că nu-și dă seama. După vreo oră am întrebat-o, cu totul
întâmplător, despre viața ei sentimentală. Și-a dat ochii peste
cap, a făcut o față lungă și a izbucnit: „Îmi vine să mă spânzur“,
mi-a mărturisit. Așadar, ostilitatea era îndreptată împotriva
propriei persoane! Este mult mai simplu să-ți cumperi o
pomadă decât să admiți așa ceva. Dacă pomada este bună și
eczema dispare, e bine, dar dacă persistă trebuie să cauți mai
departe.
Același principiu se aplică și în cazul crizelor financiare. Dacă în
relația ta cu banii există neconcordanțe, apar probleme
indiferent ce ai face și lucrurile nu se rezolvă cu mai mulți bani,
ci cu o schimbare de atitudine. Poți avea mai mulți bani, dar îi
vei pierde ca și pe ceilalți dacă nu abordezi problema într-un alt
mod. În loc să schimbi rafturile din magazin sau să cauți un alt
finanțator, trebuie să-ți schimbi atitudinea și să devii mai
flexibil. Vezi unde ai greșit, nu te mai plânge că nu-ți merge bine
și încearcă să-ți construiești o strategie care să facă lucrurile să
se îndrepte spre un făgaș normal. Formează-ți o echipă, pune

82
suflet în ceea ce faci și vei avea o răsplată pe măsură.Pentru a
te îmbogăți, trebuie să fii generos în gândire.
 Pentru a fi
generos în gândire, trebuie să recunoști
 că ești bogat.
În afară de bani există multe alte forme de bogăție. Poți fi
milionar fără măcar să știi acest lucru. Dacă ești sănătos, ai o
familie iubitoare și prieteni buni, ai poftă de râs, iubești
frumusețea naturii, ai idei îndrăznețe, timp, talent,
înțelepciune, dragoste, ești amabil și binevoitor și, prin urmare,
ești și foarte bogat. Iar când vei recunoaște că ești bogat, va
veni și prosperitatea. Dacă refuzi sau ignori harurile cu care ești
înzestrat, nu faci decât să închizi ușa la care bate prosperitatea.
Iar dacă te chinui să faci bani fără să-ți schimbi atitudinea e ca și
cum te-ai bate pentru pace. Pur și simplu nu merge!
Dacă admiți și tratezi sursa unei probleme, rezolvarea vine de la
sine, fără tratamente. Dacă-ți asumi 100% responsabilitatea
pentru tot ceea ce faci, vei avea 100% forță să-ți creezi viața pe
care o vrei. Atunci vei deveni tu însuți sursa sănătății, dragostei
și prosperității tale.
CREZI CĂ EȘTI FĂCUT DOAR DIN CARNE ȘI OASE?
Cultura noastră se concentrează atât de mult asupra corpului,
încât am pierdut aproape complet legătura cu spiritul, care este
mult mai profundă. Corpul nostru este important, dar există
altceva mult mai important. Cei care-și construiesc respectul de
sine și identitatea bazându-se doar pe corpul fizic își aștern în
83
față un drum plin de suferință. Sunt răsplătiți pentru cum arată
și nu pentru ceea ce sunt și ajung să creadă că cele două noțiuni
se confundă. Se înconjoară de oameni care-i admiră doar
pentru fizicul lor și eșuează într-o lume de iluzii care le întunecă
viața. Și se mai miră de ce le ies toate prost!
Este firesc să ne iubim corpul. Să fim în formă, să purtăm haine
la modă, să ne fardăm pentru a ne pune în valoare frumusețea,
să ne punem inel în buric, să mâncăm mâncăruri bune, să
facem dragoste cu un partener atrăgător și să locuim în case
frumoase. Dar nu trebuie să uităm nicio clipă sufletul. Să luăm
decizii cu toată inima, nu doar de formă. Să încercăm să-i
vedem pe semenii noștri cum sunt ei cu adevărat, nu doar cum
arată. Întotdeauna ne spunem părerea asupra lucrurilor care ne
plac și care nu ne plac în legătură cu trupul nostru și al altora
pentru că așa am fost învățați. Și totuși, putem emite judecăți
de valoare și pe baza unor criterii superioare. Unii oameni sunt
superbi, dar goi pe dinăuntru. Alții arată mai puțin bine, dar
radiază de inteligență și veselie. Antoine de Saint-Exupery,
autorul Micului prinț, sintetizează magistral acest lucru: „Poți
vedea bine doar cu inima. Ceea ce este esențial rămâne invizibil
pentru ochi.“
Un efect secundar al identificării cu corpul este sentimentul de
fragilitate. Nu suntem slabi! Suntem puternici, siguri și în
siguranță. Doar gândurile ne fac vulnerabili la „săgețile

84
potrivnice ale sorții“. Dacă te consideri ușor de înfrânt
înseamnă că cedezi controlul asupra propriei vieți altor oameni
sau unor lucruri din afara ființei tale. Nimic însă din lumea
exterioară nu te poate răni. Până și bacteriile sau virușii devin
neputincioși dacă nu-i lași să intre. „Mă tem că am făcut o mare
greșeală. Îmi dauseama acum că nu bacteriile provoacă boala,
ci mediul cu care ele vin în contact“, mărturisea pe patul morții
Louis Pasteur, savantul care a revoluționat știința și medicina
prin descoperirea bacteriilor. Bacteriile te pot îmbolnăvi doar
dacă le permiți. Desigur, nu le poți controla, dar ai control total
asupra propriului câmp energetic care le permite sau nu să-ți
pătrundă în organism. Sistemul nostru imunitar este în directă
legătură cu gândurile, atitudinea și armonia spiritului nostru.
Teoretic, putem trece printre leproși fără să ne molipsim (și au
fost cazuri!). Eu și mulți alții am pășit cu tălpile goale pe cărbuni
încinși și nu ne-am ars. Teama te face slab, iar credința
puternic. În fond, ce altceva este credința dacă nu conștiința a
ceea ce ești cu adevărat? Ai încredere în ființa ta interioară și
nimic din afară nu te poate atinge!
Iluzia de care ne împiedicăm cel mai des este moartea. Pentru
că am fost învățați că suntem făcuți doar din carne și oase,
credem că atunci când corpul moare se sfârșește totul. Natura
ne demonstrează însă că moartea este doar o etapă a
transformării. Frunza cade din copac, se descompune pe
pământ și devine un nou copac. Picătura de apă cade pe sol sub
85
formă de ploaie, hrănește o floare și se evaporă din nou în aer
unde se transformă în alte picături care hrănesc noi flori. În
Univers, nimic nu se pierde definitiv, ci apare sub alte fațete,
mult mai interesante.
Când moare cineva, indiferent cine sau ce a fost, se întoarce la
Marele Spirit. Nu e vorba de rai sau de iad, care sunt simple
povești inventate de cei care vor să ne controleze, timorându-
ne pentru a obține ceea ce vor. Sau să trăim o viață la fel de
anostă ca a lor, invidiindu-ne pentru starea noastră de bine
generată de absența fricii. Raiul și iadul le creăm noi înșine prin
gândire și atitudine chiar aici și acum. În orice moment putem
trece din iad în rai (sau invers). Folosește-ți puterea pentru a-ți
făuri destinul!
Suntem mai mult râu decât stâncă, mai mult torent decât
entitate, mai mult electricitate decât conductori. Dacă nu ne
concentrăm asupra trupului, energia curge prin noi la fel ca și
energia celor dragi, dispăruți din viața noastră. Ei nu sunt prea
departe și nici tu nu vei fi departe de cei pe care-i iubești. Dacă
te consideri doar corp fizic, îți va fi însă greu să-ți recunoști
natura nemuritoare și vei suferi intens. Dar dacă ești mai mult
forță decât trup, moartea nu este o nenorocire și în niciun caz o
sursă de teamă sau tristețe. Moartea nu înseamnă sfârșitul, ci o
minunată eliberare. Când ne moare cineva drag, nu plângem
pentru acea persoană, ci pentru noi. El este într-un loc mai bun,

86
iar noi rămânem paralizați în pierderea aparentă. Așa cum
frunza nu dispare, ci se transformă în copac, iar picătura de apă
devine nor, nici noi nu dispărem când ne contopim în marele
ocean al Spiritului. Credeți-mă când vă spun că nimeni nu
moare cu adevărat. Ne schimbăm doar adresa.
NU RECUNOȘTI STAREA OMNIPREZENTĂ DE BINE?
Într-o seară am mers cu un prieten la o sală de biliard de la
periferie, frecventată de tot felul de personaje pitorești. Pe la 9
seara, lumina a început să pâlpâie și după un minut s-a stins.
Nici strada nu era luminată. Era o pană generală de curent.Nu
mă simțeam prea bine pe întuneric într-un cartier mărginaș cu
reputație dubioasă, înconjurat de tipi tatuați, îmbrăcați în haine
de piele, cu inele înfipte în diverse părți ale corpului, care
fumau Camel și precis nu aveau nicio idee despre tehnicile de
meditație. Mă așteptam să dea cu toții năvală și să jefuiască
magazinul de vizavi. Am tras aer în piept și am decis să am
încredere. S-au așezat cuminți la coadă să plătească la casă,
răbdători cu casierul care le calcula cu creionul pe hârtie timpul
petrecut la mese și le număra banii la lumina lumânării. Ar fi
putut pleca fără probleme, dar, în ciuda aprecierii mele bazate
pe aparențe, tipii erau onești și integri.
Lecția cea mai bună abia acum urmează. Prietenul meu și cu
mine am plecat cu mașina și am descoperit că nu funcționa
niciun semafor. Circulau mii de mașini din toate direcțiile și

87
pericolul de accidente era uriaș. Din nou mi-a fost teamă. Vom
ajunge cu bine acasă?
Am ajuns la intersecția cea mai aglomerată și mai complicată
din oraș cu câteva benzi pe fiecare sens. Am urmărit cu uimire
șoferii care se apropiau cu prudență, se opreau și apreciau
poziția celorlalte mașini ca și cum intersecția ar fi fost
semaforizată. Apoi fiecare mașină pornea cu grijă, șoferii
cedând politicos dreptul de trecere mașinilor, ca la carte. Am
procedat la fel și am traversat intersecția fără necazuri.
Fiecare intersecție a fost un adevărat test al concentrării și
cooperării. După ce am străbătut câteva intersecții, plăcerea și
mulțumirea au luat locul neliniștii. Oamenii chiar știau cum să
se poarte! Șoferii erau respectuoși și, în ciuda posibilului haos
sau a derutei, acționau inteligent pentru a ajunge cu bine la
destinație. M-am simțit inspirat și înflăcărat.
Am ajuns în sfârșit la o intersecție unde era parcată o mașină a
poliției, iar un polițist dirija traficul. Părea exasperat de toată
situația, fluiera, indica sau flutura mâna în toate direcțiile, iar
mașinile treceau ordonate. La fel de ordonate treceau însă prin
toate intersecțiile orașului. Din sutele de intersecții, doar câteva
erau dirijate și totuși șoferii se descurcau de minune. Atitudinea
polițistului dădea impresia că dacă el nu s-ar afla acolo ar fi
dezastru. Înțelegerea, respectul și munca în echipă au avut însă
câștig de cauză. Oamenii știau să aibă grijă de ei înșiși și de

88
ceilalți. Chiar și fără semafoare, traficul se desfășura foarte
bine.
Nu vreau să spun că trebuie să renunțăm la semafoare sau la
poliție pentru că, bineînțeles, amândouă sunt utile. Vreau să
spun doar că nu datorită semafoarelor și poliției sunt oamenii în
siguranță, ci din propria lor dorință de a le fi bine. Atribuim prea
multă putere și responsabilitate unor factori din societate care
par să ordoneze lucrurile când, de fapt, inteligența și
bunăvoința oamenilor și viața însăși sunt motorul lumii. În
aparență, poliția menține legea și ordinea, dar, în realitate,
majoritatea oamenilor preferă legea și ordinea. Nici legile și nici
poliția nu-i opresc pe cei care nu vor să le asculte. Oricum,
răufăcătorii fac ceea ce vor (un fost hoț de mașini mi-a spus
odată că lacătele sunt pentru oamenii cinstiți). Nu linia continuă
de pe mijlocul șoselei împiedică mașinile din sensuri opuse să
se ciocnească. Noi nu vrem să ne ciocnim, iar linia ne ajută să
ne manifestăm alegerea. Medicii nu ne fac sănătoși. Fiecare
dintre noi e tot atât de sănătos cât vrea să fie, iar medicii și
medicamentele ne ajută să ne menținem nivelul de sănătate pe
care îl dorim. Nu guvernele fac economia săînflorească, ci
oamenilor le place să facă bani și să-i cheltuiască. Bunăstarea
nu există pentru că așa vor o mână de oameni, ci pentru că
viața este programată să fie trăită în succes și cei care cred asta
culeg roadele.

89
Celor mai mulți oameni le merge bine și ceea ce nu merge bine
este nesemnificativ raportat la toate lucrurile bune. În fiecare zi
ai parte de nenumărate realizări, dar ești obișnuit să vezi
eșecurile și îți bazezi experiența pe acestea. Orice problemă pe
care o depistezi reprezintă doar un punct nesemnificativ pe
ecranul luminos al existenței tale. Iar când ajungi la un obstacol
real, homeostaza te ajută să-ți recapeți echilibrul. Nu trebuie
decât să te relaxezi și să lași natura să-și urmeze cursul
binefăcător. Compară miracolul însănătoșirii cu o tăietură pe
care o ai la o mână sau la un picior. Nu trebuie să intervii în
niciun fel pentru ca rana să se închidă: curăț-o, nu o zgândări și
în câteva zile nu mai ai nimic. La fel se întâmplă și cu celelalte
probleme: vezi-ți de treabă și lasă inteligența universală să
înfăptuiască minunea. „Arta medicinei constă în a binedispune
pacientul în timp ce natura vindecă“, spunea Voltaire.
La nivel macrocosmic, Pământul se rotește în jurul Soarelui
urmând o orbită foarte precisă și dacă ar devia o fracțiune de
grad, planeta s-ar pierde în spațiu. Pământul își menține însă
traiectoria de miliarde de ani și o va face timp de încă multe
miliarde de ani. La nivel microcosmic, gândiți-vă la curcanul-de-
tufiș. Masculul construiește un cuib mare din frunze în care
femela depune ouăle și apoi pleacă. Masculul acoperă ouăle cu
alte frunze și păstrează în cuib o temperatură exactă de 33,5oC.
Dacă temperatura scade sub 33,5oC, mai aduce frunze; dacă se
ridică peste 33,5oC, mai scoate câteva. Pasărea are un
90
„termostat“ intern perfect reglat pentru a asigura eclozarea
puilor. Nu are nevoie de termometru pentru că știe exact ce să
facă: inteligența universală acționează prin instinctele sale.
Când puii ies din găoace, își fac drum prin frunze și, fără ajutorul
părinților, zboară după o oră. Mama, tata și puii își știu rolurile
și le interpretează perfect.
Crezi că ești cel puțin tot atât de inteligent ca și curcanul-de-
tufiș? Poți concepe că înțelepciunea universală acționează chiar
și atunci când nu suntem conștienți de acest lucru? Viața
conspiră să ne țină sănătoși, fericiți și prosperi în ciuda
îndoielilor, temerilor și încăpățânării noastre. Nu e treaba
noastră să provocăm apariția unor lucruri, ci să lăsăm filmul să
ruleze și să ne bucurăm de final. Și cu cât vei recunoaște mai
mult că binele există, cu atât îți va fi mai bine. Când magnatul
Ted Turner a donat un miliard de dolari la ONU, el a declarat:
„Lumea e plină de bani.“ Lumea e plină și de lucruri bune, iar
viața este menită să fie frumoasă. Dacă vrei să fie așa, vei reuși
în ciuda intersecțiilor întunecate. Nu uita adevărul și susține-l în
ciuda tuturor aparențelor. Și atunci, pe bună dreptate, te poți
considera stăpân pe propriu-ți destin.
Într-o după-amiază, un individ cu aer oficial mi-a sunat la ușă și
mi-a fluturat o legitimație de la Departamentul Apelor.
– Am citit apometrul și luna aceasta ați consumat anormal de
multă apă.

91
– Anormal de multă?
– Da, cam de patru ori mai mult decât de obicei.
– De patru ori?
– Da. Uitați-vă aici.
M-am uitat la cifre. Tipul nu glumea.
– Politica noastră este să vă informăm, pentru că s-ar putea să
fie pierderi pe undeva.
Eu unul nu știam să fie pierderi. Poate chiriașul meu făcuse
foarte multe dușuri, dar chiar cu peste trei sute de metri cubi
de apă! Dar nu, nu era vina lui pentru că el nu-și spăla nici
vasele. I-am mulțumit omului și i-am spus că voi încerca să fiu
mai atent și că sper ca luna viitoare să consum mai puțin.
După câteva zile, stăteam pe veranda din spatele casei și am
văzut o băltoacă spre fundul curții. O mai văzusem și înainte și
credeam că e de la ploaie. Totuși, restul curții era uscat.
De fapt, sub băltoacă era o conductă spartă prin care se pierdea
apa. Știam exact și câtă apă se pierdea: trei sute de metri cubi
pe lună!
Așadar, dacă pierdem energie sub formă de bună dispoziție,
sănătate, bani sau dragoste înseamnă că undeva se produc
niște scurgeri. Nu e vorba de niciun parazit care ne-a invadat
lumea interioară. Pierderea are loc pe proprietatea noastră și
92
putem s-o remediem. Viața înseamnă folosirea cât mai
profitabilă a energiei. De fapt, întrebarea nu este dacă există
viață după moarte, ci dacă există viață înainte de moarte.Iar
pentru a răspunde la întrebare și pentru a trăi, nu mai trebuie
să facem lucruri care ne secătuiesc energia, ci să încercăm s-o
sporim. Moise ne-a transmis cele zece porunci care ne învață
cum să facem acest lucru, dar A) Nimeni nu vrea să i se
poruncească; B) Charlton Heston nu mai vrea să fie Moise și a
devenit șef la NRA; C) Nimeni nu are răbdare să descarce de pe
internet cele zece porunci. Iată deci, concentrat, tot ce trebuie
să știi:
Fă ceea ce te umple de viață,
 nu ceea ce te deprimă.
Motivul pentru care nu te afli acolo unde îți dorești să fii este că
faci lucruri pe care nu vrei să le faci. Pare simplu și așa și este.
(Una dintre cele mai obișnuite metode folosite de cei care vor
să dețină puterea sau controlul este să complice totul, deși cea
mai bună rezolvare a unei probleme este și cea mai simplă.)
Trebuie, bineînțeles, să faci și lucruri neplăcute, dar nu atât de
multe câte faci acum.
Dacă ai canaliza energia
 irosită pe lucruri care nu-ți plac
 spre
ceva care-ți face plăcere,
 ce ar trebui să schimbi?
Investindu-ți timpul și energia în lucruri care te trag înapoi, mori
câte puțin în fiecare zi. Puterea de a trăi se diminuează treptat
și devii tot mai pesimist. Biblia vorbește de oameni care au trăit
93
sute de ani, iar în zone îndepărtate există oameni care au
depășit o sută de ani. Duc o viață simplă și nu și-o irosesc
uitându-se la cei care-și spală rufele murdare la televizor. Pur și
simplu trăiesc mai aproape de natură, mănâncă iaurt și au grijă
de animale. Așa că, dacă vrei să ajungi la o vârstă venerabilă, ia-
ți un animal de companie și apropie-te de el, în loc să
înțepenești în fața televizorului.
Este o iluzie să crezi că dacă faci destul de mult timp ceva care
nu-ți place te obișnuiești. Dimpotrivă. Cu cât te implici mai mult
în ceva, cu atât mai multă implicare ți se cere. Dacă îți place cu
adevărat ceea ce faci, continuă. Dacă nu, trebuie să ai curajul să
renunți definitiv la ceea ce nu-ți este de niciun folos. Nu există
mântuire în suferință. Iar iadul în care ne ferim să ajungem nu
poate fi mai rău ca teama de el care ne împinge să facem lucruri
străine spiritului nostru. Dacă trăim în teamă, suntem deja în
iad. Dacă trăim cu dragoste, ne apropiem tot mai mult de rai
Cum îți irosești energia pe lucruri care nu-ți plac?
 Ce poți să
faci?
 Îți irosești energia pentru activități care nu-ți plac?
Când îți vei da seama cât de prețios îți este timpul și cât de
important este să-ți placă ceea ce faci, vei deveni foarte
prudent în alegerea activităților. Am fost educat să fac
oamenilor pe plac și credeam că dacă cineva mă roagă să fac
ceva trebuie să mă conformez. Cu cât însă mă ocupam mai mult

94
de ceilalți, cu atât simțeam că ceva nu este în ordine. Și am
descoperit că acel ceva eram chiar eu.
În cartea sa, Seven Habits of Highly Effective People, Stephen
Covey sugerează: „Fă ceea ce este important, nu ceea ce este
urgent.“ Cât de ușor te poți lăsa prins în vârtejul lucrurilor
urgente de fiecare zi, neglijându-ți visurile! Uneori te lași păcălit
pentru că îți dai seama că, dacă ai reuși să faci ceea ce într-
adevăr contează, viața ți se va schimba, iar pentru majoritatea
oamenilor obișnuitul, familiarul, chiar dacă e împuțit, pare mai
sigur decât necunoscutul. Viața pe care o cunoști poate fi tristă
și lipsită de generozitate, dar, cel puțin, te poți baza pe ea. Știi
cine te poate răni, cât de tare, când și cât timp. Prizonierii fricii
preferă să rămână ascunși în temnița pe care și-au construit-o
decât să se aventureze într-o vilă despre care nu știu nimic.
Identitatea are și ea un cuvânt de spus. Dacă ți-ai acceptat o
imagine de jucător mediocru, trebuie să renunți la ea pentru a
deveni o personalitate, ceea ce este dificil atunci când acea
imagine îți este adânc înrădăcinată în conștiință. Am călătorit
odată cu avionul, cu o prietenă. Cei care-mi sponsorizau
conferința îmi rezervaseră bilet la clasa I, iar prietena mea avea
bilet la clasa „economic“. Am aranjat să stea cu mine la clasa I,
dar a rămas doar câteva minute, nu s-a simțit bine și s-a întors
la locul ei. „Nu mă simt bine, mi-a spus cu voce timidă, nu am
ce căuta aici.“ Invitația de a duce o viață mai bună scoate la

95
lumină nesiguranța și complexele. Am întâlnit mulți oameni
care și-au „sabotat“ visurile atunci când erau pe punctul de a și
le împlini. Dacă nu vrei să-ți înfrunți temerile, găsești
întotdeauna căi de a da înapoi. Te ocupi de tot felul de
mărunțișuri și lași deoparte lucrurile importante pentru când
vei avea timp. Dacă însă nu-ți faci timp, nu vei avea niciodată.
Iar la sfârșit vei avea exact ceea ce-ți faci.
Te poți scufunda în tot felul de activități sortite eșecului pentru
că preferi să ai dreptate decât să fii fericit. Dacă adopți o poziție
de victimă și tragi foloase emoționale sau materiale
încrâncenându-te să arăți că ai întotdeauna dreptate
împotrivaoamenilor sau forțelor care te oprimă, ajungi să te lași
călcat în picioare pentru a-ți dovedi punctul de vedere. Este
rețeta sigură pentru a deveni un ratat. Vendetele tale au efect
neînsemnat asupra opresorilor și un efect copleșitor asupra ta.
Când te opui permanent, îți slăbești potențialul creativ, te
îndepărtezi de la misiunea pe care o ai și nu vei mai cunoaște
bucuria de a trăi.
Ia o foaie de hârtie și notează ceea ce faci timp de o săptămână
sau de o lună. Apoi evaluează fiecare activitate în funcție de
contribuția pe care o are la viața ta: dacă îți face bine sau rău.
De exemplu, +10 înseamnă că te satisface pe deplin, iar –10 că
nu face decât să te epuizeze inutil. Apoi evaluează cât timp
dedici fiecărui tip de activitate. Foaia din fața ta îți va arăta clar

96
unde și de ce o dai în bară și, de asemenea, unde și de ce merge
bine. Apoi, scrie în dreptul fiecărei activități ce ai putea face
pentru a-i mări la maximum potențialul sau pentru a ameliora
ori elimina lucrurile care scârțâie. Uită-te bine! Aceasta e harta
care te scoate din infern.
ÎȚI IROSEȘTI ATENȚIA PE LUCRURI CARE NU-ȚI PLAC?
Probabil că ești foarte chibzuit când e vorba de bani, dar mult
mai nesăbuit la capitolul atenție. Pe termen lung, felul în care îți
cheltuiești atenția îți afectează mult mai profund viața decât
modul în care îți cheltuiești banii. Atenția este cea mai tare
valută pe care o ai la dispoziție. Dacă o irosești, viața îți devine
un uriaș cont descoperit. Dacă o investești în lucruri pe care le
prețuiești, dobânda îți va fi calea spre apogeu.
– În mintea mea se bat în permanență doi câini. Unul este
înțelept și frumos, celălalt, urât și turbat. Care va câștiga? l-a
întrebat un tânăr războinic pe vraciul tribului.
– Cel înțelept și frumos, i-a spus vraciul.
– De unde știi? a întrebat războinicul.
– Pentru că pe el îl hrănești, a răspuns bătrânul.
Imaginează-ți că în tine există doi avocați: unul pledează pentru
posibilitățile pe care le ai și te îndeamnă să-ți atingi obiectivele.
Celălalt îți arată limitele și îți demonstrează de ce nu meriți să ai

97
ceea ce dorești. Care va câștiga? Cel pe care-l plătești cel mai
bine. Plata nu se face însă cu bani, ci cu atenție.
Atenția este energie. Indiferent cu ce o hrănești, se va dezvolta.
Atenția e intenție. Tot ceea ce gândești sau lucrurile despre
care discuți te vor ajuta să creezi. Când acorzi atenție lucrurilor
care vrei să se întâmple le crești șansele de apariție; aceeași
dinamică se aplică și celor pe care nu le dorești. Pe un drum de
țară de lângă casa mea cineva pusese un anunț uriaș scris cu
litere roșii: „Cine mi-a lovit câinele să reducă viteza.“ Anunțul a
rămas acolo cam un an și apoi a fost înlocuit de un altul „Cine
mi-a lovit copilul să reducă viteza.“
Orice gând este o rugăciune, iar grija este o rugăciune inversă.
Atrăgând atenția asupra nenorocirilor, crești probabilitatea ca
ele să se întâmple. Dacă știi unde e problema, mobilizează-ți
toată energia pentru a o rezolva. Iar probleme înseamnă
totceea ce vezi când nu acorzi destulă atenție obiectivului ales.
Pentru a te ruga cu folos, concentrează-te asupra rezultatului
final și nu-ți tăia craca de sub picioare lăsându-te hipnotizat de
problemă. Lasă-te fascinat de rezolvarea ei.
Secretul geniului e concentrarea. Dacă îți poți concentra toată
atenția asupra unui subiect sau proiect, acesta ți se va dezvălui
în întregime. George Washington Carver a descoperit trei sute
douăzeci și cinci de utilizări pentru arahide și o sută pentru
cartoful dulce. Marile genii sunt oameni care se concentrează

98
extraordinar. Mulți dintre ei au fost considerați excentrici sau
nebuni pentru că au lăsat deoparte preocupările lumești de
dragul muzicii, artei, arhitecturii, teatrului sau scrisului. Acești
oameni schimbă însă lumea, în timp ce cei cu atenția
împrăștiată se luptă cu o viață mediocră. Geniile nu-și irosesc
mintea luându-se după mase, ci conduc masele.
Observă ce se întâmplă când îți îndrepți atenția într-o direcție
oarecare. Citește titlurile ziarelor de scandal când stai la coadă
la supermarket; amintește-ți de accidentul pe care l-ai avut; sau
începe să bârfești și într-o clipă gândurile și cuvintele își găsesc
ecou în conștiința ta. Zăbovește ceva mai mult asupra acestor
lucruri și ele vor deveni realitate, întregită apoi de acordul celor
din jur și de fapte care s-o confirme. Astfel te vei simți frustrat,
vei atrage experiențe similare, va fi din ce în ce mai rău și te vei
întreba de ce s-a ales praful de viața ta.
Observă apoi ce se întâmplă când te concentrezi asupra unor
lucruri care-ți dau satisfacții. Citește biografia unei personalități
pe care o admiri, intră într-o expoziție și dă frâu liber impulsului
creator, petrece o după-amiază pe plajă sau spune-i persoanei
iubite cât o apreciezi. Îți vei da seama că te simți excelent și că
atragi oameni și întâmplări care te ajută și te stimulează. Și
toate acestea pentru că ți-ai îndreptat gândurile într-o anumită
direcție. Trăim într-un univers de infinite realități posibile. În
fiecare clipă poți avea acces la orice realitate asupra căreia îți

99
concentrezi atenția. Prieteni, mergeți acolo unde vreți, nu acolo
unde sunteți târâți.
ÎȚI IROSEȘTI CUVINTELE PE LUCRURI CARE NU MERITĂ?
„La început a fost cuvântul“, ne învață Biblia. Cuvântul nu este
doar începutul Universului, ci a tot ceea ce facem. Dacă ți-ai da
seama de puterea creativă a cuvintelor pe care le rostești, ai
avea grijă să te concentrezi asupra a ceea ce vrei să se
întâmple. Cuvintele creează și distrug în egală măsură. Când
stărui verbal asupra unor lucruri nedorite, acele lucruri stăruie
asupra ta. Când îți îndrepți gândurile spre lucruri plăcute,
acestea vor găsi calea spre lumea în care trăiești.
Fii atent ca vorbele să-ți reflecte intențiile. Ascultă ceea ce-ți
iese din gură și te vei îngrozi de numărul mare al afirmațiilor
făcute în dezacord cu visurile tale. Probabil că spui tot felul de
lucruri care explică de ce nu poți avea ceea ce-ți dorești. Când
vorbele rostite (și sentimentele care le însoțesc) vor fi pe
măsura intențiilor îți vei atinge și obiectivele. Distanța față de
dorințele inimii este direct proporțională cu felul în care
vorbești despre ele. Cu cât crezi mai mult în ceea ce spui, cu
atât cuvintele te vor sluji mai bine. În cele din urmă vei ajunge
să le stăpânești perfect și vei ști de ce oamenii din jur nu sunt în
stare să obțină ceea ce doresc.Este total neproductiv să te
plângi și, în plus, consumi și foarte multă energie. Am auzit într-
un supermarket două femei plângându-se de statutul lor de

100
menajere. Au discutat destul de mult despre ingratitudinea
celor pentru care lucrau și cât de mult detestau ceea ce făceau.
Speram să aud și ceva pozitiv despre munca și stăpânii lor, niște
idei constructive despre cum și-ar putea îmbunătăți situația sau
măcar să spună că-și vor căuta ceva mai bun de lucru. Erau însă
hotărâte să fie nefericite și nimic nu le putea face să-și schimbe
atitudinea. Am vrut să le scutur nițel și să le spun: „Nu vă dați
seama cât de mult rău vă faceți insistând asupra nemulțumirilor
voastre?“ Dar nu era treaba mea. Femeile debordau de
nefericire, dar o ridicau la rangul de virtute, fără să-și dea
seama că astfel nu aveau nicio șansă de a o depăși. Experiența
m-a învățat, cred, că nu trebuie să critici până când nu poți să
aspiri spre ceva mai bun.
De îndată ce îți dai seama că ceva nu merge cum trebuie,
concentrează-te spre ceea ce-ți dorești. „Dacă asta nu e bine,
atunci ce ar fi?“ Încearcă să afli și canalizează-ți toată energia,
inclusiv cuvintele, în direcția respectivă. Problemele nu sunt
ceva rău, ci punctul de plecare pentru găsirea soluțiilor. Ele sunt
necesare pentru că ne forțează să ieșim din situații sub nivelul
potențialului nostru. Nu te opri până nu depășești punctul de
pornire. Transformă-ți discursul care te anihilează într-un aliat
puternic.
ÎȚI IROSEȘTI TALENTUL?

101
Oamenii nu se realizează pentru că 1) Nu au suficientă
încredere în ei înșiși pentru a-și manifesta talentul; 2) Se simt
vinovați pentru că sunt plătiți pentru talentul lor; 3) Nu-și
construiesc viața pe baza talentului pe care îl au. Toate cele trei
situații sunt tragice, iar cei care procedează astfel sfârșesc prin
a face lucruri anoste, se luptă cu nevoile materiale și sunt
obosiți sufletește pentru că viața lor nu are nicio scânteie de
pasiune.
Lumea noastră dă credit așa-zisului „artist muritor de foame“ și
îl transformă chiar într-o figură romantică. Există mai ales două
atitudini care întrețin această imagine desuetă. Prima ar fi că în
cultura noastră, dominată de emisfera cerebrală stângă, sunt
apreciate mai mult talentele tehnice decât cele artistice.
Programatorii câștigă mult mai bine decât cei ale căror picturi le
decorează birourile. Și unii, și alții sunt la fel de importanți.
Când sunt puțini bani, guvernul taie în primul rând fondurile
pentru programele artistice, iar artiștii trebuie să cerșească de
la sectorul privat pentru a supraviețui. Există însă și culturi în
care expresia artistică este onorată în mult mai mare măsură
decât abilitatea intelectuală. Întreaga cultură din Bali este
dedicată artei. Toți membrii societății sunt pictori, sculptori în
piatră sau lemn, designeri textiliști, bijutieri, muzicieni sau
dansatori talentați. Populația acestei țări trăiește pentru artă și
orice altă activitate pe care o desfășoară pare un fel de „scuză“
pentru a se întreține și pentru a-și permite să-și urmeze
102
chemarea artistică. De aceea, locuitorii din Bali sunt printre cei
mai fericiți oameni din lume. Dacă am învăța din exemplul lor și
am încerca să-l urmăm, am fi și noi mai fericiți, iar societatea
mai echilibrată.
Cel de-al doilea motiv pentru care rezistă mitul artistului
flămând este că artiștii înșiși îl încurajează. Tinerii artiști,
scriitori și actori cred că trebuie să trăiască într-o pivnițăcu
igrasie, să poarte haine ponosite, să aibă o rablă ruginită și să se
certe în fiecare lună cu proprietarul pentru că nu-și plătesc
chiria.
Sindromul artistului flămând poate fi combătut doar dacă
observăm și-i aducem în atenție pe artiștii care nu vor să
flămânzească. Numeroși artiști reușesc să trăiască foarte bine
datorită talentului lor, iar viața lor poate servi drept model
celor care preferă să poarte pantaloni găuriți. Dacă vrei să ieși
din pivniță și să trăiești într-un loc mai însorit și mai spațios, ia
ca model viața artiștilor de succes și inspiră-te din realizările lor.
Vei descoperi astfel că și unii dintre ei au fost, până la un
moment dat, în situația ta. Renumita actriță Renee Zellweger
nu avea idee din ce-și va plăti chiria pentru luna următoare,
când a fost sunată și anunțată că a fost aleasă ca parteneră a lui
Tom Cruise în Jerry Maguire. Harrison Ford, care era dulgher, s-
a dus la audiția pentru Star Wars în timpul unei pauze de lucru.
Ambii actori au devenit celebri peste noapte și nu au mai

103
flămânzit niciodată. După ce a fost respins de șaptesprezece ori
de diverse edituri, Richard Bach a semnat un contract cu
Macmillan, a predat manuscrisul de la Pescărușul Jonathan
Livingston și a plecat în călătorie. Când s-a întors acasă, în
contul său bancar fusese depus un milion de dolari. Atunci când
ai încredere în inspirație și lași Universul să se ocupe de detalii,
noaptea cea mai neagră devine zi într-o clipă.
O altă trăsătură caracteristică pe care am observat-o în cazul
artiștilor este refuzul lor de a cere sau de a accepta ajutor când
e vorba de munca lor. Adevărul este că majoritatea artiștilor nu
sunt buni oameni de afaceri. Nu, nu e o critică, ci mai degrabă
un compliment la adresa naturii lor artistice. De multe ori i-am
sfătuit pe artiști să apeleze la cineva pentru partea contabilă și
financiară. Sunt atâția oameni pricepuți la astfel de lucruri care
te pot ajuta. Dacă angajezi un contabil, el se va ocupa de toată
treaba care-ți dă bătaie de cap și vei fi astfel liber să te dedici
talentului tău. Și veți avea amândoi de câștigat. De ce să spui
mereu „Nu sunt bun la afaceri“ și să nu faci nimic, când există
cineva care este bun și cu care poți forma o echipă pentru a
câștiga amândoi. Deschide-i ușa și dă-i voie să intre în lumea ta!
Nu e nicio problemă dacă speli vase la un restaurant în timp ce
te formezi ca artist. Nu-ți uita însă visul și consideră această
muncă doar o treaptă pe drumul spre succes. Când eram la
liceu, m-am angajat la un magazin de îmbrăcăminte pentru a

104
strânge bani să-mi cumpăr prima mașină. Măturam, spălam
toaletele, curățam zăpada de pe acoperiș – tot felul de treburi
urâte și grele! Și totuși îmi amintesc cu drag de această slujbă
pentru că la sfârșitul anului aveam mașină. Niciodată însă nu
am uitat că ceea ce făceam era pentru un scop mai nobil.
Dacă Dumnezeu te-a făcut artist, atunci fii artist. Nu-ți găsi
scuze și nu „te vinde“ pentru ceva mai profitabil sau pentru a le
face pe plac părinților. În cele din urmă, cea mai profitabilă
carieră este cea spre care te îndeamnă inima și singura
aprobare de care ai nevoie este a ta.ÎȚI IROSEȘTI ENERGIA CU
CINE NU MERITĂ?
Există oameni care „te golesc“ de energie, care se poartă
mizerabil, sau cu care, poate, nu ești pur și simplu compatibil.
Unii psihologi susțin că trebuie să continui niște relații
dureroase până când reușești să-i schimbi. În unele cazuri este
adevărat, în altele, nu. Uneori este însă nevoie să te eliberezi.
Veți găsi mai jos câteva modalități de a-i recunoaște și de a
scăpa de ei.
„VAMPIRII“
Când ești în compania unui astfel de om sau după ce pleci, te
simți secătuit, golit sau deprimat. Acești oameni sunt practic
nesătui atât material, cât și emoțional. Indiferent câtă atenție,
timp sau bani le dai, mai vor încă ceva în plus. Dacă încerci să-i
faci să se simtă bine, se opun și se cramponează de problemele
105
lor. Nu sunt în stare să se bucure, să iubească, să fie binedispuși
și atunci caută sprijin la cei din jur. Uneori dau impresia că sunt
veseli sau chiar optimiști, dar, sub această aparență, câmpul lor
de forță acționează ca hârtia de prins muște.
Actrița comică Elayne Boosler avertizează: „Feriți-vă de toți cei
care spun «am atâta dragoste de oferit și nu am cui», pentru că
asta se traduce prin «din punct de vedere emoțional sunt ca o
gaură neagră și dacă mă lași, o să-ți sug ultima picătură de
energie».“ Acești oameni seamănă cu un aspirator uriaș care
înghite tot ce întâlnește. Stai deoparte dacă nu vrei să dispari.
Dacă vrei să fii Iisus Mântuitorul, vei sfârși ca Iona cel înghițit de
balenă.
Singurul dar pe care i-l poți face unui astfel de energofag este
să-l determini să recunoască faptul că este și el om ca toți
oamenii, capabil, și că nu se află în cea mai disperată situație.
Iar acest lucru nu-l poți face prin cuvinte, ci prin atitudine și
acțiune. Ajută-l să stea pe propriile-i picioare și să trăiască
folosindu-și energia și nu neputința. Nu ajuți un alcoolic
cumpărându-i băutură și un drogat dându-i droguri. E nevoie de
altceva și de cineva cu un orizont mai larg decât al lui. Dacă
devine umil, amintește-i că e puternic. Poate învăța din ceea ce
vede în jur, iar Universul îl invită să își descopere forța
interioară. Nu-l priva de lecția pe care o poate primi și nu te
lăsa prins în mrejele lui. Dacă te afli o perioadă de timp în

106
prezența unui asemenea om, încearcă în primul rând să te simți
bine, indiferent ce spune sau face el. Și nu-ți sacrifica fericirea
pentru indispoziția lui.
Nimeni nu vrea să fie energofag și nimeni nu e așa din naștere.
Vampirismul este un comportament dobândit, resuscitat mereu
de cei care-l practică. Când astfel de oameni își dau seama că
prin comportamentul lor nu obțin ceea ce-și doresc, vor căuta
alte metode și le vor găsi. Își vor descoperi resursele de energie,
dar trebuie să fim atenți și mereu în alertă în preajma lor. Dacă
credem în forțele noastre vom rămâne intacți.
OAMENI CU CARE TE ASOCIEZI DIN MOTIVE GREȘITE
Dacă ai de-a face cu oameni care nu au nimic în comun cu
idealurile sau interesele tale, te vei trezi secat de energie. Și nu
neapărat de ei, ci de propriul subconștientîși dă seama că nu ai
ce căuta în preajma lor. Iar dacă ți-ai fi ascultat intuiția, nici nu
ai mai fi ajuns într-o asemenea situație. Iată o listă a oamenilor
care te storc de energie pentru că asocierea voastră este
nepotrivită:
Oameni cu care te asociezi din obligație. Oameni care te
folosesc, abuzează de tine sau nu te apreciază. Oameni care nu
vor să fie în acel loc. Oameni care nu-ți plac, dar de la care vrei
ceva. Oameni pe care-i lași să depășească anumite limite.
Oameni care încearcă să te acapareze sau să te „salveze“.

107
Oameni care nu se plac pe ei înșiși. Oameni cu care ai fost
cândva prieten, dar nu mai aveți nimic în comun.
Dacă vrei să depășești aceste relații „toxice“, trebuie să știi că:
1) Poți să hotărăști cu cine vrei să fii și de ce; 2) Dacă situația
respectivă nu te avantajează, nici nu vei obține ceea ce vrei; 3)
Dacă ai greșit și te afli lângă o persoană cu care nu te potrivești,
pleacă înainte de a fi prea târziu. Fii sincer și renunță, urmează-
ți drumul drept și va fi mai bine pentru toată lumea.
OAMENI CARE NU TE STORC DE ENERGIE, DAR DESPRE CARE
CREZI CĂ O FAC
Acest lucru e mai greu de admis – mai ales dacă îți place să crezi
că ai dreptate și atunci când nu ai – dar e adevărat și se poate
aplica la mai mulți oameni decât ai crede. De data aceasta,
problema nu este exterioară, ci ține de percepția ta. Iar soluția
nu este să te îndepărtezi de celălalt, ci să-ți schimbi atitudinea
față de el.
Aveam o prietenă care mă enerva de fiecare dată când eram
împreună. Vorbea foarte mult și mă împiedicam tot timpul de
ea, dar era prietena prietenei mele și venea destul de des pe la
noi. Odată, când reparam o fereastră de la etaj, ea s-a postat
lângă scară și a vorbit întruna, de parcă ar fi fost la o ședință la
psiholog. Îmi venea să o arunc pe fereastră.

108
Într-o zi însă, fiind mai relaxat și într-o dispoziție mai tolerantă,
m-am gândit la ea și am reușit s-o văd cu alți ochi. Brusc, mi-am
dat seama că nu vrea să mă enerveze, ci că are o personalitate
foarte puternică. Am simțit că mă plăcea cu adevărat și că
întotdeauna a fost foarte drăguță cu mine. De fapt, eu eram cel
care o respingea. În acea clipă tensiunea din mine a dispărut și
am început s-o simpatizez. Am devenit prieteni și n-am mai
evitat-o niciodată.
Poți transforma orice relație modificându-ți percepția în
legătură cu ea. Și, de fapt, în asta constă puterea noastră. E
mult mai ușor să-ți controlezi gândirea decât să schimbi pe
cineva sau să îndepărtezi acea persoană din viața ta. Începe
prin a te gândi la ceea ce-ți place la persoana respectivă sau la o
situație în care s-a purtat frumos cu tine. Apoi încearcă să nu iei
ca pe un afront personal ceea ce face. Gândește-te că faptele și
cuvintele sale sunt mai degrabă o afirmare a personalității și nu
ceva îndreptat împotriva ta. Dacă, în fiecare zi, gândurile despre
acea persoană se luminează puțin, vei fi uimit cât de repede se
va schimba relația voastră.ÎȚI IROSEȘTI ENERGIA
PROPUNÂNDU-ȚI OBIECTIVE MESCHINE?
Înainte de a urca pe scara succesului, ai grijă să o sprijini de
peretele de care trebuie. Suntem ființe inteligente și ingenioase
și putem realiza orice ne propunem. Înainte însă de a-ți
propune ceva, asigură-te că este ceea ce-ți dorești.

109
Cei mai mulți oameni moderni își doresc celebritate și bani. Zeii
societății noastre nu trebuie să ducă neapărat o viață
ireproșabilă, să fie foarte inteligenți sau să fi ajuns la cel mai
profund nivel de împăcare cu sine. Ei trebuie însă să aibă cei
mai mulți bani, cel mai frumos corp și cele mai bune rezultate
sportive. (Când l-ați văzut ultima dată pe Dalai Lama pe coperta
revistei People?) Valorile noastre prețuiesc prea mult forma și
prea puțin fondul.
Cunosc mulți oameni care caută succesul în lumea afacerilor
sau a divertismentului și majoritatea nu sunt prea fericiți. Toți
încearcă să ajungă undeva fără să le pese unde sunt. Trăiesc în
lumea aspră a criticilor și competiției și își compară permanent
corpurile, vocile sau replicile cu ale celorlalți. O prietenă era
asaltată de un bărbat în fiecare săptămână când mergea la
biserică. Fata nu era deloc interesată de acel individ și îi refuza
de fiecare dată avansurile. Într-o zi, când au plecat de la
biserică, bărbatul a condus-o până la mașină și acolo i-a dat
fișele lui fiscale, invitând-o să se uite peste ele. „Ei, acum vrei să
ieși cu mine?“, a întrebat-o, sigur pe el. „Chiar mai puțin decât
până acum“, i-a răspuns fata și a pornit mașina.
Banii, celebritatea, un corp superb sau rezultate sportive
remarcabile nu sunt obiective demne de atins în sine, iar dacă
faci asta, ești pierdut. Este același lucru cu a-ți construi o casă
pe nisip și a rămâne fără ea după prima ploaie. Acestea trebuie

110
să fie doar „premii“ secundare pe care ți le poți oferi dacă-ți
hrănești spiritul. Construiește-ți o afacere de succes ori
modelează-ți trupul pentru că te amuză să faci acest lucru;
cântă pentru că îți place să cânți; intră într-o competiție pentru
că vrei să fii în formă. Chiar dacă felul în care te manifești pare
să nu difere prea mult de manifestările celor care se
încrâncenează să obțină succesul cu orice chip, motivația și felul
în care te simți se vor deosebi radical.
În loc să-ți fixezi ca obiectiv o situație specifică, fixează-ți ceea
ce vrei în principiu. Nu te ruga sau nu te chinui să ai un anume
partener, o anume slujbă sau o anume casă. Identifică mai bine
genul de relație, slujbă sau casă pe care ți le-ai dori și
sentimentele pe care ai vrea să le nutrești în legătură cu aceste
realizări. Și, cum am mai spus, lasă detaliile pe seama
Universului. Dacă-ți dorești un anumit lucru, poți să-l ai, dar s-ar
putea să pierzi esența. Cunosc o femeie care-și dorea neapărat
o relație. Când a găsit într-o revistă fotografia unui bărbat
frumos, a decupat-o și a lipit-o pe frigider pentru a o admira în
voie. Nu după mult timp a întâlnit un tip care arăta foarte bine,
chiar semăna cu cel din fotografie, și au început o relație. După
o vreme a descoperit că este alcoolic și în cele din urmă relația
s-a destrămat. Când femeia s-a uitat mai bine la fotografia de
pe frigider a observat că și acel bărbat avea în mână un pahar
cu băutură. Dacă s-ar fi concentrat pe tipul de bărbat și pe
calitatea relației pe care și le dorea, lucrurile ar fi stat
111
altfel.Obiectivele specifice precum venitul net, greutatea ideală
sau o mașină elegantă sunt utile și atractive, dar nu trebuie să
ne încrâncenăm pentru a le atinge. Dacă ne străduim din
răsputeri să le avem nu mai avem nicio bucurie când reușim.
Clădește-ți drumul pe încredere și restul vine de la sine. Dacă
ești dominat de anxietate, nu vei scăpa de ea nici când îți vei
atinge scopul. Dimpotrivă, se va intensifica. Dacă te lupți să
obții, te vei lupta și să păstrezi.
Așadar, singurul obiectiv care merită atins este mulțumirea
sufletului. Iar aceasta nu are nicio legătură cu ce se întâmplă în
lumea exterioară, ci cu universul tău interior. Cu cât te vei
strădui mai mult s-o găsești în afară, cu atât mai puțin va exista
în tine. Cunoașterea de sine este o mare provocare mai ales
într-o lume dominată de tot felul de tentații exterioare. Dacă
însă îți propui să-ți descoperi diamantul din inimă, nu ți-l va lua
nimeni niciodată.Profesorul de matematică din clasa a X-a ne-a
spus o fabulă despre broscuța care se află la un capăt al unui
buștean și sare spre celălalt. După prima săritură, ajunge la
jumătatea distanței. Broasca sare mai departe, de fiecare dată
parcurgând jumătate din distanța rămasă. „Câte sărituri mai are
de făcut pentru a ajunge la celălalt capăt?“, ne-a întrebat
profesorul.
Ne-am luat creioanele și am încercat să calculăm, dar nu am
reușit. De fapt, era o problemă-capcană. Broscuța nu putea

112
ajunge niciodată la celălalt capăt; se apropia tot mai mult, dar
de fiecare dată rămânea de parcurs încă jumătate din distanță
spre obiectivul său. Oricât ar fi încercat, nu ar fi reușit.
Când trăiești și muncești pentru a le demonstra celorlalți ce
poți, ajungi ca broscuța de pe buștean. Ți se pare că te apropii
tot mai mult de țintă, dar nu o atingi niciodată. Strădania ta e
sortită eșecului încă de la început pentru că de fiecare dată
lipsește ceva. Chiar și când ți se pare că învingi, de fapt ești în
pierdere.
În timpul unei ședințe, i-am descris psihologului relația cu tatăl
meu. Când am terminat, acesta mi-a spus: „Tatăl tău era genul
de om care, chiar dacă făceai ceva bine în proporție de 99%, se
lega mereu de procentul nerealizat.“
Cuvintele lui mi-au deschis ochii. Brusc mi-am dat seama de ce
nu eram niciodată mulțumit de ceea ce făceam. Încercasem tot
timpul să-i arăt tatălui meu de ce sunt în stare, ceea ce nu aș
mai face acum. Tatăl meu, care a murit între timp, nu a fost
niciodată mulțumit de sine însuși. Cum aș fi putut eu oare să-l
mulțumesc?
Ca mulți dintre noi, preluasem standardele de neatins ale
tatălui meu. Informația pe care o aflasem la psiholog nu se
referea la tata, ci la mine. De atunci mi-am lămurit multe
lucruri. În primul rând, am învățat să-mi acord credit în
proporție de 99% și să trec cu vederea procentul rămas.
113
Indiferent cum a trăit tatăl meu, eu am puterea de a alege ce
fel de viață vreau să ducCe ai face altfel dacă nu ar trebui
 să
dovedești altcuiva de ce ești în stare?
Cunosc un om care, la vârsta de șaptezeci și doi de ani, încearcă
încă să-i facă pe plac mamei sale de nouăzeci și doi de ani. Am
încă mulți studenți care încearcă să facă ceea ce și-ar fi dorit
părinții lor, deși aceștia sunt morți. Persoanele autoritare se
instalează în mintea noastră și nu degeaba se spune că este
imposibil să învingi un dușman care ți-a invadat gândurile.
Dușmani nu-ți sunt părinții, nici cineva care a abuzat sexual de
tine în copilărie, niciun învățător foarte sever. Dușmanii sunt
gândurile pe care ți le-au generat și în care crezi încă. Nici nu
are importanță dacă persoana care te-a dominat a murit sau
nu, dacă are dreptate sau a greșit, dacă este antipatică sau nu.
Influența sa se face încă simțită pentru că accepți acest lucru,
deși poți să n-o mai faci.
Să lămurim un lucru: niciodată, niciodată, niciodată, niciodată,
niciodată, niciodată, niciodată, niciodată, niciodată, niciodată,
niciodată, niciodată, niciodată, dar niciodată nu aștepta
aprobarea generală. N-a avut-o nici Iisus, nici Gandhi, nici
prințesa Diana. Nici cei mai buni oameni nu pot fi pe placul
tuturor. N-a reușit nimeni și nu vei reuși nici tu. N-ai cum să le
faci pe plac tuturor și nu vei găsi nicio persoană căreia să-i placă
absolut tot ce faci. Renunță, așadar, chiar acum, la încercarea

114
de a obține admirația universală pentru că nu vei reuși
niciodată, te vei simți frustrat și-ți vei distruge viața. Dacă vei
reuși vreodată să capeți aprobarea pe care o dorești, aceasta
trebuie să vină doar de la tine.De ce încerci permanent să
dovedești ceva?
 Ce poți să faci?
 Trăiești visele altcuiva?
În filmul Out of Africa, Karen Blixen mărturisește: „Cea mai
mare teamă a mea este că voi ajunge la capătul vieții și îmi voi
da seama că am trăit visul altcuiva.“
Reflectă viața pe care o duci ceea ce-ți dorește inima sau ceea
ce dorește altcineva? Cunosc un tânăr, Robert, care s-a chinuit
un an la Facultatea de Medicină pentru că părinții doreau ca el
să devină medic. Tatăl lui Robert a făcut două ipoteci pe casă
pentru a plăti taxele de școlarizare, iar Robert s-a simțit prea
vinovat să spună „nu“. De fapt, el voia să se facă profesor.
Așadar, în timp ce se pregătea să salveze vieți, și-o pierdea pe a
lui. Spre sfârșitul semestrului al II-lea, Robert s-a îmbolnăvit și
abia atunci a avut curaj să vorbească cu tatăl său. Acesta a fost
dezamăgit, dar și-a dat seama că fiul său nu va fi niciodată
fericit ca doctor și l-a lăsat să facă ce vrea. Robert a renunțat la
Medicină și, în scurt timp, s-a făcut bine. A devenit profesor și îi
place foarte mult ceea ce face.
Mulți oameni au tot felul de idei despre cum ar trebui să trăiești
și încearcă să te influențeze neținând cont de idealurile tale.

115
Indiferent cât ar fi ei de bine intenționați, nimeni nu-ți cunoaște
inima și destinul mai bine decât ți le știi tu însuți.
Boala de a te face plăcut este foarte răspândită. Apare la fiul
care încearcă să împlinească speranțele părinților săi; la fiica
obligată să se mărite cu un coreligionar deși ea iubește pe
altcineva; la soția care se teme să nu țină seama de dorințele
soțului; la adolescentul care nu vrea să fie mai prejos decât
tovarășii săi; la angajatul care se chinuie să intre în grațiile
șefului; la credincioșii care încearcă să fie buni pentru a nu
ajunge în iad. Deși nu-și dau seama, ei sunt deja în iad, iar dacă
îți negi chemarea și o urmezi pe a altcuiva, vei ajunge și tu tot
acolo.
Dacă vrei însă ca visurile tale să devină realitate, iată câteva
sfaturi care te vor ajuta:
1. De câte ori ești gata să răspunzi unei rugăminți, întreabă-te
dacă o faci din obligație sau pentru că îți face plăcere. E ideea ta
sau a altcuiva? Ai face asta și dacă nu te-ar ruga sau nu te-ar
obliga cineva? „Trebuie“ sau „ar trebui“? Învață să spui „da“
numai atunci când ceea ce ți se cere să faci corespunde și unei
opțiuni personale.Activitățile pornite din teamă sau obligație te
sufocă, iar ceea ce faci după pofta inimii te însuflețește. Există
desigur situații în care vrei să faci o bucurie cuiva, dar diferența
dintre a spune „da“ pentru că vrei să servești sau să ajuți pe
cineva și a spune „da“ pentru că ți-e frică să spui „nu“ este

116
uriașă. Nu uita niciodată să-ți răspunzi la întrebarea „Este într-
adevăr opțiunea mea?“
2. Scrie o scrisoare tuturor celor cărora încerci să le faci pe plac
(chiar dacă au dispărut din viața ta). Descrie-le ceea ce simți și
prin ce ai trecut încercând să-i mulțumești. Nu ascunde nimic și
nu te opri înainte de a-ți fi așternut pe hârtie toate gândurile și
sentimentele. Încheie arătând cum ai vrea să trăiești de acum
înainte. După ce ai scris tot, arde scrisoarea pentru că aceasta
nu e pentru ei, ci pentru tine.
ÎȚI IMPUI UN STANDARD IMPOSIBIL?
Unele dintre idealurile impuse sunt de-a dreptul imposibil de
atins și atunci te-ai putea simți ca Sisif, cel condamnat la trudă
eternă. Personajul mitologic trebuia să împingă o stâncă pe
vârful unui munte. Aproape de vârf însă, stânca se rostogolea și
trebuia reîmpinsă în sus.
Singura modalitate de a scăpa de pedeapsa lui Sisif este să nu
mai împingi bolovanul și să-ți sărbătorești imperfecțiunea. Iar
ceea ce faci pentru a-ți atinge obiectivul trebuie să-ți aducă tot
atâta satisfacție ca și obiectivul realizat. Dacă nu te simți bine
acum, nu te vei simți bine nici când ajungi unde ți-ai propus. Iar
dacă nu reușești să ajungi niciodată acolo, nu vei simți decât
frustrare pentru toată suferința îndurată. Așadar, indiferent de
ceea ce faci, fă cu bucurie sau renunță!

117
Bărbații suferă mai mult decât femeile de sindromul pot și
singur. (De aceea NASA trimite femei în navetele spațiale: în
cazul în care apar probleme trebuie să fie cineva care să ceară
instrucțiuni.) Bărbații sunt învățați că trebuie să știe tot și nu
prea admit că nu este chiar așa. De asemenea, din dorința ca
totul să meargă ca pe roate, bărbații sunt mult mai stresați. De
aceea, atunci când o femeie supărată se adresează unui bărbat,
acesta crede că el trebuie să rezolve problema, chiar dacă
femeia respectivă nu-și percepe supărarea ca pe o problemă;
ea vrea pur și simplu să se descarce. În final, bărbatul își ridică
brațele și pleacă din cameră strigând: „Nu te înțeleg.“ Dacă,
într-o astfel de situație, bărbatul ar renunța la rolul său de
salvator și ar lăsa femeia să-și spună oful, aceasta s-ar simți
mult mai bine, iar el ar fi mai puțin stresat. Femeile trăiesc mai
mult decât bărbații pentru că nu duc pe umerii lor toată povara
lumii și își exprimă sentimentele mult mai ușor. Așadar,
domnilor, hai să mai câștigăm câțiva ani de viață și să ne
bucurăm cât putem!
Femeile au însă altă problemă. Ele au fost învățate că trebuie să
năzuiască spre un standard social de frumusețe imposibil de
atins. Dacă nu ai cincizeci de kilograme, ten de porțelan, iar
buzele nu-ți sunt ca un colțunaș umplut, nu ești bună. Femeile
atrăgătoare care apar pe copertele revistelor mănâncă o frunză
de salată pe zi și aproape că fac infarct atunci când descoperă
un rid. Un preț cam mare, nu? Și chiar și pozele lor au nevoie de
118
retușuri. Frumusețea este minunată, dar tiranică!Alți oameni se
străduiesc să trăiască după anumite standarde religioase cu
dogme foarte dure. Ar trebui să fii sfânt ca să le poți urma și
chiar și atunci ar fi imposibil. (Cred că sfinții au fost mult mai
umani decât îi prezentăm noi astăzi; fiind însă morți, îi putem
idealiza oricât pentru că nu cunoaștem latura umană a
caracterului lor.) Normele etice sunt importante, dar dacă devin
tiranice, ucid. „Dacă preceptele morale după care vă conduceți
vă fac trist sau dependent, sunt greșite. Nu vă spun să renunțați
la ele, pentru că s-ar putea să fie tot ce aveți. Ascundeți-le însă
ca pe un viciu pentru a nu distruge viața unor oameni mai buni
și mai simpli“, era de părere Robert Louis Stevenson.
Cea mai nobilă normă morală este integritatea personală – să
trăiești în armonie cu propriul tău sistem de valori. Foarte rar,
idealurile religioase încurajează opțiunile personale deoarece
nu recunosc că Dumnezeu se află în fiecare dintre noi și de
acolo ne călăuzește. Nici nu consideră oamenii destul de demni
pentru a fi în legătură directă cu Dumnezeu. De aceea, dogmele
religioase sunt o lungă listă cu reguli despre felul în care ar
trebui să trăiești; unele ți se potrivesc, altele nu. Religia îi ajută
pe mulți dintre noi, dar unii ar trebui să-și privească adânc în
suflet și să-și creeze propriul destin. Ar putea afla sensuri mai
profunde dacă și-ar descoperi Biblia interioară în loc s-o urmeze
pe cea scrisă de alții. Nu-l poți fotocopia pe Dumnezeu; cu cât
faci asta mai des, cu atât imaginea devine mai vagă, până când
119
orice asemănare cu originalul dispare. Dogma îți impune să
adopți relația altcuiva cu Dumnezeu, iar aceasta nu poate fi
niciodată la fel de strânsă ca atunci când ți-o construiești singur.
Ne întoarcem, așadar, la broscuța de pe buștean. Mai devreme
sau mai târziu, karma fiecăruia dintre noi va respinge dogma.
Singurul lucru mai important decât a fi bun este de a fi autentic.
Dacă trăiești conform credințelor tale, vei face mai mult bine
decât dacă trăiești după ideea de bine a altcuiva. Sinceritatea
intențiilor atrage mai mult succes decât încercarea de a urma
porunci impuse din afară.
Pentru a obține ceea ce vrei, fii ceea ce ești.
Imitația te sufocă; autenticitatea te înalță. Perfecțiunea nu este
o treaptă pe care s-o atingi, ci adevărul pe care să-l recunoști.
Găsește perfecțiunea în ceea ce ești și vei scăpa de teroarea
bolii de a plăcea.
ÎNCERCI SĂ TE CORECTEZI?
Nu vei reuși niciodată să-ți corectezi defectele pentru că
pornești de la o premisă falsă: aceea că ai fi defect. Poți să
construiești o lume întreagă plecând de la ideea că ceva nu e în
regulă cu tine și să-ți petreci toată viața încercând să corectezi
acel lucru. Dacă o astfel de perspectivă te înspăimântă e foarte
bine. Așa și trebuie. Ajungi să-ți pui permanent la îndoială
motivațiile, acțiunile și relațiile, deși singurul lucru de care

120
trebuie să te îndoiești sunt defectele pe care crezi că le
ai.Principalul lucru care ar trebui să te nemulțumească este
nemulțumirea pe care o ai față de tine. Problema ta este că îți
imaginezi că există o problemă. Dacă dai prea multă atenție
unor presupuneri eronate, acestea se vor confirma. Apoi vei
atrage oameni care îți vor spune ceea ce-ți spui tu însuți și
atunci imperfecțiunile tale vor părea reale, dar asta nu
înseamnă că și sunt. Înseamnă pur și simplu că ai o minte destul
de puternică pentru a-ți crea lumea în care trăiești.
Nu te-ai născut cu lipsa de încredere în tine, ci ai dobândit-o, te-
ai molipsit de undeva așa cum te-ai molipsit de vărsat-de-vânt.
Cei care te-au amăgit, spunându-ți că ceva nu e în ordine cu
tine, au suferit aceeași amăgire. Intimidarea psihică se
transmite din generație în generație până când cineva se
hotărăște să-i pună punct – adică tu. Dacă n-o faci, copiii tăi vor
fi următoarele victime.
Copiii mici nu au noțiunea defectelor lor. Aleargă dezbrăcați, își
ating bucuroși organele genitale, plâng când cad, râd în hohote
când îi amuză ceva, cer ceea ce vor, nu se jenează dacă vomită,
se joacă cu oricine le place, indiferent de vârstă, culoarea pielii,
greutate sau venit global și sunt fascinați dacă te văd cu inel în
buric sau dacă ai haine caraghioase. Copiii trăiesc fără
complexe, căutând plăcere și nu aprobare. Nu au nevoie de
terapie pentru că nu se îndoiesc de ceea ce fac. Iar scopul

121
terapiei este de a recupera lumea magică a copilăriei. Ne
forțăm copiii să-și vândă sufletele în schimbul educației care îi
face acceptabili din punct de vedere social, dar infirmi
sufletește. „Educație“ vine de la cuvântul latin educare care se
traduce prin „a trage în afară“, „a scoate“, dar în timp și-a
schimbat sensul și înseamnă mai degrabă „a îndesa cu forța“.
„Eu nu am educație, am doar inspirație. Dacă aș fi educat, aș fi
prost“, spunea muzicianul Bob Marley. Am fost educați în
spiritul insuficienței.
Dacă încerci să apelezi la psihologie pentru a te corecta,
gândește-te că grecescul psyche înseamnă suflet, deci
psihologia ar fi „înțelegerea sufletului“. Dar, deoarece avem
mai multă încredere în intelect decât în inimă, psihologia se
reduce azi la studiul minții. Și totuși, există și altceva pe lângă
minte. Spiritul nostru este mult mai real și mai puternic decât
gândurile pe care le rumegăm în creier, gânduri care au fost, în
marea lor majoritate, programate de oameni ce vor să ne vândă
Viagra și implanturi cu silicon. Dacă încerci să-ți vindeci mintea
fără a ține seama de suflet, te trezești prins într-un labirint
întunecos din care nu ai cum să ieși. Vei irosi timp și bani
luptându-te cu demonii pe care i-ai preluat și îi vei atrage și pe
cei dragi în cavalcada nebună spre nicăieri.
Adevărata terapie înseamnă mult mai mult decât simpla lipire a
cioburilor sau decât încercarea de a umple o gaură neagră care

122
se tot adâncește. Terapia e de fapt aventura întreprinsă pentru
a scăpa de amăgirile care nu te-au lăsat să crești și te ajută să-ți
descoperi calitățile și geniul înnăscut. Dacă vrei să te vindeci,
caută un terapeut care să aibă calitățile de mai jos, calități pe
care ar trebui să le aibă și un bun profesor, preot, consilier,
mentor sau arbitru.
1. Un bun terapeut scoate la lumină ce ai mai bun în tine fără a-
ți arăta tot timpul punctele slabe. După ce termini ședința te
simți mai ușor, mai liber și mai puternic sau te simți blocat și
derutat?2. Un bun terapeut este în general vesel și sănătos.
Bineînțeles, nu ar fi corect să-i cerem să fie perfecțiunea
întruchipată, dar comportamentul său ar trebui să denote
atitudinea și energia spre care aspiri. „Nu cumpăra niciodată
regenerator pentru păr de la un chel.“
3. Un bun terapeut este autentic, iar viața sa reflectă valorile pe
care ți le recomandă și ție. Trebuie să recunoască faptul că nu e
perfect și uneori omul ne poate învăța mai mult decât
specialistul. Un bun terapeut creează un climat de încredere și
colaborează cu pacientul său.
4. Un bun terapeut încearcă să scurteze cât se poate procesul
terapeutic și să te pună cât mai curând pe propriile-ți picioare.
Ferește-te de cei care amână, în interes propriu, vindecarea.
După șapte ani de terapie, o prietenă i-a spus psihologului ei că
se simte destul de bine pentru a renunța la ședințe. „Nu se

123
poate, abia acum începem cu adevărat“, i-a răspuns acesta.
Dacă te aștepți ca terapia să dureze toată viața, așa va fi; nu
pentru că e necesar, ci pentru că așa vrei.
5. Un bun terapeut impune anumite limite: dacă refuză să le
depășească când îi ceri acest lucru, te învață de fapt să spui
„nu“ atunci când e nevoie.
6. Un bun terapeut te ajută să-ți descoperi valențele proprii
pentru că tu ești cel care face toată treaba, nu el. Știe că deții
cheia răspunsurilor și rolul său este de a te ajuta s-o descoperi.
Niciodată nu trebuie să te forțeze să mergi pe calea pe care ți-o
arată; îți sugerează și te îndrumă, dar alegerea îți aparține.
7. Un bun terapeut știe că ești o ființă complexă, iar programul
său terapeutic se va adresa tuturor laturilor vieții tale. Îți
respectă mintea, emoțiile, trupul și sufletul și te ajută să
realizezi echilibrul dintre ele.
8. Un bun terapeut pune pe primul loc profesia sa și sănătatea
ta, nu banii, puterea sau sexul. Rolul său este de a sluji, nu de a-
și alimenta orgoliul.
Adevărata terapie te ajută să găsești calea de la analiză la
sărbătoare, de la supraviețuire la creativitate pentru că
vindecarea nu înseamnă doar plasarea pe linia de plutire, ci
dezvoltare și înflorire. Pentru mulți oameni, cea mai bună
terapie este mângâierea pisicii, dansul ori un meci de baschet.

124
Orice te face să te simți bine este terapie. Fă ceea ce te face
fericit și vei știi cum să transformi visurile în realitate.
TE COMPARI CU ALȚII?
Compararea cu ceilalți este cea mai sigură cale spre infern.
Dacă ești mai bun decât cineva, întotdeauna se va găsi altul mai
bun decât tine. Dorința de a fi mai bun decât cei din jur
pornește dintr-un sentiment de neîncredere. Dacă ți-ai
recunoaște valoarea și integritatea, nu ar fi nevoie să îi
consideri inferiori pe ceilalți pentru a te simți superior.
Pentru a te trezi din coșmar, trebuie să admiți că oricine poate
fi orice fără a-i deranja pe ceilalți.E destul loc în vârf pentru
toată lumea.
Există o piață bogată și rentabilă, inaccesibilă celorlalți, pe care
o poți monopoliza chiar acum și care îți va aduce dividende
substanțiale pentru tot restul vieții. Această piață ești chiar tu.
Nimeni altcineva nu-i poate folosi resursele și dacă faci ceea ce
trebuie vei câștiga sigur.
Un individ mi-a spus odată ceva curios. Participase la una dintre
conferințele mele și observase că încălcasem opt dintre cele
zece reguli de discurs public învățate de el. Dar mi-a mărturisit
că eram vorbitorul său preferat, fiind cel mai autentic. Am luat-
o ca pe un compliment. Când țin o conferință urmăresc două
obiective: 1) să mă inspire; și 2) să-mi facă plăcere. Dacă

125
reușesc, am câștigat publicul. Atunci când vorbitorul e speriat,
plictisit sau neinspirat de subiectul tratat, publicul e pierdut.
Poate că nu sunt un vorbitor după toate regulile artei, dar
vorbesc din inimă. Și se pare că fac treabă bună.
Nu invidia succesele celorlalți, ci încearcă să te pui în locul lor și
împărtășește-le bucuria sau triumful ca și cum ar fi ale tale.
Când cineva obține un succes pe care ți l-ai dori, persoana
respectivă îți arată că acel obiectiv poate fi atins și, dându-ți
seama de acest lucru, ești și tu mai aproape de el. Dacă a reușit
cineva, poți reuși și tu pentru că nu e vorba de o proprietate
privată. Iar când gândești ca un învingător și ai o atitudine
pozitivă, energia ți se va canaliza și te va purta spre succes – nu
în detrimentul celorlalți, ci alături de ei.
ÎȚI VINZI SUFLETUL PENTRU POPULARITATE?
Dacă îți plac banii și celebritatea înseamnă că stai pe un teren
alunecos – nu pentru că banii și celebritatea ar fi ceva rău, ci
pentru că nu sunt obiective în sine pe care merită să ți le
propui. Celebritatea și gloria derivă în mod firesc din pasiunea și
talentele pe care le ai. Dacă vrei să ajungi star cu orice preț,
lupta te va răpune și te va lipsi de fiorul aventurii. Drumul spre
glorie e o mare țeapă dacă nu alegi un drum glorios. Dacă-ți
vinzi trupul sau sufletul pentru a fi pe prima pagină, vor fi
oameni care te vor privi, dar nu vei fi în stare să te privești în

126
ochi. Formează-ți un caracter puternic și atunci vei atrage
oameni și situații demne de idealurile tale cele mai nobile.
Cunosc o cântăreață a cărei ambiție de o viață era să-și vadă
numele scris cu litere de neon la Las Vegas. Viața sa a fost o
continuă luptă, presărată cu numeroase griji și drame. Mereu
era pe punctul de a-și vedea visul cu ochii și în ultima clipă totul
se spulbera. Mereu trebuia să scape de câte un producător care
voia să se culce cu ea, nu mai era mulțumită de vocea sa și era
foarte nefericită. Dorința de a atrage atenția publicului îi
secătuise sufletul.
Și mai cunosc o fetiță de unsprezece ani care a proiectat pe
calculator câteva haine pentru păpușile Barbie. I-a arătat
programul tatălui său care s-a gândit că și altor copii le-ar
plăcea să facă același lucru și l-a prezentat la Mattel Toy
Company. Companiei dejucării i-a plăcut atât de mult, încât a
plătit un milion de dolari pentru drepturile asupra programului.
Fetița n-a vrut să obțină nici bani și nici glorie; pur și simplu a
făcut ceea ce i-a plăcut.
Două categorii de oameni devin celebri: cei conduși de interes
și cei conduși de pasiune. Cei care încearcă să devină mari
pornind de la premise false vor avea mari probleme. Fii deci
autentic și vei ajunge mare. Chiar dacă numele nu-ți va fi foarte
cunoscut, va fi în orice caz un nume bun. Dacă însă prețul
celebrității este fericirea, ai făcut o afacere foarte proastă.

127
Dacă ai nevoie de adorația semenilor pentru a te considera un
om de succes, înseamnă că-ți lipsește propria adorație. N-ar fi
foarte trist să fii iubit de milioane de oameni, dar să nu știi să te
iubești? Elvis Presley a fost numit „Regele“ și a murit pe tron. A
avut o inimă mare și a fost un artist extraordinar, dar nu oricine
se poate ridica la standarde regale.
Chiar dacă nu ai fani care să se calce în picioare să te vadă,
respectul de sine te face popular. Cei mai fericiți oameni sunt
cei care se simt bine cu ei înșiși. Aceștia nu au nevoie de laude
sau de adoratori și le este de ajuns ceea ce sunt. Dacă reușești
să vezi frumusețea și bogăția din viața ta înseamnă că ai găsit o
perlă de mare valoare.
Dacă vrei să devii bogat, ia totul ca pe un joc, nu ca pe o luptă
pe viață și pe moarte. Cunosc un om foarte bogat și respectat,
proprietarul câtorva companii. Când l-am întrebat cu ce se
ocupă, a râs și mi-a răspuns: „Dirijez bani.“ Omul nu ia banii
prea în serios; pur și simplu se joacă cu ei și în felul acesta și-a
atins scopul: nu este sclavul lor.
Dacă averea pe care o ai este celebritatea, folosește-o pentru a
dărui. Robin Williams, de exemplu, și-a păstrat frumusețea
spiritului în ciuda industriei care distruge în special sufletele.
Alege numai roluri care transmit mesaje pozitive și oriunde
apare stârnește râsete. Una dintre scenele din Fisher King a fost
filmată noaptea, la Grand Central Station din New York. La

128
scena foarte complexă, care trebuia terminată până în zori,
participau sute de dansatori care valsau. De câteva ori, echipa
tehnică le-a cerut actorilor și figuranților să facă pauze prea
mari, iar aceștia deveniseră irascibili. Atunci Robin, actorul
principal al filmului, a început să se plimbe prin gară și să spună
glume, aducând buna dispoziție printre oamenii obosiți. În
timpul altei filmări pentru Patch Adams în campusul de la North
Carolina University, Robert a petrecut o seară într-un bar
studențesc, amuzând, în mod spontan, clienții. Deși este un
megastar, și-a găsit timp și pentru alții.
Bogățiile și celebritatea seduc, dar rareori sunt ceea ce par.
Mulți dintre bogații și celebrii lumii sunt cei mai nefericiți
oameni. Alții, în schimb, sunt foarte fericiți. Nu faptul că ești
bogat și celebru te înalță sau te doboară, ci felul în care ești
bogat și celebru. Dacă vrei să-ți dovedești că poți, nu vei câștiga
niciodată; dacă însă îți asculți pornirile inimii fără a te
încrâncena să ajungi într-un anumit punct, mergi
înainte.COLECȚIONEZI OAMENI-TROFEU?
Atunci când nu ai încredere în propria-ți valoare, încerci, uneori,
să te realizezi oarecum indirect, prin intermediul celor pe care-i
consideri superiori sau care au ceea ce-ți dorești. Colecționarii
de oameni-trofeu se împart în câteva categorii:
Fani. Îți alegi un idol și apoi încerci să „trăiești“ în lumea sa. Te
înscrii în fan-cluburi, porți tricouri cu poza lui, îi înrămezi

129
șervețelul folosit la restaurant, îl urmezi peste tot, fantasmezi în
legătură cu el și renunți practic la identitatea ta. E firesc la
adolescenți, dar la cei de peste optsprezece ani nu mai merge!
O amică, maseuză într-o stațiune de lux, mi-a telefonat într-o zi
și mi-a spus fericită: „Astăzi am atins pe cineva măreț. I-am
făcut masaj lui Dustin Hoffman.“ Bineînțeles că voiam să aflu
detalii, dar m-a uimit limbajul folosit. „Cineva măreț“, ca și cum
măreția ar fi fost ceva exterior, iar ea a avut noroc s-o aibă o
clipă prin preajmă. Prezentând astfel lucrurile, amica mea își
nega propria măreție. Dustin Hoffman este un mare actor, dar
și ea este o maseuză foarte bună. Iar Dustin Hoffman i-ar fi
putut telefona unui prieten căruia să-i povestească despre
întâlnirea sa din stațiune cu „cineva măreț“.
Dacă vrei să admiri pe cineva, nu-ți risipi puterea și păstrează-ți
respectul de sine, iar măreția pe care o întâlnești va fi chiar a ta.
Prieten/prietenă sau soț/soție-trofeu. Îți alegi un partener
pentru a atrage atenția asupra ta sau a fi recunoscut. Este
celebru, puternic, bogat sau frumos. Sunteți văzuți împreună, îi
impresionezi pe cei din jur și dacă joci destul de bine vă și
căsătoriți. Pronostic: relație superficială, de scurtă durată,
monotonă.
Relații intime cu celebrități. Nu ești celebru, dar cel puțin te
culci cu cineva care este, adică un fel de respect de sine „de
import“.
130
Îți petreci timpul, îți cheltuiești banii sau faci sex cu o anumită
persoană pentru că îți face plăcere să fii în compania ei sau
pentru că, de fapt, țintești spre altceva? Poți urca scara socială
culcându-te cu celebrități, dar odată ajuns în vârf, nu ai decât
un singur drum: în jos.
Strecori un nume sau o fotografie. Colecționezi diverse lucruri,
asociate direct sau indirect cu personalități. Când îți intră
prietenii în casă, primul lucru pe care-l văd este fotografia ta
dând mâna cu X sau cu Y. De câte ori eram invitat la o petrecere
în Los Angeles, gazda menționa că „s-ar putea să vină“ și Drew
Barrymore sau Keanu Reaves.
Este foarte plăcut să întâlnești oameni celebri sau talentați. Dar
ai merge oricum la acea petrecere? Ai merge pentru că știi că te
vei simți bine și îți place gazda? Sau crezi că merită să mergi
doar pentru că ai nevoie de ceva sau de cineva de acolo? Dacă
te respecți suficient pentru a acționa din convingere și nu de
nevoie, atunci oamenii vor veni la petrecere să te întâlnescă pe
tine. Nu trebuie să te culci cu cineva, să-i menționezi numele
sau să-i atârni fotografia la capul patului pentru a te simți
important. Ești important! Ai încredere în acest lucru și oamenii
importanți te vorcăuta. Iar dacă nu vei întâlni niciodată pe
cineva important, cui îi pasă? Ceea ce cauți nu se află nici la
Hollywood, nici la cârma marilor corporații, ci în tine însuți.
TE ANGAJEZI ÎNTR-UN MECI JALNIC?

131
Dacă cineva te-a rănit sau te-a învins și vrei să-i plătești cu
aceeași monedă, nu vei câștiga niciodată cu adevărat. Când îți
sacrifici liniștea interioară pentru răzbunare, îi acorzi
dușmanului putere totală asupra vieții tale și nu vei redeveni
propriu-ți stăpân decât renunțând la ură și trăind din plin.
La una dintre Olimpiadele recente am văzut la televizor un
documentar despre un înotător care, la Jocurile Olimpice
precedente, pierduse medalia de aur pentru o fracțiune de
secundă. Sportivul fusese atât de furios, încât jurase să câștige
la următoarele Jocuri și și-a dedicat tot timpul antrenamentului.
Documentarul îl prezenta pe sportiv la diverse intervale pe
parcursul celor patru ani dintre Olimpiade. Urmărind filmul,
eram tot mai uimit de patima individului. I-am admirat
disciplina și tenacitatea, dar strădania sa era tristă. Își
concentrase întreaga ființă asupra victoriei și devenise obsedat,
aproape posedat. Viața sa depindea de următoarea competiție
și nu cred că a avut prea multe momente fericite în cei patru
ani. A câștigat medalia și am respirat ușurat. Nici nu voiam să
mă gândesc la ce s-ar fi putut întâmpla dacă ar fi pierdut din
nou. Desigur, pentru a câștiga, motivația e la fel de importantă
ca și perseverența și hotărârea. Dar în niciun caz nu trebuie
sacrificată fericirea. Dacă bucuria este singura măsură a
succesului, realizarea sportivului nostru nu putea fi deplină. Și-a
irosit patru ani din viață pentru un singur moment și se
pregătea, scrâșnind, pentru competiția viitoare. În filmul Cool
132
Running, antrenorul îi spune unui sportiv aflat într-o situație
asemănătoare: „Dacă nu ești destul de bun fără medalie, nu vei
fi destul de bun nici dacă o câștigi.“
Îmi amintesc de o emisiune despre „Femeia Barbie“. O femeie,
nemulțumită de felul în care arăta, făcuse o sută optsprezece
operații estetice care au costat peste un milion de dolari pentru
a căpăta înfățișarea ideală. Întrebată de ce a făcut acest lucru, a
mărturisit că marea ei satisfacție este să „dea peste nas
bărbaților“ care, înainte de operațiile estetice, nici nu se uitau
la ea. Respectul de sine dobândit prin răzbunare nu are nicio
valoare, fiind mai degrabă silă mascată de o cortină botezată
„victorie“.
Dacă vrei să reușești într-o profesie doar pentru a le demonstra
părinților că poți să o faci; să-i arăți fratelui mai mare că joci
fotbal mai bine decât el; să distrugi firma de la care ai fost
concediat; sau să te recăsătorești repede pentru a-i dovedi
ticălosului care te-a părăsit că a făcut o mare greșeală, mai
gândește-te. Cel împotriva căruia pornești vendeta îți înrobește
sufletul. Renunță la răzbunare! Dacă vrei să reușești, fă-o
pentru tine. Alege-ți un obiectiv pentru că-ți face plăcere să-l
atingi, nu pentru că îl detestă altcineva. Fă ceea ce ai face și
dacă nu te-ar observa nimeni sau dacă nu i-ar păsa nimănui. Fă-
o pentru că-ți pasă. „Ceea ce faci este mai puțin important.
Contează de ce o faci“, era de părere Carolyn Myss.Dacă faci un

133
lucru pentru a demonstra ceva, nu vei învinge niciodată.
Numeroase broscuțe încearcă să ajungă la capătul bușteanului,
dar foarte puține reușesc. Nu mai încerca să arăți ce ești, ci fii tu
însuți. Pe cei care nu te înțeleg nu-i vor convinge dovezile tale,
iar cei care te apreciază n-au nevoie de dovezi. Este evident
cine și ce ești. Sau, cum spunea Emerson: „Indiferent cine ești,
vorbești atât de tare, încât abia aud ce spui.“ Explicarea,
justificarea și apărarea sunt ca nisipurile mișcătoare: cu cât te
zbați mai mult, cu atât de scufunzi mai tare.
Acum mulți ani am făcut o vizită unui cuplu pe care voiam să-l
impresionez. După cină, am renunțat la desert și m-am dus la
bucătărie să spăl vasele. Din când în când fluieram sau făceam
ceva mai mult zgomot pentru a atrage atenția celor din
sufragerie asupra activității mele din bucătărie. A venit și rândul
unui wok – un fel de tigaie pentru preparate chinezești –
murdar de ulei. „Cu asta îi dau gata“, mi-am zis și am luat un
burete mare de sârmă cu care am frecat tigaia până am făcut-o
ca nouă. Chiar atunci a intrat și gazda în bucătărie să vadă ce
făceam. Ca un copilaș de cinci ani care-i arată mamei un desen
făcut la grădiniță, am ridicat tigaia și m-am lăudat: „Uite,
Christine, ți-am curățat wok-ul!“ Femeia a făcut ochii mari și i-a
căzut fața. Nu știam că tigaia trebuia să rămână unsă pentru a
spori gustul mâncării! „Mi-a luat trei ani s-o fac așa!“ a
exclamat ea. A fost ultima dată când am vrut să fac bine cu tot
dinadinsul.
134
Acum îmi doresc să fiu autentic, nu bun. Și asta duce la o
mulțime de lucruri bune! Relaxându-mă și făcând totul în ritmul
meu, sunt mai atent la nevoile celor din jur și reușesc să-i ajut
mult mai mult decât atunci când eram împins de motive
exterioare. Iar dacă e adevărat că nu trebuie să ne asumăm
riscuri inutile, este la fel de adevărat că nu riscăm nimic dacă
rămânem noi înșine.
În decembrie 1945, un țăran din apropierea orașului egiptean
Nag Hammadi a descoperit peste cincizeci de suluri scrise în
anul 140 d.Hr. în vechea limba coptă. Sulurile cuprindeau
învățăturile lui Iisus, unele incluse în Noul Testament, dar multe
altele nemenționate încă. Scrierile sunt cunoscute sub numele
de Evanghelia după Toma.
Una dintre cele mai interesante învățături incluse aici spune:
Dacă scoți la lumină ceea ce e în tine,
 Acel ceva te va
mântui.
 Dacă nu scoți la lumină ceea ce e în tine,
 Acel ceva te
va ucide.
Văd mulți oameni murind câte puțin în fiecare zi din cauza
discrepanței dintre viața lor exterioară și cea interioară. Dar am
văzut și mulți oameni revenind la viață atunci când au
recunoscut sincer cine sunt și ce vor să facă. Marea încercare
este să armonizezi forma de manifestare exterioară cu adevărul
ființei tale.

135
Aveam o secretară care, pur și simplu, nu știa să spună „nu“.
Spunea întotdeauna „da“, indiferent ce i-aș fi cerut, dar nu
făcea decât ceea ce voia. Îmi crea astfel destule probleme. Într-
o zi am rugat-o ca, în drum spre casă, să se oprească și să umple
cartușul cu toner pentru imprimanta biroului. A fost de acord, i-
am dat adresa magazinului și a plecat. După o oră mi-a
telefonat să mă întrebe unde e magazinul. Până a ajuns acolo,
magazinul se închisese.
A doua zi a încercat din nou și m-a sunat iar să mă întrebe de
adresă. I-am mai spus-o o dată, a ajuns înainte de închidere, dar
uitase cardul de credit al firmei.
În cele din urmă m-am dus eu după toner. Secretara mea nu era
proastă: la birou se descurca excelent, dar nu avea chef să
meargă după toner și se temea să refuze. Aș fi preferat să-mi
spună adevărul și aș fi găsit altă soluție.Dacă buzele îți spun
„da“ și inima „nu“ e ca și cum ai apăsa cu piciorul pe accelerație
și pe frână în același timp pentru că îți anulezi eforturile sau
înaintezi cu smucituri și întreruperi. Așa că e preferabil să spui
clar „da“ sau „nu“ pentru că, parafrazând Biblia, tot ceea ce e
între „da“ sau „nu“ e lucrătură diavolească.
Nu accepta să trăiești cu jumătate de măsură. Fii tu însuți până
la capăt. Fii creator adevărat. Dacă faci ceva fără să fii total
convins de acel lucru înseamnă că te sabotezi chiar înainte de a
începe. Când te implici cu trup și suflet devii și foarte puternic!

136
Oamenii de succes nu ezită să acționeze, știu de ce fac un
anumit lucru și nu altul, valorifică ocaziile favorabile și nu
renunță la visele lor în fața încercărilor sau provocărilor. Dacă
vrei să fii la fel, trebuie ca „da“-urile sau „nu“-urile tale să
pornească din inimă.
De ce spui „da“ când ai vrea să spui „nu“?
 Ce poți să faci?
 Ți-e
teamă că nu mai ești iubit dacă spui „nu“?
Un participant la seminariile mele mărturisea: „Mi-era teamă să
spun «nu» ca să nu-mi pierd prietenii. Apoi însă mi-am dat
seama că nu mai am niciun prieten pentru că niciunul nu știa
cine sunt în realitate.“
Sinceritatea stă la baza unor relații puternice și de durată și ai
mai mult de câștigat dacă spui adevărul decât atunci când spui
ceea ce vor ceilalți să audă. Prietenii și partenerii de afaceri își
vor da seama că ești nesincer și că nu ești stăpân pe situație.
„Cum pot avea încredere în «da»-ul tău dacă nu ți-am auzit
niciodată «nu»-ul?“
Dacă faci orice pentru a câștiga admirație și încuviințare, vei
pierde ceea ce-ți dorești cu adevărat: credibilitatea, pasiunea și
bucuria de a trăi. Când spui „nu“ unei cereri care nu
corespunde intențiilor tale, spui de fapt „da“ unui lucru pe care-
l dorești și care devine astfel mai ușor de obținut. Oamenii
integri te vor respecta astfel mai mult dacă rămâi fidel
concepțiilor tale, iar cu cei care te critică sau te resping pentru
137
că ești tu însuți probabil că nici nu vrei să ai de-a face. Iar în
felul acesta vei afla și care-ți sunt adevărații prieteni. E
preferabil să ai câțiva prieteni buni care te acceptă așa cum ești
decât numeroși „prieteni“ care te caută pentru că dansezi așa
cum îți cântă. Singurul lucru mai important decât aprecierea
oamenilor este aprecierea de sine. Iar dacă te culci seara cu
conștiința împăcată, succesul va veni cu siguranță.
ÎNCERCI SĂ NU RĂNEȘTI PE NIMENI?
De multe ori nu spunem „nu“ pentru că nu vrem să refuzăm sau
să rănim pe cineva. Cu toate acestea, îi rănim și pe alții și pe noi
dacă ne prefacem că totul e în ordine când de fapt nu este.
Când încerci să-i protejezi pe ceilalți, vrei te fapt să te
autoprotejezi. Dacă ai avea încredere că prietenii și partenerii
sunt perfect capabili să facă față unui „nu“ – în interesul lor –
nu ai mai ascunde adevărul. Atunci când îi considerăm slabi pe
cei de lângă noi îi desconsiderăm și, dimpotrivă, le recunoaștem
valoarea când suntem onești.Prietena mea, dr. Carla Gordan,
avea un pacient care i-a spus: „Sunt căsătorit de peste treizeci
de ani și mariajul nostru practic nu mai există; abia mai vorbim
unul cu altul și avem vieți separate. Aș vrea s-o părăsesc, dar nu
pot pentru că e foarte vulnerabilă și nu ar putea să se descurce
fără mine.“
După o lună, a discutat cu o pacientă din alt oraș. „Căsătoria
mea e distrusă și singurul motiv pentru care nu am divorțat este

138
că soțul meu are nevoie de mine și nu ar supraviețui
despărțirii.“ Discutând mai mult cu femeia, Carla și-a dat seama
că era chiar soția pacientului care i se confesase cu o lună în
urmă. Amândoi erau nefericiți și fiecare stătea pentru celălalt
care, de fapt, nici nu avea nevoie de el.
Dacă partenerul nu e fericit din cauza ta, nici ție nu ți-e mai
bine! Am angajat odată o prietenă pe post de secretară. Venise
în Hawaii din Midwest și se stabilise la Maui. După câteva
săptămâni, mi-am dat seama că nu era potrivită pentru slujba
pe care i-o oferisem. Eram destul de încurcat pentru că venise
de atât de departe și-și schimbase viața ca să lucreze pentru
mine. Am tot ezitat și am încercat să mă conving că poate să
rămână, dar era evident că nu merge. În cele din urmă, am
invitat-o la masă și aveam de gând să-i spun că am nevoie de
altcineva în locul ei.
Când ne-am așezat, la restaurant, mi-a spus: „Mă bucur că m-ai
invitat. Vreau să-ți spun ceva. Nu cred că sunt bună pentru
slujba asta.“
Când i-am spus că de asta o și invitasem, ne-am amuzat copios.
Ni se luase amândurora o piatră de pe inimă. Porniserăm la
drum cu bună-credință și nimeni nu era de vină. Ea a găsit o
slujbă care i se potrivea mai bine, iar eu am angajat o altă
secretară mai competentă.

139
Într-o relație, dacă nu câștigă amândoi nu câștigă niciunul. Dacă
partenerul sau partenera șovăie, nu mai lăsa lucrurile să
treneze. Fie pui punct, fie îți schimbi punctul de vedere. De
obicei există modalități de a ameliora o situație (sau atitudinea
față de ea) pentru ca toată lumea să fie mulțumită. Adesea
trebuie să faci unele schimbări, alteori trebuie să-i pui punct.
Poți anunța orice, inclusiv o demisie, încheierea unei relații sau
schimbarea unei situații, cu dragoste, apreciere și respect. La un
moment dat, aveam o proprietate de închiriat și uneori era
nevoie să-i atenționez pe chiriași să plece. Nu mi-a plăcut
niciodată să fac așa ceva, dar am observat că dacă îi abordez cu
amabilitate și sinceritate, lucrurile decurg bine, rămânem
prieteni și fiecare își găsește un aranjament mai potrivit. Dacă
ești sincer și respectuos cu ceilalți, îi protejezi mai mult decât
dacă le spui „nu“.
Respingerea înseamnă protecție. Un „nu“ cinstit este la fel de
important ca și un „da“ cinstit pentru că îl slujește și îi
binecuvântează în egală măsură pe cel care-l spune și pe cel
căruia îi este adresat. În spatele fiecărui „nu“ se ascunde un
„da“. Iar atunci când vei găsi „da“-ul vei găsi și cheia spre inima
celorlalți.
FACI MAI MULTE LUCRURI DEODATĂ?
Cel mai de preț dar pe care-l poți face celorlalți este prezența ta
deplină. Dacă vrei într-adevăr să faci ceva și să ai succes,

140
implică-te cu toată ființa. Dacă nu poți să fii într-un loc cu trup
și suflet, renunță. (Nu te simți frustrat când îi spui cuiva
cevatelefon și auzi persoana de la celălalt capăt al firului
spălând vasele, bătând în tastele computerului sau trăgând apa
de la toaletă?) Atunci când faci ceva împotriva voinței, cu
resentimente sau lipsă de atenție îți sabotezi și munca, și
relațiile. („Manierele lipsite de sinceritate sunt ca o femeie
frumoasă, dar moartă“, nota Paramahansa Yogananda.) Dacă îți
dai seama că faci ceva cu inima îndoită, mai bine oprește-te și
hotărăște dacă vrei într-adevăr să continui acel lucru; apoi fă-l
cum trebuie sau renunță.
Dacă încerci să faci prea multe lucruri deodată, nu le poți
finaliza cum trebuie și îi vei jigni și pe cei din jur. Un ziar a
publicat o serie de scrisori trimise de casierițele din
supermarketuri, revoltate de mitocănia unor clienți care
vorbesc la telefonul mobil în timp ce stau la coadă la casă. O
casieriță a numărat patruzeci și șapte de clienți care vorbeau la
telefoanele mobile din cei două sute pe care i-a servit într-o zi.
Majoritatea, scria ea, erau nepoliticoși și se purtau de parcă i-ar
fi întrerupt dintr-o activitate foarte importantă, deși ea încerca
doar să-i ajute. Cred că frustrarea casierițelor nu e produsă
doar de lipsa de politețe a clienților, ci și de absența lor
energetică. Ca ființe spirituale, „ne hrănim“ din relațiile cu cei
din jur, chiar dacă acestea sunt scurte sau pasagere. Când
încercăm să ne conectăm cu alte persoane și acestea nu
141
răspund, rămânem flămânzi. (Ai făcut vreodată dragoste cu
cineva care era cu mintea în altă parte?) Casierițele din
supermarket, deja nemulțumite de o muncă anostă, simt
nevoia contactului uman și atunci când clienții le tratează ca pe
niște intruse, suferă și se supără.
Convorbirile la telefonul mobil ne oferă câteva lecții demne de
luat în seamă. Încercând să facem două lucruri deodată, nu
facem bine niciunul. Tot mai multe țări interzic folosirea
telefoanelor mobile în timpul șofatului. În unele restaurante
este interzisă folosirea celularelor în sălile de masă. (Un studiu
din revista Yahoo!, citită mai ales de cei „bine conectați“ din
punct de vedere tehnologic, arată că 63% din cititorii care au
răspuns sunt de acord cu interzicerea folosirii mobilelor în
restaurante.) Știți probabil ce neplăcut este să mergi la un
restaurant și să auzi alături un om de afaceri negociind cu voce
tare. Dacă ai venit să mănânci, mănâncă! Dacă ai de gând să
negociezi, negociază! Făcându-le pe amândouă în același timp,
nu vei avea o plăcere de două ori mai mare. Dimpotrivă! Vrei să
faci cât poți de mult sau să arăți cât de multe poți să faci?
NU IMPUI BARIERE REALISTE?
Faptele tale spun „da“ sau „nu“ cu mai multă forță decât
cuvintele. Dacă permiți desfășurarea unor lucruri care nu ai
vrea să aibă loc, înseamnă că spui „da“ deși ai vrea să spui „nu“.
Dacă nu impui limite realiste, nu îi poți învinui pe ceilalți că dau

142
buzna în viața ta. Nu ești victimă, ci, pur și simplu, nu spui „nu“
atunci când ar trebui s-o faci. Pune punct când e nevoie și îți vei
fi propriul stăpân.
Îmi era foarte greu să spun „nu“ înainte de a deveni cunoscut
prin cărțile și seminariile mele. Treptat, tot mai multă lume voia
ceva de la mine: recomandări, ajutor pentru publicarea cărților,
cunoștințe cu oameni influenți, spațiu pentru a-și promova
produsele la seminariile mele, sfaturi, împrumuturi, slujbe,
îndrumăripentru alegerea carierei, sugestii de călătorie, sex,
căsătorie, atenție și o mulțime de alte lucruri. Nu-i învinuiam
că-mi cereau ceva, dar nu reușeam să fac tot ce voiau de la
mine. Așa că am învățat să spun cu delicatețe „nu“ mult mai
des decât spuneam „da“. (Uneori mă întreb chiar dacă nu am
devenit ceea ce sunt doar pentru a învăța să spun „nu“.)
Iată câteva domenii-cheie unde ar trebui să învățați să impuneți
bariere realiste:
TIMP
Hotărăște cât timp vrei să dedici unei persoane, întâlniri sau
proiect și respectă-l. Vino când ai promis, pleacă atunci când ai
spus că pleci și roagă-i pe ceilalți să facă la fel.
SPAȚIU FIZIC PRIVAT
Aranjează-ți spațiul în care vrei să te simți bine și apoi fii atent
pe cine lași înăuntru. Dacă îți place să ai musafiri nepoftiți la
143
orice oră, e foarte bine. Dacă nu, proclamă-ți dreptul asupra
paradisului tău privat. Dacă-ți petreci mult timp în altă parte,
perioada de refacere în acest spațiu te ajută să mergi mai
departe. Decorează-l în așa fel încât să-ți exprime preferințele și
valorile.
BANI
Hotărăște singur cum cheltuiești banii. Stabilește cât vrei să
investești în cineva sau în ceva și rămâi ferm. Înainte de a
împrumuta bani cuiva sau de la cineva, gândește-te bine și
asigură-te că faci acest lucru din toată inima, pentru că așa vrei
și nu dintr-un sentiment de vină. Dacă instinctul îți spune că nu
e bine să dai, ascultă-l. Stabilește ce vrei să faci cu banii înainte
de a-i primi, iar dacă ești tentat să scoți mai mulți bani de la
bancomat, fixează-ți clar, dinainte, cât vrei să cheltuiești.
Plătește toate dările, indiferent ce s-ar întâmpla. Pune deoparte
niște bani pentru lucruri care-ți fac plăcere și nu renunța la ele.
MUNCĂ
Cariera nu ar trebui să fie o corvoadă, ci modul în care poți să te
afirmi. Stabilește cât vrei să lucrezi pe zi sau pe săptămână.
Spune-i șefului când ești și când nu ești disponibil. Acasă,
închide telefonul și pune robotul în funcțiune în orele în care nu
vrei să fii contactat. Dacă ți-ai stabilit o activitate relaxantă, nu
renunța chiar dacă ai de lucru. Renunță la acele părți din munca

144
ta care te deprimă și fă mai mult loc celor interesante sau care
te binedispun.
Citește cartea lui Jonathon Lazear The Man Who Mistook His
Job for a Life. Urmează-ți vocația și lasă-te condus de pasiune.
SEX
Culcă-te cu cine vrei, când vrei și cum vrei. Sexul la întâmplare,
fără bucurie și fără să existe plăcere reciprocă, îți macină
sufletul. Declară-ți deschis preferințele legate de controlul
natalității, de sex protejat sau de „explorări“ mai ciudate sau
perverse. Într-o partidă de sex, politețea nu-și are rostul;
autenticitatea trebuie să fie absolută. Dacăviața sexuală îți este
împovărată de îngrijorare, obligație sau constrângere, atunci nu
poți spune că faci dragoste. Dacă intențiile îți sunt clare și ai
inima deschisă, bucură-te fără restricții.
DISPONIBILITATE SENTIMENTALĂ
Fii alături de prieteni, de cei dragi și de clienți și ajută-i, dar
oprește-te atunci când te simți secătuit pentru că unii oameni
îți iau tot timpul și energia pe care ești dispus să le acorzi.
Sprijină-i la nevoie, dar nu depăși limita dincolo de care este
amenințată propria-ți poftă de viață. Unora nici nu le pasă cine
ești sau dacă asculți; nu-i interesează nici măcar dacă mai
trăiești. Ei vor doar să vorbească, și corpul din cameră sau de la
capătul firului de telefon îi face să se simtă realizați. Aceștia

145
sunt adevărați necrofagi sentimentali și ar avea probabil
aceeași satisfacție și dacă ar vorbi cu un cadavru. Dacă îi asculți
prea mult, vei ajunge ca ei. Ajută-i și ajută-te, dar nu-i încuraja.
Iubește-i și fii alături de ei; darul cel mai de preț pe care îl poți
face unei persoane care trebuie să stea pe propriile-i picioare
este, poate, refuzul blând de a mai fi umărul pe care să plângă.
PRACTICĂ SPIRITUALĂ
Cea mai importantă limită pe care trebuie s-o impui este timpul
pe care-l dedici sufletului. Câteva minute petrecute pentru a-ți
hrăni spiritul sunt cea mai bună investiție pe care o faci pentru
propria fericire. Fă ceea ce te inspiră și te ajută să-ți păstrezi
creativitatea. Alocă un anumit timp în fiecare zi pentru a te
conecta la ființa ta interioară și respectă-l. Acest timp nu poate
fi negociat. Cei care te iubesc vor înțelege și te vor ajuta să faci
acest lucru. E clar că nu ai nimic în comun cu cei care nu te
înțeleg și-ți reclamă atenția; fiecare trebuie să-și urmeze
propriul drum.
Și încă ceva despre respectarea limitelor: prin fugă nu impui
limite sănătoase. Cunosc un cuplu care a permis surorii soțului
să se mute la ei pentru o perioadă de timp care a devenit
permanentă. Niciunul din cei doi soți nu avea curajul să-i spună
să plece, așa că au cumpărat o casă nouă și au lăsat intrusa în
cea veche. Până la urmă s-au ales cu două ipoteci și cu sora
neinvitată. Dacă i-ar fi spus simplu să plece, ar fi avut mai

146
puține neplăceri. Calea „ușoară“ s-a dovedit până la urmă a fi
cea mai păguboasă.
EȘTI IMPLICAT ÎN RELAȚII ÎN CARE NU AI CE CĂUTA?
Dacă menții o relație în care nu te simți bine, îți faci rău și ție, și
partenerului. În ciuda aparențelor, continuarea unei astfel de
relații este o cruzime. Principiul nu se aplică doar relațiilor
romantice, ci și celor de familie, prietenie sau afaceri. Da, e
greu să pleci, dar de la un punct încolo este mai greu să rămâi.
Încetarea unei relații nu presupune întotdeauna și despărțire
definitivă. Uneori, plictiseala, durerea sau situațiile conflictuale
te îndeamnă să stabilești un alt tip de relație cu partenerul,
adică s-o recreezi astfel încât să-ți aducă satisfacție
deplină.RELAȚII ROMANTICE
Dacă ți-ai părăsit partenerul (partenera) sau dacă ai de gând s-o
faci, dacă ai fost părăsit sau dacă persoana iubită nu mai este cu
tine, nu prelungi agonia și pune punct. Fă-o cu tandrețe, dar
hotărât. De ce să te chinui și să-l chinui și pe celălalt? Aruncă-te
sau ieși din apă, dar nu mai sta la marginea bazinului clănțănind
din dinți.
RELAȚII TOXICE
Unele relații sunt de-a dreptul bolnave și niciun om cu respect
de sine nu ar trebui să tolereze așa ceva. Dacă partenerul te
bate, te chinuie emoțional sau mental, renunță cât mai ești viu.
147
Sfatul este valabil și pentru familiile în care certurile se țin lanț,
pentru relațiile de serviciu în care angajatorul (sau angajatul)
are pretenții deplasate sau pentru prieteniile în care o persoană
se folosește de cealaltă. Mintea îți spune „Meriți ceva mai bun“,
iar inima te îndeamnă „Ai grijă de tine.“ Ascultă glasul rațiunii,
nu pe cel al fricii sau al vinovăției.
RELAȚII NEPOTRIVITE
Te poți trezi la un moment dat că muncești, trăiești sau faci
dragoste cu cineva cu care nu mai ai nimic în comun. Interesele
acelei persoane pot fi onorabile, dar nu coincid cu ale tale. Dacă
diferențele sunt minore, le poți ignora, dar dacă îți dai seama că
nu aveți nimic în comun, nu mai are rost să forțezi situația. Nu e
nimeni de vină, dar locul fiecăruia este în altă parte.
RELAȚII MOARTE
Adesea reîntâlnesc prieteni din trecut, unii chiar de la școala
primară sau de la liceu. După bucuria inițială a revederii,
rememorarea unor întâmplări deosebite și întrebări despre
colegi și prieteni, nu mai avem nimic de discutat. Încercăm să
găsim niște lucruri în comun, dar degeaba. Am urmat căi
diferite și avem vieți diferite. Nu mai suntem cei de acum
douăzeci de ani. Deși o parte din mine ar vrea să reînvie acele
vremuri bune, nu se mai poate. Erau zile frumoase pentru ceea
ce eram noi atunci. Astăzi ni se par frumoase alte lucruri. Dacă
te afli într-o astfel de situație, bucură-te de întâlnire, dar nu
148
încerca mai mult. Dacă persoana are loc în viața ta actuală, îți
vei da seama. Dacă nu, apreciază ceea ce a reprezentat ea
cândva și urmează-ți drumul.
AMÂNI PREA MULT?
Așteaptă! Nu amâna citirea acestui capitol!
Tendința de a amâna diverse lucruri derivă adesea din refuzul
de a spune „nu“ acum. Dacă nu știi ce să faci atunci când ți se
cere ceva sau ești invitat undeva, așteaptă până când știi. Dacă
însă știi că nu poți accepta, spune-i clar acest lucru persoanei
care te invită sau te roagă, pentru că numai astfel o ajuți.
Amânarea răspunsului poate însemna și „da“ pentru celălalt,
deși știi bine că vei spune „nu“. Cu cât răspunzi mai târziu, cu
atât va fi mai greu. Așadar, dă întotdeauna răspunsuri limpezi
imediat ce le știi, mai ales dacă trebuie să refuzi.Dacă te
răzgândești după ce ai luat o decizie este mult mai rău decât să
spui „da“ deși ai vrea să spui „nu“. Dacă ai apucat să spui „da“,
atunci las-o așa! (E valabil și pentru „nu“.) Adesea nici nu
contează ce decizi; important este că te-ai hotărât! Universul te
va sprijini în orice hotărâre vei lua, dar trebuie să te sprijini și
singur. Deciziile pe care le iei sunt bune pentru că sunt ale tale.
Și indiferent ce ai decis, dacă crezi în acel lucru vei avea succes.
Dacă rezultatele sunt dezastruoase, nu înseamnă că ai luat o
decizie greșită, ci doar că te-ai îndoit de ea: fie nu ești de acord
acum cu decizia luată mai înainte, fie ai ignorat de la bun

149
început glasul interior. E inutil să te învinuiești și să te plângi
după derularea evenimentului. Dacă stai în mijlocul drumului,
te vor lovi mașinile din ambele sensuri. Nu-ți mai tortura
mintea și concentrează-ți atenția asupra a ceea ce faci.
SPUI „DA“ DEȘI AI VREA SĂ SPUI „POATE“?
„Poate“ nu e același lucru cu „da“. Nu spune „da“ atunci când
simți „poate“. Spune „poate“. Dacă nu ești sigur, așteaptă să fii
și hotărăște-te după aceea. Oricum, până când te lămurești nu
vei avea liniște. La un moment dat îți vei da seama ce trebuie să
faci și vei fi fericit că ai așteptat să fii sigur. De exemplu, dacă-ți
place un obiect, dar nu ești sigur că vrei să-l cumperi, renunță.
Dacă însă obiectul respectiv „te cheamă“, întoarce-te și
cumpără-l. Dacă uiți de el, nu era pentru tine.
Este foarte bine să fii derutat; înseamnă că ești pe punctul de a
lua o hotărâre importantă. Vechile convingeri sau condiții (de
obicei limitate) se ciocnesc de posibilități noi și mai numeroase.
Dacă ești derutat, înseamnă că nu ai înțepenit în trecut, că
aduni date. Chiar dacă ți se pare că nu avansezi deloc, mintea îți
lucrează și totul se va lega. Dacă nu ești hotărât ce să faci, nu
face ceva la întâmplare – rămâi pe loc! Nu lua o hotărâre doar
pentru că trebuie luată pe moment. Așteaptă până când ești
sigur. Apoi, când vei alege, vei știi și de ce ai făcut-o. „Da“-ul
trebuie spus din toată inima.
SPUI „NU“ DEȘI AI VREA SĂ SPUI „DA“?
150
Dacă spui „nu“ când vrei ceva, e ca și cum ai spune „da“ atunci
când nu vrei. De câte ori ignori ceea ce simți, nu ai liniște până
nu revii și scoți la iveală adevărul pe care l-ai ascuns.
Ne negăm dorințele din diverse motive nesănătoase: vină, un
sentiment de zădărnicie, teama de succes, pentru a nu părea
egoist, teama de a părăsi un cadru sau un stil de viață familiar,
pentru că ne punem tot felul de piedici, presiunea familiei sau a
prietenilor. Nu pierde timpul analizându-ți sau justificându-ți
motivațiile. Dacă inima te îndeamnă să mergi într-o anumită
direcție, ascult-o. Ajutorul pe care ți-l dă viața este nelimitat.
Atunci când și propria-ți voință de a te ajuta este nelimitată,
poți primi tot ce-ți oferă viața.Copiii au tot atâta nevoie de
limite ca și de dragoste. Limitele sunt o formă de dragoste.
Dacă te temi să le spui „nu“ copiilor (sau studenților, sau
clienților) nu vor știi nici ei să-și spună „nu“ atunci când este
nevoie. Nu uita că orice „nu“ înseamnă un „da“ pentru altceva;
amintește-ți ce reprezintă „da“-ul și atunci va avea sens și „nu“-
ul. Am avut la un moment dat o prietenă care avea un copil
foarte răsfățat. Băiatul se isteriza oriunde mergea și distrugea
tot ce-i cădea în mână. Când am întrebat-o de ce îl lasă să facă
orice, mi-a răspuns că vrea să aibă un copil liber. Și totuși,
copilul nu era liber: într-o situație în care nu ar mai fi obținut
nimic cu istericale, nu avea nicio șansă.

151
Dacă-ți respecți cuvântul când spui „nu“, o vor face și copiii. Iar
dificultatea de a le spune „nu“ nu e creată de ei, ci de tine.
Atunci când crezi în limitele rezonabile pe care le impui, vor
crede și cei mici.
„Da“ și „nu“ sunt două fațete ale aceleiași monede. Investește
în ceea ce îți place. Nu ai doar dreptul de a alege unde și cu cine
să fii, ci ești și obligat s-o faci pentru că numai așa viața și
visurile tale vor urma același drum. Îți poți recrea întreaga viață
pentru a deveni expresia dorințelor tale. Înainte însă, trebuie
să-ți evaluezi intențiile. Ai subestimat puterea și importanța
unui „nu“ cinstit. E timpul, acum, să-ți schimbi atitudinea.În
parcul din Sarasota, Florida, se află o statuie impresionantă din
bronz a titanului Atlas cu lumea pe umeri. Primul lucru pe care
l-am observat a fost că Atlas nu pare deloc fericit: se opintește
din greu și e gata să se prăbușească. Nu e de glumă să ții
întreaga lume în spate!
Deși Atlas e adesea idealizat, a luat țeapă! Dacă îți asumi
responsabilitatea pentru toți și pentru toate, devii în curând un
biet nefericit. Și, în plus, n-ai nicio șansă de reușită. Vei fi
copleșit, indignat și vei izbucni când nu e cazul, dând amploare
nemeritată unor fleacuri. Cu timpul, te poți și îmbolnăvi. Dureri
de umăr, probleme stomacale, tensiune crescută, toate acestea
îți vor arăta că încerci să intri în rolul lul Atlas.

152
Dacă îți analizezi responsabilitățile cu mai mare atenție, vei
descoperi că nu ți-a pus nimeni prea mult în farfurie, ci ți-ai
umplut-o singur. Ai preluat treburi care nu-ți erau destinate și
te depășesc. Frustrarea și starea conflictuală care te încearcă
sunt de fapt mesaje prin care Universul îți transmite că trebuie
să te potolești. Cu cât le vei recepționa mai târziu, cu atât îți va
fi mai greu. Mai bine fă-o acum și eliberează-te.
Dacă vrei să controlezi totul (sau ai prin preajmă pe unul care o
face) nu mai este vorba de putere, ci de încredere. Îți închipui
că trebuie să faci tot, fără să le dai celorlalți posibilitatea să te
ajute pentru că nu ai încredere că ar putea să fie la fel de buni.
„Nimic nu se face bine dacă nu fac eu“ devine astfel deviza ta.
Dacă însă nu le permiți niciodată celor din jur să devină destul
de puternici pentru a te ajuta, cum vei găsi vreodată pe cineva
capabil?
Oamenii care te înconjoară sunt atât de mari – sau de mici – cât
le permiți să fie. Atitudinile și capacitățile lor nu sunt imuabile,
iar felul în care acționează depinde de ceea ce aștepți de la ei.
Ai văzut probabil copii care se poartă urât sau sunt iresponsabili
cu unul dintre părinți și săritori și drăguți cu celălalt sau cu un
prieten. Sau poate ți s-a întâmplat vreodată să te cerți cu
partenera și să sune tocmai atunci telefonul. Ea ridică
receptorul, îi face plăcere să audă vocea unei prietene și
vorbește câteva minute cu aceasta cât se poate de relaxată,

153
râzând chiar. Apoi închide și se întoarce spre tine ca o furie. De
ce? Pentru că fiecare dintre noi îi face pe cei din jur să dezvăluie
aspecte diferite ale personalității lor. Putem astfel modela
comportamentulcelorlalți prin intermediul imaginii pe care ne-o
creăm asupra lor. Apreciază-le talentele și acestea vor înflori.
Așteaptă de la ei incompetență și vei fi obligat să te ocupi de
toate.
Și totuși, pe lângă subestimarea celorlalți, mai există ceva: Nu ai
încredere în viață. „Întreaga cercetare științifică încearcă să
răspundă la următoarea întrebare: Este Universul un loc
prietenos?“, era de părere Einstein. Dacă nu este, ai toate
motivele să controlezi pe oricine și orice te amenință. Poți
închide această carte și să te duci să-ți cumperi binoclu, o pușcă
și provizii de hrană. Satana te pândește și va ataca negreșit de
îndată ce lași garda jos. Și mai ales nu lăsa pe nimeni să-ți intre
în inimă – ai suferit de prea multe ori și te-ai învățat minte.
Dacă însă, dincolo de viața noastră, există o forță inteligentă
care acționează în sensul binelui, relaxează-te. Energia folosită
pentru a nu lăsa lumea să se prăbușească o poți redirecționa
spre lucruri mai creative. Nu te mai apăra de oamenii care ți-ar
putea face rău; bucură-te de cei care ar putea să te iubească.
Poți să râzi de lucruri care îți produceau cândva durere și să vezi
partea bună a celor care înainte ți se păreau prea greu de făcut.

154
Nu te mai chinui să ai grijă ca totul să meargă bine; bucură-te
de ceea ce merge bine!
Vei primi mai mult ajutor decât îți imaginezi. Independența e
bună, dar dacă te copleșesc responsabilitățile înseamnă că duci
mai mult decât poți. Suntem interdependenți, avem nevoie unii
de alții și ne avem unii pe alții.De ce crezi că trebuie să faci totul
singur?
 Ce poți să faci?
 Crezi că totul depinde de tine?
Dacă îți imaginezi că lumea s-ar prăbuși dacă nu ai exista,
înseamnă că eul tău a cam luat-o razna și e timpul să cobori cu
picioarele pe pământ. Da, răspunzi doar de bucata ta; nu,
aceasta nu se întinde până la Jupiter. Da, trebuie să rezolvi
sarcinile care-ți revin; nu, nu trebuie să le rezolvi pe ale
celorlalți. Da, trebuie să-ți ajuți copiii; nu, nu sunt tâmpiți. Sunt
chiar inteligenți și vor face ceea ce trebuie sau vor învăța din
propriile lor greșeli. Dacă încerci să intervii în hotărârile lor, îi
privezi de dreptul și de posibilitatea de a deveni la fel de
înțelepți ca și tine. (Și oricum, până la urmă fac tot ceea ce vor!)
Lumea a existat dinainte să te naști și nu se va sfârși odată cu
tine. Iar dacă vrei s-o faci mai bună, lasă viața să-și urmeze
cursul. „Stând liniștit și nefăcând nimic, primăvara vine și iarba
crește“, spune un proverb oriental.
Am fost invitat la ziua de naștere a unei prietene, pe plajă. Era
acolo și mama ei care a decis că toată lumea trebuie să se simtă
bine. Din clipa în care au sosit oaspeții, mama a început să

155
dirijeze toate mișcările: unde stă fiecare, la ce distanță de
celălalt să-și pună cearșaful de plajă, cum și unde va fi servită
mâncarea, când să se mănânce și așa mai departe. Încercând să
fie de folos, agitația ei a început să irite pe toată lumea și a
împiedicat desfășurarea firească a petrecerii. Oaspeții și-ar fi
dat seama unde trebuie să se așeze; nu avea nicio importanță la
ce distanță erau așezate cearșafurile; iar când le-ar fi fost foame
ar fi găsit și mâncarea. În fond, toți oamenii mănâncă și au
mâncat toată viața și nu cred c-ar fi fost prea greu să găsească
mâncarea la o petrecere. Sunt sigur că mama prietenei mele s-a
distrat cel mai puțin dintre toți cei prezenți.
Dacă îți imaginezi că lumea s-ar face bucățele dacă n-ai fi tu,
oprește-te o clipă. Vezi ce se întâmplă dacă lași lucrurile să
meargă de la sine. Dacă e nevoie să faci neapărat ceva, vei știi
când trebuie să intervii. Dacă nu, nu încera să rezolvi
problemele înainte ca ele să apară, pentru că procedând astfel
creezi tot felul de probleme care nu ar fi existat altfel.Mulți
dintre noi (mai ales bărbații) am fost învățați că dacă cerem
ajutor dăm dovadă de slăbiciune; e mai nobil să mori încercând
de unul singur decât să întinzi mâna după ajutor. Prostii! Nu vi
s-a întâmplat niciodată să vă bateți capul cu vreo problemă la
computer sau cu motorul mașinii ore sau zile întregi când ați fi
putut rezolva imediat totul cu un simplu telefon la specialist sau
la mecanic? Există desigur o satifacție în rezolvarea unei

156
probleme de unul singur, dar dacă acest lucru devine o obsesie,
pierderea e mai mare decât câștigul.
Nimeni nu știe să facă tot. Nimeni nu are timp să facă tot.
Nimeni nu trebuie să facă tot. Nimeni nu vrea să facă tot.
Societatea în care trăim, economia și relațiile interumane
funcționează mai bine dacă fiecare face ceea ce știe și pentru
care este pregătit. Dacă nu-i lăsăm și pe ceilalți să contribuie,
dăm sistemul peste cap și vom avea cu toții de suferit. Desigur,
te poți satisface sexual și singur, dar nu e mai normal să ai un
partener? (Nu cred că e momentul să aplicăm în acest caz
aforismul „Mâna de ajutor de care ai nevoie se află chiar la
capătul brațului tău.“)
Lăsându-i pe ceilalți să te ajute, le faci un mare dar. Imaginează-
ți că le face plăcere să te ajute. Imaginează-ți că pot să te ajute.
Imaginează-ți că te vor respecta (poate chiar mai mult) dacă-i
lași să se facă utili. Dacă ești întotdeauna cel care ajută și
niciodată cel ajutat, te deconectezi de la circuitul vieții. Te
ascunzi în spatele rolului de donator. Acceptarea ajutorului e un
semn de putere și de maturitate. Dacă ești ajutat nu înseamnă
că ești neputincios, ci că ești un om normal. Renunță la „nu am
nevoie de ajutorul tău“ pentru că îți faci mai mult rău decât
crezi.
REFUZI SĂ ÎMPARȚI TREBURILE CU CEILALȚI?

157
Mamele, managerii și micii patroni sunt pe primul loc! Dacă
refuzi să delegi sarcini celor din jur ajungi să faci tot felul de
treburi pe care nu ar trebui să le faci. Și apoi te întrebi de ce nu
mai faci față. Sau de ce nu merge afacerea. Sau de ce ai copii
atât de neajutorați. Nu e vina lor, e numai a ta.
Ceea ce faci e simplu, dar nu e ușor: recunoaște că sunt și alți
oameni pe lumea asta care pot face aceleași lucruri la fel de
bine. Și poate chiar mai bine. Știu că pare deplasat sau ilogic să
sugerez așa ceva, dar se poate să am dreptate.
Permițându-le celorlalți să-ți preia o parte din treburi vei avea,
oricât ar părea de ciudat, câteva avantaje clare: 1) Nu vei mai
face ceea ce nu-ți place; 2) Vei fi liber să faci lucrurile care-ți
plac; 3) Productivitatea și veniturile firmei vor crește; 4) Le vei
da posibilitatea celor din jur să se afirme și să le fie recunoscute
munca și talentul; 5) Toți vor fi mai mulțumiți și mai sănătoși; 6)
Te vei bucura de viață.
Oamenii de succes știu să delege sarcinile. Bill Gates, de
exemplu, cel mai bogat om din lume, ia decizii și lasă miile de
oameni care lucrează pentru el să le pună în aplicare. Dacă ar
încerca să le facă el treaba, nu ar mai avea timp și putere să fie
liderul vizionar pe care îl știm. Bill Gates știe cât valorează
timpul și energia sa. (Putem aflade pe internet ce avere are și
mulți oameni nu au altceva mai bun de făcut decât să-și piardă
timpul numărându-i banii. Sunt sigur că aceștia pierd mai mult

158
timp gândindu-se cât de bogat este Bill Gates decât o face el
însuși.) Dacă Bill Gates ar găsi pe jos, într-un hol de la Microsoft,
o bancnotă de o mie de dolari, nu ar merita să se aplece și s-o
ridice pentru că în timp ce ar face acest lucru ar putea câștiga
mai mult făcând ceea ce știe mai bine. Bill Gates știe ce poate și
îi lasă și pe ceilalți să arate de ce sunt capabili.
Și timpul tău e prețios, iar munca depusă ar trebui să merite
efortul. Dacă, de exemplu, ai un venit de cincizeci de mii de
dolari pe an, înseamnă că pe oră câștigi cam treizeci și doi. Dacă
anumite aspecte ale activității tale ar putea fi realizate de un
angajat plătit cu mai puțin de treizeci și doi de dolari pe oră,
înseamnă că pierzi bani făcând lucruri precum: capsarea unor
documente, aspirarea covorului sau discuțiile telefonice mai
puțin importante. Fă o listă cu ceea ce îți place să faci și alta cu
ceea ce nu faci cu plăcere și apoi angajează pe cineva să se
ocupe de aceasta din urmă. Dacă amândoi faceți treabă bună,
firma va câștiga mai mulți bani și îi vei putea astfel da
angajatului un salariu mai bun, iar veniturile tale vor crește. În
felul acesta, toată lumea are de câștigat. E simplu, nu?
TREBUIE SĂ AI ÎNTOTDEAUNA DREPTATE?
Dacă afirmația de mai sus te deranjează înseamnă că intri în
această categorie. Nevoia de a avea permanent dreptate derivă
din străvechea mentalitate patriarhală bazată pe afișarea
bravadei pentru a masca nesiguranța. Cu alte cuvinte, cine

159
simte în permanență nevoia de a avea dreptate este laș. Mulți
oameni inflexibili mor de boli provocate de stres pentru că
preferă să aibă dreptate decât să fie fericiți. Se întâmplă adesea
ca în cazul șoferului care trebuia să treacă printr-o intersecție
pe culoarea verde a semaforului și a văzut o altă mașină care se
angajase în traversare deși avea roșu. Primul șofer avea
prioritate, așa că a trecut. Au murit amândoi, dar el a avut
dreptate și doar acest lucru a contat.
Într-o seară am închiriat o casetă să văd un film împreună cu
prietena mea. Când am introdus-o în aparat, pe ecran au apărut
numai purici.
– Poate ar trebui să cureți capul de redare, a fost de părere
prietena mea.
– Imposibil, i-am răspuns. Dacă ar fi capul, am vedea totuși
ceva. Trebuie să fie un contact. Și am început să mă joc cu firele
și cu butoanele.
– De ce nu cureți totuși capul de redare?
Mă cam enervasem. Habar nu avea de electronică, iar eu știam
câte ceva.
– Mai lasă-mă câteva minute și îl repar, i-am răspuns.
Au trecut cele câteva minute și nu rezolvasem nimic. Atunci ea
m-a bătut pe umăr și mi-a întins capul de redare.– Cred că ar
trebui să meargă.
160
Ajunsesem la capătul răbdării și nu mai suportam sugestia ei
idioată, așa că am hotărât să-i pun punct. O să curăț capul de
redare, o să vadă că nu asta era problema și eu voi încerca să
repar aparatul.
Zis și făcut. Când am dat din nou drumul la video, surpriză!
Imagine cât se poate de clară. Deși fusesem sigur că am
dreptate, nu aveam. Gândindu-mă mai târziu la această
întâmplare, mi-a părut bine că mă înșelasem. Dacă aș fi avut
dreptate, nu am fi văzut niciun film în seara aceea.
De multe ori avem dreptate, alteori nu. Dacă vrei cu tot
dinadinsul să ai dreptate, greșești. E nevoie de caracter pentru
a ceda și a asculta și părerea altuia. Dacă însă dorința de a
realiza ceva e mai mare decât convingerea că trebuie să ai
întotdeauna dreptate, vei reuși.
NU LAȘI PE NIMENI ÎN SUFLETUL TĂU?
Toți oamenii au avut, cel puțin o dată, inima frântă. Mulți dintre
noi și-au spus chiar, la un moment dat, că nu vor mai iubi pe
nimeni, niciodată. După un eșec sentimental este bine să te
închizi în tine ca un cocon până te refaci.
Problema e că atunci când te ascunzi prea tare, nu mai vrei să
ieși din acel stadiu și vei sfârși ca larvă, fără să te bucuri de
zborul exuberant al fluturelui. Vrând să te protejezi, rămâi
închistat și nu vei cunoaște fericirea pe care o cauți. E adevărat,

161
nu ai găsit iubirea, dar nici dacă te ascunzi n-o vei găsi. Nu ai
venit pe lume pentru a sta în frig și întuneric, ci pentru a întâlni
dragostea pe care o cauți.
O inimă frântă se poate „trata“ în două feluri: 1) Încetând să
mai iubești sau 2) Iubind mai mult.
Chiar dacă ți s-a frânt inima,
 n-o închide.
Nu folosi despărțirea sau trădarea în dragoste ca pretext pentru
a te închide în tine. Dimpotrivă, iubește mai mult, începând
chiar cu propria-ți persoană. Laudă-te pentru eforturile depuse
în loc să te condamni pentru greșeli. Apreciază-ți partenerul
pentru binele făcut în loc să-l detești pentru că te-a părăsit. El
nu poate să-ți facă rău, dar te poți chinui singur dacă te lași
copleșit de frică. Și tot tu te poți salva dându-ți dragostea pe
care credeai că trebuie s-o primești din altă parte. Fostul
partener te-a ajutat să vezi un aspect foarte important al
dragostei: nu-ți poți permite să te oprești. Dacă închizi robinetul
bucuriei, nimeni altcineva, în afară de tine, nu are nimic de
pierdut. Dacă însă îl lași deschis, vei trăi minunat. Și transformă
fiecare experiență într-o treaptă care să te ducă acolo unde vrei
să ajungi.Ia ceea ce ai
 și fă ceea ce vrei.
Calea prin care lași dragostea să-ți pătrundă în suflet nu este
importantă: poți încerca orice cu oricine. Într-unul din
seminariile mele am descoperit o trăsătură comună a
participanților: toți își închiseseră sufletele în fața oamenilor,
162
dar aveau niște relații speciale cu animalele lor de casă.
Considerau că relațiile cu pisicile, câinii, păsările sau caii sunt
mai sigure decât cele cu semenii. Normal. Animalele, mai ales
câinii, ne oferă acea dragoste necondiționată pe care ne-o
dorim cu toții. Un studiu arată că atunci când bătrânilor din
aziluri li s-a permis să țină animale mici de casă, nevoia lor de
medicamente a scăzut cu 70%, iar speranța de viață a crescut
cu 50%. Așadar, nu medicamentele ne țin în viață și nici nu ne
omoară lipsa lor, ci dragostea pe care o primim și o oferim.
Dacă ai învățat de la animăluțul pe care îl ai puterea dragostei,
întoarce-te și spre o ființă umană. Unii oameni sunt mai
complecși, dar principiile dragostei sunt aceleași. Încearcă să te
gândești la soțul tău ca la un Golden retriever sau la soție ca la
o drăgălașă Lhasa Apso. Hrănește-i bine, scoate-i la plimbare și
jucați-vă, scarpină-le burtica și spune-le cât sunt de minunați.
Nu le strânge prea tare lesa și nici nu-i ține prea din scurt. Nu-i
bate (cu cuvinte) pentru a obține ceea ce dorești pentru că îi
înnebunești și se vor întoarce împotriva ta sau te vor părăsi.
Când faceți dragoste, ascultă-ți pornirea și instinctul. Acuplarea
este ceva înnăscut și toată lumea știe cum s-o facă, iar dacă nu
vă împuiați capul cu părerile altora vă veți simți extraordinar.
Dragostea pentru celălalt e un dar pe care ți-l oferi. Dragostea
pe care o dai te inundă și indiferent de reacția partenerului vei
fi binecuvântat. Dragostea adevărată nici nu are nevoie de

163
răspuns, iar dacă te simți frustrat că nu ești iubit înseamnă că
nu iubești cu adevărat. Îndrăgostește-te și vei găsi toată
dragostea pe care o cauți. Sau, cum spunea atât de elocvent
D.H. Lawrence:
Cei care caută dragostea
 nu-și găsesc decât propria
nedragoste.
 Nedragostea însă nu găsește nicicând dragoste;
 O
găsesc doar cei care iubesc,
 iar aceștia nu trebuie s-o caute.
NU-ȚI FOLOSEȘTI PUTEREA SUPERIOARĂ?
În spatele aspectelor obișnuite ale vieții operează o putere
inteligentă, iar cine o descoperă va găsi tot sprijinul pentru a
înfăptui ceea ce dorește. Cu ajutorul ei putem muta munții din
loc, iar fără ea ne simțim pierduți, izolați, derutați și însingurați.
Întreaga societate funcționează prin intermediul unor forțe
invizibile. Nimeni nu a văzut vreodată electricitatea și totuși
întreaga noastră viață personală și profesională depinde de ea.
Mașina e pornită de baterie, îți încălzești mâncarea în cuptorul
cu microunde, urmărești imaginile de la televizor pentru că un
satelit care se află la miide kilometri în spațiu transmite
semnale nevăzute. Medicul stomatolog folosește razele X
pentru a ne scăpa de dureri și ne curăță dinții cu vibrații pe
unde ultrascurte. Vorbim la telefon, trimitem mesaje prin poșta
electronică sau ajungem oriunde pe glob prin intermediul
internetului. În computere, miliarde de scântei imperceptibile
dansează cu viteza luminii în jurul unui circuit minuscul. IBM a
164
anunțat de curând inventarea unui microcip de nanocarbon
care va acționa computerele viitorului. Microcipul, de o sută de
mii de ori mai mic decât firul de păr, funcționează la nivel
molecular. Ceea ce vedem din computer este cea mai mică
parte a echipamentului. Toate acțiunile importante au loc în
spatele scenei.
Principiul „Forței“ a fost inclus de producătorul George Lucas în
serialul Star Wars. Ce concept minunat! Chiar înainte de
premiera mult așteptatului Episode One, actorul principal Liam
Neeson a relatat următoarea discuție într-un interviu pentru
revista Premiere.
Iată ce mi-a spus George Lucas...
Fiecare dintre noi avem în corp mii de tipuri diferite de bacterii.
Ce-ar fi dacă unul din aceste tipuri ar fi dotat cu o inteligență
care i-ar permite comunicarea cu energia Universului? Întreaga
energie, pe care noi o numim Buddha sau Dumnezeu – aceasta
este forța lui Jedi.
Fiecare dintre noi este conectat la înțelepciunea, puterea și
dragostea infinită. O parte a minții este permanent conștientă
de pasiunile, țelurile și identitatea noastră. Dacă nu crezi în
această înțelepciune sau dacă nu încerci să ajungi la ea, nu te
vei bucura de ceea ce-ți poate oferi. Dacă însă încerci s-o afli și
s-o cultivi în mod conștient, o puternică mână invizibilă îți va da
tot sprijinul de care ai nevoie.
165
Am discutat cu un respectat și căutat consultant în afaceri, care
lucrează cu oameni din diverse niveluri corporative, pe care l-
am întrebat dacă a descoperit vreo trăsătură comună a
oamenilor de afaceri de succes. „Da, mi-a răspuns el. Cu cât
cineva se află mai sus în ierarhia corporației, cu atât recunoaște
existența unei surse spirituale. Un președinte sau un director
executiv vorbește mult mai liber de puterea superioară decât
oricine altcineva. Cei care ajung la vârf nu reușesc singuri și
recunosc că au nevoie de ajutor. Dacă sunt pregătiți să
colaboreze cu puterea superioară, viața și cariera lor își vor
urma cursul ascendent.“
Nici nu contează cum numim această putere; contează doar să
dezvoltăm relația cu ea. Unii o numesc „Dumnezeu“, dar din
păcate acest cuvânt a fost demonetizat din cauza excesului
religios. Mulți oameni se crispează când îl aud pentru că îl
asociază cu teama, judecata neîndurătoare și cu lipsa de
înțelegere. Cuvântul creează numeroase blocaje de
comunicare, dar și numeroase punți. Eu cred într-un Dumnezeu
al dragostei. Și totuși, am observat că atunci când vorbesc
despre Dumnezeu la o conferință, mulți dintre cei din sală
reacționează negativ pentru că li s-a spus în copilărie că sunt răi
și păcătoși, iar Dumnezeu îi va pedepsi. Așa că m-am văzut
nevoit să găsesc alți termeni pentru a exprima același adevăr
într-un mod care să-i facă să se relaxeze și să asculte, fără a se
mai simți amenințați. Cuvinte ca Spirit, Forță superioară,Sursă
166
de energie, Forță dătătoare de viață, Esență, Inteligență
universală, Ființă interioară sau Eu superior pot fi utilizate fără
teamă. Sau, dacă vreți, „Ethel“ sau „Abdul“. Lui Dumnezeu nu îi
pasă cum Îi spunem; singurul lucru care Îl interesează este
sinceritatea noastră. Se amăgesc cei care susțin că Dumnezeul
lor e mai bun decât al celorlalți sau cei care se luptă din cauza
acestui lucru. Normalitatea recunoaște că Dumnezeu înseamnă
dragoste. Restul nu sunt decât detalii.
În anii ’80 am făcut trei călătorii în URSS. Războiul rece dura de
treizeci de ani și nu părea să se termine. Oamenii obosiseră să
aștepte ca guvernele să facă pace, așa că am hotărât s-o facem
noi. (Îndeplineam astfel profeția președintelui Eisenhower:
„Într-o zi, oamenii din toată lumea vor dori pacea, iar guvernele
vor fi obligate să cedeze.“) Multe grupuri ca al nostru
călătoreau în URSS pentru a stabili, de la om la om, relații de
prietenie, dragoste și înțelegere.
Am descoperit cu încântare că rușii sunt niște oameni minunați
și că nu sunt diferiți de noi. Iubeau viața, își iubeau copiii și le
era la fel de teamă de război ca și nouă. Aș putea scrie o carte
întreagă despre relațiile extraordinare pe care le-am stabilit
acolo. După fiecare vizită, viața mi s-a schimbat enorm.
În timpul unei dezbateri cu un reprezentant al mass-media
sovietice, un membru al grupului nostru l-a provocat la o
discuție asupra conceptului sovietic de ateism. „Nu acceptați

167
existența unei puteri superioare?“, a întrebat cel din grupul
nostru. „Credem într-o putere care se află în noi“, a răspuns
rusul. Ne-am uitat unii la alții, iar cel care întrebase a spus că și
noi credem la fel.
Am descoperit astfel spiritualitatea poporului rus, credința și
generozitatea sa. Ateismul propovăduit de comunism nu avea
nicio legătură cu oamenii, rămânând pură ideologie politică. În
public erau obligați să se prefacă, dar în spatele ușilor închise
de acasă își exprimau înaltele valori spirituale. Am învățat că
putem inventa tot felul de filozofii lipsite de spiritualitate, dar,
asemenea firelor firave de iarbă care-și croiesc drum prin
ciment și ajung, uneori, să-l crape, latura spirituală a ființei
noastre va ieși la lumină mai devreme sau mai târziu.
Toți marii lideri spirituali recunosc existența unei puteri
superioare care îi îndrumă și care este, în același timp, izvorul
binelui. În bine cunoscutul Psalm 23, regele David exclamă
poetic: „Domnul este păstorul meu și nimic nu-mi va lipsi.“ Lao
Zi, autorul nemuritorului Tao Te Ching, spune: „Tao pare
strămoșul tuturor lucrurilor. Nu este nimic care să nu fie făcut
de el. Deși este o ființă mică, nimeni în lume nu și-l poate
subordona.“ Nu de puține ori, Buddha a vorbit despre
importanța golirii sinelui, iar Iisus spunea, când vindeca
oamenii: „Nu Eu, ci Tatăl Meu, care sălășluiește în Mine, a făcut
asta.“ Mai recent, Albert Einstein, unul dintre cei mai de seamă

168
oameni de știință ai lumii, nota: „Religia mea constă într-o
admirație umilă a nesfârșitului spririt superior care ni se arată
în micile detalii pe care le poate sesiza mintea noastră puțină și
săracă.“
Nu are importanță dacă ești sau nu evlavios. Ceea ce este cu
adevărat important este să recunoști existența unei realități
superioare care să înlăture iluziile ce te înspăimântă. Această
realitate se află în tine, prin tine și în jurul tău. Înlocuiește
teamacu dragoste și tentaculele fricii își vor slăbi strânsoarea
înghețată. „Frica a bătut la ușă. Când a deschis credința, nu mai
era nimeni acolo.“
Singurătatea, sub toate formele sale, apare din credința că
trebuie să faci totul singur. Când te simți abandonat, viața te
sperie; când știi însă că ai pe cineva aproape, ai siguranța de
sine a regilor. Atunci când crezi în Dumnezeu, dragoste,
oameni, știință sau în cățelul tău, un lucru e sigur: Ești ajutat.
Universul inteligent și plin de resurse îi sprijină pe cei aflați la
nevoie – uneori în chip miraculos. O femeie mi-a povestit că
voia să vină la un seminar în Hawaii, dar nu avea bani pentru
biletul de avion. S-a gândit atunci că dacă nu va reuși să fie
inclusă în programul meu îmi va citi una dintre cărțile pe care le
avea deja. A luat cartea din raft, a deschis-o și din ea a căzut un
cec de patru sute cincizeci de dolari pe care i-l dăduse cineva cu
un an în urmă. Exact atât costa biletul de avion!

169
O astfel de experiență nu e întâmplătoare, ci demonstrează
cum ne ajută principiile universale dacă le urmăm. Miracolele
nu contrazic legile vieții, ci le împlinesc. Șuvoiul vieții curge
oricum, iar rolul nostru este de a ne duce barca pe apă și a o
lăsa în voia curentului. E mult mai ușor decât ai crede. Să-l
lăsăm pe Atlas să mai respire; merită.
Scopul vieții mamei mele era să mă hrănească. De obicei îmi
plăcea, dar problema apărea atunci când nu-mi era foame și ea
încerca să-mi dea de mâncare. Odată, adult fiind și locuind în
altă parte, m-am dus s-o văd. M-a întrebat dacă vreau să
mănânc o salată și am acceptat. Ne-am așezat la masa din
bucătărie și a adus un castron cu salată. Apoi a luat o roșie și un
cuțit și a început s-o felieze peste salată.
– Spune-mi când să mă opresc, mi-a cerut.
– Ajunge, i-am zis după ce a tăiat câteva felii.
Nu s-a oprit.
– Ajunge, am repetat.
A început să taie și mai repede.
– Ajunge, am țipat și am tras castronul spre mine.
Nu numai că nu s-a oprit, dar s-a repezit spre castron,
continuând să taie tot mai multe felii de roșie. A trebuit să i-l
smulg din mână. Dumnezeu s-o odihnească!

170
Dacă nu ții seama când cei din jur spun „ajunge“ nu faci decât
să irosești roșiile. Dacă vrei să le tai când nici măcar nu le vor,
pierzi și mai multe roșii. Iar atunci când nu te oprești din tăiat
deși ți s-a spus clar că nu mai este nevoie, le pierzi pe toate.
Mulți oameni vor să se facă utili, dar adesea sub masca
ajutorului se ascunde altceva: cel care oferă își satisface mai
degrabă o nevoie personală și își alină suferința proprie. Într-un
asemenea caz, nu se oferă, de fapt, nimic. Dimpotrivă, situația
se înrăutățește, iar potențiala relație pozitivă dintre cel care dă
și cel care primește are de suferit.
Dacă simți vreodată nevoia să „modelezi“ pe cineva, iată sfatul
meu: „Păstrează-ți roșiile!“ Recunoaște că nimic nu e mai
supărător decât atunci când cineva încearcă să te schimbe sau
să te oblige să gândești ca el. În cele din urmă, devii suspicios.
Atunci de ce vrei ca semenii tăi să reacționeze altfel? Nimeni nu
vrea să fie modelat sauobligat; toți vor să fie iubiți. Nimeni nu
vrea să fie etichetat; toți vor să fie apreciați. Nimănui nu-i place
să i se arate defectele; toți vor să aibă cât mai multe calități.
Când apreciezi oamenii pentru ceea ce sunt, le creezi un climat
ideal de dezvoltare. Când le scoți în evidență talentele și
calitățile, se simt atât de puternici, încât defectele lor pălesc și
treptat dispar. Sfaturile, insistența și pedeapsa nu vindecă. Cel
mai bun leac este dragostea.

171
Dacă încerci să-i uniformizezi, te înhami la o luptă lungă,
chinuitoare și fără sorți de izbândă. N-o vei câștiga niciodată
pentru că pornești de la trei premise false: 1) Ceva nu e în
ordine cu ei; 2) Știi care e problema și ce ar trebui să facă; 3) Ai
dreptul și puterea de a alege în locul lor sau de a-i forța să
aleagă ceea ce crezi tu că e mai bine.
Pare mai ușor să încerci să-i schimbi pe ceilalți decât să te
analizezi pe tine. Totuși, treaba ta nu e să încerci „să-i repari“, ci
să te trezești. Nu e nevoie să te repari nici pe tine, nici pe alții
pentru că nu sunteți defecți. Singura defectă este ideea pe care
o ai despre ei. În loc să încerci să-i schimbi, schimbă-ți mai bine
părerile. Culmea ironiei este că atunci când îți privești semenii
în complexitatea lor, fără a ține seama de aparențe, te afli în
poziția perfectă pentru a-i influența să acționeze în sensul unei
schimbări pozitive.
Înțeleptul indian Ramana Maharshi ne-a transmis o metodă
simplă de iluminare. Întreabă-te mereu: „Cine sunt eu?“ Dacă-ți
pui această întrebare tot timpul și cu sinceritate, identitățile
false pe care le-ai adoptat vor dispărea pe rând – fiind mai mici
decât propriu-ți eu – pentru a dezvălui splendoarea care se află
în tine. Ramana a pus apoi următoarea întrebare incomodă:
„Trebuie să se trezească toate personajele din visele tale
înainte de a te putea trezi și tu?“ Trezirea nu depinde de cei
care-ți bântuie visele; în clipa în care te trezești, visul, indiferent

172
cât de urât a fost, dispare, iar cei care l-au populat sunt eliberați
odată cu tine.
A-ți imagina că știi ce este cel mai bine pentru o altă persoană
este o dovadă de egoism feroce. Când încerci să joci rolul lui
Dumnezeu, ignori faptul că Dumnezeu se află în prietenul tău.
Din perspectiva noastră umană limitată, nu putem înțelege toți
factorii care determină un anumit comportament la altă
persoană; de ce și când a adoptat acel comportament; ce
legătură are cu idealurile persoanei respective; ce învățăminte
poate trage din el; unde-l va duce în final și cum se armonizează
cu opțiunile și comportamentele celor cu care interacționează.
Tot ceea ce vedem noi este o piesă minusculă dintr-un puzzle
uriaș pe care este imposibil să-l cunoaștem în întregime.
Dacă schimbi pe cineva, i-ai putea răpi posibilitatea de a alege
liber. Cine te crezi? Liberul-arbitru înseamnă dreptul fiecăruia
de a trăi în paradis, în infern, la Chicago, dar și dreptul fiecăruia
de a se muta. Oricine e liber să accepte provocări și apoi să-și
încordeze mușchii pentru a le depăși. Am stat o dată în avion
lângă o doamnă care lucrează în armata SUA, și anume
antrenează soldații pentru a-i învăța cum să se comporte în
medii toxice. Unul din exerciții constă în trimiterea soldaților
într-o cameră cu emanații de gaze. Acolo cineva le scoate
măștile, iar ea evaluează cum se comportă aceștia în situații-
limită. Apoi se ocupă de soldații care au intrat în panică și le

173
arată cum să facă față situației sau îi scoate din program. Din
punctul de vedere al cuiva din exterior, scoaterea, timp de
câteva minute, a măștii de gaze este un act de cruzime. Dar
când încerci să vezi situația în ansamblu, îți dai seama că
această femeieîi învață un lucru care le poate salva viața și le
poate permite să ajute și alți oameni. Așa că, înainte de a hotărî
ceea ce e într-adevăr bine, trebuie să cunoști toate faptele.
Ceea ce se întâmplă foarte rar.
Dacă tu ai dreptul și puterea de a decide pentru alții, și ei au
dreptul și puterea de a decide pentru tine. Și atunci ai lua o
mulțime de țepe! Ar trebui să te căsătorești cu persoana pe
care ți-o alege mama, să sari la cea mai mică toană a șefului și
să te uiți la toate pozele făcute de cumnatul tău la nu știu ce
eveniment plicticos. Dacă nu-ți surâde ideea, arată-le
prietenilor și celor pe care-i iubești același respect pe care ți-l
dorești și ție.
Oare ce-i poate ajuta totuși pe cei din jurul nostru? Dacă cineva
îți cere ajutor sau are nevoie și nu-și dă seama? Dacă altcineva
vrea să stea și să se uite la Baywatch toată viața și e nevoie de o
intervenție? Dacă prietena ta cea mai bună se duce îmbrăcată
aiurea la o întâlnire importantă? N-ar fi mai bine să-i spui?
Dacă te preocupă problemele lor
 e problema ta. Dacă nu te
preocupă,
 atunci îi poți ajuta.

174
Preocuparea pentru comportamentul altuia este mai degrabă
un semnal pentru tine decât pentru celălalt. Acuzi ceva pentru
că nu te împaci cu tine însuți. Comportamentul respectiv îți
amintește poate de un lucru care nu-ți place la tine sau despre
o neplăcere din trecut. (Mă întâlneam la un moment dat cu o
fată care mi-a spus că nu-i place cum respir pentru că își
amintește de un fost prieten pe care nu-l plăcea.) Când
atitudinea cuiva te scoate din minți este cel mai puțin indicat să
încerci s-o schimbi. Ideal ar fi – știu că e greu – să nu intervii și
să aștepți să te calmezi. Stăpânește-te și nu te repezi. Apoi,
peste câteva momente, ore sau zile, când poți să judeci cu mai
mult calm, dacă simți încă nevoia să te implici, fă-o din această
poziție. Rezultatele vor fi infinit mai bune pentru amândoi. Dacă
ataci când ești nervos și nemulțumit, jignești și determini o
reacție defensivă. Și atunci nu mai ajuți deloc. Dimpotrivă, vă
certați și vă veți despărți supărați.
Se întâmplă foarte rar, practic niciodată (decât dacă cel pe care-
l critici nu lucrează cumva într-un departament de reclamații),
ca o persoană să răspundă la o papară cu stăpânire și cu
siguranță de sine. Nu te aștepta să fie politicoasă după un
potop de acuze. Dacă vrei într-adevăr să rezolvi situația
respectivă, adună-te înainte de a o aborda și îngăduie-i celuilalt
să profite din plin de ceea ce-i poți oferi când ești tu însuți. Iar
Iisus ne îndeamnă să nu încercăm să scoatem paiul din ochiul
nimănui până nu scoatem bârna din ochiul nostru. Așadar,
175
scoate-ți întâi bârna din ochi și du-te apoi să scoți și paiul din
ochiul prietenului. Îndemnul nu e o simplă învățătura religioasă;
este mai degrabă psihologie de înaltă clasă.
Dacă cineva cere ajutor, lucrurile se schimbă. Dacă un prieten
vine și te roagă: „Poți să mă înveți să merg cu rolele?“ sau „Poți
să-mi spui ceva despre rezultatul interviului pe care l-am dat?“
sau „Ți se pare că lucrurile merg bine între noi?“, înseamnă că
ți-a deschis ușa. Atunci, răspunsul tău este prețuit și ascultat
pentru că îl dai de pe opoziție de normalitate și claritate. Într-
un astfel de caz nu încerci să schimbi sau să modelezi, ci să
ajuți. Iar rezultatele vor fi mult mai eficace.
A Course in Miracles recomandă ca înainte de a oferi sfaturi,
alinare sau a te implica într-o situație care presupune relații
interumane, să-ți amintești: „Sunt aici doar pentru a ajuta cu
adevărat.“ Cuvintele-cheie în propoziția de mai sus sunt cu
adevărat. Ce ajutor real pot acorda în acest moment? Întreabă-
te: „De ce are nevoie acest om?“ și nu „Ce pot să ofer?“
Ajutorul real nu înseamnă să-ți impui voința asupra celorlalți, ci
să le oferi un cadru propice în care să se dezvolte. Nu poți forța
o floare să-și deschidă petalele, dar îi poți da pământ bun,
lumină și apă. Apoi, când vine timpul, petalele se vor desface
așa cum știu ele, iar floarea va fi frumoasă și grațioasă.
Există și situații în care trebuie să salvăm pe cineva de la
marginea prăpastiei în care vrea să se arunce, dar acest lucru se

176
întâmplă mult mai rar decât credem. Dacă nu ai absolut niciun
dubiu (ca atunci când stai pe scaunul de lângă un șofer beat sau
când vezi că cineva maltratează un copil) că trebuie să intervii,
fă-o. Dar astfel de situații sunt excepționale. De cele mai multe
ori e de ajuns să ai încredere, să te relaxezi și să fii înțelegător.
Asumarea sarcinii de director general al Universului este ingrată
și nu-ți face viața mai ușoară. Dimpotrivă. Am avut pacienți care
s-au înhămat la așa ceva și au avut multe surprize neplăcute.
Eforturile depuse nu te duc acolo unde ai vrea. După ce m-am
vindecat de tendința de a-i „drege“ pe ceilalți, viața mea a
devenit mai frumoasă și mai liberă. Mă simt excelent, mă
înțeleg mult mai bine cu toată lumea și am rezultate pe măsură.
Dacă ai încredere în cei care te înconjoară și nu-i privești ca pe
niște jucării stricate, aceștia vor avea mult mai multe șanse de a
sta pe propriile lor picioare și de a fi fericiți. Și tu, de asemenea.
De ce încerci să modelezi oamenii?
 Ce poți să faci?
 Vrei să fie
tot timpul fericiți?
Încetează. Nu ai nici dreptul și nici puterea să faci pe nimeni
fericit sau nefericit. Fiecare om poate face acest lucru doar
pentru sine. Se pot folosi de tine ca de o scuză pentru felul în
care vor ei să se simtă, dar asta nu înseamnă că tu ești cauza. În
orice clipă fiecare persoană își construiește propria experiență
prin gândurile sale, alegerile pe care le face și interpretarea pe
care o dă evenimentelor care au loc. Un om nefericit se va

177
plânge de firul de praf dintr-un palat, iar unul fericit este în
stare să facă un palat dintr-un sălaș modest.
Nu contează ce ți se întâmplă,
 ci atitudinea față de ceea ce se
întâmplă.
Îi poți face fericiți pe cei care vor să fie și nu-i poți ferici pe cei
care vor să fie nefericiți. Ideea de a face pe cineva fericit este
un mit, o aberație și o iluzie pe care societatea o sancționează.
Indiferent ce faci, oamenii vor găsi propriile motive de a fi în al
nouălea cer sau de a-și plânge de milă. Le poți spune exact ce să
facă pentru a nu mai suferi și vor alege în continuare soluții
dureroase sau păguboase. Le poți arăta cum să-și împlinească
visurile, dar nu-ți vor da atenție dacă nu sunt motivați. Îi poți
feri de situații fără ieșire, dar în clipa în care te-ai întors cu
spatele vor ajunge într-o astfel de situație. Iar când, exasperat,
îți vei ridica brațele și vei striga „Renunț!“ își vor lua viața în
propriile mâini și vor urca treptele realizării. Trebuie s-o facă în
felul lor, când vine vremea. Nu poți să te faci fericit decât pe
tine. Fă-o și vei deveni o forță pozitivă reală în viața celor pe
care-i întâlnești. Vei ști cum să te porți cu ei când au probleme,
iar viața ta îi poate inspira, încuraja sau influența. În niciun caz
nu poți alege în locul lor. Slavă Domnului! Ești liber!
CREZI CĂ E TREABA TA SĂ ÎNLĂTURI ORICE DURERE?
Am o prietenă care era administrator la o biserică. În atribuțiile
sale intra și programarea întâlnirilor de consiliere ale preotului
178
cu enoriașii. Spre sfârșitul zilei sesimțea adesea deprimată. „E
foarte greu să ai de-a face zilnic cu atâția oameni care suferă.
Cred că am devenit insensibilă“, mi-a mărturisit odată.
Nu era deloc insensibilă, ci prea sensibilă. De fapt, prea
responsabilă. Ca director executiv de succes, se obișnuise să
rezolve diverse probleme ale firmei. Când a început să lucreze
cu oamenii și-a dat seama că nu mai poate să facă același lucru.
Cifrele sunt una, oamenii, alta. Deprimarea ei era provocată
tocmai de frustrarea pe care o simțea că nu poate rezolva
problemele tuturor.
Dacă îți imaginezi că treaba ta este să-i vindeci pe toți cei cu
care ai de-a face, ajungi să te simți copleșit și sfârșit. Poți oferi
dragoste, amabilitate, înțelegere, ușurare, dar, în final, fiecare
alege singur ceea ce trebuie să facă pentru a nu mai suferi.
Există o modalitate de a-i ajuta pe cei aflați în suferință (și de a
te ajuta pe tine în același timp). Încearcă să privești dincolo de
suferință. Gândește-te că sufletul acelui om este puternic,
capabil și generos. Chiar atunci când chipul îi este cuprins de
durere, omul rămâne integru și intact, pentru că suferința îi
poate alunga liniștea, dar nu și potențialul. Îi poate slăbi corpul,
dar nu și spiritul. Durerea este pasageră și în cele din urmă va
ceda locul stării de bine. Într-o zi, persoana respectivă poate să
fie cu moralul la pământ, în alta se poate simți ca un învingător.

179
Dacă îl poți face să se simtă învingător chiar când suferă, atunci
îl poți ajuta să-și recapete puterea.
Nu vreau să spun că ar trebui să-i ignori durerea sau să-l faci să
creadă că nu suferă. O astfel de abordare generează
neîncredere și este ineficientă. Arată-i cu delicatețe că poate
mai mult; că poate depăși situația respectivă și are cum s-o
facă. Că starea în care se află, oricât ar părea de dificilă, îl poate
face mai responsabil sau îi poate aduce mai multă poftă de
viață. A fost destul de puternic să învețe lecția și va fi destul de
puternic să și stăpânească această situație.
Insensibilitatea este gravă, dar și prea multă sensibilitate strică.
Dacă te lovești de oameni sau situații care te epuizează, fă un
pas înapoi. Dacă-ți pierzi energia înseamnă că te implici prea
tare într-o situație care nu te privește și atunci trebuie să ajuți
de la distanță.
Menirea ta nu este să înlături toată durerea din jur. Menirea ta
este să stai departe de durere sau, atunci când aceasta apare
(la tine sau la altcineva) să tragi învățămintele de rigoare și să-ți
afli cât mai repede liniștea. Iar atunci când întâlnești oameni
derutați întinde-le o mână acolo unde poți, apoi ajută-i să facă
față provocărilor în felul lor și când pot ei. Vei fi uimit de
întorsătura bună a lucrurilor dacă încerci să vezi dincolo de
aparențe și dacă ai încredere.
CONFUNZI GRIJA CU DRAGOSTEA?
180
Grija nu este expresia dragostei, ci a fricii și a lipsei de
încredere. Dacă ai avea încredere deplină în inteligența și
puterea celor pe care-i iubești și a Universului care-i cuprinde
nu te-ai mai îngrijora niciodată.Când îți faci griji pentru cineva,
accentuezi problemele în loc să vii cu soluții. Iar energia pe care
ai putea-o canaliza spre asigurarea succesului său o folosești
pentru menținerea unei situații dificile. Intențiile îți pot fi
sincere, dar îți pui singur piedici. Îngrijorarea te distruge și pe
tine și pe cel pe care-l iubești. Dacă vrei să-l ajuți cu adevărat,
îndreaptă-ți gândurile, cuvintele și acțiunile spre împlinirea
obiectivului său fără a mai da înapoi.
Mama suferise o intervenție chirurgicală majoră și, din anumite
motive, nu-și revenea. Eu, fiul cuminte, am stat zi și noapte
lângă patul ei, cuprins de îngrijorare. O priveam și așteptam să
dea semne că se reface, dar nu vedeam nicio ameliorare. Zilele
treceau și eram tot mai îngrijorat.
Apoi, după o săptămână de stat în scaunul incomod, am făcut o
infecție. A trebuit să plec și să stau în pat. Timp de încă o
săptămână, până m-am făcut bine, nu am fost s-o văd pe mama
la spital. Când m-am dus în cele din urmă la ea, își revenise și
era mult mai bine decât atunci când stătusem, plin de
afecțiune, lângă patul ei. Gândurile mele încărcate de teamă îi
întârziaseră vindecarea. Neliniștea mea generase un câmp de
forță care împiedicase recuperarea. Cel mai bun lucru pe care l-

181
aș fi putut face pentru ea – și pe care l-am și făcut în final – era
să îndepărtez de ea acea energie plină de îngrijorare. Doar așa
se putea vindeca! Ceea ce s-a și întâmplat.
Adesea, când cineva e pe patul de moarte, nu poate să moară
până când familia nu pleacă din cameră. În momentul în care
rudele ies, persoana își dă duhul. Când familia revine, bunicul
nu mai este. L-a fel s-a întâmplat și cu bunicul meu care nu
putea să moară pentru că îl rețineau gândurile înfricoșate ale
celor dragi. Când familia a ieșit, bunicul a putut „să plece“. Dacă
un om este pregătit și gata să moară, cel mai bun lucru pe care-l
poți face este să-l lași să se ducă. Bineînțeles că e foarte greu,
mai ales dacă e vorba de cineva foarte drag. Gândește-te totuși
că moartea nu înseamnă sfârșitul, ci o poartă deschisă spre o
mare aventură în care o va lua de la început. Atunci te poți
bucura cu persoana iubită în loc s-o jelești (sau să te jelești).
În cultura noastră îngrijorarea este chiar... romantică. Când
iubita îți spune: „Am fost foarte îngrijorată pentru tine“, te simți
iubit și îți face plăcere că ți se poartă de grijă. Dar gândește-te o
clipă! Vrei să ai alături pe cineva care-și face griji pentru tine
sau pe cineva care are încredere în puterea și priceperea ta?
Dacă ai fi fotbalist și ar trebui să bagi un gol, iar soția ți-ar face
galerie, ți-ar plăcea să stea pe tușă și să strige „O, Doamne, n-o
să reușească!“ sau „Hai, hai, ai reușit!“?

182
Antidotul îngrijorării este încrederea. Încrederea se opune fricii
și deschide drumul miracolelor. Cei dragi au mult mai multe
șanse de succes dacă le recunoști puterea, mai ales când nu au
încredere în ei. Prieten ți-e acela care își amintește cântecul tău
și ți-l cântă după ce l-ai uitat. Fii un astfel de prieten, pentru că
atunci veți reuși amândoi să depășiți falsele limite ale fricii.TE
CREZI MÂNTUITORUL?
Dacă ești de mult timp mamă, psiholog, medic, preot sau
profesor, te poți identifica atât de mult cu rolul tău de
„ajutător“, încât nici nu mai știi ce ești în afară de asta. Această
identitate, deși nobilă și importantă, devine o povară atunci
când vrei să fii un om ca toți oamenii.
La începutul carierei mele de consilier, credeam că trebuie să
am un răspuns pentru fiecare problemă care-mi era adusă la
cunoștință. Într-o zi, colegul meu de cameră mi-a spus că el și
prietena sa trec printr-o perioadă mai dificilă. Imediat mi-am
intrat în rol și am început să-i dau sfaturi. M-a privit în ochi și
mi-a spus: „Știi, Alan, nu trebuie să ai câte un răspuns pentru
tot ce-ți spun.“ Era exact ceea ce voiam să aud și m-am simțit
eliberat. Avea dreptate și de atunci am încetat să mai fiu
Domnul Știe-Tot. De obicei e mai bine să fii Domnul Prieten.
ETICHETEZI OAMENII?
Majoritatea etichetelor pun oamenii în poziții de inferioritate.
Astfel, poți fi catalogat după vârstă, sex, culoarea pielii, origine
183
etnică, poziție socio-economică, înclinații genetice, deși aceste
atribute reprezintă doar o mică parte din ființa ta. În fond,
astfel de clasificări ne abat atenția de la cine suntem în
realitate.
Psihiatrul William Parker nu dădea nicio importanță acestor
„etichetări“. Într-o zi, a intrat în cabinetul său o femeie cu un
dosar gros de zece centimetri care-i atesta boala psihică.
Doctorul Parker a pus dosarul alături, fără să-l deschidă. Și-a
tras un scaun lângă canapeaua pe care se întinsese pacienta și a
privit-o în ochi. „Rosemary, a început el, spune-mi ce te doare și
ce pot să fac pentru tine.“ Astfel a început un proces terapeutic
în care Rosemary era tratată ca un om normal. După câteva luni
de colaborare cu doctorul Parker, Rosemary progresase mai
mult decât în ani de zile de terapie și internări în instituții
speciale.
Administrativ vorbind, etichetările își au rostul lor. Doctorii și
psihologii nu pot fi plătiți de firmele de asigurări dacă nu te
includ într-o categorie. Adesea devii un simplu număr. Nu mai
ești „Mary“, ci o maniaco-depresivă sau, mai simplu, „317“.
Dacă, în loc de „317“, un psiholog ar raporta că „Mary este o
tânără sensibilă care încearcă să înțeleagă schimbările din viața
ei“, cererea sa de restituire a banilor ar rămâne fără răspuns.
Așa că trebuie să rămâi „317“. Începi să te consideri și tu un
„317“ și lumea care te întâlnește transferă asupra ta tot ceea ce

184
a auzit despre „317“. Astfel devii cu adevărat „317“. Așa se
întâmplă cu bolnavii de cancer, de SIDA, cu cei care fac herpes
sau orice altă boală cu multiple implicații (de obicei umilitoare).
E preferabil, așadar, să nu dai atenție etichetărilor care ți se
aplică și nici să nu le faci cunoscute tuturor. Numai astfel poți
avea o șansă reală de a le depăși.
Dacă vrei să ajuți pe cineva pe care l-ai plasat într-o anumită
categorie, renunță pentru că-ți faci rău și ție, și celuilalt.
Jumătate din procesul de vindecare nu poate fi etichetat, așa că
de ce te-ai mai implica? Un bun vindecător nu ține prea mult
cont de categorii și recunoaște potențialul pacientului său.
Folosește etichetările pentru că fac parte dinlumea în care
trăim, dar nu te lăsa dominat de ele. Fiecare om este un
Dumnezeu îmbrăcat în haine pământești croite special pentru
el. Încearcă să vezi dincolo de aceste straie și veți fi amândoi
mai fericiți.
ÎNCERCI SĂ SALVEZI LUMEA?
De-a lungul istoriei, fanaticii care au încercat să-și impună
credințele religioase, politice și morale au provocat numai
durere și suferință. În războaiele religioase și în timpul
Inchiziției au fost uciși mai mulți oameni decât în toate celelalte
conflicte. Iar cei care pretind că Dumnezeu e de partea lor sunt
foarte singuri.

185
Prozelitismul nu este de inspirație divină, ci pornește dintr-o
nesiguranță emoțională. Dumnezeu iubește, îngăduie,
apreciază și respectă. Sufletele pustiite caută să convertească.
Misticul creștin Thomas Merton spune în cartea sa New Seeds
of Contemplation: „Unul dintre primele lucruri pe care trebuie
să le înveți dacă vrei să devii contemplativ este să-ți vezi de
propriile treburi. Nimic nu e mai suspect, la un om care se vrea
sfânt, decât graba cu care dorește să-i reformeze pe ceilalți.“
Cel ce a descoperit adevărul nu are nevoie de aprobarea
semenilor. Dimpotrivă, iluminații se revelează în diversitate și
unicitate. Ei știu că muntele are multe poteci și dacă ne urmăm
fiecare calea cu credință ne vom întâlni cu toții în vârf. Dorința
de a face întreaga omenire să adopte aceeași religie sau
ideologie politică este o fantezie egoistă și denotă imaturitatea
puterii de înțelegere. Cu cât un om este mai aproape de
Dumnezeu, cu atât își va înțelege și-și va iubi mai mult semenii
fără a simți nevoia să le controleze comportamentul și credința.
Un spirit cu adevărat liber le permite și celorlalți să fie la fel de
liberi.
Prozelitismul pornește din partea de reptilă a creierului nostru,
își are originea în instinctul primar de turmă care proclamă: „Cu
cât avem o turmă mai mare, cu atât ne cresc șansele de
supraviețuire și puterea asupra dușmanilor.“ Această parte a
creierului definește forța prin grămadă, în timp ce ființa

186
superioară își extrage puterea din dragoste. (În filmul Matrix, un
hacker își descoperă adevărata identitate ca ființă spirituală
creativă în mijlocul unei lumi de iluzii bazate pe teamă. Numele
său este Neo (de la neocortex. Neo reprezintă partea creierului
care transcende limitele conștiinței). Adevărata spiritualitate nu
este trecerea pe răboj a animalelor din turmă. Dacă vrei să
descoperi siguranța spirituală, lasă jocul numerelor pe seama
conțopiștilor. (Un foarte bun preot mi-a spus cândva:
„Niciodată nu pune și casa la socoteală.“) Nu te gândi la câte
trupuri îți intră în biserică, ci la câtă bucurie le umple inima.
Hitler a convins milioane de oameni să-l urmeze, dar toți erau
niște nefericiți fără suflet.
Atunci când găsești religia sau calea spre o viață mai frumoasă,
vrei, din dragoste, să le împărtășești și celorlalți. Factorul-cheie
nu este însă dorința de a-ți face cunoscută descoperirea, ci cum
o faci. Ai încredere doar în cei care te urmează sau crezi că și
dacă adoptă o altă cale vă este la fel de bine și ție, și lor? Dacă
vezi că nu-i interesează sau că au găsit un alt drum, le poți
respecta decizia lăsându-i să meargă încotro vor fără caacest
lucru să vă afecteze prietenia? Dacă poți, înseamnă că ești sigur
de tine și de calea pe care mergi. Dar dacă te superi sau intrați
în conflict, nu ai ajuns încă la înțelepciunea pe care o cauți.
La originea dorinței de convertire se află un mecanism
psihologic defensiv, de proiecție din subconștient, care se

187
declanșează atunci când refuzăm să admitem anumite lucruri
despre noi înșine. Proiecția scoate afară ceea ce se întâmplă în
noi (la fel ca vocea hipnotizatorului) și atunci ni se pare că acel
lucru se întâmplă în altă parte. În final, proiecția generează
durere și derută pentru că încercăm să-i crucificăm sau să-i
mântuim pe cei din jur, dar nu pentru păcatele lor, ci pentru ale
noastre. Când ai ca ideal salvarea lumii, încerci, de fapt, s-o
cauți pe a ta. (A Course in Miracles pune următoarea întrebare:
„Poate fi salvată lumea dacă tu nu ești?“) Dacă nu vrei să-ți
înfrunți umbrele din suflet, atunci încerci să scapi lumea de răul
pe care-l proiectezi asupra unui om sau a unui grup (ca Hitler cu
poporul evreu) sau să-i faci pe toți să te urmeze pentru că ești
cel mai tare.
Am întâlnit un om care descoperise de curând watsu, un masaj
foarte plăcut și relaxant în apă. Omul era extrem de încântat de
experiența sa și mi-a spus: „Scopul meu e ca toți oamenii din
lume să facă un tratament watsu.“ M-a mirat modul lui de
exprimare. Dacă scopul lui în viață este masajul în apă la nivel
mondial, n-o să-i fie prea ușor. În primul rând, este imposibil
pentru că ar fi necesare șase miliarde de băi pentru întreaga
populație a globului. În plus, nu toți vor un watsu. Nu toți au
nevoie de un watsu. Deși s-ar putea să fie foarte benefic pentru
multă lume, visul cunoștinței mele era irealizabil.

188
De fapt, omul meu voia să transmită următorul mesaj: „Acest
tratament mă face să mă simt atât de bine, încât vreau să mă
simt tot timpul bine.“ Așadar, el voia să-și amelioreze propria-i
lume, pe care o confundase cu întreaga lume. Prin proiecție,
mintea sa tradusese dorința de liniște interioară prin dominația
masajului în lume. Prietenul meu ar avea însă mai mult succes
dacă, în loc să-ți dorească să facă masaj cu toate popoarele
lumii, și-ar concentra energia pentru a-și păstra atitudinea
pozitivă. Atunci, dacă ar vrea să răspândească un astfel de
masaj ar avea mai multe șanse, iar el ar trăi din plin. Realizarea
visului său nu ar depinde, astfel, de acțiunile celorlalți, ci doar
de el.
Dacă ai găsit ceva care ți se potrivește și ești cuprins de
entuziasm, devii o reclamă vie a acelui lucru și oamenii te vor
urma fără să-i obligi. Vor observa cu toții strălucirea ta și te vor
întreba ce ai făcut. Atunci vei fi în măsură să le spui, dar nu uita
că vorbele constituie ultimul element al mesajului pe care-l
transmiți. Mesajul ești chiar tu. Prin ceea ce ești convingi mai
mult decât prin reclama pe care o faci. Tu ești propria-ți
reclamă.
Am tot respectul pentru programele în doisprezece pași (de
exemplu, Alcoolicii Anonimi – AA), care reprezintă una dintre
cele mai eficiente modalități de recuperare din epoca noastră.
Acestea au avut rezultate reale și de durată, iar numărul

189
membrilor lor se ridică la câteva milioane. Unul dintre
principiile AA este „Politica noastră de relații publice se bazează
mai mult pe atragere decât pe promovare.“ Nu au nevoie să-și
facă reclamă sau să manipuleze oamenii pentru a li se alătura:
calitatea serviciilor pe care le oferă este atât de evidentă, încât
îi atrage automat pe cei care au nevoie de ele șiei vin pentru că
așa vor. Când te trezești dimineața într-un pat străin, acoperit
de propria-ți vomă și nu-ți amintești cum ai ajuns acolo, ceva
din tine țipă: „Nu mai merge! Am nevoie de ajutor!“ Atunci ești
„copt“ și te prezinți la AA cu convingere și din voință proprie.
Acolo primești ajutorul de care ai nevoie.
Un alt motiv al succesului AA este structura simplă a
organizației: instituția există pentru a-și servi membrii, nu
angajații. Nu este condusă de oameni aroganți sau egoiști, ci de
principii și acesta este și motivul pentru care are un succes atât
de mare.
Unele religii pun mare accent pe prozelitism și au nevoie de
credincioși care să convertească oameni din toată lumea.
Convertirea păgânilor poate părea un obiectiv real și urgent cu
care să fie de acord toți adepții unei religii. Acordul lor însă nu
reprezintă neapărat nici realitatea, nici normalitatea – mai ales
când e vorba despre o sectă. Întrebați-i pe membrii Porții
Cerului din Jonestown. De fapt, nu îi mai puteți întreba pentru

190
că sunt morți cu toții. Iar când au fost descoperiți de poliție
purtau cu toții același fel de teniși!
Dacă îți închipui că menirea ta este să convertești suflete, nu
uita că cel mai puternic mod de convertire a unui suflet este să-
i aduci bucurie – nu ceea ce decizi tu că ar trebui să fie bucurie,
ci așa cum alege el. Dacă poți ajuta pe cineva să-și găsească
liniștea, să nu-i mai fie teamă, să-și recunoască plenitudinea, îi
faci cel mai mare serviciu. Amenințarea cu pedeapsa, damnarea
și arderea în iadul veșnic nu aduce nici liniște și nici ușurare. Nu
poți induce cuiva o stare de bine înspăimântându-l, ci iubindu-l.
O dată, nerăspunzând încercărilor cuiva de a mă converti,
acesta mi-a spus: „Mă voi ruga pentru sufletul tău.“
„Mulțumesc, i-am răspuns, apreciez orice rugăciune pentru
binele meu.“ Mă întreb totuși dacă n-ar fi făcut mai bine să se
roage pentru propriul suflet și pentru a-și găsi fericirea care nu
depinde de aderarea mea la credința lui. Nu are importanță de
la ce ești salvat, ci pentru ce.
Acum mulți ani am participat la un seminar de la care am
învățat foarte mult. Spre sfârșitul programului, s-a insistat tot
mai tare pe atragerea de noi membri. Ni s-a spus că vom
demonstra că am înțeles ceea ce ni se predase aducând la
următorul seminar cât mai mulți oameni. Așadar, dacă ne
însușisem foarte bine lecția, trebuia să aducem o mulțime de
lume. Am vrut să arăt că prinsesem lecția și să-mi invit cât mai

191
mulți prieteni la următorul eveniment. Când am ridicat
telefonul să-l sun pe primul, am retrăit senzația pe care o mai
avusesem o singură dată în viață: când am fost hipnotizat.
Brusc, mi-am dat seama că nu telefonez pentru că așa vreau, ci
pentru că fusesem „programat“ să dau acele telefoane și
acționam ca un robot. Am pus imediat receptorul jos și m-am
oprit. Mai târziu, când am fost întrebat despre program, l-am
lăudat foarte mult și le-am recomandat prietenilor mei să
participe, fără însă a încerca să-i conving.
Un înțelept le-a mărturisit ucenicilor săi: „Am fost vrăjit și acum
sunt într-o dilemă îngrozitoare: jumătate din învățăturile mele
reprezintă cea mai curată înțelepciune, pe care, dacă o puneți
în practică, vă va aduce iluminare totală. Cealaltă jumătate nu
sunt decât prostii, pe care, dacă le puneți în practică, vă vor
distruge viața. Problema este că nu știu care jumătate e bună și
care e proastă.“ Așa se întâmplă cu multe secte și organizații:
oferă nestemate de preț în ambalaje de doi bani. Cum le
separi?Dacă vrea să te convertească cineva, trebuie să-ți
mărturisești credința și să impui limite. Fă acest lucru cu
dragoste și bunăvoință, pentru că dacă reacționezi cu supărare
și resentimente îl faci și mai insistent. Am un prieten care a ieșit
dintr-o sectă acum douăzeci de ani și încă mai primește scrisori
de acolo. Dacă poți să spui un „nu, mulțumesc“ sincer ai învățat
ceva foarte important și vei fi liber.

192
Uneori, îmi sună la ușă adepții unor secte care încearcă să mă
convertească, să discute cu mine sau să-mi ofere pliante. Îi salut
cu amabilitate, le mulțumesc pentru că au venit și le spun că-i
respect pentru că-și urmează credința. Nu accept nicio
dezbatere teologică cu ei. Dacă sunt ocupat, le spun. Dacă nu,
vorbim câteva minute despre vreme, grădina mea sau despre
câine. Discutăm despre lucruri pe care le avem în comun și care
ne bucură. Le urez să aibă o zi bună. După ce pleacă, apreciază
că au avut o întâlnire pozitivă: cineva a fost amabil și nu le-a
trântit ușa în față. Și eu mă simt bine pentru că am stat de
vorbă cu ei. Nu am aderat la religia lor, nici ei la a mea, dar, ca
oameni, am petrecut împreună o clipă plăcută. Toată lumea are
de câștigat!
TE CĂSĂTOREȘTI CU CINEVA SPERÂND CĂ SE SCHIMBĂ?
Se spune că femeia se mărită cu speranța că soțul se va
schimba, iar bărbatul cu speranța că soția nu se schimbă
niciodată. Mulți oameni (de ambele sexe) se căsătoresc sau
intră în parteneriate de afaceri plini de speranță că vor reuși să-
și îndrepte partenerul, odată contractul semnat.
După ani de zile de consiliat femei care s-au căsătorit ținând
pumnii strânși, vă pot spune că povestea lui Pygmalion nu ține.
Când e vorba de căsătorie, rămâi cu ce vezi și cu ce ai luat. Așa
că, fă pasul numai după ce ești sigur că vrei să rămâi cu cel ales
așa cum este. Nici nu vă imaginați câte femei mi-au spus că sunt

193
sigure că, dând dovadă de multă dragoste, cu mult efort și
hotărâre, își vor face viitorii soți să nu mai bea, să nu mai
meargă la petreceri sau să nu mai lucreze paisprezece ore pe zi.
De multe ori însă, comportamentul respectiv s-a accentuat
după căsătorie.
Romanele și filmele creează iluzia că, odată cu punerea
verighetelor pe deget, totul se schimbă și viața va fi minunată.
N-ați vrea să aveți câte un dolar pentru fiecare film pe care l-ați
văzut și care se sfârșește cu mult dorita scenă a căsătoriei? (Și
câte doi pentru fiecare film în care iubitul plouat sau transpirat
își smulge iubita din fața altarului chiar în clipa în care ar trebui
să se mărite cu tipul pe care nu-l iubește?) În filmul vieții,
căsătoria nu înseamnă sfârșitul, ci începutul. Nu este adevărat
că „dacă l-aș putea face să zică «da», s-ar rezolva totul“. Un soț
sau o soție nu este un pește pe care-l prinzi și-l duci acasă să-l
prepari, ci o persoană vie, care respiră, cu intenții clare și cu
liber-arbitru. Iar tu, partenerul tău și relația voastră sunteți
procese în desfășurare și puteți realiza lucruri minunate în viață
dacă vreți amândoi. Nu-ți poți însă impune voința; aceasta se
naște din inimă.
O relație sau o logodnă stabilă este cel mai bun indicator al unei
viitoare „case de piatră“. Bineînțeles, în timp, mai crești,
evoluezi și te așezi, dar înainte de a se întâmpla aceste lucruri,
trebuie să se schimbe ceva în unul dintre voi sau în amândoi.

194
Nu-ți propune să-ți „modelezi“ partenerul pentru că ai dreptul
și puterea de a teschimba doar pe tine. Trebuie să-i permiți să
fie ceea ce este și abia atunci vei fi catalizatorul care-l va face să
se schimbe. Dar – atenție! – nu-ți lăsa partenerul să fie el însuși
în ideea că va deveni alt om. E preferabil să devii tu alt om
pentru că e mai bine să iubești decât să pretinzi.
ÎNCERCI SĂ-ȚI FACI COPIII SĂ DUCĂ VIAȚA PE CARE LE-AI ALES-
O?
Pentru că sunt „ai tăi“ prin naștere, poți fi foarte tentat – și
chiar să crezi că ai dreptul și responsabilitatea – să-i faci să
trăiască așa cum vrei. Însă aceste suflete mari în trupuri mici vin
pe lume cu viața lor și cel mai mult îi ajuți (și te ajuți)
îndrumându-i să-și găsească propriul drum și să-l urmeze.
Uneori, intențiile lor coincid cu ale tale, de cele mai multe ori
însă, nu.
Dacă te încăpățânezi să-ți obligi copiii să intre în tiparul pe care
l-ai pregătit, viața ta, dar și a lor vor fi presărate de țepe. Nu
uita că și menirea lor este de a te învăța, la fel cum este a ta de
a-i învăța pe ei. Poate chiar mai mult. Tu trebuie să înveți să le
dai drumul, iar ei să fie demni de încredere.
Poți încerca să faci dintr-un copil ceea ce vrei, dar, când va
crește, va avea nevoie de psiholog. Lasă-l să-și urmeze drumul
și răsplătește-l atunci când este el însuși, nu când este de acord
cu mama sau cu tata. Iubește-l necondiționat și într-o zi va
195
învăța că, pentru a-și împlini visurile, trebuie să-și prețuiască
unicitatea. Ajută-l să învețe această lecție, modelându-te după
el. Părinții mei nu m-au apreciat pentru că spuneam ceea ce
gândesc, ci pentru că spuneam ceea ce voiau ei să audă. Abia la
treizeci și cinci de ani am descoperit că ajung mai departe dacă
sunt onest decât dacă mă prefac. Adaptabilitatea este
importantă, dar nu cu prețul autenticității. Copilul trebuie să fie
în stare să spună „nu“ când e nevoie. Dacă îi asculți „da“-ul, îi
respecți „nu“-ul, și ei ți-l va respecta pe al tău. Iar respectul
arătat copilului este cel mai sigur mod de a te face respectat de
acesta.
Nu-ți considera copilul ca o tablă goală pe care trebuie să scrii,
ci ca pe un dar pe care trebuie să-l despachetezi. În corpul lui
mititel sălășluiește geniul: ajută-l să-l scoată la lumină. Succesul
este mai degrabă exprimare decât imprimare. Nu toată lumea
trebuie să meargă la facultate sau să-și ia un soț (soție) de
aceeași religie. Dacă vei forța mai mult, vei întâmpina rezistență
mai mare. Cu cât vei fi mai îngăduitor și plin de apreciere, cu
atât îți va fi mai bine și veți avea o relație extraordinară.
Da, sigur, vrei să-i insufli copilului valori reale și pentru asta e
nevoie de educație, disciplină și impunerea anumitor limite. Ce-
ar fi să lași totuși aceste lucruri pentru fundal și să-l lași să-și
manifeste plenitudinea? Bunele deprinderi alcătuiesc baza de
lansare a harului unicității. Așa că, așază puntea de semnalizare,

196
fă un pas înapoi și lasă-l să decoleze.ÎNCERCI SĂ PROFIȚI DE
PRIETENI?
Marketingul în rețea este un concept extraordinar. Am
participat la câteva astfel de planuri de marketing și am profitat
de ele. Este minunat să oferi lucruri de calitate, să-ți ajuți
prietenii și să câștigi în același timp.
Nu trebuie însă să începi să-ți tratezi prietenii ca pe simple
elemente pentru extinderea afacerii. Nu uita că sunt oameni, că
au dreptul să aleagă liberi și că tu îi informezi pentru a-i ajuta.
Dacă te apuci să le ții predici, să le arăți tot felul de statistici
despre diverse nenorociri care s-ar putea întâmpla dacă nu-ți
cumpără produsul, sau să-i torturezi cu insistențe, nu-i vei
convinge, nu vei vinde, iar prietenia voastră va înceta definitiv.
Imaginează-ți următorul scenariu: E seară, stai acasă și te uiți
relaxat la televizor, când sună telefonul. Ridici și auzi o voce
străină care te salută.
– Bună, Terry.
– Da?
– Sunt Julius.
– Julius?
– Julius Schlemmermeir.
– Care Julius?
197
– Julius Schlemmermeir! Nu-ți amintești că am făcut împreună
practică la Big Benny’s Boat Burger după anul I? Mi se tot lipea
cașcavalul topit de bretele și m-au dat afară pentru că făceam
impresie proastă asupra clienților.
– A, da, cred că-mi amintesc. Ce mai faci?
– Foarte bine, Terry, chiar foarte bine. M-am gândit la tine și
mi-am zis să te sun.
– Ești foarte drăguț, Julius. Cum m-ai găsit, pentru că m-am
mutat din Blowing Rock acum douăzeci de ani?
– Da, știu. Vărul meu este detectiv particular și îmi mai face din
când în când câte o favoare... Auzi, Terry, mi s-a întâmplat ceva
extraordinar și aș vrea să-ți spun și ție.
– Ce anume?
– E păcat să-ți spun la telefon. Ce-ar fi să ne întâlnim într-o zi
după slujbă și să bem ceva?
– Nu știu ce să zic, Julius. Mi-e cam greu cu ambele picioare
amputate.– Fii serios, Terry, doar nu te lași doborât de un fleac.
Fă-ți și tu de cap un pic! Mai știi reclama de la Big Bob: Intră să
mănânci dacă nu vrei să murim amândoi de foame?
– Bine. Ești în oraș?
– Nu, dar pot să vin. Aș putea să vin cu avionul la Anchorage
marți după-amiază.
198
– Vii în Alaska doar să mă vezi?
– Ne aducem aminte de vremurile bune.
Marți după-amiază intri la Big Benny’s unde te așteaptă Julius
cu un biblioraft gros pe masă. O clipă te întrebi dacă o fi chiar
el. Pare fericit să te vadă și te ajută să te strecori mai ușor cu
scaunul cu rotile. Te uiți să vezi dacă mai are cașcaval pe bretele
și, spre ușurarea ta, a depășit faza. Ochii îi sunt însă cam
inexpresivi. Poate din cauza zborului lung. Sau poate că nu este
obișnuit cu serile geroase de la sfârșitul lui ianuarie din Alaska.
Beți câteva beri și încerci să găsești niște lucruri în comun
despre care să discutați. Nu prea merge. Apoi Julius trage
dosarul mai aproape și începe.
– Iată ce lucru minunat mi s-a întâmplat.
– Da, sigur. Ce?
– Servicii funerare preplătite.
– Servicii funerare preplătite?
– Da, Terry. Este cel mai uimitor lucru! Toți pe care îi cunosc au
intrat în afacere și fac bani buni. Unul dintre prieteni a renunțat
la slujba lui de președinte al Statelor Unite și lucrează acasă: stă
la birou, în haine de casă, și se uită cum îi intră cecurile. De la
cincizeci și opt de cenți în prima lună a ajuns la trei miliarde în
următoarea și ăsta e doar începutul!

199
– Adevărat?
– Adevărat! Îți spun că asta e șansa ta să te aranjezi pe viață.
Julius schițează un zâmbet cam îndoielnic. Oare de ce-ți
amintești de Jack Nicholson?
– Uite, Julius. Am văzut într-o seară la televizor o reclamă
despre afacerea asta, prezentată de un vietnamez, Won Woppa
Scam. După o săptămână, l-am văzut înhățat de poliție și
acoperindu-și fața cu haina. Nu e vorba despre aceeași
persoană?
– Nu, nu se poate. Probabil îl confunzi.
– Poate. Și cum funcționează sistemul ăsta?– Aici e partea
grozavă, Terry! Funcționează de la sine. Îți convingi prietenii să
comande aceste sicrie de firmă și primești un procent pentru
fiecare bucată. Uite aici, se pot comanda sicrie cu emblema
Calvin Klein pentru doamne, Izod pentru jucătorii de golf, sau o
poză cu Liberace pentru cei cu preferințe alternative. Iar aici,
este un buton care activează un cip pe care te-ai înregistrat
mulțumindu-le celor care au venit la priveghi. Vezi? Iar dacă
sicriul este livrat imediat, mai ai un comision de 5%.
– Ce poate face cineva cu un sicriu înainte de a muri? Nu e
puțin cam morbid?
– Aici vine partea frumoasă, Terry. Dacă îl iau acum, fabricantul
instalează în sicriu, fără niciun ban în plus, un pat de apă. De ce
200
să mai tăiem copacii, când se poate dormi în același pat o
noapte sau o veșnicie?
– Nu știu, Julius, pare cam deplasat. De fapt, eu mă gândeam să
fiu incinerat.
– Nicio problemă, Terry. Ne-am gândit și la asta. (Julius dă
câteva pagini și-mi arată niște fotografii.) Avem și urne de
firmă. Dacă vrei, ți se poate monta și fotografia în același preț.
Designerii noștri fac și mici retușuri, o șuviță de păr, bărbie mai
fermă, știi tu, să-și amintească lumea de tine în cea mai bună
formă. Îți spun că tipii ăștia s-au gândit la toate.
– Și bănuiesc că dacă o iau acum o pot folosi și drept casetofon.
– Ha, ha! Hai că-i bună, Terry! Cred că ai avea rezultate
excelente. Oricum, nu ești prea departe de adevăr. Uită-te aici
în dreapta, la urna de sus. Vezi compartimentele astea mici
dinăuntru?
– Mda.
– Locul ideal pentru a-ți ține mobilul personal, telecomanda și
bateria de la laptop. Toate se pot încărca peste noapte prin
fundul urnei. În plus, dacă semnezi acum, includ și un soft de
contabilitate. Nu poți să spui nu!
Vi se pare cunoscut? Iată o modalitate de a-ți bate joc de o
prietenie. În schimb, am cumpărat produse prin acest sistem de
la oameni al căror entuziasm vorbea de la sine. Nu am simțit
201
nicio clipă că încearcă să mă forțeze să iau ceva; erau însă
foarte fericiți că au descoperit un lucru atât de bun pentru ei,
încât voiau ca și cei pe care-i iubesc să se bucure de
descoperirea lor. Nu uita că cel mai valoros atu de care dispui
când vrei să faci o vânzare este energia pe care o ai. Cuvintele și
tehnica se situează pe locul doi. Acționează cu convingere;
încrede-te în legea atracției care te aduce lângă oamenii de la
care ai de câștigat; vorbește-le din inimă; fii convins că bunul-
simț al clienților îi va îndemna să aleagă ceea ce trebuie și
pornește la drum.
Cunosc un preot celebru care a reușit să motiveze mulți oameni
să trăiască mai fericiți și să ducă o viață mai sănătoasă. Când
cineva l-a întrebat: „Care este secretul succesului
dumneavoastră?“, a răspuns: „Îmi dau pur și simplu foc și
oamenii se uită cum ard.“ În loc să dai foc soției, copiilor,
prietenilor sau clienților, aprinde-ți propria flacără.Bucuria pe
care o simți lăsându-i să fie ei înșiși va fi atât de intensă, încât
ajungi să te întrebi de ce ai vrut să-i schimbi. Și atunci nu
trebuie să-i mai tragi după tine pentru că vei fi fericit să mergeți
alături.
În clipa în care a văzut-o pe Cathy, Jerry s-a îndrăgostit de ea.
Reprezenta tot ce-și dorea de la o femeie și chiar mai mult.
Cathy era atât de minunată, încât Jerry se pierdea cu totul în
preajma ei: genunchii îi tremurau, iar mintea o lua razna. Își

202
dorea foarte mult să-i ceară o întâlnire, dar îl reținea teama că
nu este destul de bun pentru ea. Dacă ar fi invitat-o în oraș și ea
l-ar fi refuzat, ar fi fost nenorocit. Așa că a devenit amicul lui
Cathy: o mai suna din când în când, se mai întâlneau uneori...
Nu era exact ceea ce-și dorea Jerry, dar se simțea bine cu acest
tip de relație; putea fi în compania femeii visurilor sale fără
stresul unei legături care ar fi putut deveni dureroasă și ar fi
putut-o îndepărta pe Cathy din viața lui.
În cele din urmă, după luni de zile de ezitări, Jerry n-a mai
suportat. Și-a adunat tot curajul, i-a spus lui Cathy că o place și
i-a cerut o întâlnire. Fata a acceptat, iar Jerry era cel mai fericit
om de pe pământ.
Încă nevenindu-i să creadă, Jerry a sunat la ușa lui Cathy la ora
7, vineri seară. Ea i-a deschis; era superbă. L-a îmbrățișat și i-a
făcut cadou un exemplar al cărții ei favorite. El i-a mulțumit și a
condus-o la mașină, apoi a pus cartea în torpedou. S-au
îndreptat spre Manhattan, unde Jerry a dus-o la teatru și apoi la
un restaurant.
Totuși, seara n-a fost un succes – nu pentru că s-ar fi întâmplat
ceva, ci pentru că Jerry era foarte încordat. Îl place? Oare vor
mai ieși împreună? Ar putea avea o relație? Oare va
corespunde sexual? Neliniștea îl împiedica să se bucure din plin
de prezența lui Cathy și să îi acorde toată atenția. La despărțire
și-au spus „Noapte bună“ și Jerry a plecat acasă foarte

203
deprimat. Își dădea seama că fiind atât de stresat făcuse o
impresie proastă asupra fetei și că o dăduse în bară. Se simțea
foarte prost și a decis să nu o mai sune pe Cathy. Teama
transformase presimțirea în realitate.
Au trecut zece ani și Jerry n-a mai văzut-o niciodată pe Cathy.
La un an de la întâlnirea lor a auzit că se mărită. El a mai avut
câteva relații, dar niciuna nu se compara cu ceea ce își imagina
că ar fi putut trăi cu Cathy. Într-o zi, l-a sunat Hal, un vechi
prieten, care l-a anunțat trist că a murit Cathy. Cancer la creier.
Înmormântarea urma să aibă loc marți. Hal i-a spus că încă mai
are cartea pe care Jerry i-o împrumutase cu ani în urmă, cea pe
care i-o dăruise Cathy la întâlnirea lor.– Jerry, ai citit scrisoarea
dinăuntru? l-a întrebat Hal.
– Ce scrisoare?
– Cathy a pus în carte o scrisoare pentru tine. E tot acolo, de
când mi-ai dat cartea.
– N-am deschis niciodată cartea, răspunse Jerry. Ce scrie?
– N-am deschis-o. E pentru tine.
– Deschide-o, te rog, și citește-mi-o.
Hal a deschis scrisoarea și i-a citit lui Jerry conținutul:
– „Jerry, acum sau niciodată. Cathy.“

204
Oricât ar părea de ciudată această întâmplare, este adevărată.
Jerry n-a ajuns să fie niciodată cu Cathy, crezând că nu merită o
femeie ca ea. Ea însă a crezut. Fiecare dintre noi avem o Cathy –
o imagine a cât de minunată ne-ar putea fi viața; o relație
extraordinară; o casă de vis; o carieră plină de succes; prieteni
buni; călătorii în locuri exotice; realizări artistice; sănătate și
bunăstare.
Un prieten m-a întrebat ce aș face dacă aș primi cadou 547600.
Am înșirat imediat o listă cu lucrurile pe care le-aș cumpăra.
Atunci el mi-a spus că nu se referă la bani, ci la minutele dintr-
un an – mult mai valoroase decât banii. Ne socotim cu grijă
banii, dar acordăm mult mai puțină atenție felului în care ne
folosim timpul – sau, și mai important, felului în care ne folosim
spiritul în tot acest timp. Fiecare moment este o ocazie de a ne
hrăni sufletul, iar calitatea vieții noastre depinde de cât de mult
îi permitem vieții să ne iubească.
Important este ca ceea ce e important
 să rămână la fel de
important tot timpul.
„Dacă aș avea două pâini, aș vinde una și mi-aș cumpăra
zambile pentru suflet“, spunea un mistic persan. Îngrijirea și
hrănirea sufletului sunt mult mai importante decât toate
celelalte eforturi pe care le depui pentru că totul depinde de
ele. Atunci când sufletul e hrănit cum se cuvine, te simți
minunat; sănătatea îți este înfloritoare; ai energie și entuziasm;

205
relațiile cu ceilalți îți aduc satisfacții și tot ceea ce faci e un
succes. Dacă sufletul nu îți este bine hrănit, nu reușești în nimic.
Te simți oribil; te irită toate fleacurile; te cerți mereu cu cei din
jur; ai tot felul de plictiseli financiare; pierzi mai mult timp la
serviciu încurcând lucrurile, iar viața sentimentală este un fel de
film de groază, dramă epică sau lipsește cu desăvârșire.
Desigur, poți brava și poți prosti multă lume, dar dacă ești
pustiit pe dinăuntru și te doare sufletul, nimic din ceea ce faci
nu-ți va aduce satisfacția pe care o cauți.
Când îți dai seama că sufletul ți s-a uscat, oprește-te și fă orice
pentru a-l regenera. Ieși din casă. Invită-ți cel mai bun prieten la
restaurantul preferat. Plimbă-te pe plajă și savurează momentul
magic în care soarele sărută oceanul. Fă un masaj complet
cuuleiuri aromatice. Închiriază casete cu filmele preferate, ia-ți
o găleată de floricele și organizează-ți propriul festival de film la
un sfârșit de săptămână. Ia-ți vacanța pe care ai tot amânat-o.
Admiră-ți umbra în lumina lunii. Indiferent ce faci pentru a te
simți bine, va schimba tot ceea ce faci. Sau, cum spune Ally
McBeal, „Când mănânc jeleuri mă simt mai bine. Nu-mi cereți o
explicație științifică.“
Considerăm înfometarea o problemă fizică, când, de fapt,
aceasta e generată de foamea spirituală. Am văzut cu toții
fotografiile sfâșietoare ale copiilor care mor de foame în Africa,
cu burți mari și ochi imenși, triști. În fiecare zi însă întâlnim pe

206
stradă oameni sătui fizic, dar cu sufletul vlăguit. Nu le acordăm
atenție pentru că acceptă înfometarea sufletului ca pe un mod
de viață. Poți fi foarte bogat, dar îngrozitor de flămând spiritual.
Sau te poți hrăni modest, dar să te simți în al nouălea cer. A
învăța să-ți hrănești sufletul este una dintre cele mai
importante lecții ale vieții.De ce îți înfometezi sufletul?
 Ce poți
să faci?
 Ești prea ocupat?
M-am gândit să fac un afiș foarte mare pe care să scriu: Dacă te
grăbești spre nicăieri, nu ajungi niciunde. Îți poți ocupa tot
timpul și câștiga lumea întreagă, dar îți pierzi sufletul. Dacă ești
depășit și te-ai angajat în mai multe decât poți duce, oprește-te
și acordă-ți un răgaz. Ești oare o ființă umană sau o acțiune
umană? „Viața înseamnă mai mult decât viteză.“
Există două feluri de „ocupare“: unul te înalță, altul de doboară.
Pe măsură ce trece ziua, energia îți sporește sau ești din ce în ce
mai epuizat? Când fac ceva cu plăcere, mă simt mult mai plin de
viață la sfârșitul zilei decât atunci când am început. În alte zile,
sunt sfârșit. Acest lucru nu depinde însă de cât de mult lucrez, ci
de ceea se simt în timp ce lucrez.
Gradul nostru de ocupare nu e o plasă în care ne prinde
Universul suprasolicitant, ci opțiunea fiecăruia. În orice caz,
putem controla în mai mare măsură decât credem nivelul de
ocupare și stresul la care duce aceasta. Doi factori determină

207
gradul de ocupare și dispoziția sufletească din final: 1)
Activitățile pe care le alegi; 2) Cum le abordezi.
Dacă decizi sau ești de acord să faci ceva, poți consuma mai
mult timp și energie decât ai anticipat pentru că puține lucruri
se dovedesc a fi ceea ce par la prima vedere. Așadar, acordă-ți
spațiu de rezervă. („Dacă nu ai o cameră destul de încăpătoare
pentru un elefant, nu te împrieteni cu un dresor de elefanți“,
spune un proverb.) Fă proiectul așa cum trebuie, alocându-ți
timp și pentru pregătire. (Uneori pregătirea poate dura mai
mult decât proiectul propriu-zis.) Nu degeaba se spune că
proiectele de refacere sau de reconstrucție pot costa de două
ori mai mulți bani și timp. Acest lucru nu e neapărat rău, dar nu
trebuie să fii luat prin surprindere. Lasă-ți întotdeauna o marjă
de timp.
Răsplata pe care ți-o aduce finalizarea unui proiect este dată și
de relația pe care o dezvolți cu proiectul respectiv pe parcursul
derulării sale. Dacă îi acorzi răgaz și i te dedici în totalitate,
fiecare clipă este o ocazie de identificare cu activitatea pe care
o depui. Rezultatul muncii tale va purta astfel amprenta
dragostei cu care te-ai implicatși îi va binecuvânta pe cei cărora
le este destinată. În epoca produselor în serie, a lanțurilor de
magazine și a fast-food-urilor, ce binecuvântat este produsul
muncii manuale! Fă din viața ta un dar unic, oferit cu dragoste,
și generațiile următoare vor avea ce să moștenească!

208
Întotdeauna poți face și un pic
 mai puțin decât crezi.
Oricine poate face o mulțime de fleacuri cu superficialitate, dar
un maestru investește timp și dragoste în realizări puține. Fii un
astfel de maestru. Din cauza tehnologiei zilelor noastre, care ne
permite să realizăm foarte repede unele lucruri, nu mai avem
răbdare să ne bucurăm de ceea ce facem sau să facem ceva
impecabil. Ne grăbim să trecem mai departe. Ritmul societății
în care trăim se măsoară astăzi în biți. Compania mea telefonică
permite doar patru apeluri și apoi introduce automat căsuța
vocală. Așadar, cam cincisprezece secunde. Dacă nu sunt în
casă sau sunt sub duș, trebuie să sar ca un arc să răspund. Într-
un sondaj realizat pe un eșantion de tineri sub douăzeci și cinci
de ani se punea următoarea întrebare: „Când îi telefonezi unui
prieten, de câte ori lași să sune înainte de a închide?“ „De două
ori“, au răspuns majoritatea. Într-un alt sondaj erau întrebate
cupluri: „Care sunt cuvintele pe care le folosiți cel mai des?“
Înainte de căsătorie cele mai multe răspunsuri au fost „Te
iubesc.“ Cuplurile căsătorite au răspuns cu precădere „Unde-i
telecomanda?“
Fă cât poți de mult,
 dar păstrează-ți sufletul intact.
Dacă începi să te simți extenuat, irascibil sau critic înseamnă că
ai mers prea departe. Majoritatea oamenilor au chiar simptome
fizice care îi anunță că încep să-i lase bateriile. O durere de gât,
de cap, o criză de hemoroizi pot fi modalitatea prin care

209
Universul ne alertează că suntem stresați. În loc să muncești și
mai abitir sau să înlături simptomele cu medicamente, trebuie
să te oprești și să te refaci. Realimentează-ți sufletul și ia-o de la
început.
Dacă totuși trebuie să faci lucruri care nu-ți dau răgaz, încearcă
să-ți păstrezi buna dispoziție. Nu uita să-ți evaluezi energia
înainte de a porni la treabă. Când faci lucrurile în grabă, nu
simți nicio bucurie și îți pui singur bețe în roate. Agenda este un
instrument de navigare, nu un laț pe care să ți-l strângi în jurul
gâtului. Poți trece orice pe lista de lucruri care trebuie făcute,
dar dacă sufletul îți tânjește după o gură de aer, toate eforturile
sunt în zadar. În loc să notezi ce ai de făcut, scrie cine vrei să fii
și cum vrei să te simți în timp ce faci toate acele lucruri. Ceea ce
cauți trebuie să fie de ordin spiritual, nu material. Pune sufletul
pe primul loc și vei avea succes spiritual și material.
Mulți oameni își fac de lucru pentru a nu se gândi la ceea ce
simt. Ei nu vor să înfrunte problemele din viața lor și pentru
asta generează un șir nesfârșit de întâlniri, comisioane și
proiecte, totul pentru a evita să rămână cu ei înșiși. Spun că nu
au timp să vadă ce-i doare pentru că sunt prea ocupați, dar
motivul pentru care sunt atât deocupați este că nu vor să vadă
ce-i doare. Și astfel, durerea devine mai profundă. „Toate
problemele omului au la origine neputința sa de a sta liniștit și
singur într-o cameră“, era de părere Blaise Pascal.

210
Bineînțeles că refuzăm să ne recunoaștem dependența față de
muncă. Există numeroase programe sau grupuri de sprijin care
încearcă să ne scape de dependența de alcool, droguri, sex,
jocuri de noroc, datorii, dar nu există nimic pentru cei
dependenți de muncă sau de „ocupare“, deși numărul lor
depășește cu mult celelalte grupuri luate separat. S-ar putea ca
viața la cote maxime să fie tipică, dar nu e deloc firească. Am
ajuns chiar să considerăm dependența de muncă drept
normală, respectabilă. Dacă te duci beat la serviciu în fiecare zi,
atragi imediat atenția și ești concediat sau îndemnat să cauți
ajutor. Dacă însă muncești douăsprezece ore pe zi, îți reduci la
minimum viața personală și lipești bilețele pe ecranul
televizorului de la hotel pentru a-ți aminti în ce oraș te afli,
nimeni nu găsește acest lucru anormal. Alergi ca un nebun prin
tot orașul, bagi viteză și treci pe galben, ții volanul cu o mână și
formezi numere pe mobil cu cealaltă, încercând, în același timp,
să strângi bine între coapse paharul cu cafea tare pentru a nu-ți
periclita eventualii urmași. Te mândrești cu câte lucruri faci și te
simți ratat dacă nu reușești să-ți verifici e-mailul pe linia 1, să
vorbești în același timp cu șeful pe linia 2 și cu iubita la mobil.
Tocmai atunci bate și cineva la ușă, iar când te întorci uiți cu
cine vorbeai pe fiecare din linii. STAI O CLIPĂ! Chiar te simți
bine? Oare te-ai născut ca să trăiești așa? Dacă faci asta tot
restul vieții, cum te vei simți la sfârșitul ei? Să fie asta viață?

211
Am citit odată un interviu cu dr. Stephan Rechtschaffen,
director general la Omega Institute, autorul cărții Timeshifting,
care sugera că am putea fi mai fericiți și am avea mai mult
succes dacă ne-am concentra asupra unui singur lucru, o dată.
„Nu înseamnă că influențați negativ oamenii care trebuie să
rezolve mai multe lucruri în același timp?“, a întrebat
reporterul. Doamne ferește, m-am gândit. Vom ajunge să ne
cerem scuze pentru că suntem atenți la ceea ce se întâmplă în
jurul nostru!
Ideograma chineză care reprezintă cuvântul „ocupat“ este o
combinație a altora două: „ucidere“ și „inimă“. Bolile de inimă,
principala cauză a deceselor din zilele noastre, reprezintă exact
acest lucru: inima nu se simte bine. Este stresată. Este sub
tensiune. I se cere să facă mai mult decât poate. Bolile cardiace,
ca și toate celelalte boli, pot fi prevenite sau ameliorate dacă
inima se simte bine, adică dacă funcționează în armonie cu
intențiile noastre.
Acordă-ți în fiecare zi un răgaz în care să faci ceva pentru suflet:
joacă-te cu câinele sau răsfață pisica. Fă dragoste în miezul zilei.
Cumpără televizorul cu ecran plat pe care ți-l dorești de ceva
vreme. Dansează gol după CD-ul preferat. Indiferent ce faci, nu
te mulțumi cu o viață searbădă pentru a fi mai mult decât un
simplu rid pe obrazul vieții. Când ai inima plină, vezi mai clar și

212
discerni mai bine, putând astfel rezolva lucrurile care constituie
probleme acum.
Tot ceea ce este în afara ta
 depinde de ce se întâmplă
înăuntrul tău.EȘTI „STORS“?
La seminariile mele am lucrat intens cu oameni din sfere
profesionale de interes social, cum ar fi: medici, asistente
medicale și sociale, profesori, preoți, psihologi. Cea mai
răspândită problemă cu care se confruntă acești oameni este
faptul că sunt epuizați. Majoritatea sunt pur și simplu „storși“.
Petrec atât de mult timp ajutându-i pe ceilalți, încât uită să se
mai ajute și pe ei. Se implică atât de mult în problemele celor cu
care au de-a face, încât, până la urmă, le preiau asupra lor. Își
măsoară succesul după numărul oamenilor pe care-i salvează
sau după veniturile pe care aceștia le aduc, renunțând la
bucuria de a trăi cu tot ceea ce implică ea.
Dacă nu pui pasiune în ceea ce faci, devii un simplu automat cu
ochii goi și prezinți studenților, pacienților sau clienților un
model oribil de renunțare la sine. Am învățat lecția, secătuindu-
mi puterile atunci când mi-am planificat prea multe seminarii în
diverse orașe și petreceam mai mult timp în avioane și în
hoteluri decât în sufletul meu. Devenisem ca un casetofon
ambulant: spuneam ce trebuia să spun, zâmbeam, strângeam
mâini, îmbrățișam, țineam prelegeri bune. Singura problemă
era că nu mă aflam acolo. Toți ceilalți plecau acasă zâmbind, iar

213
eu eram pustiit. Desigur, îmi consolidam cariera, dar în același
timp îmi împuținam sufletul. Viața întreagă mi se deteriora.
Într-o seară m-am întors acasă dintr-un astfel de turneu și am
intrat în cadă. Mă dureau capul, spatele, fundul. Și atunci am
auzit vocea interioară: „Așa nu mai merge.“ Oare? Și aceasta a
continuat: „Nu-i poți învăța pe oameni cum să-și găsească
liniștea și bucuria dacă tu nu le mai ai. Recapătă-ți forța de viață
și atunci vei putea să-i înveți și pe alții. Și nu mai face nimic
până când nu-ți găsești echilibrul.“
M-am gândit la colegii care predau autoformarea și mi-am dat
seama că mulți erau la fel de sleiți ca și mine. Unul a renunțat la
parohia care-i aducea milioane de dolari și la emisiunea
transmisă de mai multe canale TV pentru a crește struți. Altul a
căzut în patima jocului de cărți și a început să se laude peste tot
cu femeile pe care le regulase (cuvintele lui) pe bancheta din
spate a taxiurilor. Altul a anulat un turneu important de
conferințe când a căzut efectiv din cauza epuizării. Și toți
aceștia îi învățau pe alții cum să fie calmi și liniștiți. Fuseseră
mânați de pasiune și aveau de transmis mesaje puternice. Dar
totul se transformase în rutină și nu mai puteau să facă față.
George Harrison, fostul membru al formației The Beatles, avea
o proprietate nu departe de casa mea. O prietenă a cinat într-o
seară la George și am întrebat-o dacă au vorbit despre muzică.
„Deloc, mi-a răspuns ea. Nu vrea să se ocupe decât de grădină.“

214
După câțiva ani, George a participat la un chat online care a
bătut toate recordurile: a intrat în legătură cu peste trei sute de
mii de oameni. Întrebările la care a răspuns cu cel mai mare
entuziasm nu au fost cele despre The Beatles, ci despre
grădinărit. Sunt sigur că mulți au fost dezamăgiți, dar eu l-am
înțeles. Când el și The Beatles erau în lumina reflectoarelor,
fanii (prescurtare de la „fanatic“) i-au învestit cu atât de multă
putere, încât i-au copleșit. După ce George s-a luptat ani de zile
cu fani bizari și finanțatori agitați, și-a căutat liniștea în
cultivarea gardeniilor. Totul se leagă și se explică. Sau, cum a
rezumat chiar el: „Ne folosesc ca scuză să facă tâmpenii și apoi
dau vina pe noi.“Se întâmplă adesea ca oamenii a căror meserie
presupune într-un fel implicare în problemele celorlalți să
ajungă să se creadă aproape Dumnezei sau să fie considerați
astfel de cei pe care-i ajută. În încercarea de a salva viețile și
sufletele celorlalți, mulți și le pierd pe ale lor. În prezent,
speranța de viață a unui medic american este cu zece ani mai
mică decât media națională. Oare ce știa Aristotel când întreba:
„Doctore, te vindeci și pe tine?“ Într-un fel, toți suntem doctori.
Toți suntem în slujba celorlalți ca mame, chelnerițe sau
mecanici auto. Întrebarea-cheie este însă: „Slujba este a ta sau
tu ești al ei?“ Chemarea ta te face mai puternic sau te face să te
simți ca și cum ar trebui să tragi după tine un tren de marfă?
Orice carieră căreia îi lipsește scânteia de creativitate este
compromisă. Dacă singurul lucru pe care-l primești pentru
215
munca prestată sunt banii, înseamnă că primești scandalos de
puțin. Pentru prea mulți oameni „mijloacele de trai“ înseamnă
de fapt „mijloace de a muri“. Atunci când îți câștigi mijloacele
de trai investind pasiune, nici nu mai poți spune că muncești. În
timp ce frații Wright puneau la punct primul avion, unul dintre
ei i-a spus unui reporter: „Abia așteptăm să ne trezim
dimineața!“ Cei care și-au descoperit adevărata chemare
mărturisesc că se simt atât de bine, încât ar vrea parcă să
plătească pentru că sunt lăsați să facă ceea ce fac. Și totuși ei
sunt bine plătiți pentru munca depusă; și pe bună dreptate.
Talentul lor depășește cadrul strict al muncii prestate; ei îi
învață pe ceilalți (de exemplu) autentica exprimare de sine,
lucru care nu poate fi tradus în bani.
Nu trebuie să fii unul dintre frații Wright ca să aștepți cu
nerăbdare ziua de mâine. Fii tu însuți. Ascultă-ți instinctul.
Recunoaște ceea ce simți pentru munca ta. Când ți se
luminează calea, mergi într-acolo. Când ți se închide o ușă, fă
un pas înapoi. Dacă ai grijă în primul rând de tine și apoi de cei
care-ți cer ajutorul, nu se sfârșește lumea. Dimpotrivă,
înflorește.
ÎȚI TĂGĂDUIEȘTI PASIUNEA?
Ni s-a spus mereu că pasiunea e lucrul dracului, când, de fapt,
pasiunea e vocea lui Dumnezeu. Cel ce se teme de diavol îl
slujește. Pasiunea este modalitatea Universului de a te face 1)

216
Să fii în locul potrivit la timpul potrivit; 2) Să-ți urmezi
chemarea; 3) Să trăiești cu bucurie; 4) Să primești răsplată și
recunoaștere; 5) Să-i ajuți în același timp și pe ceilalți. Pasiunea
îți arată următorul pas și, în timp, toți pașii pe care-i ai de făcut.
Este legătura dintre noi și inteligența universală. Dacă vrei să nu
mai iei țepe toată viața, mărturisește-ți pasiunea și trăiește de
pe urma ei.
Aici, m-ai putea contrazice. „Da, sigur, dacă mi-aș urma
pasiunea, mi-aș lăsa nevasta și copiii, aș renunța la slujbă și ar
suferi multă lume. Și dacă și-ar urma toți pasiunea, ar fi un jaf
general. Ce, vrei să instaurezi haosul?“
Iar eu aș răspunde: „Iar ai devenit puritan!“ Dacă îți imaginezi
că, ascultând chemarea pasiunii, lumea ar deveni loc de viol și
jaf, înseamnă că nu știi ce este pasiunea. Ai nevoie de această
carte! Citește mai departe!În filmul Legally Blonde, o tânără din
Los Angeles, cam prostuță, dar drăguță, Elle, se dă drept
studentă la Drept și intră în clădirea facultății pentru a-și
impresiona prietenul. Aici însă este implicată într-un caz de
omucidere, în care o tânără antrenoare de gimnastică aerobică
este acuzată că și-a ucis soțul mai în vârstă. În timp ce echipa de
avocați în care „aterizase“ Elle dezbătea dacă acuzata este sau
nu vinovată, ea vine cu o teorie strălucită: „Nu l-a omorât
femeia. Face gimnastică toată ziua. Cu atâția hormoni care-i
aleargă prin corp, de ce-ar mai vrea să omoare pe cineva?“

217
„Postulatul“ lui Elle nu e o simplă glumă. Oamenii care se simt
bine nu doresc să îi facă pe cei din jur să sufere. Doar atunci
când ceea ce fac nu are nicio legătură cu pasiunea lor, au un
comportament antisocial. Dacă am vrea realmente să reducem
criminalitatea, ar trebui să ne ajutăm semenii să se implice în
activități care să le aducă bucurie. Cei care comit acte
abominabile nu sunt mânați de pasiune, ci de teamă, furie,
dorința de a atrage atenția, impulsul de a răni pentru că au fost
răniți la rândul lor; oricum, de alte trăiri care nu pornesc din
bucurie. Dacă ar fi fost încurajați să-și exprime pasiunea într-un
mod sănătos, nu ar fi simțit nevoia să-i atace și să le facă rău
celorlalți. Vă asigur că Charles Manson, Timothy McVeigh și
Osama bin Laden nu au fost mânați de un sentiment de
bucurie. Așa că n-ar trebui să mai asociem crima cu pasiunea.
Cine este cu adevărat pasionat nu se apucă să violeze și să
jefuiască. Dimpotrivă, îi luminează și îi inspiră pe cei din jurul
său.
ÎȚI TRATEZI CORPUL CA PE UN ANIMAL PE CARE NU-L IUBEȘTI?
Dacă societatea ar putea ajuta oamenii care-și maltratează
corpul așa cum ajută animalele de casă chinuite de stăpâni,
mulți dintre noi ne-am afla în adăposturi pentru animale. Unii
au chiar mai multă grijă de astfel de animăluțe decât de
propriile corpuri. Aveam la un moment dat papagali pe care îi
tratam de parcă mi-ar fi fost copii. În fiecare dimineață și după-

218
amiază le pregăteam masa formată din fructe proaspete, alune,
semințe și legume. Cei care veneau în vizită priveau uimiți cât
timp îmi lua să le pregătesc mâncare sănătoasă și bună. Apoi
deschideam congelatorul, luam la repezeală un pachet diform
de burrito și-l puneam în cuptorul cu microunde pentru mine.
Adică, îmi hrăneam papagalii mai bine decât pe mine.
Pentru a fi fericiți și sănătoși, trebuie să acordăm corpului
nostru un minimum de îngrijire. Dacă îl hrănim decent, îl lăsăm
să se odihnească, îl ferim de un mediu toxic și facem mișcare în
mod regulat, se va menține într-o formă bună și va reuși să
ducă la îndeplinire miliarde de sarcini complexe, de dimensiuni
microscopice, fără ca noi să-i acordăm, în mod conștient, nicio
atenție. Dacă există într-adevăr un Univers inteligent și plin de
resurse, acela este corpul omenesc!
Dacă nu ne hrănim corpul cum trebuie, dacă nu îl iubim și nu îl
respectăm, sănătatea se va deteriora și, odată cu ea, și viața.
Este greu să te simți bine dacă nu ești bine! Vei deveni irascibil
și te vei întoarce împotriva celor care nu vor să-ți facă niciun
rău. Dacă tot mai mulți oameni s-ar plimba în fiecare zi, ar
mânca alimente simple și hrănitoare, ar arunca pe geam
televizoarele și ar dormi bine noaptea, numeroase boli
moderne ar dispărea.Dacă nu îți funcționează corpul așa cum
trebuie, nu dispera. Cu puțin efort îți poți recăpăta sănătatea și,
arătându-ți multă dragoste, vei ajunge să te simți foarte bine.

219
Există mii de cărți bune care se ocupă de îngrijirea sănătății, dar
te voi ajuta să economisești timpul și banii necesari pentru a le
citi. Dacă urmezi sugestiile simple de mai jos, te vei simți bine,
iar propriul corp îți va deveni prieten.
HRĂNEȘTE-TE CORECT!
Alege alimente cât mai aproape de starea naturală. Evită-le pe
cele prea prelucrate și pe cele cu prea multe chimicale,
produsele artificiale și cu conservanți. Nu mânca nimic care să
conțină substanțe pe care nici nu le poți pronunța bine.
Renunță la zahăr, cofeină și alcool – te costă mai mult decât îți
imaginezi. Bea multă apă. Mănâncă puțin și de mai multe ori pe
zi, în loc să mănânci mult și rar. Ia masa principală cât este încă
zi, iar seara devreme mănâncă ceva ușor. Stai jos când mănânci.
Nu-ți flutura carnetul de cecuri, nu vorbi despre operație și nici
despre divorț în timpul mesei. De câte ori e posibil, mănâncă
într-o atmosferă plăcută, relaxantă. Spune o scurtă rugăciune,
chiar în gând. Ascultă reacția corpului la hrana pe care o
ingerezi. Încearcă să-ți dai seama ce îi face și ce nu îi face
plăcere corpului tău. Descoperă dieta care ți se potrivește cel
mai bine. Ai în bibliotecă cinci mii două sute douăsprezece cărți
cu regimuri alimentare: toate sunt bune și toate se contrazic
între ele. Nu există o dietă care să se potrivească tuturor.
Experimentează. Cel mai bun regim este cel care te face să te
simți cel mai bine.

220
ODIHNEȘTE-TE!
Rezervă-ți timp pentru a te reface. Dormi suficient: e foarte
important. Trage câte un pui de somn. Fă-ți masaje. Întoarce-te
de la serviciu la ora 5 după-amiaza. Ia-ți câte o zi liberă pentru
odihnă și refacere. Pleacă în vacanță. Când începi să te simți
prea obosit, epuizat sau extenuat, oprește-te și încarcă-ți
bateriile. Ieși la aer și respiră adânc până te simți mai bine. Fă
pauze în timpul lucrului la computer. Nu sta în preajma
oamenilor care te deprimă sau te storc de energie. Nu te
deprima singur alimentându-ți gândurile negre. Nu stresa
oamenii și nu lucra sub stres. Fii atent la ciclurile vieții: plutește
pe creasta valului și păstrează-ți forțele pentru când e nevoie.
SĂ FACI MIȘCARE!
Fă ceea ce îți place pentru a te umple de energie. Plimbă-te,
aleargă, înoată, antrenează-te, trage la țintă, fă yoga sau tai chi,
fă-ți de lucru prin grădină sau atelier, fă orice îți readuce pofta
de viață. (Butonarea telecomenzii nu se pune!) Nu trebuie să fii
Arnold Schwarzenegger sau să ai o jumătate de duzină de beri
pentru a fi în formă. Fă mișcare până când te simți bine. De câte
ori poți, lasă-ți inima să bată cu putere, gâfâie și transpiră.
Câteva minute de mișcări regulate și viguroase îți limpezesc
creierul și îți mențin corpul într-o formă bună.
IEȘI LA AER!

221
Aerul curat e cel mai bun medic. Du-te într-un loc frumos.
Citește o carte relaxantă. Fă plajă. Fă sport în aer liber. Fă baie
în mare, într-un lac sau râu. Lasă aerul și lumina să-ți mângâie
trupul. Adu aerul curat în casă prin plantele de apartament.
Găsește-ți un loc liniștit în parc. Privește răsăritul. Nu te speria
de câteva picături de ploaie. Ia-ți un câine care să te scoată la
plimbare de câteva ori pe zi.
SĂ FACI SEX!
Din plin.
APELEAZĂ ȘI LA MEDICINA ALTERNATIVĂ!
Găsește o persoană care practică medicina alternativă și în care
să ai încredere. Trebuie să-ți acorde întreaga atenție, să te
trateze ca pe un om normal și să fie atrasă de sănătate, nu de
boală. Medicina alopată este foarte bună în urgențe și în cazuri
acute. Dar pentru prevenirea bolilor și păstrarea sănătății există
câteva soluții precum acupunctura, homeopatia, naturopatia,
shiatsu, plantele medicinale și altele care dau rezultate
excelente de mii de ani. S-ar putea să nu ai nevoie de
intervenție chirurgicală sau de pumni de medicamente scumpe
cu numeroase efecte secundare. Tratarea prin metode
naturale, combinată cu o atitudine pozitivă și ameliorarea
stilului de viață, poate da rezultate excelente și de durată.
NU TE JOCI DESTUL?

222
Am văzut un film cu un grup de maimuțe care se urcaseră într-
un copac de pe marginea unui iaz. Din copac atârna o liană,
deasupra apei. Pe rând, primatele alunecau pe liană, se
balansau cu încântare și apoi săreau în iaz, râzând isteric. Apoi
se bălăceau până la mal, fugeau înapoi în copac și o luau de la
capăt. Unicul lor scop era să se amuze.
Atunci m-am întrebat când m-am dat ultima oară într-un
leagăn. Trecuse ceva vreme. Oare își aminteau maimuțele ceea
ce eu am uitat? De joc, de exemplu?
Jocul este la fel de important ca hrana, somnul sau munca.
Dacă uiți să te și distrezi, tot ceea ce faci devine revoltător de
serios și de plictisitor. Și nimeni nu lucrează cu mai puțin spor
decât cel care își ia munca prea în serios. „Unul dintre
simptomele care anunță o cădere nervoasă este convingerea că
ceea ce faci este extrem de important“, nota Bertrand Russel.
Viața e însă prea importantă pentru a fi luată în serios. Ne
aflăm pe acest Pământ pentru a ne bucura, nu pentru a munci
din greu. Dacă ai inima ușoară, realizezi infinit mai mult decât
cineva care crede că menirea sa este să muncească nonstop, să
sufere și să dreagă toate oalele sparte.
Joaca este o atitudine și nu un lucru căruia să-i aloci timp (deși
merge și așa). Joaca este un context în care îți desfășori
activitățile – un jucător bun găsește o modalitate de a se juca
oricând cu oricine. Uitați-vă la copiii care se întâlnesc în parc

223
sau într-o curte. În câteva clipe au și imaginat un joc încântător.
Nu e nevoie nici de carte de credit, nici de CV, nici de analiza
urinei. Treaba lor este să se joace. „Dacă oamenii s-ar
concentra pe ceea ce e important în viață, ar fi penurie de
undițe de pescuit“, era de părere Dough Larson.Într-o zi am
mers în vizită la un prieten și l-am găsit vorbind la telefon și
râzând cu gura până la urechi. După ce a închis, l-am întrebat:
– Ai vorbit cu un prieten?
– Nu, cu cei de la fisc, mi-a răspuns.
– Cunoști pe cineva la fisc?
– Nu, trebuia să sun și să vorbesc cu un tip. M-am gândit că
dacă tot vorbesc, să ne și amuzăm un pic.
Când am fost în URSS cu doctorul Patch Adams, acesta se
îmbrăca aproape tot timpul cu un costum caraghios de clovn și
împărțea în dreapta și în stânga nasuri roșii din cauciuc. Într-o
zi, Patch s-a apropiat de un ofițer foarte sobru care făcea de
gardă în Piața Roșie și i-a pus un nas roșu. Eram sigur că
declanșase un război! După câteva clipe însă, rusul a zâmbit și
apoi a izbucnit în râs. Ofițerul se voia un tip dur, dar voia și mai
mult să râdă. (Și credeți-mă, chiar avea nevoie.) Patch a
procedat la fel de multe ori și de fiecare dată și-a făcut
„victima“ să râdă. Singura sa intenție era de a se amuza și

224
reușea să atingă punctul sensibil în fiecare persoană care voia
să răspundă.
Există și alte forme de joacă, mai sofisticate, care ne hrănesc
sufletul. Muzica, teatrul, poezia, artele frumoase, lectura,
sportul, diversele hobby-uri sunt veritabile vitamine pentru
sufletul nostru. În societatea obsedată de muncă în care trăim,
ne hrănim sufletele doar dacă ne rămâne ceva timp după ce
terminăm treaba. Dar, după cum se vede, nu termini cu treaba
decât atunci când vrei să termini. Așa că aș sugera să faci din
joacă principala ta ocupație. Vei descoperi că faci mult mai
multă treabă într-un timp mai scurt și te vei simți, de
asemenea, mult mai bine.
În cultura noastră, grija pentru suflet și hrănirea sa sunt o artă
pierdută. De aceea, am face bine să cunoaștem culturi „mai
puțin civilizate“ care nu au uitat să pună sufletul pe primul loc.
Culmea ironiei este că cei care caută mai ales bucurie și reduc la
minimum stresul sunt, din multe puncte de vedere, mai
civilizați. (Când Mahatma Gandhi a fost întrebat ce crede
despre civilizația apuseană, a răspuns: „Cred că ar fi o idee
foarte bună.“) Poate că istorioara următoare (și morala ei)
sintetizează cel mai bine mizeria în care ne aflăm.
Un om de afaceri american stătea lângă chei, într-un mic sat
mexican de coastă, când un pescar își trage barca la mal. În

225
barcă erau câțiva pești frumoși. Americanul îl felicită pentru
peștele prins și îl întreabă cât timp i-a luat să-l pescuiască.
– Foarte puțin, a răspuns mexicanul.
– De ce nu stai mai mult pe mare să prinzi mai mult pește? a
întrebat atunci americanul.– Mi-ajunge să-mi întrețin familia, i-
a răspuns pescarul.
– Și ce faci în restul timpului? a vrut să știe omul de afaceri.
– Dorm până târziu, pescuiesc puțin, mă joc cu copiii, îmi fac
siesta împreună cu nevastă-mea, în fiecare seară mă plimb prin
sat, beau un pahar de vin și cânt la chitară cu prietenii.
Domnule, am o viață plină și sunt foarte ocupat, a încheiat
pescarul.
– Uite, îl ia peste picior americanul. Am studiat economia la
Harvard și te pot ajuta. Ar trebui să pescuiești mai mult și cu
banii pe care-i câștigi în plus să-ți cumperi o barcă mai mare. Cu
ceea ce câștigi de pe urma bărcii mai mari îți poți cumpăra
câteva bărci și mai târziu chiar o flotă de pescuit. În loc să vinzi
peștele prin intermediari, îl poți vinde direct la o fabrică, iar mai
târziu îți poți cumpăra propria fabrică de prelucrare a peștelui.
Ai putea astfel controla produsul, procesarea și distribuția. Va
trebui să pleci din sat, să te muți în Mexico City, apoi la Los
Angeles și, mai târziu, la New York, de unde îți vei conduce
afacerea tot mai înfloritoare.

226
– Și cât va dura să fac toate astea, señor? întreabă pescarul.
– Vreo cincisprezece-douăzeci de ani, răspunde americanul.
– Și apoi?
– Apoi vine partea cea mai bună, râse americanul. Îți vinzi
afacerea și devii foarte bogat – ai lua câteva milioane.
– Milioane, señor? se miră pescarul. Și după asta?
– După asta te retragi din afaceri, te muți într-un sătuc de
pescari pe malul oceanului și te scoli târziu, pescuiești puțin, te
joci cu copiii, îți faci siesta împreună cu soția, te plimbi seara
prin sat, bei un pahar vin cu prietenii, cântați la chitară.
Când m-am mutat în Hawaii, am cumpărat o casă pe vârful unui
deal, cu vedere spre luxurianta pădure tropicală. Proprietatea
îmi oferea, de jur împrejur, o splendidă priveliște a soarelui
răsărind din ocean, a vulcanului Haleakala și a unei văi cu o
cascadă. Briza caldă a oceanului mângâia pâlcurile de bambuși
care se legănau grațioși deasupra florilor aurii de ghimbir care
își trimiteau parfumul puternic peste întreaga vale. Era raiul!
Exista și o căsuță pe care o închiriasem unui cuplu care, în
schimb, avea grijă de casa mea. Pe vremea aceea călătoream
foarte mult. Mă întorceam acasă dintr-un voiaj, încercam să
mai rezolv niște treburi legate de casă sau de afaceri și, după
ce-mi trăgeam puțin sufletul, mă pregăteam să plec din nou.

227
Eram ocupat, ocupat, ocupat și-mi acordam prea puțin timp
pentru a mă relaxa sau a mă distra.
Într-o zi, când mă grăbeam undeva, doamna care avea grijă de
casă m-a invitat la o plimbare prin grădină pentru a-mi arăta
florile pe care le plantase. Vrând-nevrând, am acceptat. În timp
ce ne plimbam, s-a întors spre mine și mi-a spus: „Alan, ai o
casă foarte frumoasă, dar nu-ți faci niciodată timp să te bucuri
de ea. Noi ne plimbăm în fiecare zi și ascultăm păsărelele, ne
uităm la norii care se colorează în roz la apus, bem câte un ceai
și inspirăm parfumul iasomiei. De ce nu-ți găsești puțin timp să
te bucuri de toate astea?“
Cuvintele ei m-au făcut să mă opresc. Avea dreptate. Eram atât
de absorbit cu tot feluri de lucruri, încât nu mă bucuram de
nimic din ceea ce-mi oferea viața mea aici. Deși locuiam într-un
adevărat paradis, eram preocupat să alerg încoace și încolo fără
să acord atenție imensei frumuseți care mi se desfășura în fața
ochilor. Mi se părea că rezolv niște lucruri, dar nu făceam decât
să mă învârt în cerc. Între timp, cei doi soți rămâneau acasă și
„înfloreau“. Ceva nu era în ordine! Mă simțeam puțin ca fiul
risipitor dezamăgit de traiul lui în țări îndepărtate, care-și
imploră tatăl să-i permită să vină acasă și să-l lase măcar să aibă
grijă de porci.
În ziua aceea m-am hotărât să accept darurile pe care mi le
făcusem. Am început să-mi acord mai mult timp pentru a

228
observa și a onora ospățul din fața mea. Cu cât apreciez mai
mult binecuvântarea de care am parte, cu atât sunt mai
binecuvântat. Acum uit demine în grădină, dorm legănat de
ropotul ploii tropicale pe acoperiș, iar în nopțile limpezi de vară
stau pe verandă și număr stelele căzătoare. Am ajuns astfel să
mă bucur de propria-mi viață cu aceeași intensitate cu care se
bucura de ea și cuplul care-mi îngrijea casa.
Nu merită să mergi nicăieri dacă îți irosești viața. În Maui există
o șosea celebră spre îndepărtatul oraș Hana. Autostrada spre
Hana șerpuiește aproape cincizeci și trei de kilometri printre
stânci splendide care străjuiesc o mare de turcoaze ce scaldă
plaja cu nisip închis la culoare, apoi, prin păduri precum cele din
raiul primordial, cu cascade aproape la fiecare cotitură. Șoseaua
spre Hana are șase sute de curbe (multe foarte periculoase) și
cincizeci și unu de poduri cu o singură bandă de circulație. În
cele două ore și jumătate cât durează drumul, se circulă cu o
viteză medie de 32 kilometri/oră. Îmi place foarte mult să merg
la Hana pentru că drumul este o încântare pentru simțuri și o
afirmare a măreției lumii.
Cei care merg cu mașina la Hana au în general două atitudini: 1)
Conduc cât pot de repede sau 2) Se bucură de ceea ce văd.
Majoritatea celor din a doua categorie sunt turiști, iar șoferii
nerăbdători, localnici. Cei din partea locului, sau cei mai mulți
dintre ei, au devenit insensibili la frumusețe și nu vor decât să

229
ajungă mai repede la destinație. Oricum însă nu pot accelera
cât vor și reușesc doar să se enerveze. În același timp, turiștii se
simt minunat.
De ce să nu te bucuri de călătorie? Nu trebuie să ajungi nicăieri,
pentru că oriunde ai merge te vei regăsi. Stabilește-ți
obiectivele și străduiește-te să le atingi, dar nu uita că demersul
e la fel de important ca și rezultatul. Când ajungi la destinație –
și vei ajunge – asigură-te că ți-ai luat și inima cu tine. Dacă
fericirea ta depinde de o zi viitoare, ea va veni, dar vei fi pierdut
toate zilele de până atunci. De ce să dai multe zile, sau ani, în
schimbul uneia? Le poți avea pe toate. Poți obține ceea ce vrei
– obiectivul stabilit – și ceea ce vrei cu adevărat – plăcerea
aventurii.De ce ai uitat să te bucuri de călătorie?
 Ce poți să
faci?
 Ești atât de ocupat să faci planuri pentru mâine, încât uiți
de ziua de azi?
Există două feluri de planificări: cele pe care trebuie să le faci și
cele prin care eviți ceea ce trebuie să faci. Ceea ce trebuie să
faci este să nu te amăgești. Restul te scoate din minți.
Cunosc mulți oameni obsedați de idea de a face planuri. Unii
fac treabă foarte bună pe la firmele lor și profită de talentul pe
care-l au pentru a stabili totul în cele mai mici detalii. Din punct
de vedere profesional, aceștia își ocupă locul cuvenit. Singura
problemă este că atunci când vor să se gândească și la altceva
nu mai reușesc pentru că funcționează doar cu două viteze:

230
„accelerat“ și „oprit“. Accelerează, accelerează, accelerează,
forțează, forțează, forțează – și clachează.
Când îți faci un plan, întreabă-te dacă ești motivat de teamă sau
de bucurie, autoapărare sau autodezvoltare. Din A Course in
Miracles aflăm că „O minte sănătoasă nu face planuri.“ Evident,
trebuie să ne facem planuri, dar nu atât de multe cât am crede.
De la un moment dat, planurile nu ne mai ajută, ci ne împiedică.
Iar o stare mentală bună nu are nevoie de planificări. Nu e
nevoie să-ți faci de lucru pentru a evita tăcerea sau situațiile
neplăcute. Poți, pur și simplu, să ai încredere că în liniștea
interioară se nasc cele mai inteligente decizii. Când suntem
relaxați și cu mintea limpede, știm exact ce să facem în orice
situație.
Dacă ești obsedat de ideea de a plănui totul, cel mai de preț dar
pe care ți-l poți face este să te izolezi undeva la munte, fără
televizor, telefon sau e-mail. În primele două zile, îți vine să te
dai cu capul de pereți, dar apoi se întâmplă ceva extraordinar:
îți vei aminti ce erai înainte de a intra în vârtej. Vei simți
pământul tare sub picioare, vei auzi foșnetul copacilor, iar
vântul îți va mângâia obrajii ca un iubit uitat, dar mereu fidel.
Soarele blând de dimineață te va trezi la viață, iar viețuitoarele
pădurii îți vor fi prieteni. În cele din urmă, te vei îndrăgosti de
tine și îți vei da seama că nu te-ai îndepărtat de probleme, ci de
propria-ți măreție. Te poți atunci întoarce la toate jucăriile

231
tehnice pe care le-ai lăsat în urmă și le vei folosi cu mai multă
eficiență.Planificarea pe care trebuie s-o faci cere mult mai
puțin efort și energie decât planificarea la care recurgi pentru a
scăpa de propriile sentimente. Dacă astăzi ești pe deplin
prezent, ziua de mâine va avea grijă de ea însăși. Vei întâlni
toate persoanele de care ai nevoie, la momentul potrivit, și vor
exista sincronizări spectaculoase. În Bali, locuiam în apropierea
unui sătuc izolat de munte, iar accesul la telefon era destul de
dificil. De foarte multe ori, voiam sau trebuia să comunic cu
diverse persoane de pe insulă, dar nu exista nicio modalitate de
a lua legătura cu ele. Atunci mergeam în sat, mă așezam la o
masă din fața unei cafenele și luam un ceai. După câteva
minute, apărea exact persoana pe care voiam s-o contactez. În
regiunile tropicale, acest nivel de comunicare se numește „nuca
de cocos fără fir“. Există și funcționează.
Planifică ceea ce trebuie să faci și lasă apoi Universul să arate ce
minuni poate înfăptui. Dacă îți umpli programul pentru ca totul
să iasă bine, s-ar putea să împiedici apariția unor lucruri mai
favorabile. Fiecare gol pe care îl lași într-un program ar putea fi
o ușă deschisă spre un miracol. Un prieten îmi spunea odată:
„Cele mai bune momente din zi sunt întreruperile.“ Fă planuri
care să te ajute, nu care să te acapareze. Vei descoperi că există
un plan care le transcende pe toate celelalte și care te servește
impecabil.

232
TRĂIEȘTI ÎN TRECUT?
A te crampona de trecut este la fel de inutil ca și a te opune
viitorului; și la fel de păgubos. Dacă nu te simți bine aici și
acum, trecutul îți poate oferi un refugiu atractiv, dar iluzoriu.
Există trei modalități prin care te poți ascunde în trecut: 1)
Idealizându-l; 2) Regretându-l sau 3) Analizându-l. Există însă
doar două moduri benefice prin care te poți raporta la trecut:
1) Apreciindu-l și 2) Învățând din el.
Idealizarea trecutului este foarte tentantă. Este amuzant să-ți
amintești experiențe plăcute, dar este mai puțin plăcut să le
compari cu un prezent în care nu se mai potrivesc. Era o vreme
în care idealizam fostele legături și ajunsesem să cred că
ratasem șansa de a rămâne cu sufletul-pereche. Apoi îmi
întâlneam fosta prietenă și-mi aminteam de ce nu rămăseserăm
împreună. Sau vedeam calea pe care a urmat-o și îmi dădeam
seama că nu ne-am fi potrivit. A fost foarte bine că ne-am
întâlnit și foarte bine că ne-am despărțit. Observația este
valabilă pentru toate experiențele trecute. Au fost utile atunci
și au contribuit la ceea ce ești și unde ești în prezent, dar nu te
poți întoarce. Momentul prezent este viața și izvorul puterii.
Dacă regreți trecutul înseamnă că ignori darurile cu care te-a
copleșit. Dacă te consideri victimă, îți negi rolul de creator
puternic. Dacă te simți vinovat și crezi că ar fi trebuit să
procedezi altfel, ești prea aspru cu tine. Dacă știai mai bine,

233
procedai altfel. Ai făcut tot ce-ai putut mai bine cu datele pe
care le aveai la momentul respectiv. Dacă oamenii ar trebui să
fie părinți perfecți înainte de a avea copii, nu s-ar mai naște
copii. Înveți să fii părinte doar având copii și înveți să fii tu însuți
doar din experiență. Mândrește-te puțin cu ceea ce ai realizat în
loc să te învinovățești pentru ceea ce ai ratat.
Analizarea trecutului îți golește inima și-ți pune stăpânire pe
creier. E important, desigur, să înveți din reușite și din greșeli,
dar nu stărui prea mult asupra lor pentrucă ele sunt trambuline
și nu piedici în acțiunile viitoare. Amintirile sunt un dascăl bun,
dar o cârciumă de mâna a doua; treci pe acolo din când în când
și pleacă repede. La fel se întâmplă și dacă te uiți prea mult în
oglinda retrovizoare: nu mai vezi drumul din fața mașinii. Dacă
ai nevoie de o lecție din propriul trecut, aceasta va ieși singură
la lumină. Nu-ți bate capul s-o găsești, pentru că te va găsi ea.
Atunci când ești în stare să mulțumești pentru tot ceea ce ți s-a
întâmplat, ești un om liber. Orice cramponare de trecut face
prezentul mai sărac. „Vino, totul este gata!“ Așază-te la masa
întinsă dată în cinstea ta.
TE LAȘI CONDUS DOAR DE INTELECT?
Nu vei fi niciodată în stare să le rezolvi pe toate, așa că cel mai
bine este să renunți și să te bucuri de ceea ce ai. De câte ori
găsești un răspuns, apare o nouă întrebare. Mintea rațională nu
este mulțumită niciodată și se încăpățânează să caute mereu,
234
ca radioul din mașină care caută întruna posturi, dar nu se
oprește niciodată la unul anume. În final ajungi de unde ai
plecat și te miri pe unde ai umblat.
Mintea este un servitor minunat, dar un prost stăpân. Dacă îți
filtrezi experiența prin intelect, vei pierde multe lucruri bune.
Un aforism hindus numește mintea „ucigașul realului“. Poate că
ați auzit povestea celor doi psihologi care-și întâlnesc, pe un
coridor, un coleg. Acesta îi salută, „Bună dimineața“, și trece
mai departe. Cei doi mai fac câțiva pași, apoi unul dintre ei se
întoarce spre celălalt și zice: „Mă întreb ce-a vrut să spună cu
asta?“
Poți analiza un anumit lucru până când își pierde complet
sensul. Ar fi foarte bine să luăm viața așa cum este și să ne
bucurăm de ea. Sistemul nostru educațional se concentrează
prea mult pe informație și lasă prea puțin loc inspirației. Școala,
în general, nu îi învață pe copii cum să trăiască, ci cum să-și
mulțumească profesorii. Adesea, copiii învață mai mult din
interacțiunile sociale decât de la școală. Dacă mă gândesc la
experiența mea din liceu, îmi dau seama că cea mai importantă
materie pe care am învățat-o a fost dactilografia pentru că am
dobândit o deprindere care mi-a fost utilă mai târziu și a
contribuit la experiența mea profesională. Lucrurile învățate
mecanic stimulează mintea, dar sărăcesc sufletul. Deprinderile
merg însă mai departe.

235
Aș propune ca absolvenții de liceu să aștepte un an înainte de a
merge la facultate. În acest interval ar putea munci, călători sau
pleca în căutarea aventurii. Iar când vor intra la facultate vor ști
mai multe despre ei și își vor alege drumul pornind de la o
experiență mai bogată. După ce am terminat facultatea am stat
zece săptămâni în Europa și am călătorit făcând autostopul. În
vara aceea m-am maturizat mai mult decât în toți anii de liceu
și de facultate. În prima săptămână mi s-au furat toate lucrurile;
apoi am întâlnit o tipă care și-a bătut joc de mine; în fiecare
seară am fost, la Londra, la teatru; l-am admirat pe David al lui
Michelangelo; am fost la o plajă de nudiști în Mykonos, Grecia;
am avut o dispută cu un nazist în Austria; m-am urcat pe
fortăreața Masada din Israel și mi-am făcut o mulțime de
prieteni buni cu care am rămas în legătură ani de zile. Unele
experiențe au fost îngrozitoare, altele minunate, dar din toate
am învățat câte ceva. Când am ajuns acasă aveam cu zece
kilograme mai puțin și eram cu totul alt om. Nimic din ceea ce
am învățat nu a fost din cărți; clasa mea a fost viața.Doctorul
Fritz Perls ne îndeamnă: „Pierde-ți capul și vino-ți în fire.“ O
prietenă stătea odată la un hotel, iar fereastra camerei ei dădea
spre o alee mărginită de un zid de cărămidă. Camera era cam
întunecoasă, așa că în fiecare dimineață când se scula asculta la
radio buletinul meteorologic. Într-o zi, s-au anunțat ploi în
aversă și a rămas în cameră câteva ore. Când a ieșit în sfârșit, a
constatat cu uimire că era o zi însorită. Dacă-ți asculți doar

236
intelectul fără să iei în seamă sentimentele este ca atunci când
asculți radioul și nu ieși afară. Uneori, mintea apreciază corect
realitatea, alteori, nu. Adevărata cunoaștere nu este
intelectuală, ci spirituală. Gândurile nu sunt singurele care ne
călăuzesc; sentimentele ne vorbesc cu mai multă profunzime.
Intuiția îți dezvăluie perspective inaccesibile intelectului. „Anul
trecut am făcut cel mai mare pas din viața mea, deși nu are
decât treizeci și șase de centimetri: m-am mutat de la cap la
inimă“, îmi spunea un prieten.
DEVII SCLAVUL PROPRIILOR OBIECTIVE?
La sfârșitul unei ore de inițiere în surfing, profesorul ne-a spus
un lucru pe care mi-l voi aminti mereu: „Cel mai bun surfer este
acela care se distrează cel mai bine.“
Regula se aplică și la arta navigării prin viață. Am fost învățați că
succesul înseamnă bani, prestigiu, putere, îndemânare, forță
sau viteză. Și totuși, persoana cu cel mai mult succes este cea
care se simte cel mai bine.
Singura măsură reală a succesului
 este fericirea.
Obiectivele pe care ți le propui sunt importante, dar niciunul nu
este atât de important încât să merite să-ți sacrifici fericirea. Și
nu e oare fericirea tocmai puterea de a aprecia ceea ce ai
acum? Cei obsedați de atingerea obiectivelor apreciază viața în
funcție de realizări sau succese. Cei care vor să fie fericiți

237
apreciază viața în funcție de calitatea propriilor experiențe.
Destinația este și ea importantă, dar în tabloul general nu e
decât un simplu pretext pentru o călătorie minunată.
M-am întristat când am citit în autobiografia lui John Denver,
Take Me Home, că a divorțat de soția sa Annie pentru care
compusese melodia devenită celebră, Annie’s Song („Mi te
strecori în suflet ca noaptea în pădure...“). Eram dezamăgit că
dragostea și devotamentul lui John transpuse în acest cântec
atât de inspirat nu au fost destul de puternice pentru a le salva
căsnicia sau pentru a dura toată viața. Mi-am dat seama apoi că
nici nu are importanță. Când a scris versurile, dragostea era
reală și puternică. Annie’s Song a surprins momentul de intensă
comuniune după care tânjim cu toții și l-a conservat pentru ca
noi să ne bucurăm de el. Chiar dacă experiența lui John ar fi
durat doar o secundă, cântecul ne dezvăluie dragostea și
pasiunea care ne fac viața mai bogată și mai plină de idealuri.
Experiențele durează un timp limitat, dar spiritul care le animă
este etern.
Dacă atunci când privești înapoi te cuprind remușcările și îți
subapreciezi experiențele pentru că s-au sfârșit sau pentru că
nu te-au condus acolo unde ai vrut să ajungi,ratezi darul
experienței. Ziua nu e mai puțin glorioasă pentru că e urmată
de noapte; o rochie superbă nu e mai puțin frumoasă pentru că
într-o zi se va rupe; o carieră strălucită nu e mai puțin

238
importantă pentru că într-o zi te pensionezi; o masă nu e mai
puțin delicioasă pentru că ți se face din nou foame; iar o mare
dragoste nu-și pierde farmecul pentru că se destramă căsătoria.
În loc să-ți negi momentele memorabile din viață pentru că s-au
banalizat, slăvește-le pentru că transcend mediocritatea.
Prețuiește-le ca pe niște daruri minunate care îți vor însori
mereu sufletul.
„Totul este o mare întrecere de dragoste și eu nu pierd
niciodată“, exclama poetul persan Hafiz. Și tot el mai spunea:
„Singurul lucru pe care-l poate dori un om normal este să ofere
dragoste.“ Când te gândești doar cum să rezolvi un lucru sau
altul, lumea din jur devine cenușie și pierzi din vedere Marele
Ideal. În fotbal, baschet sau handbal, înscrierea unui gol este
doar un moment al competiției; tot jocul pentru a ajunge la
finalizarea respectivă reprezintă, de fapt, partea interesantă a
meciului. Dacă-ți aduci aminte că nu ești aici doar pentru a
câștiga, ci și pentru a juca, vei ajunge să câștigi tot timpul și nu
doar la sfârșitul jocului.
Poetul grec Constantine Cavafy sesizează relația profundă
dintre destinație și călătorie în nemuritorul său poem Ithaca:
Când pornești spre Ithaca
Dorește-ți să ai drum lung,
Plin de aventuri, plin de descoperiri.

239
Lestrigonii, ciclopii, mâniosul Poseidon –
Nu-ți fie frică de ei:
N-ai să întâlnești asemenea făpturi în cale
Câtă vreme gândurile-ți sunt nobile,
Câtă vreme entuziasmul
Îți cuprinde sufletul și trupul.
Lestrigonii, ciclopii, sălbaticul Poseidon –
Nu-i întâlnești
Dacă nu-i porți în suflet
Dacă sufletul nu ți-i scoate în cale.
Dorește-ți să ai drum lung.
Și multe dimineți de vară în care,
Plin de încântare, plin de bucurie,
Să intri în porturi pe care le vezi întâia oară;
Să te oprești în târguri feniciene
Să cumperi lucruri frumoase,
Perle și coral, chihlimbar și abanos,
Parfumuri senzuale

240
Câte poți să duci;
Și să vizitezi orașe egiptene
Să înveți și iar să înveți cu cei ce știu.
Gândește-te tot timpul la Ithaca.
Căci ți-e sortit să ajungi acolo.Dar nu scurta deloc călătoria.
Poate e chiar mai bine să dureze ani și ani.
Și când vei sosi pe insulă vei fi bătrân,
Îmbogățit de comorile întâlnite în cale,
Și nu vei mai aștepta bogății de la Ithaca.
Ithaca ți-a oferit călătoria minunată
Fără ea nicicând n-ai fi plecat la drum.
Dar nu mai are ce să-ți dea acum.
Și dacă o găsești săracă, nu înseamnă că Ithaca te-a-nșelat.
Ai devenit înțelept, ai câștigat experiență
Și până atunci vei fi înțeles ce este, de fapt, Ithaca.
BANII ÎȚI CONDUC VIAȚA?
Într-o piesă satirică clasică, actorul de comedie Jack Benny este
oprit de un individ care-i înfige un pistol între coaste și îl
somează: „Banii sau viața!“ Jack, zgârcitul, stă o vreme, serios

241
ca de obicei, încercând să se hotărască ce are de făcut. Cu cât
se gândește mai mult, cu atât mai amuzat este publicul: un
lucru simplu pentru majoritatea oamenilor este pentru el o
dilemă.
Sunt mai importanți banii decât viața? Sau sunt pur și simplu o
modalitate prin care obții niște lucruri și îi dai mai departe?
Banii nu sunt un obiectiv în sine, ci rezultatul firesc al
autenticității tale. Dacă venerezi banii de dragul banilor, îți
irosești și viața, și tot ceea ce ai. Dacă însă ai ca scop împlinirea
personală, sufletul îți va fi răsplătit și vor veni și banii.
Dacă ai de luat o hotărâre importantă, nu te gândi la bani. Dacă
banii nu ar fi unul dintre factori, ce ai face? Am avut mulți
pacienți care nu știau dacă să accepte o slujbă bine plătită, dar
pentru care nu simțeau nicio atracție. De obicei ajung să își dea
seama că dacă acceptă slujba se „prostituează“ oarecum și nu
vor fi deloc fericiți. Mulți dintre ei și-au găsit apoi o altă slujbă,
tot bine plătită, dar care li se potrivea mai bine. Banii urmează
sufletul, dar sufletul nu urmează întotdeauna banii. Dacă îți pui
în valoare talentul și ideile, abundența nu se va lăsa așteptată.
Trăiește în așa fel încât modalitatea de a câștiga bani să-ți
sporească pofta de viață, nu să ți-o diminueze.
Suntem obișnuiți să legăm multe probleme emoționale de bani,
ceea ce distorsionează realitatea; banii nu sunt decât un simplu
fapt de viață și o modalitate de schimb. Cei mai mulți oameni

242
devin stresați din cauza banilor și se luptă pentru a-i obține în
loc să se bucure de ei. Să ne gândim la următorul scenariu,
probabil destul de familiar: Avem o discuție foarte plăcută cu
un prieten (sau o relație cu iubitul/iubita) până în momentul în
care apare problema banilor. Dintr-odată se duce buna
dispoziție și atmosfera se tensionează. Buna dispoziție se
transformă în luptă. Mulți oameni au relații foarte bune de
prietenie până în momentul în care intră în parteneriate de
afaceri sau financiare și atunci relația se sfârșește cu ceartă, iar
cei doi ajung să se urască. Este foarte trist pentru că banii sunt
importanți, dar relațiile dintre oameni sunt mai
importante.Reconsideră-ți atitudinea față de bani; aceștia sunt
doar vehiculul exprimării creative și al sprijinului reciproc. În loc
să te îngrijorezi că ai mai puțini pentru că îi cheltuiești, bucură-
te de rolul pe care-l ai în circulația lor. Te ajuți pe tine să obții
ceea ce dorești și pe ceilalți să aibă ceea ce-și doresc. Iar
afirmația: „Fiecare ban pe care îl cheltuiesc contribuie la
prosperitatea economică și mi se întoarce îndoit sau întreit“
este cât se poate de adevărată.
Cu cât banii tăi circulă mai mult,
 cu atât te simți mai bine și
 vei
avea mai mulți bani.
Poți și ar trebui să ai toți banii pe care ți-i dorești și de care ai
nevoie. Sufletul suferă dacă te plasezi sau gândești de pe o
poziție de sărăcie și lipsuri. Banii sunt o formă de energie, iar

243
cantitatea la care ai acces este nelimitată. La fel ca și mintea,
banii te servesc, nu-ți sunt stăpân. Dacă pierzi vreun moment
din viață pentru că ești implicat într-o problemă financiară,
înseamnă că ai pierdut prea mult. Tratează banii ca pe un
prieten, nu-i ține prea strâns și se vor întoarce mereu la tine.
EȘTI DOMINAT DE BUNURI?
Când mi-am cumpărat prima casă, nu aveam nici cea mai mică
idee la ce mă înham. Credeam că am cumpărat casa, o am și mă
voi bucura de ea toată viața. N-a fost așa.
Când cumperi o casă, mașină, barcă, mobilă, computer,
televizor sau orice altceva, stabilești o relație cu acel lucru.
Acesta cere atenție, grijă și trebuie să te ocupi de el. Investiția
depășește cu mult prețul pe care l-ai plătit inițial. Este cam ca
atunci când vezi un cățeluș drăguț într-un magazin de animale
sau un pisoi pe stradă. Dacă îl iei acasă, îți cere mai multă
dragoste și atenție decât ai crezut inițial. Cedează impulsului
doar dacă vrei și ești în stare să-i acorzi toată grija pe care o
merită.
Îți poți petrece cea mai mare parte a vieții (sau îți poți consuma
majoritatea energiei) adunând lucruri și îngrijindu-le.
(Amintește-ți monologurile comicului George Carlin despre
„lucruri“.) Dacă vrei o astfel de distracție, nu e nicio problemă.
Mulți oameni sunt însă mai degrabă sclavii decât stăpânii
bunurilor pe care le au. Se luptă să le obțină, asudă să le
244
plătească, pierd multă vreme având grijă să nu se strice, se
sperie dacă vrea cineva să le ia, se luptă să le obțină în urma
divorțului sau să le primească moștenire. Bunurile pe care le ai
te pot înnebuni. La fel ca și în cazul banilor, legătura pe care o ai
cu lucrurile nu depinde decât de tine: ceea ce deții nu e bun sau
rău în sine; contează ce faci din ele.
Dacă vrei să te bucuri de ceea ce ai, trebuie să stabilești o
anumită legătură cu acele lucruri. Am învățat să-mi privesc casa
nu ca pe o povară, ci ca pe un prieten drag. O țin curată, o repar
și o decorez cum îmi place, o simt dragă și primitoare. Cei care
mă vizitează spun să se simt foarte bine când vin la mine.
Căminul trebuie să fie refugiul și hrana sufletului nostru. Dacă
devine birou sau câmp de luptă ori dacă trebuie să porți cască
pentru a te proteja de turnul înclinat de vase murdare din
bucătărie,trebuie să te mai gândești o dată ce cauți acolo. Ce ar
trebui să schimbi pentru a te simți bine acasă? Nu ai nevoie de
mulți bani sau de mobilă scumpă pentru a o transforma într-un
loc sacru, numai al tău. Am intrat în apartamente modeste cu
foarte puțină mobilă și m-am simțit ca într-un palat. Și nu din
cauza decorațiunilor impresionante, ci pentru că cei care
locuiau acolo degajau o energie pozitivă, în rezonanță cu gustul
și cu ideea lor de confort și de bine.
Adună orice vrei atât timp cât acele bunuri îți aduc bucurie.
Dacă însă încep să-ți distrugă viața, renunță la ele sau la

245
atașamentul pe care îl ai față de ele. Mulți oameni care adună
tot felul de lucruri ajung într-un moment în care vor pur și
simplu să scape de ele pentru a-și simplifica viața. Preferă să
călătorească fără bagaje și să se bucure de călătorie decât să
care o greutate stânjenitoare. Fă un inventar al tuturor
lucrurilor pe care le ai și gândește-te care din ele te înalță
sufletește și care te trag în jos. Renunță la toate cele care te fac
să nu te simți bine pentru că nu-ți poți permite să le păstrezi.
Vei rămâne cu ceea ce-ți aparține cu adevărat și de care te poți
bucura în fiecare clipă.
LUPTA PENTRU SIGURANȚĂ TE FACE NESIGUR?
Dacă nu te simți sigur acum, nu te vei simți niciodată. Siguranța
de sine nu are nimic de-a face cu polițele de asigurare, cu
sistemele de alarmă sau cu jurămintele de căsătorie. Este, în
totalitate, o problemă de atitudine. Dacă știi cine ești și ești
sigur pe tine, nimic nu-ți poate tulbura starea de bine. Dacă ești
nesigur, orice lucru, oricât de mic, te poate afecta.
Paradoxul este că, încercând să acumulezi forme exterioare de
securitate, viața îți va deveni și mai nesigură pentru că, pornind
de la o premisă falsă – că ești vulnerabil – tot ceea ce faci va
spori gradul de risc. Cu cât vei fi mai apărat, cu atât vei avea
mai multă nevoie de apărare. Dacă însă nu uiți că ești o ființă
complexă și că ești deja ocrotit, nimic nu te poate distruge;
dacă, dimpotrivă, te crezi slab, nimic nu te poate apăra.

246
La unul dintre seminariile mele a venit un cuplu căsătorit de
curând. Soția era nesigură și geloasă de câte ori soțul ei vorbea
cu alte femei din grup. Pentru toți ceilalți era evident că
bărbatul o iubea foarte mult, că era mulțumit de căsătoria lor,
iar discuțiile cu alte femei erau inocente. Soția sa avea însă o
problemă de lipsă de încredere cu rădăcini adânci și mai fusese
înșelată. Un alt participant la seminar i-a spus: „N-ar fi păcat ca
acum, după ce în sfârșit ai găsit un om în care poți să ai
încredere, să-l îndepărtezi doar pentru că ți-e teamă?“ Și totuși
sentimentul de insecuritate al soției era atât de puternic, încât
a continuat să-și manifeste neîncrederea și să-l acuze și după ce
programul a luat sfârșit. După un an, au divorțat.
Chiar dacă ești destul de sigur, teama de insecuritate te poate
face să-ți pierzi siguranța de sine. Efectul iluziilor este la fel de
puternic ca și realitatea. Poți să-ți creezi singur experiențe care
nu ar avea loc dacă nu ți-ai investi energia pentru a te apăra de
ele. Nimeni și nimic din afară nu are putere asupra ta decât
dacă îi conferi acea putere. Nu te poate apăra niciun întreg
arsenal dacă trăiești cu teamă, iar cel care trăiește la lumină nu
are nevoie de arsenale.Polițele de asigurare și sistemele de
alarmă pot ajuta; folosește-le dacă le consideri importante. Nu
uita însă că adevărata sursă a siguranței de sine este mult mai
adâncă. Siguranța veritabilă izvorăște din înțelepciunea și
dragostea din sufletul nostru și din darurile fără pereche cu care
am fost hărăziți fiecare. În realitate, te ridici mult deasupra
247
rolurilor pe care le joci în viața de zi cu zi. Puterea nu-ți stă în
manipularea materială, ci în principiile universale. Construiește-
ți viața pe aceste principii și vei fi, practic, invulnerabil. Te vei
afla la locul potrivit în momentul potrivit, vei atrage situațiile
care vor acționa în favoarea ta, iar sănătatea și fericirea vor fi
consecințe firești. Siguranța de sine e o problemă de suflet.
FUGI DE MOARTE CU PREȚUL VIEȚII?
Scopul vieții nu este să ajungi teafăr în pragul morții, ci să
trăiești atât de bine, încât moartea sau teama de ea să nu-ți
umbrească bucuria, să trăiești atât de plenar, încât să nici nu
bagi de seamă când vine moartea. Pur și simplu să închizi ochii
într-o cameră și să te trezești în alta.
Există atâtea povești înfricoșătoare despre ceea ce se întâmplă
după moarte, că ni se duce o bună parte din viață temându-ne
de ea. Mai ales cele religioase, de groază, care nu ne sperie de
iad, ci ni-l strecoară în suflet. Devenim atât de preocupați de ce
ni se va întâmpla după moarte, încât ne pierdem viața. Dacă ai
văzut pe cineva murind de moarte naturală, experiența te
iluminează și poate fi chiar frumoasă. Am stat lângă mama când
a murit. A inspirat, a expirat și apoi nu a mai inspirat. Întregul
proces mi s-a părut foarte firesc și bine orchestrat și mi-am dat
seama că pornea dintr-o profundă înțelepciune. Toți știm cum
și când să facem ceea ce trebuie să facem, iar moartea nu este
o excepție.

248
Desigur, cu toții vrem să trăim mult, să fim fericiți și nu avem
niciun motiv să preamărim moartea sau s-o căutăm. Avem un
rost pe Pământ și trebuie să-l împlinim. Nu plecăm cu nicio zi
mai devreme sau mai târziu decât ne este rostul. Așadar, nu
trebuie să-i acordăm morții prea multă atenție, ci s-o
considerăm evoluția firească a ciclului vieții, cea care ne
stimulează să ne petrecem bine timpul aici, pe Pământ.
Toate marile învățături spirituale ne confirmă că moartea nu
este sfârșitul vieții, ci o trecere spre un alt stadiu al conștiinței.
Sau, cum ne spune Psalmul 23: „Chiar dacă ar fi să umblu prin
valea umbrei morții, nu mă voi teme de rele.“ Cuvântul-cheie
este aici „umbră“. Moartea este doar lipsa de moment a
luminii, pentru că, deși norii te pot împiedica să vezi soarele,
acesta tot strălucește. Deși moartea pare să se interpună între
noi și viață, nu este așa: ea ne ia pur și simplu de mână și ne
duce într-o altă încăpere a unei case mai mari. Unde am putea
ajunge dacă nu în brațele lui Dumnezeu?
Moartea are putere asupra noastră doar dacă ne luptăm cu ea.
Nu poți să venerezi moartea (temându-te de ea) și să te bucuri
din plin de viață. De câte ori simțim moartea ca pe o pierdere,
iluzia morții se transformă în realitate și aduce sacrificii de
sânge pe altarul ei întunecat. De fapt, orice plecare din viața
noastră lasă loc pentru a intra ceva nou. Iar ceea ce a plecat se
„reciclează“ și apare sub o altă formă acoloeste nevoie. Cei

249
dragi care mor nici nu merg prea departe; ei sunt, de fapt, de
cealaltă parte a cortinei. Pot vorbi cu noi și noi cu ei. Nu e
nevoie de ședințe de spiritism pentru a vorbi cu cei ce nu mai
sunt aici: trebuie doar să tăcem și să-i chemăm în mintea sau în
sufletul nostru. Obișnuiește-te cu esența lor și îi vei simți. După
ce mi-a mai trecut tristețea provocată de moartea mamei, am
reluat legătura cu ea într-un mod extraordinar. O simt adesea
cu mine și nu mi se mai pare că a murit. Cum îmi poate fi dor de
cineva care se află lângă mine?
Nu-mi pare rău pentru cei care au murit; știu că sunt într-un loc
mai bun. Îmi pare mai rău pentru cei rămași aici, care nu-i plâng
pe cei decedați, ci pe ei înșiși. Dacă însă ar admite că viața este
eternă și nu este limitată la corpul fizic, tristețea lor s-ar
transforma în profundă consolare. Este firesc să fim triști când
moare cineva drag și nu este sănătos să ne mascăm sau să ne
negăm sentimentele. Am asistat odată la înmormântarea unui
tânăr mort într-un accident. Am întrebat-o pe mama lui cum se
simte și mi-a spus că a fost foarte ocupată și nu a simțit prea
mult. Totuși, a fost foarte ocupată pentru a nu simți prea mult.
Dă frâu liber sentimentelor și lasă apoi puterea binefăcătoare a
dragostei să te înalțe spre lumină. Cel drag a plecat într-o mare
aventură.
Și tu trăiești o aventură minunată. Nu are prea mare
importanță unde se termină, ci că o trăiești, iar dacă ai

250
încredere, vei ajunge exact unde trebuie. Destinația devine mai
interesantă prin drumul ales ca să ajungi la ea. Poți alege un
drum ușor și plin de lumină; important este să fie al tău. În
Învățăturile lui Don Juan, mentorul Don Juan Matus îl învață pe
autorul Carlos Castaneda că există doar două drumuri în viață:
drumul inimii și drumul fără inimă. Dacă alegi calea inimii,
explică Don Juan, când ajungi la capăt îți vei binecuvânta viața.
Dacă urmezi calea fără inimă, când ajungi la capăt vei blestema
ceea ce ai făcut.
În orice clipă alegi o cale cu sau fără inimă. Nimeni nu-ți
cunoaște calea inimii mai bine decât ți-o cunoști tu. Dacă ai
încredere în sentimentele, visurile și valorile tale, viața îți va
străluci. Dacă le tăgăduiești, viața îți va fi plină de țepe. În cele
din urmă, puterea se află în mâinile tale.

251
 Alan H. Cohen

Iubirea ca o ţeapă
Mic tratat de reuşită în amor
Traducere din limba engleză
ADRIANA BĂDESCU

NEMIRA
2012
 Iubirea ca o ţeapă
Alan H. Cohen
Alan H. Cohen
DON’T GET LUCKY, GET SMART
© 2002 Alan Cohen Publications Inc.
© Nemira, 2012
Redactor: Daniela Popescu
Tehnoredactor: Alexandru Csukor
Copertă: Gabi Dumitru
Orice reproducere totală sau parţială a acestei lucrări,
fără acordul scris al editorului, este strict interzisă
şi se pedepseşte conform Legii dreptului de autor.
ISBN ePUB: 978-606-579-560-0
ISBN PDF: 978-606-579-561-7
ISBN Print: 978-606-579-382-8
 Lectura digitală protejează mediul

Versiune digitală realizată de elefant.ro

 ALAN H. COHEN este autorul a douăzeci şi patru de volume şi CD-uri motivaţionale foarte cunoscute şi apreciate, printre care The
Dragon Doesn’t Live Here Anymore şi A Deep Breath of Life. Redactează, de asemenea, articole pentru seria de succes Chicken Soup
for the Soul, editată de New York Times. Cărţile sale au fost traduse în peste douăzeci de limbi.
În fiecare lună, rubrica lui Alan, From the Heart, apare în şaizeci de reviste din lumea întreagă. Interviurile şi articolele sale au fost
publicate în revistele Unity, Science of Mind, New Woman, First for Women, Personal Transformation, New Realities, Human Potential
şi Visitors.
A fost invitat de CNBC la emisiunea America’s Talking şi participă la numeroase talk show-uri la radio şi televiziune; conferinţele sale
sunt transmise în mod constant de Wisdom Channel. Este membru al Omega Institute din New York. Lucrează, de asemenea, şi ca ghid în
locuri sacre precum Machu Picchu, Bali sau Egipt. Locuieşte în Maui, Hawaii, unde a înfiinţat diverse centre în care predă „arta vieţii“.
Tuturor femeilor, bărbaţilor, rudelor şi prietenilor
care mi-au fost valoroşi parteneri de lecţii
în drumul meu spre dragoste
 INTRODUCERE

De ce atât de multe relaţii romantice încep cu un foc de artificii şi sfârşesc asemenea unui balon de
săpun? De ce legături care înmoaie inima ajung în cele din urmă s-o frângă? De ce ar mărturisi Rita
Rudner „Ori de câte ori mă întâlnesc cu un bărbat, îmi spun: «Asta e oare persoana cu care aş vrea ca
odraslele mele să-şi petreacă weekendul?»“
Să fim sinceri: jocul întâlnirilor romantice este plin de capcane şi câmpuri minate. Dacă nu te pricepi
cu adevărat, rişti să fii încolţit, rănit şi să devii extrem de frustrat. În căutarea alesului sau alesei, vei
întâlni o bizară paradă a ciudaţilor; şi aşa continui iar şi iar, prin agenţii matrimoniale online, baruri
pentru persoane singure, petreceri, grupuri de susţinere şi „aranjamente“ puse la cale de (în curând ex-)
prieteni, în căutarea „celui pe care l-am aşteptat toată viaţa“ sau, cel puţin, a „celei alături de care să pot
trăi ceva mai mult de o lună“. Şi începi să te întrebi dacă există în realitate cineva disponibil, pe care să-l
placi cu adevărat.
Am „calificarea“ de a vă vorbi despre iadul întâlnirilor romantice fiindcă am trecut prin el ani mulţi
– până când flăcările lui au spulberat iluziile care mă ţinuseră captiv. Cu timpul, prin repetate încercări şi
greşeli (în majoritate greşeli), mi-am găsit calea de ieşire şi, pe drum, am cartografiat terenul. Acum îmi
împărtăşesc notiţele cu dumneavoastră şi cu toţi cei ale căror suferinţe şi triumfuri i-au condus spre relaţii
extraordinare, odinioară considerate imposibile. Există o cale care duce afară din Pădurea Fermecată, şi
se poate să fiţi mai aproape de ea decât vă închipuiţi.
În paginile următoare veţi întâlni oameni ca dumneavoastră, dornici să-şi împartă viaţa cu cineva
capabil să poarte o conversaţie mai lungă decât „Hai s’trăieşti!“. Oameni care au ajuns în situaţii
înspăimântătoare, derutante sau neplăcute şi s-au întrebat dacă o relaţie romantică presupune oare şi
altceva decât certuri, dramatism, intrigi şi tot mai puţin sex. Oameni care au avut parte de o dezamăgire
uriaşă sau de multe altele mai mici. Oameni care încearcă să găsească uşa de ieşire dintr-o încăpere în
care habar n-au cum au intrat. Veţi întâlni de asemenea oameni care şi-au asumat propria putere şi
valoare, descoperind astfel pe cineva alături de care să meargă mai departe. Lecţiile lor vor deveni şi ale
dumneavoastră, iar pe măsură ce le veţi aplica, drumul vă va fi mai uşor, mai luminos şi mai rapid.
Fiecare capitol începe cu o poveste adevărată din experienţa mea sau a unuia dintre clienţii de la
seminariile mele, persoane sau cupluri care încercau să-şi îmbunătăţească relaţia. Veţi afla greşelile pe
care le-au făcut şi modul în care au rămas împreună – sau nu. Indiferent însă cum au sfârşit, vă veţi
dezvolta alături de ei. Povestea lor este şi povestea dumneavoastră. Şi cum se va încheia ea? Dacă veţi
aplica principiile „Ce puteţi face în această privinţă?“ pe care le veţi găsi aici, veţi înregistra un progres
fără precedent în propria viaţă sentimentală, al cărei scenariu îl veţi alcătui chiar dumneavoastră.
Unele dintre teme vi se vor părea special destinate şi veţi întâlni sugestii care vă vor ajuta
nemijlocit. Citiţi însă toate capitolele, fiindcă veţi constata cu surprindere că multe dintre ideile
prezentate sunt aplicabile partenerilor dumneavoastră şi astfel veţi înţelege de ce procedează aşa cum o
fac, de ce vă simţiţi atras de ei şi cum să corectaţi tiparele comportamentale care nu funcţionează. Întregul
material al cărţii vă poate ajuta să ieşiţi din iadul întâlnirilor romantice.
Indiferent câte eşecuri sentimentale şi furtuni matrimoniale aţi suportat, speranţe există. Incursiunile
în iadul deja menţionat nu au fost o pedeapsă ori un blestem; consideraţi-le mai degrabă călătorii de
documentare. V-au ajutat să descoperiţi ce anume doriţi, să recunoaşteţi că meritaţi acel lucru şi să vă
asumaţi curajul şi încrederea de a-l cere. Fiecare întâlnire şi relaţie romantică, oricât de bizare sau de
plăcute ar fi fost, v-au adus unde vă aflaţi acum. Dacă doriţi ceva mai bun, îl puteţi avea. Dar, ca orice
artizan priceput, aveţi nevoie de uneltele potrivite. Aplicând principiile din această carte, vă veţi
accelera progresul şi vă veţi scuti de o sumedenie de alte încercări şi greşeli. Aşadar să stingem focul şi
să aprindem lumina!
 ÎN ATENŢIA CITITORILOR

1. Toate poveştile prezentate la început de capitol sunt reale. În multe dintre ele, numele au fost
schimbate pentru a respecta intimitatea persoanei sau a cuplului respectiv. Din motive de spaţiu
şi exemplificare, unele au la bază persoane şi cupluri care au trecut printr-o experienţă
similară.
2. Majoritatea cuplurilor descrise în carte sunt heterosexuale. Cititorii homosexuali pot aplica
fără probleme aceleaşi principii. Înţeleg că ei se confruntă cu situaţii specifice, care pot fi
abordate mai bine de alţi specialişti, astfel că eu mă voi concentra pe chestiuni utile tuturor
celor care doresc să-şi afle împlinirea alături de un partener, indiferent de sexul acestuia.
3. Folosiţi-vă raţiunea în aplicarea sugestiilor, exerciţiilor şi practicilor descrise aici. Unele
dintre ele pot fi mai potrivite pentru anumite persoane decât pentru altele. Vă sugerez să vă
bazaţi pe intuiţie în acest sens şi să discutaţi despre orice acţiune sau schimbare semnificativă
în viaţă cu un terapeut sau cu un consultant specializat.
 Motivul 1
ÎNCEPEŢI RELAŢIILE CU STÂNGUL
Motivul şi modul în care începeţi o relaţie au o importanţă extraordinară asupra felului în
care ea va decurge. Alegerea unei persoane greşite sau implicarea din motive eronate vă vor
zădărnici eforturile şi veţi ajunge înapoi de unde aţi plecat, mai frustrat ca niciodată. Dacă
întâlniţi mereu parteneri care vă dezamăgesc, ar putea fi timpul să examinaţi modul şi motivele
pentru care vă implicaţi în relaţii şi să vă rafinaţi alegerile, astfel încât să puteţi cunoaşte
persoane capabile să vă însoţească pe drumul pe care vreţi să mergeţi.
 CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ

Capitolele următoare vă vor arăta cum:

• Să „navigaţi“ când vă îndrăgostiţi.
• Să recunoaşteţi indiciile privind potenţialii parteneri problematici.
• Să treceţi de la disperare la încredere în sine.
• Să atrageţi un partener fiind dumneavoastră înşivă.
• Să construiţi relaţii bazate pe intimitate, nu pe fantezie.
 Dragoste la prima vedere?

Când Steve a întâlnit-o pe Debie la o petrecere, a fost dragoste la prima vedere. Ambii au
ştiut imediat că sunt suflete-pereche, au început să facă sex în scurt timp şi des, şi-au mărturisit
reciproc iubirea şi s-au prezentat prietenilor ca un cuplu.
După câteva luni, Debbie s-a mutat la Steve acasă, bucurându-se împreună de o veritabilă
lună de miere. Nu peste mult timp însă, au început să observe unul la celălalt lucruri care le
displăceau. Iniţial erau lucruri mărunte, de pildă faptul că Steve nu lăsa capacul jos la toaletă
sau că Debbie voia ca jaluzelele să fie trase la ferestre, pentru ca soarele să n-o trezească prea
devreme dimineaţa.
Neplăcerile s-au agravat când cei doi şi-au descoperit obişnuinţele. Steve îşi petrecea mare
parte a weekendului uitându-se la meciuri de fotbal şi nu prea era dornic să-şi împărtăşească
sentimentele. Debbie voia să discute despre relaţie şi a început să-l preseze să încheie un
angajament de durată.
Cu timpul, certurile au devenit mai dese decât momentele plăcute petrecute împreună. În
sinea sa, fiecare se întreba: „Ce s-a întâmplat cu persoana aceea minunată pe care am întâlnit-
o?“ Steve se plângea că „E măcinată de incertitudini pe care nu le-am observat la început“, iar
Debbie considera că „Ceva s-a schimbat la el când ne-am mutat împreună.“
În cele din urmă, tensiunea a devenit atât de mare, încât Debbie s-a mutat. La început, cei
doi au încercat să rămână prieteni şi să mai iasă împreună, dar în timpul întâlnirilor reveneau la
aceleaşi certuri dinainte. Apoi au încetat să se mai vadă, simţind un gust amar la ideea unei
poveşti de dragoste la prima vedere care s-a dezumflat.
Povestea vi se pare familiară? Am citit cumva din jurnalul dumneavoastră? Sau l-aţi citit
dumneavoastră pe al meu?
Uneori, dragostea la prima vedere se petrece exact aşa. Oamenii se întâlnesc, se recunosc reciproc
drept suflete-pereche, se îndrăgostesc şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi. Amin.
Mai des însă, dragostea la prima vedere este de fapt speranţă la prima vedere. Sau dorinţă intensă de
a avea un partener la prima vedere. Ori sex fierbinte la prima vedere. Sau un ricoşeu după o ruptură
dureroasă la prima vedere. Sau orice alt lucru la prima vedere. Există însă o singură modalitate de a
spune dacă atracţia este cu adevărat dragoste la prima vedere: dacă rămâneţi împreună cu timpul şi
deveniţi tot mai fericiţi unul în compania celuilalt, atunci a fost dragoste la prima vedere. Dacă nu, n-a
fost.
Dacă relaţia dumneavoastră trece testul capacului ridicat la toaletă şi al storurilor coborâte; al
temerilor, neîncrederii, geloziei şi al ritmurilor sexuale decalate; al problemei cheltuielilor şi
economiilor; al rudelor pe care să le invitaţi de Crăciun şi al celor pe care să le evitaţi: şi al tuturor
celorlalte probleme specifice unei relaţii – atunci a fost cu adevărat dragoste la prima vedere. Dacă fie şi
una dintre aceste chestiuni explodează, înseamnă că n-a fost chiar asta. Sau dacă a fost, temerile şi
rezistenţa dumneavoastră au copleşit iubirea.
Deşi am fost învăţaţi că, dacă găsim persoana potrivită, totul va fi bine, situaţia este mult mai
complexă. Relaţiile romantice nu rezidă atât în găsirea cuiva care să vă poată face fericit, cât mai
degrabă în încercarea de a afla ce presupune pentru dumneavoastră fericirea. Ar fi mai simplu dacă ar
exista un cavaler în armură strălucitoare sau o domniţă fermecătoare care să vă fure inima, dar până
atunci poate că ar fi bine să mai aruncaţi o privire în oglindă. Ceea ce căutaţi s-ar putea să fie mai
aproape decât bănuiţi.

CE SĂ FACEŢI DACĂ VI SE ÎNTÂMPLĂ DUMNEAVOASTRĂ

Dacă vă veţi îndrăgosti la prima vedere, savuraţi clipa. Dragostea este cea mai intensă emoţie din
lume – ne-am născut tocmai pentru a o simţi şi a o trăi. Dintr-odată, rutina ternă a vieţii capătă culori
fantastice, problemele devin neînsemnate, iar lumea întreagă pare cu totul alta. Acum, lunga călătorie pe
care aţi parcurs-o până aici pare să fi meritat efortul. Chiar şi oamenii care nu vă plac par mai tolerabili
şi chiar nu vă mai deranjează să vă vizitaţi rudele de sărbători. Slavă Domnului pentru dragostea
adevărată! Fără ea, planeta întreagă ar fi un loc mohorât şi plictisitor; cu ea, viaţa dobândeşte frumuseţe,
înţeles şi un scop în sine.
Şi acum, cu litere mici:
Respiră. Ia-o pas cu pas. Cunoaşte-ţi bine partenerul înainte de a lua o decizie importantă. Lasă dragostea să se afirme ca atare.
Dacă este adevărată, va dura. Dacă nu, nici n-ai nevoie de ea.

Iată dimensiunea relativă a acestor idei atunci când înotaţi într-o mare de dragoste înfocată. Abia
dacă le puteţi citi, fiindcă vă simţiţi atât de bine şi, la urma urmei, cine vrea să analizeze detaliile? Doar
sunteţi îndrăgostit!
Acum însă, întipăriţi-vă în minte aceleaşi cuvinte cu litere de-o şchioapă:

Respiră. Ia-o pas cu pas. Cunoaşte-ţi bine partenerul înainte de a lua

o decizie importantă. Lasă dragostea să se afirme ca atare. Dacă este
adevărată, va dura. Dacă nu, nici n-ai nevoie de ea.
Bun, m-am făcut înţeles. Interesant e că, pentru unii oameni, şi aceste litere vor fi greu de citit – ba
chiar invizibile. Chiar dacă aş scrie cuvintele de mai sus cu caractere suficient de mari pentru a rula pe
uriaşul monitor din Times Square, pentru unii tot nu vor fi lizibile. De ce nu? Fiindcă „omul aude ceea ce
vrea să audă şi ignoră orice altceva“. Totuşi, dacă sfatul meu vă scuteşte de inutile dureri de cap sau de
ciorovăieli cu partenerul, merită luat în seamă. Înainte de a discuta despre numele viitorilor voştri copii,
asiguraţi-vă că îl ştiţi bine pe cel al partenerului.
 SUNTEŢI UN ROMANTIC ÎN SERIE?

Mulţi oameni care se îndrăgostesc la prima vedere o fac în mod regulat. Eu unul îmi întâlneam
sufletul-pereche cel puţin o dată pe lună (şi mai des vara). Şi am cunoscut o femeie aflată în aceeaşi
situaţie. Ne-am tot văzut o vreme, dar am încetat apoi fiindcă ea era atât de dependentă de căutat, încât nu
ştia cum să procedeze cu găsitul. Eram maeştri ai romantismului, dar neştiutori în ale relaţiilor. Ea s-a
măritat ulterior cu un bărbat care i-a sucit capul ducând-o la Paris pentru un weekend romantic. Mai
târziu, în drum spre luna de miere în Tahiti, cei doi au început să se certe în avion şi, la finele lunii dulci,
s-a încheiat şi mariajul. Aş fi putut imprima sfatul de mai sus cu litere mari pe interiorul lentilelor ei de
contact, şi tot nu l-ar fi văzut.
Dar dragostea în serie are un scop. Cu fiecare nou episod, învăţăm mai multe despre cine suntem, ce
ne dorim şi cum să facem faţă unei relaţii. Uneori avem mai multe de câştigat dintr-o relaţie scurtă,
fierbinte sau dureroasă, decât de pe urma celor îndelungate şi plictisitoare. În cazul în care aţi avut multe
relaţii şi vă întrebaţi dacă veţi găsi (sau veţi fi dumneavoastră) vreodată persoana potrivită, nu vă
descurajaţi. Fiecare întâlnire şi relaţie vă aduc mai aproape de ceea ce vă doriţi. Într-o zi – poate mai
curând decât credeţi – înţelepciunea pe care aţi acumulat-o va trece de punctul critic, iar experienţele
trăite vor da roade. Dar nu săriţi de gâtul cuiva doar fiindcă spune că filmul său preferat este Nopţi albe
în Seattle. Construirea relaţiei pe care o aveţi cu dumneavoastră înşivă s-ar putea dovedi mai productivă
pe termen lung.
Când iubeşti cu adevărat, vrei binele celuilalt.
Când iubeşti romantic, îl vrei doar pe celălalt.
MARGARET ANDERSON
Dacă obişnuiţi să vă îndrăgostiţi frecvent, luaţi ce-i mai bun şi lăsaţi restul. Observaţi ce anume din
ceea ce faceţi vă menţine inima deschisă şi ce v-o ferecă. Nu trebuie să vă îndrăgostiţi până peste cap
pentru a iubi. Vă puteţi îndrăgosti cu cap. Când vă îndrăgostiţi până peste cap, renunţaţi la propria putere
în favoarea partenerului. Când vă îndrăgostiţi cu cap, vă păstraţi integralitatea. Dacă vă aprindeţi repede,
vă veţi stinge la fel de repede. Atunci când recunoaşteţi faptul că dumneavoastră (nu cealaltă persoană)
sunteţi sursa sentimentelor de dragoste, puteţi iubi mai departe – poate nu chiar în fiece moment, dar
suficient pentru a face ca drumul împreună să merite.
Prietenul meu, Tom, a înţeles că a venit timpul să-şi făurească o relaţie de calitate, durabilă, atunci
când n-a mai putut ţine socoteala detaliilor familiale ale numeroaselor sale prietene. Ştia că tatăl uneia
era obsedat de control; fratele alteia era închis într-un spital de boli mintale; altul era îndrăgostit de
nepotul mamei lui vitrege; iar o prietenă plecase de acasă când tatăl ei dependent de sedative începuse să
dea sentinţe aidoma lui Ozzy Osbourne. Numai că nu-şi amintea cu nici un chip cui aparţinea o dramă
disfuncţională sau alta. Tom se gândise să-şi ia o agendă electronică pentru a ţine socoteala diverselor
nevroze, astfel încât să evite stânjeneala de a o întreba pe fiica lui Ozzy despre fratele smintit – fapt care
s-ar fi dovedit mai grav decât dacă i s-ar fi adresat pe un alt nume, în pat fiind. În cele din urmă, Tom a
decis că i-ar fi mai uşor să-şi amintească un singur set de rude bizare, iar acum e gata să jure că viaţa e
mult mai simplă aşa.
 STIMULAŢI-VĂ DRAGOSTEA GRAŢIE INTIMITĂŢII

Cunosc câteva cupluri în care partenerii s-au îndrăgostit rapid şi în cele din urmă s-au căsătorit; sunt
o sursă de inspiraţie pentru ceilalţi, însă tind să ocupe capătul de jos al graficului. Ştiu însă şi oameni
care şi-au unit destinele rapid, s-au certat aprig şi s-au despărţit înainte de a apuca să înveţe să coabiteze.
Alţii s-au întâlnit, s-au familiarizat unul cu celălalt, dragostea le-a sporit cu timpul şi au avut parte de
căsnicii frumoase. Există numeroase drumuri care duc spre aceeaşi destinaţie. Important de reţinut este că
nimic nu se întâmplă aleatoriu. Gândurile, sentimentele, atitudinile, aşteptările şi simţul propriei valori
sunt factori determinanţi mult mai puternici decât simpla şansă. Epitetul „norocos“ poate viza o partidă de
sex neaşteptat de bună sau întâlnirea din senin a unei persoane extraordinare, însă nu are nici o legătură
cu clădirea unei relaţii de calitate. Principiile aflate la baza iubirii adevărate – şi a vieţii în general –
sunt consecvente, certe şi la îndemâna dumneavoastră pentru a le folosi printr-o alegere conştientă. A vă
baza pe noroc pentru a vă întâlni sufletul pereche este ca şi cum aţi depinde de loterie pentru a vă câştiga
existenţa zilnică. Nu aveţi nevoie de noroc pentru a vă bucura de o relaţie romantică extraordinară.
Trebuie doar să fiţi isteţ.
Una dintre cele mai sigure modalităţi de a crea o relaţie solidă este aceea de a vă lăsa pasiunea să
crească odată cu intimitatea, nicidecum invers. Deşi sunt extrem de ispititoare – zile şi nopţi petrecute
exclusiv în doi, cine la lumina lumânărilor, plimbări pe plajă la apus de soare, mutarea împreună –,
simbolurile intimităţii pot fi lipsite de substanţa capabilă să confere relaţiei dumneavoastră trăinicie.
Lăsaţi ca simbolurile iubirii romantice să derive dintr-o comuniune reală, în loc să încercaţi să îndesaţi
comuniunea în locurile rămase libere între simboluri.
Cu cât vă veţi dezvălui în faţa partenerului adevăratul eu, pasiunile, năzuinţele, temerile şi cele mai
profunde simţiri, cu atât mai apropiaţi veţi deveni. Există cinci niveluri ale comunicării prin care
interacţionează majoritatea oamenilor, fiecare dintre ele oferind avantaje în funcţie de profunzimea
implicării personale.
1. Ştiri, vreme, bârfă, politică, sport şi informaţii publice. Chestiuni despre care vorbiţi cu şoferul
de taxi, cu vecinii şi colegii de muncă în pauza de cafea. „Ţi se pare suficient de fierbinte, Carl?“
„Hei, ce părere ai despre meciul de ieri?“ „Aţi auzit că Tom şi Suzy s-au despărţit?“ Nimicuri,
conversaţii banale cu o foarte redusă implicare personală. Adecvate când şi când, contribuie la
crearea unei conexiuni cu oameni cu care altfel nu aţi interacţiona, însă lipsite de substanţă.
2. Poveşti. Cum v-aţi cunoscut soţul, momentul în care aţi înscris punctul acela decisiv, chestia
simpatică pe care Garrett i-a spus-o profesorului. Poate sau nu să dezvăluie elemente ale propriei
dumneavoastră personalităţi. Dacă repetaţi aceeaşi poveste iar şi iar, înseamnă că vă ascundeţi în
spatele ei şi, probabil, vă plictisiţi interlocutorul. Dacă inseraţi în această comunicare sinceritate,
pasiune şi energie, îi semnalaţi partenerului să procedeze la fel.
3. Opinii şi judecăţi critice personale. „Broşura ta mi s-a părut atrăgătoare, dar cred că ar fi arătat
mai bine cu câteva poze în plus.“ „Jerry îşi va preţui mai mult maşina dacă va câştiga prin muncă
banii pentru achiziţionarea ei, decât dacă i-o cumperi tu.“ „Mi-ar fi plăcut să dea mai multe
Oscaruri filmelor independente.“ Dezvăluiţi mai multe despre dumneavoastră înşivă şi invitaţi
interlocutorul să răspundă în mod similar.
4. Sentimentele dumneavoastră. „Am emoţii mari privind plecarea lui Cindy la colegiu.“ „Nu pot
 să-mi sufăr slujba şi mi-aş dori să nu fiu nevoit să muncesc.“ „Mă simt atras de Carol, dar nu mai
ştiu să vorbesc când sunt în preajma ei.“ Împărtăşiţi aspecte intime ale fiinţei dumneavoastră,
creând o platformă mai puternică pentru intimitate.
5. Cele mai intime şi mai vulnerabile simţiri ale dumneavoastră. „Mă simt mai apropiat de tine
decât m-am simţit de oricine altcineva până acum.“ „Mă tem că am făcut o greşeală mutându-mă la
tine atât de curând.“ „Îmi doresc din suflet să renunţ la serviciu, dar nu ştiu cum mi-aş întreţine
copiii.“ Vă puneţi inima pe tavă, dezvăluind aspecte delicate şi profund personale ale fiinţei
dumneavoastră. Asemenea sentimente nu trebuie împărtăşite cu persoane pe care nu le cunoaşteţi
bine şi în care nu aveţi încredere, dar vă pot oferi satisfacţii profunde alături de un partener,
construind o relaţie bazată pe sinele dumneavoastră real.
Cu cât dezvăluiţi mai mult despre dumneavoastră înşivă, cu atât riscaţi mai tare. Dacă cineva vă
respinge pentru că nu vă vrea aşa cum sunteţi în realitate, e mai bine să-l lăsaţi să plece. Altcineva va fi
încântat să fie alături de dumneavoastră, iar pe acea persoană merită s-o căutaţi şi s-o aşteptaţi.

UN RITUAL STRĂVECHI ŞI BIZAR

În vremurile apuse, oamenii practicau un ritual straniu, numit curtare. (Probabil că puteţi găsi câteva
informaţii despre el pe internet.) Dacă un tânăr era interesat de o fată, se ducea acasă la ea, se aşezau
amândoi pe balansoarul de pe verandă şi vorbeau o vreme. Câteva seri mai târziu, o invita în oraş, la un
suc, şi poate pe drumul de întoarcere o ţinea de mână. Săptămâna următoare mergeau la un film.
Continuau să facă diverse lucruri împreună şi să se placă reciproc tot mai mult, ceea ce în final se solda
cu partide de sex fierbinte, fără limite, capabile să scoale vecinii din somn. (De fapt, vreau doar să nu vă
pierdeţi motivaţia.) Oricât de ciudat şi de demodat ar părea, poate că există o anumită valoare în
încercarea de a cunoaşte pe cineva înainte de a vă uni destinele.
Dacă vă îndrăgostiţi la prima vedere, e limpede că între dumneavoastră există o chimie. Aşadar
sunteţi într-o situaţie mai bună decât cuplurile cărora le lipseşte acest ingredient şi care se străduiesc în
van să-l sintetizeze. Prin urmare, începutul este bun. Menţineţi flacăra vie construindu-vă relaţia în loc să
speraţi doar că ea vă va salva. Apoi veţi putea „găti“ împreună mult timp fără a vă arde la degete şi, cine
ştie, poate chiar vă veţi plăcea reciproc. Astfel vă veţi construi relaţia fiindcă aşa aţi ales, nu din pură
întâmplare. Veţi avea un partener serios, alături de care să vă puteţi dezvolta ca om, iar relaţia se va
cizela fiindcă veţi ajunge să vă cunoaşteţi unul pe celălalt ca indivizi reali, nu ca fantezii şi roade ale
imaginaţiei. Şi nu veţi avea nevoie de şansă, fiindcă vă veţi fi creat singuri reuşita, în loc să aşteptaţi ca
norocul să vă surâdă.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Savuraţi sentimentul dragostei la prima vedere şi apreciaţi faptul că aţi întâlnit o persoană care s-ar
putea dovedi un partener excelent.
• Reţineţi că ceea ce pare dragoste la prima vedere ar putea fi doar imaginaţie, fantezie, speranţă sau
sex la prima vedere.
• Nu vă grăbiţi, aşteptaţi să vă cunoaşteţi partenerul şi lăsaţi relaţia să se dezvolte. Dacă este de
 calitate, va dura.
• Nu vă asumaţi angajamente majore şi nu faceţi schimbări semnificative în viaţă înainte de a avea o
experienţă considerabilă alături de partenerul dumneavoastră. Aşteptaţi ca deciziile să se impună la
timpul potrivit.
• Dezvoltaţi intimitatea împărtăşindu-vă ideile, sentimentele, experienţele şi visurile cu partenerul
dumneavoastră, invitându-l să facă la fel. Încercaţi să vă cunoaşteţi unul pe altul pornind de la
interior.
 Autenticitatea e pe primul loc

În copilărie, părinţii nu mă recompensau pentru că spuneam adevărul, ci pentru că spuneam

ceea ce doreau ei să audă. Când am început să am relaţii cu femei, am avut isteţimea necesară
pentru a-mi da seama ce anume ar fi vrut ele să audă din partea mea şi să le zic acele lucruri,
evitând cu grijă orice comentarii care le-ar fi putut deranja. Relaţiile respective nu au fost însă
nici profunde, nici de durată.
Apoi, într-o zi, în timpul unei dispute aprinse cu o prietenă, ea mi-a strigat: „Spune-mi o
dată ce gândeşti şi ce simţi cu adevărat! Poate că o să mă doară, dar o să-mi revin. Dacă nu-mi
arăţi cine eşti în realitate, habar nu am ce se întâmplă şi nu pot comunica deloc cu tine.“
Mesajul ei m-a frapat. Atunci am crezut pentru prima dată că o femeie voia într-adevăr să
afle ce era în sufletul şi în mintea mea, şi că dorea acest lucru mai mult decât nişte comentarii pe
măsura aşteptărilor ei. Această conştientizare a declanşat o transformare revoluţionară în
domeniul relaţiilor mele. De atunci am atras relaţii bazate în principal pe adevăr şi astfel am
atins noi niveluri ale profunzimii. Deşi experienţa necesită vigilenţă şi este uneori incomodă, e
mult mai satisfăcătoare decât încercarea de a fi altfel decât sunt în realitate.
În filmul Adevăr sau minciună, David şi Kathy îşi compromit prima întâlnire minţind cu privire la ei
înşişi. David tocmai şi-a pierdut locul de muncă, dar, voind s-o impresioneze pe Kathy, îi spune că abia a
fost promovat. Apoi împrumută maşina sport a amicului său cu priză la femei şi aranjează să-i poată
folosi în seara aceea cuibuşorul de nebunii.
Kathy are şi ea secretele ei: fumează şi are o fetiţă. Temându-se că David îşi va pierde interesul
dacă va afla de aceste „poveri“, nu i-o prezintă pe fiica ei şi fumează pe furiş, ori de câte ori poate.
Cei doi încep o escapadă complicată, în care încearcă mai puţin să se cunoască reciproc şi mai mult
să protejeze câte o faţadă. Pentru fiecare minciună rostită, trebuie să mai inventeze încă trei care s-o
susţină. În cele din urmă, relaţia lor devine o dezastruoasă comedie a disimulărilor.
Spre sfârşitul serii, născocirile ating dimensiuni colosale şi amândoi se dau de gol. Spăsiţi, îşi
recunosc temerile şi motivele atâtor minciuni, comunicând astfel onest pentru prima dată. Însufleţiţi de
respectivul moment al adevărului, decid să mai încerce o întâlnire, de această dată fără măşti.
În final îl vedem pe David oprind în faţa casei lui Kathy în maşinuţa lui veche. Ea îl întâmpină cu o
ţigară în mână şi strigându-şi fiica pentru a i-l prezenta pe noul ei prieten. Ah, confortul adevărului!
David şi Kathy nu sunt perfecţi, dar cel puţin sunt reali. Acum au o şansă.
 De îndată ce vei avea încredere în tine, vei şti cum să trăieşti.
GOETHE
Întâlnirile şi relaţiile romantice funcţionează doar atunci când ambii parteneri sunt autentici.
Ascunzişurile, reticenţele şi secretele vă vor submina eforturile şi vor împiedica acea comuniune pe care
o doriţi. Trista ironie a relaţiilor bazate pe minciună e faptul că adevărul pe care-l ascundeţi de teamă că
vă va distruge relaţia este de multe ori exact cel care v-ar aduce mai aproape unul de celălalt. Dacă veţi
preţui sinceritatea mai mult decât aparenţele, veţi avea şanse reale la relaţii care chiar funcţionează.

DE LA MANAGEMENTUL IMAGINII LA AUTENTICITATE

Un sfat privitor la relaţii este mai important decât multe altele, superficiale: arătaţi-vă aşa cum
sunteţi. Cu cât căutaţi mai mult să impresionaţi, cu atât veţi avea o nevoie mai mare s-o faceţi. În loc să
vă străduiţi să vă „schimbaţi“ imaginea, mai bine gestionaţi-vă temerile şi incertitudinile care vă spun că
trebuie să-i convingeţi pe ceilalţi să vă placă. Cu cât încercaţi mai asiduu să vă afirmaţi, cu atât veţi
părea mai stângaci. Oamenii care nu simt nevoia să placă sunt irezistibili fiindcă radiază integritate – o
delicatesă rară într-o lume a inimilor flămânde.
Manageri de imagine „Jucători“ autentici
Postură menită să atragă şi să impresioneze Încredere că este suficient aşa cum e
Focalizare pe prezentarea fizică Focalizare pe sentimente, mental şi spiritual
Folosesc clişee verbale şi scenarii pregătite Sunt sinceri în mod spontan
Pun semnul egal între o întâlnire de calitate şi Pun semnul egal între calitatea în tâlnirii şi
banii cheltuiţi stabilirea unei conexiuni
Aduc în discuţie nume şi fotografii Nu au nevoie de laude şi dovezi
Urmăresc un obiectiv la fiecare întâlnire (sex,
Savurează fiecare clipă
bani, verighetă)
Caută aprobare Sunt încrezători în ei înşişi
Sunt uşor de jignit Abordează supărările cu calm
Veţi atrage un partener potrivit pentru dumneavoastră atunci când vă veţi afişa aşa cum sunteţi în
realitate. Prezentând o versiune falsă a propriei persoane, veţi primi la rândul vostru o imagine falsă a
celorlalţi. Oamenii simt nevoia să arate interesant doar atunci când nu-şi dau seama că sunt interesanţi.
Aşadar, cel mai bine e să vă descoperiţi şi să scoateţi la lumină acea parte din dumneavoastră care este
interesantă – sinele real – şi să-i permiteţi acestei esenţe să-i atragă pe cei care o recunosc. Toate acestea
pot părea un risc major într-o lume a aparenţelor, dar aveţi încredere în mine – există numeroase
persoane extraordinare în lume.
Cu cât vă respectaţi mai mult pe dumneavoastră înşivă, cu atât veţi avea o putere mai mare de a intra
în legătură cu alţii care procedează la fel. Lăsaţi ca alegerile pe care le faceţi în privinţa hainelor, a
maşinii, a casei şi a prietenilor să exprime cine sunteţi cu adevărat, nu cine încercaţi să fiţi. Purtaţi Gucci
fiindcă vă place dumneavoastră, nu fiindcă speraţi să le placă altora. Astfel veţi întâlni pe cineva atras
mai degrabă de dumneavoastră decât de hainele cu care sunteţi îmbrăcat şi nu vă veţi întreba niciodată
dacă vă va mai iubi la fel când veţi purta o altă pereche de blugi.
 Nu veţi deveni niciodată cineva, fiindcă deja sunteţi cineva. Cea mai mare realizare a vieţii
dumneavoastră e să deveniţi cine sunteţi acum. Atunci prezenţa dumneavoastră va fi copleşitoare.
Capetele se vor întoarce după dumneavoastră oriunde veţi merge, fiindcă majoritatea oamenilor jinduiesc
să-şi redobândească sinele pierdut, iar când văd pe cineva care emană încredere, o parte din ei se
entuziasmează şi vrea mai mult. În consecinţă, renunţaţi la replicile studiate, la jocuri şi scuze şi aplicaţi
o doză generoasă de realism. Astfel viaţa dumneavoastră sentimentală va deveni excelentă, alimentată
fiind de autenticitate – cel mai puternic afrodiziac.

CUM SĂ ATRAGEŢI UN PARTENER REAL SAU SĂ-L TRANSFORMAŢI PE UNUL

FALS

Dacă aveţi un partener care petrece mult timp străduindu-se să impresioneze, trebuie să impuneţi
veridicitatea ca bază a relaţiei dumneavoastră. În acest sens, puteţi:
1. Să-i spuneţi cu delicateţe că îl preţuiţi mai degrabă pentru cine e decât pentru cine încearcă să fie.
2. Să-l lăudaţi şi să-l complimentaţi de fiecare dată când îşi dezvăluie un aspect al eului real.
3. Să-i atrageţi atenţia atunci când face un lucru evident fals.
4. Să-i spuneţi că autenticitatea este atât de importantă pentru dumneavoastră, încât nu vă puteţi
imagina o relaţie în lipsa ei.
5. Să fiţi dumneavoastră înşivă atât de autentic, încât să se simtă îndemnat să vă urmeze exemplul.
Adresaţi-vă, prin cuvintele şi acţiunile dumneavoastră, persoanei care doreşte să fie autentică, nu
celei care crede că trebuie să demonstreze ceva. Aveţi puterea de a scoate la iveală ce este mai bun în
partenerul dumneavoastră, percepându-l şi tratându-l ca atare.
Cel mai puternic instrument de care dispuneţi pentru a clădi o relaţie reală este acela de a fi genul de
persoană pe care doriţi s-o atrageţi în viaţa dumneavoastră. De obicei, încercările de a forţa un partener
să se schimbe ricoşează, pe când transpunerea în practică a valorilor pe care le visaţi are o capacitate
mai mare de a aduce partenerul la nivelul la care doriţi să-l ridicaţi. Când întruchipaţi autenticitatea şi vă
invitaţi partenerul să facă la fel, acesta fie se va conforma, fie se va retrage. În ambele cazuri,
dumneavoastră veţi fi cu un pas mai aproape de o relaţie între parteneri credibili.

NU PUTEŢI ÎMBUNĂTĂŢI PERFECŢIUNEA

Cândva, cineva v-a învăţat ce anume trebuie să faceţi pentru a deveni merituos, ceea ce v-a zguduit
încrederea în sine. Drept urmare aţi pornit într-o frustrantă, singuratică şi îndelungată călătorie pentru a
învăţa cum să jonglaţi astfel încât restul semenilor să vă placă. Dar dacă dumneavoastră nu vă preţuiţi la
justa valoare, cum vă puteţi aştepta s-o facă alţii? În loc să adăugaţi mai multe elemente pe lista cu cerinţe
de „frumuseţe“, mai bine reveniţi în punctul în care vă aflaţi înainte de a vi se spune că trebuie să fiţi
altfel decât sunteţi. Astfel, goliciunea dumneavoastră nu va mai fi un motiv de ruşine, ci o extraordinară
sursă de putere.
A fi eul dumneavoastră cel mai bun nu e o problemă de devenire, ci de aducere la lumină a ceea ce
există deja. Deşi credeţi, poate, că aţi pornit la drum pentru a vă găsi sufletul-pereche, în realitate sunteţi
într-o călătorie de regăsire a sinelui dumneavoastră adevărat. Eforturile de a-i determina pe ceilalţi să vă
placă sunt o reflectare a străduinţelor de a vă convinge pe dumneavoastră înşivă să vă placeţi. Odată ce
veţi reuşi, jocul va lua o cu totul altă turnură, şi niciodată nu veţi mai simţi nevoia să vă ascundeţi.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• La întâlniri şi în cadrul relaţiilor, fiţi exact aşa cum sunteţi în realitate, la momentul respectiv.
Renunţaţi la orice încercare de a impresiona, de a demonstra ceva, de a manipula sau a vă implica
în jocuri nesincere.
• Cu cât emiteţi un semnal mai limpede privind cine sunteţi şi ce doriţi cu adevărat, cu atât mai
repede şi mai uşor îi va fi Legii Atracţiei să vă „cupleze“ cu cineva potrivit.
• Dacă partenerul dumneavoastră se comportă cu falsitate, încurajaţi-l să fie mai autentic,
întruchipând dumneavoastră înşivă veridicitatea pe care o căutaţi.
• Pentru a atrage partenerul potrivit nu este nevoie să deveniţi altcineva decât sunteţi, ci mai degrabă
să renunţaţi la tot ce nu este eul dumneavoastră real.
• Cu cât sunteţi mai mulţumit de cine este persoana dumneavoastră reală, cu atât mai mult ceilalţi vă
vor plăcea aşa cum sunteţi.
 Sunteţi disperat?

Sharon este director de publicitate, are treizeci şi opt de ani şi o viaţă plină. Atrăgătoare şi
cultivată, are un venit substanţial, o casă elegantă şi prieteni plăcuţi, plus numeroşi bărbaţi
interesaţi de ea. Totuşi, are un călcâi al lui Ahile care o împiedică să stabilească relaţii cu
bărbaţi de calitate şi este disperată. Disperată să aibă un bărbat, o relaţie şi un copil cât încă
mai poate. Prin urmare, diverşi bărbaţi cu probleme emoţionale îi ies în cale şi generează drame
care o pun pe fugă. Pentru a înrăutăţi şi mai mult lucrurile, Sharon se „prinde“ de la prima
întâlnire, în încercarea de a decide dacă tipul respectiv ar fi un tată bun pentru viitorii ei copii.
În cadrul consilierii, am încurajat-o să-şi recunoască propria frumuseţe, puterea şi faptul că
merită să atragă o relaţie din pură alegere, nu din disperare. Am subliniat de asemenea că
dorinţa ei arzătoare de a avea un copil o distrage, împiedicând-o să-şi perceapă limpede
potenţialii parteneri şi să dezvolte în mod natural o relaţie.
Cu timpul, Sharon a început să-şi recunoască „valoarea“ şi a renunţat la nevoia cuiva care
să i-o confirme. Nu peste multă vreme a întâlnit un bărbat bun, cu care şi-a clădit o relaţie
mulţumitoare. Apoi, începând să se relaxeze tot mai mult, obsesia de a avea imediat un copil s-a
atenuat. Şi-a dat seama că dorinţa ei în acest sens fusese influenţată în mare parte de încercarea
de a-şi asuma propria inocenţă şi spiritul ludic. Sharon poate încă să aibă un copil, dar dacă îl
va avea, acest lucru (la fel ca relaţia ei sentimentală) se va întâmpla fiindcă şi-l doreşte, nu
pentru că aşa trebuie să fie.
Oamenii care se simt disperaţi fac lucruri disperate şi obţin rezultate pe măsură. Dumneavoastră nu
sunteţi disperat. Disperarea este o interpretare, nu un dat. Identificaţi sursa gândurilor şi a sentimentelor
de disperare – frică, lipsuri, complex de inferioritate sau lipsă de putere. Apoi, admiţând că sunteţi mai
puternic decât respectivele idei oprimante, veţi deveni conştient de opţiunile sănătoase şi viabile pe care
nu le-aţi putut vedea din cauza credinţei în goliciunea interioară.

UN INVENTAR AL DISPERĂRII

Răspunzând la următoarele întrebări, vă veţi putea da seama unde vă aflaţi pe scara disperării.
• Continuaţi cu alegerile neplăcute în domeniul relaţiilor romantice fiindcă vă temeţi de ce se va
 întâmpla dacă n-o veţi mai face?
• Simţiţi un impuls imperios de a vă găsi rapid un partener, înainte de a înainta în vârstă şi a vă
pierde atractivitatea?
• Vă îngrijorează că ceilalţi ar putea gândi rău despre dumneavoastră fiindcă nu aveţi un partener?
• Credeţi că, dacă o persoană va afla întregul adevăr despre dumneavoastră, s-ar putea să nu vă mai
placă sau să nu vă mai dorească?
• Ieşiţi cu unele persoane fiindcă nu vreţi să rămâneţi singur acasă?
• Toleraţi abuzurile fizice, verbale sau emoţionale fiindcă vă temeţi că partenerul vă va părăsi dacă
l-aţi înfrunta?
• Treceţi de la o relaţie la alta foarte repede sau chiar imediat?
• Vă gândiţi să vă căsătoriţi cu cineva de teamă că nu va mai apărea altcineva?
• Dorinţa de a avea un copil vă orbeşte în faţa semnalelor de avertizare din cadrul relaţiei?
Dacă aţi răspuns afirmativ la oricare dintre aceste întrebări, luaţi-le în considerare pe următoarele.
Ce anume aţi face diferit dacă aţi crede mai mult în dumneavoastră înşivă? Dacă aţi şti că sunteţi bine aşa
cum sunteţi acum, ce alte alegeri în materie de relaţii romantice aţi face? Către cine v-aţi îndrepta? La
cine şi la ce aţi renunţa? Vă puteţi iubi suficient încât să nu mai aveţi nevoie de aprobarea altcuiva? Ce ar
face în această situaţie o persoană încrezătoare în sine?
În dumneavoastră rezidă o forţă mai mare decât bănuiţi. Exploataţi-o şi relaţiile dumneavoastră vor
reflecta această forţă.

TIMPUL REALINIERII

Una dintre clientele mele a petrecut un weekend tragicomic cu un bărbat bogat, pe care în realitate
nu-l plăcea. Marnie a acceptat să se ducă la Chicago pentru a fi alături de tipul respectiv în principal
fiindcă nu voia să stea singură acasă. Întâlnirea lor s-a transformat într-un fiasco gen serial de comedie.
Mai întâi, Marnie şi-a scăpat telefonul mobil în apele Lacului Michigan. Apoi, în vreme ce încercau să
găsească drumul spre un anumit restaurant, au bâjbâit pe străzi timp de patruzeci şi cinci de minute, cu
toate că ea cunoştea bine oraşul şi niciodată nu se mai rătăcise. Şi aşa mai departe.
Ulterior, Marnie şi-a dat seama că toate acele lucruri ciudate se întâmplaseră fiindcă ea fusese în
dizarmonie cu ea însăşi. Acceptase să petreacă momente intime cu o persoană la care nu ţinea, ceea ce
declanşase un conflict interior care se tradusese în întâmplări bizare. Oamenii care acţionează în acord cu
propriile lor alegeri nu-şi scapă telefoanele în lac şi nu se rătăcesc. Când vă aflaţi în locul potrivit din
motivul adecvat, totul decurge lin şi fără dificultăţi. Dar când lucrurile încep să meargă din rău în mai rău
este un semn că aţi deviat de la calea dumneavoastră. În acest caz, cea mai bună soluţie este să vă opriţi,
să vă detaşaţi puţin şi să fiţi mai sincer cu privire la alegerile reale pe care le aveţi la dispoziţie. Apoi
puteţi lua noi decizii, corespunzătoare adevăratelor dumneavoastră intenţii, generând astfel rezultate
funcţionale.

NIMENI ALTCINEVA NU VĂ POATE COMPLETA

Celebra replică a lui Jerry Maguire „Tu mă completezi“ a constituit o lovitură dură dată celor care
doresc să construiască o relaţie romantică sănătoasă. Nimeni nu vă poate completa, fiindcă sunteţi deja
întreg. Dacă o persoană v-ar putea completa, tot ea v-ar putea şi des-completa, deschizând astfel o trapă
către iadul relaţional. Când permiteţi altcuiva să vă completeze, vă cedaţi propria putere. Nu vă puteţi
permite să faceţi din partenerul dumneavoastră un salvator, şi nici să fiţi dumneavoastră unul pentru el.
Salvarea din hăul eternelor nevoi rezidă în recunoaşterea unui fapt simplu, anume că nimeni nu vă poate
da ceea ce aveţi deja.
Aţi fost determinat să credeţi că relaţiile au un caracter aditiv. Vă consideraţi o jumătate – relativ în
regulă, cu unele calităţi, dar într-un fel deficitar, cu lipsuri şi defecte evidente, aşa că vă căutaţi cealaltă
jumătate, cu defecte şi calităţi complementare. Sunteţi tânără şi frumoasă, dar cu o viaţă turbulentă; el are
bani şi stabilitate, însă e singur. Faceţi deci schimb de resurse, vă completaţi reciproc lipsurile şi,
împreună, veţi deveni un întreg.
Ba deloc!
Relaţiile interumane nu sunt aditive, ci multiplicative. Când înmulţiţi jumătate cu jumătate, obţineţi un
sfert – chiar mai puţin decât cantitatea de la care aţi pornit. Prin urmare, două persoane incomplete care
se unesc pentru a-şi completa reciproc lipsurile devin şi mai incomplete. Dacă începeţi o relaţie pentru a
ostoi sentimentul de singurătate, relaţia nu va face altceva decât să-l sporească. (Şi nu există singurătate
mai grea decât cea în care eşti aproape fizic de cineva, şi totuşi la mii de kilometri depărtare din punct de
vedere emoţional.) Dimpotrivă însă, oamenii întregi atrag oameni întregi şi creează relaţii pe măsură.
Tratamentul pentru disperarea relaţională nu este înhăţarea persoanei potrivite, ci recunoaşterea
faptului că dumneavoastră înşivă sunteţi persoana potrivită. La o adică, v-aţi căsători cu dumneavoastră?
Vă simţiţi suficient de bine în compania dumneavoastră pentru ca şi altcineva să se simtă la fel? Dacă vă
credeţi defectuos sau deficitar, nimic din ceea ce veţi face nu vă va putea „repara“, fiindcă aţi pornit de
la o premisă greşită. Înainte de a încerca să determinaţi pe cineva să se îndrăgostească de dumneavoastră,
îndrăgostiţi-vă singur de propria persoană. Atunci veţi înţelege că, la urma urmei, nu aţi fost niciodată
disperat. Iar problema nu va mai fi aceea de a găsi pe cineva care să vă iubească, ci de a face faţă tuturor
celor care vă bat la uşă.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Nu acţionaţi niciodată din disperare, fiindcă nu sunteţi disperat.

• Observaţi ce anume faceţi din disperare şi întrebaţi-vă cum aţi proceda altfel dacă v-aţi simţi mai
puternic şi mai încrezător în forţele proprii.
• Identificaţi originile situaţiilor ciudate şi ale rezultatelor nemulţumitoare în alegerile bazate pe
gândurile şi sentimentele disperate. Data viitoare alegeţi din perspectiva integralităţii, iar
rezultatele vor fi mai bune.
• Renunţaţi să mai căutaţi pe cineva care să vă completeze, fiindcă sunteţi deja întreg.
• În loc să încercaţi să prindeţi persoana potrivită, fiţi dumneavoastră una.
 De ce nu vă puteţi permite un partener deja căsătorit

Într-un ziar, la rubrica de sfaturi privind viaţa sentimentală, o cititoare mâhnită scria că s-a
îndrăgostit de un bărbat căsătorit. Omul promisese că-şi va părăsi soţia, dar amâna mereu pasul
decisiv. Cititoarea nu se putea hotărî dacă să mai aştepte sau să înceteze relaţia.
Autorul rubricii i-a răspuns oferindu-i următorul sfat: „Atunci când te simţi atras de o
persoană căsătorită, recent divorţată sau în curs de divorţ, imaginează-ţi că iei un ruj de buze
roşu-aprins şi că scrii pe fruntea ei «Necaz». Acest tip de atracţie duce de obicei la prea puţin
bine şi prea multă suferinţă.“
Persoanele aflate într-un mariaj nefericit sau într-un concubinaj nu sunt candidate potrivite pentru o
relaţie sentimentală, fiindcă au probleme de rezolvat. Poate că vor fi nevoite să rămână în mariajul sau
concubinajul respectiv, să înfrunte provocările care le stau în cale şi să stabilească o intimitate mai
profundă cu persoana în cauză. Sau poate că trebuie să-şi limpezească ideile şi să rupă relaţia. Dar până
când trec la fapte, riscaţi să vă aventuraţi într-o lume încâlcită, problematică, regretând probabil la un
moment dat că v-aţi implicat în ea.
Oricine se poate simţi atras de cineva. Dar gândiţi-vă de două ori înainte de a trece la acţiune. Unei
persoane nemulţumite îi este uşor să viseze la un partener mai pe gustul său. Poate că vă va percepe ca pe
un salvator menit s-o scoată din dilema în care se află şi va proiecta asupra dumneavoastră toate
atributele minunate care îi lipsesc partenerului actual. Poate că e gata să jure că sunteţi sufletul ei pereche
şi că vă va iubi şi vă va adula veşnic. Situaţia poate fi ispititoare, mai cu seamă dacă sunteţi singur sau vă
aflaţi într-o relaţie nefericită. Totuşi, oamenii disperaţi îşi creează fantezii disperate. Sunteţi, pentru
celălalt, o persoană reală sau doar o fantezie? Dar el ce este pentru dumneavoastră?
În decursul anilor am consiliat mii de persoane şi cupluri, în particular sau în cadrul seminariilor, şi
am auzit aproape toate variaţiile posibile pe tema întâlnirilor romantice, a relaţiilor sentimentale, a
căsătoriei şi a divorţului. Îmi amintesc însă de puţine situaţii în care cineva a renunţat la mariajul său
pentru altcineva şi relaţia lor a funcţionat. Aproape toate celelalte cazuri au sfârşit dureros. Există câteva
excepţii – persoane aflate într-o căsnicie deja moartă (sau care nu a trăit niciun moment), caz în care cei
doi protagonişti ar fi trebuit să se despartă cu mult timp în urmă sau mai degrabă nu ar fi trebuit să-şi
unească destinele.
Dacă cineva vă spune că se gândeşte să-şi părăsească actualul partener sau că e deja în curs de a o
face, încercaţi să verificaţi dacă este adevărat. E posibil ca procesul să fie de lungă, foarte lungă durată,
fără a se concretiza vreodată. Multor persoane căsătorite le este greu să se despartă fiindcă (1) îşi iubesc
partenerul şi vor să continue relaţia; (2) nu-şi iubesc partenerul, dar nu găsesc curajul de a pleca; (3) nu
se decid să plece fiindcă au o familie la care ţin; (4) pur şi simplu nu se pot hotărî. Niciuna dintre aceste
situaţii nu este sănătoasă şi nici interesantă pentru dumneavoastră, ca potenţial partener.
Spuneţi-i persoanei respective că-i înţelegeţi poziţia, dar preferaţi să vă implicaţi într-o relaţie
curată de la bun început. Dacă situaţia ei este deja clară, poate că aveţi o şansă împreună, dar până atunci,
nu prea aveţi multe subiecte comune. Sfatul meu poate părea rece, mai ales dacă vă simţiţi atras de
respectiva persoană, însă nu e nici pe departe atât de rece ca apele în care vă veţi pomeni afundat, dacă
faceţi pasul. Nu-i promiteţi celui în cauză că veţi aştepta şi veţi fi acolo pentru el când îşi va limpezi
situaţia; la urma urmei, trebuie s-o facă independent de prezenţa sau absenţa dumneavoastră din scenă.

EVITAŢI POZIŢIA MISIONARULUI

Dacă vă închipuiţi că Dumnezeu v-a trimis pentru a salva persoana în cauză din situaţia grea în care
se află, de a-i reaprinde pasiunea sau de a o învăţa cum să iubească din nou, mai gândiţi-vă o dată. Deşi
din unele puncte de vedere s-ar putea să aveţi dreptate, vă predispuneţi relaţia la mai multe probleme
decât puteţi duce. Poate că-i veţi stârni persoanei respective sentimente pe care nu le-a mai simţit de
mult, sau chiar niciodată. Asta nu înseamnă însă că sunteţi suflete-pereche sau că puteţi avea împreună o
relaţie de durată. Persoana la care ne referim a fost amorţită ani de-a rândul şi v-a „angajat“ pe
dumneavoastră în rolul „deşteptătorului“. Deşi speraţi să fiţi vedeta în filmul ei, e foarte posibil să nu fiţi
în realitate decât un figurant. Da, relaţia dumneavoastră ar putea dura, însă de cele mai multe ori nu se
întâmplă aşa.
Dacă iubitul sau iubita dumneavoastră are probleme nerezolvate în relaţia de acasă, foarte probabil
aceleaşi neplăceri vor apărea şi în relaţia dumneavoastră. Fiindcă problemele nu dispar atunci când
pleci, ci atunci când îţi schimbi modul de a gândi. Dacă persoana în cauză îşi schimbă atitudinea, sistemul
de valori sau stilul de viaţă, există speranţe pentru un nou nivel relaţional. Dacă însă nu vrea altceva
decât să scape de „pacostea“ de acasă, iar ea să rămână aceeaşi, veţi deveni dumneavoastră următoarea
pacoste. Sunteţi un individ real, reprezentând o relaţie reală, sau sunteţi doar o supapă de evacuare?
Sunteţi o soluţie sau numai un motiv de a privi problema în faţă?
Dacă vreţi cu adevărat să ajutaţi persoana în cauză, susţineţi-i integritatea. Încurajaţi-o să vorbească
sincer cu partenerul ei, despre relaţia lor. Nu-i permiteţi să pună semnul egal între dumneavoastră şi
soluţia problemelor sale. Dacă sunteţi acum soluţia dificultăţilor ei, veţi fi mai târziu sursa altor
dificultăţi. Ea v-a cedat această putere, dar, credeţi-mă: n-o doriţi. Puterea ei îi aparţine, se află în
propria-i fiinţă; dacă n-o revendică din interior, n-o va găsi nici în exterior. Când îşi asumă alegerile,
rezultatul va fi unul pozitiv. Dacă însă îşi compromite adevărul, ceva îi va lipsi tot timpul.
Este de asemenea posibil ca partenerul dumneavoastră să dorească să vă perceapă ca pe terapeutul
lui. În mod cert, în orice relaţie de calitate, partenerii îşi sunt unul altuia jalon de comportament, ureche
dispusă întotdeauna să asculte şi, uneori, sfătuitor. Dar dacă relaţia dumneavoastră este puternic înclinată
spre soluţionarea problemelor cu care se confruntă partenerul, înseamnă că nu are o fundaţie sănătoasă.
Cele mai reuşite relaţii sunt „străzi“ cu dublu sens, care presupun susţinere reciprocă şi nu au la bază
necesitatea de a soluţiona vreo problemă. Dacă simţiţi mereu că „totul se învârte în jurul lui“, acordaţi
atenţie acestui semnal de avertizare.

DIVORŢAT, DAR ÎNCĂ IMPLICAT

De obicei, oamenii în curs de divorţ sau recent divorţaţi nu sunt pregătiţi pentru o relaţie intimă
solidă, deoarece încă se resimt după impactul emoţional al despărţirii şi au numeroase corzi de energie
psihică legate de fostul partener. Dacă există şi chestiuni de partaj sau de custodie a copiilor, înseamnă
că o luptă e în curs de desfăşurare, una în care e preferabil să nu vă implicaţi. O astfel de persoană are
nevoie de timp pentru a-şi limpezi gândurile şi sentimentele, pentru a decide cine este ea însăşi
independent de relaţia încheiată şi de a se stabiliza din punct de vedere emoţional. De cele mai multe ori,
se simte furioasă şi/sau rănită, trebuind să-şi asume şi să-şi gestioneze aceste sentimente înainte de a
deveni disponibilă pentru altcineva. Implicarea într-o nouă relaţie nu-i va rezolva problemele, ci le va
complica. Poate că-i veţi atenua suferinţa temporar, dar pe termen lung persoana în cauză are nevoie să se
vindece singură, din interior.
Dacă vă simţiţi atras sau vă împrieteniţi cu o persoană încă legată emoţional de fostul ei partener,
păşiţi cu grijă şi stabiliţi limite ferme. Vorbiţi cu ea, bucuraţi-vă de compania ei, dovediţi-vă un bun
prieten şi susţineţi-o dacă doriţi, dar (1) nu vă angajaţi în activităţi similare cu întâlnirile romantice, (2)
nu-i deveniţi terapeut şi (3) nu întreţineţi relaţii sexuale cu ea. Întâlnirile romantice sunt pentru persoanele
pregătite să înceapă o relaţie. Terapia este pentru terapeuţi. Iar sexul e pentru cei care pot construi ceva
pe baza timpului petrecut în pat. Sexul pentru distracţie, pentru uşurare sau eliberare în situaţia dată va fi
orice altceva, numai asta nu. Nu va fi amuzant fiindcă, din punct de vedere emoţional, în dormitor alături
de dumneavoastră va mai fi cel puţin o persoană („fostul“ partenerului dumneavoastră). Nu va fi o
uşurare pentru partenerul dumneavoastră, deoarece acest intermezzo nu va face decât să înceţoşeze sau să
amâne confruntarea cu problemele de acasă. Nu va fi o uşurare nici pentru dumneavoastră, fiindcă veţi
deveni implicat emoţional într-o relaţie cu cineva indisponibil. Deci, înainte de a trage cuvertura de pe
pat, e de dorit să ştiţi în ce vă băgaţi şi să vă întrebaţi dacă într-adevăr asta doriţi.

DACĂ DUMNEAVOASTRĂ SUNTEŢI PERSOANA CĂSĂTORITĂ CARE ARE O

AVENTURĂ AMOROASĂ

Vă aflaţi într-o situaţie foarte avantajoasă, nu pentru că aveţi un iubit care să vă tămăduiască, ci
pentru că puteţi aborda acele aspecte din căsnicie care v-au deranjat. Aţi ajuns într-un punct de răscruce
semnificativ în relaţia şi în viaţa dumneavoastră. Calea pe care o veţi alege vă va conferi un plus de
putere sau unul de suferinţă. Există un drum de ieşire, dacă vreţi să păşiţi pe el.
A sosit timpul să rezolvaţi problemele care v-au îndemnat să căutaţi un alt partener. Sunteţi plictisit?
Neînţeles? Frustrat? Singur? Neîmplinit din punct de vedere sexual? Sunteţi furios sau derutat? Aţi greşit
implicându-vă în relaţia cu respectiva persoană? Aţi pornit în direcţii diferite?
Dacă încercaţi să răspundeţi la aceste întrebări şi să le trataţi în mod conştient împreună cu
partenerul şi/sau cu un terapeut, veţi avea parte de o alinare mai profundă decât cea pe care v-o poate
oferi un alt partener. Abordând aceste situaţii cu maturitate, de cele mai multe ori veţi putea stabili o
legătură mai profundă, bazată pe o dragoste mai profundă, alături de partenerul actual. Există însă şi
situaţii contrare, în care e de preferat să puneţi capăt relaţiei. Oricare ar fi însă cazul, veţi ieşi din această
experienţă cu inima întreagă, nu fragmentată şi disimulată.
Dacă sunteţi în curs de divorţ sau aţi divorţat recent, aveţi grijă de dumneavoastră. Aţi trecut sau
treceţi încă printr-o perioadă solicitantă din punct de vedere emoţional şi probabil vă simţiţi rănit sau cu
nervii întinşi la maximum. Este o etapă în care trebuie să rămâneţi singur cu dumneavoastră înşivă, să
aflaţi cine sunteţi cu adevărat şi să vă regăsiţi acea linişte interioară care vă va oferi posibilitatea de a
lua decizii noi, sănătoase. Implicarea rapidă într-o nouă relaţie nu va fi în folosul dumneavoastră pe
termen lung. Poate că momentan vă va oferi alinare, dar va crea şi mai multe probleme, faţă de cele cu
care vă confruntaţi deja. Fiţi generos cu dumneavoastră înşivă şi cu potenţialul partener, înaintând lent şi
acordându-vă timp să restabiliţi o legătură cu propria persoană. Apoi, mai târziu – veţi şti când va veni
clipa –, veţi putea trece mai departe cu o pace interioară care va atrage şi va întreţine acea relaţie de
calitate pe care o doriţi şi o meritaţi.

PUTEŢI AVEA TOTUL

Faptul că aţi trecut sau treceţi printr-o relaţie cu o persoană căsătorită reprezintă o situaţie din care
aţi putea obţine anumite avantaje. Vă puteţi clarifica ideile în două privinţe: (1) vă place ceea ce simţiţi
alături de această persoană şi doriţi o relaţie care să vă ofere sentimente similare; şi (2) vreţi o astfel de
relaţie cu cineva disponibil. Dacă înţelegeţi aceste lucruri, relaţia şi-a servit scopul.
Aventurile au un rol mai degrabă didactic decât de susţinere. Ele vă învaţă deopotrivă despre
inutilitate şi posibilitate – inutilitatea de a încerca să fiţi alături de o persoană pe care n-o puteţi avea şi
posibilitatea de a găsi pe cineva disponibil. De ce să vă dăruiţi inima, mintea, energia, timpul şi viaţa
unei persoane care nu vă poate oferi tot ce vă doriţi? Dacă aţi şti că puteţi fi împreună cu o persoană
atrăgătoare şi disponibilă totodată, nu v-aţi îndrepta rapid spre ea? În loc să deplângeţi faptul că persoana
de care sunteţi atras este indisponibilă, entuziasmaţi-vă la gândul că există în lume cineva disponibil,
alături de care să puteţi trăi sentimente minunate.
Fiindcă există oameni de calitate, disponibili, cu care să împărtăşiţi o relaţie de calitate, fără
turbulenţe şi confuzie. Dacă vreţi să fantazaţi despre o relaţie romantică, încercaţi să vă bazaţi visul pe o
persoană disponibilă. Dumneavoastră şi partenerul v-aţi stimulat reciproc acest deziderat. Dacă-l puteţi
împlini alături de el, puteţi găsi o modalitate sănătoasă de a fi împreună. Foarte probabil, îi veţi mulţumi
partenerului pentru că v-a ajutat să descoperiţi ce anume vreţi cu adevărat şi să ajungeţi în situaţia de a
avea totul.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Gândiţi-vă de două ori înainte de a vă implica într-o legătură romantică sau sexuală cu o persoană
căsătorită, aflată într-o relaţie stabilă, recent divorţată sau în proces de divorţ.
• Dacă vă simţiţi atras de o astfel de persoană, întrebaţi-vă care sunt şansele ca relaţia să evolueze în
direcţia la care speraţi.
• Evitaţi să vă asumaţi rolul de salvator al partenerului, oferindu-i scăparea dintr-o situaţie
neplăcută.
• Încurajaţi-vă partenerul să decidă încotro vrea să se îndrepte actuala lui relaţie, înainte de a încerca
stabilirea uneia cu dumneavoastră.
• Dacă dumneavoastră sunteţi căsătorit şi căutaţi un partener nou, rezolvaţi problemele relaţiei
actuale înainte de a face pasul decisiv. Fie rămâneţi în ea cu toată inima, fie plecaţi, dar, înainte de
a o face, asiguraţi-vă că aţi discutat problema cu actualul partener şi aţi ajuns la o soluţionare de un
tip sau altul. Ceea ce căutaţi s-ar putea afla chiar lângă dumneavoastră, în relaţia deja existentă.
• Conştientizaţi faptul că puteţi avea o relaţie de calitate cu o persoană disponibilă şi că nu trebuie să
faceţi compromisuri pentru a obţine ceea ce doriţi.
 Motivul 2
TINDEŢI SĂ CĂUTAŢI DRAGOSTEA, NU S-O GĂSIŢI
Mulţi oameni îşi petrec timpul căutând dragostea, dar puţini sunt cei care o găsesc. Nu
fiindcă marile iubiri şi partenerii potenţiali sunt păsări rare, ci fiindcă nu recunosc un partener
de calitate atunci când îl întâlnesc sau îl ţin la distanţă. După o vreme, emoţia, romantismul sau
dramatismul căutărilor pălesc, iar ei sunt gata să găsească. Dumneavoastră sunteţi pregătit să
renunţaţi la căutări pentru a găsi?
 CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ

Capitolele următoare vă vor arăta cum:

• Să-l identificaţi pe cel căutat şi să-l găsiţi.
• Să vă descoperiţi şi să depăşiţi convingerile greşite cu privire la relaţii.
• Să vă concentraţi nu pe ceea ce nu funcţionează, ci pe ceea ce poate funcţiona.
• Să vă deschideţi inima pentru a primi mai multă dragoste şi ajutor în privinţa tuturor
tipurilor de relaţii.
• Să scoateţi la iveală trăsăturile dezirabile ale partenerului dumneavoastră.
• Să renunţaţi la relaţiile iluzorii pentru a putea avea una reală.
 În aşteptarea celui ales

LAURA (participantă la seminar): Am cunoscut un tip care-mi place, iar el mi-a cerut o
întâlnire. Dar nu sunt sigură dacă trebuie să ies cu el.
ALAN: De ce nu?
LAURA: Mi-e teamă.
ALAN: Teamă de ce?
LAURA: Dacă ieşim împreună şi ne înţelegem bine? Şi dacă vom continua să ieşim şi o să facem
sex? Atunci ar însemna că ne-am implicat în mod real… Dacă ne vom căsători şi vom avea
copii? Şi pe urmă, dacă mă voi trezi într-o bună zi şi-mi voi da seama că nu el este Alesul?
ALAN: Pentru numele Domnului, e doar o întâlnire! Dacă n-o să-ţi placă, nu te obligă nimeni să
ieşi cu el din nou.
Unii oameni dau de necaz fiindcă nu se gândesc suficient la cei cu care ies. Alţii au probleme pentru
că se gândesc prea mult. Dragostea, relaţiile şi sexul sunt chestiuni ce ţin mai degrabă de suflet decât de
minte, de sentimente mai curând decât de raţiune. Dacă vă străduiţi suficient, vă puteţi alunga singur
fericirea. Prin urmare, luaţi-o uşor şi oferiţi-i iubirii dumneavoastră o şansă. Uneori e nevoie să vă bazaţi
pe ce vă spune instinctul şi abia mai târziu să lăsaţi mintea să vorbească.
Relaţiile funcţionează cel mai bine atunci când le abordaţi pas cu pas. Mintea anxioasă vrea să ştie
încotro se îndreaptă situaţia înainte de a porni la drum, dar nu întotdeauna este posibil să ştim acest lucru.
Jumătate din plăcerea unei relaţii este descoperirea ei treptată. Un partener pe care-l credeaţi iubirea
vieţii dumneavoastră se poate dovedi a fi un tată dezamăgitor, în vreme ce o persoană pe care nici n-aţi fi
luat-o în calcul vă poate cuceri până la urmă inima. Îi puteţi cunoaşte pe partenerii potenţiali – dar şi pe
dumneavoastră înşivă – înlăturând, unul câte unul, straturile de mister şi constatând ce se află dincolo de
ele. Deseori nu veţi şti, înainte de a deschide pachetul, dacă înăuntru veţi găsi un giuvaier sau un flecuşteţ.
Aşa că savuraţi întreaga aventură!

BUNE ŞI RELE ÎN PRIVINŢA ALESULUI

Credeţi că există undeva un partener perfect pentru dumneavoastră? Vă aşteptaţi şi vă căutaţi activ
sufletul-pereche? Credeţi în destin?
Dacă da, am o veste bună, dar şi una rea. Vestea rea e că s-ar putea să nu existe în lume un partener
perfect pentru dumneavoastră. Vestea bună e că s-ar putea să existe mai mulţi.
Timp îndelungat mi-am căutat şi eu Aleasa. Am renunţat la câteva relaţii fiindcă nici ele, nici
partenerele respective nu se ridicau la înălţimea idealului meu. Ulterior, am constatat că e posibil ca, în
căutarea perfecţiunii fiind, s-o fi refuzat tocmai pe ea. M-am întâlnit cu câteva femei minunate, pe care nu
le-am recunoscut drept potenţiale partenere excelente, deoarece căutam în altă parte.
Cunosc de asemenea persoane care au renunţat la relaţiile pe care le aveau fiindcă şi-au descoperit
Alesul. Majoritatea acestor noi relaţii nu au rezistat însă mult timp. Fantazarea este tentantă, dar nu are
stabilitate. Este simplu să vă imaginaţi că noul partener are toate calităţile care îi lipsesc celui actual.
Ambii au deopotrivă trăsături dezirabile şi indezirabile. Bun venit pe planeta Pământ! Dacă sunteţi în
căutarea perfecţiunii, permiteţi-i să includă şi modestia partenerului dumneavoastră, cu tot cu părul lui
rar, cu celulita lui şi aşa mai departe. Fiindcă în timp ce îl căutaţi, partenertul perfect s-ar putea afla chiar
lângă dumneavoastră.
Unii oameni îşi recunosc sufletul-pereche exact în clipa în care îl întâlnesc şi apoi trăiesc împreună
fericiţi până la adânci bătrâneţi. Ei formează un grup norocos şi nesemnificativ din punct de vedere
statistic. Da, vă puteţi afla şi dumneavoastră printre ei. Doar aveţi grijă să nu vă rataţi dragostea
adevărată tot căutând-o mereu. Nu irosiţi o clipă de bucurie sperând la alta mai bună. Păstraţi-vă mintea
şi inima deschise, recunoaşteţi darurile care vă stau în faţă şi apreciaţi ceea ce aveţi înainte de a căuta
altceva.
Cea mai bună modalitate de a vă atrage Alesul este să fiţi dumneavoastră unul. Cu cât vă preţuiţi mai
puţin, cu atât mai periculoase sunt încercările de a găsi pe cineva care să vă împlinească. Cu cât simţiţi o
nevoie mai insistentă să vină cineva să vă salveze, cu atât veţi avea o nevoie mai mare să fiţi salvat.
Numai că nu salvare vă trebuie, ci deşteptare. Dacă vreţi să-l vedeţi pe Acela pe care l-aţi aşteptat
mereu, priviţi în oglindă. Oricine altcineva este un simbol şi un substitut.

VĂ ÎNDREPTAŢI OARE SPRE CEL ALES?

Dacă nu sunteţi sigur că actualul partener este adevăratul dumneavoastră suflet-pereche, iată câteva
indicii lămuritoare.
1. Tatonaţi terenul. La început faceţi paşi mici şi înaintaţi uşor, lejer. O plimbare în parc, o
convorbire la telefon sau o întâlnire la o cafea sunt modalităţi indicate pentru a testa o potenţială relaţie
înainte de a vă pune într-o poziţie vulnerabilă. Un timp oarecare petrecut alături de cineva vă va arăta
dacă doriţi sau nu să cunoaşteţi persoana respectivă mai bine. Conştientizaţi ceea ce simţiţi cu privire la
nivelul de confort şi de mulţumire când sunteţi alături de persoana în cauză. Cât de uşor vă este să vorbiţi
cu ea? Pare cu adevărat interesată să vă cunoască sau unicul ei ţel este sexul ori căsătoria înainte de
sfârşitul săptămânii? Este relaxată şi plăcută, sau poartă un bagaj emoţional considerabil? Exprimarea îi
este marcată de aluzii sexuale? Este dispusă să depună eforturi pentru a fi împreună cu dumneavoastră sau
nu face decât să ceară şi să aştepte contribuţia dumneavoastră?
După o întâlnire există o singură întrebare la care trebuie să răspundeţi: Doriţi să revedeţi persoana
respectivă? Lăsaţi la o parte fiecare motiv pro şi contra şi observaţi ce anume simţiţi când vă gândiţi la o
nouă întâlnire cu ea. Entuziasmat? Deprimat? Atras? Reţinut? Nu vă gândiţi prea mult la răspuns. Relaţiile
nu cunosc necesitate, ci doar disponibilitate. Instinctul vă poate oferi o sumedenie de răspunsuri, pe care
mintea nu izbuteşte să le desluşească.
2. Apelaţi la testul adevărului. Dacă nu sunteţi sigur că e cazul sau nu să petreceţi mai mult timp cu
cineva ori să vă implicaţi din punct de vedere sentimental sau sexual, lansaţi în univers următoarea
solicitare: „Arată-mi adevărul despre persoana şi relaţia aceasta. Dacă sunt potrivite pentru mine,
vreau un semn. Dacă nu, dă-mi de înţeles limpede.“ Apoi relaxaţi-vă şi aşteptaţi indiciile cerute;
veţi fi uluit de ceea ce se va întâmpla. Poate că vă veţi simţi excelent la următoarea întâlnire, sau
poate vă veţi duce la apartamentul lui şi veţi auzi pe robotul telefonic mesaje de la cinci femei cu
care se întâlneşte în paralel. Poate se va dovedi cât se poate de înţelegător cu privire la necesitatea
de a reprograma întâlnirea din cauza orarului dumneavoastră încărcat, sau poate, dimpotrivă, îşi va
arăta colţii de persoană obsedată de control. Experienţa dezvăluie caracterul. Îndemnul „Cere şi vei
primi“ se aplică oricărui domeniu al vieţii, relaţiile romantice nefăcând excepţie. O solicitare
sinceră de ajutor adresată inteligenţei superioare vă va oferi mult mai multă claritate decât
încercarea de a evalua o relaţie pe un fond de confuzie.

VĂ TEMEŢI SĂ NU FACEŢI O GREŞEALĂ?

Faptul că nu acţionaţi de teamă să nu greşiţi vă poate costa mai mult decât greşeala în sine. Greşelile
pot fi de multe ori corectate sau, cel puţin, puteţi învăţa să nu le repetaţi. Moartea treptată din cauza
singurătăţii e mult mai rea. Dacă vă ascundeţi într-un colţ şi păstraţi armura pe dumneavoastră înainte de
a apuca să cunoaşteţi pe cineva, vă anulaţi şansele unei relaţii excelente fără măcar să începeţi. Fireşte,
există în lume mulţi ciudaţi de care trebuie să vă feriţi, însă există şi numeroşi oameni normali, a căror
prietenie v-ar putea oferi daruri ce depăşesc cu mult riscurile reprezentate de ciudaţi.
Mulţi ezită să se lanseze în relaţii fiindcă inima le-a fost deja frântă şi, în plus, au auzit poveşti
despre experienţele neplăcute ale celorlalţi. Discernământul este indicat, desigur, însă protecţia exagerată
are capcanele ei. (Psihologul Alfred Adler susţinea că „Principalul pericol în viaţă este reprezentat de
faptul că ne luăm prea multe precauţii.“) Da, fiţi atent la semnalele de avertizare şi daţi dovadă de
prudenţă. Dar fiţi la fel de atent la indiciile pozitive şi arătaţi-vă disponibil. Dacă bebeluşii s-ar teme de
greşeli, n-ar învăţa niciodată să meargă, şi nici altceva. Copiii sunt însă dispuşi să cadă şi să se ridice ori
de câte ori e necesar pentru a deprinde tehnica mersului. Şi, în cele din urmă, merg mult mai mult timp
decât perioada pe care au petrecut-o învăţând. Greşelile nu sunt un capăt de lume; în realitate, ele vă ajută
s-o construiţi. Cu cât vă asumaţi curajul de a vă depăşi temerile, cu atât mai rapid veţi descoperi relaţia
potrivită. Dacă intenţia dumneavoastră este limpede şi puternică, veţi primi îndrumare.

SE VOR CONCRETIZA VIZIUNILE DUMNEAVOASTRĂ?

Fiecare dintre noi are o idee sau o imagine mentală a felului în care arată, pentru el, Alesul. Visaţi la
un partener cu o anumită culoare a părului şi a ochilor, cu o anumită înălţime, greutate, profesie, venit, cu
anumite pasiuni şi un stil de viaţă anume. Uneori, partenerul pe care îl veţi găsi va avea aceste trăsături;
alteori, nu. Eu am mai multă încredere în cuplurile în care între cei doi există unele mici (sau mari)
deosebiri, decât în cele în care partenerii par făcuţi unul pentru altul. Când caută şi găsesc pe cineva
exact ca ei înşişi, oamenii riscă să ajungă la monotonie, la o aplatizare a sinelui. Cuplurile în care
partenerii sunt deosebiţi între ei se bucură de o disonanţă creativă, ce stimulează o legătură sănătoasă şi
intensă. Dr. Wayne Dyer relatează: „Uneori soţii îmi spun: «Suntem ca o singură persoană. Ne place
aceeaşi mâncare, ne uităm la aceleaşi filme, citim aceleaşi cărţi, avem chiar şi aceleaşi vise.» Iar eu le
răspund: «Atunci, unul dintre dumneavoastră nu mai este necesar.»“
Viaţa este ce ţi se întâmplă în timp ce tu îţi faci alte planuri.
JOHN LENNON
De asemenea, poate aveţi o idee anume despre modul în care vă veţi întâlni iubirea vieţii – dar de
cele mai multe ori, nu aşa se va întâmpla. Acest lucru poate părea dezamăgitor, însă vestea bună e că
multe cupluri fericite s-au întâlnit în circumstanţe încântător de neaşteptate. Am doi prieteni care s-au
cunoscut la o întâlnire pe nevăzute, în primul rând pentru sex. Fiecare dintre ei îi mărturisise unui prieten
comun că este în dispoziţie şi caută o aventură. Când s-au întâlnit (spre surprinderea lor), s-au plăcut cu
adevărat. În cele din urmă s-au căsătorit şi s-au bucurat de o relaţie strânsă vreme de ani îndelungaţi (şi
de sex, fireşte). Mulţi oameni se întâlnesc însă în moduri tradiţionale, decid că persoana din faţa lor este
cea căutată, îşi pun în joc scenariul sufletului-pereche şi apoi relaţia eşuează. Nu puteţi decide
dumneavoastră cum vor evolua lucrurile, care au propriul lor mod de a progresa; e de preferat să vă
pliaţi pe ceea ce se întâmplă, decât să forţaţi dragostea să urmeze un tipar.

PERFECT, DEOCAMDATĂ

O modalitate de a vă ostoi teama că veţi ajunge alături de persoana greşită sau că o veţi rata pe cea
potrivită este aceea de a decide dacă partenerul dumneavoastră poate fi Alesul deocamdată. Poate că nu
ştiţi să spuneţi dacă el este iubirea vieţii dumneavoastră. Nu aveţi o glob de cristal în care să citiţi şi vă
îndoiţi că puteţi sau că vreţi să păstraţi o relaţie de durată cu persoana în cauză. Totuşi, un lucru ştiţi
sigur, şi anume dacă vreţi să fiţi alături de ea astăzi, ceea ce, uneori, e suficient. Relaţiile, la fel ca viaţa,
sunt construite treptat, zi cu zi; dacă relaţia este mulţumitoare astăzi, înseamnă că e bună şi gata.
Deşi mulţi dintre noi caută un partener pentru întreaga viaţă, uneori putem avea câte un partener
pentru fiecare etapă a vieţii. Iar partenerii temporari pot fi la fel de importanţi precum cei de o viaţă.
Dintr-un punct de vedere, şi aceştia din urmă sunt temporari, fiindcă la un moment dat tot va surveni
despărţirea fizică. Prin urmare, lungimea perioadei petrecute împreună este mai puţin importantă decât
calitatea ei. Câteodată, legăturile pe termen scurt sunt mai profunde şi mai mulţumitoare decât cele pe
termen lung. De aceea e necesar să procedaţi astfel încât fiecare relaţie să conteze, indiferent dacă
durează două zile sau o viaţă întreagă.
Dacă sunteţi implicat într-o relaţie şi aveţi semne de întrebare privind scopul sau longevitatea ei, îi
puteţi spune partenerului: „Nu sunt sigur că tu eşti partenerul meu pe viaţă, dar îmi place mult să fiu cu
tine. Dacă şi tu vrei să fim împreună, vom putea petrece un timp cu adevărat plăcut.“
Conform acestui scenariu, relaţiile pot evolua în câteva moduri diferite:
1. Unele îşi împlinesc scopul, apoi cei doi parteneri trec la alte relaţii. Deseori, respectivii rămân
prieteni, fiindcă legătura lor a fost bazată pe respect şi onestitate, fiecare apreciind contribuţia
celuilalt la îmbogăţirea vieţii sale.
2. Un partener sfârşeşte prin a fi rănit fiindcă sperase la mai mult, iar când speranţa nu i s-a împlinit,
 s-a simţit dezamăgit sau îndurerat. Aşadar este important să fiţi cât se poate de sincer cu privire la
ceea ce doriţi şi la situaţia în care vă aflaţi. Dacă nu sunteţi sigur că vreţi să fiţi împreună cu cineva
pe termen lung, spuneţi-o limpede. Dacă ştiţi asta, spuneţi-o. Ideea că într-o zi veţi putea fi
împreună, deşi acum lucrurile nu stau chiar aşa, poate submina bucuria relaţiei şi acum, şi mai
târziu. Celebrarea fericirii pe care o trăiţi împreună vă poate aduce împlinirea acum şi poate duce
la împliniri mai mari ulterior, chiar dacă veţi sfârşi alături de alt partener.
3. Relaţia se aprinde. Într-o zi vă veţi privi partenerul, vă veţi simţi inima topindu-se şi vă veţi da
seama cât îl iubiţi.
4. Vă îndrăgostiţi treptat unul de celălalt. Cu timpul, veţi împărtăşi bucurii şi dureri, veţi fi mai
naturali şi mai fireşti, veţi trece prin dificultăţi împreună şi astfel vă veţi apropia mai mult. Între
dumneavoastră se va forma o legătură mai profundă şi mai fermă decât primii fiori şi veţi „bea
împreună din cupa îndrăgostiţilor“.
5. Într-o zi veţi constata că viaţa dumneavoastră este mult mai plăcută alături de partener decât fără
el. În ciuda rezervelor şi a rezistenţei, vă daţi seama că aveţi ceva bun, iar strategiile
dumneavoastră de fugă se evaporă în faţa adevărului evident că relaţia funcţionează.
Oricare dintre aceste scenarii este preferabil evitării unei relaţii pe motiv că nu sunteţi sigur dacă
veţi sfârşi împreună sau nu. Dacă sunteţi dispus să permiteţi ca partenerul să fie Alesul acum, acest
moment plăcut va duce la o grămadă de alte momente plăcute şi poate că veţi rămâne împreună mult timp,
navigând pe apele clipelor plăcute. În fiecare zi decideţi că persoana în cauză este Aleasa deocamdată şi
rămâneţi alături dintr-o alegere conştientă făcută zi de zi – nu doar fiindcă aţi decis la un moment dat că
aşa va fi.

NU STAŢI ÎN FAŢA FOCULUI, TREMURÂND DE FRIG

Deşi căutarea obsedantă a Alesului pare a fi rampa de lansare a unei relaţii, ea poate fi de fapt o cale
de evitare a relaţiei. Fanteziile pe care le aveţi pot duce la formularea unor scuze pentru faptul că nu
apreciaţi viaţa aşa cum este ea, iar partenerul visat se poate dovedi o diversiune de la dragoste,
nicidecum împlinirea ei. Această căutare asiduă poate fi cea care îl ţine pe un eventual partener la
distanţă, iar pe dumneavoastră tremurând în frig, în vreme ce focul din vatră se află la numai câţiva paşi
depărtare. Cu toate că mulţi oameni îşi doresc cu adevărat dragostea, puţini sunt dispuşi s-o primească.
Menţionam mai devreme faptul că adevărata iubire ţine mai puţin de găsirea persoanei potrivite şi
mai mult de a fi tu însuţi acea persoană. Putem adăuga aici că adevărata iubire ţine mai puţin de găsirea
persoanei potrivite şi mai mult de disponibilitatea de a lăsa pe cineva să fie acea persoană. Cu o simplă
schimbare de percepţie, ceea ce părea a fi la mii de kilometri depărtare se dovedeşte a fi la o lungime de
braţ – sau chiar în braţele dumneavoastră.
Pentru a vă transforma partenerul de vis din fantezie în realitate, exersaţi găsirea iubirii acolo unde
vă aflaţi. Celebraţi darurile pe care le reprezintă iubiţii dumneavoastră, prietenii, rudele, partenerii de
afaceri şi, cel mai important, dumneavoastră înşivă. Nu mai aşteptaţi viitoarea fericire pe care v-ar
aduce-o Alesul dumneavoastră, ci găsiţi bucuriile ce v-au fost deja oferite. Şi, credeţi-mă, sunt multe.
Apoi, când veţi fi plonjat în această abundenţă actuală, cineva vă va bate uşor pe umăr în cel mai
neaşteptat moment şi veţi constata că toate clipele simple de iubire v-au adus în pragul uneia mai
profunde.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Acordaţi relaţiilor actuale şansa de a vă arăta ce anume pot să vă ofere. Atenţie la semnalele de
avertizare, dar nu le ignoraţi pe cele pozitive.
• Pentru a vă da seama încotro se îndreaptă relaţia, începeţi cu paşi mici, testaţi terenul, fiţi atent la
indicii şi încredeţi-vă în instinct.
• Uneori, fanteziile se împlinesc aşa cum le-aţi visat, dar de cele mai multe ori, nu. Permiteţi vieţii să
vă surprindă şi să vă încânte.
• Cea mai rapidă cale spre Alesul dumneavoastră ar putea fi aceea de a vă bucura de compania lui
încă de acum.
• Dacă vă temeţi să nu faceţi o greşeală, abordaţi relaţia cu paşi treptaţi, alegând fiecare mişcare pe
parcurs.
• Înainte de a cere mai mult, apreciaţi ceea ce se află deja în faţa dumneavoastră.
 „Toţi cei buni sunt fie luaţi, fie homosexuali“

KRISTIN (clientă): Mă tem că nu voi găsi niciodată un tip de treabă. Toţi cei buni sunt fie luaţi,
fie homosexuali.
ALAN: Asta-i o afirmaţie care te va ţine pe loc.
KRISTIN: Mi se parte că toţi cei pe care îi întâlnesc fie sunt deja într-o relaţie, fie nu sunt
disponbibili emoţional.
ALAN: Dar câţi bărbaţi vrei?
KRISTIN: Unul mi-ar fi suficient.
ALAN: Poţi crede că există în lume cel puţin un bărbat disponibil care să te vrea şi pe care să-l
vrei?
KRISTIN: Păi, pare ceva plauzibil.
ALAN: O mică fisură în sistemul tău de convingeri ar putea crea spaţiul necesar pentru un
partener excelent.
În vreme ce mergeam cu maşina spre serviciu împreună cu prietenul meu, Stephen, obişnuiam să
vorbim despre femei şi relaţii. Stephen era fericit în căsnicie, iar eu încercam să fiu fericit singur, şi
aveam suficient timp la dispoziţie în traficul de pe autostradă pentru a dezbate avantajele căsniciei faţă de
cele ale celibatului. I-am spus prietenului meu că, din experienţa mea, femeile sunt dulci ca frişca atunci
când le întâlneşti, dar mai curând sau mai târziu se metamorfozează într-un fel de vrăjitoarea cea rea.
– Ai constatat şi tu asta? l-am întrebat, sperând să se arate de acord cu mine.
– Nu, nu mi s-a părut aşa. Eu am avut experienţe plăcute cu femeile înainte de căsătorie, iar soţia mea
mă susţine mereu.
Reacţia mea instinctivă a fost să-mi apăr opinia – şi aveam multe poveşti cu răni din război pentru a
o face. Dar am încercat să privesc situaţia din perspectiva lui. Iată un tip a cărui experienţă cu femeile era
cu totul diferită de a mea. În plus, el avea de mulţi ani o căsnicie fericită. Dacă exista un adevăr absolut
despre femei, era imposibil să avem amândoi dreptate. Şi am decis că vreau ca el să fie cel care are.
Aşa, cel puţin, aveam o şansă la o relaţie fericită. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât
recunoşteam că trăisem cu o convingere care nu-mi folosea la nimic – şi pe care acum n-o mai voiam.
De atunci, am început să abordez lucrurile altfel. Relaţiile cu femeile mi-au oferit mai multă bucurie
şi mai puţine conflicte. Odată ce mi-am schimbat convingerile, mi s-au schimbat şi relaţiile romantice.
Acea conversaţie cu Stephen a reprezentat un punct de cotitură pentru mine. Imaginea lui de ansamblu a
şters-o pe cea parţială a mea şi deodată am constatat că trăiesc într-o lume mai largă.

LIPSURI SAU ABUNDENŢĂ?

Una dintre cele mai dăunătoare convingeri în privinţa întâlnirilor romantice este credinţa în „oferta“
limitată de potenţiali parteneri disponibili. De multe ori am auzit femei plângându-se că „Toţi tipii buni
sunt fie luaţi, fie homosexuali.“ Deşi de multe ori o asemenea remarcă poate fi rostită în glumă, deseori e
spusă ca un semiadevăr. Iar atunci când prietenii bine intenţionaţi se arată de acord cu dumneavoastră în
această privinţă, jumătatea de adevăr se dilată şi devine adevăr întreg, în vreme ce lumea dumneavoastră
se micşorează în mod tragic.
O concluzie este locul în care ai obosit deja să mai gândeşti.
STEPHEN WRIGHT
Nu vă daţi seama cât de puternică e mintea. Ea este, efectiv, cea care creează lumea. Dacă aveţi
gânduri de tipul „victimă“ sau „bietul de mine“, trăiţi ca şi când aţi fi o victimă, chiar dacă nu sunteţi. În
sesiunile mele de consiliere, întâlnesc deseori clienţi care răspund la o sugestie cu un grăbit „Da, dar…“
şi apoi adaugă un motiv pentru care ideea mea nu e fezabilă. Abordez problema dintr-un alt unghi, iar ei
replică iar „Da, dar…“ Încerc iar, într-o altă direcţie şi, dacă primesc un alt „Da, dar…“, înţeleg că
persoana în cauză este profund implicată mai degrabă în problemă decât în găsirea unei soluţii. Şi atunci
îi pocnesc drept în „Da, dar…“ Le spun că nu-i pot ajuta decât dacă sunt dispuşi să primească ajutor. Şi
că trebuie să mai reducă din „Da, dar…“
În cadrul unui seminar, o femeie pe nume Jan a spus o poveste lungă şi tristă despre fiica ei în vârstă
de douăzeci şi unu de ani, care locuia încă acasă cu părinţii şi care era extrem de iresponsabilă, abuzând
de familia ei. Cu toate astea, Jan se simţea prea vinovată pentru a stabili chiar şi câteva limite rezonabile,
care să facă viaţa acasă mai uşoară. Mie mi s-a părut limpede că Jan trebuia să-i spună fiicei ei că ori
respectă regulile din casa părintească, ori se mută. În schimb, în faţa variatelor mele sugestii, ea a venit
cu o lungă listă de motive pentru care situaţia nu putea fi soluţionată. Într-un târziu i-am spus: „Eu pot să
te ajut, însă numai dacă tu vrei să primeşti ajutor. Eşti dispusă să cooperezi cu mine? Dacă nu, eu mă
retrag.“
Brusc, Jan a înţeles cum stau lucurile şi a acceptat să încerce un exerciţiu. Am jucat amândoi o
scenetă în care ea purta o discuţie productivă cu fiica ei. În timpul exerciţiului, Jan a devenit atât de
autoritară, încât publicul a izbucnit în urale. Îşi folosise dragostea pentru a spune un „nu“ iubitor, dar
hotărât, comportamentului abuziv. Când s-a arătat deschisă, şi-a schimbat abordarea.
Când sunteţi dispuşi să acceptaţi o relaţie mai bună decât cele prin care aţi trecut, universul o va
livra. La fel ca Jan, va trebui să vă debarasaţi de „Da, dar…“ Cu cât vă focalizaţi mai mult pe cine nu se
află lângă dumneavoastră, cu atât mai mult nimeni nu va fi acolo. În schimb, cu cât vă concentraţi mai
intens la cel ce vă este alături, cu atât sporiţi şansele ca în viaţa dumneavoastră să apară o persoană
excepţională.
Partenerii disponibili nu sunt atât rezultatul a ceea ce se întâmplă în afară, cât mai degrabă a ceea ce
se petrece în mintea şi în inima dumneavoastră. Probabil aţi auzit că principalul organ sexual este
creierul; acelaşi lucru este valabil şi pentru relaţiile romantice. Deoarece convingerile vă limitează şi
totodată vă conferă libertate, un potenţial partener îşi poate găsi calea spre dumneavoastră numai dacă îi
daţi voie.
De crezi că poţi sau de crezi că nu poţi, oricum ai dreptate.
HENRY FORD
Poate că aţi încercat mai multe metode de a construi o relaţie mulţumitoare, dar nu aţi examinat
niciodată acele supoziţii care ridică un zid între dumneavoastră şi respectiva relaţie. Unii oameni preferă
să aibă dreptate în privinţa a ceea ce este greşit decât să-şi pună convingerile la încercare. Vor apăra
până la moarte motivul pentru care lucrurile nu funcţionează, fără a se gândi cum ar putea funcţiona dacă
ei le-ar permite. În loc să-şi asume responsabilitatea pentru legătura esenţială dintre convingeri şi
rezultate, preferă să considere că lumea din exterior le-o „coace“. Odată ce corelaţi aceşti doi factori,
înseamnă că aţi pornit deja pe drumul spre libertate. Iată în continuare câteva dintre cele mai importante
convingeri pe care trebuie să vi le examinaţi.
PRINCIPALELE DOUĂZECI DE SCUZE PENTRU A NU AVEA O RELAŢIE EXCELENTĂ
• Bărbaţii (sau femeile) sunt jalnici.
• Am avut prea multe experienţe neplăcute – sau una cu adevărat rea – pentru a mă mai încrede
vreodată în cineva.
• Trebuie să-mi rezolv problemele interioare cauzate de educaţia negativă pe care am primit-o în
copilărie.
• Asta mi-e karma fiindcă m-am purtat urât cu femeile (bărbaţii) într-o viaţă anterioară.
• Când Venus se aliniază cu Marte în casa a treia…
• Sunt prea bătrân, prea gras sau prea neatrăgător.
• Nimeni nu mă vrea cu copii cu tot.
• Nu-mi pot permite o relaţie.
• Oamenii din mediul pe care îl frecventez sunt nişte rataţi.
• Încă îi mai plătesc pensie alimentară ultimului partener.
• Nu-l pot convinge pe ultimul să-mi plătească pensie alimentară.
• Dacă cineva ar cunoaşte adevărul despre mine, nu m-ar mai vrea.
• Îmi place prea mult intimitatea mea.
• Sunt prea ocupat.
• Persoanele cu care mă întâlnesc nu sunt suficient de spirituale.
• Copiilor mei nu le place nicio persoană dintre cele cu care mă întâlnesc.
• Nu vreau să joc rolul mamei partenerului.
• Bărbaţii nu vor altceva decât sex.
• Femeile sunt cicălitoare.
• Ce-o vrea Dumnezeu…

CUM SĂ SCĂPAŢI DE CONVINGERILE FALSE

Bun! Aţi identificat una sau mai multe dintre convingerile negative din lista de mai sus. Sau
conştientizaţi altele pe care nu le-am menţionat aici. Şi acum? Cum vă eliberaţi de ele pentru a vă lărgi
perspectiva şi a atrage un partener?
 1. Recunoaşteţi adevărul cu privire la ceea ce simţiţi referitor la relaţii. Sunteţi încă nervoasă pe
ticălosul care v-a dat papucii? Puneţi semnul egal între intimitate şi cea mai mare catastrofă din
lume? V-aţi obişnuit atât de mult să faceţi lucrurile în stilul propriu, încât, dacă cineva ar rula hârtia
igienică în direcţia greşită, lumea s-ar întoarce cu susul în jos? Vă distraţi prea mult dând-o în bară,
pentru a renunţa la asta? Vă place romantismul începuturilor, dar detestaţi inerentele probleme
ulterioare?
Rezervaţi-vă câteva momente pentru a completa spaţiile libere de mai jos şi, după fiecare punct,
conştientizaţi unde anume vă aflaţi şi ce vă doriţi. Nu există răspunsuri corecte şi răspunsuri greşite.
Sinceritatea vă va fi cel mai bun prieten aici. (Dacă doriţi, notaţi-vă răspunsurile pe o foaie de hârtie
separată sau pe computer.)
Ceea ce cred despre relaţii …………………………………………….
Ce anume simt referitor la relaţii ……………………………………
Cel mai bun moment în care să trăieşti este cel în care se dovedeşte că aproape tot ce
credeai că ştii este greşit.
TOM STOPPARD
2. Analizaţi-vă convingerile. Sunteţi sigur că toţi cei buni sunt fie luaţi, fie homosexuali? Aţi întâlnit
vreodată unul bun care nu e nici luat, nici homo? Aţi fi dispus să vă înşelaţi cu privire la ceea ce nu
funcţionează pentru a putea avea ce doriţi?
Sunt dispus să-mi analizez şi să-mi contest convingerea că
………………………………………………………
3. Acordaţi atenţie oamenilor care au ce vă doriţi şi dumneavoastră. Ştiţi pe cineva care a găsit un
partener deopotrivă atrăgător şi disponibil? Cum a reuşit? Sunt ei o excepţie de la legea
insuficienţei sau aceeaşi sursă e valabilă şi pentru dumneavoastră? Concentraţi-vă asupra cazurilor
care demonstrează că ţelul urmărit poate fi atins. Dacă îl observaţi la altcineva, îl puteţi avea şi
dumneavoastră.
Oameni sau cupluri pe care le cunosc şi care dovedesc că pot avea ceea ce-mi doresc:
………………………………………………………
4. Când sunteţi implicat într-o conversaţie în care cineva ia în considerare deficitul şi
insuficienţa, faceţi o afirmaţie privind existenţa resurselor suficiente sau păstraţi tăcerea.
PRIETENĂ: Nu mai intru niciodată pe Match.com. Toţi tipii de acolo sunt mincinoşi sau perverşi!
DUMNEAVOASTRĂ (dacă sunteţi o femeie): Eu am întâlnit acolo un tip care s-a dovedit destul de
sincer. Am purtat câteva conversaţii plăcute şi ne-am întâlnit o vreme.
PRIETEN: Tocmai m-am despărţit de Suzie. Nu făcea decât să mă cicălească. Femeile sunt atât de
dificile!
DUMNEAVOASTRĂ (dacă sunteţi bărbat): Îmi dau seama cum te simţi. Şi eu gândeam aşa, până
când am început să mă văd cu Sandy. E o fată foarte de treabă!
GRUPUL (de femei): Noi am terminat-o cu bărbaţii. Nu fac decât să se folosească de tine şi pe urmă
să te dea la o parte pentru altcineva mai bun.
 DUMNEAVOASTRĂ: (Păstraţi tăcerea, schimbaţi subiectul sau ieşiţi din încăpere.)
O afirmaţie despre existenţa unor rezerve suficiente pe care vreau s-o fac:
………………………………………………………
5. Alegeţi-vă prieteni care afirmă existenţa abundenţei. Dacă prietenii dumneavoastră se plâng
continuu de lipsuri şi îşi susţin limitele, încercaţi să găsiţi prieteni noi, ale căror conversaţii să
sublinieze posibilul şi oferta bogată. Timpul petrecut împreună cu prietenii este aidoma unei mese.
Dacă mâncarea e gustoasă şi hrănitoare, vă ridicaţi de la masă binedispus şi sătul. Dacă
ingredientele sunt de calitate inferioară sau toxice, vă veţi simţi rău mai târziu. Anturajul
dumneavoastră este reprezentativ pentru direcţia în care vă îndreptaţi; de aceea, alegeţi-vă
compania cu înţelepciune.
Prietenii care mă susţin în ceea ce fac sunt: ………………………………………………………
6. Îngrijiţi-vă. Faceţi în mod regulat şedinţe de masaj, comandaţi şampanie şi cu alte ocazii decât
cele festive, închiriaţi o casă de vacanţă în Aruba şi ieşiţi cu oameni care vă fac să râdeţi. Vizitaţi-
vă rudele numai dacă vreţi. Renunţaţi la orice idei insuflate de religie sau de părinţi, despre faptul
că trebuie să suferiţi pentru a putea avea ceea ce doriţi; dacă acest lucru ar fi adevărat, părinţii
dumneavoastră ar trebui să fie fericiţi ei înşişi. Aceste atenţii pe care vi le acordaţi vă vor
amplifica sentimentul de opulenţă şi vă vor deschide inima şi mintea spre abundenţa de posibili
parteneri.
Oferă-ţi plăceri din belşug, pentru a avea plăceri din belşug pe care să le oferi
celorlalţi.
NEALE DONALD WALSCH
Ce pot face pentru a-mi acorda atenţie şi îngrijire: ………………………………………………………
Lumea dumneavoastră este atât de mare sau de mică pe cât îi permiteţi. Puteţi construi un întreg
univers pe supoziţii restrictive, găsind continuu dovezi în sprijinul lor. Sau puteţi clădi o lume a
posibilităţilor nelimitate, iar dovezile în sprijinul ei vor veni de la sine. Există numeroşi parteneri
potenţiali pe care îi puteţi avea, dacă îi doriţi. Nu toţi cei buni sunt luaţi deja sau homosexuali. Se poate
ca unul dintre ei să vă caute pe dumneavoastră chiar în aceste clipe.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Examinaţi-vă şi contestaţi-vă convingerile despre insuficienţă în privinţa relaţiilor romantice.

• Renunţaţi să mai susţineţi că totul este limitat şi declaraţi abundenţa.
• Studiaţi oamenii care au ceea ce vă doriţi dumneavoastră şi trataţi-i drept modele de urmat.
• Alegeţi-vă prieteni care vă susţin nu limitele, ci posibilităţile.
• Creaţi activităţi care să afirme că puteţi avea ceea ce vă doriţi şi ce meritaţi.
 Căutaţi pretutindeni ceea ce nu trebuie

WENDY (participantă la un seminar): Vreau din suflet să stabilesc o legătură profundă cu

jumătatea mea, dar nu am reuşit s-o fac.
ALAN: Povesteşte-mi despre relaţiile tale.
WENDY: Bărbaţii sunt imaturi şi incapabili să aibă o relaţie. Habar nu au cum să trateze o
femeie. Majoritatea nu vor decât sex. Un tip cu care am ieşit la un moment dat turuia întruna
despre fosta lui soţie. Un altul a vrut să-mi plătesc singură partea. Un al treilea nu era
niciodată punctual. Înţelegi cu ce am de-a face?
ALAN: Nu mă miră că nu ai reuşit să atragi pe nimeni. Cuvintele tale spun că îţi doreşti un
bărbat, dar energia ta este blocată în motivele pentru care nu poţi avea unul.
WENDY: Am avut noroc în încercarea de a-i aduce pe alţii împreună.
ALAN: În ce domeniu lucrezi?
WENDY: Conduc o agenţie matrimonială.
Wendy îşi dorea cu sinceritate un partener. Dar criticile şi aşteptările ei negative cu privire la
bărbaţi erau atât de puternice, încât niciun posibil partener nu putea trece de câmpul minat al
convingerilor ei. Ţinând seama de o astfel de prejudecată, Wendy fie atrăgea parteneri cu caracteristici
nedorite, fie găsea diverse argumente împotriva celor care ar fi avut multe de oferit. Ea a derivat
respectivele concluzii din dovezile pe care le-a avut, dar acea parte a minţii ei care aduna dovezile era
afectată de trecutul şi de proiecţiile ei. Astfel a ajuns într-o situaţie fără sorţi de izbândă, ceea ce îi
confirma opiniile, dar n-o făcea deloc fericită.
În ultimul capitol am analizat convingerile negative bazate pe insuficienţă sau pe impresia că
„şansele sunt împotriva mea“. Acum vom trece la o convingere înrudită, şi anume că „şansele sunt bune,
dar cei buni sunt rari“. Poate că există numeroşi parteneri posibili în lume, dar dacă fiecare dintre ei are
o problemă – sau aşa credeţi dumneavoastră – vă diminuaţi şansele înainte chiar de a porni la drum şi
ajungeţi în situaţia neplăcută, dar familiară: din nou singur, fireşte.

PRETENŢII, PRETENŢII…

Un prieten al poznaşului Nastratin l-a întrebat de ce nu s-a căsătorit niciodată.

– Toate femeile importante din viaţa mea aveau defecte grave, a răspuns el.
 – Ce defecte?
– Păi, mai întâi a fost Samantha, din Londra. Era foarte drăguţă, dar avea nasul prea mare.
Nu puteam să trec peste asta. Olga, moştenitoarea rusoaică, era minunată, dar o amantă ternă.
Apoi a fost Stella, italianca. Pasională, dar instabilă emoţional.
– Ai întâlnit vreodată o femeie alături de care să te poţi vedea? l-a întrebat prietenul.
– Ah, da, a oftat Nastratin. Ingrid din Suedia era perfectă din toate punctele de vedere. Era
extrem de atrăgătoare, o amantă extraordinară şi avea o fire plăcută – femeia visurilor mele până
în cel mai mic detaliu.
– Şi de ce nu te-ai căsătorit cu ea?
– Păi, ea căuta un bărbat perfect, a răspuns Nastratin.
După ce m-am despărţit de o prietenă (şi după alte relaţii rupte), amicul meu, Buddy, mi-a arătat o
caricatură în care era înfăţişat un schelet aşezat pe o bancă în parc. Dedesubt scria: „În aşteptarea Alesei
Inimii.“ Ha! Îmi anihilam oare cele mai bune oportunităţi fiindcă eram prea pretenţios, găsind defecte
acolo unde calităţile erau mult mai numeroase?
Cei care caută dragostea găsesc numai lipsa lor de dragoste. Dar lipsa de dragoste
nu găseşte niciodată dragostea. Numai cei care iubesc găsesc iubirea, iar ei nu
trebuie s-o caute niciodată.
D.H. LAWRENCE
Oricât îmi displăcea să recunosc, ratam cea mai plăcută parte a unei relaţii fiindcă acordam o atenţie
mai mare defectelor, nu frumuseţii. Deşi căutam asiduu dragostea, mai mult mă temeam de ea. O
modalitate de a ţine intimitatea la distanţă este să identifici defecte la un partener înainte ca el să apuce să
se apropie. Deşi mulţi dintre noi evităm s-o recunoaştem, relaţiile ne oglindesc intenţiile. Dacă aţi avut un
şir de relaţii dezamăgitoare sau dureroase şi vă plângeţi că nu aţi găsit ceea ce căutaţi, luaţi seama că aţi
aflat de fapt exact ceea ce aţi căutat: v-aţi uitat numai după ce este rău şi nemulţumitor şi asta aţi găsit.
În cartea A Course in Miracles („Prelegere despre miracole“) ni se spune că mottoul sinelului este
„caută, şi nu găsi“. Mottoul inimii sau al spiritului este „caută şi vei găsi“ sau, mai simplu, „găseşte“.
Oamenii care caută continuu fără să găsească sunt mai puternic axaţi pe căutare, decât pe găsire.
Indiferent de circumstanţele pe seama cărora vă puneţi sentimentele de nedreptate sau limitare, rezultatele
obţinute nu sunt determinate de condiţiile exterioare, ci de alegerile interioare.

ÎI PERMITEŢI VIEŢII SĂ VĂ IUBEASCĂ?

Iată o întrebare care vă poate schimba existenţa din temelii, dacă răspundeţi la ea cu onestitate:
Îi permiteţi vieţii să vă iubească?
Lăsaţi lucrurile bune să intre în existenţa dumneavoastră sau le respingeţi atunci când apar, găsind în
ele mai multe defecte decât daruri? Vă îngropaţi durerea şi singurătatea şi munciţi până ce deveniţi prea
istovit pentru a vă mai distra? Vă plângeţi despre problemele potenţialilor parteneri până când ridicaţi un
câmp de forţă invizibil care îi respinge pe cei dezirabili atunci când se ivesc? Aţi putea avea relaţia la
care visaţi, dacă îi permiteţi cuiva să se apropie?
 Când sunteţi dispus şi pregătit, un sincer „da“ poate anula un lung şir de „nu“. Când dorinţa vă este
mai mare decât rezistenţa, totul se va petrece uşor, firesc, fără eforturi. Iată câteva modalităţi prin care vă
puteţi pregăti pentru o excelentă relaţie romantică, lăsând viaţa să vă iubească.
• Primiţi complimentele cu recunoştinţă şi delicateţe.
• Acceptaţi invitaţiile la masă atunci când le primiţi.
• Acceptaţi ajutorul când vă este oferit.
• Programaţi-vă şedinţe regulate de masaj, călătorii de plăcere şi minivacanţe.
• Cumpăraţi-vă cada cu hidromasaj la care aţi visat.
• Acceptaţi o întâlnire cu o persoană care vă place sau invitaţi-o dumneavoastră.
• Lăsaţi pe altcineva să spele vasele la un moment dat.
• Faceţi pauze în timpul zilei; staţi cu picioarele pe birou, întindeţi-vă la soare; ascultaţi muzica
preferată.
• Nu vă uitaţi la preţuri când comandaţi la restaurant.
• Bucuraţi-vă de sex fără a-i analiza semnificaţiile.
• Ieşiţi la o masă în oraş sau la un film chiar dacă nu aveţi un prieten sau o prietenă care să vă
însoţească.
• Lăsaţi pe cineva minunat să pătrundă în inima şi în viaţa dumneavoastră.

PERFECT DE IMPERFECT

Când Josh a auzit-o pe Jennifer cântând la un concert, s-a îndrăgostit de ea pe loc. Cei doi s-au
întâlnit apoi, s-au căsătorit şi s-au bucurat de o relaţie caldă şi profundă vreme de mulţi ani. Cu toate
acestea, până şi ei au problemele lor. O dată, Jennifer mi-a spus: „Uneori mă irită idiosincraziile lui
Josh. Chiar m-am gândit să-l părăsesc, dar pe urmă mi-am dat seama că nu am dreptul să-i cer lui
perfecţiune, fiindcă nici eu n-o pot oferi.“ Iată doi oameni, cu toate calităţile şi defectele lor – la fel ca
noi toţi! Chiar dacă astfel de trăsături de caracter neplăcute există, câte puteţi aprecia şi iubi?
Dacă vânaţi imperfecţiunile, le veţi găsi! Un prieten spunea: „Obişnuiam să cred că sunt un
perfecţionist, fiindcă remarcam mici defecte la toată lumea şi în orice. Apoi mi-am dat seama că eram de
fapt un imperfecţionist. Dacă aş fi fost perfecţionist, aş fi remarcat ce este perfect.“
În fiecare clipă decideţi cine sunteţi, cine e partenerul şi ce este relaţia dumneavoastră. Dacă sunteţi
fericit în relaţie, vă oferiţi singur acest dar. Dacă îi găsiţi neajunsuri, pe ele vi le dăruiţi. Partenerul
dumneavoastră nu face decât să joace rolul pe care i l-aţi atribuit în filmul pe care îl regizaţi singur. Aveţi
puterea de a-i rescrie scenariul, dacă aşa doriţi!

CUM SĂ ADUCEŢI LA LUMINĂ PARTENERUL PE CARE VI-L DORIŢI

Elevii unei clase de psihologie au decis să aplice lecţia învăţată pe profesorul lor, care avea
obiceiul de a se plimba de colo-colo în faţa clasei în timp ce vorbea. Tinerii au decis să-l recompenseze
de fiecare dată când se oprea în partea stângă a clasei, dar nu şi când stătea în partea dreaptă. Când
profesorul era în stânga, elevii se aşezau în bănci, făceau linişte, luau notiţe, puneau întrebări şi râdeau la
glumele lui. Când se îndrepta spre dreapta, nu mai erau atenţi, priveau fără ţintă prin clasă, nu puneau
întrebări şi afişau expresii plictisite. Nu peste mult timp, dr. Kensington a început să petreacă tot timpul
orei în partea stângă a clasei.
Daţi-le o reputaţie la înălţimea căreia să se ridice!
DALE CARNEGIE
În mod similar, şi dumneavoastră vă puteţi influenţa partenerul să-şi evidenţieze cele mai dezirabile
trăsături. Iată câteva sfaturi în acest sens:
• Trataţi-l ca şi cum ar fi persoana care aţi dori să fie, nu cea de care vă temeţi sau căreia vă opuneţi.
• Când se comportă într-un mod pe care îl apreciaţi, complimentaţi-l imediat şi amintiţi acest moment
ulterior.
• Nu criticaţi excesiv comportamentele care nu vă plac.
• Nu consolidaţi imaginea sa de partener-problemă plângându-vă altora şi oferindu-le exemple.
• În fiecare zi acordaţi-vă câteva clipe (preferabil dimineaţa) pentru a vizualiza cele mai plăcute
caracteristici ale partenerului dumneavoastră. Gândiţi-vă la toate lucrurile pe care le apreciaţi la el
şi urmăriţi un film mental al relaţiei excelente pe care o aveţi sau o puteţi avea cu el.
Atenţia este cea mai puternică monedă pe care o aveţi la dispoziţie. Lucrurile în care o veţi investi,
oricare ar fi ele, vă vor oferi dividende substanţiale, de aceeaşi natură. Dacă puneţi în practică asemenea
sfaturi simple, veţi fi uimit de transformarea partenerului dumneavoastră.
Relaţiile de succes nu sunt un mister; ele funcţionează pe baza unor principii universale pe care le
puteţi pune la lucru în avantajul dumneavoastră. La următoarea întâlnire sau în relaţia viitoare, încercaţi
să găsiţi elementele pe care vi le doriţi. Recomandarea poate părea simplistă, însă ar putea fi una
esenţială, pe care aţi trecut-o cu vederea. Chiar dacă aveţi o singură întâlnire cu o persoană pe care
decideţi să n-o mai vedeţi apoi, nu vă irosiţi seara plângându-vă despre cum nu este şi ce nu vă poate
oferi. Fiţi recunoscător pentru momentele plăcute pe care le-aţi trăit. Dacă veţi cultiva această atitudine,
veţi atrage rapid în jurul dumneavoastră tot mai multe persoane care vă vor oferi ceea ce vă doriţi. Apoi
veţi recunoaşte că nu ele sunt cele care vă oferă aceste daruri, ci dumneavoastră înşivă.
Când intenţia de a vă bucura de partenerul dumneavoastră este puternică, veţi atrage pe cineva cu o
intenţie similară. Semnalul pe care îl emiteţi este determinant pentru cel pe care îl veţi recepta. În loc să
manipulaţi persoanele sau evenimentele, rafinaţi-vă semnalul. Oamenii şi evenimentele se vor alinia în
moduri sincronistice, aproape miraculoase, când vă veţi focaliza mai degrabă pe ceea ce doriţi decât pe
ceea ce lipseşte.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Acordaţi o mai multă atenţie lucrurilor care funcţionează decât celorlalte şi susţineţi această
concentrare prin cuvinte şi gânduri potrivite.
• Lăsaţi viaţa să vă iubească acceptând cu plăcere complimente, daruri sau dragoste şi răsfăţându-vă.
• Admiteţi faptul că partenerul dumneavoastră este şi el om, cu calităţi, dar şi cu defecte.
• Scoateţi la suprafaţă ce este mai bun în partenerul dumneavoastră recompensându-l pentru
comportamentele pe care le preţuiţi şi ignorându-le pe cele nedorite.
• Încercaţi să găsiţi dragostea, nu s-o căutaţi mereu.
 Atracţia partenerilor imaginari

Am susţinut la un moment dat un seminar de weekend la un centru deservit de călugăriţe

catolice. Câteva săptămâni mai târziu am primit un apel telefonic de la unul dintre participanţi.
Gary trecea printr-o criză de ordin personal şi dorea să fie consiliat. Când m-am întâlnit cu el,
mi-a explicat situaţia.
GARY: Sunt îndrăgostit şi nu ştiu ce să fac.
ALAN: De cine eşti îndrăgostit?
GARY: De sora Barbara.
ALAN: Sora Barbara? Călugăriţa?
GARY: Da, sora Barbara. Ne iubim mult.
ALAN: Ţi-a spus ea că te iubeşte?
GARY: N-a spus-o în mod limpede. Dar eu îmi dau seama. Între noi a fost o atracţie.
ALAN: Şi ce ai făcut?
GARY: Am sunat-o de câteva ori, dar nu şi-a recunoscut sentimentele. Probabil că trece prin
frământări mari încercând să-şi reconcilieze credinţa cu atracţia pentru mine.
ALAN: De unde ştii?
GARY: O simt.
ALAN: Dar ea ce ţi-a spus?
GARY: S-a înfuriat şi mi-a cerut să nu-i mai telefonez niciodată.
ALAN: Gary, eşti sigur că sora Barbara e îndrăgostită de tine?
GARY: Sigur că e! Altfel de ce ar fi deranjat-o atât de mult că o tot sunam?
Aş putea pune pariu că „aventura“ lui Gary cu sora Barbara nu s-a concretizat în nimic pasional.
Acea „conexiune de suflete-pereche“ era doar în imaginaţia lui. Şi totuşi, Gary nu era un adolescent naiv,
ci un bărbat matur, un respectabil director în domeniul computerelor. Numai că voia să iubească, iar o
călugăriţă i s-a părut a fi o alegere mai sigură decât o femeie energică, cu care ar fi trebuit să aibă o
relaţie apropiată şi personală. În loc să aleagă pe cineva indisponibil din punct de vedere emoţional sau
geografic, el a ales o persoană indisponibilă religios. E şi asta o alegere…
Fiecare dintre noi a avut, poate, mari iubiri la distanţă şi şi-a făcut iluzii despre oameni a căror
dragoste şi-ar fi dorit-o. Fantazarea despre partenerul perfect creează o teribilă emoţie romantică, fără
necesitatea de a face faţă provocărilor unei relaţii concrete, de zi cu zi, cu o persoană reală. A te amoreza
este entuziasmant; endorfinele se revarsă în organism. Cât de plăcut e să fii îndrăgostit! Persoana vizată s-
ar putea să nici nu ştie că o iubiţi – sau măcar că existaţi – dar asta nu contează. Vă simţiţi incitat, iar
viaţa dumneavoastră are un ţel mai înalt decât acela de a ajunge acasă la timp pentru serialul preferat.
În cele din urmă însă, realitatea începe să-şi arate colţii, iar dumneavoastră resimţiţi frustrarea de a
nu fi alături de cel visat. În acest moment puteţi alege una dintre următoarele căi:
1. Treceţi la fapte pentru a putea fi alături de persoana în cauză, iar ea fie vă refuză, fie acceptă.
2. Înţelegeţi că persoana nu va putea fi niciodată partenerul dumneavoastră şi renunţaţi la idee. Vă
reluaţi viaţa şi alegeţi o relaţie cu cineva palpabil.
3. Vă dublaţi eforturile şi vă urmăriţi „sufletul-pereche“ mai fervent, mergând chiar până la a-l
pândi.
4. Găsiţi defecte la partenerul de vis, pentru a vă justifica respingerea. Poate că intraţi în conflict cu
el, îl criticaţi şi/sau îl vorbiţi de rău în faţa altora.
5. Renunţaţi să vă mai urmăriţi visul, dar trăiţi cu fantezia că într-o zi veţi putea fi alături de persoana
respectivă, chiar dacă va trebui să aveţi o relaţie reală.

UN PARTENER PE CARE SĂ-L PUTEŢI STRÂNGE ÎN BRAŢE

Partenera mea, Dee, a fost mulţi ani o admiratoare a lui Barry Manilow. Când a auzit că se pregăteşte
un concert al cântăreţului în Las Vegas, am decis să mergem şi noi. Habar nu aveam că mă îndreptam spre
unul dintre cele mai reuşite seminarii de autoajutorare din viaţa mea. În clipa în care solistul a năvălit în
scenă în fracul său de catifea cafenie, un urlet s-a ridicat din mulţime… zece mii de femei înnebunite
jinduind la atrăgătorul cântăreţ evreu.
O revelaţie s-a produs în mintea mea când două admiratoare s-au aşezat alături. Cea de lângă mine a
stat tot timpul concertului cu gura căscată, ca hipnotizată. Nu exista îndoială că Manilow era iubitul ei
iluzoriu de o viaţă, adevăratul ei suflet-pereche dăruit de Dumnezeu. Niciodată nu avea să-l atingă sau să-
i vorbească şi, pentru multă vreme, nu avea să se mai afle în prezenţa sa de o sută de dolari locul. Cu
toate acestea, el era, în mod limpede, Alesul, şi îi îngâna cântece duioase ei şi numai ei. Expresia de pe
chipul femeii mi-a amintit despre oamenii din lagărele de concentrare, care au supravieţuit imaginându-şi
că se află pe o insulă tropicală. Dar noi nu eram în lagăr, ci în Las Vegas!
Imaginaţia constituie o modalitate sănătoasă de a face faţă stresului atunci când nu există altă soluţie.
Dar când devine un substitut pentru traiul zilnic, se transformă într-o tragedie. În cartea Barry Manilow:
The Biography (2002), autoarea Patricia Butler menţionează câteva dintre fanteziile celor mai aprige
„suflete-pereche“ imaginare ale lui Barry. Iat-o, de exemplu, pe Rosie, o gospodină britanică de patruzeci
şi trei de ani:
Eu şi soţul meu trăim acum doar ca frate şi soră… Mă simt necurată dacă sunt cu un alt
bărbat în afară de Barry. Dacă nu pot avea relaţii sexuale cu el, mai bine stau fără.
Niciodată nu-i voi fi necredincioasă… Barry mă sărută de noapte bună… iar eu îmi zic „Ah,
dacă aş avea o baghetă magică, să aduc la viaţă posterele astea!“ … Soţul Patriciei (prietena
mea) spune: „Cred că e ridicol să fii atât de dependentă de un bărbat pe care nu-l vei întâlni
niciodată… Trebuie să alegi între mine şi Barry“ … deci s-au despărţit… Dacă Barry ar fi
 trăit acum 2 000 de ani, cine ai fi zis că e? Cred că el e un fel de mesia… Persoanele care nu-
l au chiar atât la inimă pe Barry gândesc: „Ei, el râde de se prăpădeşte de toţi şi de toate,
devenind tot mai bogat, iar tu devii tot mai săracă“… Eu le spun: „Ba nu, Barry devine mai
bogat financiar, noi devenim mai bogaţi moral.“
Deşi este un exemplu extrem, el ilustrează un proces pe care mulţi dintre noi l-au trăit într-o măsură
sau alta, într-o tabără ori în cealaltă. Faptul că vă dăruiţi inima, trupul, mintea şi sufletul unei persoane pe
care n-o veţi întâlni niciodată nu e un semn de bogăţie morală, ci de sărăcie emoţională. Vă spuneţi de
fapt: „Viaţa şi relaţiile mele sunt atât de mizerabile, încât nu-mi pot imagina că voi avea dragostea pe
care mi-o doresc atât de mult. De aceea mă dau bătut în faţa vieţii reale şi mă refugiez în braţele unui
partener imaginar.“
Am renunţat să mai caut adevărul şi mă resemnez cu o fantezie de calitate.
ASHLEIGH BRILLIANT
La fel ca mulţi alţi artişti, Barry Manilow stârneşte pasiuni şi sentimente romantice în rândul fanilor
– un dar rar şi preţios pentru cei care caută mai multă iubire. Cum pot fanii să susţină această pasiune
încontinuu, în loc să aştepte ziua în care, o dată pe an, Moş Barry le va intra în casă pe hornul de pe
acoperiş? Oare sărutarea unui poster le va da ceea ce-şi doresc, sau ar fi mai bine să sărute o persoană
reală, pe care o pot strânge în braţe? Pot găsi ei acea „chimie“ în şi în jurul unei persoane disponibile, în
loc să aştepte ca Barry să le ofere doza obişnuită?
Să revenim pentru o clipă la analogia cu lagărul de concentrare: dacă singura scăpare din actuala
dumneavoastră relaţie plictisitoare sau conflictuală este o lume fantastică, înseamnă că vă simţiţi teribil
de încarcerat, fără nicio cale de ieşire. Şi vă acceptaţi iadul în tăcere, expediindu-vă paradisul în lumea
imaginarului. Într-un fel, soluţia este una înţeleaptă, fiindcă aţi găsit o modalitate de a vă oferi plăcere
într-o lume a suferinţei, iar metoda vă poate ajuta să supravieţuiţi deocamdată. Există însă o posibilitate
esenţială pe care aţi trecut-o cu vederea: Să vă schimbaţi viaţa pentru a aduce în ea o iubire reală, în
loc s-o căutaţi la nesfârşit aiurea. Luaţi toată pasiunea pe care aţi investit-o într-un salvator intangibil şi
dirijaţi-o spre o relaţie care să vă împlinească acolo unde vă aflaţi acum. Un asemenea demers poate
părea înspăimântător sau ameninţător, însă rezultatele sunt extraordinare. Veţi da la schimb o dragoste
imaginară pentru una reală.

INDICII DESPRE SUFLETUL-PERECHE

În căutarea celui Ales, se poate întâmpla să primiţi semne aleatorii că pasiunea dumneavoastră este
justificată, unele dintre ele atât de semnificative, încât nu vă îndoiţi că v-au fost trimise de Dumnezeu.
Când îmi căutam eu sufletul-pereche, am deschis la un moment dat o revistă cu un articol despre o
artistă, în care era inclus şi numărul ei de telefon. M-am simţit imediat atras de ea şi nu mi-am mai putut
lua ochii de la fotografia ei, în care identificasem frumuseţe fizică, dar şi trăsături de caracter pe care mi
le doream. M-am îndrăgostit de ea pe loc, fără să ştiu mai multe despre persoana respectivă, decât chipul
ei şi puţinele informaţii din articol. Imediat am decis că ea era sufletul meu pereche şi că mă voi căsători
cu ea.
A doua zi eram în maşină cu amicul meu, Charley, care a observat revista şi a început s-o răsfoiască.
Când a ajuns la pagina cu fotografia artistei, s-a uitat la ea un minut, mi-a arătat-o şi a spus cu seriozitate:
„Femeia aceasta îţi este destinată ţie, Alan.“ Mi-a sărit inima din piept. Nu-i spusesem nimic despre ea şi
pagina nu avea semne sau colţuri îndoite (şi nici vreo pată sugestivă). Mi s-a părut că o confirmare mai
clară de atât nu se poate.
Am contactat artista în cauză şi am stabilit o întâlnire cu ea. S-a bucurat şi mi-a spus că asistase la
unul dintre seminariile mele. Un semn! Când ne-am întâlnit, mi-a prezentat studioul ei, unde mi-a arătat o
pictură în care apărea titlul uneia dintre cărţile mele. Un alt semn! Am petrecut împreună o după-amiază
minunată şi am vorbit mult. Eram în al nouălea cer. Câte semne mai vrei? Universul mă îndrumase în
mod limpede spre ea, iar visul mi se concretiza în faţa ochilor.
Când ne-am revăzut a doua zi, i-am mărturisit că mă simţeam atras de ea şi că voiam să încercăm o
relaţie. A răspuns că şi ei i-a făcut plăcere timpul petrecut împreună şi că, dacă nu ar fi deja implicată
într-o relaţie, ar putea exista unele posibilităţi pentru noi. Ce prăbuşire! Am întrebat-o mai multe despre
relaţia ei şi mi s-a părut a fi într-adevăr una împlinită.
Peste câteva luni i-am scris şi am aflat că era cu acelaşi partener şi că îşi construiau împreună
căminul de vis. Începutul visului ei, finalul visului meu.
Privind în urmă, experienţa a fost o valoroasă lecţie pentru mine. Am aflat cât de uşor i-a fost minţii
mele să contureze o poveste şi să genereze confirmări uluitoare. În privinţa spuselor lui Charley când i-a
văzut fotografia, cred că el n-a citit un soi de destin implacabil, ci doar sentimentele şi gândurile mele.
Psihicul meu era atât de absorbit în poza aceea, încât el a receptat energia respectivă şi a reflectat-o.
(Copiii, animalele şi persoanele cu o anume sensibilitate fac acest lucru în mod frecvent.)
Au existat de asemenea numeroase femei care mi-au spus, cu argumente uimitoare, că eu eram Alesul
lor: vise în care Isus ne desemna să fim împreună, predicţii ale mediumurilor că ele se vor mărita cu un
scriitor din Hawaii; melodii speciale difuzate la radio când ele se gândeau la mine etc. Deşi le respect pe
aceste femei fiindcă şi-au urmat inima şi au recunoscut adevărul din ea, nu am putut să le spun decât că eu
nu am primit aceleaşi semne şi că nu aveam impresia că suntem destinaţi unul altuia. Şi n-am fost.
Deci cum puteţi şti dacă semnele şi intuiţiile dumneavoastră sunt corecte? Uşor: Dacă ajungeţi
împreună şi relaţia funcţionează, înseamnă că semnele au fost reale. Dacă, pe de altă parte, celălalt nu
este interesat sau disponibil, opriţi-vă. Dacă insistaţi dincolo de acest moment, înseamnă că aţi văzut
filme ca Notting Hill de prea multe ori.
Iată câteva indicii că nu trebuie să renunţaţi la partenerul dumneavoastră idealizat:
• Este o persoană reală, în cercul dumneavoastră de cunoştinţe, cu care puteţi avea o legătură
semnificativă.
• Puteţi întreţine o conversaţie autentică împreună, dincolo de un simplu „Salut, ce mai zici?“ sau
câteva replici schimbate în pauza de masă.
• Nu este căsătorit sau implicat într-o relaţie.
• Este disponibil din punct de vedere mental, emoţional, geografic şi religios.
• Îşi exprimă interesul pentru dumneavoastră.
• Vă simţiţi dispus şi pregătit să fiţi împreună.
Iată şi câteva indicii că partenerul visat este mai degrabă o fantezie decât o realitate:
• Este o celebritate sau face parte dintr-un cerc de cunoştinţe îndepărtat de dumneavoastră.
 • Vă este imposibil să-l contactaţi sau să aveţi un dialog semnificativ cu el.
• Este căsătorit, are o relaţie sau e un fervent dependent de muncă, locuieşte în Mongolia, a făcut
legământ de celibat sau are tendinţe misogine ori negative în alt fel.
• Suferă din cauza unei despărţiri recente sau mai puţin recente.
• Nu şi-a exprimat un interes aparte pentru dumneavoastră şi/sau aţi exagerat dumneavoastră un vag
interes posibil din partea sa.
• V-aţi speria dacă ar apărea în viaţa dumneavoastră şi ar dori să vă aibă alături.

FANTOMELE NU SUNT PARTENERI POTRIVIŢI

Filmele romantice fac o mare nedreptate relaţiilor sentimentale sugerând că trebuie să depăşiţi
bariere insurmontabile pentru a ajunge la partenerul de vis. Dar nu e nevoie să urcaţi pe Himalaya pentru
a găsi dragostea adevărată; aveţi şanse mult mai mari, dacă persoana în cauză locuieşte la numai câţiva
kilometri distanţă.
Realitatea este acel lucru care nu dispare atunci când nu mai credem în ea.
PHILIP K. DICK
La ce bun să credeţi în dragoste, dacă nu vă puteţi strânge partenerul în braţe? Dacă cineva e
indisponibil fizic sau emoţional, nu puteţi pretinde că aveţi o relaţie. Aveţi o idee privind o posibilă
relaţie, dar ideea nu vă poate şopti nimicuri dulci la ureche, nu vă poate depune sărutări fierbinţi pe gât şi
nu se poate juca niciodată cu dumneavoastră în pat până ce aşternuturile ajung mototolite pe podea. Sigur,
vă puteţi masturba fizic şi emoţional cu o fantezie (iar orgasmul ar putea fi mai grozav decât unul trăit cu
o persoană reală), dar asta nu vă oferă scuze pentru că vă exilaţi partenerul pe o insulă îndepărtată fără
mijloace de deplasare către dumneavoastră.
Ceea ce cereţi nu este ieşit din comun; însă lucrurile pe care le acceptaţi sunt. Atât timp cât vă lăsaţi
absorbit de un partener iluzoriu, vă refuzaţi unul real. Mulţumiţi-i partenerului de vis pentru că v-a păstrat
sufletul viu, dar aplicaţi pasiunea în viaţa reală. Sufletul dumneavoastră este prea preţios pentru a-l
investi într-un mit; alegeţi în loc pe cineva care vă poate oferi ceva la schimb. Dacă acceptaţi în inima
dumneavoastră o persoană reală, în carne şi oase, partenerul de vis va apărea în viaţa, în braţele şi în
patul dumneavoastră, şi nu va mai trebui să suspinaţi după o femeie deja măritată cu Dumnezeu sau să
plătiţi sume enorme pentru a vă vedea Alesul o dată pe an de pe rândul optzeci al sălii de concerte.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Verificaţi unde vă aflaţi în lista caracteristicilor partenerilor reali sau imaginari.

• Recunoaşteţi faptul că un partener iluzoriu nu vă oferă bucuria şi sentimentul împlinirii pe care vi-
le asigură relaţia cu o persoană reală.
• Aflaţi, prin introspecţie sau consiliere, de ce vă sperie ideea unei relaţii sau a unui partener real.
• Dacă sunteţi îndrăgostit de un partener iluzoriu, organizaţi o ceremonie de eliberare, în care rupeţi
fotografia persoanei şi/sau vă luaţi un rămas-bun ritualic ori simbolic.
• Refocalizaţi-vă atenţia şi energia spre cineva disponibil, alături de care să puteţi clădi o relaţie
mulţumitoare, de zi cu zi.
 Motivul 3
LĂSAŢI SUFERINŢELE VECHI SĂ VĂ ŢINĂ DEPARTE DE
DRAGOSTEA DE ACUM
Aproape oricine a avut inima frântă din dragoste într-un moment sau altul al vieţii. Unii
oameni trec mai departe şi au relaţii împlinite, în vreme ce alţii rămân captivi în suferinţa lor, în
resentimente, mânie sau vinovăţie, şi pun piedici în calea unor legături fericite. Dar nu aşa
trebuie să stea lucrurile. Indiferent cât de rău aţi fost rănit, puteţi depăşi durerea pentru a vă
bucura de o relaţie mult mai mulţumitoare.
 CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ

În următoarele capitole veţi afla cum:

• Să recunoaşteţi dacă şi cum lăsaţi ca o fostă relaţie să stea între dumneavoastră şi o mare
iubire.
• Să vă eliberaţi de un fost partener sau o fostă legătură dureroasă şi să treceţi mai departe.
• Să abordaţi relaţiile care par prea frumoase ca să fie adevărate.
• Să decideţi dacă să reveniţi sau nu la un fost partener şi cum s-o faceţi.
• Să întrerupeţi cercul vicios şi dureros al relaţiilor nefericite şi să treceţi la un nivel
superior, mai satisfăcător.
• Să apreciaţi toate relaţiile ca pe etape ce vă vor duce acolo unde doriţi să ajungeţi.
 Tămăduirea unei inimi rănite

Când Tim şi-a înşelat soţia, pe Elizabeth, ea s-a simţit distrusă. Procedura de divorţ a fost
iniţiată rapid, după care a început o lungă şi dificilă bătălie pentru pensia alimentară şi pentru
custodia fiului lor.
După divorţ, Elizabeth a devenit un fel de pustnică. Profund rănită, abia dacă mai ieşea cu
prietenii, iar cu bărbaţi, nici atât. Se uita mult la TV, s-a îngrăşat cu câteva kilograme şi a
devenit dependentă de careurile Sudoku. A început să-i critice tot mai mult pe bărbaţi şi s-a
distanţat de cei alături de care lucra. Dacă unul dintre ei aducea vorba despre relaţii, ea făcea
imediat o remarcă sarcastică.
După o vreme, simţindu-se singură, a decis să iasă din nou la întâlniri. Toate au fost însă
eşecuri; unii dintre tipii cu care se întâlnea erau simpatici, dar… Ceilalţi… Ei bine, erau bărbaţi
obişnuiţi, interesaţi doar de propria persoană.
Când a venit să-mi ceară ajutorul, Elizabeth şi-a dat seama că nu-i percepea pe bărbaţi
limpede, fiindcă suprapunea chipul fostului ei soţ peste cel al oricărui alt bărbat cu care ieşea.
Nu voia nicidecum să se întoarcă la Tim; mariajul lor era de domeniul trecutului. Dar înainte de
a putea construi o relaţie sănătoasă cu un partener nou, trebuia să-şi depăşească furia şi
resentimentele faţă de el, dar şi postura de victimă pe care o adoptase. Elizabeth purta în suflet o
„rană îndrăgită“!
Dovedind curaj, ea s-a întâlnit cu Tim şi i-a spus că e gata să renunţe la orice animozitate şi
că dorea în mod sincer o relaţie mai armonioasă. De la divorţ, Tim se schimbase şi el. Şi-a cerut
scuze pentru greşelile făcute şi i-a urat fostei sale soţii numai bine.
La următoarea şedinţă de consiliere, Elizabeth era radioasă. Părea mai luminoasă decât
oricând. În scurt timp a început să iasă cu alţi bărbaţi şi a intrat într-o relaţie cu un tip care i s-a
părut atrăgător. Ultima dată când am vorbit cu ea, se logodise. Când a decis să lase trecutul în
urmă, a deschis uşa unei relaţii noi, mai bune.
Unul dintre personajele memorabile create de Charles Dickens este excentrica fată bătrână din
romanul Marile speranţe, domnişoara Havisham. Când facem cunoştinţă cu ea, poartă o rochie de
mireasă veche şi jerpelită şi se aşază să mănânce din vesela de porţelan ciobită, la o masă de banchet
care scârţâie din încheieturi, unde se află un tort de nuntă acoperit de pânze de păianjen. Aceste simboluri
macabre îi sunt mementouri ale zilei în care fusese părăsită în faţa altarului, cu treizeci de ani în urmă.
Domnişoara Havisham e, probabil, cea mai tristă reprezentare a „rănilor îndrăgite“, retrăindu-şi în
fiecare zi vechea suferinţă în locul iubirii actuale sau viitoare.
Cu toate acestea, personajul nu este schiţat în tuşe prea exagerate faţă de modul în care mulţi dintre
noi se agaţă de rănile trecutului ca insigne ale suferinţelor din dragoste. „Uite cum mi-a distrus ea viaţa!“
ne lamentăm, copleşiţi. Sau „Să nu fi existat el, aş fi fost fericită acum!“ Şi totuşi, nu el – sau ea – este cel
care ne face nefericiţi acum, ci bagajul pe care îl ţinem strâns şi care ne leagă de trecut – un lanţ cu zale
din resentimente şi teamă.
După ce am publicat cartea Happily Even After, am primit o scrisoare furioasă de la un tip implicat
într-un grup de sprijin pentru victimele aventurilor extraconjugale. Omul critica dur capitolul intitulat „O
aventură de neuitat“, în care spuneam că putem depăşi durerea cauzată de o infidelitate printr-o
reîncadrare a ei. În loc să privim o aventură ca pe un dezastru, sugeram că o putem folosi pentru a învăţa
ceva şi a trece mai departe. Atunci când calcă pe alături, partenerul îşi exprimă astfel neîmplinirea
resimţită în relaţie, o teamă sau o rezistenţă nedefinite ori o slăbiciune a legăturii cu iubita. Când aventura
iese la lumină, partenerii se pot simţi motivaţi să-şi reanalizeze relaţia, să-şi recunoască şi să-şi asume
sentimentele nespuse, să comunice cu mai multă onestitate şi fie să se despartă benevol, fie să-şi
aprofundeze relaţia, astfel încât aceasta să devină mai puternică decât era înainte de incident.
Cititorul în cauză şi cei din grupul lui nu au fost deloc încântaţi de sugestia mea. De fapt, au fost chiar
foarte iritaţi de ideea pe care am propus-o, anume că, dintr-o experienţă atât de urâtă, ar putea ieşi ceva
bun. Da, trădarea e oribilă! Cei mai mulţi dintre noi au fost înşelaţi cândva şi poartă în suflet cicatricile
momentului respectiv. Dar ce folos să retrăim acel chin şi să batem toba mâniei până ce nu mai putem
auzi nicio altă muzică? La un moment dat, după ce am simţit durerea şi am învăţat ceva din ea, vine
vremea să mergem mai departe. Altfel ne facem rău nouă înşine!
Nu dragostea pe care n-am primit-o în trecut e cea care ne doare. Ceea ce ne răneşte
e dragostea pe care n-o oferim în prezent.
MARIANNE WILLIAMSON
După o trădare, poate vă simţiţi ezitant, refuzând chiar să vă deschideţi inima din nou. Poate că aveţi
nevoie de timp numai pentru dumneavoastră, pentru a vă asimila durerea şi a primi susţinerea prietenilor.
Este o atitudine absolut firească şi sănătoasă!
Vine însă o vreme când focalizarea continuă asupra trecutului vă privează de bucuria disponibilă
astăzi, aici. Cu cât vă agăţaţi mai mult de ce a fost, cu atât mai mult vă amânaţi destinul. Aveţi nevoie mai
degrabă de încredere, decât de compasiune. Atunci când avantajele pe care le recunoaşteţi în deschiderea
către o nouă relaţie depăşesc beneficiile pe care le percepeţi în retrăirea relaţiilor trecute, viaţa vă va
dărui ce vă doriţi.

OPRIŢI-VĂ ŞI DAŢI PREZENTULUI O ŞANSĂ

Cum scăpaţi de obişnuinţa de a călca pe urmele bietei domnişoare Havisham? Încetaţi să mai purtaţi
cu dumneavoastră fantoma mentală şi emoţională a fostului partener. Poate aţi văzut comedia Weekend cu
Bernie, în care doi tipi merg în vizită la casa şefului lor şi îl găsesc mort. Temându-se să nu fie ei
învinovăţiţi, cei doi aşază cadavrul în capul oaselor, îi pun ochelari de soare şi-l poartă cu ei într-un
weekend plin de situaţii neverosimile. Când luaţi cu dumneavoastră cadavrele vechilor relaţii în noi
scenarii de viaţă, irosiţi timp preţios şi energia pe care aţi putea s-o consumaţi alături de o persoană
reală. „Cadavrele“ foştilor parteneri nu comentează, nu cer să vă analizaţi sentimentele când
dumneavoastră vreţi să vă uitaţi la meci şi nu lasă unghiile tăiate pe măsuţa de cafea, e drept. Dar nu spun
„te iubesc“, nu fac sex senzaţional şi nici nu vă uimesc cu idei strălucite. În Biblie ni se spune „Lăsaţi
morţii să-şi îngroape morţii lor.“ Cu alte cuvinte, lăsaţi trecutul în urmă! Există rezerve uriaşe de viaţă şi
de dragoste disponibile acum.
Dacă aveţi inima frântă, e mai bine s-o deschisdeţi.
Nu întreţineţi povestea dumneavoastră de victimizare repetând-o la nesfârşit! Nu folosiţi trecutul ca
pe o scuză de a nu trăi în prezent şi a vă crea un viitor mai bun. Unei noi iubiri i-ar fi greu să pătrundă în
fortăreaţa dumneavoastră de singurătate, dacă păstraţi poarta ferecată cu lanţuri de resentimente, răutate şi
autocompătimire. Viaţa încearcă să vă iubească. Dumneavoastră o lăsaţi?
Alocaţi-vă timpul necesar pentru a plânge şi a asimila situaţia cu ajutorul unui prieten sau al unui
terapeut. Când vă veţi simţi mai puternic şi gata de o nouă relaţie, porniţi la drum! Iată câteva modalităţi
de a progresa:
• Faceţi o ceremonie de eliberare, declarând că tăiaţi legăturile cu fostul partener şi cu suferinţele pe
care vi le-a cauzat relaţia şi/sau destrămarea ei.
• Scrieţi-i o scrisoare în care vă exprimaţi toate gândurile şi sentimentele, apoi ardeţi-o.
• Îndepărtaţi simbolurile fostului partener sau ale relaţiei cu el care se mai află în casa
dumneavoastră.
• Nu discutaţi despre vechile relaţii atunci când începeţi una nouă.
• Atenţie la sintagmele de tip „victimă“ care apar în vocabularul dumneavoastră. Eliminaţi-le sau
reformulaţi-le pozitiv, remarcând cât v-aţi dezvoltat ca urmare a situaţiei.
• Nu vorbiţi despre fostul partener folosind cuvinte neplăcute. Scoateţi termeni ca „japiţă“ şi
„târâtură“ din vocabularul dumneavoastră.
• Găsiţi modalităţi de a aprecia aspectele pozitive ale relaţiei, ca elemente care au contribuit la
progresul dumneavoastră.
• Acordaţi-vă iubire în aşa măsură, încât cea pe care n-aţi primit-o să nu mai conteze.
Resentimentele pot fi asemănate cu o otravă pe care o luaţi dumneavoastră în speranţa că celălalt va
muri. Nu vă faceţi singur rău cu sentimente de amărăciune sau făcând paradă de rănile dumneavoastră
„îndrăgite“. Există lucruri mult mai bune care vă aşteaptă, şi meritaţi să vă bucuraţi de ele.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Plângeţi, vărsaţi-vă mânia şi asimilaţi durerea atât timp cât e nevoie, dar apoi treceţi mai departe.
Dacă vă ajută, stabiliţi o dată până la care intenţionaţi să încheiaţi „doliul“ după relaţia stinsă, iar
după aceea continuaţi-vă viaţa.
• Priviţi-vă emoţiile ca pe o monedă. Cu cât investiţi mai mult în trecut, cu atât vă rămâne mai puţin
pentru prezent şi viitor. Mutaţi-vă fondurile în contul cel nou.
• Nu mai repetaţi povestea victimizării.
• Îndepărtaţi din jurul dumneavoastră simbolurile fostei relaţii.
• Efectuaţi o ceremonie de eliberare, singur sau împreună cu un prieten de încredere.
• Fiţi deschis şi aprecierea de care vă bucuraţi vă va îndepărta de trecut, apropiindu-vă de prezent şi
de viitor.
 Prea frumos pentru a fi adevărat?

„Am trecut printr-un lung şir de relaţii dezamăgitoare“, povesteşte Loretta. „Am fost
logodită de trei ori, dar niciodată n-am ajuns la altar. Un tip s-a răzgândit. Altul voia un mariaj
deschis. Al treilea a murit… Trecutul meu în privinţa bărbaţilor este sumbru. Acum şase luni am
cunoscut un tip care chiar îmi place. Între noi s-a creat o legătură extraordinară – ca nicio alta de
până acum. Cred că avem toate elementele unei relaţii fericite, iar el e de aceeaşi părere. Dar
după atâtea dezamăgiri, rateuri şi rupturi, mi-e teamă să mai sper. Lucrurile merg atât de bine,
încât pare prea frumos pentru a fi adevărat. Ce să fac?“
Unii oameni au trecut prin atâtea suferinţe, derută, frustrări şi pierderi în legăturile romantice, încât
atunci când se întâmplă ceva minunat, nu mai au încredere şi aşteaptă să apară problemele. Dar
dragostea, armonia şi siguranţa într-o relaţie par prea frumoase pentru a fi adevărate doar deoarece
contrazic un tipar familiar diferit. Adevărul este că relaţiile de calitate sunt suficient de frumoase pentru a
fi adevărate. În urma unor dezamăgiri repetate şi a observării unor modele nesatisfăcătoare, este posibil
să vă fi dezvoltat în mod exagerat tendinţa spre suferinţele îndurate cu stoicism. Acum trebuie să vă
dezvoltaţi tendinţa spre fericire. Apoi o relaţie de calitate vi se va părea cea mai firească experienţă din
lume, orice altceva având un aer bizar.
Când a vizitat o fermă avicolă, un naturalist a observat un vultur scormonind în ţărână la un loc cu
găinile şi l-a întrebat pe fermier:
– Ce caută vulturul aici, printre găini?
– L-am găsit cu câteva luni în urmă, când era doar un pui, căzuse din cuib. L-am adus la fermă şi l-am
crescut la un loc cu găinile. Mănâncă mâncare pentru găini, doarme în coteţul lor şi stă printre ele ca
printre ai săi. Nu ştie nimic despre viaţa vulturilor, dar ştie totul despre cea a găinilor, şi de aceea se
crede găină şi trăieşte aidoma lor. Nu zboară niciodată mai sus de ultima stinghie din coteţ.
Recunoscând potenţialul vulturului, naturalistul l-a rugat pe fermier să-i permită să încerce să ajute
pasărea. Omul a acceptat, iar specialistul a dus vulturul pe marginea unei stânci înalte. L-a aşezat cu faţa
spre vale şi a încercat să-i facă vânt pentru a zbura. Dar pasărea s-a speriat şi s-a agăţat de braţul lui. Din
nou a încercat naturalistul să împingă vulturul să zboare, dar acesta s-a agăţat şi mai tare. În cele din
urmă, l-a ridicat în faţa lui, l-a privit drept în ochi şi i-a spus cu glas ferm: „Ştiu că ai trăit ca o găină
până acum fiindcă numai asta ai cunoscut, şi crezi că eşti şi tu găină. Dar nu, tu eşti vultur. Eu spun că poţi
zbura. Zilele tale ca găină s-au sfârşit! Aşadar, zboară!“
 Şi, cu aceste cuvinte, l-a scuturat bine în aer, iar pasărea s-a înălţat. După câteva tentative greoaie,
vulturul şi-a descoperit forţa propriilor aripi, s-a stabilizat şi a început să plutească. Naturalistul a zâmbit
privindu-l cum dispare deasupra munţilor.
Soarta vulturului simbolizează modul în care mulţi dintre noi s-au chinuit cu relaţiile romantice. Am
petrecut atât de mult timp în poiată şi i-am văzut pe atât de mulţi făcând acelaşi lucru, încât am ajuns să
credem că aşa trebuie să fie relaţiile, exasperante. Şi ne mulţumim cu mult mai puţin decât ne dorim şi ne
întrebăm de ce simţim un gol în suflet. Dar numai fiindcă ne-am obişnuit cu mediocritatea nu înseamnă că
nu putem realiza şi altceva. La fel ca vulturul, ne-am născut pentru a zbura sus, liber şi cât mai departe.

POARTĂ-TE „CA ŞI CÂND“

Aşadar, ce este de făcut atunci când, după un şir de cocoşi arţăgoşi sau de găinuşe cârâitoare, în
viaţa dumneavoastră apare o pasăre a paradisului şi vă simţiţi dezorientat?
1. Acţionaţi ca şi când aţi merita lucrurile bune care v-au ieşit în cale. Mulţumiţi universului
fiindcă v-a oferit un răspuns la rugăciuni. Acceptaţi cât de multă fericire puteţi, ca şi când aţi
merita-o pe deplin. Aveţi încredere în curajul dumneavoastră de a persevera, indiferent câte
broscuţe aţi sărutat deja pentru a ajunge unde vă aflaţi astăzi. Lăsaţi dragostea să vină spre
dumneavoastră şi emiteţi-o la rândul dumneavoastră în lume.
2. Nu staţi şi aşteptaţi ca ceva sau altul să decurgă prost – de pildă să-i descoperiţi fotografia în
Pagini Aurii, la rubrica „Servicii de escortă“; sau soţia şi cei cinci copii despre care nu v-a spus
nimic ivindu-se la uşa dumneavoastră; sau… sau… sau… De ce să vânaţi minciunile? Dacă una vă
iese în cale, rezolvaţi-o. Până atunci, bucuraţi-vă de partenerul dumneavoastră şi de ceea ce vă
poate oferi el.
3. Dacă vă deranjează ceva sau dacă descoperiţi un semnal de avertizare, păstraţi perspectiva
corectă. Nu supraanalizaţi şi nu faceţi o dramă care îngroapă relaţia înainte chiar de a prinde aripi.
Am văzut la fel de des oameni care ignoră semnalele de avertizare şi alţii care transformă un
incident minor în scuze pentru o ruptură. Şi ce dacă partenerul dumneavoastră a primit un telefon de
la o fostă iubită? Dacă el vă spune că a terminat-o cu ea, credeţi-l pe cuvânt. Dacă îl veţi prinde în
pat cu ea, veţi putea să-i daţi papucii pe loc. Dar până atunci, acordaţi-i prezumţia de nevinovăţie.
Ştiţi cum se spune: „Nu zgândări necazul înainte să te zgândărească el pe tine.“
4. Luaţi relaţia uşor. Cu cât ţineţi frâiele mai strâns sau încercaţi să controlaţi mai îndeaproape ce
se întâmplă în cadrul relaţiei, cu atât mai puţin limpede veţi putea vedea şi cu atât îi veţi stânjeni
evoluţia firească. Spuneţi-vă: „Dacă relaţia asta e de calitate şi are substanţă, va dura şi se va
dezvolta în mod armonios.“ Dragostea înseamnă permisiune, nu manipulare. Flexibilitatea şi
încrederea vă vor aduce ceea ce doriţi mult mai uşor decât îngrijorarea şi forţarea.

CÂT DE UŞOR?

Vreme de mulţi ani, prietena mea, Sandra, şi-a cunoscut partenerii prin intermediul anunţurilor
matrimoniale. Publica şi răspundea la nenumărate anunţuri în ziare, reviste şi pe internet. Femeie de
succes, atrăgătoare şi inteligentă, a avut de unde alege şi abia dacă-şi mai poate aminti toţi bărbaţii cu
care a ieşit; dar nici nu vrea s-o facă. Îşi doreşte cu disperare să-şi cunoască sufletul-pereche, şi cu toate
astea încă nu l-a găsit.
Între timp, John, un alt prieten, a trăit ca un pustnic, izolat în Valea Halawa de pe insula hawaiiană
Molokai. Zi de zi colinda gol-puşcă prin junglă, cultivând o plantă locală. Într-o zi, a primit vizita
neaşteptată a unui vechi amic, Henry, venit în vacanţă din New York împreună cu o prietenă de călătorie,
Lisa. John şi Lisa s-au îndrăgostit unul de altul, s-au căsătorit şi s-au mutat pe o altă insulă, unde şi-au
întemeiat o familie şi au pornit o afacere.
Contrastul dintre aceste două poveşti subliniază puterea pe care o au disponibilitatea, pregătirea şi
acceptul ca Legea Atracţiei să se ocupe de detaliile problemei. Sandra a făcut o sumedenie de eforturi,
dar n-a reuşit nimic, fiindcă era prea pretenţioasă şi ţinea prea mult la stilul ei de viaţă independent, pe
care nu era dispusă să-l împartă cu un bărbat. (Nu uitaţi: Întotdeauna puteţi şti ce anume credeţi, analizând
ceea ce primiţi în viaţă.) John, pe de altă parte, savura modul de viaţă pe care el însuşi îl alesese, nu
încerca să-şi găsească perechea, dar nici nu se opunea ideii. Şi iată, partenera ideală i-a apărut în prag
fără niciun efort din partea lui. Atât de uşor poate fi atunci când sunteţi relaxat, deschis şi în armonie cu
dumneavoastră înşivă!

FĂRĂ SUFERINŢĂ

Deseori, când îi întreb „Cum merge relaţia ta?“, unii prieteni sau clienţi oftează şi răspund cu un aer
sobru: „Ne rezolvăm problemele. Ştii tu, o relaţie bună cere multe eforturi.“ Unii simt că „trag chiulul“
dacă nu se chinuiesc şi nu-şi analizează dragostea, descompunând-o în fărâme. Alţii suportă relaţii
nesatisfăcătoare până ce se îmbolnăvesc sau mor pentru a scăpa din ele. Mulţi oameni au suferit atât de
mult timp din cauza relaţiilor, încât acceptă privaţiunile ca un mod de viaţă. Ei continuă să coboare
ştacheta până când aceasta îi loveşte drept în moalele capului şi îi doboară. Respectivii indivizi trec ca
nişte somnambuli prin relaţiile şi prin viaţa lor, trăind ca şi când ceea ce au este tot ce pot avea, când de
fapt resursele sunt mult, mult mai bogate.
Aproape toată lumea doarme… Doar câţiva oameni sunt treji, iar ei trăiesc tot
timpul încântaţi.
Din filmul Joe impotriva vulcanului
De ce oamenii normali s-ar implica în relaţii anormale? Mulţi copiază modelul de relaţie pe care l-
au văzut la părinţii lor. Dacă aceştia se certau des, dacă beau peste măsură, dacă îşi adresau frecvent
remarci sarcastice, dacă erau reci unul cu celălalt din punct de vedere emoţional, distanţi, abuzivi, lipsiţi
de afecţiune, de o viaţă sexuală sănătoasă sau necomunicativi, dacă unul dintre părinţi a fost absent sau
infidel, copilul a învăţat că aşa funcţionează relaţiile de cuplu şi, dacă nu este corectat, nu va face decât
să repete tiparul. Unul dintre clienţii mei mi-a spus că părinţii lui nu puteau sta în aceeaşi încăpere mai
mult de zece minute fără a începe să se certe violent. Nu e deci de mirare că atât de mulţi dintre noi
punem semnul egal între relaţia de cuplu şi eforturi, când am crescut în umbra unor legături infernale.
Dacă este necesar vreun efort pentru dezvoltarea şi menţinerea unei relaţii, acesta trebuie depus
pentru a renunţa la temerile şi la rezistenţa care o fac să fie dificilă. Într-o relaţie, o legătură de calitate e
cel mai firesc lucru din lume; orice altceva este anormal. Ceea ce răneşte nu e relaţia în sine, ci
convingerile care vă împiedică s-o savuraţi. Când veţi renunţa la ideile şi atitudinile care stau între
dumneavoastră şi o veritabilă legătură, veţi găsi dragostea pe care o căutaţi. Sau vă va găsi ea pe
dumneavoastră.

ÎNTREBAREA FUNDAMENTALĂ

În cazul în care relaţiile sunt dificile pentru dumneavoastră, întrebaţi-vă: „Dacă aş fi dispus să las
lucrurile să decurgă uşor, aş reuşi să am altă abordare?“
Ce aţi gândi, ce aţi spune şi ce aţi face dacă aţi refuza să acceptaţi eforturile ca o parte integrantă a
relaţiilor? Cum aţi aborda problemele, presupunând că aţi avea mai multă încredere în dumneavoastră, în
partener şi în relaţia dumneavoastră? Ce v-ar aduce dragostea şi vă refuză acum rezistenţa?
 Exerciţiu
Lăsaţi lucrurile să curgă uşor

Mai întâi, observaţi când începeţi să depuneţi eforturi în relaţia dumneavoastră, fără a
aştepta până ce vă cufundaţi complet în ea. Conştientizaţi momentul în care strângeţi din dinţi,
respiraţi sacadat şi spuneţi lucruri pe care aţi fi preferat să nu le rostiţi. Acestea sunt semnale
care vă indică să vă opriţi, să trageţi aer în piept, să faceţi un pas înapoi şi să vă întrebaţi dacă
nu există cumva o modalitate mai simplă de a aborda situaţia. Sunteţi cu adevărat o victimă? Aţi
bănuit existenţa unor intenţii rele din partea cuiva care poate nu doreşte decât să găsească o
soluţie avantajoasă de ambele părţi? Aveţi acces la mai multe opţiuni sau resurse decât utilizaţi
acum? Luptaţi cu cineva, sau lupta se duce înăuntrul dumneavoastră? Cum ar proceda o persoană
care şi-ar onora propria individualitate? Răspunsurile la aceste întrebări vă vor ghida spre o
cale mai simplă. Puteţi sfârşi prin a urma aceiaşi paşi, dar fără senzaţia rezistenţei. Vă veţi afla
mai degrabă în acţiune, decât în reacţiune. În consecinţă, veţi fi mult mai eficient şi vă veţi simţi
mai bine.
Atunci când vă aflaţi într-o situaţie conflictuală, înseamnă că aţi părăsit curgerea lină şi aţi păşit într-
o stare de stres. Dacă ceea ce faceţi nu funcţionează, perseverenţa în acelaşi lucru nu va da nici ea roade.
Simplul fapt că nu funcţionează este un semn că trebuie să faceţi altceva sau cel puţin să abordaţi
chestiunea altfel. Refuzaţi să acceptaţi sforţările şi nu toleraţi situaţii care vă înjosesc. Nu aţi venit pe
lume pentru a fi mediocru, ci pentru a fi măreţ. Nimic din ceea ce nu se ridică la acest nivel nu vi se
potriveşte.

ÎNCERCAŢI MAI PUŢIN, TRĂIŢI MAI MULT

Când este de calitate şi corectă, o relaţie decurge în mod firesc. Nu trebuie să petreceţi o veşnicie
încercând să depăşiţi deosebirile de personalitate, procesând traumele din copilărie sau hotărând cine
anume va plăti. Nu trebuie să treceţi prin artificii de logică pentru a înţelege cum puteţi fi în două locuri
în acelaşi timp. Nu trebuie să staţi neclintit lângă telefon sau lângă computer, pândind căsuţa de e-mail,
pentru a vedea dacă partenerul a sunat sau a scris. Cei care vor să telefoneze telefonează. Cei care nu vor
n-o fac. E simplu! Niciun răspuns înseamnă totuşi un răspuns. De ce să vă pierdeţi timpul aşteptând un
cuvânt din partea cuiva reticent? Relaţiile romantice nu se rezumă nicidecum la simpla aşteptare.
 În acest punct, e preferabil să încercaţi mai degrabă mai puţin, decât mai mult. Astfel, experienţele
dumneavoastră în domeniul romantic vor fi mai puţin solicitante. Cunosc multe persoane care şi-au
întâlnit partenerul după ce au renunţat să mai încerce. Când vă relaxaţi şi vă simţiţi bine, situaţia se
îmbunătăţeşte, iar dumneavoastră deveniţi mai atrăgător. Lăsaţi poveştile de groază în seama
scenografilor şi a regizorilor. Destinul dumneavoastră este unul mai luminos.
„Prea frumos pentru a fi adevărat“ nu înseamnă că-l veţi întâlni pe Făt-Frumos sau pe Ileana
Cosânzeana şi veţi trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Chiar şi în cele mai armonioase relaţii există
dispute şi momente dificile. Care este tema predominantă a cuplului pe care îl formaţi cu partenerul de
viaţă? Este ea în cea mai mare parte furtunoasă, cu doar câteva momente luminoase, sau în general vă
simţiţi bine împreună, relaţia fiind marcată de rare tulburări sau provocări? Vă gândiţi mai mult la ceea
ce nu funcţionează bine sau vă puteţi folosi de dificultăţi pentru a deveni mai apropiaţi unul de celălalt?
Fericirea nu vine pur şi simplu la dumneavoastră, ci trebuie s-o alegeţi conştient. Oricât de mult timp
aţi avut parte de relaţii dificile, ele pot deveni mai facile. Schimbaţi fie situaţia, fie modul dumneavoastră
de gândire. Sau pe ambele. Orice aţi face însă, nu acceptaţi nefericirea ca mod de viaţă. De ce să trăiţi
într-o telenovelă, când puteţi fi vedetă într-o excelentă poveste de dragoste?

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Începeţi prin a vă pune la îndoială convingerea că o relaţie bună e prea frumoasă pentru a fi
adevărată. Adoptaţi maxima „suficient de frumoasă pentru a fi adevărată“.
• Când o relaţie de calitate apare în viaţa dumneavoastră, acţionaţi ca şi când aţi merita-o şi nu vă
îndoiţi de ea.
• În cazul în care începeţi să depuneţi eforturi, întrebaţi-vă: „Dacă aş fi dispus să accept ca lucrurile
să decurgă mai uşor, cum anume aş proceda?
• Încercaţi mai puţin, trăiţi mai mult.
 De ce să luaţi sau nu legătura cu fostul partener?

Mă întâlneam cu o femeie pe nume Jenny, care reuşea cu greu să ajungă la întâlniri. Deşi
ţineam mult unul la celălalt, ori de câte ori aveam o întâlnire ea venea cu ore întârziere, anula în
ultimul moment sau nu venea deloc. Întotdeauna avea aceeaşi scuză: trebuia să-şi ducă copiii
undeva.
Jenny divorţase cu un an înainte de a o întâlni eu şi îşi creştea singură cei doi copii, în
vârstă de şase şi respectiv treisprezece ani. Încă sensibilă emoţional de pe urma divorţului, se
simţea vinovată fiindcă fiii ei nu mai aveau un tată acasă şi îşi petrecea o mare parte a timpului
liber ducându-i în diverse locuri. Deşi ar fi vrut să fie împreună cu mine, Jenny se temea de
intimitate şi de problemele inerente ale unei noi relaţii. (M-a invitat o dată acasă la ea pentru un
weekend romantic, în vreme ce copiii erau la tatăl lor. Când am sosit, am fost întâmpinat de o
prietenă a ei şi de cei doi copii ai acesteia, pe care Jenny îi invitase în seara aceea; gata deci cu
romantismul.)
După un an în care ne-am străduit să facem ca relaţia să funcţioneze, am înţeles amândoi că
acest lucru nu va fi posibil şi, cu lacrimi în ochi, am renunţat. Îmi aminteam momentele plăcute
(puţine) pe care le-am avut, îmi era dor de ea şi îmi spuneam că mi-am ratat şansa de a fi cu
persoana iubită. Îndemnat de aceste gânduri, i-am telefonat lui Jenny şi i-am spus că aş vrea să
fim din nou împreună. Mi-a răspuns că şi ea s-a gândit mult la mine şi că dorea să mă vadă. Am
stabilit să ne întâlnim joia următoare, seara.
Mi-am petrecut săptămâna pregătindu-mă mental şi emoţional pentru reunirea cu iubita mea.
Aşteptam cu mare bucurie un nou început şi, posibil, o relaţie de o viaţă.
Joi, la ora cinci după-amiază, am primit un telefon de la Jenny. „Voiam foarte mult să te
văd“, mi-a spus ea, „dar trebuie să-l duc pe Tommy la karate şi nu cred că voi putea ajunge.“
Mulţi dintre noi se refugiază în fantezii despre viitor, dar şi în unele despre trecut. Inventăm poveşti
despre „cum era odată“, poveşti care au prea puţine în comun cu felul în care au stat cu adevărat
lucrurile. Exagerăm raportul dintre momentele fericite şi cele dureroase. Deşi se petrec în timpi diferiţi în
mintea noastră, fanteziile despre trecut şi cele despre viitor au acelaşi scop, şi anume de a atenua
suferinţa sau lipsurile pe care le percepem în momentul actual, conturând o imagine mai atrăgătoare decât
cea în care trăim acum.
 Nostagia e ca o lecţie de gramatică: timpul prezent este greu, dar trecutul e mai mult
ca perfect.
OWENS LEE POMEROY
Există o deosebire între fantezie şi viziune, între un vis cu ochii deschişi şi adevărata îndrumare.
Fantezia oferă o cale de a evada din realitate, în vreme ce viziunea construieşte o cale spre o realitate
mai bună. Un visător fantazează pentru a scăpa de prezentul nedorit; vizionarul ia măsuri pentru a înlocui
un prezent indezirabil cu un viitor mai preţios.
Am avut şi eu tendinţa de a fantaza despre foste iubite, uneori chiar şi la câţiva ani după ce fuseserăm
împreună. Privind înapoi la relaţiile respective, am recunoscut greşelile pe care le-am făcut şi mi-am
dorit să perseverez pentru a avea dreptul la o legătură mai bună. În unele cazuri, mi-am contactat fostele
partenere cu intenţia de a reaprinde dragostea; alteori, ne-am întâlnit pur şi simplu întâmplător.
(Universul se pricepe să aducă împreună oamenii pentru a-şi încheia afacerile neterminate.)
Oricum ne-am fi reîntâlnit însă, de fiecare dată mi-am amintit în cele din urmă de ce nu mai eram
împreună cu persoana respectivă. În unele cazuri, „fosta“ mea alesese un mod de viaţă diferit de al meu şi
mi-am dat seama că într-adevăr pornisem în direcţii diferite. În alte cazuri mi-am amintit trăsăturile de
caracter, diferenţele de comunicare sau lipsa de atracţie care ne împiedicaseră să formăm o relaţie de
durată. În urma tuturor acestor reîntâlniri am avut un sentiment al finalizării care mi-a permis să mă
eliberez de partenera mea fantezistă şi să fiu mai deschis către una reală.

MOTIVE PENTRU A NU LUA LEGĂTURA CU FOSTUL PARTENER

Nu vă grăbiţi să vă contactaţi fostul partener, dacă (1) sunteţi implicat într-o relaţie; (2) fostul
partener este într-o relaţie; (3) tocmai aţi trecut printr-o despărţire dureroasă; (4) aveţi o istorie de
despărţiri şi împăcări cu fostul partener.
Dacă sunteţi acum implicat într-o relaţie, mai ales într-una care vă face plăcere, veţi da naştere la
numeroase probleme luând legătura cu fostul partener, aşa că fiţi pregătit în acest sens. Chiar credeţi că
merită? Vă urmăriţi astfel adevărata dragoste sau doar o fantezie? Verificaţi unde vă aflaţi în actuala
relaţie înainte de a ieşi din ea. Dacă aveţi nemulţumiri sau alte probleme cu partenerul de acum, abordaţi-
le şi rezolvaţi-le înainte de a privi în altă parte. Veţi constata, poate, că, aprofundând relaţia cu actualul
partener, vă veţi pierde dorinţa de a o relua pe cea anterioară. Oricum ar fi, asiguraţi-vă că încheiaţi
conturile cu o situaţie înainte de a vă lansa în alta.
Priveşte mereu la drumul din faţă şi foloseşte retrovizorul doar pentru a evita
problemele.
DANIEL MEACHAM
În cazul în care fostul dumneavoastră partener este împreună cu altcineva, respectaţi această situaţie.
Dacă ţineţi într-adevăr la el, susţineţi-l în fericirea pe care o trăieşte. Dacă a găsit pe cineva cu care se
înţelege bine, acceptaţi acest lucru. Însă, dacă este nefericit, povestea se schimbă. Dacă este împreună cu
altcineva şi profit de prima ocazie pentru a reveni la dumneavoastră, înseamnă că are propriiile probleme
de care să se ocupe.
Dacă tocmai v-aţi despărţit de cineva (mai cu seamă dacă celălalt a rupt relaţia), impulsul de a
reveni la un fost partener poate fi doar o reacţie de recul. În acest caz, acordaţi-vă un timp pentru a fi cu
dumneavoastră înşivă şi asimilaţi despărţirea înainte de a vă gândi să vă contactaţi fostul partener. Nu vă
jucaţi cu mintea acestuia. Doar ca să aveţi dumneavoastră pe cineva care să vă ţină de mână când vă
simţiţi singur nu merită să călcaţi în picioare sufletul unei persoane la care ţineţi. Dacă la un timp după
actuala despărţire, încă mai doriţi să vă contactaţi fostul partener, poate că vă aflaţi într-o poziţie mai
bună pentru a o face. Dar aveţi grijă să fie fiindcă aşa alegeţi şi aşa doriţi, nu pentru a vă agăţa de cineva
care să vă ostoiască durerea momentană.
Dacă aveţi un trecut de relaţii întrerupte şi reluate cu fostul partener, e bine să fiţi sigur că dorinţa
dumneavoastră de a relua legătura nu este doar un alt act în aceeaşi piesă. Dacă abordaţi relaţia cu
aceeaşi atitudine mentală pe care aţi avut-o înainte, veţi obţine aceleaşi rezultate. Unica modalitate în
care puteţi avea o şansă este ca unul dintre dumneavoastră sau amândoi să vă fi schimbat atitudinea în
mod tranşant. Altfel, nu veţi face decât să provocaţi suferinţe – dumneavoastră sau celuilalt.

CLARIFICAŢI-VĂ INTENŢIILE

Intenţiile determină rezultatele, mai cu seamă în cazul unui domeniu atât de sensibil precum relaţiile.
Înainte de a vă îndrepta spre fostul partener, apelaţi la puţină introspecţie pentru a vă clarifica de ce
anume o faceţi. Iată câteva posibile răspunsuri:
• Sunteţi singur şi vreţi pe cineva alături.
• Aveţi chef să faceţi sex.
• Vă simţiţi vinovat şi doriţi să vă cereţi scuze.
• Tocmai aţi fost părăsit şi respectul de sine v-a scăzut de tot, iar dumneavoastră îl doriţi ridicat.
• V-aţi certat cu actualul partener şi vreţi pe cineva care s-a purtat mai frumos cu dumneavoastră.
• Aţi aflat că actualul partener v-a înşelat şi vreţi să vă răzbunaţi.
• Sunteţi confuz şi doriţi unele sfaturi.
• Sunteţi falit şi aveţi nevoie de bani.
• Sunteţi încă furios pe fostul partener şi tânjiţi să vă continuaţi disputa.
• Preţuiţi prietenia fostului partener şi doriţi să discutaţi.
• V-aţi dat seama ce relaţie bună aţi avut şi doriţi s-o reluaţi.
Evident, multe dintre motivele de mai sus nu sunt benefice pentru crearea unei relaţii sănătoase.
Totuşi, atunci când vă simţiţi singur sau rănit, acest lucru nu mai e chiar atât de evident. De aceea e
înţelept să verificaţi cât de reală este dorinţa dumneavoastră de a relua legătura şi să acţionaţi numai dacă
simţiţi că motivele sunt de bun augur atât pentru dumneavoastră, cât şi pentru fostul partener.

CE AŢI AVEA DE CÂŞTIGAT DACĂ LUAŢI LEGĂTURA CU FOSTUL PARTENER

Bun. Aţi trecut în revistă intenţiile de mai sus, iar terenul pare liber acum. Îi telefonaţi sau îi trimiteţi
un e-mail fostului partener, iar acesta acceptă o întâlnire cu dumneavoastră. Iată patru direcţii pe care le-
ar putea adopta reunirea dumneavoastră, fie imediat, fie în timp.
1. Veţi aluneca în acelaşi vechi tipar şi veţi reclădi relaţia care v-a adus insatisfacţii.
 2. Vă veţi aminti de ce nu aţi mai rămas împreună, veţi reveni la realitate şi vă veţi continua viaţa.
3. Unul dintre dumneavoastră sau amândoi veţi vorbi din inimă, vă veţi exprima gândurile şi
sentimentele anterior reprimate şi veţi dobândi astfel un sentiment de finalitate. În această notă, vă
veţi despărţi cu o senzaţie de apreciere.
4. Vă reînnoiţi relaţia şi o veţi duce la un nou nivel.
În scenariile 2, 3 şi 4, veţi ajunge mai departe decât unde eraţi când nu ştiaţi sigur ce va fi, iar
reîntâlnirea va fi fost benefică pentru amândoi. În scenariul 1… Ei bine, iată de ce citiţi cartea de faţă.

METODA SCRISORII

Dacă fostul partener este implicat într-o nouă relaţie sau nu vrea să discute cu dumneavoastră, puteţi
să-i scrieţi o scrisoare în care să vă exprimaţi toate gândurile şi sentimentele. Această scrisoare este
însă pentru dumneavoastră, nu pentru partener, deşi vă va ajuta dacă vi-l veţi imagina primind-o.
Spuneţi-i tot ce doriţi să ştie, inclusiv ceea ce gândiţi şi ceea ce simţiţi. Nu ascundeţi nimic şi scrieţi până
ce nu mai rămâne nimic nespus. Simpla aşternere pe hârtie a acestei scrisori vă va oferi un sentiment
extraordinar de libertate şi de putere.
Apoi aveţi trei posibilităţi: (1) ardeţi misiva; (2) o ştergeţi din computer; sau (3) o puneţi deoparte şi
uitaţi de ea. După o săptămână sau două, recitiţi-o şi vedeţi dacă e ceva ce vreţi să ştergeţi sau să
adăugaţi. Dacă da, faceţi acest lucru. Repetaţi procedura – puneţi scrisoarea deoparte, recitiţi-o şi
revizuiţi-o până ce vă simţiţi mulţumit în privinţa ei.
În acest moment, puteţi alege să trimiteţi scrisoarea, dar sincer să fiu, nu vă recomand – decât dacă
tonul general al misivei este unul afectuos şi de susţinere a ambilor protagonişti – dumneavoastră şi fostul
partener. Dacă doar repetaţi ce aţi spus înainte, treceţi în revistă aceleaşi probleme nesoluţionate sau vă
minţiţi fostul partener, scrisoarea nu va duce la niciun rezultat bun. Nu uitaţi că orice relaţie rămâne la fel
dacă unul dintre dumneavoastră – sau amândoi – nu-şi asumă o nouă perspectivă. În cazul în care aţi ajuns
la această nouă pespectivă şi vă simţiţi mai liber şi mai limpede în gândire şi sentimente, scrisoarea îşi
va fi îndeplinit scopul. Dacă nu, înseamnă că dansaţi pe aceeaşi veche melodie.
Dacă, după ce v-aţi gândit îndelung, v-aţi rugat şi aţi meditat, încă vă simţiţi tentat să trimiteţi
scrisoarea sau să luaţi altfel legătura cu fostul partener, faceţi-o. (Presupunând însă că acesta v-a cerut să
nu-l mai contactaţi, respectaţi-i dorinţa.) Dar detaşaţi-vă de răspunsul pe care s-ar putea să-l primiţi, sau
nu. La urma urmei, aţi scris pentru a vă exprima simţirile, nu pentru a obţine ceva din partea fostului
partener. Dacă urmăriţi în ascuns să reaprindeţi vechea iubire, să vă întăriţi poziţia dovedind că aveaţi
dreptate să vă plângeţi, sau să-l determinaţi să fie de acord cu dumneavoastră, reluarea legăturii va ricoşa
şi nu veţi avea parte decât de o reluare a situaţiei care a dus la ruperea relaţiei. Dacă, pe de altă parte,
puteţi să spuneţi adevărul şi să nu aveţi aşteptări privind răspunsul din partea destinatarului, îi veţi face
fostului partener un dar considerabil – dar şi dumneavoastră înşivă.
Dacă doriţi tămăduire, finalizare şi linişte, veţi obţine ce speraţi. Dacă vreţi să continuaţi conflictul
sau să vă manipulaţi fostul partener, lăsaţi-o baltă. Mai aveţi multe de făcut cu dumneavoastră înşivă
înainte ca orice comunicare să se soldeze cu rezultate viabile.

CÂND AR PUTEA FUNCŢIONA RELUAREA LEGĂTURII

 Uneori, oamenii reiau legătura cu un fost partener şi îşi creează un viitor glorios. Dacă amândoi aţi
evoluat şi v-aţi schimbat, şi dacă vă întâlniţi cu o agendă curată şi o disponibilitate mai amplă, veţi găsi o
iubire mai intensă. Uneori trebuie să ne tragem cu un pas în spate şi să călătorim singuri o vreme, înainte
de a dărui şi a primi dragostea căreia înainte nu i-am putut face faţă. Dacă aşa stau lucrurile, este minunat
şi amândoi meritaţi felicitări.
De multe ori însă, dorinţa de a fi din nou alături de o persoană de care v-aţi despărţit constituie o
oportunitate de a vă confrunta cu dumneavoastră înşivă şi de a vă implica mai mult în prezent. Fiindcă nu
atât vechea relaţie o căutaţi, ci o finalizare şi un avans către ceea ce vă doriţi acum. De aceea, în
majoritatea cazurilor, este preferabil să lăsaţi zeii să doarmă.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Dacă vă simţiţi tentat să reluaţi legătura cu un fost partener şi să vă reînnodaţi relaţia, verificaţi-vă
intenţiile şi înaintaţi cu precauţie.
• Dacă sunteţi implicat într-o relaţie, abordaţi şi soluţionaţi problemele cu actualul partener înainte
de a vă gândi să reluaţi legătura cu un „fost“.
• Dacă fostul partener v-a cerut să nu-l contactaţi, respectaţi-i dorinţa.
• Scrieţi-i fostului partener o scrisoare în care să vă exprimaţi toate gândurile şi sentimentele, apoi
ardeţi-o.
• Treceţi la fapte numai dacă sunteţi liber şi fără bagaj emoţional.
 Cum să renunţaţi la tiparele frecvente

Relaţiile Georgiei erau ca o reluare de proastă calitate a filmului Ziua cârtiţei: cunoştea un
tip atrăgător, începeau să se întâlnească, nu peste mult timp făceau sex, ea se implica emoţional
şi credea că şi-a găsit jumătatea. După o scurtă perioadă ca o lună de miere, drăguţul dădea
semne că şi-ar lua papucii. Georgia devenea îngrijorată, apoi furioasă şi pe urmă aborda
subiectul în mod direct. Cei doi începeau să se certe, iar în scurt timp el pleca.
Georgia glumea cu prietenii ei, spunând că aproape îşi putea potrivi ceasul după cât durau
relaţiile ei. Şi totuşi, în sinea ei nu-i venea deloc să râdă, ci era frustrată. Oricât de mult ar fi
încercat, nu putea avea o legătură de durată. Parcă acelaşi bărbat se ivea mereu în viaţa ei, însă
de fiecare dată sub un alt chip. Deşi fiecare nou partener îi aducea o rază de speranţă, viaţa ei
amoroasă părea condamnată, iar Georgia se temea că nu va putea întrerupe niciodată cercul
vicios.
Tiparele repetitive apar doar atunci când nu vă daţi seama că aveţi şi dumneavoastră o legătură cu
ele. Vi se pare că alţii sau lumea întreagă este vinovată şi că nu deţineţi niciun control asupra situaţiei.
Bărbaţii sunt prea solicitanţi; femeile sunt superficiale; continuaţi să întâlniţi oameni care vă mint; nu
puteţi fi fidel decât pentru un anumit timp; sunteţi un magnet pentru personalităţile dependente; partenerul
dumneavoastră vă încalcă limitele; vă certaţi pentru bani; totul se schimbă după ce faceţi sex; vă cedaţi
puterea personală; vă plictisiţi; vă căsătoriţi înainte de a vă cunoaşte bine partenerul („eu nu am întâlniri,
eu doar mă căsătoresc“); îi scăpaţi printre degete pe cei buni; şi aşa mai departe…
Când tiparul se repetă în timp, probabil credeţi că sunteţi, pur şi simplu, ghinionist, că sunteţi victima
unor forţe nevăzute sau că aşa sunt bărbaţii/femeile/relaţiile/Scorpionii etc. Începeţi să-i dispreţuiţi pe
cei de sex opus sau pe dumneavoastră înşivă fiindcă faceţi mereu aceeaşi greşeală stupidă şi vă simţiţi
tentată să căutaţi adresele unor mănăstiri. Niciuna dintre aceste atitudini sau convingeri nu vă este utilă şi,
dacă persistaţi în ele, nu veţi face decât să acutizaţi problemele. Nu de o nouă relaţie aveţi nevoie –
Dumnezeu ştie că aţi încercat destule! Ceea ce vă trebuie de fapt este să înţelegeţi rolul pe care îl deţineţi
în acest ciclu şi să-l întrerupeţi. Iată cum:
1. Identificaţi tiparul. De exemplu:
• Nu stabiliţi anumite limite, dar apoi vă deranjează faptul că trebuie să faceţi lucruri care nu vă
plac.
• Alegeţi parteneri pentru înfăţişarea lor fizică, dar pe urmă constataţi că sunt superficiali.
 • Alegeţi bărbaţi mult mai în vârstă decât dumneavoastră, îi transformaţi într-o figură paternă, iar ei
vă dădăcesc.
• Faceţi sex mai mult sau mai puţin decât vă doriţi şi nu-l puteţi determina pe celălalt să vă
satisfacă nevoile.
• Vă mutaţi împreună prea repede şi în scurt timp vă simţiţi prins în capcană.
Tiparul pe care îl descopăr în viaţa mea:
……………………………………………………………..
2. Identificaţi convingerea care stă la baza tiparului. Întrebaţi-vă „Ce ar trebui să creadă cineva
pentru ca toate astea să se tot întâmple iar şi iar?“ De exemplu:
• Bărbaţii nu sunt fideli.
• Femeile sunt prea posesive.
• Trebuie să-mi dovedesc valoarea.
• Relaţiile înseamnă mai mult eforturi decât bucurie.
• Eu sunt cel care trebuie să se străduiască pentru ca relaţia să funcţioneze, iar partenerului meu nu-
i pasă prea mult.
• Partenerii vor de la mine mai mult decât le pot eu oferi.
• Defectele mele sunt mai pregnante şi mai evidente decât calităţile.
Ce ar trebui să credem pentru ca acest tipar să rămână activ:
……………………………………………………………..
3. Recunoaşteţi că dumneavoastră înşivă sunteţi creatorul propriilor experienţe.
Trebuie să fiţi cu adevărat puternic, hotărât şi ingenios pentru a descoperi mereu alcoolicul ascuns
printre toţi invitaţii la petrecere. Sau pe acela care are un post bun, dar va demisiona imediat ce se
va îndrăgosti, se va muta cu dumneavoastră sau va apela la dumneavoastră pentru susţinere.
Acordaţi-vă credit pentru că ştiţi cum anume să căutaţi şi să daţi peste un anumit gen de
personalitate. Dacă reuşiţi asta cu un tip de persoană care nu vă place, înseamnă c-o puteţi face şi
pentru unul care să vă placă. A venit vremea să-i permiteţi Legii Atracţiei, care a acţionat în
defavoarea dumneavoastră, să opereze pentru dumneavoastră. Afirmaţi:
Am puterea de a atrage mereu anumite tipuri de oameni şi de experienţe. Acum atrag ceea
ce aleg să atrag.
4. Fiţi recunoscător pentru semnalele de avertizare.
Recunoaşterea unui tipar defavorabil poate fi deconcertantă şi tulburătoare, dar mai rău ar fi dacă
n-aţi face-o şi l-aţi continua. În majoritatea cazurilor, un dureros tipar repetitiv în privinţa relaţiilor
a izvorât dintr-o convingere intimă negativă. (De pildă: „Merit să fiu iubit pentru ceea ce fac, dar
nu pentru ceea ce sunt.“) Dificultăţile prin care aţi trecut au rolul de a vă ajuta să desfiinţaţi mitul în
care aţi crezut şi care v-a limitat atât de mult. Aşadar, provocările nu vă sunt un duşman, ci un
prieten; faptul că le apreciaţi vă ajută să le depăşiţi mai repede.
Cum mă poate ajuta recunoaşterea acestui tipar:
……………………………………………………………..
5. Hotărâţi dacă v-aţi săturat deja de acest tipar şi dacă sunteţi gata să treceţi dincolo de el.
Tiparul respectiv a funcţionat fiindcă aveţi de câştigat ceva de pe urma lui, la nivel personal.
Sunteţi dispus să-i puneţi la îndoială valoarea? Dacă tot întâlniţi persoane indisponibile, spre
exemplu, poate vă simţiţi în siguranţă fiindcă nu sunteţi nevoit să vă apropiaţi prea mult de cineva;
dacă ar apărea o persoană disponibilă, poate că aţi lua-o la goană. Când ajungeţi în punctul în care
preţul tiparului devine mai mare decât ceea ce el vă oferă şi recunoaşteţi că vă face mai mult rău
decât bine, sunteţi gata de schimbare. Aţi ajuns deja acolo?
De ce vreau să schimb acest tipar: ……………………………………………………………..
Sunt cu adevărat gata? ……………………………………………………………..
6. Descrieţi varianta optimistă a tiparului.
Şi acum, partea amuzantă: Cum ar fi partenerii şi relaţiile dumneavoastră, dacă tiparele negative ar
deveni pozitive? Îndreptaţi-vă întreaga atenţie către scenariul ideal şi cufundaţi-vă în viziunea
acestuia până ce puteţi simţi că este real. Spre exemplu:
• Vin acasă la partenerul meu şi mă simt în siguranţă, iubit şi împlinit.
• Avem mult timp doar pentru noi înşine, plănuindu-ne ziua pas cu pas.
• Administrăm banii împreună armonios, echitabil, creativ şi cu bucurie.
• Sexul împreună mă face să mă simt satisfăcut şi împlinit fizic, emoţional şi spiritual.
• Râdem mult împreună şi avem o viaţă socială plăcută, alături de prieteni care ne stimulează pe
amândoi.
Concentraţi-vă şi mai intens cu ajutorul următoarelor practici:
• Scrieţi în jurnal caracteristicile partenerului şi ale relaţiei ideale.
• Scrieţi-vă dumneavoastră înşivă scrisori de dragoste, ca şi cum ar veni din partea partenerului
îndrăgostit de dumneavoastră.
• Faceţi o „hartă a comorilor“ cu fotografii sau simboluri ale partenerului şi relaţiei ideale.
• Celebraţi orice semn şi indiciu care sugerează că vă îndreptaţi în direcţia dorită.
• Opriţi-vă dacă începeţi să vă plângeţi sau să vorbiţi despre vechiul tipar nedorit.
7. Căutaţi sau creaţi un sistem de susţinere, astfel încât să nu fiţi nevoit să treceţi singur prin
această situaţie. Există persoane dispuse şi gata să vă ajute.
• Declaraţi-vă intenţia în faţa unui prieten de încredere.
• Apelaţi la terapie sau consiliere.
• Asistaţi la seminarii cu un conţinut pozitiv.
• Folosiţi afirmaţii pozitive.
• Rugaţi-vă sau cereţi ajutorul unei puteri superioare.
8. Profitaţi de momentele din care puteţi învăţa ceva.
În cazul în care începeţi să reveniţi la vechiul tipar, prindeţi momentul pentru a face o nouă alegere.
Dacă, spre exemplu, tindeţi să ajungeţi prea repede în pat cu noii parteneri şi sunteţi la o petrecere
la care un bărbat vă cere să mergeţi cu el acasă, folosiţi situaţia pentru a adopta o nouă decizie,
menită să vă deschidă un alt curs de acţiune. Asemenea puncte de cotitură pot fi considerate
momente din care puteţi învăţa ceva, fiindcă printr-o acţiune aparent nesemnificativă vă puteţi croi
 un alt destin, iar o alegere sănătoasă duce la multe altele.

„CONCEDIAŢI“ PARTENERII PE CARE ÎI „ANGAJAŢI“

La un anumit nivel, aveţi o energie potrivită cu partenerii dumneavoastră; ceva din interiorul
dumneavoastră este echivalent cu ceva din interiorul celor cu care vă vedeţi. Când reprogramaţi acel
element din dumneavoastră care atrage comportamentul nedorit, cealaltă persoană fie se schimbă, fie se
retrage.
Este imposibil să învingi un inamic care a existat întâi în mintea ta.
SALLY KEMPTON
Andy, clientul meu la consultanţă, era implicat într-o relaţie cu o femeie care îl critica, îl înjosea şi îl
jignea mereu. Când l-am cunoscut mai bine, mi-am dat seama că el însuşi se critica şi se judeca în mod
constant. I-am spus că o „angajase“ pe femeia respectivă şi relaţia cu ea pentru a-şi amplifica la un nivel
dramatic autocriticile astfel încât să le poată recunoaşte, corecta şi să se poată elibera apoi de ele. Esenţa
eforturilor sale emoţionale nu trebuia îndreptată asupra partenerei, ci asupra lui însuşi. Ca rezultat al
acestei conştientizări, a început să se privească într-o lumină mai bună şi să-şi mai domolească
autoflagelarea mentală. Cu timpul, cu cât se trata pe sine însuşi mai bine, cu atât mai bine era tratat de
partenera sa. În alte cazuri similare, partenerii s-au despărţit fiindcă între ei nu mai exista un acord că
abuzul este acceptabil. Aşa cum remarcase Eleanor Roosevelt, „nimeni nu te poate face să te simţi
inferior fără consimţământul tău“.
Relaţiile pe care le aveţi vă sunt oglinzi. Dacă cineva se poartă frumos cu dumneavoastră, nu face
decât să reflecte modul amabil în care vă trataţi singur. Dacă se poartă rău, reflectă doar răutatea pe care
dumneavoastră o îndreptaţi asupra propriei persoane. Când veţi înţelege că relaţia presupune mai degrabă
ce se întâmplă în interior decât ce se petrece în afara dumneavoastră, veţi identifica sursa experienţelor
prin care treceţi şi vă veţi putea modela viaţa de acolo de unde contează cu adevărat: din interior.

ATRAGEŢI LUCRURILE CĂRORA VĂ OPUNEŢI

Întotdeauna atrageţi acele lucruri cărora le acordaţi atenţie, chiar dacă este ceva neplăcut. Dacă aveţi
o puternică încărcătură emoţională împotriva unei persoane sau probleme, nu veţi reuşi să scăpaţi din
situaţia respectivă, ci veţi continua s-o atrageţi. Dacă, spre exemplu, credeţi mereu că oamenii vă
folosesc pentru banii pe care îi deţineţi, veţi atrage în viaţa dumneavoastră oameni care exact asta fac. Cu
cât aveţi resentimente mai puternice faţă de cineva sau ceva, cu atât mai rău vă va roade acest lucru. De
aceea, iertarea se poate dovedi un instrument puternic. A ierta nu înseamnă să acceptaţi repetarea unor
situaţii nedorite şi nici să vă prefaceţi că totul e în regulă atunci când nu e. Înseamnă să nu mai acordaţi
atenţie situaţiei respective, pentru a o demagnetiza şi a o lăsa să se îndepărteze de dumneavoastră. Astfel,
vă recăpătaţi puterea cedată anterior persoanei sau evenimentului care v-a nemulţumit şi alegeţi să fiţi
fericit pur şi simplu fiindcă fericirea este o alegere personală. Prin urmare, iertarea este un dar pe care
vi-l faceţi dumneavoastră înşivă. Iertaţi nu fiindcă celălalt merită să fie iertat, ci fiindcă dumneavoastră
meritaţi.
De exemplu, gândiţi, scrieţi sau spuneţi astfel:
 Eu (numele dumneavoastră) sunt pregătit şi dispus să renunţ la tot ceea ce a ţinut în
viaţă tiparul acesta dureros. În mod conştient şi cu iubire, te eliberez acum de orice critici şi
judecăţi pe care le-am manifestat faţă de tine, astfel încât să fim amândoi liberi mental,
emoţional şi spiritual. În mod similar, mă eliberez pe mine însumi de toate criticile şi
judecăţile pe care le-am manifestat faţă de mine, îmi îndepărtez atenţia de la orice situaţie
căreia i-am permis să-mi fure liniştea şi îmi reclam dreptul la fericire. Te binecuvântez şi te
eliberez pe tine, dar şi pe mine, şi mă deschid spre tot ceea ce este bun şi ne e de folos
amândurora.
Puteţi folosi cuvintele dumneavoastră în locul celor de mai sus. Intenţia sinceră de a vă elibera şi a
merge mai departe este cea care conferă afirmaţiilor eficacitate, putând avea rezultate miraculoase.

APRECIEREA, CEL MAI BUN TĂMĂDUITOR

Cea mai rapidă, mai uşoară şi mai eficientă modalitate de a distruge un nedorit tipar repetitiv este
aceea de a-l aprecia şi a recunoaşte darul pe care vi-l oferă. Dacă ajungeţi la apreciere, vor apărea în
viaţa şi în relaţia dumneavoastră mai multe schimbări pozitive decât ar aduce orice altă metodă.
Pentru a vă debarasa de un tipar dureros o dată pentru totdeauna, fiţi recunoscător tuturor celor
implicaţi – inclusiv dumneavoastră înşivă – pentru ceea ce aţi înţeles datorită lor. Puteţi, de pildă, să vă
spuneţi:
• Sunt demn de dragoste şi merit un partener care e disponibil şi mă vrea.
• Sunt un om întreg şi nu am nevoie de nimeni care să mă întregească sau să mă salveze.
• Nu trebuie să mă compromit pe mine însumi pentru ca să-i plac partenerului meu.
• O relaţie înseamnă mai mult decât dispute şi tensiune.
• Oricine are deopotrivă trăsături pozitive şi negative, iar eu le pot aduce la lumină pe cele
dezirabile concentrându-mă asupra lor.
• Limitele sănătoase îmi sunt de folos atât mie, cât şi partenerului meu.
• Pacea interioară, armonia şi relaţiile sunt mai importante decât banii.
• Sexul este mai plăcut cu cineva la care ţin.
• Mesajele pe care le-am primit de la propria familie cu privire la defectele mele nu sunt adevărate.
• Afecţiunea necondiţionată e mai importantă decât diferenţele de ordin religios, rasial sau ideologic.
Ce am învăţat din tiparul negativ şi mă poate ajuta să creez relaţia pe care o doresc:
……………………………………………………..

POTRIVIRI PERFECTE, MAEŞTRI PERFECŢI

Vindecarea în domeniul relaţiilor este o chestiune internă. Deşi am fost obişnuiţi să credem că vom fi
fericiţi dacă îl vom putea determina pe celălalt să se schimbe, în realitate propria noastră gândire trebuie
schimbată. Rolul dumneavoastră în crearea acelor lucruri pe care le doriţi este mai mare decât bănuiţi.
Când veţi accepta responsabilitatea de 100% pentru ceea ce vi se întâmplă în viaţă, veţi dobândi
100% putere de a crea acele experienţe pe care le doriţi.
 Fiecare dintre cei cu care v-aţi întâlnit, aţi făcut sex, v-aţi certat, i-aţi iubit, i-aţi urât, v-aţi căsătorit
sau de care aţi divorţat v-a fost o pereche perfectă şi un perfect maestru învăţător. Toţi au apărut în viaţa
dumneavoastră ca parteneri de la care să învăţaţi, invitaţi fiind de dumneavoastră înşivă, şi nu pot ieşi din
ea decât atunci când veţi fi deprins lecţia pentru care i-aţi chemat. Indiferent ce rol au jucat, vă sunt
prieteni loiali şi au acceptat să vă ajute, aşa cum şi dumneavoastră aţi fost de acord să-i ajutaţi pe ei. Nu
vă opuneţi darurilor pe care vi le aduc, ci apreciaţi-le şi binecuvântaţi-le. Atunci când recunoaşteţi
perfecţiunea alegerilor pe care le-aţi făcut, aţi pornit deja pe calea unor alegeri şi mai bune.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Reconsideraţi tiparele nesănătoase ca semnale de alarmă care vă motivează să tindeţi spre mai
mult.
• Fiţi recunoscător pentru toţi cei care apar în viaţa dumneavoastră sentimentală, indiferent că o fac
pentru un răstimp mai scurt sau mai lung, considerându-i parteneri de învăţare veniţi pentru a vă
ajuta.
• Identificaţi tiparul nedorit; recunoaşteţi convingerile care îl atrag în mod constant; asumaţi-vă
propriul rol; învăţaţi lecţia pe care v-o transmite; schiţaţi, solicitaţi şi îndreptaţi-vă întreaga atenţie
către scenariul dorit.
• Priviţi relaţiile ca pe o oglindă: schimbaţi-vă dumneavoastră şi veţi vedea cum partenerul şi relaţia
se schimbă la rândul lor.
• Iertându-i pe ceilalţi, vă eliberaţi pe dumneavoastră înşivă.
 Motivul 4
ŢINEŢI LA DISTANŢĂ PARTENERII EXTRAORDINARI
E uşor să aveţi o relaţie – sau să spuneţi că aveţi – cu o persoană cu care nu trebuie să vă
confruntaţi zi de zi. Mulţi oameni născocesc modalităţi ingenioase de a acţiona ca şi când s-ar
afla într-o relaţie, în vreme ce o parte a propriei lor fiinţe funcţionează în afara ei. Şi totuşi,
siguranţa nu este niciodată la fel de mulţumitoare ca intimitatea şi mai curând sau mai târziu
setea dumneavoastră de o legătură va depăşi teama faţă de ea. Dacă relaţiile dumneavoastră nu
se materializează sau se dezintegrează înainte de a vă oferi împlinirea dorită, următoarele
capitole vă vor ajuta să recunoaşteţi rolul pe care dumneavoastră înşivă îl jucaţi în această
situaţie a iubirii pierdute, pentru a o putea găsi.
 CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ

Următoarele capitole vă vor arăta cum:

• Să evaluaţi şi să clarificaţi relaţiile la distanţă şi pe cele în spaţiul virtual.
• Să înţelegeţi de ce aţi putea fi atras de legăturile de o noapte şi cum să le înlocuiţi cu
relaţii mai mulţumitoare.
• Să identificaţi şi să destrămaţi tiparul de a păstra „o rezervă ascunsă“.
• Să recunoaşteţi dacă dumneavoastră sau cineva drag foloseşte scuza timpului limitat ca o
pavăză împotriva intimităţii şi să remediaţi situaţia.
• Să faceţi faţă geloziei exagerate a dumneavoastră înşivă sau a partenerului.
• Să nu lăsaţi ca prea multă analiză să vă sufoce dragostea.
 Aproape de departe

Când s-au cunoscut pe un site de întâlniri romantice, Josh şi Jackie s-au simţit imediat atraşi
unul de celălalt. Nu peste mult timp au început deja să petreacă ore întregi expediindu-şi
reciproc e-mailuri sentimentale în care îşi împărtăşeau gânduri şi sentimente intime.
După mai multe săptămâni, au început să vorbească la telefon, aprofundându-şi legătura.
Amândoi credeau că au întâlnit partenerul perfect.
O lună mai târziu, cei doi au decis să se întâlnească faţă în faţă. Jackie a luat avionul spre
oraşul în care locuia Josh şi a poposit la o prietenă acasă, aşteptând cu nerăbdare clipele
minunate alături de el.
Deşi petrecută oarecum sub semnul neliniştii, prima lor întâlnire a fost plăcută şi
călduroasă. Au rămas împreună până seara târziu, dialogând şi ţinându-se tandru de mână.
Apoi relaţia lor a luat o turnură neaşteptată. Josh a început să aibă tot mai puţin timp pentru
Jackie. După vreo două întâlniri, el a devenit foarte ocupat. Trebuia să lucreze până târziu, să se
ducă la biserică, să stea din când în când singur şi, aparent, să găsească orice scuză pentru a nu
fi alături de ea. I-a spus lui Jackie că o place cu adevărat, dar că apar tot felul de lucruri
neprevăzute. Şi nici măcar nu o mai atingea.
După două săptămâni, cei doi se văzuseră doar de câteva ori, şi atunci pe fugă. Ea se simţea
derutată şi dezamăgită. Ce se întâmplase cu tipul apropiat şi plăcut cu care conversase atât de
cald pe internet şi la telefon?
Jackie a decis să discute direct cu el şi să-l întrebe ce simţea pentru ea, de ce era atât de
indisponibil şi dacă voia să păstreze relaţia. Josh i-a explicat că ţinea la ea, însă nu era pregătit
pentru o relaţie. Divorţase cu câţiva ani înainte şi încă încerca să revină pe linia de plutire.
Deşi dezamăgită, Jackie a fost mulţumită să ştie cum stau lucrurile. Cei doi s-au despărţit cu
o îmbrăţişare politicoasă, iar ea a plecat înapoi, acasă.
O săptămână mai târziu, Jackie a primit un e-mail lung, pe un ton intim, de la Josh. Omul pe
care îl cunoscuse înainte de a-l întâlni faţă în faţă se întorsese. Din păcate, capacitatea lui de a fi
cald şi intim se limita la distanţele mari. Putea fi apropiat, dar numai de departe.
Relaţiile la distanţă, inclusiv cele pe internet, sunt lunecoase. Pentru mulţi oameni, un partener
romantic la distanţă oferă mai multă siguranţă decât unul acasă. Subtextul este următorul: „Online sau la
telefon, îmi voi deschide inima către tine, îţi voi dezvălui cele mai intime detalii ale vieţii mele, voi face
sex cu tine şi chiar mă voi îndrăgosti de tine. Dacă însă vei apărea în pragul uşii mele, nu voi vrea să am
de-a face cu tine. (Fiindcă e prea înspăimântător.)“
Când obişnuiam să călătoresc mult, am întâlnit mai multe femei care locuiau la mii de kilometri
distanţă. Astfel îmi era comod şi simplu să nu mă implic prea mult. Dacă începeam să mă întâlnesc cu
cineva şi nu voiam să continui, puteam folosi distanţa şi logistica drept scuze pentru a nu fi alături de
persoana respectivă. Dar dacă aş fi dorit, aş fi putut fi aproape de ea. Fiecare dintre noi face exact ceea
ce îşi doreşte, iar logistica este mult mai puţin importantă decât intenţia.
În cele din urmă am început să jinduiesc la o legătură mai strânsă decât una bazată pe întâlniri
ocazionale. Am început să mă văd cu o femeie minunată, Dee, care locuia aproape de mine – ce idee!
Iniţial ne-am întâlnit când şi când, apoi cu regularitate. Ne puteam vedea oricând doream şi nu aveam
nevoie să petrecem ore la telefon pentru a stabili cum şi când ne vom revedea. Revoluţionar! Relaţia
noastră s-a dezvoltat treptat şi organic, atât de lin şi de sa-
tisfăcător, încât în cele din urmă am înţeles de ce ar fi cineva dispus să se vadă cu o persoană din
acelaşi oraş. Această relaţie a dat roade mai dulci decât oricare alta, fiindcă ne-am dovedit amândoi
deschişi, disponibili şi dornici.
Relaţiile la distanţă sunt stabilite şi întreţinute de persoane care preferă să nu se vadă prea des. Dacă
aşa preferaţi dumneavoastră, e perfect, numai să recunoaşteţi sincer acest lucru. Nu găsiţi scuze cum că
sunteţi ocupat, iar programul nu vi se potriveşte cu al partenerului. Oamenii care vor să fie împreună sunt,
iar cei care nu vor nu sunt. Simplu!
Rareori se întâmplă ca relaţiile la distanţă să reziste în timp, fiindcă partenerii: ori nu vor să fie
împreună mai mult decât sunt; ori nu sunt siguri dacă vor sau nu; fie vor să se întâlnească cu alte
persoane; fie le lipseşte dorinţa necesară de a trece peste obstacole, ca să nu mai spunem că nu pot exista
afecţiune şi nici dragoste adevărată la distanţă, nu în sensul intimităţii unei vieţi zilnice în comun sau a
relaţiei sexuale. (Sexul sălbatic un weekend pe lună nu este tocmai o legătură intimă. Incitant, da.
Romantic, da. Dar intim, nu.) Când vreţi mai mult intimitate decât emoţie şi dramatism, o veţi avea, iar
împreună cu ea veţi simţi o mulţumire mult mai mare decât cea pe care v-o oferă o legătură romantică la
distanţă.
Uneori se întâmplă ca partenerii care încep o relaţie la distanţă să se apropie şi ajung să creeze o
profundă intimitate. Acest lucru necesită o intenţie, disponibilitate şi pregătire din partea ambilor
parteneri şi, în general, trebuie să se petreacă mai degrabă mai curând decât mai târziu. Altfel, nu vă veţi
alege decât cu o poveste lungă şi frustrantă. Sau poate cu o viaţă care convine modului în care trăiţi la
momentul respectiv.

INTERNETUL ŞI IDILELE

De obicei, relaţiile virtuale sunt marcate de o mulţime de iluzii. Este foarte uşor să fantazaţi despre o
persoană pe care n-aţi întâlnit-o niciodată faţă în faţă. (Oare chiar o fi un manechin care prezintă costume
de baie? S-o fi dus într-adevăr cu afaceri la Paris în weekend?) Şi la fel de tentant este ca dumneavoastră
să vă prezentaţi aşa cum v-ar plăcea să fiţi, nu cum sunteţi în realitate. (Chiar mai arătaţi ca în fotografia
din liceu pe care i-aţi trimis-o? Nu cumva aţi pierdut câteva kilograme cu ajutorul Photoshop-ului?) Cu
toate minunile sale tehnologice, internetul ne-a permis să cuprindem cu braţe tot mai lungi un număr pe zi
ce trece mai mare de parteneri de vis şi să întreţinem conversaţii intime fără a-l întâlni vreodată pe
celălalt în persoană. Iar dacă vreţi să aveţi şi o aventură, dificila misiune de a vă ascunde a fost înlocuită
cu cea mult mai simplă, de a trece offline.
Flirturile şi idilele virtuale pot fi, fără îndoială, incitante, dar le lipseşte elementul care decide
soarta unei relaţii: posibilitatea de a vă cunoaşte partenerul şi el pe dumneavoastră ca persoane reale, în
viaţa de zi cu zi. Deşi poate visaţi mereu la Brad şi Angelina, într-o relaţie virtuală nu auziţi iar şi iar din
partea partenerului aceleaşi glume fără perdea; nu vă împiedicaţi de blugii lui murdari aruncaţi pe
podeaua dormitorului; şi nu aşteptaţi o oră, lihnit de foame, până ce se fardează ea. Persoana cu care
„vorbiţi“ în timp real pe net poate fi încântătoare din multe puncte de vedere, dar dacă v-aţi muta
împreună aţi putea descoperi tot atâtea – sau mai multe – defecte care să vă nemulţumească. Numai o
relaţie reală vă va arăta adevărul în această privinţă, nu una filtrată prin intermediul tastaturii.

CUM SĂ PROFITAŢI LA MAXIMUM DE RELAŢIILE VIRTUALE

La fel ca tot ceea ce ţine de dragoste, relaţiile virtuale oferă ample oportunităţi de dezvoltare
personală. Dacă nu aveţi încă un partener acasă, în cazul unei relaţii în spaţiul electronic ţineţi seama de
următoarele elemente:
• Cât de profund şi pe teme variate puteţi discuta (şi nu mă refer la replicile cu tentă sexy), astfel
încât să vă cunoaşteţi reciproc aşa cum sunteţi în realitate, cu toate defectele şi calităţile
dumneavoastră?
• Ce ar trebui să se întâmple ca să vă întâlniţi – nici prea devreme, nici prea târziu – pentru a putea
explora o relaţie „în carne şi oase“?
• Chiar vreţi să fiţi împreună sau respectivele întâlniri virtuale sunt o culme a intimităţii la care doriţi
să ajungeţi? Aţi fost pe deplin sincer cu celălalt? El a fost sincer cu dumneavoastră? Aţi fi dispus să
mergeţi mai departe, dacă aţi şti că nu vă veţi întâlni niciodată faţă în faţă?
Dacă aveţi deja un partener, luaţi în considerare chestiunile următoare:
• Ce anume vă lipseşte în relaţia actuală, îndemnându-vă să căutaţi una virtuală?
• Aţi discutat despre problemele dumneavoastră cu partenerul de acasă, încercând să vă îmbunătăţiţi
relaţia fie prin dialog, fie cu ajutorul unui terapeut, pentru a afla ce anume căutaţi acolo unde sunteţi
acum?
• Aţi fi dispus să analizaţi cum vă comportaţi în actuala relaţie, aparent pentru a vă menţine în
siguranţă şi totuşi pentru a vă împiedica să obţineţi ceea ce doriţi?

ADUCEŢI-VĂ PARTENERUL ACASĂ

Pericolele relaţiilor la distanţă sau virtuale nu sunt de ordin moral şi nici măcar logistic, ci de tip
emoţional. Când acceptaţi dragoste cu jumătate de normă, sentimentul de împlinire va fi, de asemenea,
înjumătăţit. Uneori izbutiţi să cunoaşteţi pe cineva mai bine cu timpul şi de la distanţă, mai cu seamă dacă
simţiţi nevoia să vă dezvăluiţi treptat. Dar dacă legătura virtuală sau la distanţă devine un substitut pentru
o relaţie reală, nu vă foloseşte la nimic. Orice aţi face, nu duceţi o viaţă dublă! Nu fiindcă nu trebuie, ci
fiindcă răneşte. Şi fiindcă meritaţi – şi puteţi – să aveţi mult mai mult decât un partener digital.

CÂND FUNCŢIONEAZĂ

Prietenii şi clienţii mă întreabă deseori dacă întâlnirile pe internet mi se par o idee bună. Eu le
răspund că este o idee la fel de bună ca oricare alt tip de întâlnire. Nu modalitatea contează, ci gradul de
deschidere, de pregătire şi de disponibilitate. Puteţi obţine aceleaşi rezultate de calitate apelând la
întâlnirile convenţionale, la agenţiile matrimoniale, la ieşirile în cluburi, la potrivirile astrologice, la cele
aranjate de prieteni sau la o aşa-zisă vrăjitoare. Toate aceste formate sunt doar modalităţi sau scuze
pentru a face exact ceea ce doriţi să faceţi. Dacă doriţi cu sinceritate să cunoaşteţi pe cineva, veţi putea
da peste persoana respectivă într-o librărie, iar dacă n-o întâlniţi acolo sau în alte locuri, puteţi petrece
şase ore pe noapte online şi să vă duceţi la trei întâlniri diferite într-un weekend şi tot vă veţi întreba
nedumerit „O fi existând cineva şi pentru mine?“
Dacă reuşiţi să creaţi o relaţie bună pe internet, motivul nu este că tastaţi vorbe dulci sau sexy în
urechea virtuală a partenerului, ci că petreceţi un timp de calitate cu el în viaţa reală şi că ajunge să vă
placă şi mai mult cu aluniţa aceea în bărbie şi cu venele vizibile pe picior. Dragostea are un fel al ei de
a-i întâlni pe cei care o caută, iar când veţi fi gata pentru intimitatea adevărată, n-o veţi avea la distanţă.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Într-o relaţie la distanţă sau virtuală, fiţi sincer cu privire la intenţiile şi sentimentele
dumneavoastră privitor la eventualitatea de a vă întâlni şi faţă în faţă.
• Întrebaţi-vă: Care este costul sau răsplata pentru mine într-o relaţie la distanţă? Care ar fi costul
sau răsplata de a fi alături de cineva zi de zi?
• Dacă aveţi o relaţie virtuală în vreme ce vă vedeţi cu altcineva, confruntaţi-vă problemele, temerile
şi obiectivele împreună cu actualul partener. Puteţi aprofunda relaţia cu el?
• Ce vă doriţi cu adevărat într-o relaţie? Care ar fi următorul pas spre a o avea?
 Se caută: o adevătată relaţie de o noapte

După ce a divorţat, Derrick s-a întâlnit cu multe femei. Având treizeci şi ceva de ani, fiind
atrăgător şi un om de succes, era un partener dorit. Firea plăcută şi simţul umorului îi asigurau
intrarea în inima – şi în patul – multor femei.
Când călătorea în interes de serviciu, Derrick întâlnea diverse doamne în mediul
profesional, la petreceri sau în baruri pentru persoane singure, şi le seducea. Nu se considera
dependent de sex şi nici afemeiat; pur şi simplu îi plăceau femeile şi, dacă ele erau dispuse, nu
rata ocazia. Era sincer cu partenerele lui şi nu făcea nicio promisiune de viitor.
Un timp, Derrick a dus o viaţă plăcută, dar la un moment dat a început să simtă un gol în
suflet. Traiul de unul singur nu-i mai surâdea, iar unele dintre femeile cu care se culca nu se mai
mulţumeau cu o noapte de amor; punând semnul egal între sex şi relaţie, începuseră să-l vâneze.
Lucrurile deveneau tot mai complicate.
Derrick încerca să păstreze relaţia cu unele dintre partenerele sale, dar părea că nu poate să
reziste în timp. Existau prea multe femei atrăgătoare pentru ca el să se limiteze la una singură. În
plus, când ele deveneau mai solicitante după vreo două întâlniri, lui îi pierea tot cheful.
Pe măsură ce timpul trecea, golul din sufletul lui s-a mărit, iar Derrick a devenit cinic. Deşi
îşi dorea cu fervoare o legătură veritabilă, găsea tot mai multe motive de a păstra distanţa
emoţională. De ce existau în lume atâtea femei şi niciuna nu-l putea face fericit?
Derrick era prins între ciocan şi nicovală. Era un tip inteligent, care avea multe de oferit unei femei.
Dar teama de intimitate era la fel de puternică precum dorinţa de a o avea, astfel că el nu putea merge mai
departe într-o relaţie. Când femeile au început să-şi dorească mai mult, Derrick a dat bir cu fugiţii.
Reuşise să aibă încredere în câteva care îi deveniseră prietene, dar crease în mintea sa două categorii:
iubite şi prietene, fără nicio punte de legătură între ele. Aşa că relaţiile de o noapte deveniseră drogul lui
uzual.
Povestea lui Derrick s-ar putea încheia în mai multe feluri:
1. Ar putea să continue mult timp cu acelaşi tipar, perfecţionându-şi tehnica şi înălţându-şi tot mai
mult zidurile emoţionale, devenind tot mai izolat de el însuşi şi de partenerele lui. Ar avea câteva
prietene bune cu care să poată fi intim, şi multe alte partenere cu care să facă sex fără intimitate.
2. Derrick ar putea lăsa gravidă o parteneră sau ar putea contracta o boală cu transmisie sexuală,
 ceea ce l-ar determina să-şi regândească viaţa şi să pornească pe un alt drum.
3. Ar putea alege o parteneră neriscantă din punct de vedere emoţional, alături de care să rămână,
năzuind încă la pasiunea pe care o găsea în relaţiile sexuale, angajându-se eventual în flirturi şi
aventuri în afara căsniciei.
4. Ar putea găsi o persoană la care să ţină cu adevărat şi să-şi asume riscul de a-şi deschide inima.
Ar putea fi aceeaşi femeie ca în varianta nr. 3, dar Derrick ar trebui să depună eforturile interioare
necesare pentru a trece la un nou nivel.

O RELAŢIE BUNĂ, DE DURATĂ

Am văzut odată, pe o maşină, mesajul: „Se caută: o adevărată relaţie de o noapte.“ Aventurile de o
noapte sunt atrăgătoare pentru cei aflaţi în situaţii tensionate, de pildă cei care abia îşi descoperă
identitatea sexuală sau independenţa, cei care se răzvrătesc împotriva părinţilor sau a religiei opresive
sau cei care ies dintr-o relaţie sufocantă. Pentru ceilalţi, cuceririle sexuale constituie o modalitate de a-şi
valida caracterul atrăgător şi merituozitatea. Alţii folosesc sexul impersonal ca pe o eliberare sau o
modalitate de a mai uita de stresul şi suferinţa din viaţa lor. Există şi persoane cărora pur şi simplu le
place sexul şi îl fac ori de câte ori au ocazia, fără a-i ataşa vreo semnificaţie aparte. Pentru unii, e o
dependenţă. În cel mai bun caz, promiscuitatea este un experiment, o lecţie sau o fază, o mână întinsă spre
o eventuală legătură. În cel mai rău caz, este un tipar care ţine la distanţă dragostea şi relaţiile reale. Nu
puteţi avea ceea ce vă doriţi dacă vă mulţumiţi cu mai puţin.
Privită din afară, viaţa caracterizată de libertate sexuală poate părea interesantă şi atrăgătoare. Din
interior însă, nu e chiar atât de plăcută; poate că e aşa la început, poate că este aşa câteodată, dar nu pe
termen lung. Când eram în colegiu, îl invidiam pe unul dintre profesori, un psiholog care avea o serie
lungă de partenere atrăgătoare. Dr. McIntire avea un Porsche roşu decapotabil, o casă elegantă cu vedere
la mare şi se cunoştea pe numele mic cu şeful de sală al unuia dintre cele mai elegante restaurante. În
vreme ce eu asudam învăţând pentru examene, el asuda cucerind noi teritorii în domeniul orgasmului
multiplu.
În ultimul an de studiu, am plecat împreună cu dr. McIntire şi un mic grup de studenţi la o conferinţă
pe teme de psihologie, unde am putut avea cu el o legătură cu titlu mai personal decât permiteau simplele
relaţii de la clasă. Într-o seară, după ce am dat pe gât împreună câteva beri, i-am spus profesorului, pe un
ton ingenuu, că mi se părea că e un tip grozav, cu atâtea prietene câte avea. Şi l-am întrebat dacă îmi
putea oferi un sfat. El şi-a pus berea pe masă şi m-a privit drept în ochi (descătuşat oarecum graţie
uşoarei euforii alcoolice), spunându-mi:
– Nu te lăsa păcălit. Viaţa mea nu e atât de frumoasă pe cât pare.
Am fost şocat.
– Cum adică?
– Sigur, am o sumedenie de femei, sex din belşug şi o grămadă de lucruri interesante, a adăugat el.
Dar adevărul e că sunt un tip singur.
– Singur? Tu, întruchiparea armăsarului de rasă, singur?
El a făcut o strâmbătură.
– Uneori – de multe ori – stau întins în pat sau în cadă, mă uit în tavan şi simt un gol uriaş înăuntrul
meu. Femeile, maşina, apartamentul, toate creează iluzia că umplu acel gol, dar în realitate n-o fac.
Dimpotrivă, din unele puncte de vedere, îl amplifică.
Am rămas încremenit, uluit.
– Ai o prietenă, nu-i aşa? m-a întrebat el. Cred că te-am văzut cu ea prin campus.
– Da, am.
– Pare o fată drăguţă. Rămâi cu ea. E ceva bun. Stilul meu de viaţă nu-ţi poate oferi nimic mai mult
decât ai deja.
Şi cu asta, profesorul s-a îndreptat spre toaletă. Dar mesajul fusese transmis – cu litere mari. În
vreme ce mulţi oameni îl invidiau pentru reuşitele lui sexuale, el îi invidia pe cei cu relaţii stabile. Ca să
vezi!
Un inventar al întâlnirilor de o noapte
(Întrebările sunt formulate la timpul prezent, dar, dacă în cazul dumneavoastră timpul trecut ar fi mai potrivit, transpuneţi-le astfel.)

Aveţi relaţii de o noapte?

Ce anume din viaţa dumneavoastră şi din dumneavoastră înşivă le face să fie atât de atrăgătoare?
Ce anume vă place la ele?
Ce nu vă place la ele?
Ce nivel de legătură simţiţi cu partenerii?
Aţi dezvoltat relaţii mulţumitoare cu vreunul dintre parteneri?
Întâlnirile de o noapte vă fac viaţa mai uşoară sau mai grea?
În ce fel vă sunt utile?
În cel fel vă fac un deserviciu?
Dacă ar exista anumite aspecte ale vieţii sexuale sau ale relaţiilor pe care le-aţi vrea altfel, care
ar fi acelea?
Întâlnirile dumneavoastră de o noapte îi afectează şi pe alţii decât pe dumneavoastră şi pe
parteneri?
Ce anume căutaţi de fapt prin intermediul lor?
Există alte modalităţi prin care să găsiţi ceea ce căutaţi?

LEGĂTURĂ SAU NU?

Sexul are un caracter strict personal. Numai dumneavoastră ştiţi de ce anume faceţi ceea ce faceţi.
(Sau poate nu ştiţi.) Nimic nu este întotdeauna corect şi nimic nu este întotdeauna greşit. Nu sunt aici
pentru a emite judecăţi – numai dumneavoastră aveţi această putere. Rolul meu constă în a vă ajuta să
înţelegeţi de ce aveţi o viaţă romantică nesatisfăcătoare şi să vă construiţi relaţii de calitate. Sexul
anonim este de multe ori un factor care contribuie la această insatisfacţie, în schimb sexul cu un partener
pe care îl cunoaşteţi şi la care ţineţi, de obicei, vă ajută în viaţa romantică. Restul concluziilor le puteţi
trage şi singur.
Ceea ce vă doriţi mai mult decât orice – şi dacă nu vă veţi aminti nimic altceva din cartea de faţă
decât acest adevăr esenţial – este legătura. Dacă, după sex, vă simţiţi într-o comuniune mai strânsă cu
partenerul, cu dumneavoastră înşivă şi cu cei pe care îi iubiţi şi care vă iubesc, înseamnă că sexul a fost
un lucru foarte bun. Dacă vă simţiţi însă mai puţin apropiaţi, e limpede că n-a fost un lucru chiar atât de
bun. Vom discuta mai mult despre sex într-un capitol ulterior. Deocamdată, nu uitaţi să folosiţi factorul
legătură ca o regulă de bază în privinţa oricărui act sexual, şi veţi avea astfel o mulţumire care cuprinde
viaţa sexuală, trecând totodată mult dincolo de ea.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Priviţi întâlnirile de o noapte şi sexul anonim sau impersonal ca pe o năzuinţă către o relaţie.
• Observaţi care sunt sentimentele care vă determină să petreceţi noaptea cu o persoană pe care n-o
cunoaşteţi, dar şi ce anume simţiţi după aceea.
• Observaţi care sunt sentimentele pe care le aveţi după ce faceţi dragoste cu cineva la care ţineţi.
• Folosiţi-vă viaţa sexuală, indiferent de tipul acesteia, pentru a vă cunoaşte şi a vă iubi mai mult.
 Cineva de rezervă

Când Sal a întâlnit-o pe Julie, ea trăia împreună cu un bărbat alături de care nu era fericită.
Julie i-a mărturisit că îl iubeşte şi a jurat că e doar o chestiune de timp până ce se va muta din
apartamentul prietenului ei. Cum Sal şi Julie locuiau în oraşe îndepărtate unul de altul, el a decis
să se retragă şi s-o iubească de la distanţă până ce ea avea să se decidă să facă pasul hotărâtor.
Între timp, vorbeau zilnic la telefon şi se întâlneau pentru câte un weekend romantic.
Într-o seară, Sal a sunat-o pe telefonul mobil şi a aflat că lua cina cu un al treilea bărbat.
Julie a jurat că relaţia lor era doar una platonică, însă el a simţit altceva. Aşa că i-a vorbit
direct, întrebând-o de ce trăieşte cu un bărbat, susţine că-l iubeşte pe el şi ia masa cu un altul.
– Cred că mi-ai descoperit tiparul, a răspuns Julie. Întotdeauna îmi place să am pe cineva
de rezervă.
Oamenii care „fac provizii“ de parteneri sau potenţiali parteneri romantici sunt nesiguri pe sine.
Temându-se că nu sunt atrăgători sau demni de a fi iubiţi, colecţionează persoane care îi ajută să se simtă
doriţi şi în siguranţă. Nu au încredere că vor reuşi să păstreze o relaţie fericită, astfel că „acumulează“
numeroşi parteneri, pentru a fi siguri că vor avea întotdeauna pe cineva la nevoie. În capitolul anterior am
discutat despre întâlnirile de o noapte; în cel de faţă ne vom axa asupra romanticilor „în serie“.
Deşi un număr mare de parteneri conferă confort mental unei persoane lipsite de încredere în sine,
planul se dovedeşte în final a fi unul autosabotant. Dacă dumneavoastră nu vă preţuiţi şi nu vă iubiţi, nu
veţi reuşi niciodată să colecţionaţi suficienţi oameni pentru a vă dovedi valoarea. Dacă însă vă iubiţi, nu
aveţi nevoie de nimeni pentru a o demonstra.
O mie de jumătăţi de dragoste trebuie lăsate în urmă pentru a duce acasă o inimă
întreagă.
RUMI
Nu puteţi ajunge prea departe şi nici la un nivel profund cu o persoană, dacă mai aveţi alte câteva în
buzunarul de la spate. Un şir de viitori parteneri constituie o bună asigurare împotriva unei apropieri prea
mari de unul singur, fiind un indiciu cert al opoziţiei faţă de intimitate. Nu faceţi decât să vă complicaţi
viaţa fiindcă trebuie să apelaţi la multe jonglerii pentru ca partenerii să nu afle unul de celălalt. Sau dacă
ştiu despre existenţa celorlalţi, trebuie să procedaţi aşa încât fiecare dintre ei să se simtă suficient de
important ca să rămână alături de dumneavoastră.
 Există două modalităţi de a menţine dragostea în liga mică, în loc s-o duceţi în cea a seniorilor: (1)
să înşiraţi simultan mai mulţi parteneri care sunt de asemenea mulţumiţi cu o relaţie superficială; (2) să
creaţi o serie lungă de scurte relaţii care se dezintegrează de la sine înainte de a ajunge la o finalitate.
Ambele planuri răspund obiectivului de a rămâne stimulat din punct de vedere sentimental sau sexual,
însă în cele din urmă eşuează fiindcă nu puteţi fugi suficient de repede sau de departe pentru a scăpa de
dumneavoastră înşivă. Chiar în timp ce discutaţi despre Camus la lumina lumânărilor sau savuraţi
ciocolata unul de pe pieptul celuilalt, veţi năzui la ceva mai mult decât vă pot oferi lumânările aprinse şi
ciocolata la un loc. Prezenţa deplină este săţioasă, în vreme ce simbolurile romantismului vă lasă
flămând.

CE ANUME DORIŢI CU ADEVĂRAT?

Poate fi incitant şi distractiv să vă întâlniţi cu multe persoane. Dacă sunteţi abia la început sau tocmai
aţi încheiat o relaţie, e indicat să exploraţi toate posibilităţile şi să nu rataţi nicio opţiune. Există un timp
pentru căutarea partenerilor şi un altul pentru a da profunzime relaţiei cu unul dintre ei. Recunoaşteţi cu
sinceritate faţă de dumneavoastră înşivă şi faţă de parteneri în ce fază anume vă aflaţi. Oriunde aţi fi
ajuns, autenticitatea vă va duce mai departe decât manipularea. Ţineţi seama de următoarele întrebări
importante:
• Deciziile dumneavoastră în privinţa întâlnirilor romantice sunt motivate de bucurie sau de teamă?
De securitate sau de insecuritate?
• Actualul partener este o persoană cu care puteţi merge la un nivel mai profund ori nu faceţi decât să
umpleţi un gol sau să evitaţi riscul de a suferi?
• Ceilalţi parteneri reprezintă posibilităţi reale ori sunt doar nişte copii la indigo ale situaţiei în care
vă aflaţi acum?
• Dacă aţi fi pe deplin sincer cu dumneavoastră înşivă şi cu partenerul ori partenerii, ce anume aţi
spune sau aţi face în mod diferit?
• Ce părere aveţi despre ideea de a vă concentra asupra unui partener care vă place cu adevărat,
eliminându-i pe ceilalţi din viaţa dumneavoastră?
Nu sunt întrebări uşoare, însă, răspunzând la ele, veţi scoate la lumină o cale de urmat pe care
ocolirea lor ar ţine-o în umbră. Acum trebuie să vă confruntaţi cu acea întrebare terifiantă care v-a
determinat să păstraţi „la rezervă“ unul sau mai mulţi parteneri: „Credeţi că veţi putea găsi o dragoste
profundă alături de o singură persoană fiind dumneavoastră înşivă?“ Deşi poate părea înspăimântătoare,
nuditatea emoţională este singura modalitate de a dovedi că sunteţi demn de a fi iubit exact aşa cum
sunteţi, în întregime, nu doar pentru părţile pe care sunteţi dispus să le arătaţi celorlalţi. Încrederea în
propriiile dumneavoastră merite vă va duce mult mai departe decât planurile şi schemele menite să vă
ţină partenerii aproape.
Dacă vă întâlniţi cu cineva care are unul sau mai mulţi parteneri de rezervă, trebuie să decideţi ce
anume preţuiţi într-o relaţie. Nu vă deranjează că flirtează sau face sex cu mai multe persoane sau aţi
prefera să stabilească o legătură mai profundă doar cu dumneavoastră? Dacă şi dumneavoastră păstraţi o
bancă de rezerve, înseamnă că aveţi o energie similară, care va menţine relaţia aşa cum este în prezent,
până ce unul dintre dumneavoastră se schimbă sau atinge un zid emoţional şi dispare din peisaj. Dacă
sunteţi gata să treceţi la un nivel mai profund, comunicaţi-i acest lucru partenerului. În caz contrar,
recunoaşteţi adevărul.

MAI MULTE REZERVE

Expresia „cineva de rezervă“ este imprecisă, fiindcă rareori se întâmplă ca aceia care ţin o persoană
pe banca de rezerve să se limiteze totuşi la una singură. De obicei sunt mai multe!
La un moment dat, când am participat la o conferinţă, am fost repartizat în cameră cu un coleg. În
săptămâna petrecută împreună, m-am împrietenit cu Toby. Într-o seară l-am văzut scriind un cec pe care
erau imprimate numele său şi numele a două femei, toate având acelaşi nume de familie.
– Sunt soţia şi fiica ta? am întrebat.
– Nu, sunt cele două soţii ale mele, a răspuns el.
– Eşti cumva mormon?
– Nu, dar am două soţii – nu cu acte, ci prin acord reciproc. Eram căsătorit cu una dintre ele când am
întâlnit-o pe cealaltă. Ne-am plăcut reciproc, aşa că prima mea soţie m-a lăsat să mi-o iau de nevastă.
Am avut un copil cu cea de-a doua, pe care îl creştem împreună. Ne înţelegem destul de bine.
Păi, în regulă, atunci.
În seara următoare am vorbit o vreme la telefon, iar Toby m-a rugat să închei mai repede, ca să poată
suna pe cineva de urgenţă. Când am închis, l-am întrebat:
– Trebuie să-ţi suni soţiile?
– Nu. Trebuie să-mi sun iubita.
În anul care a urmat, Toby a divorţat de ambele soţii pentru a se căsători cu iubita. Cred că îi plăcea
să se tot însoare. La el, partajul trebuie să fi fost o afacere fascinantă.
Dacă sunteţi nemulţumit de situaţia actuală, este puţin probabil că vă veţi găsi satisfacţia schimbând
partenerii sau acumulându-i. Relaţiile sunt gestionate recunoscând şi amplificând valoarea a ceea ce aveţi
în prezent. Uneori, când vă veţi arăta recunoscător pentru relaţia actuală, atât dumneavoastră, cât şi
partenerul vă veţi da seama că ea s-a sfârşit şi-i veţi pune capăt cu onestitate, integritate şi bunăvoinţă.
Alteori vă veţi îndrăgosti din nou unul de celălalt şi vă veţi întreba cum a fost posibil să vă gândiţi la
despărţire. Niciunul dintre aceste scenarii nu este acelaşi lucru precum încercarea de a căuta şi a găsi pe
cineva mai bun sau, în cazul lui Toby, pe cineva în plus.
Una dintre regulile de bază în cazul oricărei relaţii – şi al vieţii în sine – este următoarea:
Apreciaţi ceea ce aveţi înainte de a pretinde mai mult.
Aprecierea sinceră vă va ajuta să găsiţi ceea ce preţuiţi exact acolo unde vă aflaţi. Sau vă va duce
către următoarea fază ori către nivelul imediat superior. În orice caz însă, aprecierea va fi un ghid mai
bun către următorul pas, comparativ cu fuga sau cu opoziţia, ori cu acumularea de pioni care se
deplasează în cercuri pe tabla de joc, fără ca nimeni să poată câştiga.

NĂZUIŢI LA MAI MULTĂ INTIMITATE?

Am folosit mult termenul „intimitate“ până acum şi veţi constata că rămâne în continuare o temă
constantă în cartea de faţă. Când îl aud, majoritatea oamenilor îl asociază imediat cu sexul, fiindcă
singura intimitate pe care o cunosc ei este aceea cu un partener sexual. Dar cuvântul are un sens mult mai
bogat, referindu-se la o legătură pe mai multe planuri, nu doar cel fizic. Poate vă temeţi să vă revelaţi
simţirile vulnerabile, dar dacă veţi găsi curajul de a le recunoaşte, veţi făuri o relaţie mai puternică decât
aţi putea crea cu o sumedenie de parteneri superficiali. O relaţie de calitate nu poate suporta decât
adevărul, fiind clădită pe adevăr.
Cel mai uşor tip de relaţie este aceea cu zece mii de oameni; cea mai dificilă este
relaţia cu unul singur.
JOAN BAEZ
Dragostea poate părea înspăimântătoare, atunci când credeţi că adevărul întreg va dezvălui despre
dumneavoastră lucruri pe care aţi vrea să nu le ştie nimeni încă. Şi totuşi, arătându-vă pe deplin aşa cum
sunteţi, vă asiguraţi legătura după care tânjiţi. Faptul că aveţi unul sau mai mulţi parteneri de rezervă pare
reconfortant dacă vă temeţi că actualul va da bir cu fugiţii. Cu toate acestea, prin păstrarea altor parteneri
în buzunarul de la spate, dumneavoastră sunteţi cel care fuge. Numai că sunteţi mult mai mult decât o
persoană care vrea să fugă sau decât trăsăturile pe care vă e teamă să le revelaţi. Adevărata intimitate nu-
i va determina pe eventualii parteneri să fugă de dumneavoastră, ci spre dumneavoastră.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Există o vreme în care puteţi încerca să fiţi cu diverse persoane şi o vreme în care trebuie să vă
concentraţi asupra uneia singure. Unde anume vă aflaţi pe această scală?
• Întrebaţi-vă dacă vă faceţi „provizii“ de parteneri romantici şi de ce.
• Priviţi păstrarea unuia sau a mai multor parteneri de rezervă ca pe o problemă de încredere în
dumneavoastră şi în ceilalţi. Credeţi că puteţi avea o singură relaţie de succes? De ce sau de ce nu?
• Apreciaţi, savuraţi şi derivaţi tot ce-i mai bun din ceea ce aveţi acum, înainte de a căuta altceva.
• Creaţi o atmosferă de intimidate, lăsându-l pe partenerul dumneavoastră să vă vadă aşa cum sunteţi,
în întregime.
 Îmblânzirea monstrului cu ochi verzi

Ted şi Lauren, ambii trecuţi de patruzeci de ani, participau la unul dintre seminariile mele
cu durata de o săptămână. Erau căsătoriţi de un an şi fiecare dintre ei avusese cel puţin un alt
mariaj anterior.
La seminar, Lauren s-a simţit ameninţată de interacţiunea lui Ted cu alte femei şi a devenit
extrem de geloasă. Tensiunea creată între cei doi s-a răspândit în cadrul grupului, toţi fiind cât
se poate de conştienţi de mânia resimţită de Lauren. Ironia situaţiei era că Ted fusese cât se
poate de nevinovat în interacţiunile sale – era un tip prietenos şi amabil, însă nu flirta şi nu avea
nicio relaţie cu vreuna dintre celelalte femei. Pentru întregul grup era evident că Ted era un soţ
devotat şi dorea ca mariajul lui să funcţioneze. De cealaltă parte, Lauren se lăsa dominată de
teamă; recunoştea că avusese probleme mari cu gelozia în relaţiile anterioare, pe care astfel le
şubrezise.
Într-o seară, cei doi au decis să-şi expună problema în cadrul seminarului, membrii grupului
încercând s-o ajute pe Lauren să-şi gestioneze gelozia. Una dintre doamne i-a spus: „N-ar fi
păcat dacă acum, când în sfârşit ai întâlnit un bărbat sincer şi cinstit, l-ai pierde fiindcă nu ai
încredere în el?“
Lauren a plecat de la seminar mai devreme şi, în mai puţin de un an, cei doi au divorţat. Ted
s-a recăsătorit câţiva ani mai târziu şi şi-a întemeiat o familie.
Există o povestire despre un bărbat care a venit să-şi viziteze un prieten ce locuia la ţară. Noaptea,
oaspetele s-a trezit şi a vrut să se ducă la baie, dar a greşit drumul şi a nimerit în cămară. Când a deschis
uşa, a văzut la picioarele lui un uriaş şarpe veninos încolăcit, gata de atac.
A doua zi dimineaţă, când s-a dus la cămară, stăpânul casei şi-a găsit prietenul mort pe podea. La
picioarele lui se afla un colac mare de frânghie. Oaspetele lui confundase frânghia cu un şarpe şi murise
nu muşcat, ci de un atac de cord. Nu şarpele îl ucisese, ci frica, dar el era la fel de mort pe cât ar fi fost,
dacă l-ar fi muşcat cu adevărat un şarpe veninos.
Iluziile au efecte la fel de puternice precum adevărul.
A Course in Miracles
Nu întâmplările şi circumstanţele sunt cele care distrug o relaţie, ci teama. Din cauza ei vedem
lucruri care nu există şi reacţionăm ca şi când ar fi acolo. Apoi ne creăm substanţiale sisteme de apărare
împotriva obiectului pe care îl percepem, îl atacăm şi îi permitem să ne distrugă viaţa. Dacă nu ne punem
la îndoială convingerile şi nu căutăm adevărata sursă a nemulţumirii noastre, vom deveni aidoma lui Don
Quijote, luptându-ne cu morile de vânt ca şi când ar fi veritabili monştri. Astfel le conferim morilor
puterea de a ne ucide – iar ele chiar o fac.

INSECURITATEA SOCIALĂ

Gelozia, balaurul care ucide dragostea pretinzând c-o ajută să rămână în viaţă!
HAVELOCK ELLIS
Gelozia reprezintă o exprimare a insecurităţii. Oamenii care îşi cunosc propria valoare şi se simt în
siguranţă în relaţia lor nu se tem că partenerul va pleca sau le va fi furat şi nu fac eforturi uriaşe pentru a
împiedica o asemenea eventualitate şi nici nu atrag parteneri tentaţi să calce pe alături. Unele persoane
ştiu că o relaţie sănătoasă este imună la atacurile prădătorilor şi sunt relaxate, încrezătoare că partenerul
se simte împlinit alături de ele. Însă, în cazul în care partenerul nu recunoaşte acest lucru, este problema
lui; dacă e uşor de atras în alte părţi, e limpede că nici nu merită păstrat.
Despărţirea lui Ted şi Lauren a fost rezultatul unor temeri care s-au autoîmplinit. Atât de mult s-a
cramponat ea de „infidelitatea“ lui, încât l-a îndepărtat şi a fugit ea însăşi. Şi-ar fi putut aborda
nemulţumirea într-un mod mai matur, dovedind încredere în partenerul ei şi în devotamentul pe care el i-l
arăta, sau analizându-şi temerile cu ajutorul unui terapeut. Mulţi oameni sunt geloşi, mai mult sau mai
puţin, dar nu permit acestui sentiment să le submineze relaţia. Dacă gelozia afectează relaţia
dumneavoastră, există modalităţi sănătoase şi nesănătoase de a o gestiona.
MODALITĂŢI NERECOMANDATE DE A GESTIONA GELOZIA:
• Clocotiţi de resentimente, fără a spune însă nimic.
• Clocotiţi de resentimente şi faceţi remarci sarcastice.
• Adoptaţi postura de victimă şi vă întrebaţi de ce vi se întâmplă iarăşi tocmai dumneavoastră acest
lucru.
• Vă criticaţi şi vă atacaţi partenerul.
• Criticaţi şi atacaţi persoana care v-a stârnit gelozia şi-i spuneţi să stea departe, fiindcă altfel…
• Renunţaţi la relaţie.
• Vă lansaţi într-un flirt sau o aventură pentru a fi chit.
• Refuzaţi sexul, atenţia sau comunicarea, în chip de pedeapsă.

MODALITĂŢI RECOMANDATE DE A GESTIONA GELOZIA:

1. Vă analizaţi sentimentele şi încercaţi să înţelegeţi de unde provin.
• Credeţi că nu sunteţi suficient de bun pentru partenerul dumneavoastră?
• Teama de a nu pierde ceva reprezintă un refren în viaţa dumneavoastră?
• În general nu aveţi încredere în bărbaţi, respectiv în femei?
• Aţi fost „fript“ de un partener anterior?
• Aţi avut într-unul dintre părinţi sau în ambii modelul cuiva căruia nu i se poate acorda încredere?
• Aţi fost infidel în relaţia actuală sau într-una precedentă?
• Vă simţiţi atras de alte persoane şi proiectaţi asupra partenerului dorinţa de a fi alături de
 altcineva?
2. Vă exprimaţi sentimentele în faţa partenerului – nu pentru a-l controla, a-l pedepsi sau a stârni o
ceartă, ci pentru a-l invita să vă ajute să vă depăşiţi disconfortul.
Dacă spuneţi simplu „Sunt geloasă când te văd vorbind atât de mult cu Susan“, puteţi deschide o
uşă spre un dialog care vă va aduce mai aproape de partenerul dumneavoastră. Dacă vă puteţi
exprima îngrijorarea fără a-l ataca pe celălalt, veţi constata că sentimentul se disipează şi vă puteţi
continua relaţia fără impedimentul geloziei.
3. Discutaţi despre gelozia dumneavoastră cu un terapeut. Dacă gelozia constituie o problemă
permanentă în relaţia dumneavoastră, ar fi bine să apelaţi la un specialist, care vă va ajuta să
identificaţi cauza sentimentului şi să-l reprogramaţi, astfel încât să puteţi dovedi un plus de
încredere în dumneavoastră înşivă şi în partener.
4. Rugaţi-vă sau cereţi ajutorul unei puteri superioare. Dacă vă simţiţi neajutorat, puteţi cere
sprijinul Creatorului, indiferent ce nume alegeţi să folosiţi pentru El şi de modul în care vă raportaţi
la divinitate. Mulţi oameni primesc răspuns la rugăciunile pentru o relaţie mai bună, răspuns care se
dovedeşte un ajutor excelent pe termen lung.

DACĂ PARTENERUL DUMNEAVOASTRĂ ESTE GELOS

Gelozia soţiei mele devine ridicolă. Ieri s-a uitat în calendarul meu şi a vrut să ştie
cine e Iulie… nu cumva Iulia?
RODNEY DANGERFIELD
Un partener gelos vă oferă amândurora oportunitatea de a vă dezvolta. La fel ca toate emoţiile
neplăcute, gelozia reprezintă un strigăt de ajutor. Partenerul dumneavoastră a uitat pe moment că-l iubiţi
şi trebuie să i se reamintească acest lucru – nu acceptându-i solicitările determinate de gelozie şi nici
apărându-vă cu vinovăţie sau cu umilinţă, ci privindu-l în ochi şi spunându-i cu sinceritate: „Ţin la tine şi
vreau să fim împreună. Nu trebuie să-ţi faci griji în privinţa mea şi a lui… Eu sunt alături de tine.“ Acesta
este rolul dumneavoastră, să vă exprimaţi limpede şi cinstit sentimentele. Receptarea mesajului este rolul
partenerului. Dacă dumneavoastră acţionaţi cu onestitate, dar el nu vede asta, lui îi revine sarcina de a se
corecta. Aveţi răbdare, însă nu vă lăsaţi prins în cercul vicios. Dacă nu-i împărtăşiţi concentrarea pe
gelozie, îi conferiţi puterea de a o depăşi.
Scenariul de mai sus este cel mai sănătos. Există însă variaţiuni care necesită o abordare diferită.
Dacă sunteţi într-adevăr interesat de altcineva, trebuie să apelaţi la un alt tip de dialog (vezi mai jos).
Dacă obişnuiţi să atrageţi parteneri geloşi, trebuie să analizaţi motivele acestei tendinţe. Vă ajută oare să
vă simţiţi important şi dorit? Dramatismul situaţiei vi se pare incitant? Emiteţi semnale către alte
persoane, semnale pe care partenerul dumneavoastră le receptează?
Deşi există numeroase variaţiuni pe aceeaşi temă şi răspunsuri potenţiale multiple, puteţi folosi
gelozia – la fel ca pe orice altă nemulţumire în relaţie – drept un motiv pentru a vă îndepărta de partener
sau pentru a vă apropia de el. Veţi culege roadele propriei intenţii.
Dacă partenerul dumneavoastră este gelos fără motiv, n-o luaţi personal şi nu consideraţi că este de
datoria dumneavoastră să rezolvaţi problema. Datoria dumneavoastră este de a fi pe deplin sincer.
Oferiţi-i partenerului spaţiul necesar pentru a-şi conştientiza şi a-şi exprima sentimentele, afirmaţi-vă
dragostea pentru el şi ajutaţi-l să găsească modalităţi de a se simţi mai bine în propriul său fel şi la
momentul potrivit. Între timp, păstraţi-vă liniştea interioară! Dacă partenerul are chiar şi o vagă intenţie
de a-şi depăşi problema, va găsi o cale de a o face.

DACĂ DUMNEAVOASTRĂ SAU PARTENERUL SUNTEŢI INTERESAT DE

ALTCINEVA

Acest capitol tratează, în primul rând, gelozia nejustificată. Dacă dumneavoastră sau partenerul chiar
sunteţi atras de altcineva şi arătaţi acest lucru prin fantezii, flirt sau o aventură, e timpul să fiţi mai sincer
atât cu dumneavoastră înşivă, cât şi cu celălalt. Ce anume vi se pare atrăgător la această a treia persoană
şi nu găsiţi în relaţia actuală? Aveţi dezamăgiri sau nemulţumiri ascunse pe care trebuie să le exprimaţi
verbal? Sunteţi satisfăcut de propria persoană şi de viaţa pe care o duceţi? Relaţia a devenit prea intimă
pentru dumneavoastră şi aţi prefera mai degrabă să vă retrageţi decât s-o aprofundaţi? Aţi prefera să nu
mai fiţi împreună cu actualul partener? Sau ţineţi cu adevărat la el şi vreţi să-i fiţi alături, dar aţi permis
ca teama sau rezistenţa să vă întineze sentimentele?
Toate acestea sunt întrebări dificile, însă pot duce la descoperirea unor veritabile comori.
Răspunsurile sincere pot îmbunătăţi o relaţie cu potenţial sau vă pot scoate dintr-una nereuşită. De
asemenea, pot distruge tiparul de trecere de la un partener la altul fără a găsi acea pepită de aur în vreuna
dintre ele. Relaţiile de calitate rareori cad, pur şi simplu, în poala cuiva. Ele se construiesc deschizându-
vă mintea şi inima şi având încredere că adevărul vă va duce acolo unde doriţi.

DARUL ASCUNS AL MONSTRULUI

Sentimentul de gelozie vă poate oferi un prilej excelent de a vă reprograma vechile tipare mentale şi
emoţionale care au funcţionat probabil mult timp în viaţa dumneavoastră. Acum le puteţi utiliza ca pe o
pârghie pentru a exersa încrederea în dumneavoastră înşivă, în partener şi în relaţie. Gelozia are mai
puţin de-a face cu oamenii şi circumstanţele, şi mai mult cu lipsa de încredere, complexul de inferioritate
şi teama. În loc să proiectaţi vinovăţia asupra partenerului, gestionaţi-vă propriiile probleme. Refuzaţi să
lăsaţi gelozia să vă domine. Cu exerciţiu, veţi recunoaşte că puteţi depăşi cu uşurinţă sentimentele
negative care apar. De ce să irosiţi timp temându-vă sau urând, când vă puteţi bucura de iubirea pe care o
căutaţi şi o meritaţi?
Fiecare experienţă relaţională reprezintă o ocazie de a vă apropia mai mult, iar gelozia este una
dintre cele mai fertile în acest sens. Cu cât sentimentele stârnite sunt mai puternice, cu atât mai intensă
este invitaţia de a căuta şi a adânci legătura cu partenerul. Nimeni altcineva nu are puterea de a submina o
relaţie solidă. Construiţi-o pe a dumneavoastră din inimă şi veţi fi amândoi în siguranţă, într-o comuniune
deplină.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Nu folosiţi gelozia ca pe o scuză pentru a ataca sau a vă certa, ci drept un prilej de a vă demonstra
 autoaprecierea şi încrederea în relaţie şi în partener, dar şi de a vă apropia mai mult.
• Dacă sunteţi în mod obişnuit gelos, încercaţi să identificaţi cauza problemei fie prin introspecţie,
fie împreună cu partenerul sau cu un terapeut.
• Treceţi în revistă lista cu modalităţi sănătoase şi nesănătoase de a gestiona gelozia şi îmbunătăţiţi-
vă abordarea.
• Dacă partenerul dumneavoastră este gelos, priviţi-i sentimentul ca pe o năzuinţă la dragoste. Nu vă
complaceţi în cerinţele lui, ci exprimaţi-vă dragostea şi comunicaţi sincer.
• Dacă dumneavoastră sau partenerul sunteţi interesaţi de o altă persoană, folosiţi această experienţă
pentru a arunca o rază de lumină asupra relaţiei şi a o îmbunătăţi.
 Paralizia analizei

Ben este un bărbat excepţional, cu titluri universitare de la mai multe universităţi de

prestigiu. Studiază fizica cuantică, şi-a reconstruit singur motorul autoturismului şi poate discuta
despre deosebirile subtile dintre filozofia lui Camus şi cea a lui Sartre.
Când vine vorba de relaţii însă, Ben întâmpină dificultăţi. Cum a trăit mai toată viaţa la
nivel teoretic, şi-a analizat şi relaţiile romantice până la distrugere. Ori de câte ori îi permite
unei femei să se apropie de el – ceea ce se întâmplă rar –, o priveşte prin intermediul minţii, nu
cu inima şi procesează fiece experienţă până ce nu mai rămâne nimic din ea. Cum majoritatea
femeilor cu care s-a întâlnit voiau mai multă dragoste decât raţiune rece, el nu a izbutit să
menţină nicio relaţie sentimentală.
Ben a fost căsătorit o dată, cu o femeie care l-a acompaniat în analizarea excesivă a
sentimentelor proprii. El şi soţia lui petreceau mult timp discutând în contradictoriu şi
disecându-şi atât relaţia, încât nu mai aveau vreme să se simtă bine unul în compania celuilalt. În
cele din urmă, au divorţat.
Dar această dependenţă de raţionamente a lui Ben nu era întâmplătoare. Tatăl lui îşi
părăsise familia când Ben era doar un copil, iar rana lăsată fusese prea dureroasă pentru a o
suporta, aşa că el se retrăsese în ştiinţă – o fortăreaţă sigură într-o lume ameninţătoare.
Când a participat la unul dintre seminariile mele, Ben şi-a conştientizat sentimente pe care
le ascunsese vreme de mulţi ani. Şi-a recunoscut durerea şi mânia stârnite de plecarea tatălui,
frustrarea cauzată de relaţia nereuşită şi singurătatea. Am văzut uluit cum zidul său de
autoprotecţie s-a fisurat şi s-a prăbuşit. La sfârşitul programului, Ben a remarcat: „Săptămâna
asta am făcut cel mai mare pas din viaţa mea. A fost de numai cincizeci de centimetri – de la cap
la inimă.“
Un an mai târziu am primit o fotografie în care apăreau Ben şi logodnica lui. El zâmbea şi
arăta vesel şi tânăr. Pe spatele pozei, scrisese: „Nu-ţi poţi raţiona drumul către iubire.“
În romanul Lupul de stepă de Herman Hesse, personajul principal, Harry Steppenwolf, descoperă un
mistic Teatru Magic, pe a cărui uşă se află scris: „Preţul intrării: mintea dumneavoastră.“ Dacă vreţi să
găsiţi sau să regăsiţi magia relaţiei dumneavoastră, trebuie să plătiţi acelaşi preţ.
Trăim într-o cultură care celebrează dragostea şi totodată ne învaţă cum s-o evităm. Cuceririle
intelectuale ne permit să călătorim pe Lună, să căutăm prin opt miliarde de pagini de internet în 29 de
secunde şi să discutăm cu persoane aflate în cealaltă parte a lumii în vreme ce ne îndreptăm spre masa de
prânz. Dar la ce bun toate acestea, dacă inima noastră năzuieşte încă la dragoste?
Iubirea adevărată e un pelerinaj. Apare acolo unde nu există nicio strategie, însă
este foarte rară, fiindcă majoritatea oamenilor sunt buni strategi.
ANITA BROOKNER
Mintea este un excelent servitor, şi totodată un stăpân jalnic. A fost menită să ne faciliteze o calitate
mai bună a vieţii, nu s-o suprime. Analiza este utilă în multe domenii, însă în domeniul relaţiilor
interumane trebuie să lase locul întâi inimii. Dacă intenţionaţi să sondaţi adâncimile iubirii, trebuie să
treceţi dincolo de planul mental şi să fiţi prezent pe deplin, acceptând şi prezenţa partenerului. Tot ce vă
sporeşte prezenţa este un dar oferit dumneavoastră înşivă, dar şi partenerului. Tot ce o împiedică este un
blestem. În fiece clipă a relaţiei dumneavoastră, alegeţi între aceste două posibilităţi.

CE SĂ FACEŢI DACĂ TINDEŢI SĂ SUPRAANALIZAŢI

• Observaţi cât timp petreceţi procesând, analizând sau disecând relaţia, fie singur, fie împreună cu
partenerul.
• Întrebaţi-vă dacă această abordare vă oferă bucuria, legătura şi dragostea pe care le doriţi.
Recunoaşteţi că, dimpotrivă, vă îndepărtează tot mai mult de ceea ce căutaţi.
• Obişnuiţi-vă să vă conştientizaţi sentimentele şi să receptaţi mesajele pe care ele vi le transmit.
Sunteţi mânios? Rănit? Singur? Atras de cineva? Stimulat sexual? Nu există sentimente rele, fiindcă
fiecare vă aduce un dar şi un mesaj. Emoţia este energie în mişcare. Încotro vă îndrumă emoţiile
dumneavoastră?
• Luaţi în calcul consilierea sau un seminar cu un specialist care să vă ajute să intraţi în legătură cu
inima dumneavoastră şi să trăiţi mai mult din perspectiva ei.
• Vorbiţi despre sentimentele şi experienţele dumneavoastră cu partenerul şi invitaţi-l să procedeze
la fel.
• Reduceţi timpul petrecut în faţa computerului.
• Angajaţi-vă zilnic în activităţi fizice – yoga, gimnastică, înot, grădinărit etc. – care vă vor aduce
într-un contact mai strâns cu propriul trup.
• Învăţaţi şi practicaţi o formă oarecare de meditaţie pentru a vă calma mintea şi a intra în contact cu
intuiţia dumneavoastră.
• Jucaţi-vă, râdeţi, odihniţi-vă şi îngrijiţi-vă, astfel încât să reduceţi stresul şi să vă puteţi relaxa.

DACĂ PARTENERUL DUMNEAVOASTRĂ ANALIZEAZĂ PREA MULT

• Încurajaţi-l să urmeze unul sau mai multe dintre sfaturile de mai sus.
• Când începe să supraanalizeze, nu-l însoţiţi. Rămâneţi centrat în fiinţa dumneavoastră şi exprimaţi-
vă sentimentele, nu ceea ce rezultă din analiza lor.
• Comunicaţi direct: „Îmi place mult când putem să fim pur şi simplu noi înşine şi să ne bucurăm de
relaţia noastră fără a o diseca. Crezi că putem să ne simţim mai bine?“ Sfârşit de mesaj. Nu folosiţi
 însă afirmaţia de mai sus ca pe o rampă de lansare spre a înţelege de ce.
• Când partenerul dumneavoastră începe să supraanalizeze, masaţi-i delicat umerii.
• Invitaţi-vă partenerul să faceţi în comun activităţi fizice – plimbări, drumeţii, yoga, înot, dans,
dragoste.
• Râdeţi, jucaţi-vă şi faceţi lucruri copilăreşti.
• Depărtaţi-vă de domeniul procesării şi aveţi grijă de dumneavoastră înşivă. Faceţi o plimbare,
ascultaţi muzică, ocupaţi-vă de un hobby sau vizitaţi un prieten.
• Decupaţi sfaturile de mai sus şi lipiţi-le pe monitorul computerului. Adăugaţi o mutriţă zâmbitoare,
pentru a îndulci mesajul.

DACĂ AMÂNDOI ANALIZAŢI PREA MULT

• Urmaţi toate sfaturile de mai sus.

• Vorbiţi mai puţin, faceţi sex mai mult.
• Stabiliţi de comun acord un cuvânt sau un semnal pe care să-l folosiţi pentru a întrerupe cercul
vicios când intraţi în el. De exemplu „Cred că iar începem“ sau un deget îndreptat spre capul
dumneavoastră. Stabiliţi de asemenea ca atunci când unul dintre dumneavoastră face acest gest,
amândoi să vă opriţi şi să luaţi o pauză de douăzeci de minute. În pauză, fiecare se duce în locul său
separat şi face o activitate relaxantă sau care îl distrage de la procesarea mentală. În această
perioadă e posibil să vă vină idei care vă vor determina fie să nu mai continuaţi, fie să
scurtcircuitaţi procesarea excesivă, astfel încât să vă puteţi vedea mai departe de viaţa
dumneavoastră.
• Faceţi în mod regulat, împreună, activităţi fizice şi de suflet, precum cele descrise mai sus.
Adăugaţi pe listă şi masajul simultan.
• Meditaţi sau rugaţi-vă împreună.
• Participaţi împreună la seminarii pe probleme de inimă – dar nu la cele de tip analitic.
• Alcătuiţi liste cu ce apreciaţi la celălalt şi citiţi-le cu glas tare unul altuia.
• Citiţi împreună poezii de Rumi, Hafiz şi Kabir.
• Amintiţi-vă sentimentele plăcute care v-au unit la început.

CĂSNICIA PERFECTĂ

Alchimiştii vorbesc despre un „mariaj mistic“, existent nu între două persoane, ci între două
elemente ale sinelui. Dumneavoastră întruchipaţi atât masculinul interior, reprezentând raţiunea şi
intelectul, cât şi femininul interior, reprezentând pasiunea şi emoţia. Indiferent dacă, fizic vorbind, sunteţi
bărbat sau femeie, ambele elemente sunt importante, iar dorinţa dumneavoastră de a avea un suflet-
pereche este de fapt o năzuinţă spre echilibru şi armonie între componenta feminină şi cea masculină a
fiinţei dumneavoastră.
Un mare maestru cu care am studiat mi-a oferit această explicaţie: „Mintea singură este un tiran, iar
inima singură creează haos. Mariajul celor două înseamnă măiestrie.“ Dacă tindeţi să trăiţi mai mult la
nivelul minţii, căutaţi echilibrarea prin intermediul sufletului său pereche, inima. Dacă viaţa
dumneavoastră e guvernată de emoţii, căutaţi raţiunea şi intelectul pentru echilibru.
Adevărata terapie presupune să-ţi pierzi mintea şi să-ţi vii în simţiri.
DR. FRITZ PERLS
Aplicaţi analiza atunci când este cazul, dar când bucuria vă cheamă, ţineţi-o din scurt. La fel ca
firavele fire de iarbă care izbutesc să străpungă asfaltul spre lumină, şi dragostea, dacă întrezăreşte cea
mai îngustă deschidere, va distruge toate zidurile ce-i stau în cale. Nu veţi reuşi să raţionalizaţi o relaţie
romantică, aşa că nici nu încercaţi. Urmaţi-vă doar instinctele şi fiţi cât mai prezent posibil. Mintea
gândeşte, inima simte. Combinate, ele formează o pereche superbă.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Renunţaţi la încercările de a înţelege raţional viaţa romantică şi lăsaţi-vă ghidat de sentimente şi de

instincte.
• Reduceţi lungile discuţii analitice şi cultivaţi mai degrabă trăirea relaţiei în sine decât disecţia.
• Îndepărtaţi-vă de computer şi faceţi lucruri care vă cer concentrarea şi vă ajută să intraţi în legătură
cu propriul trup.
• Faceţi cu partenerul dumneavoastră activităţi fizice, nonanalitice. Ieşiţi din casă, faceţi dragoste,
masaţi-vă reciproc şi râdeţi mai mult.
• Cultivaţi îmbinarea elementelor masculin şi feminin ale fiinţei dumneavoastră pentru a atrage şi a
conferi un nivel mai profund relaţiei cu partenerul.
 Motivul 5
NU EXPLOATAŢI ESENŢIALUL
Alegerile pe care le faceţi în momentele de răscruce ale unei relaţii sunt decisive pentru
viitorul acesteia. Dacă rataţi o ocazie esenţială sau treceţi cu vederea un semnal care sugerează
că relaţia se îndreaptă spre o fundătură, veţi ajunge acolo unde nu vă doriţi şi vă veţi întreba de
ce. Da, veţi avea alte şanse în relaţiile viitoare, dar, dacă recunoaşteţi momentele semnificative
şi le exploataţi în avantajul dumneavoastră, puteţi avea ceea ce vă doriţi mai repede.
 CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ

Următoarele capitole vă vor arăta cum:

• Să profitaţi de relaţiile nereuşite pentru a vă îndrepta parcursul şi a obţine ceea ce vă
doriţi.
• Să atrageţi tipul de partener dorit şi să le evitaţi pe celelalte.
• Să vă alcătuiţi – şi să faceţi deosebirea între – lista de elemente „necesare“ şi elementele
„preferate“.
• Să abordaţi schimbările suferite de partener sau chiar de dumneavoastră înşivă.
• Să vedeţi „jumătatea plină“ a faptului că aţi fost respins.
• Să scoateţi ce-i mai bun din partenerii care sunt „aproape perfecţi“, dar nu chiar.
 Aşa ceva nu se poate!

Ultima mea relaţie înainte de a o întâlni pe Dee a fost una tumultuoasă. Petreceam împreună
cu partenera mea ore întregi, discutând în contradictoriu, cu scurte pauze de bucurie şi apreciere.
Dramatismul fiind tema predilectă, ne certam, ne vărsam amarul, plângeam, ne închideam
telefonul în nas reciproc, sunam din nou, ne despărţeam şi iar ne împăcam. Apoi totul o lua de la
capăt din nou. Până la urmă, aceste turbulenţe mi-au afectat în mod negativ activitatea
profesională şi relaţiile de prietene.
Fiindcă nu voiam să dau bir cu fugiţii, am încercat să rezist pentru a face ca relaţia să
funcţioneze. Dar lucrurile s-au înrăutăţit. Am cerut universului un semn care să-mi arate dacă să
mai aştept sau să renunţ şi, cu toate că am primit multe semne care mă îndemnau să plec, am
rămas pe loc. Situaţia a devenit tot mai anormală, până când n-am mai avut nicio îndoială că
trebuie să-i pun capăt. În cele din urmă, am retezat legătura.
În acel moment am ridicat braţele în aer şi am strigat către Dumnezeu: „Dacă aşa trebuie să
fie o relaţie, eu nu mai am nevoie!“ Am hotărât că, dacă nu pot avea o legătură armonioasă şi
mulţumitoare, voi rămâne singur. Şi chiar aşa aş fi făcut!
Pe urmă am întâlnit-o pe Dee. Divorţase de curând şi nu dorea un bis. Pe măsură ce, treptat
şi cu precauţie, am început să ne petrecem timpul împreună, lipsa dramatismului în relaţia
noastră m-a uimit. Chiar ne simţeam bine împreună – o mare noutate pentru mine! Orele
petrecute la întâlniri erau plăcute şi înălţătoare, iar când ajungeam acasă mă simţeam liniştit şi
împlinit – cu totul altceva decât în relaţia mea anterioară.
Cu timpul, am realizat că e posibil ca o relaţie să fie o binecuvântare, nicidecum o
problemă; totodată, mi-am dat seama că relaţia anterioară îmi intensificase dorinţa pentru o
legătură lipsită de dramatism; prin intermediul contrastului, îmi arătase ce anume nu-mi doresc
şi mă ajutase să descopăr şi să creez ceea ce voiam cu adevărat.
Toate relaţiile se împart în două categorii: Da şi Nu. Momentele şi relaţiile Da sunt plăcute, conferă
forţă şi încredere, ca şi când ne-am întoarce acasă, în locul de care aparţinem. Relaţiile Nu amintesc de o
luptă pentru supravieţuire pe un tărâm străin; ne trag în jos şi ne lasă simţindu-ne mici, singuri şi
neputincioşi.
După o experienţă dureroasă, unul dintre cele mai bune lucruri care se pot întâmpla este să ajungeţi
la concluzia că „Nu se poate să fie asta!“ Dacă chiar credeţi acest lucru, înseamnă că aţi ajuns mult mai
departe de punctul din care aţi plecat. Oricât de neplăcută a fost experienţa prin care aţi trecut, ea v-a
condus la întrebarea care vă va îndrepta spre o situaţie mai bună: „Dacă nu se poate să fie asta, atunci ce
este?“
Contrastul este un maestru desăvârşit. Dacă după o relaţie nebunească, dureroasă ori autodistructivă
nu mai sunteţi dispus să toleraţi răutatea sau sminteala, înseamnă că şi-a îndeplinit rolul. În loc să
regretaţi că s-a petrecut, întoarceţi-o în folosul dumneavoastră şi transformaţi-o într-un aliat, întrebând:
„Dacă ăsta a fost iadul, cum este oare paradisul?“
Nu pierdeţi nici timp, nici energie afurisindu-i pe ticăloşii cărora le-aţi supravieţuit! Privind înapoi,
îi veţi recunoaşte ca prieteni care v-au ajutat să aflaţi care este următorul pas şi chiar să-l faceţi. Odată ce
şi-au împlinit scopul, pot ieşi din scenă (şi de multe ori o fac). Apoi veţi cinsti respectiva relaţie ca pe un
impuls esenţial care v-a împins să ieşiţi din iadul unei asemenea legături.

LA CE SĂ RENUNŢAŢI

După o experienţă neplăcută, veţi fi, poate, tentat să renunţaţi la orice relaţie. Acest lucru nu este nici
necesar, nici posibil. Necesar e să renunţaţi la genul de relaţie sau la elementele unei relaţii care vă
rănesc. Nu vă duceţi la mănăstire fiindcă aţi avut o experienţă urâtă… sau mai multe. Folosiţi-le ca
trambulină pentru a ajunge acolo unde doriţi. Rămâneţi o vreme în culise, dacă simţiţi nevoia, dar nu vă
ascundeţi în gaură de şarpe şi nu vă justificaţi izolarea identificându-l pe fostul partener drept cauză a
suferinţelor dumneavoastră. Sursa suferinţelor este modul neînţelept de a gândi. Calitatea vieţii
dumneavoastră depinde mai puţin de ceea ce vi se întâmplă şi mai mult de ce gândiţi despre ceea ce vi se
întâmplă.
Exerciţiu: De la Nu la Da
Notaţi ce s-ar întâmpla dacă ce a mers prost în trecut ar merge cum trebuie în viitor.
Într-o relaţie dureroasă, trecută sau recentă:
În viitoarea relaţie reuşită:
Ce nu mi-a plăcut la partenerul meu:
Ce vreau să-mi placă la partenerul meu:
Ce nu mi-a plăcut la relaţia mea:
Ce vreau să-mi placă la relaţia mea:
Ce nu mi-a plăcut la mine:
Ce vreau să-mi placă la mine:
O relaţie de calitate nu este o recompensă pentru suferinţele îndurate, ci rezultatul firesc al lecţiilor
derivate din ele. Unicul scop al durerii constă în a vă învăţa să evitaţi situaţiile ce riscă să ducă la mai
multă durere. Apoi, relaţiile dumneavoastră şi viaţa în general vor deveni o expresie mai amplă a acelei
legături superioare pe care o doriţi şi o meritaţi.

JALOANE
 Înainte de a vă avânta în alte căutări ale unui partener romantic, faceţi următorul exerciţiu:
Exerciţiu: Cerute şi preferate
Luaţi o foaie de hârtie şi scrieţi sus, în dreapta şi în stânga:
Cerute Preferate

Sub „Cerute“ notaţi acele trăsături ale partenerului sau ale relaţiei dorite care nu sunt
negociabile. Dacă partenerul dumneavoastră nu are niciuna dintre aceste trăsături, nu vă mai
gândiţi la el şi nu mai faceţi nicio încercare de a lega o relaţie cu el. De exemplu:
Cerute
1. Onest
2. Îşi doreşte cu pasiune să fim împreună
3. Stabil financiar
4. Fără dependenţe
5. Disponibil
Sub „Preferate“, enumeraţi atributele care v-ar plăcea la un partener sau o relaţie, dar care,
dacă nu ar fi prezente, nu v-ar face să daţi înapoi. Ele sunt aidoma glazurii de pe tort. Chiar dacă
persoana nu le-ar poseda, tot v-ar face plăcere să fiţi alături de ea. Spre exemplu:
Preferate
1. Înalt
2. Îi place viaţa în natură
3. Simţ al umorului dezvoltat
4. Iubeşte animalele
5. Îi place să danseze
Acum vine partea cea mai importantă: când întâlniţi un posibil partener, nu vă abateţi de la
listele de mai sus. Dacă descoperiţi că persoana în cauză bea mult, de pildă, opriţi-vă. Amintiţi-
vă că aţi alcătuit lista ca urmare a unor experienţe neplăcute sau nereuşite din trecut, pe care nu
doriţi, fireşte, să le mai repetaţi. De câte ori aţi plăti ca să vedeţi acelaşi film prost?
Sfaturi: Probabil că veţi fi supus unui test. Să spunem că obişnuiaţi să vă îndreptaţi atenţia spre
oameni atât de legaţi de fostul partener, încât nu izbuteau să fie pe deplin prezenţi alături de
dumneavoastră. De aceea, adăugaţi pe lista de „Cerute“ următorul aspect: „Să fie prezent şi să se simtă
bine cu mine fără a transforma întâlnirea într-o şedinţă de terapie.“ În scurt timp ieşiţi la întâlnire cu
cineva promiţător, dar, când este adus la masă, desertul trezeşte în el amintiri ale ultimei despărţiri. Şi
astfel vă pomeniţi într-o saga pe lângă care Războiul stelelor pare doar o joacă de copii. Iată modul în
care universul verifică dacă sunteţi cu adevărat hotărât să vă vedeţi cum trebuie de viaţa dumneavoastră.
Aşadar, a sosit timpul să-i spuneţi „Adio“ candidatului în cauză. Dacă veţi reuşi să spuneţi „nu“ atunci
când trebuie, veţi sparge vechiul tipar, iar elementul de tip „Nu se poate să fie asta“ nu va mai fi un
impediment în drumul dumneavoastră pe calea relaţiilor romantice.
Lista de „Preferate“ vă va ajuta atunci când tindeţi să fiţi prea pretenţios. Dacă obişnuiţi să întoarceţi
spatele unor oameni pentru defecte minore, respectiva listă vă va ajuta să priviţi relaţia din perspectiva
corectă. Şi în acest caz veţi fi testat. Bun, partenerul dumneavoastră nu ştie să danseze salsa ca un
profesionist. Sau nu se pricepe la motoarele cu injecţie. Nu e un capăt de ţară! Vă place persoana în cauză
pentru ceea ce este ea şi pentru felul în care vă simţiţi alături de ea, iar viaţa pare mai frumoasă când
sunteţi împreună. Acest lucru poate fi mult mai important decât faptul că are două picioare stângi când
vine vorba de dans, iar o relaţie înseamnă mult mai mult decât discuţiile despre campionatul de fotbal. Nu
ignoraţi aurul fiindcă se prezintă într-un ambalaj neaşteptat!
Orice experienţă, inclusiv relaţiile romantice, poate fi încadrată în două categorii: cele care vă aduc
bucurii şi cele din care învăţaţi ceva, graţie dificultăţilor. Chiar şi cea mai bună relaţie include elemente
din ambele categorii. Experienţele plăcute vă înalţă inima. Cele dificile vă învaţă să nu le repetaţi. Dacă
sesizaţi mesajul şi data următoare faceţi o altă alegere, sunteţi în câştig. Deci nu vă plângeţi din cauza
rateurilor; au şi ele un scop. Mulţumiţi neplăcerilor fiindcă vă motivează să căutaţi ceva mai bun şi apoi
transformaţi obstacolele în trepte spre un nou nivel. În orice există un dar.
Dacă ai şti să te minunezi de miracolele zilnice din viaţa ta,
Ca bucuria de slăvită ţi-ar părea suferinţa.
KAHLIL GIBRAN

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Apreciaţi experienţele de tip Nu pentru că vă îndrumă spre cele de tip Da şi vă impulsionează să vă

îndreptaţi spre ele.
• Nu-i urâţi pe „ticăloşi“ fiindcă v-au irosit timpul. Binecuvântaţi-i pentru că v-au motivat să mergeţi
înainte.
• Nu renunţaţi la întâlnirile romantice numai fiindcă aţi avut o experienţă neplăcută. Folosiţi-o pentru
a identifica şi a elimina elementele care nu funcţionează, astfel încât data viitoare să fiţi mai
pregătit.
• Alcătuiţi o listă de „Cerute“ şi Preferate“ şi nu vă abateţi de la ea.
• Toate experienţele romantice pot fi încadrate în două categorii: (1) care vă oferă bucurie; (2) care
vă oferă o lecţie. Găsiţi darul ascuns al fiecăreia dintre ele.
 Schimbarea există

În prima seară a unui seminar de două zile, destinat cuplurilor, un bărbat pe nume Gregg s-a
ridicat şi şi-a mărturisit în public dragostea prietenei lui. Poetic, el a spus cât o apreciază pe ea
şi relaţia lor şi a declarat că e gata să-şi deschidă inima în faţa ei, ca parteneră de viaţă. Mesajul
lui a fost atât de înduioşător, încât aproape toţi participanţii aveau lacrimi în ochi.
În seara următoare, Gregg a venit la seminar singur.
– Unde e prietena ta? l-am întrebat.
– M-a părăsit azi, a răspuns el pe un ton grav. Aveţi idee de ce?
Sigur că aveam. Gregg era gata să treacă la următorul nivel, pe când prietena lui, nu. Ea s-a speriat şi
a plecat. Aşa cum debutul unei relaţii este guvernat de energii similare, relaţia în sine rezistă doar prin
intermediul lor şi se încheie atunci când ele nu mai există. Membrii fiecărui cuplu acceptă în mod
subconştient să adere la un anumit nivel de intimitate. Atât timp cât ambii parteneri rămân la acel nivel,
relaţia prosperă. Dacă unul dintre ei trece la un nivel mai profund şi mai serios (sau mai puţin profund şi
mai puţin serios), celălalt trebuie fie să-l imite, fie să plece.
Vestea cea bună, i-am spus eu lui Gregg, este aceea că nu pierduse nimic cu adevărat. Acum era gata
pentru o relaţie mai profundă şi mai limpede, iar puternicul semnal energetic pe care îl emitea avea să
atragă o parteneră disponibilă şi pregătită pentru a-l întâlni la respectivul nivel. Poate că prietena lui
avea să se mai gândească şi să i se alăture. Sau poate că el va întâlni pe altcineva. Asta avea mai puţină
importanţă. Gregg îşi îndeplinise rolul său, iar Legea Atracţiei avea să organizeze logistica pe mai
departe.

RĂCIRILE SE RĂCESC

Schimbarea în cazul lui Gregg a fost rapidă şi evidentă. La multe cupluri, relaţia se „răceşte“ treptat;
partenerii se îndreaptă pur şi simplu în direcţii diferite. Sau un partener se schimbă, iar celălalt nu. În
fiecare zi ei se mai depărtează puţin, până ce, într-o dimineaţă, se trezesc şi îşi dau seama că „nu mai
suntem cei care eram înainte şi nu ne mai cunoaştem între noi“. Este deconcertant să priveşti în ochii unei
persoane cu care ai avut la un moment dat o legătură profundă, dar acum n-o mai recunoşti. Şi totuşi,
situaţia oferă o bună ocazie pentru a spune adevărul. Dacă puteţi fi sincer cu privire la ceea ce simţiţi,
veţi genera o schimbare. Poate veţi deveni mai apropiaţi sau poate vă veţi despărţi. În orice caz, vă veţi
afla într-o situaţie mai bună decât dacă aţi continua să pretindeţi că există o potrivire acolo unde nu e şi
aţi încerca să înghesuiţi un trecut mort în prezentul viu.
Dacă dumneavoastră, relaţia sau partenerul a trecut la un alt nivel sau s-a „răcit“, veţi fi tentat să
abordaţi suferinţa şi dezorientarea într-unul dintre următoarele moduri:
1. Continuaţi să vă jucaţi rolul, dar în interior vă îndepărtaţi. Zâmbiţi, afişaţi o mască veselă
pentru partener şi cunoscuţi şi faceţi tot posibilul să păreţi fericit. Luminile sunt aprinse, dar acasă
nu mai e nimeni. Mintea, inima şi sufletul dumneavoastră sunt deja în altă parte, iar relaţia
dumneavoastră este doar puţin mai mult decât un decor de film fără nimic dincolo de faţadă.
2. Vă îndepărtaţi şi duceţi vieţi separate. Deveniţi dependent de muncă; petreceţi mult timp
împreună cu prietenii, departe de casă; fumaţi iarbă sau beţi un pahar imediat ce ajungeţi acasă; vă
uitaţi la televizor sau staţi la computer multe ore în fiecare zi; vă lansaţi într-un val de cumpărături;
sau aveţi aventuri – toate pentru a nu vă conştientiza sentimentele neplăcute sau a vă confrunta cu
problemele din relaţie.
3. Încercaţi să rămâneţi cel care aţi fost, pentru a evita conflictele. Când încercaţi să fiţi cine nu
sunteţi, nu faceţi decât să vă frustraţi singur şi să vă depărtaţi tot mai mult de partenerul
dumneavoastră. O relaţie de calitate onorează şi încurajează autenticitatea ambilor parteneri. Dacă
unul dintre dumneavoastră se schimbă, acceptaţi situaţia şi lăsaţi relaţia să fie suficient de deschisă
pentru a gestiona schimbările. Dacă relaţia are substanţă, veţi fi plăcut surprins de darurile pe care
autenticitatea vi le va oferi. Dacă însă nu are substanţă, poate că aţi depăşit stadiul ei.
4. Încercaţi să vă forţaţi partenerul să se schimbe. Acest comportament nu face decât să genereze
mai multe tensiuni şi frustrări. Nu puteţi sili un boboc de floare să se deschidă înainte de a-i veni
timpul. Totul are ritmul său. Într-un mediu caracterizat de susţinere şi atenţie, ambii parteneri se vor
dezvolta în ritm maxim. Pretenţiile sau presiunile nu sunt o formă de iubire, ci una de frică.
Dragostea este un tămăduitor desăvârşit, cu o imensă capacitate de transformare.

RELAŢIILE SĂNĂTOASE SUNT IMPULSIONATE DE SCHIMBARE

O femeie căsătorită de patruzeci de ani mi-a spus: „Eu şi soţul meu avem cel puţin patru căsnicii în
interiorul mariajului nostru.“ Cu alte cuvinte, fiecare dintre ei a evoluat până la noi niveluri, a ajuns la un
palier şi ambii şi-au reinventat relaţia de tot atâtea ori. Iar dragostea lor a devenit şi mai adâncă. Iubirea
nu este ceva static, ci întotdeauna evoluează spre noi orizonturi. Dacă nu vă regeneraţi, riscaţi să
degeneraţi.
Dacă dumneavoastră sau partenerul vă schimbaţi, aveţi încredere în procesul respectiv. Este un semn
de viaţă, iar dumneavoastră vă aflaţi într-o poziţie mult mai bună decât cei care s-au limitat la stabilitate
în detrimentul pasiunii. Este mult mai important să trăiţi conform propriei fiinţe, decât să vă blocaţi într-
un tipar. Da, schimbarea poate părea înspăimântătoare prin faptul că uneori atrage după sine despărţirea.
Şi, da, poate fi incitantă prin faptul că alteori membrii cuplului devin mai plini de viaţă, fie împreună, fie
pe drumuri separate. Încrederea este esenţială şi de data aceasta, ca întotdeauna.
Niciodată nu încercaţi să forţaţi pe cineva să rămână sau să plece. Găsiţi-vă alinarea ştiind că, dacă
sunteţi onest cu şi faţă de dumneavoastră înşivă, veţi atrage o persoană aflată pe aceeaşi lungime de undă.
Uneori acea persoană poate fi partenerul actual, alteori poate fi altcineva. Nu-i puneţi un chip anume
dragostei. Şi n-o manipulaţi. Iubiţi, iar iubirea va avea grijă de toate detaliile. Mărturisirea lui Gregg nu a
însemnat sfârşitul vieţii lui, ci a fost doar începutul.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Fiţi sincer şi încrezător cu privire la cine şi ceea ce sunteţi şi la ce doriţi în relaţie. Faceţi aşa încât
cuvintele şi acţiunile dumneavoastră să fie aliniate cu adevăratele intenţii pe care le aveţi.
• Fiţi atent la semnalele care sugerează că aţi deviat de la legătura iniţială şi, dacă aşa s-a întâmplat,
faceţi tot posibilul pentru a vă reenergiza pe dumneavoastră înşivă şi partenerul.
• Dacă în relaţia dumneavoastră apare o schimbare, acceptaţi-o.
• Nu încercaţi niciodată să forţaţi pe cineva să rămână sau să plece.
 Frecvenţa în relaţii

După o relaţie prea îndelungată cu Chuck, Toni a decis că nu mai vrea să aibă de-a face cu
bărbaţi care nu pot fi pe de-a-ntregul prezenţi. După o ultimă şi frustrantă întâlnire, şi-a jurat
sieşi: „De acum, refuz să mai văd bărbaţi indisponibili.“
Câteva luni mai târziu, era la cumpărături într-un mall, împreună cu fiul ei de circa zece ani.
Brusc, băiatul a tras-o de mânecă şi a întrebat-o:
– Mama, de ce nu vorbeşti cu Chuck?
Surprinsă, Toni s-a uitat spre fiul ei:
– Ce tot spui acolo?
– Chuck e lângă tine şi încearcă să-ţi vorbească de vreo două minute, iar tu l-ai ignorat tot
timpul.
Toni şi-a întors privirea şi, într-adevăr, Chuck stătea la nici trei metri de ea. În tot acest
timp încercase să-i atragă atenţia, iar ea nici măcar nu-l văzuse.
Toni nu-l ignorase pe Chuck; pur şi simplu nu-l observase. Când declarase că refuză să mai vadă
bărbaţi indisponibili, nu glumise. Fără a se strădui câtuşi de puţin, îl exclusese pe Chuck – şi pe bărbaţii
ca el – din câmpul ei vizual. Fiecare dintre noi vede ceea ce doreşte să vadă şi nu observă ceea ce nu
doreşte să observe.
Gândim în taină şi gândul se împlineşte. Mediul din jur este oglinda noastră.
JAMES ALLEN
Intenţiile şi aşteptările noastre sunt aidoma unor electromagneţi care atrag oameni şi întâmplări în
viaţa noastră. Nimeni altcineva nu va apărea pe ecranul radarului personal. De aceea întâlniţi mereu
acelaşi tip de oameni şi niciodată alte tipuri. Dacă vreţi să schimbaţi genul de oameni pe care îi întâlniţi
(sau să vă măriţi probabilitatea de a întâlni unii care vă plac), locul din care să începeţi este exact cel în
care debutează totul în viaţa dumneavoastră: mintea proprie.
Un homosexual care a participat la unul dintre seminariile mele mi-a povestit: „Cu câţiva ani în
urmă, iubitul meu a fost ucis într-un accident rutier. Am fost distrus şi le-am spus unor prieteni: «Nu ştiu
dacă voi putea trăi fără el.» Câteva luni mai târziu am fost diagnosticat cu SIDA, cancer şi leucemie. Ca
să vezi, cuvintele pe care le-am rostit s-au întors să mă salute! Am început să mă analizez şi mi-am dat
seama că de fapt voiam să trăiesc. Am început să folosesc iar în exprimare cuvinte pozitive şi să mă
angajez în activităţi antrenante. De atunci m-am simţit tot mai bine, iar acum vin de la doctor, care tocmai
mi-a spus că sunt sănătos.“
Atât de mare este puterea alegerii conştiente a gândurilor asupra capacităţii noastre de a ne
transforma experienţele trăite. Concentrându-vă asupra posibilităţilor, dobândiţi acces la mai multe
posibilităţi, în vreme ce, dacă vă focalizaţi asupra limitelor, veţi întâlni în cale alte limite. Prietena mea,
Hannah, şi-a construit averea prin intermediul unei reuşite afaceri antreprenoriale. Îi place să câştige bani
şi să-i facă să circule; de asemenea, este una dintre cele mai expansive gânditoare din câte cunosc eu.
Hannah a învăţat multe dintr-un concurs în cadrul căruia Oprah Winfrey a ales un mic grup de femei
pentru a participa la un seminar de patru zile susţinut de Oprah şi de experţi prezenţi în emisiunile ei.
Majoritatea femeilor urmau să fie alese pe baza eseurilor scrise, iar câteva la întâmplare. Hannah nu
credea că va putea scrie un eseu câştigător, aşa că s-a înscris pentru tragerea la sorţi. O lună mai târziu a
primit un telefon prin care era informată că fusese aleasă alături de alte trei femei. Surpriză… dar nu
tocmai!
În Biblie ni se spune: „Celui ce are i se va mai da, iar celui ce n-are i se va lua şi ce are.“ Ideea pare
injustă, afirmând că bogaţii vor deveni mai bogaţi, iar săracii mai săraci. Dar cuvintele nu sunt nedrepte,
ci nu fac altceva decât să reliefeze un principiu universal al minţii: indiferent care ar fi lucrurile asupra
cărora zăboviţi cu mintea, pe acelea le veţi primi.
Nu puteţi avea radioul mental potrivit pe postul AHJALNIC şi să receptaţi emisiunile postului
CEGROZAV. Dacă indicatorul dumneavoastră este înţepenit într-un loc anume pe scală, puteţi ieşi în
fiecare seară cu o altă persoană timp de un an şi să daţi mereu peste aceeaşi şi aceeaşi situaţie. Feţe
diferite pe aceeaşi păpuşă. Vechea închisoare, cu o nouă zugrăveală. Actori noi, jucând după acelaşi
scenariu. Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în acelaşi fel şi să aştepţi rezultate diferite.
Dacă v-aţi săturat de acelaşi post şi vreţi să găsiţi altul, iată ce să faceţi şi ce să nu faceţi pentru a
reuşi:

NU
• Nu vă plângeţi despre relaţiile care nu au funcţionat.
• Nu le explicaţi noilor parteneri de ce căsătoria (sau căsătoriile) dumneavoastră au eşuat.
• Nu vă consideraţi disfuncţional într-o privinţă sau alta.
• Nu staţi alături de persoane care sunt de acord cu dumneavoastră în ceea ce priveşte suferinţele şi
problemele prin care treceţi.
• Nu vă certaţi mereu cu persoanele cu care nu vă înţelegeţi.
• Nu citiţi romane şi reviste şi nu vă uitaţi la filme şi emisiuni axate pe relaţiile dezastruoase.
• Nu intraţi în situaţii sociale în care majoritatea persoanelor au alte ţeluri şi interese decât
dumneavoastră.
• Nu participaţi la grupuri care au ca refren victimizarea.
• Nu vă lăsaţi antrenat în dialoguri mentale despre ce anume nu funcţionează la dumneavoastră, la
parteneri sau la relaţiile dumneavoastră.

DA
• Gândiţi-vă şi vorbiţi despre partenerul şi despre relaţia ideală pentru dumneavoastră.
• Acordaţi-vă prezumţia de nevinovăţie atunci când evaluaţi calea care v-a adus în punctul în care vă
 aflaţi.
• Mulţumiţi-le partenerilor pentru darurile pe care vi le-au oferit.
• Alcătuiţi o „hartă a comorilor“ privind situaţia dorită, lipind fotografii şi texte pe o planşă pe care
s-o aşezaţi într-un loc vizibil în casă.
• În fiecare zi acordaţi-vă câteva minute în care să vă contemplaţi relaţia perfectă, concentrându-vă
asupra partenerului în aşa măsură încât să simţiţi că deja aveţi relaţia respectivă.
• Alegeţi cărţi şi filme cu final fericit.
• Participaţi la întâlniri, grupuri şi reuniuni sociale în care oamenii vizează aceleaşi interese ca
dumneavoastră.
• Vorbiţi cu noii parteneri despre posibilităţile pe care vi le doriţi.

PAROLE ÎN RELAŢII

Aşa cum aveţi nevoie de o parolă pentru a deschide fişiere importante din computerul
dumneavoastră, în mod similar vă trebuie anumite coduri mentale şi emoţionale pentru a accede la un
nivel superior în domeniul relaţiilor romantice.
1. Intenţia. Atunci când sunteţi ferm hotărât şi când vă doriţi mai mult decât ceea ce aveţi acum,
tiparul urmat se va schimba. A fost necesar ca Toni să se sature de parteneri absenţi înainte de a
decide să caute parteneri de o mai bună calitate. Dar atunci când a făcut-o, n-a folosit jumătăţi de
măsură. Dacă intenţia dumneavoastră este puternică, la fel va fi şi rezultatul.
2. Aprecierea de sine. Nu vă îndoiţi de faptul că meritaţi parteneri buni şi o relaţie excelentă. Atunci
când vă recunoaşteţi calităţile şi darurile speciale pe care le puteţi oferi unui partener norocos,
jocul se schimbă de la unul caracterizat de întrebări precum „Voi găsi oare pe cineva căruia să nu-i
duhnească respiraţia?“ la altul în care vă întrebaţi „Cine merită să primească ceea ce am eu de
oferit?“ Dacă vreţi pe cineva care să se îndrăgostească de dumneavoastră, îndrăgostiţi-vă
dumneavoastră întâi de propria persoană şi astfel veţi deveni de-a dreptul irezistibil. (Pentru a vă
spori aprecierea de sine, scrieţi-vă o scrisoare de dragoste ca din partea unui partener ideal, care
vă respectă, vă apreciază şi vă doreşte pentru numeroasele dumneavoastră calităţi.)
3. Deschiderea. Lăsaţi binele să vină la dumneavoastră. Anulaţi-vă ideile despre ceea ce nu se poate
întâmpla sau despre ce anume ar putea funcţiona rău şi deschideţi-vă spre a primi. Copiii râd de
circa trei sute de ori pe zi, în vreme ce adulţii o fac de numai cincisprezece ori. Ştiu oare copiii un
lucru pe care cei mari l-au uitat? Ei trăiesc pe un tărâm în care orice e posibil, iar viaţa este un joc
excelent cu tot felul de cadouri aşteptând să fie desfăcute. Am face bine cu toţii dacă ne-am întoarce
către această deschidere spre tot ce e magic în viaţă.

ALEGEŢI-VĂ MODELELE

O modalitate eficientă de a vă intensifica semnalul este să vă concentraţi atenţia asupra unor

persoane aflate în relaţii care funcţionează. Atunci când lucrez cu un client care are probleme în relaţii,
obişnuiesc să-l întreb: „Ştii oameni care au relaţii mulţumitoare?“ De obicei îi trebuie un timp pentru a
răspunde şi uneori clientul nu-mi poate oferi niciun exemplu în acest sens. Motivul: şi-a focalizat atenţia
pe problemele în relaţii şi astfel şi-a limitat perspectiva, dar şi experienţa în domeniu. Acestor clienţi le
recomand să-şi îndrepte „antena“ spre oameni care se simt bine în compania partenerilor – şi sunt
numeroşi, fiţi sigur. Cu cât veţi urma mai mult acest sfat, le explic eu, cu atât vă sporiţi şansele de a
deveni şi dumneavoastră unul dintre ei.
Veţi atrage spre dumneavoastră acele situaţii asupra cărora vă îndreptaţi atenţia. Dacă vreţi să ştiţi
ce are viitorul pregătit pentru dumneavoastră, examinaţi lucrurile asupra cărora vă concentraţi acum. Deşi
poate că nu cunoaşteţi decât unul sau două cupluri cu relaţii mulţumitoare, gândiţi-vă la ele mai mult decât
la toate celelalte. Priviţi-le ca normale şi reale, iar pe restul percepeţi-le ca pe nişte aberaţii. Frecventaţi
persoane pe care le respectaţi, petreceţi timp în compania lor. Focalizaţi-vă pe reuşita pe care ele o
întruchipează şi veţi reuşi la rândul dumneavoastră.

RESENTIMENTELE PUN PAIE PE FOC ÎNTR-O RELAŢIE MURIBUNDĂ

Aşa cum concentrarea pe modele reprezentând ceea ce vă doriţi vă sporeşte şansele de a obţine
lucrul respectiv, invidia şi resentimentele le reduc drastic. Niciodată nu-i criticaţi şi nu-i pizmuiţi pe cei
care au ceea ce vă doriţi şi dumneavoastră, fiindcă astfel nu faceţi decât să vă depărtaţi de propriul vis.
„Probabil că atunci când nu îi vede nimeni se ceartă mereu“, vă spuneţi înciudat. „Pariez că el o înşală.“
„Ai văzut ce rochie hidoasă purta? E limpede că s-a îngrăşat.“ Dacă vă simţiţi prizonier într-o lume
meschină, motivul este acela că gândiţi meschin. Salvarea dumneavoastră este la celălalt capăt al
spectrului: generozitatea – viziuni generoase, speranţe mari, apreciere vastă şi respect considerabil
pentru cei care vă oferă un exemplu că ceea ce doriţi este realizabil.
Resentimentele şi invidia sunt un fel de suicid emoţional. Ele nu au alt rezultat decât că vă îndeamnă
să vă săpaţi mai adânc mormântul. Dacă observaţi că cineva a obţinut ceea ce vă doriţi şi dumneavoastră,
bucuraţi-vă alături de el. Binecuvântaţi-l, felicitaţi-l şi mulţumiţi-i fiindcă vă arată că totul e posibil şi
pentru dumneavoastră. Niciodată nu veţi obţine ceea ce doriţi afurisindu-l pe cel care are deja acel lucru.
Fiindcă nu-l are în detrimentul dumneavoastră, ci ca un semnal că vă apropiaţi şi dumneavoastră de
reuşită. Blestemaţi-l pe el şi vă blestemaţi pe dumneavoastră, fiindcă beţi din acelaşi pahar pe care i-l
oferiţi vecinului. Lăsaţi-i pe ceilalţi să fie fericiţi şi fără îndoială că următorul la rând veţi fi
dumneavoastră.
Nu e nimic întâmplător în privinţa celor care izbutesc să aibă o relaţie excelentă şi a celor care
ratează mereu trenul; procesul este unul la fel de ştiinţific precum fierberea apei la o temperatură şi
îngheţarea ei la alta. Deşi situaţia relaţiilor dumneavoastră poate părea haotică, aleatorie şi
incontrolabilă, trebuie să ştiţi că aveţi un cuvânt clar de spus în acest sens. Poate că sunteţi doar la un pas
de relaţia cu partenerul perfect pentru dumneavoastră. O simplă ajustare a receptorului mental vă poate
dirija către o lume pe care n-aţi fi crezut-o posibilă. Cine ştie, poate că persoana căutată se află la doar
câţiva metri de dumneavoastră şi nu aveţi nevoie decât de o mică bătaie pe umăr pentru a întoarce capul
şi a o zări.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Recunoaşteţi existenţa unei conexiuni între gândurile şi sentimentele pe care le întreţineţi şi

 partenerii care apar în viaţa dumneavoastră.
• Acceptaţi responsabilitatea pentru relaţiile pe care le-aţi atras până acum.
• Schimbaţi gama partenerilor la care aveţi acces renunţând la atitudinile şi conversaţiile axate pe
ceea ce nu funcţionează, alegând cuvinte şi atitudini ce vă îndrumă spre rezultatul dorit.
• Dezvoltaţi-vă intenţia, aprecierea de sine şi deschiderea ca parole care vă oferă acces la partenerii
doriţi.
• Focalizaţi-vă pe cupluri şi persoane care vă inspiră şi care demonstrează că relaţia pe care o doriţi
este posibilă şi disponibilă.
• Renunţaţi la orice formă de resentimente şi invidie faţă de cuplurile armonioase. Transformaţi-le în
aliaţi, celebrând reuşita lor ca o avanpremieră a reuşitei dumneavoastră.
 Respingerea înseamnă protecţie

JULIE (participantă la seminar): Mă întâlnesc de vreo şase luni cu un tip. A divorţat de un an şi

îşi iubeşte mult fiica de şase ani, de care are grijă la sfârşit de săptămână. Este foarte drăguţ
cu mine şi aş vrea să avem o relaţie strânsă. Dar săptămâna trecută mi-a zis că relaţia
noastră nu poate merge mai departe, fiindcă fetiţa lui nu este pregătită pentru a avea o mamă
nouă. Fata nu mă place (nu ştiu dacă ar plăcea pe cineva), iar el nu poate face faţă stresului
de a încerca să aducă în casă o altă femeie, de vreme ce copilul lui e nemulţumit de asta. Mi
se rupe inima!
ALAN: Respingerea înseamnă protecţie. Tipul e un tată devotat, dar nu este pregătit pentru o
relaţie. Sau se ascunde în spatele fiicei lui pentru a-şi masca propria alegere de a nu fi cu
tine. În orice caz, tu eşti protejată de riscul de a te lega de o persoană care nu e pregătită
pentru o relaţie cu tine. Meriţi pe cineva disponibil, care să te accepte în viaţa lui. Renunţă
să forţezi o relaţie cu tipul ăsta şi fă loc în viaţa ta pentru un bărbat care să-ţi ofere toată
inima lui.
E dureros atunci când cineva la care ţii nu te vrea sau pleacă pur şi simplu. Când plângi sau eşti
furios e greu să-ţi desluşeşti drumul în viaţă. Dacă cineva vă părăseşte pe neaşteptate, vă respinge dintr-
un motiv bizar sau oferă o scuză jalnică, lăsaţi-l să se ducă. Nu zăboviţi asupra sentimentului de pierdere;
mulţumiţi mai degrabă că aţi fost salvat dintr-o situaţie neplăcută. Persoana în cauză nu era potrivită
pentru dumneavoastră şi a făcut loc pentru altcineva mai bun. E nevoie de multă încredere şi credinţă
pentru a raţiona astfel într-un moment dificil, dar merită s-o faceţi. Curaj!
O relevantă lecţie în domeniu mi s-a oferit într-un vis. Am visat că o bună prietenă tocmai se
despărţise în mod dureros de iubitul ei. Se simţea distrusă, fiindcă fusese sigură că omul era sufletul ei
pereche şi că vor rămâne împreună toată viaţa. Acum, cu inima frântă, se temea să se gândească la viitor.
În vis, i-am telefonat prietenei mele de la o distanţă de doi ani în viitor. Din acea perspectivă ştiam
ce se întâmplase după despărţire; viitorul ei era deja istorie pentru mine. În acel răstimp întâlnise un
bărbat minunat, se căsătorise cu el şi era foarte fericită. Despărţirea din trecut nu mai însemna acum
nimic; de fapt, îi deschisese calea pentru a-l cunoaşte pe acest om extraordinar.
La telefon, i-am spus: „Te rog să mă asculţi. Ştiu că sună ciudat, dar eu îţi văd viaţa dintr-un punct
aflat la doi ani în viitor. Ştiu ce se va întâmpla, fiindcă de aici, de unde privesc eu, s-a întâmplat deja. În
următorii doi ani vei întâlni un bărbat minunat şi vei avea o căsnicie fericită. Trebuie să mă crezi.“
 Dacă vă aflaţi într-o situaţie dureroasă ori derutantă, şi dumneavoastră trebuie să mă credeţi.
Despărţirea de fostul partener nu înseamnă sfârşitul vieţii. Dimpotrivă, ar putea însemna începutul ei!

„LUCRAŢI“ CU CEI DISPUŞI

Mottoul „lucrează cu cei dispuşi“ a fost principala linie directoare în relaţiile şi în activitatea mea
profesională. Când cineva este dispus, totul funcţionează; în caz contrar, nimic nu merge cum trebuie. În
faţa celor dispuşi se deschid uşi ce rămân ferecate pentru cei cu intenţii firave. Disponibilitatea vă poate
impulsiona să depăşiţi obstacole uriaşe, iar lipsa ei vă va opri în faţa celei mai mici buturugi întâlnite în
cale. În orice decizie, disponibilitatea este un factor mult mai important decât bănuiesc majoritatea
oamenilor; dacă îi veţi înţelege şi respecta rolul, veţi stabili relaţii pe care indecizia vi le-ar refuza.
Un om convins împotriva voinţei sale tot aceeaşi opinie are.
BERT WINN
Atunci când au de-a face cu un partener care nu se arată dispus pentru o relaţie, oamenii se străduiesc
din greu să-l convingă să se răzgândească. Încearcă să-l seducă, să-l psihanalizeze, să-l inspire, să-l
motiveze, să-l manipuleze, să-l controleze, să-l ameninţe, să-l silească, argumentează şi sunt în stare să
stea în cap într-o sută de poziţii diferite pentru a-l determina să spună „da“. De cele mai multe ori,
asemenea eforturi sunt în van; mai bine ar fi să-l întrebe pur şi simplu dacă este sau nu dispus. Dacă
răspunde că nu, dacă îşi drege glasul, stă să se gândească şi caută scuze, înseamnă că aveţi deja răspunsul
dorit. Opriţi-vă!
Ceea ce vă doriţi să se întâmple alături de persoana în cauză nu se va întâmpla. E vremea să vă croiţi
drum într-o altă direcţie.
Alţii spun că sunt dispuşi, dar nu sunt. Cuvintele sunt partea cea mai puţin semnificativă a
comunicării; energia şi acţiunile vorbesc mult mai sincer şi mai elocvent. Oamenii pot minţi cu ajutorul
cuvintelor, dar nu şi cu faptele sau cu modul în care îşi duc viaţa. Faptele sunt mult mai importante decât
vorbele. Nu vă bazaţi exclusiv pe vorbele partenerului; observaţi-i faptele. Cu cât cuvintele sunt mai
mari, cu atât acţiunile vor fi mai insignifiante. Întotdeauna puteţi identifica intenţiile văzând rezultatele.
Uneori ceea ce eşti e mai presus de tine însuţi şi răsună ca un trăsnet, aşa că nici nu
aud că încerci să mă contrazici.
EMERSON
Cea mai eficientă modalitate de a atrage pe cineva disponibil este să fiţi dumneavoastră înşivă
disponibil. În loc să încercaţi să-l determinaţi pe celălalt să fie astfel, identificaţi acea parte din
dumneavoastră care este disponibilă şi trăiţi din perspectiva ei. Forţa intenţiei va fi un far călăuzitor
pentru cei care vor să vă întâlnească la nivelul respectiv şi îi va îndepărta pe toţi ceilalţi. Acest lucru vă
va scuti de lungi şi chinuitoare lupte cu parteneri prezenţi, dar nu tocmai, şi vă va oferi acces la parteneri
tot atât de dispuşi ca dumneavoastră să se implice total.

N-O LUAŢI PERSONAL

Dacă partenerul se retrage pe nepusă masă sau pentru un motiv jalnic, este posibil ca plecarea lui să
nu aibă legătură cu dumneavoastră. Poate că se teme sau are probleme pe care nu le înţelege ori nici nu le
poate controla. Trăim într-o cultură caracterizată de numeroase iluzii şi disfuncţionalităţi în domeniul
relaţiilor interumane, iar mulţi oameni fac lucruri nerezonabile, pe care o persoană cu inima deschisă şi
mintea limpede, raţională, nu le-ar face. Există o sumedenie de motive pentru care semenii noştri fug de
dragoste, însă niciunul nu este justificat. Oamenii fac lucruri care le par rezonabile într-un moment de
spaimă, dar care se dovedesc ilogice. De aceea, nu folosiţi plecarea lor drept motiv pentru a vă pedepsi
pe dumneavoastră înşivă. Bine că aţi primit un semn sau un răspuns înainte ca relaţia să meargă prea
departe! Există oameni şi metode mai bune de a obţine ceea ce vă doriţi.
Dacă partenerul vă părăseşte dintr-un motiv pe care îl înţelegeţi şi-l respectaţi, aveţi încredere că, şi
de această dată, mişcarea este spre binele dumneavoastră. Ceea ce pare o tragedie la un moment dat se
poate dovedi o binecuvântare în desfăşurarea generală a lucrurilor. Cu cât vă plângeţi şi vă opuneţi mai
puţin, cu atât mai larg deschideţi uşile pentru ca un partener excelent să apară la momentul potrivit şi,
poate, într-un mod neaşteptat. Destinul este extrem de inteligent. Vă recunoaşte intenţiile şi găseşte
modalităţi de a le împlini. Între timp, găsiţi perfecţiunea în interiorul dumneavoastră, independent de
evenimentele exterioare.

CÂND S-O LUAŢI PERSONAL

Dacă partenerii continuă să vă părăsească din acelaşi motiv sau dacă relaţiile dumneavoastră capătă
mereu acelaşi aspect, este cazul s-o luaţi cu titlu personal. O lecţie importantă vă stă în faţă. Când veţi
înţelege darul pe care încearcă să vi-l transmită, situaţia nu va mai avea nicio raţiune de a exista şi va
dispărea. Dacă ceea ce faceţi îi îndepărtează pe oameni de dumneavoastră sau vă subminează intenţiile,
principalul pas spre remedierea situaţiei este acela de a recunoaşte situaţia. În acest caz, cea mai indicată
mişcare din partea dumneavoastră este să vă autoanalizaţi în loc să continuaţi să treceţi de la un partener
la altul. Mesajele de atenţionare sunt pe cât de surprinzătoare, pe atât de productive.
Punctul de pornire este următoarea întrebare: Există o temă care apare în mod constant, o frază
anume pe care o rostesc partenerii atunci când pleacă? Vă spun cumva că sunteţi prea solicitant? Că nu
pot face faţă izbucnirilor dumneavoastră temperamentale? Că nu pot obţine niciun angajament din partea
dumneavoastră, nici măcar într-o privinţă simplă şi banală, cum ar fi ce anume doriţi să faceţi în seara
următoare? Acestea sunt numai câteva exemple. Faceţi un pas înapoi şi încercaţi să gândiţi nepărtinitor.
De ce credeţi că oamenii nu rămân alături de dumneavoastră? Ar putea exista un dram de adevăr în ceea
ce vă spun?
Nu folosiţi faptul că oamenii – fie chiar şi unul singur – vă resping ca scuză pentru a vă critica:
încercaţi să găsiţi ceea ce este bun şi valoros în dumneavoastră înşivă. Cu puţină cizelare, veţi putea avea
o relaţie excelentă. Am văzut persoane care, după mulţi ani de relaţii chinuite şi speranţe pierdute,
înfloresc şi îşi găsesc partenerul perfect. Nici dumneavoastră nu v-aţi rătăcit; sunteţi doar în explorare. În
loc să vă opuneţi acestui proces, acceptaţi-l şi permiteţi ca experienţele prin care treceţi – chiar şi cele
neplăcute – să vă conducă acolo unde doriţi să ajungeţi.

OCROTIREA PE CARE O DĂRUIŢI

 Aşa cum cineva vă protejează renunţând la relaţia care nu funcţionează, în mod similar şi
dumneavoastră, atunci când părăsiţi un partener alături de care nu doriţi să trăiţi, îl protejaţi prin acest
gest. Dacă nu mai sunteţi pasionat cu privire la partenerul sau la relaţia dumneavoastră, nu ajutaţi pe
nimeni rămânând lângă el. Deşi poate fi dureros să vă luaţi adio, de fapt eliberaţi drumul în faţa lui,
pentru altcineva care doreşte să-i fie alături. Despărţirile stârnesc de obicei mâhnire şi dezamăgire, dar
în cele din urmă motivele lor ies la lumină.
În orice caz însă, nu-i daţi de înţeles partenerului că îi faceţi un serviciu rupând relaţia. Ultimul lucru
pe care vrea să-l audă o persoană părăsită este că o faceţi pentru binele ei. Chiar dacă acest lucru e
adevărat, persoana se simte, probabil, vulnerabilă sau tulburată, aşa că procedaţi cu grijă. Mai târziu,
când lucrurile se vor linişti, totul va părea mai logic pentru amândoi şi veţi putea privi situaţia dintr-o
perspectivă care nu vă era posibilă în focul despărţirii. Pentru început însă, sinceritatea şi amabilitatea vă
sunt cei mai buni aliaţi.
Dar nu vă prevalaţi de principiul de mai sus pentru a justifica o ruptură pripită sau agresivă. Dacă v-
aţi gândit îndelung la eventualitatea ruperii relaţiei, dacă aţi meditat şi v-aţi rugat pentru îndrumare, dacă
aţi luat în calcul binele ambelor părţi şi tot sunteţi de părere că plecarea este cea mai bună soluţie, atunci
fiţi convins că decizia dumneavoastră va fi în beneficiul amândurora. Dacă însă vă retrageţi fiindcă vă e
teamă, sunteţi furios sau vi s-au aprins călcâiele după altcineva, riscaţi să creaţi mai multă confuzie şi va
trebui să vă întoarceţi la răscrucea iniţială şi să faceţi o nouă alegere, mai înţeleaptă.

DOUĂ MODALITĂŢI DE A VĂ SCHIMBA VIAŢA

Mama excesului nu e bucuria, ci lipsa ei.

NIETZSCHE
Respingerea sau încheierea unei relaţii nu e cea mai mare catastrofă care vi se poate întâmpla, dar
interpretarea ei în detrimentul dumneavoastră este. Există două modalităţi prin care vă puteţi schimba
viaţa: (1) schimbaţi oamenii şi circumstanţele din mediul dumneavoastră; (2) schimbaţi-vă modul de a
gândi. Uneori puteţi schimba circumstanţele, dar felul în care gândiţi îl puteţi schimba oricând. Dacă un
partener vă părăseşte, e posibil să nu puteţi face nimic în privinţa alegerii lui. Dar puteţi mai departe să
vă iubiţi, să vă acceptaţi şi să vă apreciaţi pe dumneavoastră înşivă şi să vă spuneţi că totul decurge bine,
după care să vă regrupaţi forţele pentru a atrage pe cineva mai bun. Eu vă sugerez planul nr. 2, care vă va
aduce o relaxare mai substanţială într-un timp mai scurt şi vă va plasa într-o poziţie optimă pentru a
atrage persoana care aşteaptă chiar dincolo de uşa pe care a ieşit partenerul anterior.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Dacă partenerul vă părăseşte, gândiţi-vă că vă lasă calea liberă pentru ceva mai bun.
• Lucraţi cu cei dispuşi.
• Nu luaţi respingerea personal; deseori nu are legătură cu dumneavoastră înşivă.
• Dacă partenerii vă părăsesc în mod repetat din acelaşi motiv, priviţi situaţia ca pe un dar şi
folosiţi-o pentru propria dumneavoastră dezvoltare.
• Reţineţi că îi protejaţi pe ceilalţi părăsindu-i atunci când locul dumneavoastră nu mai este lângă ei.
• Deşi nu puteţi controla faptele altora, puteţi alege modul în care percepeţi evenimentele,
interpretându-le în favoarea dumneavoastră.
 Aproape la ţintă

Cindy se întâlnea cu Kerry de circa şase luni şi îi plăcea aproape totul la el. S-ar fi măritat
bucuroasă, dacă n-ar fi existat o problemă serioasă: Kerry era dependent de muncă în cel mai
înalt grad. Pleca la serviciu dimineaţa devreme şi se întorcea acasă după ora 19 în fiecare seară.
În weekend îşi lua de lucru de la birou, iar cinele în doi şi escapadele lor romantice erau mereu
întrerupte de apeluri pe telefonul mobil.
Cindy şi-a mărturisit dragostea pentru Kerry, dar şi îngrijorarea pentru programul lui de
muncă încărcat. El i-a spus că îi înţelege sentimentele, dar că trece printr-o perioadă crucială la
birou şi că are numeroase proiecte de care trebuie să se ocupe.
Cindy a decis să adopte o atitudine de expectativă, în speranţa că prietenul ei îi va fi mai
mult aproape. Dar lunile au trecut şi nimic nu s-a schimbat, iar ea era la fel de frustrată.
În cele din urmă, s-a văzut nevoită să recunoască faţă de sine însăşi că spaţiul alocat de
Kerry pentru o relaţie romantică era limitat, fiind mult diferit de ceea ce înţelegea ea printr-o
legătură romantică. După ce şi-a luat rămas-bun de la el, nu a putut să nu se întrebe: „Cum am
putut fi atât de apropiaţi, şi totuşi atât de departe unul de altul?“
Dacă sunteţi implicat într-o relaţie cu o persoană care are multe dintre trăsăturile pe care le căutaţi la
un partener, dar nu puteţi fi împreună fiindcă persoana nu este disponibilă sau are o trăsătură
inacceptabilă pentru dumneavoastră, priviţi-o ca pe o reprezentare. O reprezentare este cineva care nu e
sufletul dumneavoastră pereche, dar care vă arată că (1) ştiţi ce anume doriţi; (2) există oameni care au
acele trăsături pe care le preţuiţi; şi (3) vă apropiaţi de împlinirea visului dumneavoastră. Deşi poate vă
simţiţi tentat să bombăniţi plin de furie şi să blestemaţi viaţa fiindcă îşi bate joc de dumneavoastră, veţi
progresa mult mai repede dacă veţi privi persoana în cauză nu ca pe un motiv de frustrare, ci ca pe un
vestitor al lucrurilor bune care urmează să vină.

ÎNCĂ O MICĂ AJUSTARE

Relaţiile sunt mai degrabă un proces decât un ţel; în mod constant regândiţi ceea ce doriţi într-o
relaţie şi de la un partener, pregătindu-vă astfel pentru rezultate mai bune. Oricât de scurtă, de lungă, de
bizară sau de reuşită ar fi o relaţie, atunci când se încheie rămâneţi cu o idee mai clar definită cu privire
la ceea ce vă doriţi, iar următoarea alegere pe care o veţi face va reflecta noile dumneavoastră criterii.
Chiar şi o singură întâlnire poate constitui un punct de cotitură în rafinarea alegerilor viitoare.
Dacă aţi fost într-o relaţie cu o persoană care v-a plăcut, dar nu era de fapt disponibilă, următorul
pas pe care trebuie să-l faceţi este să adăugaţi caracteristica lipsă în lista dumneavoastră de cerinţe în
privinţa partenerului ideal. În situaţia de mai sus, spre exemplu, Cindy ar adăuga „Munceşte rezonabil şi
are timp pentru a fi împreună.“ Apoi ar fi pe recepţie aşteptând persoane fără un telefon mobil implantat
în ureche, fără birou de lucru acasă şi fără navete de durată. Cu cât va şti mai exact ce îşi doreşte, cu atât
mai uşor şi mai rapid va atrage şi va recunoaşte situaţia visată.
Dar nu fiţi dezamăgit dacă ajungeţi frustrant de aproape de ceea ce căutaţi, ratând la milimetru; fiţi
mai degrabă entuziast, fiindcă sunteţi aproape de ţintă. C.Y. O’Connor a devenit cunoscut în Australia la
sfârşitul secolului al XIX-lea când a construit o conductă de apă de 530 de kilometri lungime, între Perth
şi Kalgoorlie. Mulţi l-au criticat pentru planul lui ieşit din comun şi, la fel ca numeroşi alţi mari
inventatori, a devenit motiv de batjocură. Când conducta a fost finalizată, în ziua marii inaugurări, mii de
oameni aşteptau cu nerăbdare să vină apa. Spre dezamăgirea lui O’Connor, din conductă s-au scurs doar
câteva picături. Din nefericire, a doua zi el s-a sinucis. Câteva zile mai târziu, apa a năvălit cu putere.
Dacă ar mai fi aşteptat încă puţin, inventatorul şi-ar fi văzut visul împlinit.
Şi dumneavoastră aţi putea fi la fel de aproape de relaţia ideală. Câţiva stropi de apă nu înseamnă,
probabil, eşecul planurilor dumneavoastră, ci avanpremiera reuşitei. Bucuraţi-vă de manifestarea
parţială, ea va duce la una integrală.

ŞANSE NUMEROASE

Una dintre cele mai seducătoare iluzii în domeniul relaţiilor romantice este părerea că aţi ratat unica
şansă considerabilă de a fi împreună cu persoana potrivită, iar acum aţi rămas în bătaia vântului,
condamnat să rătăciţi de-a pururi pe autostrada visurilor spulberate fiindcă aţi fost prea zevzec ca să
recunoaşteţi un lucru bun, pierzând astfel imensa oportunitate pe care aţi avut-o.
Vi se pare o imagine jalnică? Este. Deşi cei de la Hollywood şi rudele dumneavoastră îngrijorate ar
vrea să credeţi că există un singur Ales pentru dumneavoastră şi că, dacă îl rataţi, v-aţi ratat şansa vieţii,
ideea lor este una greşită şi nu merită discutată. „Şansele“ nu apar deloc întâmplător. Oportunităţile se
ivesc în număr direct proporţional cu disponibilitatea dumneavoastră de a le recunoaşte şi a le exploata.
Puteţi face orice din indiferent ce – şi atunci de ce să nu faceţi ceea ce vă doriţi?
Când sunteţi pregătit şi dispus să primiţi în viaţa dumneavoastră un partener excelent, acesta se va ivi
fără a fi nevoie să depuneţi mari eforturi. Dacă apare cineva care se dovedeşte că nu corespunde exact
profilului dorit şi dacă sunteţi cu adevărat pregătit, altcineva mai bun îşi va face apariţia. Statisticile sau
norocul nu au niciun rol; magia se află în dumneavoastră înşivă.

RITUALURI

Mulţi oameni se angajează în ritualuri complicate menite să-i ajute să-l atragă pe cel dorit în viaţa
lor. Aprind lumânări, scriu sau rostesc diverse afirmaţii, se roagă, consultă astrologi şi mediumuri,
alcătuiesc hărţi ale comorilor, apelează la agenţii matrimoniale, angajează peţitori, îşi cumpără lenjerie
nouă, cer ajutorul practicanţilor de voodoo şi – ca să vezi – citesc cărţi precum cea de faţă.
 Toate aceste trucuri pot da roade, şi, în multe cazuri, chiar dau. Dacă veţi înţelege cum anume
funcţionează, veţi obţine rezultate mai bune, în timp mai scurt. Ritualurile şi alte tehnici similare
funcţionează fiindcă ajută la formarea celor două ingrediente esenţiale pentru transpunerea în realitate a
oricărui obiectiv: convingerea şi intenţia. Dacă le aveţi pe ambele, nu puteţi pierde. Chiar dacă aveţi
una din belşug şi mai puţin din cealaltă, tot puteţi trece cu brio linia de sosire. Dacă însă amândouă sunt
slabe, veţi continua să rătăciţi în pustie, adică prin iadul întâlnirilor repetate şi infructuoase. Atunci când
rostiţi o afirmaţie sau alcătuiţi o hartă a comorilor, spre exemplu, stabiliţi o matrice mentală şi
emoţională a relaţiei pe care o căutaţi. Vă cufundaţi în esenţa şi energia obiectivului urmărit, iar astfel vă
sporeşte puterea de a-l atrage. Când atingeţi un anumit nivel al convingerii şi al intenţiei, universul
contribuie cu logistica. Dacă trebuie să faceţi ceva pentru a intra în legătură cu un partener, veţi şti ce
anume şi totul va decurge uşor şi plăcut. Dacă nu, relaxaţi-vă şi fiţi dumneavoastră înşivă, iar partenerul
dorit vă va găsi el. Am văzut acest principiu funcţionând de mii de ori, şi va funcţiona deopotrivă pentru
dumneavoastră, dacă îl veţi folosi.
Acum, iată şi versiunea de manual: Nu e nevoie să apelaţi la niciunul dintre aceste ritualuri şi
tehnici. Trebuie doar să fiţi deschis şi dispus şi să aveţi grijă ca rezistenţa să nu vă sufoce dorinţa. Dar –
şi aici e problema – dacă nu aţi obţinut încă rezultatele visate, poate că e necesar să faceţi ceva proactiv
(of, speram să izbutesc să termin cartea fără să folosesc acest cuvânt) pentru a vă ridica nivelul energetic
la o frecvenţă mai productivă. Şi aici intră în scenă ritualurile, consultanţii şi cărţile precum cea de faţă.
Toate vă ajută să vă aliniaţi mental şi emoţional nu cu trecutul, ci cu viziunea privind obiectivul vizat.
Astfel vi se va deschide în faţă un câmp de posibilităţi. Când veţi reuşi, va trebui să recunoaşteţi însă că
nu tehnicile în sine au asigurat rezultatul optim, ci dumneavoastră înşivă, cu ajutorul lor.

DIAVOL SAU ÎNGER?

Când relaţia dumneavoastră cu partenerul Aproape Perfect se sfârşeşte, poate că veţi fi tentat să-l
consideraţi un veritabil diavol fiindcă doar v-a ispitit, v-a fluturat reuşita pe la nas. Dar persoana în
cauză este mai degrabă un înger. Termenul în sine înseamnă „mesager“. Persoana cu care aproape că aţi
avut o relaţie perfectă v-a transmis un mesaj crucial: Există oameni care pot să vă facă fericit. Nu
renunţaţi! Perseveraţi până când obţineţi ceea ce doriţi.
În loc să aruncaţi cu săgeţi în partenerul Aproape Perfect, desenaţi o aură în jurul capului său şi
sărutaţi-l cu dragoste de rămas-bun. Fiţi mândru de dumneavoastră, fiindcă vă apropiaţi de genul de
partener pe care vi-l doriţi. Bun, deci acest din urmă partener era încă dependent de mama lui sau de
cumpărături; există însă alţii în lume fără obişnuinţe sau trăsături care riscă să-i descalifice, iar acum
radarul dumneavoastră este îndreptat spre ei.
Dacă „aproape“ că s-a întâmplat înseamnă că şi dumneavoastră aţi fost aproape gata. Iar asta e bine.
Acum continuaţi să vă pregătiţi până ce veţi fi gata cu adevărat. Experienţa cu reprezentarea vă poate
trece peste barieră, dirijându-vă spre un partener exact aşa cum vă place şi care va rămâne lângă
dumneavoastră.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Nu criticaţi relaţiile de tip „aproape perfect“, în schimb celebraţi-le ca pe reprezentări ale faptului
că sunteţi aproape de ţelul urmărit.
• Când identificaţi o trăsătură nedorită la un potenţial partener, folosiţi-vă de ea şi ajustaţi-vă lista
pentru ca, în relaţia următoare, să vă îndreptaţi spre opusul ei, dezirabil.
• „Şansele“ de a avea o relaţie cresc direct proporţional cu disponibilitatea şi dorinţa dumneavoastră
de a le recunoaşte când apar.
• Puteţi apela la ritualuri pentru a accelera procesul de legătură cu partenerul dorit. Trebuie doar să
recunoaşteţi că magia nu rezidă în ritualuri, ci în dumneavoastră înşivă.
• Consideraţi-l pe partenerul Aproape Perfect nu un diavol, ci un vestitor al lucrurilor bune care vă
aşteaptă în viitor.
 Motivul 6
VĂ MULŢUMIŢI CU FĂRÂMIŢE ŞI RATAŢI FESTINUL
Odată ce aveţi o relaţie funcţională, există mai multe niveluri ale satisfacţiei prin care puteţi
trece. Unele persoane se mulţumesc cu mai puţin decât şi-ar dori cu adevărat – şi decât ar putea
obţine. Altele intră în tipare comportamentale care maximizează tensiunile şi minimizează
bucuria. Dar nicio obişnuinţă nu este atât de adânc înrădăcinată încât să nu vă puteţi debarasa de
ea, deschizându-vă o altă cale, funcţională deopotrivă pentru dumneavoastră şi pentru partener.
 CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ

Următoarele capitole vă vor arăta cum:

• Să stabilizaţi sau să puneţi capăt unei relaţii cu întreruperi şi reluări.
• Să construiţi o relaţie sexuală care să vă împlinească la toate nivelurile.
• Să depăşiţi un tipar de genul „ceartă şi apoi sex“.
• Să permiteţi ca un partener să facă alegeri sănătoase pentru relaţie atunci când celălalt nu
se află într-o postură propice în acest sens.
 Iar reluări, iar întreruperi… Stop!

La trei luni după ce s-a îndrăgostit de Tom, Andi s-a mutat la el. N-a mai durat mult până ce
buba lor romantică s-a spart şi s-a transformat în conflict. Puternic afectat din punct de vedere
emoţional, Tom a venit la mine pentru consiliere. Eu l-am încurajat să reziste şi să facă tot
posibilul pentru a depăşi provocările apărute în faţa tânărului cuplu.
Cu timpul, relaţia a început să-l înnebunească tot mai rău. Ambii parteneri aveau
personalităţi dependente care alimentau conflictul. În cele din urmă, Tom mi-a mărturisit: „Nu
mai rezist. Am decis împreună cu Andi să ne despărţim.“ I-am spus că mi se pare o hotărâre
înţeleaptă.
O lună mai târziu, Andi l-a invitat pe Tom la o întâlnire pentru o discuţie finală, înainte ca
fiecare să-şi poată continua viaţa. A doua zi dimineaţă, Tom mi-a telefonat şi mi-a povestit:
„Am petrecut o seară minunată împreună cu Andi. Atât de bine am comunicat, încât am sfârşit
prin a face dragoste. Mi-am dat seama cât de mult mi-a lipsit, aşa că se mută din nou la mine.“
Am înţeles că Tom se hotărâse deja, astfel că i-am spus că mă bucur de întorsătura pe care au
luat-o lucrurile şi i-am urat numai bine.
Puteţi bănui ce s-a întâmplat mai departe: cei doi s-au bucurat de o lună de fericire, după
care problemele lor au ieşit iarăşi la iveală. O zi după aceea Tom era la mine în birou,
plimbându-se de colo-colo, plângându-se că relaţia lor nu era una sănătoasă şi că trebuie să-i
pună capăt. Am răspuns că, sincer, sunt de acord şi că aş vrea să-l văd într-o relaţie mai
mulţumitoare.
După încă o lună, Tom şi Andi erau din nou împreună, apoi iar despărţiţi şi iar împreună…
Acest tipar chinuitor s-a prelungit vreme de trei ani. Cu toate că atracţia dintre cei doi era toxică
la nivel fundamental, nimic din ceea ce i-am spus nu l-a convins pe Tom să rupă relaţia
definitiv. Stelele din privirea lui erau mai puternice decât cicatricile din inimă. În consecinţă,
am făcut tot posibilul pentru a-l susţine în deciziile lui, oricare ar fi fost acelea.
În cele din urmă, Tom a decis să se mute în celălalt capăt al ţării pentru a pune o distanţă cât
mai mare între el şi respectiva relaţie distructivă. Fără a se dezminţi, Andi i-a telefonat după
plecarea lui şi l-a invitat să revină. De data aceasta însă, răspunsul lui a fost un „nu“ hotărât.
Peste câteva luni, Tom a întâlnit o femeie împreună cu care şi-a construit o relaţie mult mai
sănătoasă şi mai stabilă, care în decursul anilor a devenit tot mai solidă.
 Relaţiile cu întreruperi şi reluări sunt exasperante. De obicei trenează vreme de ani şi niciunul dintre
parteneri nu se simte împlinit. Aceste cupluri pendulează între despărţiri tumultuoase şi reuniri pasionale,
neştiind niciodată cu certitudine dacă au doar trecut sau şi viitor. Între timp însă, ratează prezentul.
Problemele nerezolvate se întrepătrund şi se complică, fiind mai greu de descâlcit decât câinii atunci
când se împerechează sau se bat. Uneori nici măcar nu poţi spune care e deosebirea.
Ca prieten sau simplu observator, puteţi oferi sfaturi sincere şi înţelepte pentru a-l îndruma pe
„împricinat“ într-o direcţie mai bună. Dar cu excepţia cazului în care unul dintre ei sau amândoi sunt
dispuşi să asculte, sugestiile dumneavoastră vor cădea pe pământ sterp. De cele mai multe ori, ambii
parteneri sunt încăpăţânaţi şi (cu toate că n-ar recunoaşte acest lucru) savurează dramatismul situaţiei.
Aşa că, după ce aţi spus ce aţi avut de spus, faceţi un pas înapoi şi lăsaţi-i să se dumirească. În cele din
urmă o vor face – pe calea cea dificilă, poate, dar dacă aşa trebuie să se întâmple, aşa se va întâmpla.

FACTORUL TEAMĂ

Dacă dumneavoastră vă aflaţi într-o relaţie cu întreruperi şi reluări, poate că acceptaţi toată această
frustrare fiindcă vă temeţi să nu pierdeţi ceva ce numai acest partener vă poate oferi. Poate e vorba
despre sexul extraordinar sau siguranţa financiară, ori poate aveţi o imagine publică pe care doriţi s-o
păstraţi neatinsă. În plus, nu realizaţi cât de departe aţi deviat de la fericirea pe care o căutaţi. Sau dacă
realizaţi, nu conştientizaţi modul în care dumneavoastră înşivă contribuiţi la această rătăcire. Poate
credeţi că relaţiile trebuie să fie dificile şi că e nevoie de ani de muncă îndârjită pentru a ajunge la
armonie. Sau poate sunteţi de părere că orice fel de atenţie este mai bună decât ignorarea totală. Ori
sunteţi dependent de adrenalină şi aveţi nevoie de un anumit nivel de stimulare pentru a simţi că trăiţi.
Sau vă temeţi de intimitate şi rămâneţi în conflict pentru a o evita. Ori puneţi semnul egal între intimitate
şi conflict. Ori…
Dacă sunteţi prins într-un fel de montagne russe fără sfârşit, trebuie să recunoaşteţi câteva lucruri:
1. În ciuda ocazionalelor momente de fericire, relaţia nu este nici sănătoasă, nici funcţională.
2. Meritaţi altceva decât conflicte sau să vă petreceţi jumătate din viaţă hotărând dacă veţi fi sau nu
împreună.
3. Contribuiţi la prelungirea situaţiei dramatice participând la ea.
4. Aveţi dreptul şi capacitatea de a face o alegere limpede, capabilă să transforme acest tipar.
5. O relaţie mai fericită vă aşteaptă, dacă sunteţi dispus s-o cereţi.
În cadrul consilierii, Tom a dezvăluit temerile care îl ţineau blocat în respectiva situaţie. El
îmbătrânea şi nu se mai considera la fel de atrăgător ca înainte. Andi era mai tânără, mai sexi şi mai
charismatică. Dacă o pierdea, credea el, n-avea să mai găsească pe cineva dezirabil care să-l iubească.
Se simţea flatat să fie partenerul unei femei atât de plăcute şi era mândru să fie văzut cu ea. Andi avea, la
rândul ei, anumite probleme: era impulsionată de un sentiment al inadecvării. Provenea dintr-o familie
disfuncţională, cu un tată alcoolic, abuziv şi absent din punct de vedere emoţional. În Tom căuta senzaţia
de stabilitate şi siguranţă care îi lipsise în copilărie şi în relaţiile anterioare. Dacă el o părăsea, oare ce
avea să se întâmple cu ea?
Scenariul de mai sus sugerează că problema nu este partenerul şi nici relaţia în sine, ci teama şi lipsa
de respect de sine. Drumul dumneavoastră către libertate este trasat cu ajutorul răspunsurilor pe care le
veţi da la următoarele întrebări fundamentale:
• Ce teamă vă îndeamnă să continuaţi acest joc nefericit?
• Dacă nu v-ar fi teamă, ce anume aţi face altfel?
• Dacă aţi şti că meritaţi o relaţie mai sănătoasă, cum aţi proceda?
• Cum ar acţiona o persoană care s-ar iubi pe sine însăşi?
Dacă alegerile dumneavoastră în privinţa relaţiilor sunt motivate de frica de a pierde, trebuie să ştiţi
că aţi pierdut deja. Relaţia dumneavoastră este undeva departe de adevăratul rost al unei legături
romantice – acela de a oferi bucurie, creativitate, conexiune şi celebrare. Când veţi acţiona pornind de la
atuuri, nu de la autoprotecţie, vă veţi aminti cine aţi fost înainte de a permite inadecvării să preia frâiele.
Atunci calea dumneavoastră va fi clară, iar rezultatele vor fi altele. Pentru ca relaţia să se schimbe, mai
întâi va trebui ca schimbarea să survină în interiorul dumneavoastră. Dacă aşteptaţi ca partenerul să
treacă la acţiune înseamnă că vă bazaţi pe noroc. Dacă dumneavoastră faceţi pasul decisiv, dovediţi
inteligenţă.

PREZENŢA DUMNEAVOASTRĂ PASIONATĂ

Unele relaţii cu întreruperi şi reluări nu sunt foarte tumultuoase, ci doar familiare, comode şi
plictisitoare. Ambii parteneri intră într-o rutină lipsită de pasiune. Se întâlnesc
pentru o vreme, apoi renunţă, iar se întâlnesc, iar renunţă, şi tot aşa mai departe. Sau duc vieţi
separate, încearcă un timp să vadă cum e împreună, după care se retrag iar, fiecare pe scena lui. Practica
ar putea fi una sănătoasă, dacă fiecare partener s-ar simţi bine în viaţa sa separată şi de asemenea când e
împreună cu celălalt, dar majoritatea scenariilor de acest tip sunt periculos de lipsite de forţă vitală.
Ambii parteneri au multe gânduri şi sentimente pe care nu le împart cu celălalt şi nu acţionează asupra
lor. Astfel, avem două persoane prezente într-un mod mai degrabă fantomatic, iar relaţia lor nu este nici
pitorească, nici pasionată, ci ternă şi cenuşie – o tristă parodie a înflăcărării inerente iubirii.
Există un gol uriaş între noi, un gol care se tot umple cu toate lucrurile pe care nu ni
le spunem unul altuia.
Din filmul Domnul şi doamna Smith
O relaţie marcată de certuri serioase, sincere, ar fi preferabilă uneia caracterizate de familiar,
comoditate şi plictiseală. Conflictele mobilizează o forţă vitală care dintr-o relaţie plictisitoare lipseşte.
Când flacăra spiritului este redusă la o vagă pâlpâire, pericolul este mult mai mare decât atunci când
creşte la o vâlvătaie. Plictiseala este un semnal de alarmă la fel de serios precum nemulţumirile continue.
Dacă sunteţi plictisit în relaţie, luaţi măsuri în acest sens înainte ca relaţia să cadă în uitare.

E POSIBIL UN FINAL FERICIT?

În multe relaţii de tip întreruperi şi reluări, orice final ar fi fericit. Simplul fapt că ambii parteneri
renunţă la joc constituie o mişcare sănătoasă. Totuşi, există mai multe moduri în care ar putea evolua o
astfel de relaţie, în funcţie de ceea ce partenerii sunt pregătiţi să aleagă.
1. Scenariul ideal. Ambii parteneri decid că au trecut prin suficiente pendulări şi depun efortul
 interior necesar pentru armonizarea şi stabilizarea relaţiei. Poate că participă împreună la un
seminar de specialitate sau la şedinţe de consiliere şi amândoi au o sinceră dorinţă de a face ca
relaţia să funcţioneze, dorinţă urmată de acţiuni care oferă rezultate.
2. Scenariul eficient. Ambii parteneri decid că au trecut prin suficiente pendulări şi că relaţia nu le
este utilă şi probabil nici nu le va fi. Se despart rămânând prieteni şi se îndreaptă spre alte relaţii,
mai sănătoase.
3. Scenariul comun. Unul dintre parteneri decide că a trecut prin suficiente pendulări şi refuză să mai
alimenteze situaţia. Persoana respectivă pleacă, iar celălalt partener, încă absorbit în dramatism, îl
urmăreşte şi încearcă să-l menţină în dansul nefericit.
4. Scenariul nedorit. Unul sau ambii parteneri decid să renunţe, dar de asemenea unul sau ambii
devin anxioşi şi timp îndelungat se întreabă dacă nu cumva ar trebui să se reunească, reducând
astfel calitatea viitoarelor relaţii.
De multe ori, atunci când părăsesc o relaţie tumultuoasă, cu întreruperi şi reluări, oamenii ajung în
situaţii mai stabile. Cea prin care au trecut le-a conferit deopotrivă dorinţa şi energia necesare
schimbării. În acest caz, puteţi considera relaţia încheiată un punct pozitiv în imaginea de ansamblu a
vieţii dumneavoastră romantice. Uneori este nevoie de timp şi de o experienţă considerabilă pentru a
avea acces la o legătură de succes. Iar atunci când veţi avea una, va fi cu atât mai plăcută, ţinând seama
de contrastul cu ceea ce a precedat-o. De aceea, puteţi privi experienţa prin care aţi trecut ca pe un
adevărat prieten.
Nu sunteţi un cerşetor la banchetul vieţii. Sunteţi oaspetele de onoare.
EMMANUEL (PAT RODEGAST)

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Recunoaşteţi frustrarea sau exasperarea cauzată de o relaţie de tip întreruperi şi reluări.

• Întrebaţi-vă ce temeri guvernează apartenenţa dumneavoastră la relaţie, ce anume aţi face dacă nu
v-ar fi teamă şi faceţi lucrurile respective.
• Exprimaţi-vă sincer faţă de partener şi aveţi încredere că astfel vă pavaţi calea către o relaţie mai
bună.
• Refuzaţi să deveniţi plictisit şi animaţi-vă viaţa mobilizându-vă pasiunea.
• Folosiţi o relaţie nefuncţională ca pe un factor de motivare pentru schimbarea pe care o doriţi.
 Când relaţia sexuală se concretizează

Carla a fost educată într-o credinţă religioasă care impunea judecăţi stricte asupra vieţii
sexuale. La maturitate, când a devenit activă sexual, avea intense sentimente de vinovăţie. Era o
femeie pasională şi îşi iubea prietenul, dar de obicei se simţea vinovată după ce făceau sex. De
fapt, cu cât îi plăcea mai mult, cu atât mai rău se simţea.
În şedinţa noastră de consiliere, mi-a vorbit despre viaţa intimă alături de prietenul ei.
– Uneori, după-amiază, ne dedăm la o aţipeală activă, mi-a explicat ea.
– O aţipeală activă? am întrebat, încercând să înţeleg.
Un zâmbet timid i-a apărut pe faţă.
– Ştii tu…
– Vrei să spui sex?
– Da, aşa e, a răspuns ea, roşind. Ştii tu…
Am fost uluit. Carla era o femeie atrăgătoare de treizeci şi patru de ani, cu o carieră
profesională, inteligentă şi sufletistă. Dar când venea vorba despre sex, la nivel emoţional avea
doar zece ani.
Ea este un exemplu extrem, reprezentativ pentru numeroşi oameni care au un fel de pată
oarbă în privinţa sexului. Vor să îl practice şi le place, dar le vine greu să se deschidă complet
în faţa unui partener sexual. Sau trec în celălalt capăt al spectrului şi folosesc sexul ca pe un
înlocuitor al dragostei, nicidecum ca pe o punte spre ea. Ori comunică foarte greu pe acest
subiect.
Eu le explic că temerile sau regretele de natură sexuală nu reprezintă probleme, ci
oportunităţi de a deschide uşi neîncuiate spre încăperi ascunse în care zac bogăţii extraordinare.
Acolo pot avea acces la uniunea sacră dintre spirit şi pasiune.
Multe persoane nu au probleme în relaţii, până când apare pe tapet chestiunea sexului. Sau se
cufundă în el înainte de a-şi cunoaşte cu adevărat partenerul, iar lucrurile iau întorsături bizare. Chiar
dacă vi se pare că vă cunoaşteţi partenerul, lucrurile tot pot lua înfăţişări ciudate. Dar această bizarerie –
la fel ca plăcerea şi farmecul – rezidă mai cu seamă la nivelul minţii, decât al organelor genitale; prin
urmare, dacă vreţi o schimbare în viaţa sexuală, trebuie s-o operaţi nu acolo jos, între picioare, ci acolo
sus, între urechi. Cineva spunea că sexul este acel lucru care îţi ia cel mai puţin timp şi te duce în cele
mai de durată necazuri. Dar aşa trebuie să fie oare? Nu putem face aşa încât sexul să dureze mai mult şi
să ne ofere plăceri de cea mai mare durată?

SEXUL, UN „BILET“ SPRE O RELAŢIE DE COŞMAR

Viaţa sexuală pe care o duceţi este unică şi la fel de specială ca propria persoană şi nu poate fi
dictată sau guvernată de altcineva din afară. Societatea, religia, părinţii şi semenii au tot felul de idei
despre sex – unele aplicabile dumneavoastră înşivă, altele nu. Din moment ce dumneavoastră sunteţi cel
care trebuie să trăiască cu propriiile decizii, trebuie să puteţi avea încredere în viaţa sexuală pe care
singur o alegeţi. Cu cine faceţi sex, cât de des şi cum – toate acestea sunt chestiuni strict personale.
Întrebarea pe care nu trebuie s-o ocoliţi în acest domeniu este următoarea: Atitudinea mea faţă de sex îmi
îmbunătăţeşte sau îmi înrăutăţeşte calitatea vieţii? Dacă vă sporeşte bucuria de a trăi şi forţa vitală,
continuaţi la fel. Dacă nu, schimbaţi ceva.
PRINCIPALELE ZECE MODURI ÎN CARE VIAŢA SEXUALĂ POATE DUCE LA
RELAŢII DE COŞMAR
1. Folosiţi întâlnirile romantice ca pe o scuză să faceţi sex (în general, valabil pentru bărbaţi).
2. Folosiţi sexul ca pe o scuză pentru a avea întâlniri romantice (în general valabil pentru femei).
3. Apelaţi la sex ca la un substitut pentru intimitate sau pentru confruntarea cu probleme neplăcute
în relaţie.
4. Folosiţi sexul ca pe un instrument de manipulare pentru a obţine ceea ce doriţi (de pildă să urcaţi
pe scara ierarhică în industria divertismentului).
5. Refuzaţi sexul ca pe un instrument de manipulare pentru a obţine ceea ce doriţi.
6. Lăsaţi sentimentele de vinovăţie să vă împiedice să savuraţi viaţa sexuală.
7. Amânaţi partida de sex atunci când de fapt aţi vrea s-o faceţi.
8. Faceţi sex atunci când aţi prefera să renunţaţi.
9. Faceţi sex fără să aveţi chef, sex promiscuu sau aveţi aventuri de o noapte pentru a evita frica de
intimitate.
10. Rămâneţi însărcinată sau, dacă sunteţi bărbat, lăsaţi o femeie însărcinată înainte de a vă gândi
la implicaţii sau înainte ca ambii parteneri să fi convenit în acest sens.

SEXUL, UN „BILET“ SPRE EVADAREA DINTR-O RELAŢIE DE COŞMAR

Există numai trei motive serioase pentru a face sex. Nu săriţi în pat, dacă nu le aveţi.
1. Plăcerea.
2. Legătura cu partenerul, la nivel sentimental, sufletesc, spiritual sau intim.
3. Procreare.
Puteţi aranja aceste motive în ce ordine doriţi sau le puteţi combina, dar ele rămân chei esenţiale
către o viaţă sexuală împlinită. Dacă, însă, constataţi că sunteţi prins într-una dintre cele zece capcane
menţionate, iată instrumentele pentru a vă elibera:
1. Autenticitatea. Onestitatea faţă de dumneavoastră înşivă este mai importantă decât ideile oricui
altcuiva despre ce ar trebui şi n-ar trebui să faceţi în aşternut. Multe dintre regulile pe care oamenii
 le născocesc în privinţa sexului sunt de-a dreptul aiurite. Ayatollahul Khomeini le-a spus adepţilor
săi: „Bărbatul poate face sex cu animale precum oaia, cămila, vaca şi aşa mai departe. Numai că
trebuie să ucidă animalul după orgasm. Şi nu trebuie să vândă carnea lui oamenilor din sat; dacă o
vând însă celor din satul vecin, e bine.“ Oricât de ridicol ar părea sfatul de mai sus, unele dintre
lucrurile pe care le-aţi aflat despre sex – şi pe care le-aţi respectat – sunt la fel de nebuneşti. A trăi
în pace cu tine însuţi este normal; a trăi în conflict cu propria-ţi persoană este o nebunie.
2. Comunicarea sinceră. Cu cât sunteţi mai sincer cu partenerul privind ceea ce simţiţi şi ceea ce
doriţi, cu atât veţi avea o viaţă sexuală mai bună. Orice formă de înşelătorie, secretomanie sau
manipulare se va repercuta asupra dumneavoastră. Dacă vreţi să stabiliţi o relaţie sexuală sau s-o
îmbunătăţiţi pe cea existentă, vorbiţi despre ceea ce vă place şi ce nu vă place. Exprimarea sinceră
vă va duce pe amândoi mai departe decât v-ar duce simpla citire a gândurilor.
3. Conexiunea. Sigur că săruturile, atingerile şi hârjonelile sunt foarte plăcute, dar cea mai plăcută
este conexiunea. Amabilitatea, respectul şi aprecierea vă vor duce viaţa sexuală pe culmi mai înalte
decât orice senzaţii fizice. Fiindcă în esenţă suntem fiinţe spirituale, calitatea oricărei experienţe
este determinată de spiritul în care ne ducem viaţa. Iar sexul nu face excepţie. Spiritualizaţi-vă viaţa
sexuală făcând dragoste cu persoana aflată în trupul respectiv. Îmbrăţişaţi-vă partenerul cu
voluptate şi veţi savura orgasmul la multiple niveluri simultan.

TIMPUL POTRIVIT

La cât timp după ce aţi cunoscut o persoană ar trebui să faceţi sex? Eu nu recomand să săriţi în pat
imediat. Uneori o astfel de abordare funcţionează, dar deseori nu, din următoarele motive:
1. Nu ştiţi bine cu cine vă „încurcaţi“. Mai degrabă percepeţi propriile dumneavoastră iluzii cu
privire la persoana respectivă, decât ceea ce este ea în realitate. Cu toţii ne pricepem să ţesem
poveşti despre oameni, în funcţie de felul în care am dori noi să fie, şi foarte puţine dintre ele sunt
adevărate. Un timp de calitate petrecut împreună cu eventualul partener înainte de a sări în aşternut
vă conferă posibilitatea de a lua decizii înţelepte în această privinţă. Dacă respectivul este minunat,
veţi constata asta; dacă e un ticălos, veţi afla de asemenea. Dacă însă partenerul nu vrea să aştepte
şi vă presează, aveţi încă un motiv pentru a nu vă grăbi. O bună relaţie rezistă la testul sexului
amânat.
2. Intimitatea sexuală aduce pe tapet unele chestiuni pentru a căror abordare este necesară existenţa
unei relaţii. Multe femei pun semnul egal între sex şi dragoste, şi, dacă se culcă cu un bărbat,
consideră că au o relaţie stabilă. Mulţi bărbaţi însă vor doar să se distreze şi nu se gândesc prea
mult la viitor. În cazul în care unul dintre dumneavoastră a fost abuzat sexual în copilărie sau în
trecutul apropiat, atunci când sexualitatea este stimulată, sentimente profunde ies la iveală. Dacă
există deja o bază afectivă şi devotament reciproc, aveţi şanse mai mari de a vă gestiona
sentimentele şi aşteptările, comparativ cu situaţia în care abia dacă vă cunoaşteţi.
Să nu faci sex, amice. Asta duce la sărutări şi nu peste mult timp va trebui să începi
să şi vorbeşti cu tipa.
STEVE MARTIN
 Aşadar, discutaţi puţin cu sine înainte de a cere o cameră la motel. Ceva în interiorul dumneavoastră
ştie. Puteţi primi undă verde, roşie sau galbenă. Urmăriţi indiciile şi aveţi grijă de propria persoană.

VIBRAŢII POZITIVE

Sex de unul singur? Există momente în care mâna de ajutor pe care o căutaţi se află la capătul
propriului dumneavoastră braţ. Deşi numeroase autorităţi şi religii interzic masturbarea, mulţi dintre cei
care au dictat regulile respective erau foarte versaţi în domeniu. Preşedintele american Bill Clinton a
concediat-o pe şefa serviciului de sănătate publică, Joycelyn Elders, când aceasta a declarat că
masturbarea ar putea fi un gest natural. (Sunt sigur că decizia preşedintelui a fost una politică, nu
personală.) Cunosc o femeie care s-a simţit vinovată din cauza masturbării până când a decis că este o
modalitate minunată de a se iubi pe sine însăşi. Făcea o baie caldă, aşeza lumânări parfumate în jur,
punea o muzică plăcută şi se mângâia aşa cum ar fi făcut-o un iubit. Uneori, cel mai bun partener vă
sunteţi dumneavoastră înşivă.
Masturbarea nu mai este sănătoasă atunci când devine un substitut al unei relaţii sexuale sănătoase,
cu o altă persoană. Dacă masturbarea este singura dumneavoastră cale de manifestare sexuală, fără
legătură cu o altă fiinţă umană, poate că a venit timpul să analizaţi unele chestiuni care, odată înţelese, vă
vor oferi o răsplată mult mai mare decât izolarea în care trăiţi. Întrebaţi-vă de ce anume vă temeţi în
relaţia cu un partener şi nu vă deranjează în „relaţia“ cu dumneavoastră înşivă. Dacă puteţi depăşi teama
respectivă şi să permiteţi cuiva să pătrundă în inima şi în patul dumneavoastră, plăcerea resimţită va fi
dublă.

ÎNTOARCEREA LA INOCENŢĂ

Există, fireşte, numeroase cărţi despre cele mai bune tehnici sexuale (le puteţi recunoaşte uşor pe
rafturile librăriilor, după copertele cu colţuri îndoite), însă vă pot oferi şi eu un mic sumar al lucrurilor
pe care e bine să le ştiţi.
Ştiţi deja cum să fiţi un amant desăvârşit, să oferiţi
şi să primiţi bucurie şi plăceri intense în dragoste.
Aveţi încredere în instinctele dumneavoastră,
faceţi ceea ce vă vine în mod firesc
şi evitaţi ceea ce nu vi se pare plăcut.

John Perkins, un american care a trăit mulţi ani în tribul primitiv Shuar dintr-o regiune izolată a
pădurilor tropicale din Ecuador, a descoperit că membrii acestuia au o atitudine sănătoasă, jucăuşă şi din
multe puncte de vedere iluminată în privinţa sexului. Lipsiţi de inhibiţii şi obsesii, ei şi-au rafinat
practicile sexuale până la nivelul unei arte şi al unei ştiinţe totodată. Spre exemplu, indigenii Shuar fac
dragoste numai sub cerul liber. Ei consideră că astfel le sporeşte sentimentul de unitate cu universul şi cu
partenerul lor. De asemenea, practică un sofisticat sistem ca un fel de Kama Sutra, în care vârstnicii îi
învaţă pe cei tineri secretele dragostei într-un mod plin de respect şi de delicateţe. Cu timpul, John a
constatat că gazdele sale au vieţi sexuale mult mai fericite decât numeroşi occidentali.
Într-o zi, mai mulţi băştinaşi l-au întrebat:
– Cum învaţă oamenii de la tine de acasă despre dragoste?
 – Păi, le-a răspuns el ezitant, doi copii de vreo cincisprezece ani îşi găsesc drumul spre bancheta din
spate a unei maşini şi acolo se descurcă ei.
– Doamne, au exclamat bătrânii tribului, sideraţi. Ce primitiv!
Deci cu toate că societatea noastră a ajuns pe culmile progresului tehnologic, din punct de vedere
sexual suntem încă la grădiniţă. Am putea beneficia deci de câteva lecţii oferite de culturile „primitive“,
care se bucură încă de inocenţa pe care noi am pierdut-o când ne-am dezvoltat intelectul în detrimentul
inimii. S-ar părea, prin urmare, că nu spaţiul este „ultima frontieră“, ci dormitorul propriu.
Desigur, aş putea scrie mult mai mult despre sex, dar dacă sunt aplicate înţelept, adevărurile simple
prezentate aici pot soluţiona o gamă largă de probleme, dovedindu-se eficiente acolo unde strategii mai
complicate au dat greş. Sexul este cea mai firească experienţă din lume, însă noi am încărcat-o cu
judecăţi, temeri, convingeri şi interdicţii din cauza cărora ne simţim singuri şi izolaţi, în loc să avem
senzaţia de conexiune şi energie. Viaţa sexuală este sacră şi personală. Atunci când veţi găsi încrederea
necesară pentru a o trăi aşa cum dumneavoastră alegeţi, veţi reveni la matcă.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Lăsaţi ca viaţa sexuală să fie o expresie a adevăratelor dumneavoastră alegeri şi dorinţe,

independent de ceea ce v-au spus alţii că trebuie să faceţi.
• Autenticitatea, comunicarea şi focalizarea asupra legăturii sunt cele trei instrumente importante de
care dispuneţi pentru a soluţiona problemele sexuale şi de a avea experienţe de gen care să vă
împlinească.
• Aşteptaţi să vă cunoaşteţi partenerul înainte de a sări în pat cu el. Asiguraţi-vă că faceţi sex cu o
persoană reală, nu cu ce vă imaginaţi dumneavoastră despre ea.
• Masturbarea poate fi o exprimare sexuală sănătoasă ori nu, în funcţie de gradul în care vă oferă o
mai bună relaţie cu dumneavoastră înşivă sau vă distanţează de alţii.
• Priviţi-vă viaţa sexuală prin ochii inocenţei şi aveţi încredere în instincte.
 Merită să te cerţi pentru sexul de împăcare?

Joey şi Ashleigh se simţeau foarte bine în pat. Plină de pasiune, viaţa lor sexuală depăşea
tot ce trăiseră amândoi înainte cu ceilalţi parteneri şi uneori petreceau câte un întreg sfârşit de
săptămână în pat.
După o vreme, Joey s-a mutat la Ashleigh şi cei doi s-au declarat un cuplu. Erau mândri să
fie văzuţi împreună, iar prietenii au remarcat îmbujorarea din obrajii lor.
Curând însă, cei doi au început să se ciorovăiască, la început din motive mărunte, apoi pe
chestiuni tot mai importante. Joey tindea să fie posesiv şi, cu cât devenea mai solicitant, cu atât
Ashleigh se enerva mai tare. La rândul lui, Joey era iritat de amplele ei schimbări de dispoziţie.
Cu timpul, pasiunea lor s-a transformat în ostilitate declarată, iar conflictul a devenit chestiunea
la ordinea zilei.
Apoi s-a conturat un tipar: exact în momentul în care lucrurile se încingeau rău şi cei doi
erau gata să-şi sară la gât unul altuia, unul dintre ei iniţia o partidă de sex – unicul teren pe care
se simţeau mereu interconectaţi. Pentru câteva clipe, uitau de dispute şi se contopeau în plăcerea
senzuală.
Armonia domnea timp de câteva zile, ambii simţindu-se relaxaţi şi iubitori. Apoi, cu
precizie de ceas, problemele reapăreau, iar certurile reîncepeau, intensificându-se până ce, zile
sau săptămâni mai târziu, conflictele se încheiau din nou în pat.
Unele animale, precum rinocerii, au bizare obiceiuri de împerechere. Masculul şi femela se luptă
aproape de moarte şi, dacă supravieţuiesc, se împerechează. Nu prea departe în junglă, insecta-călugăriţă
nu poate copula câtă vreme are capul ataşat de trup; femela iniţiază sexul decapitându-l pe mascul. Dacă
aceste comportamente vă amintesc de nişte persoane cunoscute, citiţi mai departe.
Există veşti bune şi veşti nu tocmai bune în privinţa sindromului rinocerilor. Vestea cea bună este
aceea că, dacă aveţi o relaţie sexuală intensă, e bine. Focul pasiunii arde viu şi vă energizează. Dumnezeu
a creat sexul savuros cu un motiv anume, iar dacă dumneavoastră aveţi parte de el, sunteţi un norocos.
Vestea cea rea este că, dacă imitaţi rinocerii, înseamnă că v-aţi „programat“ pentru o viaţă de
conflict în schimbul câtorva clipe de deliciu. Acest procedeu nu are nicio legătură cu dragostea şi nu
trebuie confundat cu intimitatea. Dacă aveţi nevoie de lupte pentru a savura sexul, vă pierdeţi timpul, cu
excepţia celui alocat activităţilor în pat.
Există numeroase motive psihologice pentru care partenerii se rănesc între ei vreme îndelungată, ca
preludiu al unei partide de sex: furia latentă, resentimentele la adresa sexului opus, o nevoie
sadomasochistă de a pedepsi sau a fi pedepsit; convingerea că plăcerile intense necesită suferinţe intense;
imitarea unui tipar văzut la părinţi; dependenţa de dramatism, de sex sau de ambele; manipulările pentru a
păstra controlul asupra partenerului; valul de adrenalină stârnit de riscul apropiat al pierderii
partenerului şi apoi reatragerea lui etc. Nu vom aborda aici probleme de patologie, care trebuie lăsate în
seama psihoterapeuţilor, ci ne vom axa pe modalităţile de a reveni la normal:
1. Recunoaşteţi tiparul. Multe cupluri urmează tiparul prezentat mai sus fără a-şi da seama că el se
repetă aidoma unui disc defect. Respectivele persoane cred că aşa sunt, pur şi simplu, relaţiile.
Fals! Dar, dacă asta este tot ce aţi văzut şi aţi trăit până acum, este posibil să nici nu recunoaşteţi
existenţa altor opţiuni.
2. Remarcaţi contrastul dintre cât de bine vă simţiţi când sunteţi în legătură emoţională cu partenerul
şi cât de neplăcut este când vă aflaţi pe poziţii divergente. Când sunteţi supărat, nivelul energetic
scade, inima vi se închide şi vă simţiţi izolat, iritabil şi descentrat. Urât! Când sunteţi pe aceeaşi
lungime de undă cu partenerul, sunteţi deschis, energic şi creativ. Vă priviţi partenerul cu
generozitate şi căutaţi moduri de a vă exprima dragostea pentru el. Credeţi că există ceva mai bun
decât atât?
3. Stabiliţi un semnal convenit anterior pentru a întrerupe tiparul când acesta se manifestă. Aşa
cum am sugerat anterior pentru persoanele care hiper-analizează, conveniţi într-o clipă de linişte un
gest pe care unul dintre dumneavoastră să-l faceţi atunci când vă daţi seama că aţi căzut iar în rutina
certurilor. Dacă dumneavoastră sau partenerul schiţează gestul respectiv, fiecare se retrage pentru a
sta douăzeci de minute singur. Sau vă opriţi împreună, păstraţi tăcerea şi respiraţi adânc de cinci
ori. Veţi constata cu uimire cât de uşor puteţi opri desfăşurarea unui tipar în acţiune cu un singur
moment de conştientizare.
4. Găsiţi modalităţi de a savura o legătură pasională chiar şi atunci când nu sunteţi împreună în
pat. Continuaţi cu partidele de sex excelente, dar nu vă bazaţi exclusiv pe ele pentru a vă simţi bine.
Sexul este doar un domeniu dintre multe altele în care partenerii îşi pot oferi reciproc plăcere.
Puteţi face dragoste cu ajutorul cuvintelor bine alese; cu atingeri delicate; în joacă; împărtăşind
pasiuni comune precum muzica, dansul, artele, filmele; cu o cină romantică, citindu-vă unul altuia
sau cu un zâmbet într-un moment potrivit. Există milioane de posibilităţi de creare a unei atmosfere
de pasională atractivitate în lipsa orgasmului fizic. Străvechea artă a sexului tantric îi învaţă pe cei
doi parteneri cum să menţină o relaţie orgasmică fără a depinde de climaxul sexual. Vă puteţi
transforma întreaga viaţă într-o aventură a dragostei care nu vă va îndepărta de sexul fizic, ci
dimpotrivă, îl va îmbunătăţi.
5. Consultaţi un specialist, separat sau împreună. Analizarea problemelor din cuplu în prezenţa
unui profesionist poate transmuta energia care vă ţine în conflict, contribuind la apropierea
reciprocă şi oferindu-vă instrumentele de a accede la un nou nivel. Într-un cadru sănătos, puteţi
învăţa cum să vă apreciaţi partenerul nu doar ca pe un salvator sexual, ci ca pe un excelent
colaborator în procesul de învăţare.
 STĂPÂNIŢI-VĂ PATIMA

Dacă sunteţi prizonierul sindromului certuri, certuri, certuri şi sex, înseamnă că aveţi multă energie
căreia să-i faceţi faţă şi că vă aflaţi într-o situaţie mult mai bună decât cuplurile care se plictisesc de
moarte. Folosiţi-vă energia pentru a vă petrece timpul împreună în moduri mai productive. Când a văzut
prima dată Cascada Niagara, omul de ştiinţă şi misticul Nikola Tesla a perceput-o nu doar ca pe un torent
năvalnic, ci şi ca pe o infinită sursă de energie ce ar putea fi utilizată mai eficient. Astfel, a dezvoltat
reţelele de curent alternative, care alimentează astăzi întreaga lume.
În mod similar, şi dumneavoastră puteţi transfera energia pe care o irosiţi certându-vă, reinvestind-o
în încercarea de a vă simţi bine mai des. Ţineţi seama de următoarea constatare ştiinţifică: dacă aţi ţipa
timp de opt ani, şapte luni şi şase zile, aţi produce suficientă energie sonoră pentru a încălzi o ceaşcă de
cafea. În ceea ce mă priveşte, o ceaşcă de cafea nu merită atâta tevatură. Există alte modalităţi pentru a o
obţine, fără să vă forţaţi un timp atât de îndelungat. Aţi putea dirija toată acea energie pentru a face
diverse lucruri care să vă aducă plăcere, nu conflicte.
Aşa stau lucrurile şi cu sindromul rinocerului. Priviţi pasiunea pe care o găsiţi în dormitor nu ca pe o
eliberare din război, ci ca un model al simţirilor pe care le puteţi avea împreună în afara dormitorului şi
mult mai des. Atunci sexul de împăcare va deveni un sex de conştientizare şi veţi fi împlinit.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Recunoaşteţi tiparul de certuri, certuri, certuri… şi sex.

• Evaluaţi contrastul evident dintre costuri şi răsplată.
• Luaţi în calcul posibilitatea de a vă bucura de sex fără a vă certa înainte.
• Conveniţi asupra unui semnal care să întrerupă tiparul în acţiune şi folosiţi-l.
• Găsiţi modalităţi de a redirija energia conflictuală spre fapte pătimaşe în afara dormitorului.
 Lasă-l să conducă pe cel care se teme mai puţin

Eddie şi Thomas au sosit la hotelul din St Barts după o lungă şi aprigă ceartă. Aşteptau
prima lor vacanţă împreună de luni bune şi ambii erau deopotrivă incitaţi şi neliniştiţi. Eddie
nutrea speranţe mari privind noua lor relaţie şi voia ca totul să fie bine.
Când au ajuns la recepţie, funcţionarul i-a informat că hotelul nu avea nicio rezervare pe
numele lor. În general iritabilă, Eddie s-a enervat şi i-a arătat notiţele sale privind rezervarea.
Recepţionerul tot nu a găsit nimic, astfel că a urmat o discuţie aprinsă, care a degenerat,
transformându-se într-o ceartă în gura mare.
Mai calm decât partenera lui, Thomas a privit totul un timp, după care i-a întrerupt:
– Scuzaţi-mă, indiferent ce s-a întâmplat cu rezervarea iniţială, aveţi acum o cameră
disponibilă pentru noi?
Eddie şi recepţionerul s-au oprit brusc, amândoi părând oarecum frapaţi. Funcţionarul a
căutat câteva clipe în computer şi a răspuns:
– Da, avem.
– Foarte bine, a replicat Thomas. O luăm.
Cinci minute mai târziu, tinerii erau în camera lor. Dacă nu ar fi fost intervenţia calmă a lui
Thomas, ceilalţi doi poate că s-ar mai certa şi acum la recepţie.
Când un cuplu se confruntă cu o situaţie incertă sau problematică, probabil că un partener este mai
calm, iar celălalt mai agitat. Într-un astfel de moment, cel calm se află în poziţia cea mai potrivită pentru a
lua o decizie corectă. Orice enervare izvorăşte din teamă, aşa că vă puteţi baza pe maxima care îndeamnă
„Lasă-l să peria conducerea pe cel care se teme mai puţin.“
Cu timpul, dumneavoastră şi partenerul veţi trece când unul, când celălalt în postura celui care se
teme cel mai puţin. Uneori dumneavoastră veţi gândi mai limpede, alteori partenerul va avea mintea mai
clară. Îndată ce vă daţi seama care dintre dumneavoastră este mai calm în momentul respectiv, puteţi
spune: „Eu sunt foarte iritat în privinţa asta, aşa că poate ar trebui să dai tu telefonul acela.“ Sau „Îmi pari
cam supărat; ai vrea să vorbesc eu în locul tău?“ Dacă aveţi încredere în acest principiu şi acţionaţi pe
baza lui, vă veţi scuti de multe necazuri şi veţi înregistra succese mai mari.
Referindu-se la relaţii, lucrarea Curs în miracole sugerează că sunteţi în siguranţă atât timp cât unul
dintre dumneavoastră îşi păstrează raţiunea în orice moment. Dacă partenerul este iritat, iar
dumneavoastră rămâneţi calm, sunteţi în siguranţă. Dacă dumneavoastră sunteţi anxios, iar partenerul are
mintea limpede, sunteţi în siguranţă. Dar dacă amândoi vă pierdeţi cu firea concomitent, vă aflaţi într-o
poziţie dificilă pentru a interacţiona atât reciproc, cât şi cu altcineva. Într-un astfel de moment, cea mai
bună soluţie este aceea de a vă opri, a respira adânc şi a face tot posibilul pentru a reveni la starea de
normalitate. Apoi, când cel puţin unul dintre dumneavoastră şi-a recăpătat calmul, reveniţi la problema în
chestiune şi luaţi decizii înţelepte.

SUFERINŢA PARTENERILOR DE MILĂ

Scopul unei relaţii este acela de a scoate la iveală şi a consolida calităţile fiecărui partener. Unele
cupluri, însă, folosesc relaţia pentru a-şi consolida, dimpotrivă, limitările sau sentimentul de victimizare,
devenind „parteneri de milă“ prin acceptarea reciprocă a defectelor. Astfel nu faceţi decât să afirmaţi sau
să perpetuaţi problemele pe care le-aţi fi putut evita, dacă măcar unul dintre dumneavoastră ar fi rămas
stăpân pe sine.
Tony şi Beth, spre exemplu, s-au întâlnit la un seminar pe probleme de sănătate. Ambii aveau
afecţiuni cronice şi nu-i îndrăgeau câtuşi de puţin pe medici. Au descoperit că au multe subiecte de
discuţie, îndeosebi despre suferinţele, durerile şi experienţele lor oribile în ceea ce priveşte cadrele
medicale. De asemenea, erau ecologişti devotaţi, oripilaţi de atrocităţile comise împotriva naturii de
oamenii lipsiţi de scrupule.
Cei doi au început să se întâlnească şi în cele din urmă s-au căsătorit. Conversaţiile lor se axau în
majoritate asupra problemelor de sănătate, care niciodată nu păreau să se amelioreze, şi asupra ecologiei,
care părea să se dezintegreze treptat. Tony şi Beth s-au alăturat unui număr mare de organizaţii de protest,
care le împărtăşeau sentimentele de revoltă. Orice ar fi făcut, tinerii soţi păreau să fie limitaţi de
persoane şi de circumstanţe exterioare, care nu făceau decât să le alimenteze furia şi dispreţul.
Deşi aveau intenţii bune şi voiau cu sinceritate să se simtă mai bine şi să amelioreze calitatea
mediului, Tony şi Beth nu şi-au dat seama că acea concentrare constantă asupra problemelor respective îi
menţinea prizonieri ai dificultăţilor pe care încercau să le remedieze. Acele lucruri cărora le acordaţi
atenţie sporesc, iar cele cu care vă declaraţi de acord devin realitatea dumneavoastră (percepută).
Focalizarea continuă asupra deficienţelor nu face altceva decât să agraveze situaţia. Unirea împotriva
unui inamic comun nu vă întăreşte, ci în final vă slăbeşte. Atitudinea este cea care stabileşte
circumstanţele, astfel că, dacă doriţi să vă schimbaţi viaţa sau lumea, trebuie să începeţi prin a vă
schimba atitudinea.
Cea mai potrivită modalitate de a vă ajuta partenerul este aceea de a nu vă arăta de acord cu limitele
sale, adică de a-i susţine potenţialul. Dacă el crede că este neputincios în faţa unor forţe aflate dincolo de
posibilitatea sa de control, iar dumneavoastră vă declaraţi de aceeaşi părere, îi faceţi un rău mai mare
decât v-aţi putea imagina. Dacă el, prin convingerile sale, se duce spre iad, iar dumneavoastră îl însoţiţi
acolo, vă veţi prăji amândoi. Rămâneţi însă la suprafaţă şi întindeţi-i partenerului o mână de ajutor, şi
amândoi veţi fi liberi.

FOLOSIŢI-VĂ DE INSULTE

O formă uzuală de parteneriat de milă este aceea în care partenerii se arată de acord în privinţa
injuriilor sau jignirilor aduse de alte cupluri sau de alte persoane. Poate că sunteţi răniţi de prieteni
comuni care spun lucruri neplăcute, care nu vă întorc serviciile, abuzează de încrederea dumneavoastră
sau nu vă includ în activităţile lor. „Îţi vine să crezi că nu ne-au invitat la petrecerea lor?“ pufniţi
dumneavoastră. „Ce urât din partea lor“, vă aprobă partenerul, „după câte am făcut noi pentru ei!“ Sigur,
prietenii sau vecinii pot spune cuvinte necugetate şi pot face lucruri neplăcute – se mai întâmplă. Dar
ceea ce spun sau fac ei, indiferent de motivaţia lor, este mai puţin important decât felul în care receptaţi
dumneavoastră acele cuvinte sau gesturi. Puteţi folosi o insultă pentru a vă exercita libertatea şi
integritatea orice ar face altcineva, sau puteţi permite altcuiva să vă guverneze emoţiile. Modul în care îi
vorbiţi partenerului după o insultă percepută ca atare este esenţial. Puteţi să-l ajutaţi să clocotească,
pradă sentimentelor distructive de jignire, sau să-l dirijaţi pur şi simplu să le ocolească. În aceasta constă
puterea dumneavoastră de a crea o lume funcţională sau una care vă sfâşie la fiece mişcare.
Poate credeţi că obiectivul dumneavoastră în domeniul relaţiilor este acela de a găsi un partener care
să adere la cauza dumneavoastră oricât de furios ar fi el sau că acesta este rolul pe care trebuie să-l jucaţi
pe lângă partener. Adevăratul scop al unei relaţii este acela de a vă ajuta reciproc să vă depăşiţi temerile.
A turna benzină pe rugul tulburării resimţite înseamnă doar a înteţi flăcările. A-l conduce pe partener la
un ochi de apă limpede în care să-şi poată ostoi setea spirituală şi a se regăsi înainte de a acţiona este
darul suprem pe care i-l puteţi oferi. Respiraţi adânc înainte de a rosti un cuvânt dur şi vă veţi putea scuti
de multe probleme ulterioare, consolidându-vă totodată caracterul pentru întreaga viaţă.

UN GEST DE ÎNCREDERE POATE SCHIMBA O RELAŢIE ŞI UN PARTENER

Când un tânăr scriitor şi-a văzut manuscrisul respins pentru a douăsprezecea oară de o editură, l-a
aruncat în coşul de gunoi. „Asta e! a exclamat el. Ori nu sunt eu potrivit pentru a fi scriitor, ori nimeni nu-
mi apreciază scrierile. Renunţ!“ Descurajat şi dezamăgit, s-a trântit în pat şi s-a culcat.
Văzându-i reacţia, soţia lui n-a spus nimic, dar a luat în tăcere manuscrisul din coş şi l-a pus frumos
pe birou. A doua zi dimineaţă, când tânărul s-a aşezat la masa de scris, ea şi-a lăsat mâinile pe umerii lui
şi i-a spus: „Eu cred că eşti un mare scriitor şi că manuscrisul este bun. De ce nu încerci să-l mai trimiţi
încă o dată?“
Autorul a acceptat şi şi-a trimis proiectul de carte la o altă editură. Titlul cărţii era „Puterea gândirii
pozitive“, iar tânărul scriitor se numea Norman Vincent Peale. Lucrarea a devenit un clasic în domeniu,
vânzându-se în jumătate de secol în milioane de exemplare. Dr. Peale a devenit un promotor al
schimbărilor pozitive, îmbunătăţind milioane de vieţi. Ce dar i-a oferit doamna Peale soţului ei şi lumii
întregi prin încrederea în posibilităţile lui, în loc să se arate de acord cu limitele pe care el şi le-a
perceput! În acel moment, la conducere a trecut cel care se temea cel mai puţin, iar lumea a devenit un loc
mai bun datorită acestui lucru.
Poate că dumneavoastră nu doriţi să deveniţi scriitor de renume mondial, dar vă aşteaptă un destin
măreţ într-un domeniu sau altul. Faptul că sunteţi o mamă bună este un astfel de destin. Există o nişă şi
pentru dumneavoastră în schema generală a succesului, iar relaţia în care vă aflaţi poate constitui un util
instrument în acest sens. Atunci când la conducere se află cel care se teme mai puţin, vă acceleraţi drumul
spre succes, iar călătoria va deveni cu atât mai plăcută.
 CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Când dumneavoastră şi partenerul vă confruntaţi cu o situaţie, o alegere sau o persoană dificilă,

lăsaţi-l să preia frâiele pe cel care se teme cel mai puţin.
• Nu formaţi o alianţă cu partenerul pe baza acordului asupra limitelor sau a victimizării. Aveţi grijă
ca măcar unul dintre dumneavoastră să perceapă şi să aleagă o cale de ieşire mai bună.
• Folosiţi insultele şi jignirile nu pentru a vă reafirma opoziţia faţă de un inamic comun, ci pentru a
vă afirma independenţa faţă de opiniile celorlalţi.
• Susţineţi-vă posibilităţile, nu problemele.
• Încercarea de a vă aminti de măreţie şi reuşită în faţa unei provocări poate schimba o viaţă, o
relaţie şi chiar lumea întreagă.
 Motivul 7
VĂ STRĂDUIŢI PREA TARE
Puteţi să vă doriţi atât de mult o relaţie, încât eforturile pentru a o găsi împiedică realizarea
acestui deziderat. Mai mulţi sunt cei care îşi sabotează viaţa romantică străduindu-se prea tare,
decât cei care nu încearcă suficient. Vine un moment în care relaxarea, lejeritatea şi curgerea
lină devin aliaţi mai puternici decât efortul continuu. Să ştii când să laşi lucrurile să se întâmple
este la fel de important ca a şti când să le faci să se întâmple. Dacă şi dumneavoastră v-aţi
străduit prea tare, e timpul să renunţaţi să vă mai zbateţi şi să aveţi încredere.
 CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ

Următoarele capitole vă vor arăta cum:

• Să evitaţi să vă presaţi partenerul şi cum să faceţi faţă presiunilor anxioase ale acestuia.
• Să nu mai solicitaţi dovezi de iubire şi cum să abordaţi un partener care le cere.
• Să renunţaţi la iluzia că există „cupluri perfecte“ şi să vă acceptaţi pe dumneavoastră, dar
şi pe ceilalţi, aşa cum sunteţi şi cum sunt.
• Să faceţi faţă nevoii de a vă lăuda sau unui partener care se laudă.
 Spune-mi astăzi

Marty şi Harriet s-au întâlnit la o petrecere pentru persoanele singure şi au început să se

vadă apoi în mod regulat. Ea era nerăbdătoare să se căsătorească sau cel puţin să aibă o relaţie
stabilă şi îşi petrecea timpul împreună cu Marty în parte simţindu-se bine şi în parte evaluându-l
pentru a afla dacă avea de gând să se implice serios în relaţie.
După câteva luni, cei doi au plecat împreună într-o vacanţă în Caraibe. Acolo, Harriet a
declarat că trebuie să ştie, până în ultima zi a vacanţei, dacă se vor putea considera un cuplu în
toată puterea cuvântului. Şi a început să-l preseze pe Marty să se hotărască.
– Spune-mi dacă vom avea o relaţie, a insistat ea, pe jumătate rugându-l, pe jumătate
pretinzându-i un răspuns.
– Dar avem o relaţie, a replicat Marty. Şi e una reuşită.
– Ştiu. Dar eu vreau să ştiu şi dacă va fi pe termen lung.
– E posibil. Dar deocamdată încă încercăm să ne cunoaştem mai bine. Ne întâlnim de numai
două luni, iar acum e prima dată când petrecem împreună mai mult de o zi sau un weekend. Hai
să ne dăm o şansă.
– Dar nu vreau să-mi pierd timpul, dacă nu vom ajunge nicăieri, a ripostat Harriet şi a ieşit
din cameră furioasă, lăsându-l pe Marty perplex şi frustrat.
Obişnuiam să frecventez un elegant restaurant italian în al cărui meniu, în josul listei de preparate,
era înscris următorul îndemn: Vă rugăm să aveţi răbdare. Mâncarea savuroasă are nevoie de timp
pentru a fi pregătită. Deşi niciodată nu mi-a plăcut să aştept bucatele, atunci când erau aduse la masă îmi
plăceau de fiecare dată mai mult decât cele de fast-food.
Încrederea va soluţiona orice problemă acum.
A Course in Miracles
Aşa stau lucrurile şi în privinţa relaţiilor. Chiar dacă filmele hollywoodiene ar vrea să ne convingă
de contrariul, rareori se întâmplă ca relaţiile reuşite să apară în viaţa noastră din senin şi să ne dăm
seama instantaneu că ne-am întâlnit sufletul-pereche şi vom trăi împreună fericiţi până la adânci bătrâneţi.
Cele mai reuşite relaţii sunt cele în care partenerii îşi clădesc legătura pornind de la bază, în loc să
aştepte să câştige la loteria relaţiilor.
În caz că doriţi din inimă să vă întâlniţi sufletul-pereche, universul va face tot posibilul pentru a
trimite în calea dumneavoastră un partener excelent. Dacă deveniţi neliniştit şi nerăbdător să obţineţi
rezultate imediate, vă veţi afecta în mod negativ receptorul şi veţi bloca acel culoar prin care partenerul
încearcă să ajungă la dumneavoastră. Odată atins acest punct, cea mai bună alegere este să vă relaxaţi şi
să aveţi încredere.
Adoptă ritmul naturii: secretul ei este răbdarea.
EMERSON
Cu cât presaţi pe cineva mai mult pentru stabilirea unei relaţii, cu atât îl îndepărtaţi mai tare.
Nimănui nu-i convine să fie forţat să facă ce nu-i place; şi chiar dacă doreşte un lucru, vrea să-l facă
atunci când şi cum alege el. Încercarea de a smulge un angajament de la partener, chiar dacă în esenţă
acesta este dornic şi dispus, nu va reuşi decât să vă întârzie orice progres.

TIMPUL ŞI SINCRONIZAREA

Într-una dintre primele versiuni în limba greacă a Bibliei sunt folosiţi doi termeni pentru a reda ceea
ce numim noi „timp“. Unul este chronos şi se referă la ore, minute şi secunde. Celălalt este kairos, care
s-ar putea traduce prin „timpul potrivit“, „sincronizarea perfectă“ sau „când vrea Dumnezeu“, sugerând
că există o perioadă şi un moment potrivit pentru orice.
Deşi noi, oamenii, avem propria noastră idee privind momentul în care ar trebui să se întâmple ceva,
viaţa are şi ea ideile ei. Uneori, cele două momente se potrivesc, dar deseori nu. Natura creează atunci
când este gata s-o facă, din motive proprii şi întemeiate. Dacă încercăm să culegem un fruct înainte de a fi
copt, vom vedea că nu are gust şi, mai mult, riscă să fie toxic. Dacă aşteptăm prea mult pentru a-l culege,
îl vom lua deja răscopt şi lipsit de elementele sale nutritive. Este nevoie de răbdare şi încredere pentru a
urma cursul natural al lucrurilor, fără a încerca să forţăm întâmplările după dorinţele noastre. Firea
dovedeşte o mare înţelepciune în modul în care le sincronizează, iar noi vom avea doar de câştigat, dacă
n-o grăbim.
Şi relaţiile romantice au un timp al lor. Uneori ştiţi de la bun început că sunteţi potriviţi unul pentru
celălalt; alteori legătura are nevoie de timp pentru a se reliefa. Preocupaţi-vă mai puţin de ceea ce
urmează să se întâmple şi mai mult de ceea ce se întâmplă în prezent. Dacă vă faceţi griji pentru viitor, nu
mai puteţi percepe lucrurile limpede şi capacitatea dumneavoastră de a lua decizii înţelepte se reduce.
Dacă însă trăiţi în momentul prezent, deschideţi poarta celor mai bune rezultate în viitor. Timpul petrecut
împreună cu partenerul este plăcut, înălţător şi binefăcător, sau dimpotrivă, este caracterizat de certuri şi
discuţii în contradictoriu? Preţuiţi compania partenerului pentru ceea ce este el acum, sau aşteptaţi să se
întâmple ceva pentru ca lucrurile să se îmbunătăţească? Dacă nu sunt mulţumitoare acum, probabil că nu
vor fi aşa nici mai târziu. Dacă vă simţiţi bine împreună acum, e foarte posibil să vă simţiţi şi mai bine
ulterior. Aveţi încredere în intuiţia dumneavoastră, fiindcă nu vă minte.

DACĂ PARTENERUL VĂ PRESEAZĂ

• Daţi-i un răspuns onest, rezonabil şi înţelegător, afirmându-vă poziţia şi specificând cum vă simţiţi
în privinţa vieţii împreună.
• Nu vă lăsaţi prins într-o ceartă pe această temă; situaţia va fi şi mai dificil de soluţionat.
• Ascultaţi-vă inima şi încercaţi să înţelegeţi ce părere aveţi despre relaţie. Dacă vreţi s-o continuaţi,
 spuneţi-o. Dacă nu vi se pare fezabil, spuneţi şi acest lucru. Adevărul rostit este cel mai mare dar
pe care îl puteţi face partenerului, dar şi dumneavoastră înşivă.

CÂND SĂ NU AŞTEPTAŢI

Şi acum să privim reversul monedei. În vreme ce puteţi sufoca o relaţie încercând să grăbiţi lucrurile
înainte de a fi ele pregătite, pe de altă parte riscaţi s-o vedeţi ofilindu-se dacă aşteptaţi prea mult înainte
de a face pasul. Dacă relaţia dumneavoastră datează de mult timp şi nu pare a se îndrepta nicăieri, puneţi
cărţile pe masă şi cereţi-i partenerului să facă la fel. Când anume să deschideţi discuţia? Iată câteva
indicii:
• Continuaţi să vă învârtiţi în cerc, având mereu aceeaşi conversaţie.
• Partenerul încă doreşte să se întâlnească (sau chiar o face) şi cu altcineva, deşi sunteţi împreună de
multă vreme.
• Partenerul nu pare a se putea hotărî dacă vrea sau nu să fie cu dumneavoastră.
• Mai mult vă certaţi decât vă iubiţi.
• Vă simţiţi mai degrabă singur şi frustrat decât împreună şi împlinit.
Chiar dacă dumneavoastră nu vreţi să zgâlţâiţi barca, atunci când aceasta ameninţă să se scufunde, o
mică zgâlţâială i-ar putea fi de ajutor. Priviţi relaţia cu cât mai multă obiectivitate şi întrebaţi-vă unde vă
situaţi. Este rodul crud încă, s-a copt sau e deja trecut? Puteţi sta liniştit, încrezându-vă în proces, sau
sunteţi atât de frustrat şi de confuz, încât simţiţi nevoia să-i cereţi partenerului să examineze problema
împreună cu dumneavoastră? Nu uitaţi, nu există o regulă aplicabilă în absolut toate situaţiile. Consultaţi-
vă intuiţia şi veţi primi răspunsul căutat.

LĂSAŢI ÎNCREDEREA SĂ DECIDĂ

Probabil că aţi remarcat deja un fir roşu care străbate toate lecţiile noastre:
Când lăsaţi frica să vă conducă, viaţa romantică are de suferit. Când la cârmă se
află intuiţia, încrederea în sine şi în mersul lucrurilor, viaţa amoroasă înfloreşte.
Dacă simţiţi că trebuie să ştiţi acum, în acest minut, dacă partenerul va rămâne sau nu cu
dumneavoastră, înseamnă că frica vă conduce. Dacă vă puteţi relaxa, dacă puteţi avea încredere în viaţă
şi puteţi aprecia ceea ce este firesc să se întâmple în prezent, veţi primi răspunsuri pe care forţarea plină
de temeri nu vi le-ar putea oferi niciodată.
Imaginaţi-vă de asemenea că viaţa, Dumnezeu, universul sau înţelepciunea interioară proprie vor să
ştiţi tot atât cât vreţi şi dumneavoastră. De fapt, viaţa vă trimite în fiece moment tot felul de semnale şi de
indicii. Datoria dumneavoastră este să fiţi receptiv la respectivele mesaje, fiindcă ele vor veni, şi astfel
le veţi recunoaşte.
Relaţia romantică este mai mult un dans decât o linie de finiş. Fiecare moment poartă în sine un dar.
Găsiţi şi acceptaţi darul, iar el vă va conduce spre multe altele.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• În caz că vreţi neapărat să ştiţi dacă partenerul dumneavoastră este cel ales, relaxaţi-vă înainte de a
lua orice decizie importantă. Lăsaţi încrederea, nu teama, să vă conducă.
• Dacă veţi rosti adevărul şi veţi comunica pe un fond de dragoste, veţi obţine rezultate mai rapide şi
mai bune, decât dacă veţi folosi presiunile.
• Savuraţi momentul actual ca pe o trambulină spre viitoare momente fericite.
• Dacă cineva vă presează, cercetaţi-vă inima pentru a afla răspunsul sincer şi rostiţi-l cu bunăvoinţă.
• Încercaţi să vă daţi seama dacă relaţia dumneavoastră este încă necoaptă, numai bună de cules sau
deja trecută.
 Dovedeşte că mă iubeşti

Brenda era pasional îndrăgostită de Josh şi s-a mutat la el acasă. Pentru o vreme totul a fost
bine, iar cei doi vorbeau serios despre căsătorie.
Apoi Brenda a devenit mai solicitantă. Aştepta de la Josh anumite purtări care să-i
demonstreze că o iubeşte. Voia ca el s-o sărute înainte de a pleca la serviciu, să-i aducă flori la
înapoiere, să conducă maşina când călătoreau împreună şi multe alte lucruri. Când Josh nu-şi
amintea sau nu voia să bifeze toate punctele cerute, ea îl potopea cu critici şi lamentări care în
cele din urmă au pus cuplul în pericol.
În cadrul consilierii, am avut următorul dialog cu Brenda:
ALAN: De ce sunt aceste gesturi importante pentru tine?
BRENDA: Fiindcă atunci când le face, eu ştiu că mă iubeşte.
ALAN: Deci vrei doar să te simţi iubită.
BRENDA: Exact.
ALAN: Dacă ai şti că eşti demnă de iubire, ai mai avea nevoie de acele dovezi din partea lui
Josh?
BRENDA: Cred că nu. Dacă aş şti că sunt demnă de iubire, n-aş mai avea nevoie de dovezi de
la nimeni.
Dacă puneţi mereu la cale teste ca să verificaţi dacă partenerul vă iubeşte, veţi avea amândoi de
pierdut. Dumneavoastră veţi pierde fiindcă i-aţi cedat partenerului puterea de a vă valida valoarea
personală. El va pierde fiindcă va fi nevoit să danseze pe sârmă pentru a vă satisface pretenţiile. Nu de
dragostea partenerului aveţi nevoie, ci de a dumneavoastră.
Fiecare dintre noi avem dorinţe care, odată împlinite, ne ajută să ne simţim în continuare fericiţi şi să
ştim că suntem atrăgători şi preţioşi. Poate că vă place ca el să observe când purtaţi o rochie nouă şi sexy
sau să vă scoată la masă la restaurantul preferat. Sau poate vă simţiţi entuziasmat când ea se bucură
văzând maşina pe care v-aţi dorit-o sau când vă face un masaj pe spate după o zi grea la birou. Într-o
relaţie reuşită, partenerii sunt sensibili la dorinţele celuilalt membru al cuplului şi fac eforturi pentru a-l
susţine şi încuraja.
Atunci când testele se transformă în pretenţii, relaţia are de suferit. Oamenii care îşi cunosc valoarea
nu au nevoie de confirmări constante în acest sens de la alţii. Dacă observaţi că simţiţi nevoia unor
anumite gesturi care să vă dovedească dragostea partenerului, analizaţi-vă acel tiran interior în loc să-l
proiectaţi asupra partenerului. Întrebaţi-vă „Ce simt că am nevoie din partea partenerului şi nu-mi pot
oferi singur?“ Dacă identificaţi ceea ce vi se pare că vă lipseşte şi apoi vă dăruiţi acel lucru, vă veţi
elibera atât pe dumneavoastră, cât şi partenerul şi veţi obţine rezultate pe care presiunile nu vi le-ar putea
garanta.
Ce cred că-mi trebuie din partea partenerului:
…………………………………………………….
Cum îmi pot oferi singur acest lucru:
…………………………………………………………………

FIECARE RĂSPUNDE PENTRU PROPRIA-I FERICIRE

Dacă partenerul vă priveşte ca pe răspunsul la rugăciunile sale sau ca sursa fericirii lui, iar
dumneavoastră acceptaţi să jucaţi acest rol, trebuie să vă aşteptaţi amândoi la o călătorie plină de
turbulenţe. Dacă de dumneavoastră depinde sentimentul de împlinire al partenerului, veţi fi deopotrivă
responsabil pentru lipsa acestui sentiment. Deşi poate fi tentant să vă percepeţi ca fata din vis sau
cavalerul în armură strălucitoare al celuilalt, în realitate fiecare răspunde pentru propria sa fericire. Ştiu
că nu sună prea romantic, dar aşa stau lucrurile. Vă puteţi bucura de dragoste profundă, dar aceasta va fi
şi mai puternică, dacă îi veţi identifica sursa în interiorul propriei fiinţe, nu ca venind de la partener. În
măsura în care vă poate salva, celălalt vă poate şi distruge. Nimeni nu trebuie să deţină o asemenea
putere şi de fapt nimeni n-o are cu adevărat decât dacă i-o conferiţi dumneavoastră. Răspunderea pentru
propria fericire şi „izvorul“ ei sunt chiar înlăuntrul dumneavoastră şi aşa trebuie să rămână – astfel vă
veţi afla amândoi la cârma binelui personal.
E nevoie de o cădere de numai douăzeci de centimetri pentru ca o aură să se
transforme în laţ.
Sursă necunoscută

CUM SĂ FACEŢI FAŢĂ UNUI PARTENER SOLICITANT

Dacă partenerul vă cere multe dovezi că îl iubiţi, găsiţi un echilibru între a-i da ce-şi doreşte şi a-l
ajuta să-şi recunoască propria valoare, indiferent de ce îi oferiţi dumneavoastră. Spuneţi-i, spre exemplu:
(Numele), ştii că te iubesc foarte mult şi că îmi doresc să fii fericit. Vreau să fac tot
ce pot pentru a te ajuta să te simţi bine şi să-ţi dau lucrurile pe care le doreşti. Dar
sunt şi momente în care nu-ţi pot oferi ceea ce-mi ceri. Uneori s-ar putea să uit sau
poate că în momentul respectiv nu voi avea disponibilitate să-ţi ofer. Asta nu
înseamnă că ţin la tine mai puţin. Te rog să înţelegi când se va întâmpla asta şi te
asigur că vor fi multe ocazii când voi putea face pentru tine lucruri care te
mulţumesc.
Un astfel de mesaj ar trebui să tempereze mâhnirea partenerului. La fel ca Brenda din exemplul de
mai sus, partenerul vrea doar să ştie că este iubit. Dacă simte acest lucru din partea dumneavoastră,
gesturile în sine îşi vor pierde din importanţă.
În cazul în care partenerului nu-i trece supărarea, poate că e timpul să vă retrageţi şi să-l lăsaţi să se
dumirească singur. Eu nu vă recomand şedinţe lungi de procesare a problemei. Probabil că e momentul ca
partenerul dumneavoastră să apeleze la consiliere pentru a găsi acel loc în propria-i fiinţă care este întreg
în sine şi nu depinde de dumneavoastră pentru a fi fericit.

DRAGOSTEA NU PUNE NICIODATĂ LA ÎNCERCARE

Numai oamenii nesiguri simt nevoia să pună dragostea la încercare. În loc să-i cereţi partenerului să-
şi dovedească seriozitatea, demonstraţi-vă dumneavoastră înşivă propriul angajament, oferindu-i
libertatea de a face cum crede de cuviinţă. Gândiţi-vă la ce îi puteţi oferi dumneavoastră partenerului, nu
la ce puteţi obţine din partea lui. În cadrul relaţiilor, gesturile şi acţiunile determinate de teamă se
repercutează în cele din urmă asupra dumneavoastră, iar cele care decurg din spirit de generozitate oferă
rezultate pozitive.
Dacă sunteţi vreodată tentat să cereţi un gest anume ca test sau simbol al iubirii celuilalt, întrebaţi-vă
„Cum ar proceda în această privinţă o persoană încrezătoare şi sigură pe sine?“ Apoi încercaţi să găsiţi
în dumneavoastră înşivă acea încredere. Dacă puteţi – şi sigur puteţi – veţi fi uimit de perspectiva diferită
pe care o veţi dobândi şi de rezultatele pe care le veţi obţine.
Ajutaţi-l să vă devină partenerul ideal apreciind şi celebrând gesturile de dragoste pe care le face şi
nu irosiţi timpul plângându-vă cu privire la ceea ce nu face. Dacă veţi privi puţin mai atent, s-ar putea să
descoperiţi că partenerul ideal se află deja în interiorul celui actual.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Evitaţi să stabiliţi gesturi speciale ca dovezi că partenerul vă iubeşte sau ţine la dumneavoastră.
• Transmiteţi-i partenerului ceea ce este important pentru dumneavoastră, dar nu-i pretindeţi nimic.
• Identificaţi ce credeţi că vă trebuie din partea partenerului şi vedeţi cum puteţi să vă dăruiţi
dumneavoastră înşivă acele lucruri.
• Dacă partenerul este solicitant, spuneţi-i că-l iubiţi şi faceţi tot posibilul pentru a-i da ceea ce vă
cere. Nu lăsaţi însă ca pretenţiile sale să dicteze mersul relaţiei.
• Dacă vă simţiţi tentat să vă testaţi partenerul, întrebaţi-vă ce ar face în această situaţie o persoană
sigură pe sine şi încercaţi să vă regăsiţi încrederea în propria persoană şi să acţionaţi din
perspectiva ei.
 Problema cuplurilor perfecte

Keith şi Amy aveau tot ce-şi doreau. Ambii erau atrăgători, charismatici, plini de succes şi,
evident, foarte îndrăgostiţi unul de celălalt, fiind invidiaţi de toţi prietenii lor. Keith îşi
manifesta cu regularitate dragostea pentru Amy în public, cei doi apărând chiar o dată la o
emisiune televizată, alături de un psiholog care i-a prezentat drept un exemplu de relaţie
sănătoasă.
Vă puteţi imagina şocul care i-a cuprins pe cunoscuţii lor când Keith a fost prins având o
aventură cu o profesoară de dans. Amy era distrusă şi toţi prietenii lor clătinau din cap, uluiţi.
Cei doi au apelat la consiliere, în cursul acesteia ieşind la iveală probleme pe care ei nu le
conştientizaseră niciodată. Keith a recunoscut că nu era la prima aventură extraconjugală. Amy
şi-a dat seama că se implicase atât de mult în strădania de a păstra o imagine publică a ei înseşi
şi a căsniciei deopotrivă, încât legătura afectivă cu soţul şi cu fiica lor slăbise considerabil.
Ultima dată când am luat legătura cu ei, făceau eforturi pentru a-şi reclădi mariajul şi
relaţiile cu prietenii. De data aceasta erau mai hotărâţi să fie ei înşişi, nu cine credeau că ar
trebui să fie şi cine ar fi vrut alţii să fie.
Fiecare dintre noi are alte cupluri ca modele de dragoste, devotament şi de relaţie solidă. Dar, în
ciuda aparenţelor, unele relaţii care din exterior par cimentate sunt de fapt şubrede. Iar dacă se rup, toată
lumea e şocată. „Carl şi Sally erau ultimii oameni despre care aş fi crezut vreodată că se vor despărţi!
Nu-mi închipuiam că au probleme“, vă spuneţi. Iar apoi începeţi să vă simţiţi nesigur sau neliniştit cu
privire la propria dumneavoastră relaţie: „Dacă ei au divorţat, ni s-ar putea întâmpla şi nouă.“ Un astfel
de şoc este sănătos însă, dacă vă determină să vă examinaţi situaţia şi să faceţi ceea ce trebuie pentru a vă
menţine relaţia vie şi funcţională.
Cuplurile sigure pe relaţia lor nu simt nevoia să-şi demonstreze în mod public legătura; ele se
bazează mai degrabă pe propriul exemplu decât pe cuvinte pentru a-i ghida pe ceilalţi. Partenerii
nefericiţi care se străduiesc să vă convingă ce bine le este lor împreună încearcă mai degrabă să se
convingă pe ei înşişi sau să-şi atenueze suferinţa proiectând o imagine contrară realităţii. Fericirea
adevărată îşi este cel mai bun martor şi nu necesită nici cuvinte mari, nicio campanie de relaţii publice
pentru a se afirma.
Câţiva psihologi au studiat persoanele care, în vreme ce-şi luau rămas-bun la aeroport, afişau
manifestări de afecţiune îndelungi şi foarte explicite. Autorii experimentului au constatat existenţa unei
legături directe între caracterul ostentativ al gesturilor şi insecuritatea celor doi parteneri în relaţie. Cu
cât cei doi se simţeau mai puţini siguri („Poate nu ne vom mai revedea“ sau „Sper să nu mă înşele cât
timp voi fi departe“), cu atât mai lung şi mai dulceag îşi luau la revedere unul de la altul. Cuplurile care
nu aveau îndoieli în relaţia lor se limitau la o îmbrăţişare, un sărut şi un „Drum bun, dragul meu/draga
mea“. Acestea din urmă erau conştiente de soliditatea legăturii lor şi nu simţeau nevoia s-o afişeze pe un
panou ca s-o vadă toată lumea, inclusiv ei înşişi. Insecuritatea, pe de altă parte, cere exprimări elaborate
şi o confirmare continuă.
Mie îmi stârnesc suspiciuni persoanele sau cuplurile care fac eforturi pentru a-şi demonstra cât mai
elocvent dragostea în public. Am constatat că, de obicei, încearcă astfel să ascundă o problemă secretă.
Lars, un asociat în afaceri, m-a invitat la o cafenea din zonă, la o seară a publicului, în cadrul căreia a
citit la microfon o foarte explicită poezie de dragoste scrisă de el şi adresată logodnicei lui. Logodna s-a
încheiat însă când tânăra a primit mai multe apeluri telefonice de la femeile cu care Lars se întâlnea în
călătoriile lui de afaceri.
Cu cât e mai mare faţada, cu atât mai mare e şi spatele.
Aforism zen
Ceea ce vreau să subliniez aici nu este faptul că bărbaţii îşi înşală partenerele; există deopotrivă
multe femei care zugrăvesc un exterior deloc susţinut de realitate. Ideea este că nu puteţi judeca un cuplu
după aparenţe, iar invidia nu are niciodată rost. Cei mai apropiaţi parteneri nu fac un spectacol din
iubirea lor, ci îşi trăiesc povestea de dragoste în tăcere, iar armonia dintre ei este vizibilă în lumina din
ochii lor, nu în poeziile recitate în public. Niciodată nu putem şti ce se întâmplă în inima altuia; datoria
noastră este aceea de a ne privi pe noi înşine în suflet şi a înţelege unde anume ne aflăm pe calea trasată
de valorile proprii.

NU FACEŢI CAZ DE AMĂNUNTE

Atunci când căutaţi un partener sau o relaţie de calitate, acordaţi mai puţină atenţie felului în care se
prezintă relaţia, concentrându-vă în primul rând pe ceea ce veţi simţi.
Se spune că un bărbat a intrat într-un restaurant împreună cu un struţ şi s-a aşezat la o masă. După ce
a mâncat, chelneriţa i-a adus nota de plată, de 35,95 dolari. Omul a dus mâna la buzunar, a scos toate
bancnotele şi monedele pe care le avea şi a strâns exact 35,95 plus 15% bacşiş.
O săptămână mai târziu, omul şi struţul au revenit, fiind serviţi de aceeaşi chelneriţă. De data aceasta
nota de plată a fost de 47,11 dolari. Omul şi-a golit buzunarele şi, ca prin minune, a strâns exact 47,11
dolari, plus 15% bacşiş.
A mai trecut o săptămână şi bărbatul cu struţul a apărut iar, în tura aceleiaşi chelneriţe. Când a sosit
nota de plată, din nou a găsit în buzunar exact suma trebuincioasă.
Chelneriţa devenise însă curioasă şi i-a spus:
– Am văzut cu uimire că în fiecare săptămână vii să mănânci aici împreună cu struţul şi de fiecare
dată ai exact suma necesară pentru a achita consumaţia. Cum reuşeşti asta?
– E o poveste extraordinară, a explicat omul. Cu câţiva ani în urrmă, în vreme ce făceam curăţenie în
subsolul casei, am dat peste o sticlă veche. Când am deschis-o, din ea a ieşit un duh şi mi-a spus că-mi va
împlini două dorinţe. Prima mea dorinţă a fost să am întotdeauna suficienţi bani ca să cumpăr tot ce
doresc. Acum, oriunde aş fi, pur şi simplu duc mâna la buzunar şi găsesc înăuntru exact suma de bani
care-mi trebuie. Tu m-ai văzut cumpărându-mi mâncare în felul ăsta, dar am mai cumpărat deja o casă, o
maşină şi călătorii. Oricât costă ceea ce vreau, găsesc exact suma necesară în buzunar sau în carnetul de
cecuri.
– Dar e extraordinar! s-a entuziasmat chelneriţa. Şi care a fost a doua dorinţă?
– Să mă însor cu o puicuţă cu picioare lungi.
Povestea este sugestivă, fiindcă ilustrează deosebirea dintre dorinţa de a avea un lucru anume şi cea
de a avea un anumit tip de experienţă. Când bărbatul din anecdotă şi-a dorit o puicuţă cu picioare lungi,
exact asta a primit. Rezultatul n-a fost ceea ce a visat cu adevărat, dar universul i-a dat exact ce a cerut.
Atunci când şi-a dorit experienţa prosperităţii continue, a obţinut-o de asemenea. Prin urmare, a fost mai
inspirat când a cerut o experienţă, nu un lucru concret. Întotdeauna primiţi ceea ce cereţi, aşa că gândiţi-
vă de două ori înainte de a cere ceva.
În loc să forţaţi o persoană anume să vă devină partener, cereţi un anumit tip de individ sau o calitate
anume a relaţiei. Îl puteţi primi pe tipul arătos şi bogat pe care vi-l doriţi, dar dacă e un egoist mincinos
şi alcoolic, tot dumneavoastră aveţi de pierdut. Puteţi deopotrivă să visaţi la o persoană înţelegătoare
care vă stimulează pasiunea şi vă îmbunătăţeşte calitatea vieţii, şi asta veţi primi. (Cine ştie, poate veţi
sfârşi alături de cineva arătos şi totodată bogat.) Un lucru este sigur: când vă stabiliţi intenţia vizând
modul în care vreţi să vă simţiţi, nu cu privire la aparenţe, puteţi obţine rezultate mult mai satisfăcătoare
decât dacă cereţi un ambalaj frumos, cu un conţinut îndoielnic.

CUPLURI PERFECTE

Cuplurile perfecte sunt perfect omeneşti. Cei doi parteneri se trezesc în fiecare dimineaţă, uneori îşi
pică sos pe cămaşă, trec prin momente de nevroză şi se ceartă. Cuplurile armonioase şi fericite tot timpul
există doar în comediile siropoase ale anilor 1950 şi în filmele studiourilor Disney (vezi şi filmul
Pleasantville).
Scutiţi-vă de frământări şi de timp irosit schimbându-vă punctul de vedere cu privire la cuplurile
perfecte. Partenerii perfecţi nu sunt imobili aidoma figurinelor de zahăr de pe torturile de nuntă, ci sunt
oameni în carne şi oase, cu bucurii şi tristeţi, cu zile bune şi zile proaste, cu pasiuni şi reţineri, în
procesul de a se descoperi reciproc şi fiecare pe sine însuşi. Nu au atins cine ştie ce ţel strălucitor, ci
sunt într-o continuă evoluţie. Uneori îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că sunt împreună, alteori se
întreabă ce caută unul alături de celălalt. Seamănă cu dumneavoastră înşivă mult mai mult decât v-aţi
închipui.
Deşi iniţial dureroase, deziluziile cu privire la relaţiile romantice sunt în cele din urmă eliberatoare.
Unicul lucru mai distructiv decât deziluzia este persistenţa în a trăi într-o iluzie. Aţi auzit, probabil, că
adevărul doare, însă în realitate singurul lucru dureros este fantazarea. Atunci când recunoaşteţi darurile
pe care vi le poate oferi relaţia cu o persoană reală, iluziile nu mai au aceeaşi putere.
Dacă relaţia perfectă a vecinilor eşuează, nu disperaţi. Procesul prin care trec este perfect pentru ei,
aşa cum este pentru dumneavoastră cel prin care treceţi acum. Alungaţi orice temeri conştientizând
caracterul perfect al imaginii de ansamblu şi ignoraţi articolaşele din rubricile de societate ale revistelor.
Mai există un cuplu, nu departe de dumneavoastră, ai cărui membri sunt încă împreună şi se simt mai bine
ca niciodată astfel. Ei nu au nimic de afişat în public şi nimic de ascuns.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Nu invidiaţi cuplurile perfecte şi nu le aşezaţi pe un piedestal; respectaţi-le pentru calităţile lor şi

acceptaţi-le deficienţele pe care, poate, nu le remarcaţi.
• Nu încercaţi să vă prezentaţi relaţia ca fiind perfectă, fiindcă perfecţiunea rezidă în evoluţia şi
dezvoltarea continuă.
• Nu vă axaţi asupra detaliilor fizice ale partenerului ideal. Identificaţi în schimb calităţile şi
atributele acelei experienţe pe care o doriţi.
• Apreciaţi deziluziile ca pe un drum spre adevărurile ascunse.
 O legendă pentru sine

Fred petrecea mult timp lăudându-se cu aventurile şi cuceririle lui sexuale. Când era
împreună cu amicii, nu-i scutea de niciun detaliu referitor la partenera din seara precedentă. Un
singur lucru nu înţelegea el, în eforturile sale de a demonstra cât de bărbat era: că prietenii nu
erau impresionaţi de lăudăroşeniile lui. Ascultau politicos, dar făceau haz de el pe la spate.
Aceeaşi făloşenie îi afecta şi viaţa romantică, fiindcă Fred izbutea să aibă un impact asupra
femeilor, însă nu cel pe care şi l-ar fi dorit. Majoritatea doamnelor erau deranjate de nevoia lui
de a vorbi în stânga şi-n dreapta despre propriile-i reuşite amoroase. În consecinţă, toate
relaţiile lui erau scurte şi lipsite de profunzime; cu cât poveştile pe care le spunea erau mai
lungi, cu atât relaţiile sale se scurtau.
Când a întâlnit-o pe Christine, ea a fost prima persoană într-adevăr sinceră cu el.
– Îmi placi, Fred, şi cred că ai o serie de calităţi excelente, i-a spus ea. Dar chiar nu vreau
să aud despre toate femeile cu care te-ai culcat. Poate că încerci să mă impresionezi, dar în
realitate mă dezguşti. Crezi că am putea fi împreună fără să le aduci mereu în conversaţia
noastră şi pe fostele tale prietene? Asta ar fi mult mai impresionant pentru mine.
Lăudăroşii sunt nesiguri. Nu cred în ei înşişi, nu cred că sunt atrăgători şi nici în performanţele lor
sexuale, aşa că încearcă să compenseze mărind volumul laudelor în public. Deşi se străduiesc să-şi
impresioneze prietenii şi partenerii, în realitate pe ei înşişi vor să se impresioneze. În termeni
psihologici, se angajează în formarea reacţiei – încercarea de a estompa o deficienţă percepută prin
prezentarea exagerată a opusului acesteia.
Cel care ştie nu spune. Cel care spune nu ştie.
LAO TSE
Oamenii încrezători în ei înşişi şi în capacităţile lor nu simt nevoia să le afişeze pretutindeni.
Dimpotrivă, păstrează tăcerea sau îşi minimalizează reuşitele. Persoanele cu o viaţă sexuală împlinită nu
o povestesc tuturor. Prin urmare, spre cei tăcuţi trebuie să vă îndreptaţi atenţia.

CÂT DE MARE ESTE NEVOIA DUMNEAVOASTRĂ DE A VĂ FĂLI?

Dacă obişnuiţi să vă lăudaţi cu reuşitele dumneavoastră romantice, întrebaţi-vă de ce o faceţi şi care

sunt rezultatele pozitive pe care vi se pare că vi le aduce acest comportament. Vă daţi seama că sunteţi
suficient de valoros aşa cum sunteţi, fără a povesti mereu cu cine v-aţi culcat, ce VIP-uri cunoaşteţi şi cât
de mare este Hummer-ul dumneavoastră? Dacă aveţi nevoie de astfel de laude pentru a vă demonstra
valoarea, înseamnă că într-adevăr sunteţi în găleată.
Cu cât el vorbea mai tare despre onoarea lui, cu atât ne număram noi mai repede
argintăria.
EMERSON
Personalitatea dumneavoastră este mult mai amplă. Sunteţi merituos prin ceea ce sunteţi, nu prin ceea
ce faceţi; sunteţi atrăgător pentru ceea ce aveţi în interior, nu pentru reuşitele înregistrate. Când vă
apreciaţi mai degrabă pentru caracterul dumneavoastră decât pentru cuceririle făcute, ceilalţi vă vor
respecta mai mult, iar toate relaţiile dumneavoastră vor fi fundamentate pe adevăr, nu pe aparenţele
zugrăvite. Veţi avea prieteni reali, care vă vor mulţumi în faţă, în loc să vă ia în derâdere pe la spate. Şi
veţi atrage parteneri de calitate, fiindcă ei vor găsi drumul spre inima dumneavoastră, nu pentru că vor fi
cumpărat un bilet la spectacolul pe care l-aţi pus în scenă pentru ei.

CUM SĂ FACEŢI FAŢĂ UNUI LĂUDĂROS

Întâlnirile romantice cu un lăudăros pot fi frustrante, plictisitoare şi de scurtă durată. Dacă simţiţi
însă că partenerul are un anumit potenţial dincolo de făloşenia demonstrată şi doriţi să continuaţi relaţia
cu el, încercaţi următoarele trucuri:
1. Îndreptaţi-vă atenţia (şi prezenţa fizică) în altă parte atunci când el începe să se laude. Nu-i puneţi
întrebări, nu faceţi comentarii şi nu-l susţineţi în vorbăria lui. Schimbaţi subiectul sau retrageţi-vă.
2. Explicaţi-i, aidoma Christinei din exemplul de mai sus, că îl îndrăgiţi pentru ce este şi că aţi vrea
să stabiliţi o relaţie bazată pe ce se întâmplă între voi doi, nu pe ceea ce a făcut el înainte. Susţineţi-
i autenticitatea, nu faţada.
3. Fiţi chiar mai direct: „Nu vreau să mai aud nimic despre fostele tale prietene. Dacă ţii să mai
ieşim împreună, va trebui să le laşi pe ele în urmă.“
Unii lăudăroşi vor înţelege ideea, alţii nu. Dacă partenerul vă fixează cu o privire ternă, ripostează
sau se umflă în pene şi mai mult, e timpul să vă vedeţi de drum. Amintiţi-vă că fiecare caz este unic şi că
nicio carte şi niciun sistem de convingeri nu vă poate spune cum să procedaţi de fiecare dată şi în fiecare
circumstanţă. Unii parteneri se vor simţi motivaţi să fie mai autentici, iar alţii se vor lăuda şi mai mult sau
se vor retrage. Mai important încă, dumneavoastră trebuie să decideţi ceea ce sunteţi dispus să acceptaţi
şi ce nu. Confruntarea cu un lăudăros se poate constitui într-un util exerciţiu care vă va ajuta să
recunoaşteţi ce anume preţuiţi într-o relaţie şi să revendicaţi acele lucruri. Iar odată ce dumneavoastră vă
veţi fi clarificat ideile în acest sens, drumul care vă aşteaptă va fi şi el mai clar trasat.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Întrebaţi-vă dacă vă lăudaţi pentru a impresiona – poveşti despre cuceririle sexuale, onorurile
primite, celebrităţi cunoscute, bunuri scumpe şi tot ce poate fi perceput ca fiind ostentativ.
• Încercaţi să înţelegeţi ce lipsuri sau defecte credeţi că aveţi şi pe care încercaţi să le ascundeţi
lăudându-vă. Străduiţi-vă să identificaţi acele calităţi autentice, admirabile, care vă conferă valoare
fără a le afişa în public.
• Dacă sunteţi implicat într-o relaţie cu un lăudăros, nu acordaţi atenţie poveştilor lui şi exprimaţi-vă
în mod limpede dorinţa de a fi alături de o persoană reală, nu de un rezervor de poveşti gogonate.
• Răsplătiţi-vă partenerul pentru autenticitate şi pentru modestie, atunci când acesta le manifestă.
 Motivul 8
ANGAJAMENTELE VĂ ÎNGROZESC
Angajamentele pot fi înspăimântătoare. Cele necugetate vă pot afecta viaţa în mod negativ,
pe când cele bine alese v-o pot îmbogăţi extraordinar. De asemenea, relaţia cu un partener care
se teme să se implice poate fi dificilă. Dar când e necesar un angajament şi când este în regulă
să vă lăsaţi dus de val? Acceptarea implicării şi a angajamentelor cu dumneavoastră înşivă şi cu
partenerul vă poate salva de dureroase discuţii în contradictoriu şi vă poate ajuta pe amândoi să
obţineţi ce doriţi.
 CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ

Următoarele capitole vă vor arăta cum:

• Să recunoaşteţi modul în care evitaţi inconştient angajamentele.
• Să vă împăcaţi cu dumneavoastră înşivă, fie că alegeţi să vă implicaţi ferm, fie că nu.
• Să faceţi faţă unui partener care se opune implicării.
• Să ştiţi când să riscaţi şi când să urmaţi drumul sigur.
• Să găsiţi curajul şi încrederea de a face pasul atunci când sunteţi pregătit.
 Nu poţi lovi o ţintă în mişcare

Sheila era stewardesă şi avea câte o relaţie în fiecare oraş în care ateriza. Atrăgătoare,
modernă, isteaţă şi amatoare de distracţii, avea mulţi parteneri, însă niciodată nu se întâlnea cu
unul mai mult de câteva ori.
În cadrul consilierii, a recunoscut că îşi doreşte cu adevărat o relaţie stabilă, dar că se teme
de intimitate şi de implicare. La o vârstă tânără fusese măritată timp de câţiva ani şi experienţa
se dovedise un dezastru, aşa că în niciun caz nu mai voia să repete un asemenea episod dureros.
Când am întrebat-o cum evitase să se îndrăgostească sau să dezvolte relaţii de durată cu
unul dintre partenerii ei, mi-a răspuns, sugestiv: „E simplu: nu poţi lovi o ţintă în mişcare.“
Nu trebuie să fiţi o stewardesă care zboară în lumea întreagă pentru a deveni o ţintă dificil de lovit; e
suficient să vă mişcaţi atât de repede, încât nimeni să nu vă poată prinde.
Oamenii prea ocupaţi pentru a avea o relaţie sunt prea ocupaţi din proprie alegere. Dacă o relaţie ar
fi importantă pentru ei, ar încetini ritmul atât cât să poată deveni disponibili. Dar, fiindcă pun semnul egal
între intimitate şi slăbiciune, îşi păzesc bine inima şi stau departe de atingerea dragostei. Dacă persoanele
foarte ocupate şi-ar lua răgazul de a se opri o clipă şi a înfrunta monstrul care le suflă în ceafă, ar
constata că nu e decât un balaur de hârtie. Şi atunci şi-ar recunoaşte adevărata năzuinţă către o legătură,
ar lăsa garda jos şi ar întâmpina dragostea cu braţele deschise.
Sprinterii sociali vă vor spune că sunt prea ocupaţi pentru a-şi analiza sentimentele – dar însuşi
scopul ocupaţiei continue este acela de a evita confruntarea cu ele. Una dintre clientele mele, Corinne, a
crescut într-o familie intens preocupată de sentimentul de vinovăţie, absolvind cu brio cursurile unei
veritabile universităţi a culpabilizării continue. Acum, Corinne se simte atât de vinovată în toate
privinţele, încât se teme groaznic să rămână singură cu sine însăşi; în tăcere ar fi nevoită să se confrunte
cu copleşitoarele ei judecăţi de sine. Aşa se face că îşi generează o serie întreagă de activităţi, proiecte,
urgenţe şi situaţii dramatice care s-o menţină în permanentă mişcare. Dacă ar încetini ritmul suficient
pentru a se privi pe sine însăşi, nu ar vedea femeia urâtă şi rea de care se teme, ci un minunat spirit
radios. Şi-ar recunoaşte inocenţa şi ar renunţa la alergătura ei inutilă. Oamenii care se simt împliniţi nu
preferă activităţile care îi distrag în detrimentul companiei proprii sau a celor dragi. Relaţiile pe care le
au le sunt suficiente fiindcă ei îşi sunt suficienţi.
Dacă fugiţi de dragoste, gândiţi-vă la ce renunţaţi şi ce primiţi în schimb: cedaţi legătura în schimbul
separării; relaxarea în schimbul precipitării; intimitatea în schimbul izolării; autoacceptarea în schimbul
vinovăţiei; liniştea în schimbul tulburării. Deşi o parte a dumneavoastră percepe existenţa siguranţei în
grabă şi în potopul de activităţi, nu acolo este ea de găsit. Unicul sanctuar este acela al propriei inimi.
Găsiţi-vă adăpost acolo, şi nu veţi mai fi tentat să vă umpleţi zilele până la refuz.
Întâlnirile romantice cu persoane diverse şi în locuri diferite pot fi plăcute şi incitante. Savuraţi
experienţa şi învăţaţi din ea. Fiecare întâlnire şi fiecare relaţie are un scop. La un moment dat însă,
întrebaţi-vă dacă vă doriţi o legătură mai profundă. Evitaţi să sfârşiţi precum acela care a săpat o
sumedenie de puţuri puţin adânci, dar a murit de sete, fiindcă la niciunul nu a săpat suficient de mult.
Dacă săpaţi suficient de adânc în locul potrivit, veţi da de un izvor care vă va ostoi setea o viaţă întreagă.

EU SUNT DISPONIBIL NUMAI DACĂ TU NU EŞTI

Prietenul meu, Cliff, mi-a relatat variaţiunea sa personală pe tema „prinde-mă dacă poţi – dar nu
poţi“. Deşi se întâlnea cu multe femei, nici una dintre relaţiile lui nu dura mai mult de câteva luni. Cliff
obişnuia să le spună prietenilor: „Femeile pe care le vreau nu mă vor ele, iar pe cele care mă vor nu le
vreau eu.“
Într-o zi, el şi-a dat seama că, fără să conştientizeze, juca în conformitate cu un scenariu care îi
domina relaţiile romantice şi îl împiedica să fie alături de o femeie care să-i placă într-adevăr: o
parteneră este acceptabilă pentru mine atât timp cât unul dintre noi nu este disponibil.
Dacă atrageţi iar şi iar persoane indisponibile, înseamnă că dumneavoastră nu sunteţi disponibil.
Contraziceţi-mă, negaţi afirmaţia mea, găsiţi scuze, puneţi-vă singurătatea pe seama partenerilor jalnici
sau a destinului nedrept, dar adevărul acesta este. Oamenii disponibili atrag oameni disponibili. Cei
indisponibili fie atrag parteneri de asemenea indisponibili, fie se fac ei singuri indisponibili. Aveţi de
spus un cuvânt mult mai puternic decât v-aţi închipui, în privinţa partenerilor care apar în viaţa
dumneavoastră, a duratei relaţiilor şi a motivelor şi modului în care acestea se sfârşesc. Iar dacă vă
pricepeţi să ridicaţi paravane în faţa dumneavoastră atunci când cineva tinde să se apropie, vă veţi
pricepe la fel de bine să le doborâţi.

ÎN CURSĂ CU UN START FALS

Dacă sunteţi implicat într-o relaţie cu o ţintă în mişcare, întrebaţi-vă dacă situaţia vă mulţumeşte.
Iubiţi sau speraţi să iubiţi? Poate că şi dumneavoastră şi partenerul rulaţi pe pista de viteză, iar viaţa
sexuală seamănă cu alimentarea avioanelor în zbor. Dacă aşa vă place, continuaţi la fel. Înseamnă că vă
potriviţi unul cu altul şi aveţi o versiune proprie de relaţie funcţională.
Dacă însă partenerul trăieşte în ritm accelerat, iar dumneavoastră v-ar plăcea s-o luaţi mai încet şi să
vă dezvoltaţi o relaţie, nu petreceţi prea mult timp urmărindu-l sau aşteptând. Spuneţi-i că vă doriţi să fiţi
mai mult împreună şi întrebaţi-l dacă este dispus să-şi mai răcească puţin motoarele pentru a încerca.
Dacă nu este pregătit s-o facă, va găsi un milion de scuze. Poate crede sincer că trebuie să se împartă
într-o mie de locuri o dată – muncă, muncă şi iar muncă – dar asta nu e ceea ce vă doriţi dumneavoastră.
Dacă vreţi o persoană reală alături, trebuie s-o spuneţi – nu atât prin cuvinte, cât mai degrabă prin intenţii
şi fapte. Atunci când veţi şti sigur ce vă doriţi şi ce meritaţi, veţi obţine. Până atunci veţi atrage parteneri
care vor fi aşa cum îi acceptaţi.
 Spuneţi clar ce vreţi şi tot ce vă doriţi va fi al dumneavoastră.
SHAKTI GAWAIN
Rareori se întâmplă ca un pasionat de viteză să încetinească ritmul la cerere. Persoanele care
consideră necesar să se protejeze cred că astfel îşi asigură securitatea – excepţie făcând situaţia în care
observă o opţiune mai atrăgătoare. Aşadar, cea mai bună tactică este să renunţaţi la presiuni, să nu vă
lansaţi în certuri şi să nu-i daţi partenerului un ultimatum. Ideal ar fi să vă exprimaţi atât de clar dorinţa
ca el să fie mai prezent, încât să se simtă îndemnat să vă facă pe plac. Dacă dumneavoastră puteţi, şi el va
putea. Dacă nu, nu pierdeţi vremea. Aveţi o viaţă şi trebuie s-o trăiţi.

VITEZĂ SAU ESENŢĂ?

Ritmul vieţii este tot mai accelerat în fiecare zi. În multe domenii, calitatea şi integritatea au fost
lăsate pe planul al doilea în favoarea vitezei. Pentru cei care fabrică microcipuri, viteza de procesare
este esenţială. Pentru cei care clădesc o relaţie, prezenţa şi atenţia sunt elementele esenţiale. Dacă puteţi
fi productiv în viaţa profesională şi să rămâneţi în legătură în cea sentimentală, înseamnă că aţi atins un
echilibru rar întâlnit şi extrem de important. Cartea de faţă vă oferă o serie de instrumente menite să vă
asiste în acest sens.
Aveţi posibilitatea de decizie în privinţa vitezei cu care treceţi prin viaţă. De dumneavoastră
depinde dacă puteţi fi atins sau nu. Dacă sunteţi gata să vă lăsaţi prins din urmă şi atins, puteţi da la
schimb motorul de mare viteză pentru o pereche de braţe calde şi iubitoare. Nu este deloc un schimb
nefavorabil, dacă stăm să ne gândim.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Dacă sunteţi prea ocupat pentru o relaţie, evaluaţi atât costurile, cât şi rezultatele.
• Întrebaţi-vă ce vă temeţi că se va întâmpla dacă aţi încetini ritmul.
• Dacă întâlniţi mereu persoane indisponibile, întrebaţi-vă dacă dumneavoastră înşivă sunteţi
disponibil.
• Dacă sunteţi implicat într-o relaţie cu o persoană aidoma unei ţinte în mişcare, întrebaţi-vă dacă
relaţia vi se pare funcţională. Dacă nu, invitaţi-vă partenerul să fie mai mult alături de
dumneavoastră.
• Petreceţi o zi, un weekend sau o săptămână împreună cu partenerul dumneavoastră fără telefoane
mobile, e-mail, fără a lucra şi fără alte elemente care să vă distragă de la a fi pe deplin prezenţi
unul alături de celălalt.
 Tot ce aţi vrut să ştiţi despre fobia de implicare (dar nimeni nu v-a spus)

Un prieten artist avea prins pe un perete un poster primit de la iubita lui şi pe care scria:
„Ţi-aş lua minţile, dacă le-aş găsi.“ Lui Grayson îi era foarte dificil să-şi ia un angajament,
indiferent de domeniu. În consecinţă, prietenii nu se puteau apropia de el prea mult; îi înnebunea
pe toţi ceilalţi, iar în cele din urmă femeile se resemnau, frustrate şi confuze, şi se retrăgeau.
Grayson abia ce încheiase un mariaj şi nu avea de gând să se lase prea curând prins din nou
în laţ, iar asta făcea ca inima lui să fie de neatins. De aceea, trecea printr-o încrengătură de
relaţii când hăis, când cea, care le conferea lui şi partenerelor un anume gust al fericirii, pentru
ca în final să-i lase frustraţi.
Relaţia cu o persoană care nu-şi poate asuma un angajament seamănă cu încercarea de a prinde în
braţe un pepene uns cu grăsime: este exasperantă. Angajamento-fobii sunt marcaţi în comportamentul lor
de trei temeri:
1. Teama de a nu lua o decizie greşită, cu consecinţele căreia ar trebui să trăiască apoi.
2. Teama de a fi prins în capcană, de a-şi pierde libertatea şi independenţa.
3. Teama de a nu rata o ocazie mai bună.

CUM SĂ FACEŢI FAŢĂ UNUI ANGAJAMENTOFOB

Dacă sunteţi implicat într-o relaţie cu o persoană care ezită să se implice şi să-şi asume angajamente,
indiferent de tipul acestora, aveţi la dispoziţie mai multe opţiuni:
1. Îi spuneţi în mod direct că vă este greu să suportaţi reticenţa sa în a se hotărî. Spuneţi-i că, dacă
ar accepta să-şi prezinte alegerile sincere, aţi şti cu ce aveţi de-a face şi amândoi v-aţi simţi mai
bine, relaţia însăşi îmbunătăţindu-se.
2. Exprimaţi limpede lucrurile asupra cărora doriţi un răspuns. Spuneţi-i că vreţi un da sau un nu şi
precizaţi când anume aşteptaţi răspunsul. Dacă nu primiţi niciun răspuns, continuaţi aşa cum doriţi,
independent de decizia partenerului.
3. Luaţi decizii ferme dumneavoastră înşivă. Pe măsură ce neteziţi terenul cu propriile
dumneavoastră alegeri clare, partenerul va trece şi el la fileu sau se va retrage din joc.
4. Chestiunea în care doriţi un angajament este esenţială sau nu? Dacă nu, poate că nu merită să
 insistaţi. Dacă da, spuneţi clar şi răspicat şi explicaţi de ce.
5. Renunţaţi la încercările de a vă schimba partenerul, mărginindu-vă să-l iubiţi şi să-l acceptaţi aşa
cum este el. Poate că, în modul său singural, este deja perfect.

DACĂ ANGAJAMENTELE VĂ SPERIE

Dacă vă este dificil să oferiţi răspunsuri ferme în cadrul relaţiilor, ţineţi seama de următoarele
recomandări:
1. Nu sunteţi obligat să alegeţi sau să vă asumaţi un angajament. Sunteţi liber să nu vă luaţi niciun
angajament, în nicio privinţă şi faţă de nimeni, dacă nu doriţi. Simplul fapt că ştiţi acest lucru va
mai elibera o parte din presiunea care vă împiedică să percepeţi situaţia clar şi să adoptaţi decizii
înţelepte. Şi acum, că nu sunteţi obligat la nimic, ce anume v-ar plăcea să faceţi?
2. Analizaţi-vă cu onestitate teama care v-ar putea împiedica să alegeţi. Aţi fost rănit sau trădat în
trecut şi acum sunteţi hotărât să nu mai treceţi prin aşa ceva din nou? Cunoaşteţi exemple
descurajante (sau terifiante) de persoane care s-au implicat ferm şi au pierdut? Vă e teamă să nu vă
pierdeţi controlul? Vă folosiţi indisponibilitatea de a decide ca pe un instrument de menţinere a
puterii asupra partenerului? Cu cât mai limpede veţi putea răspunde la aceste întrebări, cu atât mai
rapid veţi putea trece mai departe. Discutaţi sincer despre temerile dumneavoastră cu un prieten sau
cu un specialist şi foarte probabil le veţi putea depăşi.
3. Conştientizaţi faptul că a alege înseamnă a conferi putere. De fiecare dată când faceţi o alegere
limpede, vă sporiţi forţa, eficienţa şi pacea interioară. De aceea este important să adoptaţi decizii
ferme şi să evitaţi amânarea lor. Cu cât ezitaţi mai îndelung în adoptarea mai multor decizii, cu atât
mai stresat şi mai derutat vă veţi simţi. Iar când veţi lua hotărârea, în final, veţi fi mai liber şi mai
puternic şi veţi înţelege că aţi fi putut face acest lucru cu mult timp în urmă.
4. Amintiţi-vă că, deseori, orice decizie este mai bună decât niciuna. În multe cazuri, puteţi face ca
orice decizie să funcţioneze, atât timp cât o susţineţi cu fermitate. Există întotdeauna mai multe
trasee către culme. Dacă vă asumaţi propriile alegeri, veţi ajunge la destinaţie mai repede şi mai
uşor decât dacă aţi sta pe loc, întrebându-vă încotro s-o luaţi.
5. Recunoaşteţi faptul că, adoptând o decizie, vă ajutaţi partenerul. Dacă îi înnebuniţi pe ceilalţi cu
nehotărârea dumneavoastră, e bine să ştiţi că le puteţi uşura viaţa considerabil dacă le oferiţi o bază
de plecare.
Angajamentele sunt înspăimântătoare numai dacă le priviţi ca pe nişte duşmani în faţa cărora sunteţi
neputincios. Consideraţi-le mai degrabă prieteni, iar ele vă vor sluji cu credinţă de fiecare dată. Astfel,
veţi învăţa să nu vă mai opuneţi implicării ca şi cum ar însemna sfârşitul vieţii dumneavoastră şi veţi
vedea că, de fapt, este începutul uneia noi.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

Dacă aveţi o relaţie cu o persoană ce evită asumarea angajamentelor:

• Specificaţi clar chestiunile cu privire la care aşteptaţi un răspuns limpede.
• Adoptaţi dumneavoastră înşivă decizii ferme, deschizând astfel calea unei atmosfere propice
hotărârilor clare în cadrul relaţiei.
• Încercaţi să vă apreciaţi partenerul pentru ceea ce este el în sine.
Dacă dumneavoastră aveţi dificultăţi în a vă asuma angajamente:
• Analizaţi-vă cu sinceritate temerile care vă împiedică să luaţi decizii ferme.
• Exersaţi adoptarea deciziilor chiar şi în privinţa unor chestiuni mărunte, pentru a vă spori puterea
personală în acest sens.
• Conştientizaţi faptul că alegerile ferme constituie o modalitate de a vă ajuta partenerul.
 Uitaţi-vă înainte de a sări… dar apoi săriţi

La cincisprezece ani, într-o tabără şcolară, m-am îndrăgostit lulea de o fată drăguţă pe nume
Roberta. Cum fetele şi băieţii stăteau în zone separate ale taberei şi rareori interacţionau, o
vedeam pe Roberta rareori şi numai de la distanţă, însă, ori de câte ori o zăream, inima îmi
creştea în piept.
Într-o seară, organizatorii s-au lăsat impresionaţi de hormonii noştri adolescentini şi au pus
la cale o excursie până la o arenă pentru patinajul cu role. Acolo am avut curajul de a o invita pe
Roberta să patineze cu mine. Ne-am ţinut de mână câteva minute, iar eu mă simţeam în paradis.
Vreme de săptămâni după aceea nu mi-am mai spălat mâna cu pricina. (Oricum, nu mă spălam eu
foarte des.)
În timpul verii am mai văzut-o pe Roberta de câteva ori, dar de fiecare dată când eram
împreună, mă copleşea sfiala şi nu reuşeam să-mi dezleg limba. Ea era o fată superbă, iar eu
doar un tont – aşa-mi spuneam. Ne salutam politicos, dar nimic mai mult.
Vara s-a sfârşit şi am plecat fiecare acasă, în alt oraş. Mă gândeam des la Roberta,
amintindu-mi cu drag seara în care am ţinut-o de mână şi cele câteva momente în care între noi a
existat o conexiune. Îmi doream mult să mai întâlnesc pe cineva alături de care să mă simt la fel.
Trei ani mai târziu am văzut-o pe Roberta la o petrecere. Mi s-a părut la fel de frumoasă şi
am simţit acelaşi fior lăuntric. Spre dezamăgirea mea, mi-a arătat pe deget un inel de logodnă.
Mai încrezător la optsprezece ani decât la cincisprezece, mi-am dezvăluit sentimentele.
– Când eram în tabără, am făcut o pasiune pentru tine, i-am mărturisit. Seara în care am
patinat împreună a fost cea mai frumoasă din vara aceea. De atunci m-am gândit mult la tine.
Un surâs dulce-amar a apărut pe buzele ei.
– Vreau şi eu să-ţi mărturisesc ceva, mi-a spus apoi. Şi eu m-am îndrăgostit de tine. Îmi
amintesc foarte bine seara aceea.
Vă daţi seama cât de şocat am fost să aud asta!
Apoi Roberta a spus un lucru care mi-a marcat o sumedenie de decizii de atunci până astăzi:
– Cine ştie? Dacă unul dintre noi ar fi avut îndrăzneala să vorbească atunci, poate că pe
degetul meu s-ar fi aflat acum un inel de la tine.
Se spune că, la sfârşitul vieţii, nu lucrurile pe care le-am făcut le regretăm, ci pe acelea pe care nu
le-am făcut. Buddha spunea că „Există două motive pentru care ideile mari nu dau roade: (1) nu termini şi
(2) nu începi.“ Afirmaţia este valabilă şi pentru relaţiile romantice.
În vreme ce unii oameni greşesc implicându-se în relaţii prea devreme, alţii greşesc aşteptând prea
mult – sau neimplicându-se niciodată. Aceşti oameni rămân în prag tremurând, prea temători sau prea
timizi pentru a face pasul. Ei nu înţeleg că energia pe care o vor dobândi cerând ceea ce-şi doresc
depăşeşte cu mult sentimentul de siguranţă pe care, aparent, li-l oferă ascunzişul sau aşteptarea. De
asemenea, nu-şi cunosc puterea şi nici faptul că merită să aibă ceea ce doresc. Atunci când vă avântaţi,
uneori veţi găsi ceea ce speraţi să găsiţi, alteori nu, dar în ambele cazuri veţi fi mai departe de locul în
care stăteaţi, ezitând.
Când am întrebat asistenţa, la un seminar, „Ce aţi face dacă nu v-aţi teme?“, o femeie a ridicat mâna
şi a declarat: „I-aş cere unui bărbat anume să vină cu mine la o petrecere în weekend.“ Simţindu-mă plin
de îndrăzneală, i-am oferit doamnei telefonul meu şi am întrebat-o dacă ar fi dispusă să-l sune pe loc.
Intrând în joc, ea a acceptat şi a ieşit din sală pentru a telefona. Zece minute mai târziu a revenit, cu un
zâmbet larg pe faţă. „Mi-am stabilit o întâlnire!“ a anunţat ea, pe fondul unui ropot de aplauze.
Un an mai târziu, când am revenit în oraş, am întrebat-o pe o prietenă a doamnei în cauză dacă a mai
văzut-o în ultimul timp. „Sigur că da“, a răspuns ea. „Am fost la nunta ei, pe 1 ianuarie. S-a măritat cu
tipul pe care l-a sunat la seminar.“
Poate că sunteţi mai aproape decât credeţi de relaţia dumneavoastră de vis – la doar un telefon
distanţă. Deşi poate credeţi că partenerul dumneavoastră este undeva departe, pasul pe care-l mai aveţi
de făcut ar putea fi doar unul al încrederii. Poate că nu trebuie să slăbiţi cinci kilograme, să depăşiţi
traumele abuzurilor din copilărie, să clarificaţi relaţia cu fostul partener, să deveniţi stabil financiar, să
scăpaţi de actualul partener, să vă mutaţi în alt oraş, sau… sau… sau… Nu Dumnezeu a pus asemenea
condiţii, ci dumneavoastră. Şi, aşa cum le-aţi impus, tot aşa puteţi trece dincolo de ele. Teama are multe
motive pentru a nu iubi; iubirea are un singur motiv pentru a nu se teme: ea singură este reală.

PUTEŢI SPUNE „NU“ DEOCAMDATĂ?

Dacă vă simţiţi atras de cineva, dar nu sunteţi sigur că ar trebui să aveţi o relaţie cu persoana
respectivă, n-o faceţi. Renunţaţi la ideea de a fi împreună şi vedeţi ce se întâmplă. Dacă o uitaţi,
înseamnă că atracţia a fost una trecătoare, superficială. Dacă însă nu v-o puteţi scoate din minte, dacă o
întâlniţi mereu accidental sau dacă vă transmite semnale că este interesată de dumneavoastră, ştiţi ce să
faceţi.
Exerciţiu:
Antrenaţi-vă muşchiul pentru saltul de rigoare
Completaţi spaţiile libere de mai jos, luând în considerare orice domeniu, nu numai pe cel al relaţiilor.

Dacă nu mi-ar fi teamă, aş

……………………………………………………………………………………….
O persoană cu care aş vrea să am o întâlnire
…………………………………………………………..
O persoană faţă de care mă simt atras sexual
…………………………………………………………..
O persoană despre care cred că ar fi un partener sentimental potrivit
………………………………….
Un lucru pe care mă tot gândesc să-l cumpăr
……………………………………………………………
Un loc pe care mă tot gândesc să-l vizitez
………………………………………………………………..
O preocupare creativă la care tot visez (scris, muzică, pictură etc.) …………………………..
Ce anume aş face dacă banii nu ar fi o problemă
………………………………………………………
Ce anume nu aş mai face, dacă banii nu ar fi o problemă
………………………………………….
Ce aş face, dacă nu m-aş simţi vinovat
……………………………………………………………………..
Ce aş renunţa să fac, dacă nu m-aş simţi vinovat din această cauză …………………………
O persoană al cărei stil de viaţă mi-ar plăcea să-l am şi eu
……………………………………….
Un lucru despre care aş vorbi, dacă nu aş fi timid sau ezitant …………………………………..
Fantezia mea secretă
…………………………………………………………………………………………………
Orice altceva care ar reprezenta pentru mine un salt
……………………………………………….
Notarea răspunsurilor vă va ajuta să vă transpuneţi viziunea în realitate. Nu sugerez să
faceţi practic toate lucrurile pe care le-aţi scris, dar nici să nu le faceţi. Pur şi simplu gândindu-
vă la aceste idei, identificându-le şi resimţind emoţiile pozitive pe care ele vi le stârnesc, vă
sporiţi considerabil şansele de a le împlini. Dacă doriţi, alegeţi un articol dintre răspunsurile
dumneavoastră, pe cel care vă atrage mai mult, şi faceţi un pas în direcţia lui.

CÂND SĂ NU FACEŢI PASUL

Există două situaţii în care nu se recomandă să vă avântaţi înainte:

1. Dacă teama dumneavoastră este mai mare decât motivaţia, vă staţi singur în cale şi probabil că
vă sabotaţi propriile eforturi. Modalitatea de a vă depăşi temerile nu este aceea de a strânge din
dinţi şi a suporta, ci de a vă spori motivaţia şi intenţia, astfel încât să puteţi exploata elanul devenit
mai înalt decât obstacolul reprezentat de teamă. De ce vreţi să faceţi acest lucru? Cum ar putea
deveni viaţa dumneavoastră mai bună? Care ar fi cel mai bun lucru care vi s-ar putea întâmpla dacă
aţi face pasul respectiv? Atunci când entuziasmul şi nerăbdarea depăşesc rezistenţa pe care o
opuneţi, teama îşi pierde puterea asupra dumneavoastră şi veţi fi liber.
2. Dacă există un motiv serios pentru a nu merge mai departe, respectaţi-l. În această situaţie,
trebuie să puteţi face deosebirea între „motivele“ oferite de glasul fricii sau al insignifianţei, şi
motivele concrete sugerate de înţelepciune. Investirea economiilor de o viaţă în acţiunile acelea
 despre care v-a tot spus un amic ar putea fi un salt de încredere, dar mai înţelept ar fi să investiţi
atât cât vă permiteţi şi să vedeţi apoi ce se mai întâmplă. Sau poate ar fi mai bine să vă întâlniţi o
dată cu doamna aceea de vizavi înainte de a cumpăra biletele pentru croaziera împreună. Salturile
de încredere sfidează deseori raţiunea, dar în general ştiu când s-o respecte.

LUCRUL PE CARE ÎL CĂUTAŢI VĂ CAUTĂ ŞI EL

Am văzut la un moment dat un panou publicitar cu o reclamă isteaţă pentru o maşină sport elegantă.
Sub fotografia automobilului scria cu litere groase: „Şi ea vă vrea.“ Dacă încercaţi să vindeţi o maşină
sau o casă, există cineva care caută exact ceea ce oferiţi dumneavoastră. Dacă aveţi unele aptitudini
profesionale deosebite, există o companie care are nevoie exact de ele. Dacă aveţi o idee cu privire la
partenerul dumneavoastră ideal, cineva care corespunde exact descrierii năzuieşte să fie alături de o
persoană ca dumneavoastră. Încrederea în această lege a echilibrului vă va oferi forţa de a căuta şi a găsi
ceea ce vă doriţi. Nu vă grăbiţi să consideraţi că dorinţele dumneavoastră sunt egoiste; veţi aduce bucurie
cuiva în aceeaşi măsură în care el vă va oferi dumneavoastră împlinire.
Precauţiile, atenţia şi eforturile cuvenite sunt importante. La fel sunt însă şi aventura, curajul şi
riscul. Uitaţi-vă înainte de a sări. Dar după ce v-aţi uitat îndeajuns, vine timpul să faceţi saltul. Veţi fi
surprins să constataţi că ceea ce părea a fi un hău de netrecut nu este mai mare decât un pas îndrăzneţ.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Întrebaţi-vă dacă nu cumva timpul pentru a vă gândi la un pas sau pentru a vă pregăti în vederea lui
nu a trecut deja, fiind vremea să mergeţi mai departe.
• Dacă cineva sau ceva continuă să tot apară în viaţa dumneavoastră sau nu vă piere din minte, poate
este un semn că trebuie să acţionaţi în consecinţă. Puneţi-vă întrebarea „Pot oare să n-o fac?“
• După ce aţi efectuat exerciţiul de mai sus, încercaţi să vă daţi seama care element vă atrage mai
mult şi treceţi la fapte.
• Nu faceţi saltul dacă teama vă depăşeşte inspiraţia sau dacă există un motiv considerabil în acest
sens.
• Conştientizaţi faptul că lucrul pe care îl căutaţi vă caută de asemenea.
 Motivul 9
RATAŢI RAMPA DE IEŞIRE PE DRUMUL SPRE ALTAR
Decizia de a vă căsători este una extrem de importantă, poate cea mai importantă din viaţa
dumneavoastră. Multe persoane se căsătoresc din motive greşite sau aleg parteneri nepotriviţi, şi
apoi regretă. Altele aleg pe baza unei cunoaşteri interioare profunde şi culeg ulterior beneficiile
acestui pas. Dacă ştiţi care sunt elementele care fac ca un mariaj să funcţioneze şi care sunt cele
ce îl blochează, dar şi cum să alegeţi un partener în mod înţelept, căsnicia va fi o binecuvântare
pentru dumneavoastră şi pentru partener deopotrivă, iar relaţia vă va aduce împlinire.
 CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ

Următoarele capitole vă vor arăta cum:

• Să recunoaşteţi semnalele de avertizare, dacă vă gândiţi să vă căsătoriţi.
• Să evitaţi greşelile costisitoare atunci când vă alegeţi un partener.
• Să ştiţi cu cine să vă căsătoriţi atunci când sunteţi pregătit.
 Zece întrebări la care să răspundeţi înainte de a spune „da“

ANNE: Am fost de-a dreptul o logodnică-monstru – atât de obsedată de nuntă, încât am pierdut
din vedere relaţia în sine. Căsnicia noastră a început cu o datorie de patruzeci de mii de
dolari rămasă de la nuntă. Când ne-am întors din luna de miere, am intrat într-o depresie
serioasă. Viaţa mea întreagă culminase cu ziua nunţii, iar acum totul se terminase. Nu mai
aveam niciun ţel, nicio identitate. Abia atunci a început adevărata mea relaţie cu soţul meu,
Jim.
CINDY: Când Joe mi-a cerut mâna, m-am simţit flatată; fericită, dar nu entuziasmată. Când i-am
povestit despre logodnă celei mai bune prietene, ea a replicat: „N-aş putea spune că
entuziasmul tău mă uluieşte.“ A fost cea mai utilă remarcă pe care ar fi putut s-o facă cineva
atunci. Am anulat logodna când am înţeles că decizia de a mă căsători este una atât de
importantă, încât trebuie s-o iei din toată inima.
DAN: După două mariaje eşuate când eram mai tânăr, mă simţeam un ratat în privinţa relaţiilor.
După ce m-am văzut cu Ariel timp de câţiva ani, ea a început să insiste să ne căsătorim şi
să-mi spună că mi-e frică să-mi iau un angajament atunci când m-am opus. Am simţit că
trebuie să-i dovedesc ei, mie însumi, familiei şi prietenilor că-mi pot lua şi păstra un
angajament. Mai târziu mi-am dat seama că acesta era un motiv jalnic pentru a mă căsători;
relaţia respectivă nu a durat mai mult decât precedentele.
DONNA: În vreme ce mă vedeam cu Terry, mama s-a îmbolnăvit şi a decedat. Terry a fost
drăguţ cu mine şi m-a susţinut în perioada aceea dificilă. În scurt timp m-a cerut în căsătorie.
Pe atunci eram vulnerabilă emoţional şi simţeam că-i sunt datoare pentru amabilitate, aşa că
am acceptat. Cinci ani şi doi copii mai târziu, Terry a devenit extrem de pretenţios, iar
mariajul nostru s-a transformat într-un câmp de bătălie. Privind în urmă, mi-am dat seama că
nu ar fi trebuit ca sentimentul îndatorării să-mi dicteze decizia în privinţa căsătoriei.
STACY: Când l-am întâlnit pe Brad, mi-am dat seama că are stofă. Avea unele probleme, dar
mi-am zis că l-aş putea schimba, cu dragoste şi credinţă, transformându-l în bărbatul pe care
mi-l doream. Dar când ne-am căsătorit, lucrurile s-au înrăutăţit. Nu-şi putea păstra locul de
muncă şi îşi petrecea serile uitându-se la televizor şi fumând iarbă. După trei ani de eforturi
 pline de dragoste, el nu era deloc mai bun decât la început, şi nici eu. Nu mă căsătorisem cu
un bărbat, ci cu potenţialul lui.
GREG: Eu şi Gina am trăit împreună timp de doi ani, iar apoi ea s-a mutat când i-am spus că nu
mă simt îndemnat să mă angajez la o relaţie stabilă cu ea. O lună mai târziu m-a anunţat că a
început să se vadă cu altcineva. Mi-a fost teamă că o voi pierde, aşa că am cerut-o de soţie.
În căsnicie ne-am lovit de acelaşi zid. Amândoi am învăţat că teama de pierdere nu
constituie o fundaţie solidă pentru o căsnicie.

PRINCIPALELE ZECE MOTIVE PENTRU CARE SĂ NU VĂ CĂSĂTORIŢI

1. Pentru a avea nunta la care visaţi.

Nunta nu este un scop în sine, ci o expresie firească a unei bucurii care există deja. Obsedaţii de
nuntă confundă simbolul unei relaţii cu relaţia în sine. Nunta este un eveniment; mariajul este o stare
sufletească şi de spirit. Dacă nu sunteţi deja căsătorit în inima dumneavoastră, cele douăzeci şi una de
salve de tun de la nunta dumneavoastră vor fi doar nişte fâsâituri.
Unii oameni sunt mai pasionaţi de nuntă decât de partenerul lor. Prietenii mei, Stan şi Leslie, au avut
nu mai puţin de şase ceremonii nupţiale. În decurs de câteva luni, cei doi au fost căsătoriţi de un rabin, un
preot, un vraci al unui trib amerindian, un kahuna hawaiian, un şaman mexican şi un yoghin. Şase luni mai
târziu, l-am văzut pe Stan singur la o petrecere. „Unde e Leslie?“, l-am întrebat. „Oh, ne-am despărţit“,
mi-a răspuns el.
Morala: Nici toate nunţile din lume nu pot face ca o relaţie să dureze, dacă n-o faceţi dumneavoastră.
Creaţi un mariaj adevărat în inima dumneavoastră, stabiliţi-vă priorităţile, iar nunta dumneavoastră
va fi cel mai fericit şi mai binecuvântat eveniment din lume. Întrebaţi-vă:
Sunt mai interesat de nuntă, decât de căsătoria în sine?
2. Sunteţi flatat de propunere sau partenerul vă presează.
Entuziasmul este factorul esenţial pentru succesul oricărei întreprinderi. Decizia de a vă căsători,
poate cea mai importantă din viaţă, ar trebui să fie rezultatul unei alegeri pur deliberate şi o acţiune, nu o
simplă reacţie. Dacă nu este un „La naiba, da!“, va fi pe urmă un „Nu, pe naiba!“
Persoane nesigure Persoane sigure
Urmează glasurile exterioare Urmează alegerile interioare
Sunt motivate de teamă Sunt motivate de bucurie
Acţionează adaptativ Acţionează creativ
Sunt dominate de ego Sunt dominate de spirit
Îşi ignoră sentimentele Îşi respectă sentimentele
Sunt mulţumite cu o relaţie „călduţă“ Necesită pasiune
Deciziile sănătoase vă înalţă; cele nesănătoase vă menţin la suprafaţă. Încântarea pe care o resimţiţi
vă copleşeşte sau vă lasă mai degrabă rece? Dacă prietenii dumneavoastră exclamă „Ei, dar străluceşti
cu adevărat, ce-i cu tine?!“, înseamnă că sunteţi pe drumul cel bun. Atunci însă când fie şi unul dintre ei
vă întreabă dacă aţi reflectat suficient înainte de a vă căsători, gândiţi-vă la întrebarea lui.
 Numai fiindcă o persoană vă doreşte nu înseamnă că şi dumneavoastră o doriţi. Sigur, este plăcut să
fii iubit şi dorit, dar şi dragostea şi dorinţa trebuie să circule în ambele direcţii pentru ca o căsnicie să
funcţioneze. Oferiţi-i partenerului darul unei alegeri din inimă, depline, sau luaţi-vă rămas-bun. Există în
lume o persoană alături de care veţi vrea cu adevărat să fiţi. Dacă ea se află în faţa dumneavoastră,
deschideţi larg braţele. Dacă nu, faceţi un pas înapoi.
Este căsătoria rezultatul alegerii mele sau mi-a fost impusă?
3. Vreţi să dovediţi că vă puteţi asuma un angajament sau puteţi avea o relaţie stabilă.
Oamenii hotărâţi să demonstreze lumii ceva sunt perdanţi încă înainte de a începe. Două erori de
raţionament pot sabota până şi eforturile care au, aparent, un scop nobil: (1) sunt de părere că este ceva în
neregulă cu ei şi că trebuie să corecteze răul şi să arate lumii că au reuşit; şi (2) conferă opiniilor
celorlalţi o importanţă exagerată şi acţionează pe baza lor.
Căsătoria doar pentru a demonstra ceva este greu de identificat şi de remediat, fiindcă rareori cei
care o fac sunt conştienţi la momentul respectiv de motivaţia lor. Nu cunosc pe nimeni care să fi făcut o
cerere în căsătorie în felul următor: „Sonia, mi-e ruşine de trecutul meu plin de relaţii neîmplinite, aşa că
aş vrea să te măriţi cu mine şi să mă ajuţi să le dovedesc celor care m-au judecat aspru că sunt capabil
să-mi asum un angajament şi să-l respect.“ Şi aşa iese Sonia din scenă. Dacă ar fi mai conştient de sine,
respectivul şi-ar reformula cererea, însă cea mai mare parte a programării care ne subminează bucuria
rezidă dincolo de pragul conştienţei şi rareori o confruntăm – până ce nu ajungem faţă în faţă cu persoana
pe care credeam c-o iubim, de această dată cu avocaţii între noi. Dar nu aşa trebuie să stea lucrurile.
Persoanele care vă iubesc şi cred în dumneavoastră nu trebuie convinse, iar cele care nu vă iubesc şi
nu cred în dumneavoastră nu merită să fie convinse. Înainte de a porni spre altar, întrebaţi-vă ce anume aţi
face dacă nu ar exista nimeni care să vă privească. Dacă vă folosiţi relaţia ca pe o declaraţie personală,
socială sau politică, această ipocrizie se va întoarce împotriva dumneavoastră la un moment dat şi în cele
din urmă veţi fi pus în situaţia de a recunoaşte care ar fi fost decizia dumneavoastră dacă nu aţi fi avut un
public de impresionat.
Dacă simţiţi nevoia de a dovedi ceva prin intermediul unei relaţii romantice, întrebaţi-vă:
• Ce aş face dacă opiniile sociale nu ar avea nicio relevanţă pentru decizia mea?
• În faţa cui simt nevoia să demonstrez ceva? Vocea lor încă îmi răsună în minte şi-mi
conturează deciziile?
• Dacă aş şti că sunt perfect aşa cum sunt, cum aş proceda mai departe?
Nu trebuie să demonstraţi nimic, nimănui. Relaţiile reale vorbesc pentru sine şi nu au nevoie de
publicitate nici din partea dumneavoastră, nici din partea altora. Cu cât încercaţi mai mult să-i convingeţi
pe alţii de ceva, cu atât mai mult încercaţi de fapt să vă convingeţi pe dumneavoastră înşivă. Şi astfel
revenim încă o dată la extrem de importanta chestiune a autenticităţii.
4. Simţiţi că-i datoraţi acest lucru partenerului.
Generozitatea este sacră şi niciodată nu trebuie trecută cu vederea. Dar sentimentul obligaţiei nu este
un motiv raţional pentru o relaţie sau o căsătorie. Dacă intenţionaţi să vă legaţi viaţa de o persoană
anume, trebuie să fiţi mânat de flacăra intenţiei ferme. Trebuie să fiţi impulsionat din adâncurile
sufletului, nu de un simplu sentiment al datoriei.
Dacă vă simţiţi obligat să aveţi o relaţie, să faceţi sex sau să vă căsătoriţi cu cineva fiindcă îi
datoraţi ceva, sau dacă persoana în cauză încearcă să vă stârnească sentimente de vinovăţie pentru a vă
determina să acceptaţi un angajament, întrebaţi-vă: „Ce aş face dacă n-aş avea acest sentiment al
datoriei?“ I-aţi aprecia prezenţa intimă pentru ceea ce este persoana în sine? V-a ajutat fiindcă vă iubeşte
şi vrea să vă sprijine, sau fiindcă aşteaptă ceva de la dumneavoastră? A ataşat darului oferit anumite
condiţii? Dar dumneavoastră?
În multe culturi, căsătoria a fost, în decursul timpului, determinată politic, social, economic sau
religios, la fel ca o afacere de tip economic. Deşi iubirea romantică are capcanele ei, cel puţin pune pe
primul plan alegerea din inimă, în detrimentul datoriei dictate din exterior. Datoria pe care o aveţi faţă de
propriul suflet o depăşeşte cu mult pe cea determinată de vinovăţie. Spuneţi „da“ fiindcă iubiţi, sau nu
spuneţi nimic.
5. Intenţionaţi să vă ajutaţi partenerul să-şi valorifice adevăratul potenţial.
Un proverb spune că „Femeia se căsătoreşte cu un bărbat în speranţa că acesta se va schimba în cele
din urmă; bărbatul se căsătoreşte cu o femeie în speranţa că aceasta nu se va schimba niciodată.“ Nici nu
pot preciza numărul femeilor de la seminarele mele care, după căsnicii de cinci, zece sau douăzeci de
ani, îmi spun cu nostalgie: „Când m-am măritat, soţul meu avea o problemă cu alcoolul/femeile/munca în
exces, dar eram convinsă că, dacă îl voi iubi suficient, îl voi putea schimba.“ În majoritatea cazurilor
însă, comportamentul nedorit nu se ameliorează, ci se agravează.
Riscul de a se îndrăgosti de potenţialul cuiva, nu de persoana în sine, le afectează mai mult pe femei
decât pe bărbaţi. În anii în care am consiliat mii de clienţi, niciodată n-am auzit un bărbat spunând „M-am
însurat cu ea fiindcă am văzut că are perspective mari şi am ştiut că, iubind-o suficient, o voi putea ajuta
să-şi descopere şi să-şi valorifice adevăratul potenţial.“ Am auzit însă replici de genul: „Mi-a luat
minţile de cum a intrat în încăpere“ sau „Alături de ea puteam fi eu însumi.“
Reacţia în faţa speranţelor exagerate nu este cinismul şi nici optimismul fervent, ci un echilibru
sănătos între viziunea idealistă şi realitatea actuală. Iată întrebarea esenţială la care trebuie să răspundeţi:
Dacă partenerul meu nu s-ar schimba nici cu o iotă faţă de felul în care este acum, aş
vrea să-mi petrec întreaga viaţă alături de el?
Dacă răspunsul dumneavoastră este da, înseamnă că vă cunoaşteţi bine partenerul şi relaţia va fi una
pozitivă. Dacă, cinci luni sau cinci ani mai târziu, vă va irita faptul că el tot nu vine acasă înainte de ora
şase a după-amiezii, probabil că agenda dumneavoastră ascunsă vă înceţoşează puţin perspectiva. Iubiţi-
vă partenerul aşa cum este, sau nu mai spuneţi că-l iubiţi.
Încercarea de a-i determina pe alţii să se schimbe, mai cu seamă în relaţiile intime, este un paradox.
Cu cât vă străduiţi mai tare în acest sens, cu atât mai mult persoana în cauză se va opune schimbării. Cu
cât îi iubiţi mai mult aşa cum sunt, cu atât mai mari sunt şansele de a-şi valorifica întreaga forţă
interioară. Atunci când apreciaţi calităţile partenerului, îl încurajaţi să le expună mai pregnant. Când
criticaţi însă ceea ce nu funcţionează, acele trăsături vor fi reliefate. Adevărata măreţie se dezvoltă nu la
cerere, ci prin acceptare şi apreciere.
6. Vă căsătoriţi pentru a nu vă pierde partenerul.
Stuart Emery nota: „Majoritatea relaţiilor au la bază teama de a nu pierde.“ Oamenii mânaţi de teamă
sau de o mentalitate a simplei supravieţuiri fac tot felul de lucruri nesănătoase, pe care o persoană cu
încredere în sine (şi în ceea ce presupune o relaţie) nu le-ar face. Deşi este important să vă apreciaţi
partenerul şi să recunoaşteţi valoarea pe care el o aduce în viaţa dumneavoastră, nu este înţelept să vă
puneţi pirostriile doar fiindcă vă e teamă că, altfel, v-ar părăsi.
Iată întrebarea la care trebuie să răspundeţi:
Dacă aş şti că sunt în siguranţă, că am dreptul şi capacitatea de a atrage şi a menţine o
relaţie cu un partener dornic să rămână cu mine, la ce comportament actual aş renunţa? Cu
ce acţiuni l-aş înlocui?

Partenerii care acţionează din teama de pierdere Partenerii care acţionează cu încredere
Nu-şi dezvăluie adevăratele sentimente Îşi împărtăşesc sentimentele reale
Evită confruntarea directă cu partenerul Îşi confruntă partenerul atunci când trebuie
Se abţin de la exprimarea iubirii Îşi exprimă liber dragostea

Manipulează prin intermediul sentimentului de Îşi susţin partenerul în încer ca rea acestuia de
vinovăţie a fi el însuşi
Apelează la manifestări ostentative ale dragostei în
Îşi exprimă dragostea în cadru intim
public
Se grăbesc să-şi mulţumească partenerul în detri Găsesc un echilibru între mul ţumirea
mentul propriei bucurii partenerului şi a lor înşile
Propun căsătoria atunci când sunt siguri şi
Fac propuneri de căsătorie pripite
pregătiţi pentru ea.
Nu puteţi pierde pe cineva sau ceva care vă aparţine în virtutea unei legături puternice, de dragoste.
Atunci când acţionaţi de teamă să nu pierdeţi, sfârşiţi prin a pierde. Conştientizaţi-vă propria valoare şi
faptul că meritaţi să aveţi o relaţie excelentă, şi nu va trebui să faceţi eforturi pentru a păstra ceea ce aveţi
deja.
7. Speraţi că mariajul va întări o relaţie care până acum nu a fost prea solidă.
Două maxime trebuie să vă slujească drept ghid în această privinţă:
Dacă te străduieşti să obţii, te vei strădui să păstrezi.
Un drum accidentat spre căsătorie nu duce la altar.
Nunta poate fi un simbol al speranţelor unuia sau ale ambilor parteneri că relaţia lor va funcţiona.
Dar dacă nu funcţionează înainte de altar, probabil că nu va funcţiona nici după. O relaţie de calitate
rezistă prin sine însăşi, nu necesită o nuntă pentru a fi salvată. O casă nu este sinonimă cu un cămin, un loc
de muncă nu este sinonim cu câştigarea existenţei şi o nuntă nu este sinonimă cu mariajul. Cei doi
parteneri îşi construiesc căsnicia şi ceea ce faceţi dumneavoastră din ea este vizibil deja înainte de
căsătorie.
Dacă vă bazaţi pe nuntă pentru a salva o relaţie infirmă, confruntaţi-vă şi rezolvaţi-vă problemele
înainte. Iată câteva măsuri pe care le puteţi adopta:
• Fiţi sinceri unul cu celălalt cu privire la sentimentele, dorinţele, intenţiile şi rezervele pe care le
aveţi faţă de căsătorie.
• Consultaţi un terapeut pentru a vă ajuta să vă clarificaţi intenţiile privind mariajul.
 • Întrebaţi persoane pe care le respectaţi dacă li se pare că relaţia dumneavoastră este gata de a fi
oficializată prin căsătorie.
• Amânaţi nunta până când simţiţi că vă aflaţi pe teren ferm.
Abordarea frontală a acestor procese poate să vă trimită în direcţii opuse, dar pe de altă parte vă
poate oferi forţă, pregătindu-vă pentru momentul crucial. Mulţi oameni atribuie mariajului proprietăţi
magice pentru a evita să se confrunte cu problemele momentului. Însă tocmai abordarea lor va consolida
platforma în vederea căsătoriei.
Dacă relaţia mea nu s-ar îmbunătăţi deloc după căsătorie, aş mai continua cu ea?
8. Vă prezentaţi trofeul (soţul/soţia) prietenilor şi familiei.
Câştigaţi trofeul, dar pierdeţi jocul iubirii. Testul hotărâtor:
Aş rămâne cu partenerul meu dacă nimeni nu m-ar vedea cu el?
Alegeţi pe cineva care vă place pentru ceea ce este, nu pentru felul în care este.
Variaţiune pe aceeaşi temă: Căsătoria vă aduce bani, casa visurilor şi o piscină îngropată. Lucrurile
frumoase sunt plăcute, dar ar trebui puse întotdeauna pe locul al doilea. Întrebaţi-vă: Sunt îndrăgostit de
tablou sau de rama lui? Substanţa ar trebui să fie cea mai importantă, glazura venind abia după aceea.
9. Partenerul acesta este tot ce nu a fost cel precedent.
Soţul numărul unu era iresponsabil; cel nou merge întotdeauna până la capăt. Soţia precedentă era
cicălitoare; cea nouă e blândă şi agreabilă. Există numeroase variaţiuni pe aceeaşi temă. Căsătoria
dumneavoastră este o acţiune sau o simplă reacţie? Vă faceţi pe plac dumneavoastră înşivă, sau îi daţi cu
tifla partenerului anterior? Dacă partenerul actual are calităţile care îi lipseau precedentului, nu cumva îi
lipsesc lui unele pe care le avea celălalt? Dacă nu aţi mai fi fost căsătorit sau implicat în acea relaţie, aţi
fi la fel de atras de noul partener? Faceţi tot posibilul pentru a vă limpezi gândurile şi a vă evalua
partenerul în sine, nu comparativ cu cei dinainte.
Îmi percep clar partenerul sau ca o reacţie la trecutul meu?
10. Aveţi o agendă ascunsă.
Deseori, agendele ascunse sunt ascunse până şi de cel care le are. Examinaţi următoarele posibilităţi
şi poate că una sau mai multe vor ieşi la iveală:
• Vreţi să demonstraţi că sunteţi atrăgător şi dezirabil.
• Partenerul este mentorul/terapeutul/şeful dumneavoastră şi speraţi că vă va
îndruma/tămădui/promova.
• Căsătorindu-vă scăpaţi de sub supravegherea părinţilor.
• Căsătoria îi va scoate din sărite pe părinţii dumneavoastră, care nu sunt de acord cu viaţa pe care o
duceţi sau cu partenerul actual.
• Un mariaj heterosexual va demonstra că sunteţi „normal“, când realitatea este alta.
• Vă doriţi mult un copil, iar partenerul actual poate fi de ajutor în acest sens.
• Vă place (numai) sexul fierbinte.
Întrebarea la care trebuie să răspundeţi:
 Am cumva o agendă în privinţa căsătoriei, alta decât dorinţa sinceră de a fi împreună cu
partenerul?
Oamenii se căsătoresc din tot felul de motive şi apoi regretă. În capitolul următor vom examina
motivele corecte. Dacă puteţi învăţa din exemplele de aici şi să vă scutiţi pe dumneavoastră înşivă şi pe
cel de alături de numeroase suferinţe, capitolul de faţă îşi va fi atins scopul. Şi dumneavoastră la fel.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Întrebaţi-vă de ce vreţi să vă căsătoriţi şi răspundeţi sincer.

• Când vă alegeţi un partener de viaţă, faceţi distincţia între ornamente şi substanţă.
• Nu vă căsătoriţi niciodată ca să-l flataţi pe celălalt, ca să vă achitaţi de o datorie sau ca răspuns la
presiuni.
• Evaluaţi-vă partenerul în funcţie de ceea ce este el acum, nu de potenţialul său.
• Dacă vă închipuiţi că mariajul va consolida o relaţie suferindă, confruntaţi-vă şi rezolvaţi-vă
problemele înainte de a ajunge la altar.
• Nu lăsaţi ca teama de o pierdere să vă dicteze acţiunile. Purcedeţi la drum cu încredere în sine,
conştientizându-vă puterea.
 Cum să ştiţi cu cine să vă căsătoriţi

În avion, dr. Norman Vincent Peale stătea alături de o tânără care a intrat în vorbă cu el.
Când a constatat că vecinul ei de scaun era un om înţelept, a decis să-i ceară ajutorul într-o
problemă.
– Mă întâlneam cu doi bărbaţi şi amândoi mi-au cerut mâna, a explicat ea. Dar nu ştiu sigur
căruia dintre ei să-i spun „da“. Îmi puteţi da un sfat?
– Sigur, a răspuns imediat dr. Peale. Cred că nu ar trebui să te măriţi cu niciunul dintre ei.
– De ce? a întrebat tânăra, surprinsă.
– Fiindcă dacă simţi nevoia să mă întrebi pe mine cu cine să te măriţi, înseamnă că nu-l
iubeşti nici pe unul, nici pe celălalt.

PRINCIPALELE ZECE MOTIVE PENTRU A VĂ CĂSĂTORI:

1. Vă iubiţi partenerul şi vreţi să fiţi împreună cu el.

2. În sufletul dumneavoastră vă simţiţi deja căsătorit, iar ceremonia ar fi un simbol al uniunii voastre.
3. Când sunteţi împreună vă simţiţi mai energic şi mai bucuros decât atunci când sunteţi singur, lucru
valabil deopotrivă pentru partener.
4. În prezenţa partenerului vă simţiţi acasă, relaxat, sigur şi liber să fiţi dumneavoastră înşivă.
5. Aveţi interese, valori şi proiecte comune şi comunicaţi armonios la nivel intelectual şi emoţional.
6. Vă susţineţi reciproc pentru a vă împlini obiectivele personale.
7. Legătura sexuală vă aduce mai aproape de partener şi de dumneavoastră înşivă.
8. Momentele plăcute petrecute împreună sunt mult mai numeroase decât cele tensionate.
9. Viaţa dumneavoastră decurge mai bine şi cu mai mult succes atunci când în „peisaj“ este prezent
partenerul.
10. Simţiţi că destinul v-a trimis această persoană ca pe o binecuvântare şi un dar al iubirii.
Cum dragostea este naturală şi relaţiile fericite constituie un drept al nostru înnăscut, motivele unei
căsnicii reuşite sunt mult mai simple şi mai uşor de înţeles decât cele complicate care s-ar opune alteia.
Când a fost întrebat de ce mai este căsătorit cu soţia sa după mai mult de cincizeci de ani petrecuţi
împreună, dr. Peale a răspuns: „Mă simt fericit în prezenţa ei.“ Şi poate că asta e suficient.
Inima are raţiunile ei, pe care raţiunea nu le cunoaşte. Dacă vă iubiţi partenerul şi vreţi să fiţi
împreună cu el, nu mai aveţi nevoie de alte motive; dacă nu-l iubiţi şi nu ţineţi cu adevărat să fiţi
împreună, nicio mie de motive nu sunt suficiente.
De unde să ştiţi dacă ar fi bine să vă căsătoriţi cu o persoană anume? Întrebaţi-vă care este senzaţia
dominantă în inima dumneavoastră, în acest sens. Când vă gândiţi la prezenţa persoanei respective, vă
simţiţi energic şi entuziast? Vi se pare că reveniţi la viaţă? V-aţi întrista dacă n-aţi fi cu ea? Încercaţi să
nu vă gândiţi prea mult. Dacă există motive evidente pentru a nu vă căsători, ascultaţi-le. Altfel, priviţi
înlăuntrul dumneavoastră în căutarea unui răspuns. Fiindcă îl ştiţi deja. Fiţi sincer în privinţa
sentimentelor dumneavoastră şi deciziile se vor lua singure.
Dacă nu sunteţi sigur, nu vă căsătoriţi. Nu vă prefaceţi că ştiţi când de fapt nu ştiţi. Aşteptaţi şi fiţi
atent. Vă veţi da seama fie că vreţi să vă căsătoriţi cu persoana în cauză, fie că nu vreţi. Dacă vă este greu
să vă accesaţi eul interior, rostiţi o rugăciune sau înaintaţi universului o rugăminte:
Te rog să-mi arăţi dacă omul acesta este potrivit pentru mine.
Ajută-mă să ştiu în adâncul fiinţei mele.
Vreau să ştiu.
Vă asigur că, dacă vă veţi ruga sau veţi cere cu sinceritate, veţi şti. Pur şi simplu veţi şti.
Mulţi dintre clienţii mei mi-au spus că, atunci când şi-au întâlnit partenerul, ceva din interiorul lor a
ştiut că erau meniţi să fie împreună, şi nu au avut nicio îndoială în această privinţă. Aşa că au făcut pasul
şi au avut rezultate excelente. Alţii au povestit că, atunci când au primit o propunere în căsătorie, ceva în
ei înşişi a ştiut că vor regreta dacă vor accepta. Unii dintre aceşti oameni şi-au ascultat intuiţia şi s-au
bucurat apoi că au făcut-o. Alţii nu, şi au pierdut ani de-a rândul într-un mariaj lipsit de iubire. Dar toţi au
învăţat cât este de important să-ţi asculţi sinele interior şi să ai încredere în el.

DACĂ NU VĂ DAŢI SEAMA IMEDIAT

Uneori, dragostea are nevoie de timp pentru a se coace. Dacă întâlniţi pe cineva şi nu simţiţi imediat
un „da“ interior, nu înseamnă că nu sunteţi făcuţi unul pentru altul, ci doar că nu ştiţi asta din prima clipă.
Probabil că adevăratele dumneavoastră sentimente se vor revela în decursul timpului. Uneori dragostea
care sporeşte treptat este mai puternică decât cea care vă loveşte aidoma unui camion. Ambele pot
funcţiona; trebuie doar să fiţi onest în privinţa propriilor simţiri.
Poate că aveţi temeri sau îndoieli înainte de a vă angaja ferm; mulţi oameni au, probabil majoritatea.
Întrebarea este cât de mari sunt dubiile în comparaţie cu entuziasmul. Sunteţi în cea mai mare parte sigur
şi nerăbdător şi doar puţin îngrijorat? Sau în cea mai mare parte ezitant şi doar vag entuziast? Eu aş
merge mai departe numai dacă entuziasmul mi-ar depăşi în mod substanţial rezistenţa. Dacă vă simţiţi în
primul rând temător sau reticent, înseamnă că fie (1) primiţi semnale din interiorul dumneavoastră că
pasul nu este unul indicat, fie (2) relaţia ar putea fi una bună, dar temerile vă vor sabota potenţiala
bucurie. În ambele cazuri trebuie să vă confruntaţi ezitările şi să ţineţi seama de ele sau să le depăşiţi.
Discutaţi sincer despre gândurile şi sentimentele dumneavoastră cu partenerul, cu prietenii sau cu un
specialist, şi astfel adevărul de la baza lor vă va fi dezvăluit.
Ori ştiţi, ori nu ştiţi. Dacă ştiţi, acţionaţi. Dacă nu ştiţi, aşteptaţi. Aveţi încredere în intuiţie.
 CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Când luaţi în calcul căsătoria, consultaţi înţelepciunea inimii, mai degrabă decât pe cea a minţii, şi
acordaţi-i încredere.
• Dacă aveţi îndoieli, nu mergeţi mai departe. Aşteptaţi, observaţi şi rugaţi-vă sau cereţi indicii.
• Dacă entuziasmul pe care îl resimţiţi este mult mai intens decât dubiile, continuaţi.
• Uneori dragostea nu se dezvăluie din primul moment, ci creşte cu timpul. Acceptaţi acest proces.
 Motivul 10
NU ÎNCHEIAŢI RELAŢIILE ÎN MOD CORECT
Este mult mai uşor să începi o relaţie decât s-o închei. Totuşi, modul în care puneţi punct
unei relaţii spune mai multe despre caracterul dumneavoastră decât cel în care o începeţi şi
poate consolida legătura cu partenerul, chiar dacă vă despărţiţi. Din teamă, supărare sau
nepricepere, multe persoane îşi sfârşesc relaţiile în moduri necugetate sau crude. Abilităţile de a
încheia o relaţie pot constitui un mare avantaj pentru dumneavoastră şi pentru partener,
conferindu-vă un sentiment de integritate în locul amărăciunii. Şi, mai important, finalurile abile
vă pun într-o poziţie perfectă pentru a întâlni pe cineva care să corespundă perfect visului
dumneavoastră.
 CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ

Următoarele capitole vă vor arăta cum:

• Să fiţi sincer şi direct cu partenerul, în loc să-l părăsiţi „pe ocolite“.
• Să recunoaşteţi dacă partenerul încearcă să rupă relaţia fără a o spune limpede.
• Să decideţi dacă, unde sau când să vă mai revedeţi.
• Să încheiaţi relaţiile în mod corect, astfel încât să rămâneţi deschis şi disponibil pentru o
relaţie mai bună, cu o persoană nouă.
 Nu poţi să mă concediezi – plec eu!

La vârsta de zece ani, Hal avea o „prietenă“ pe nume Carolyn. Când ea venea în weekend
să-şi viziteze tatăl, vecin cu Hal, cei doi îşi petreceau timpul împreună. Carolyn era drăguţă, iar
Hal o plăcea cu adevărat.
Vinerea seara, o pizzerie mobilă parca în cartier şi locuitorii se aşezau la rând pentru a
comanda pizza. Într-o seară, în timp ce stătea în spatele lui Carolyn la coadă, Hal o tot lovea cu
mingea în joacă. Fetei i-a displăcut atitudinea lui şi a protestat. Dar Hal a continuat s-o tot
lovească, până când a început s-o doară. Carolyn s-a înfuriat şi l-a îmbrâncit. Acela a fost
sfârşitul „idilei“ lor.
Ani mai târziu, după multe relaţii dureroase, Hal şi-a dat seama că seara incidentului cu
Carolyn fusese o avanpremieră a tiparului distructiv care avea să se instaleze în viaţa lui. Înainte
ca partenerele să apuce să-l părăsească, Hal era cel care le respingea. Le „împingea“ să plece
înainte să fie el rănit, dar tot nu ştia ce anume vrea cu adevărat.
Lista modurilor în care ne facem singuri rău în relaţiile romantice este lungă şi dureroasă. Unul dintre
ele este acela de a pleca noi primii, pentru a evita respingerea. Tactica nu are niciun sens, dat fiind că
obţinem acelaşi rezultat pe care încercam de fapt să-l ocolim – o relaţie pierdută. Dar, în conformitate cu
raţionamentele alambicate ale fricii, faptul că noi suntem cei care părăsim ne oferă un tampon împotriva
suferinţei. Cât de trist este că ne rănim singuri făcând un lucru menit să ne ferească de durere!
Dacă obişnuiţi să vă părăsiţi partenerii înainte de a vă părăsi ei, iată ce puteţi face pentru a corecta
acest tipar:
1. Recunoaşteţi şi asumaţi-vă tiparul. Multe persoane găsesc mereu defecte la parteneri şi niciodată
nu se gândesc că ele sunt cele care generează ruptura. Dacă obişnuiţi să vă părăsiţi partenerii,
tiparul are mai puţin de-a face cu aceştia şi mai mult cu dumneavoastră. Poate că aveţi numeroase
motive şi scuze pentru eşecul relaţiilor, însă toate sunt mai îndoielnice decât simpla recunoaştere a
faptului că daţi bir cu fugiţii înainte de a fi lăsat baltă.
2. Identificaţi temerile care fac fuga să pară mai atrăgătoare decât continuarea relaţiei. Vi se
pare prea înspăimântător să vă confruntaţi cu respingerea? Ideea de intimitate este copleşitoare? Aţi
fost părăsit înainte şi rana nu vi s-a vindecat? Faptul că dumneavoastră plecaţi primul vă conferă un
sentiment de putere şi control? Vă temeţi că aţi putea fi blocat într-o situaţie neplăcută?
3. Recunoaşteţi faptul că, plecând înainte de a fi părăsit, nu obţineţi ce doriţi cu adevărat. Faptul
 că plecaţi dumneavoastră primul ar putea să vă ofere un sentiment momentan de siguranţă, dar
pierdeţi intimitate, susţinere reciprocă, prietenie, comuniune, sex, dezvoltare şi, poate, o legătură de
durată, iar schimbul nu este deloc unul avantajos. Chiar şi un scurt răgaz de gândire vă va arăta că
există în lume posibilităţi mult mai mari decât cele cu care v-aţi resemnat. Declanşaţi o schimbare
concentrându-vă nu pe ceea ce aţi acceptat deja, ci pe ceea ce puteţi avea.
4. Folosiţi-vă următoarea relaţie pentru a exersa schimbarea tiparelor. Clipa de oportunitate
apare atunci când începeţi o nouă relaţie şi sunteţi tentat să săriţi imediat de la bord. În loc să găsiţi
o scuză pentru a pleca, încercaţi să comunicaţi cu partenerul. Spuneţi-i: „Chestia asta mă cam
sperie. Am renunţat la alte relaţii când am ajuns în acest punct, dar nu vreau să mai procedez aşa.
Vreau să construiesc o relaţie funcţională.“ O simplă declaraţie similară ar putea fi suficientă pentru
a vă scoate din vechiul tipar. Dacă vă întâlniţi cu o persoană care respectă sinceritatea, aceasta se
va simţi mai apropiată şi, probabil, mai deschisă faţă de dumneavoastră, creând astfel o bază sigură
pentru amândoi. Dacă persoana în cauză se retrage însă, nu vă faceţi griji; veţi mai avea numeroase
ocazii de a exersa. Intenţia este decisivă şi întotdeauna oferă rezultate, mai devreme sau mai târziu.

MINGEA ESTE ÎN TERENUL DUMNEAVOASTRĂ

Distrugerea de sine se află la originea mai multor despărţiri decât ar putea bănui mulţi dintre noi.
Dacă demisionaţi pentru a evita să fiţi concediat, tot fără serviciu rămâneţi. Şi dacă nu eraţi pe punctul de
a fi concediat, chiar rămâneţi şomer. Deşi poate credeţi că partenerul este de vină, dumneavoastră sunteţi
singurul care vă poate distruge sau îmbunătăţi viaţa sentimentală. Nu contează de cât timp sunteţi mereu
pe fugă şi nici cât de rău aţi stricat lucrurile; în clipa în care vă treziţi sau sunteţi dispus cel puţin să vă
treziţi la realitate, aţi deschis deja uşa către rezultate mai satisfăcătoare. Atunci când refuzaţi să mai fugiţi
de ce e bine pentru dumneavoastră, veţi găsi acel bine exact acolo unde vă aflaţi.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Recunoaşteţi-vă şi acceptaţi-vă rolul în încheierea relaţiei înainte de a fi părăsit.

• Identificaţi şi asumaţi-vă temerile care vă determină să rupeţi relaţia.
• Recunoaşteţi faptul că fuga, deşi vă oferă o siguranţă momentană, vă ţine departe de intimitatea pe
care o doriţi.
• Gândiţi-vă cât de plăcută ar fi relaţia, dacă ambii parteneri ar fi prezenţi pe deplin şi permanent.
• Când sunteţi tentat să fugiţi, exprimaţi-vă temerile şi sentimentele în faţa celuilalt, în loc să rupeţi
relaţia.
 Am uitat să-ţi spun că ne-am despărţit

Dennis avea o metodă neobişnuită de a se despărţi de partenerele lui: făcea sex cu cea mai
bună prietenă a partenerei. Când aceasta din urmă afla (şi întotdeauna afla), se înfuria şi rupea
relaţia, scutindu-l pe el de responsabilitatea de a fi cel care o face.
Deşi nu-i face deloc cinste (şi nici prietenelor partenerelor lui), metoda folosită de Dennis ilustrează
felul în care unele persoane pun capăt relaţiei indirect atunci când nu au curaj s-o facă în mod deschis.
Un vechi cântec spune că „Despărţirea e grea“, ceea ce este mai adevărat uneori pentru cel care
pleacă, decât pentru cel părăsit. Să recunoaştem: niciodată nu e plăcut să-i „dai papucii“ celui cu care ai
avut o relaţie. Unele persoane evită cu orice preţ o astfel de confruntare şi găsesc căi ocolite de a pleca,
în loc să-şi privească partenerul în ochi şi să-şi ia la revedere.
Dacă aveţi dificultăţi în a pune capăt unei relaţii, următoarele sfaturi vă vor ajuta la momentul
respectiv:
• Majoritatea oamenilor apreciază onestitatea, nu înşelăciunea, manipularea, tertipurile şi
inactivitatea.
• Majoritatea persoanelor ar prefera să audă adevărul direct de la dumneavoastră, nu de la terţi.
• Despărţirile curate, deşi iniţial sunt dureroase, îi ajută pe ambii parteneri pe termen lung.
Desprinderea dintr-odată a unui plasture este dureroasă, dar nu la fel cum ar fi dacă v-aţi smulge
firele de păr de pe braţ unul câte unul.
• Partenerul dumneavoastră probabil simte că, emoţional, aţi plecat deja, aşa că de ce să vă prefaceţi
că mai sunteţi alături de el, când adevărul este altul?
• Când renunţaţi la o relaţie care nu funcţionează, vă conferiţi atât dumneavoastră, cât şi partenerului
libertatea de a găsi una mai mulţumitoare.

SEMNE

Dacă aveţi impresia că partenerul s-a „despărţit“ deja de dumneavoastră fără a vă spune acest lucru,
iată câteva semne care v-ar putea confirma că nu vă înşelaţi. Partenerul:
• Nu vă răspunde la telefoane sau e-mailuri.
• Vă trimite un e-mail lung şi complicat, cu o sumedenie de metafore şi de principii, aşteptându-se să
citiţi printre rânduri.
 • Este prea ocupat sau nu se simte suficient de bine pentru a vă întâlni.
• Nu se mai simte în dispoziţie pentru a face sex împreună.
• Spune sau face lucruri neplăcute, care vă rănesc.
• Stârneşte o ceartă furibundă, ca să credeţi că dumneavoastră sunteţi de vină sau că momentul
respectiv e cel care a dus la despărţire.
• Începe să se întâlnească (sau să facă sex) cu altcineva, iar dumneavoastră aflaţi de la un terţ.
• Vă spune că are nevoie de spaţiu sau de timp pentru sine şi abia dacă vă mai dă vreun semn pe
urmă.

SOLUŢIA

Soluţia în cazul aluziilor şi a vorbelor pe ocolite este comunicarea directă şi onestă. Dacă partenerul
dumneavoastră nu comunică, invitaţi-l s-o facă fiind dumneavoastră înşivă pe deplin sincer. Mărturisiţi-i
ce vedeţi şi ce simţiţi, şi întrebaţi-l ce este în sufletul său. Cereţi-i în mod direct să vă spună ce părere
are despre relaţia dintre dumneavoastră. În acest punct, există mai multe direcţii pe care le pot urma atât
conversaţia, cât şi relaţia. Partenerul:
1. Nu răspunde. (Ridică din umeri.)
2. Neagă că există ceva în neregulă. („Totul e bine, dragă.“)
3. Se retrage. („Trebuie să plec, începe meciul.“)
4. Transferă vina. („Ce, ai devenit paranoic? De ce trebuie să despici mereu firul în patru?“)
5. Încearcă să vă distragă atenţia. („Lasă, dragă, hai să ne hârjonim puţin.“)
6. Spune adevărul. („Păi, m-am tot gândit la relaţia noastră şi…“)
Mulţi oameni preferă răspunsurile 1–5, fiindcă numărul 6 pare… ei bine… ameninţător. Poate că veţi
auzi lucruri pe care nu vreţi să le auziţi, iar relaţia s-ar putea încheia. Aşa că vă ţineţi gura, trageţi un fum,
vă întindeţi în pat sau daţi drumul la televizor, iar ciclul dureros continuă. Dar până la urmă fiecare dintre
dumneavoastră va trebui să spună ceea ce simte. Înţelept ar fi s-o facă totuşi cât mai curând.

IAR ACUM, VESTEA CEA BUNĂ

Uneori, replici precum „Păi, m-am tot gândit la relaţia noastră“ nu duc la sfârşitul relaţiei, ci la un
nou început al ei. În loc să se încheie prin cuvinte precum „şi nu cred că funcţionează“, fraza continuă cu
„şi am pentru tine sentimente puternice, pe care nu ştiu cum să le abordez“; sau „şi ne-am apropiat atât de
mult unul de altul, încât încep să mă tem şi să dau înapoi“; sau „m-am înfuriat când ai vorbit cu fostul tău
iubit“; sau ceva similar, care duce la o mai bună comunicare şi la o legătură mai profundă. Deseori nu
puteţi şti până ce nu întrebaţi. Un lucru este însă sigur: sinceritatea vă va oferi rezultate mai bune decât
disimularea.
Adevărul e limpede: este mult mai plăcut să începi o relaţie decât să-i pui capăt. Dar finalurile nu
sunt în mod necesar rele; deseori ele deschid calea către ceva mai bun, cu acelaşi partener sau cu unul
nou. Modul în care încheiaţi ceva este mult mai important decât ce anume încheiaţi. Finalurile reuşite îi
apropie pe oameni în moduri care nu ar fi fost posibile altfel. Unii oameni devin mai apropiaţi în urma
unei despărţiri decât au fost în timpul relaţiei. Cel puţin veţi avea respect pentru dumneavoastră înşivă,
iar partenerul nu se va simţi rănit, ci preţuit. Astfel am încheiat cercul deschis într-un capitol anterior,
când am discutat despre cum să începeţi o relaţie bazându-vă pe autenticitate. La fel trebuie s-o şi sfârşiţi.
Mare este arta începuturilor. Chiar mai mare este însă cea a sfârşiturilor.
LONGFELLOW

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Dacă trebuie să puneţi capăt unei relaţii, faceţi-o cu onestitate, amabilitate şi în mod direct.
• Rupturile curate sunt mai prielnice pentru ambii parteneri decât cele neclare, scăldate în două ape.
• Acordaţi atenţie semnelor (enumerate mai sus) care sugerează că partenerul se retrage fără a vă
spune.
• Întrebaţi-vă partenerul în mod direct ce simte în privinţa relaţiei şi acceptaţi-i răspunsul fără idei
preconcepute.
• Oricât de paradoxal ar părea, încercaţi să folosiţi despărţirea pentru a vă apropia mai mult unul de
celălalt.
 De la finaluri curate la noi începuturi

La o întâlnire pe nevăzute, Ryan a cunoscut-o pe Leslie, care-i fusese descrisă de o prietenă

comună ca fiind atrăgătoare, inteligentă şi o fire deschisă. După un timp, el a constatat că
prietena comună nu exagerase deloc, ba chiar dimpotrivă.
Ryan şi Leslie s-au întâlnit vreme de câteva luni, el plăcând-o din ce în ce mai mult. Şi
totuşi, sentimentele lui nu erau suficient de puternice pentru a se lansa în relaţia strânsă pe care o
dorea ea. Cei doi au continuat să se vadă unul cu celălalt, însă timpul petrecut împreună părea
lipsit de vitalitate.
În cele din urmă, Leslie l-a abordat direct şi l-a anunţat că vrea să ştie dacă el doreşte sau
nu să se implice ferm, fiindcă pentru ea cale de mijloc nu exista. După ce s-a gândit îndelung,
Ryan şi-a dat seama că nu doreşte să se implice şi i-a spus acest lucru.
– Îţi mulţumesc, a replicat ea. Asta voiam să ştiu.
Cei doi şi-au încheiat discuţia şi relaţia într-o notă amicală, iar Ryan n-a mai luat legătura
cu Leslie.
Cartea aceasta urmăreşte să vă ajute să treceţi de la relaţiile frustrante la unele pline de viaţă şi
energie. Unul dintre cele mai utile lucruri pe care le puteţi face este să puneţi punct relaţiilor care nu se
îndreaptă în direcţia pe care o doriţi. Gândiţi-vă la viaţa dumneavoastră sentimentală ca la un DVD. Pe
discul dumneavoastră aveţi un spaţiu limitat pentru o relaţie – spaţiu concretizat în timp, energie, prezenţă
şi emoţii. Dacă discul este ocupat în mare parte cu oameni şi activităţi nefuncţionale, înseamnă că aveţi o
capacitate redusă de a primi altele noi. La un moment sau altul va trebui să ştergeţi de pe disc acele
elemente care stau în calea vieţii dumneavoastră romantice, pentru a-i permite să înflorească. În ultimul
capitol veţi afla cum anume să vă rafinaţi aceste aptitudini extrem de importante.
În exemplul de mai sus, Leslie i-a oferit lui Ryan un dar de preţ: o despărţire curată. Odată ce a ştiut
că el nu se va implica mai mult în relaţia cu ea, i-a pus punct. Nu s-a supărat şi nu a avut resentimente
pentru timpul petrecut împreună. Numai că nu a acceptat să mai stea într-un tren care mergea spre o altă
destinaţie decât cea pe care o dorea.
Dacă vă e greu să puneţi punct relaţiilor, motivul ar putea fi unul dintre cele de mai jos:
• Vă simţiţi prea vinovat pentru a spune adio.
• Vă temeţi că aţi putea face o alegere greşită.
• Credeţi că, în ciuda îndoielilor şi a problemelor, relaţia este una promiţătoare.
 • Vă e teamă că mai bine de atât nu vă veţi putea descurca.
• Este mai comod să staţi pe loc decât să treceţi prin tulburările cauzate de despărţire.
• Relaţia vă oferă „daruri“ la care nu sunteţi dispus să renunţaţi – de exemplu confort material,
puterea pe care o deţineţi asupra partenerului, faptul că arătaţi bine în doi etc.
• Nu aveţi abilităţi deosebite de comunicare (şi poate că nici partenerul nu are), aşa că vă este dificil
să puneţi cărţile pe masă.
• Credeţi că toate relaţiile sunt dificile, aşa că ce rost ar avea să încercaţi să găsiţi una mai bună?

LUCRURI BIZARE PE CARE OAMENII LE FAC PENTRU A PERPETUA

DRAMATISMUL

În ciuda motivelor serioase în favoarea despărţirii, am văzut (şi am făcut la rândul meu) tot felul de
lucruri care menţin relaţia în funcţiune după ce partenerii au hotărât s-o rupă:
• Fac sex încă o dată.
• Decid să rămână prieteni şi să mai facă sex din când în când.
• Să mai discute o dată despre propriile sentimente privind despărţirea.
• Se întâlnesc unul cu altul fiindcă se simt singuri şi nu vor să stea acasă sâmbăta seara.
• Îi trimit celuilalt un cadou.
• Îi telefonează pentru a-i cere sfaturi privind o nouă relaţie.
• Ea rămâne însărcinată cu el.
• Inventează o urgenţă care îi sileşte să se întâlnească pentru a o soluţiona.
• Încep o afacere sau cumpără o proprietate în comun.
• Îl urmăreşte pe celălalt ca să vadă dacă are o nouă relaţie.
• Se laudă cu noul partener în faţa celui anterior.
• Îl vorbeşte de rău pe fostul partener în faţa prietenilor comuni.
• Le este dor de vremurile plăcute petrecute împreună, uitând de motivele pentru care s-au despărţit.

LUCRURI INTELIGENTE PE CARE OAMENII LE FAC PENTRU A DEVENI LIBERI ŞI

A-ŞI CONTINUA VIAŢA

Dacă sunteţi gata să vă continuaţi viaţa şi să faceţi loc în ea pentru o relaţie funcţională, următoarele
sfaturi vă vor fi de ajutor:
• Vă luaţi la revedere cu claritate, siguranţă şi respect.
• Nu iniţiaţi şi nu încurajaţi contactele cu fostul partener. Dacă este necesar, refuzaţi să răspundeţi la
încercările acestuia de a lua legătura cu dumneavoastră.
• Nu faceţi sex împreună.
• Amintiţi-vă de ce aţi rupt relaţia.
• Trimiteţi-i fostului partener gândurile dumneavoastră bune şi aprecierea de la distanţă.
• Luaţi-vă răgazul de a fi o vreme singur cu dumneavoastră înşivă, de a vă conştientiza poziţia şi de a
vă bucura de propria companie.
 • Gândiţi-vă la toate motivele nesănătoase pentru care v-aţi simţit atras şi aţi rămas alături de fostul
partener şi acordaţi atenţie ideilor şi faptelor care ar putea recrea aceeaşi situaţie.
• Faceţi de plăcere şi pentru binele dumneavoastră diverse lucruri în afara relaţiei – singur sau cu
prietenii.
Priviţi la drumul care vi se aşterne în faţă şi nu vă uitaţi în retrovizor decât pentru a
evita accidentele.
DAN MCKINNON

MAI PUTEŢI FI PRIETENI DUPĂ CE AŢI AVUT O RELAŢIE ROMANTICĂ?

Desigur. De obicei însă, este necesară o perioadă de liniştire, în care dumneavoastră şi/sau
partenerul încercaţi să faceţi un pas înapoi, să reintraţi în legătură cu dumneavoastră înşivă, să cugetaţi la
ceea ce aţi învăţat din relaţia respectivă şi să porniţi într-o nouă direcţie. Durata perioadei respective
depinde de dumneavoastră şi de relaţia încheiată, aşa că este de dorit să vă conştientizaţi nevoile în acest
sens. Chiar vreţi cu adevărat să rămâneţi prieteni? Dacă răspunsul este negativ, nu încercaţi. Dacă vă
apreciaţi fostul partener şi doriţi ca el să facă parte în continuare din viaţa dumneavoastră, e bine să ştiţi
că vă aşteaptă un drum delicat, pe care puteţi păşi, dacă aşa vreţi. Fiţi doar atent la momentele potrivite.
(În cartea mea anterioară, Happily Even After, am tratat în mod exclusiv şi detaliat acest proces, în
beneficiul celor care vor să rămână prieteni după o despărţire.)
Indecizia în privinţa încheierii unei relaţii, ca de altfel în orice alt domeniu al vieţii, este distructivă,
spre deosebire de hotărârea fermă. Indecizia menţine de obicei un statu-quo nesatisfăcător; hotărârea
face loc pentru ceva nou şi mai bun. Dacă vi se pare dificil să puneţi capăt unei relaţii despre care credeţi
că nu este spre binele dumneavoastră, sau dacă aţi încheiat una şi vă aflaţi în zona inconfortabilă dintre
două relaţii ori vă îngrijorează perspectiva de a rămâne singur, amintiţi-vă un lucru: aţi pornit la drum
pentru a găsi şi a obţine ceea ce vă doriţi cu adevărat. Deşi o parte din dumneavoastră ştie că relaţiile
sunt dureroase, cealaltă ştie la fel de bine că ele pot fi profund mulţumitoare. Nu vă opriţi până ce nu
găsiţi ceea ce doriţi. Oricât de dezamăgitoare ar fi fost recenta dumneavoastră despărţire sau oricâte ar fi
dezastrele prin care aţi trecut în plan romantic, povestea nu s-a încheiat încă. Există un partener pentru
dumneavoastră, iar darurile pe care i le puteţi oferi sunt numeroase. Atunci când vă luaţi adio în mod
înţelept de la un partener sau când acceptaţi de asemenea cu înţelepciune cuvintele lui de adio, în calea
dumneavoastră se deschide o uşă spre ceva mai bun. În ciuda suferinţelor şi a regretelor temporare, viaţa
continuă să curgă de la bine spre mai bine, iar lumea dumneavoastră relaţională se va îmbogăţi pe măsură
ce o veţi lăsa să se dezvolte în felul său propriu.

CE PUTEŢI FACE ÎN ACEASTĂ PRIVINŢĂ, PUNCT CU PUNCT

• Dacă puneţi capăt unei relaţii, faceţi-o în mod curat, limpede şi conştient.
• Nu continuaţi cu câte o partidă de sex sau să creaţi urgenţe ca scuze pentru a vă menţine în legătură
unul cu celălalt. Minimizaţi sau eliminaţi chiar contactele cu fostul partener, dacă este necesar.
• Concentraţi-vă pe situaţia actuală şi pe ceea ce va urma.
• Dacă, la un moment dat, doriţi să reluaţi legătura, faceţi-o numai dacă amândoi v-aţi schimbat.
 Un ultim cuvânt

Spre sfârşitul vacanţei sale în Hawaii, prietenul meu, Jack, a venit să mă viziteze. În vreme ce-l
conduceam apoi spre aeroport, mi-a mărturisit: „Există două lucruri pe care am visat întotdeauna să le fac
cu persoana iubită şi am aşteptat să le fac împreună cu ea când avea să apară în viaţa mea. Unul era să
cumpăr o casă într-un cartier care mi-a plăcut mereu, iar celălalt era să vin în Hawaii. Anul trecut am
decis să nu mai aştept ca ea să apară înainte de a mă bucura de aceste două lucruri. Deci am cumpărat
casa, iar acum am venit în Hawaii şi am avut o vacanţă de vis. Astăzi îmi dau seama că am făcut într-
adevăr aceste lucruri cu persoana iubită. Fiindcă, vezi tu, persoana iubită sunt eu.“
Data următoare când l-am văzut, Jack mi-a prezentat-o pe logodnica lui. Când şi-a găsit persoana
iubită din sine însuşi, a găsit-o şi pe cea de alături.
În cursul anilor în care am consiliat persoane cu mari probleme în domeniul relaţiilor (inclusiv pe
mine însumi), am avut bucuria să remarc multe finaluri fericite. Acest lucru m-a învăţat că nimic nu este
atât de greu, încât să nu ne putem găsi în cele din urmă drumul bun; de fapt, unele dintre cele mai negre
situaţii sunt în realitate avanpremiere ale unui triumf glorios.
Să luăm, de pildă, cazul unei tinere evreice, Hannah, care s-a îndrăgostit de un musulman. Tatăl ei s-
a înfuriat auzind despre această relaţie şi i-a interzis să se vadă cu Rashid. În decurs de mai mulţi ani,
Hannah a participat la seminariile mele şi s-a chinuit cu dragostea ei lipsită de noroc. Într-un târziu mi-a
trimis prin e-mail o copie a scrisorii pe care i-o adresase tatălui ei, explicându-i că aprecia tot ce făcuse
el pentru ea, dar că viaţa ei îi aparţinea, iar ea îl iubea pe bărbatul respectiv şi nu îşi mai putea nega
sentimentele. Un an mai târziu am primit o fotografie de la nunta ei şi, peste încă un an, una cu bebeluşul
ei. În cele din urmă, tatăl ei cedase şi îl acceptase pe Rashid în familia şi în inima sa.
Iată un alt exemplu, al lui Erin, coordonatoarea de nunţi, care putea duce pe oricine la altar, mai puţin
pe ea însăşi. Când a recunoscut într-un târziu că lucra în domeniul respectiv fiindcă voia de fapt o nuntă a
ei, a permis ca în viaţa ei să pătrundă un partener cumsecade. Şi astfel, altcineva a organizat nunta în
cadrul căreia Erin a păşit spre altar.
Fireşte, nu toate relaţiile sentimentale trebuie să ducă la căsătorie; unele pot duce la o serie de
întâlniri romantice plăcute şi la o legătură mai profundă cu sine. Bill era chintesenţa chiţibuşarului,
renunţând în mod frecvent la femeia cu care se întâlnea, în clipa în care găsea la ea chiar şi cel mai vag
defect. După o despărţire dureroasă, şi-a dat seama că nu-i plăcea nicio femeie fiindcă de fapt nu se
plăcea pe sine însuşi. Tatăl lui pretinsese perfecţiune de la el, standard la care Bill nu se putuse ridica,
astfel că îşi proiectase acest sentiment al inadecvării asupra femeilor şi le judecase pe ele pentru toate
lipsurile lui. Când a recunoscut acest tipar, şi-a îmblânzit privirea critică deopotrivă asupra propriei
persoane şi asupra femeilor cu care se întâlnea, şi a început să construiască relaţii funcţionale.
Şi dumneavoastră puteţi avea relaţii funcţionale, dar mai întâi trebuie să vă îndrăgostiţi de
dumneavoastră înşivă – sau cel puţin să vă placeţi mai mult. Ori să mai atenuaţi criticile de sine care v-au
împiedicat să recunoaşteţi tot binele pe care îl puteţi oferi şi primi. Ori să vă recunoaşteţi valoarea
personală, astfel încât să puteţi accepta pe cineva minunat în viaţa dumneavoastră. Şi astfel încheiem
această carte – şi poate un capitol din existenţa dumneavoastră – într-o notă de fermă încurajare: atunci
când veţi găsi în dumneavoastră înşivă acea dragoste pe care o căutaţi în persoana unui partener, le veţi
avea pe ambele.
 MULŢUMIRI

Această carte este o concretizare a tot ceea ce am învăţat despre relaţiile amoroase, uneori la şcoala
suferinţelor, alteori la cea a bucuriei. Dar fiecare clipă mi-a fost utilă şi mă înclin astăzi în faţa
perfecţiunii acestei călătorii, cu recunoştinţă la adresa tuturor celor care au contribuit la ea.
Îmi onorez astfel iubita parteneră de viaţă, pe Dee, pe care o consider premiul câştigat la finele
călătoriei mele de căutări. Mă simt binecuvântat să trăiesc alături de o femeie atât de puternică, de
inteligentă şi de iubitoare.
Le onorez de asemenea pe toate femeile cu care m-am întâlnit şi cu care am împărtăşit relaţii
romantice; ele au fost unii dintre cei mai importanţi maeştri din viaţa mea. Unele m-au învăţat graţie
intimităţii, altele prin intermediul provocărilor. Dar toate experienţele m-au ajutat să evoluez şi să ajung
acolo unde sunt acum.
Îmi cinstesc prietenii care au celebrat momentele plăcute petrecute împreună şi care m-au susţinut în
perioadele solicitante. Frăţia este o legătură sacră.
Mă onorez pe mine însumi pentru curajul de a persevera, pentru că am ales compasiunea la adresa
mea şi a altora, atunci când criticile abundau; pentru dragostea pe care mi-am exprimat-o; şi pentru
disponibilitatea de a-mi folosi toate experienţele trăite pentru propria-mi dezvoltare personală.
Le sunt profund recunoscător lui Kathy McDuff pentru susţinerea neobosită a acestei lucrări şi pentru
grija desăvârşită pe care le-o arată clienţilor şi colegilor, dar şi soţului ei, Rich Lucas, pentru sprijinul
consecvent demonstrat.
Vă mulţumesc, Michael Ebeling şi Kristina Holmes, pentru că aţi găsit editura perfectă pentru
manuscrisul meu.
Aprecierea şi respectul meu se îndreaptă spre redactorul meu, Renée Sedliar, care a recunoscut
importanţa mesajului nostru şi a avut răbdarea de a „peria“ întregul material cu un pieptene des, oferindu-
şi priceperea pentru a-l aduce în cea mai bună formă posibilă.
Şi dumneavoastră vă mulţumesc, cititorii mei, prieteni pe care nu i-am întâlnit niciodată personal,
dar a căror existenţă s-a intersectat cu a mea într-un domeniu esenţial pentru inimile noastre. Fie ca viaţa
voastră să fie mai bună după această întâlnire virtuală!