Inselatul

ÎNȘELATUL
Seria
4
ADRIAN NICULESCU
ADRIAN NICULESCU
ÎNȘELATUL
© 2020, Adrian Niculescu

© 2020, Editura PAVCON
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

NICULESCU, ADRIAN
Înșelatul / Adrian Niculescu. - Bucureşti : Pavcon,
2020
ISBN 978-606-9057-52-0
159.9
Comenzi:
AdrianNiculescu.ro 0729.944.044
comenzi@AdrianNiculescu.ro
www.AdrianNiculescu.ro/shop
Editura PAVCON, tel.: 031-100.80.70

0723.26.90.40
office@pavcon.ro
www.pavcon.ro
Editor: Constantin Pavel

Coperta: Petru Carvaci
ISBN 978-606-9057-52-0
ADRIAN NICULESCU
ÎNȘELATUL
Editura PAVCON
Bucureşti, România, 2020
www.AnMotivational.ro
În septembrie 2017 am decis să fac o pagină, separată de
Facebook, unde să urc video-uri în care discut cu oamenii, le
ridic moralul și îi motivez, îi ridic de jos.
Nu mi-am putut imagina că va ajunge pagina numărul 1 din
România pe partea de motivare. Am video-uri cu peste 5 mili-
oane reach-uri și zeci de mii de share-uri.
Am început să primesc mesaje, românii au pornit să mi se
destăinuiască, să îmi scrie problemele lor cele mai întunecate,
cele mai intime și cele mai apăsătoare. Simțeam că nu îi pot
ajuta fizic pe toți, așa cum mi-aș dori. Răspundeam la mesaje
zilnic, ore întregi în care îi compătimeam, le dădeam soluții.
Sute de mesaje prin care îmi mulțumeau că le-am schimbat
viața. Că și-au salvat căsnicia, că și-au recăpătat încrederea
în ei, că s-au apropiat de copiii lor, că au renunțat la sinucideri,
droguri și multe altele.
După opt luni, am decis să lansez unica PLATFORMĂ MOTI-
VAȚIONALĂ din România. Acolo am structurat, pe module,
toată informația.
Module unde ofer soluții, dau chei, căi de rezolvare, prezint
cazuri reale, expun faptele prin care și eu am trecut și explic
pas cu pas cum am reușit eu să trec peste toate problemele.
Gelozie, Despărțire, Anturaj, Depresie, Înșelat, Modul pentru
părinți, pentru românii din Diaspora, pentru Motivare, pentru
planul profesional și multe altele…
Mesajul general pe care îl trans-

mit este:
“Am nevoie nu de aprecierile

voastre, am nevoie ca voi să în-
cepeți să vă apreciați pe voi înșivă,
să deveniți autentici și puternici, eu
doar vă arăt că și voi puteți!”.
Nu te lăsa doborât de durere!
Pe măsură ce trec zilele, sunt tot mai convins

că viața este cu adevărat frumoasă, o minune pe
care Dumnezeu ne-a dăruit-o pentru a ne bucura
de ea, a profita cât mai mult înainte de a fi che-
mați înapoi în fața Lui.
Nu a fost mereu așa, tinerețea mea a fost o com-
binație de agonie, de durere, de angoase și pro-
bleme. Au fost multe momente în care am vrut să
renunț, în care întunericul îmi cuprinsese sufletul
și nu doream altceva decât să nu mai simt, să se
oprească totul. Uneori am și cedat, am încercat să
tot găsesc tot felul de metode de a suprima ce era
în inima mea, pentru a deveni imun la durere.
Unii aleg pentru asta calea alcoolului, a droguri-
lor, orice le poate lua gândul de la traumele care
i-au încercat, de la problemele care i-au adus în
Seria „Adrian Niculescu“
5
ÎNȘELATUL Adrian Niculescu
acel punct, unde nu mai există diferență între bine

și rău, unde plăcerea aduce invariabil durere și su-
ferință.
Din fericire, oricât de jos am fost, iar cei care
mă urmăresc știu că au fost destule momente în
care viața mi-a dat lovituri puternice, niciodată n-am
ales drumul ușor, dar atât de periculos, al uitării.
Asta pentru că nici nu este posibil. Suferința face
parte din condiția umană, oricât de greu ne-ar fi
să acceptăm acest lucru. Este răul necesar pentru
a ne învăța lecțiile de care avem nevoie, pentru a
progresa și a deveni persoane mai bune. Pare greu
de crezut, nu? Cum naiba să fie bine, când tu simți
că inima ți s-a oprit în piept, că nu vei mai fi nici-
odată fericit? Când durerea este atât de mare încât
nu mai vezi nicio cale de ieșire?
Dar exact asta trebuie înțeles. Durerea, suferința,
gelozia, teama, dezamăgirea sunt componente im-
portante ale ființei noastre, sunt parte a trăsături-
lor care ne definesc. Dar ele nu trebuie să fie cele
care ne domină.
Poate acesta e unul dintre motivele pentru care
am pornit pe acest drum, de speaker motivațio-
6
nal. Vreau să ajut oamenii, să le ofer un sfat, o

speranță că lucrurile nu sunt niciodată atât de
negre pe cât par uneori.
Vreau să îți arăt că dacă lupți, dacă vrei cu ade-
vărat, atunci poți ieși din groapă și poți redesco-
peri cum este să trăiești. Totul depinde de cum vei
gestiona problemele cu care te confrunți și care te
pot conduce pe calea depresiei, a deziluziei ori a
disperării.
Înșelatul este una din aceste probleme, în multe
cazuri fiind chiar cea principală. Din păcate, în
unele medii umane, înșelatul a devenit o con-
stantă, în special din cauza exploziei tehnologiei
și mai ales a rețelelor de socializare. Chiar dacă
acestea prezintă și foarte multe avantaje, expune-
rea mult prea mare la ele întoarce și cealaltă față
a monedei. Prin intermediul Facebook-ului sau al
Instagramului este foarte facil să pătrunzi acum
în viața și în intimitatea unei persoane. Ispitele ți
se perindă prin fața ochilor și este foarte ușor să
cazi în capcană.
Unui bărbat, de exemplu, nu îi este ușor să re-
ziste când atât de multe fete, care mai de care mai
7
frumoase, încearcă să atragă atenția cu poze din

ce în ce mai incitante. Nu este o scuză, este o rea-
litate. Sexualitatea excesivă este acum expusă pe
tarabă în fața ochilor noștri și nimeni, femeie sau
bărbat, nu e ferit de tentații. Este nevoie de un
echilibru mare, de foarte multă înțelegere, pentru
a depăși aceste momente, să realizezi când senza-
țiile riscă să îți fure mințile și să cazi în ispită.
Tocmai de aceea am observat din ce în ce mai
multe cupluri care se destramă în ultimii ani, mai
ales cele formate din tineri, înșelatul fiind facto-
rul care a condus la distrugerea acestor relații. Și
în majoritatea acestor situații, partenerul înșelat
cade într-o stare de depresie, de deziluzie, din care
cu greu mai iese.
Nu exagerez când spun că o traumă precum
cea cauzată de înșelat poate să doboare un om, că
îl poate conduce pe niște drumuri pe care, în alte
circumstanțe, le-ar fi evitat. Nu de puține ori, per-
soana înșelată nu poate găsi rațiunea pentru care
a primit o astfel de lovitură – nici nu contează
dacă există vreun motiv anume, nici nu are impor-
tanță – și caută alinarea acolo unde nu ar trebui.
8
Am văzut destule cazuri de oameni care nu au

putut face față suferinței, durerii, și au început să
bea, să se drogheze, s-au aruncat în brațele viciu-
lui, în căutarea câtorva momente de uitare. Nu au
înțeles că nu poți fugi de suferință, că ea este ceva
normal în astfel de situații, chiar dacă nimănui nu
îi place. Însă cu durerea, cu disperarea, trebuie să
lupți, nu să încerci să le anulezi, pentru că nu vei
reuși. Poate că alcoolul sau drogurile vor ajuta o
persoană să uite, pentru scurt timp, dar atunci
când se va trezi, durerea va fi prezentă tot acolo,
în ea, la fel de puternică, dacă nu chiar mai puter-
nică. Și atunci, dacă va căuta să scape în conti-
nuare, încet, dar sigur, individul se va distruge și
nimic nu va mai conta. Va uita de familie, de cari-
eră, și de viața lui se va alege praful. Și pentru ce?
Pentru amintirea unei persoane care, până la urmă,
și-a continuat viața? Care a ales pe altcineva? Este
dureros, dar nu e un capăt de țară, dimpotrivă.
Orice sârșit poate fi un început.
Cu această mentalitate păguboasă, cu ideea că
totul s-a sfârșit după o relație nereușită, lupt și în-
cerc să o combat în modulele cursurilor mele. Fie
9
că vorbim de gelozie, de teamă sau de înșelat,

există un punct comun: multe persoane sunt dis-
perate numai când se gândesc că ar putea rămâne
singure. Despărțirea le înspăimântă, deși de multe
ori acest răspuns este singurul corect. E foarte di-
ficil să pui punct la ceva în care ai investit foarte
mult suflet, dar când o relație îți aduce mai multă
suferință decât bucurie, poate că e cazul să îți
alegi alte priorități și să descoperi că există viață
și după aceea, chiar mai frumoasă.
Eu am trecut prin toate aceste experiențe, chiar
și prin înșelat, am primit lovitură după lovitură,
de aceea știu și înțeleg ceea ce simți. Nu încerc să
minimalizez experiențele celor care suferă, din
contră, încerc să îi ajut, tocmai pentru că știu cum
este să fii la pământ și să simți că nimănui nu îi
pasă, că nu ți se întinde nicio mână de ajutor.
Eu vin cu experiențe reale de viață, trăite perso-
nal de mine sau învățate de la cei cu care vorbesc,
exemple concrete care să te ajute să iei decizia cea
mai bună, să îți arate cum să treci peste această
nenorocită de suferință, să nu te prăbușești, indi-
ferent cât de greu îți este. Nu mă laud, dar știu că
10
am dreptate, pentru că viața a confirmat, în cazul

meu, dar și al altora, ceea ce am trăit.
Am o viziune clară asupra oricărei probleme
prin care treci și dacă vei avea încredere în mine,
nu o să regreți.
11
Unde dispare încrederea,
nu mai e nimic de făcut
Din punctul meu de vedere, iar experiența de

viață nu m-a înșelat până acum, o relație trebuie
construită, înainte de orice, pe încredere, nu pe
control. Știu, este foarte ușor de spus, însă infinit
de greu de realizat și foarte multe cupluri nu
ajung în acest punct, din diverse cauze. Poate că
sunt tineri și nu au încă experiența necesară să
gestioneze ceea ce simt sau să facă față obstacole-
lor care apar într-o relație. De cele mai multe ori,
apariția primelor probleme sparge bula de fericire
în care au existat până atunci și gestionarea
situațiilor complicate se dovedește mult mai difi-
cilă. Iubirea și norișorul roz pe care trăiau dispare
deodată, iar realitatea devine mult mai grea decât
se așteptau.
12
Dar nici cuplurile mai „mature” nu ajung ușor

la un rezultat benefic. Fie că un partener a suferit
traume în trecut și acum este mult mai atent decât
ar trebui, fie că unul dintre ei îi înșală încrederea
celuilalt, fie că au învățat prost din trecut, toate
aceste elemente, dar și altele, conduc către relații
în care unul sau amândoi partenerii privesc cu ne-
încredere pe celălalt. Nu există prezumția de ne-
vinovăție și preferă să încerce să îl controleze pe
celălalt, chiar dacă asta înseamnă un efort și o tul-
burare emoțională inclusiv pentru ei. Sunt prinși
într-un cerc vicios din care nu pot scăpa, pentru
că nu pot fi fericiți fiindcă n-au încredere în per-
soana de lângă ei, dar nici nu îi dau acesteia șansa
de a arăta că merită, totuși, să se deschidă în fața
lor.
Ce nu înțeleg acești oameni este că nimeni nu
e proprietatea altei persoane, nimeni nu este obli-
gat să stea într-o relație sau să aibă o legătură cu
o altă persoană de care nu e mulțumit sau care
chiar îi face rău. Un partener nu e o posesiune,
chiar dacă, din păcate, există foarte mulți oameni
care chiar așa văd lucrurile. Nu ți se cuvine loia-
13
litatea și devotamentul cuiva, mai ales dacă nu

ești pregătit să oferi același lucru. Dacă încerci să
ții pe cineva alături de tine cu forța, cu frica, ori
se va alege praful de tot, ori vei fi prins într-o re-
lație care, la final, nu îți va aduce nicio satisfacție.
O relaţie trebuie să fie liberă, astfel încât amân-
doi partenerii să poată respira. Respect, comuni-
care, aceștia sunt stâlpii pe care trebuie construit
fundamentul unei conviețuiri de lungă durată. Să
nu existe teama de a vorbi cu cel de lângă tine de
frica unei reacții sau interpretări exagerate.
Surprinzător, în lumea comunicării deschise în
care trăim astăzi, parcă e tot mai greu de atins acest
obiectiv. Toată lumea cu care vorbesc se laudă că
vrea fix acest lucru: încredere, comunicare, since-
ritate. Dar când începi să analizezi atent, vei con-
stata că mulți nu știu cum să se poarte în astfel de
relații sau nu sunt obișnuiți cu un asemenea
lucru. Preferă să își bată la cap partenerii, să știe
ce fac, cu cine fac, să îi controleze la fiecare pas.
Tipul acesta de control, de tortură tip „picătura
chinezească” este foarte greu de suportat și poate
duce la încheierea relației sau la alte aspecte ne-
14
gative. Nimănui nu îi place să fie chestionat me-

reu ce face, unde merge, de ce iese cu prietenii sau
mai știu eu ce. Uneori, tocmai acest comporta-
ment duce la înșelat, spre disperarea parteneru-
lui nesigur.
Acesta este un abuz și nu exagerez, este un atac
la psihicul persoanei iubite, o faci să se teamă să
mai comunice, să mai mărturisească ce simte, prin
ce trece, să îi fie frică să își mai deschidă sufletul.
Partenerul va deveni dușmanul, nu aliatul care
trebuie să fie în mod normal cel sau cea care se
presupune că trebuie să își împartă viața cu tine.
Am cunoscut și oameni cu relații fericite de
lungă durată și de fiecare dată ele se bazau pe sin-
ceritate și pe oferitul libertății celuilalt. Chiar vor-
beam cu un astfel de individ, un bărbat măcinat
în trecut de gelozie, care stricase o relație de lungă
durată din cauza acestui aspect. Din fericire pen-
tru el, a dat apoi peste o femeie mult mai răbdă-
toare, mai plină de viață, care i-a înțeles temerile
și le-a abordat cu răbdare. În loc să se închidă, a fost
sinceră cu el de la început, nu i-a ascuns nimic,
dar nici nu a vrut să renunțe total la stilul ei de
15
viață. Dacă existau elemente care îl deranjau teri-

bil, atunci vorbea cu el, să vadă cum pot trece
peste, dar, în același timp, i-a câștigat încrederea
și omul a înțeles că doar lucruri bune se pot în-
tâmpla, dacă se relaxează puțin și lasă garda jos.
Din acel moment, lucrurile au fost foarte bune. E
adevărat că a fost nevoie ca amândoi să găsească
un echilibru, un mod prin care să facă lucrurile să
meargă înainte, dar exact asta trebuie făcut, dacă
te vezi petrecându-ți viața alături de cineva.
Mai mult bărbatul, pentru că nu arăta deloc
rău și avea și o situație materială bună, nu ducea
lipse de oferte, dar dacă înainte nu se sfia să mai
cedeze tentației, acum nu mai simțea nevoia de a
face vreun pas în această direcție. Nu vedea mo-
tivul pentru care să trădeze încrederea femeii de
lângă el, după ce aceasta îi oferea tot ce avea ne-
voie. Ar fi fost un risc inutil, iar el nu dorea asta,
dar mai ales o respecta, îi plăcea viața lor și nu
avea de gând să se saboteze singur.
A învățat să aprecieze libertatea și sinceritatea
care i se oferiseră și, deși la început i-a fost greu,
a întors favorul și nu a regretat deloc.
16
Din păcate, acest caz nu este o regulă, există

foarte multe exemple în care încrederea oferită
este folosită de anumiți parteneri pentru a profita
de celălalt. În aceste cazuri este mai bine să vă
desprindeți cât de repede puteți din acea relație
nefericită.
În cursul discuțiilor mele cu lumea care mă
caută, mă lovesc de foarte multe întâmplări, de
oameni diferiți, doborâți de tot felul de probleme,
dar există unele care aproape mă lasă și pe mine
fără cuvinte. Vreau să prezint unul din aceste ca-
zuri, ca un exemplu perfect despre cum te poți în-
crede în cineva și cât de mult poate această
persoană să își bată joc de tine.
În modulul meu video se regăsește întreaga
conversație, care a avut loc prin telefon, cu dom-
nișoara respectivă. Este un caz perfect pentru cei
care sunt prinși în relații disfuncționale şi care
consideră că nu au altă opțiune în viață. Vor ve-
dea cât de rău pot evolua lucrurile și sper ca acest
exemplu să îi facă să se gândească mai bine.
Tânăra respectivă locuia în Germania, acolo
unde și-a întâlnit și viitorul partener, la școala de
17
limbi străine. Era un bărbat chipeș, străin, de re-

ligie musulmană (nu că acest fapt ar fi contat prea
tare). Ca și fata respectivă, își părăsise și el țara
natală pentru a căuta un trai mai bun și între ei
s-a înfiripat o frumoasă poveste de dragoste, sau
cel puțin așa considera fata. Bărbatul era haios,
dulce, râdeau împreună, se amuzau, așa că nu i-a
fost greu să se mute cu el. Surprizele aveau să
vină ulterior.
Presupun că lucrurile au mers la început, atunci
când bărbatul încerca să o cucerească pe parte-
neră, când știa că legătura dintre ei nu era atât de
puternică și ar fi riscat să o piardă.
Marele șoc a venit după aproximativ un an și
jumătate, când bărbatul s-a întors în țara lui și i-a
comunicat, doar prin nişte simple mesaje, că vrea
să se despartă de ea.
Aceasta a fost șocată, mai ales că era și însărci-
nată cu un copil pe care bărbatul nu îl dorise nici-
odată. Nici măcar ăsta nu a fost răul cel mai mare;
de fapt, povestea abia de acum începe.
Bărbatul plecase pentru că trebuia să facă
nunta, la el acasă, cu o altă fată. El fusese, practic,
18
logodit, pe tot parcursul relației cu interlocutoa-

rea mea. Brusc, masca omului căzuse și i se înfă-
țișa femeii așa cum era el în realitate. Fata a înce-
put să realizeze cam tot ce se întâmplase până în
acel moment, dar era prea târziu ca să mai poată
să schimbe ceva.
Eu sunt sigur că au existat multe alte semne,
pe care femeia a refuzat să le vadă, dar oamenii
au tendința de a fi orbi atunci când vine vorba de
persoanele pe care le iubesc. Am trecut și eu prin
această experiență, nu am dorit să realizez că ade-
vărul era diferit de ceea ce doream eu să fie.
Povestea lor nu s-a terminat aici. Având în ve-
dere că femeia era însărcinată, sperase că parte-
nerul ei îi va fi alături, mai ales că mai pierduse o
sarcină și aceasta era șansa ei de a aduce pe lume
o nouă viață, de a se bucura de această minune
dată de Dumnezeu, care este nașterea. Partenerul
ei nu fusese supărat sau îngrijorat după pierderea
sarcinii și, după cum mi-a mărturisit chiar ea, pro-
babil nici nu se aștepta ca ea să mai poată face
copii sau să poată duce sarcina până la capăt. Din
ce am înțeles, nici nu dorea un astfel de lucru și
19
punea presiune pe parteneră să renunțe la sar-

cină.
Până una-alta, fata a încercat să își pună ordine
în gânduri când a aflat că omul alături de care
trăise vreme de peste un an de zile, nu doar că o
mințise, dar că trăia o altă viață, paralelă. Nici
măcar nu bănuise ceva de o asemenea amploare,
mai ales că de fiecare dată când își vizita părinții,
bărbatul vorbea cu ea la telefon normal, o căuta
mereu, familia lui știa de existența ei, totul părea
firesc. Asta până când a aflat de nunta care tre-
buia să aibă loc.
Poate că ăsta ar fi fost un moment potrivit să
rupă orice legătură, să caute să își continue viața,
să reclădească de la zero, oricât de greu și înspăi-
mântător poate fi un astfel de gând. Dar de puține
ori un om alege soluția cea mai bună pentru el,
mai ales în chestiuni care țin de inimă, de suflet.
Nu am judecat-o pe fată, din contră, am apre-
ciat curajul ei de a i se destăinui unui străin. Am
simțit-o ca pe o persoană deschisă, cu care poți
vorbi, poate un pic visătoare, care se dăruiește
total și nu cere mare lucru în schimb. Dar aici era
20
greșeala ei, pe care i-am și spus-o, că a lăsat prea

mult de la ea, a tolerat prea mult și, astfel, i-a ofe-
rit partenerului toată puterea. Acesta a realizat că
nu mai trebuie să lupte pentru afecțiunea ei, că
acest lucru este asigurat, și nu a mai ținut cont de
dorințele ei, de speranțele ei sau de faptul că erau
implicați amândoi în relație.
„Mi-a intrat în cap, știe să se joace cu oamenii,
a studiat psihologia și are darul de a manipula”,
mi-a mărturisit femeia, însă i-am spus că nu sunt
de acord cu viziunea ei. Da, bărbatul putea să o
manipuleze, dar asta doar pentru că ea permitea
acest lucru. Nu stabilise niște limite clare, lăsase
mereu de la ea și îi hrănise masculului orgoliul și
încrederea în el.
Oricine se lasă puțin manipulat într-o relație.
E ceva normal un „mic șantaj emoțional”. De
exemplu, o fată știe să se alinte și să îl „forțeze”
pe cel de lângă ea să îi cumpere un cadou. Aceste
lucruri sunt normale, chiar plăcute și pot întreține
o relație. Sunt trucuri nevinovate, pe care ambii
parteneri le folosesc, dar nu pentru a face rău
unul celuilalt. În acest caz, însă, această manipu-
21
lare a fost folosită pentru a profita de naivitatea

și încrederea persoanei iubite.
Singurul aspect pozitiv pe care l-am descoperit
în această poveste este faptul că fata nu depindea
și din punct de vedere financiar de partener, un
lucru pe care l-am mai atins în modulele și cărțile
mele. Este un fapt foarte dăunător pentru o per-
soană să stea cu banii „la mâna” celui de lângă ea.
Când traiul tău confortabil depinde în special de
veniturile celuilalt, când nu aduci mare lucru
într-o relație și aștepți, cumva, bunăvoința per-
soanei iubite, acest lucru poate conduce la pier-
derea respectului de sine, dar și a partenerului.
În cazul de care discutăm, acest lucru nu era
valabil, chiar dacă femeia locuia în casa iubitului
ei.
„Nu aștept nimic de la el, asta a fost clar de la
început. Nu am stat pe banii lui, nu știu să îmi fi
luat ceva sau să fi profitat de el în acest mod. Nu
este cazul. Și cu copilul e la fel, nu vreau nimic de
la el, chiar nu am nicio pretenție”, a punctat fe-
meia. Ultimul punct legat de copil este important,
pentru că ea era decisă să îl păstreze, în timp ce
22
partenerul ei, așa cum am mai spus, se împotri-

vea. El refuza din start noțiunea de a avea copii,
ulterior i-a mărturisit că nici cu femeia care tre-
buia să îi fie nevastă nu avea vreo intenție în acest
sens, probabil pentru că se temea că îi va fi afectat
modul de viață pe care îl alesese.
Din punctul ăsta de vedere, fata trăia un coș-
mar, pentru că era mereu presată de bărbat, furios
că partenera lui hotărâse să păstreze copilul. La
început păruse că o susține sau că măcar nu este
împotriva ideii. Atitudinea lui s-a schimbat, însă,
după primele 2 luni de sarcină. Au început ame-
nințările, presiunile pentru a renunța la copil, vor-
bele grele și scandalurile. Femeia era derutată de
toată această atitudine, chiar puțin îngrijorată,
deși nu dorea să recunoască asta fățiș. Dar și-a zis
că, probabil, bărbatul realizase că, din fericire, nu
mai păreau să fie probleme de sănătate, iar acest
lucru îi declanșase mânia și dorința de a scăpa de
sarcina aceea. Chiar dacă partenera îi spusese că
nu dorește absolut nimic de la el, că nu va avea
nicio pretenție de vreun fel. Acest fapt, se pare, îl
stârnise și mai tare.
23
„Nu vreau să plătesc toată viața pentru o gre-

șeală! Asta e copilul ăsta pentru mine!” – fuseseră
cuvintele dure ale bărbatului, dar, din păcate, nici
acest lucru nu a făcut-o pe femeie să-și ia bagajele
și să plece.
Am și întrebat-o, ce pretenție poate avea de la
un partener care se referă la un viitor copil ca la o
„greșeală” care îl împiedică să fie liber să facă ce
dorește, pentru că asta era miza lui? Mai în glumă,
mai în serios, fata mi-a mărturisit, cu jumătate de
gură, că îi era frică să nu cumva îi dea pe ascuns
o pastilă care să îi forțeze avortul. Acesta era stre-
sul în care trăia.
Iar eu vin acum și te întreb pe tine: merită ceva
sau cineva acest chin? Chiar e mai rea perspectiva
de a trăi singur, de a nu avea o relație, în fața unui
asemenea stres, a unui asemenea mod de viață
dăunător?
Trebuie să precizez că femeia încă era implicată
cu bărbatul, în timp ce persoana care trebuia să-i
fie soție, în țara de origine, nu ştia nimic despre
legătura lui din Germania. Din păcate, fata noas-
tră a aflat de viața paralelă a bărbatului după ce a
24
rămas însărcinată; până în acel moment nu se

gândise vreodată că un asemenea scenariu ar fi
putut deveni realitate.
Șocată de situație, fata s-a decis să își caute ri-
vala, a găsit-o în cele din urmă pe internet și au
intrat în vorbă. Normal că nici respectiva nu avea
idee de existența „amantei”, așa că a rămas la fel
de șocată ca protagonista poveștii noastre. Pentru
că viitoarea soție a bărbatului nu credea în po-
veste, nu realiza cum un astfel de lucru i se poate
întâmpla ei, fata i-a trimis și poze, ca să elimine
orice suspiciune. Așa s-a convins și cealaltă fe-
meie că cel despre care credea că îi aparține în to-
talitate, mai avea încă o relație de lungă durată,
în care pretindea că este fericit.
Binențeles că toată tevatura a condus la un
scandal imens, care a dus la anularea nunții şi în-
cheierea căsniciei planificate.
Pentru femeia aceea, individul fusese primul
iubit din viața ei, așa că îți poți imagina impactul
pe care o asemenea veste l-a avut asupra ei. Cu
toate acestea, a avut tăria să întreurpă orice relație
și nu a mai dorit să aibă nicio legătură cu cel care
25
îi înșelase încrederea în asemenea hal. Oricum,

nici ea nu se părea că ar fi avut un trai prea plăcut
alături de acest om. Era mereu jignită şi partene-
rul ajunsese să se joace și cu ea, la fel ca și cu cea-
laltă, iar când constatase că relația ajunsese în-
tr-un punct critic, avusese tot felul de tentative de
a se debarasa de ea.
Surprinzător mi s-a părut că individul s-a în-
tors în Germania, unde îl aștepta iubita însărci-
nată, reluându-și viața ca și cum nimic nu se în-
tâmplase. Pentru fată, situația devenise extrem de
bulversantă, nu știa, pur și simplu, în ce direcție
să se mai îndrepte, mai ales că era și copilul la mij-
loc. Nu pot, totuși, să nu remarc slăbiciunea ca-
racterului ei, lucru pe care i l-am și mărturisit.
Știi că eu nu mă ascund după vorbe, așa că nu
văd nicio scuză să tolerezi cuiva un asemenea
comportament, indiferent despre cine e vorba,
oricât de mult ai iubi acea persoană.
„Dar, Adrian, dragostea te orbește! Nu da
lecții, și tu ai pățit-o!” – o să mi se răspundă și
sunt de acord. Dar tocmai pentru că am trecut
prin astfel de perioade, pot să spun că în momen-
26
tul în care ajungi să te înjosești pentru un om și

acesta profită de tine, este un semnal clar că tre-
buie să fugi cât mai repede în direcția opusă. Mai
ales dacă ai mai trecut prin experiențe negative,
n-ai cum să nu înveți din loviturile pe care ți le dă
viața.
De curiozitate, am vrut să aflu mai mult despre
relația lor, despre modul în care aceasta decurgea,
poate descopeream motivul pentru care fata
noastră era așa „înlănțuită” de bărbat. Chiar dacă
individul avea o viață separată și o mințise, poate
că în intimitate se purta diferit și o cucerise în
acest mod.
Am descoperit că cei doi își reluaseră relația se-
xuală, chiar regulat, pentru că aceasta reprezenta
marea plăcere a bărbatului. Însă aproprierea din-
tre ei se rezuma doar la acest aspect.
Bărbatul era un personaj narcisist, interesat
doar de plăcerea lui imediată, mai ales sexuală, și
căruia nu părea să-i pese de ce simte femeia de
lângă el. Nu oferea căldură și siguranță partene-
rei, nu îl interesa dacă aceasta avea ce îi trebuie
din punct de vedere sufletesc. Atât timp cât își
27
obținea satisfacția sexuală, restul conta prea puțin

pentru el.
Viața celor doi se transformase într-o rutină, și
nu una dintre cele plăcute. Nu aveau o viață so-
cială bogată, ieșeau rareori la un film, la un res-
taurant sau să se vadă cu prietenii. De multe ori,
femeia recunoștea că se simte stingheră lângă el,
în căutarea unei afecțiuni pe care partenerul nu
era interesat să o ofere. Cei doi nici nu se țineau
de mână pe stradă, un gest atât de mic, dar cu atât
de multe semnificații. Nici când stăteau în casă lu-
crurile nu se desfășurau diferit, bărbatul era me-
reu interesat de gadgeturi, de laptop, le prefera
pe acestea companiei partenerei. Discuțiile erau
scurte spre inexistente, pentru că omul prefera
lumea virtuală, cu toate tentațiile pe care aceasta
i le oferea.
Pentru acest om, sexul era singura expresie a
afecțiunii, el nu mai credea că e nevoie să ofere și
altceva. Iar femeia tocmai după aceste lucruri
tânjește, după micile gesturi care să trădeze iubi-
rea celui de lângă ea față de ea, după conversațiile
care au loc într-un cuplu, după o conexiune reală,
28
care să o împlinească. Femeia doreşte să simtă că

împarte cu adevărat viața cu cineva, dar ea fix de
această legătură vitală pentru orice relație sănă-
toasă ducea lipsă.
Fata credea că partenerul ei era supărat că ea
intrase în vorbă cu cealaltă femeie și îi produsese
probleme acasă. Nici nu-i trecea prin cap ca el să
își ceară vreodată scuze că el le înșelase pe amân-
două. Niciodată nu considera că greșea, din con-
tră, el era furios și supărat pentru toate. Îi reproșa
partenerei că-i contactase logodnica, dar nu se
gândea că poate el greșise, cu felul în care le tra-
tase pe amândouă. În mintea lui, el nu datora
scuze nimănui; din contră, el fusese cel înșelat, in-
clusiv în problema copilului, pe care nu-l dorise.
Partenera lui nu mai știa ce să creadă, descoperea
că omul de lângă ea nu avea inimă deloc, doar se
juca cu mințile oamenilor și întorcea totul împo-
triva lor, fiindcă refuza, pur şi simplu, să își asume
vreo responsabilitate.
În plus, acum o ascundea pe fată de ochii părin-
ților lui, sau cel puțin nu le spusese nimic acestora
despre sarcina ei. Poate că asta se datora și educa-
29
ției lui religioase rigide, probabil îi era rușine să

recunoască faptul că, după ce distrusese o viitoare
căsnicie, acum urma să aibă un copil cu o altă fe-
meie, pe care nu intenționa să o ia de nevastă.
Crezi că asta e tot? Nu, aventura tinerei noastre
nu s-a terminat aici. Peste toate acestea, a aflat și
că, legal, bărbatul nu rupsese niciodată logodna
și nici nu părea dornic să o facă. Chiar dacă logod-
nica lui nu mai dorea să aibă de-a face cu el, nu
depusese actele, ori din comoditate ori pentru că,
pur şi simplu, nu-i păsa.
De parcă toate acestea nu erau suficiente, spre
stupoarea partenerei, a ieșit la iveală că bărbatul
mai avusese o nevastă. Ce-i drept, măritișul fu-
sese doar un aranjament pentru acte, cu o femeie
mai în vârstă. Chiar dacă nu avea nicio relație cu
acea femeie, iubita lui nu era sigură că omul nu
mai era încă însurat și cu ea.
Totuși, poate cea mai deranjantă trăsătură a in-
dividului o reprezenta faptul că era un afemeiat,
un obsedat sexual. Simțea mereu nevoia de a cu-
ceri o nouă femeie, de a colecționa trofee. De
aceea nu exista intimitate între ei doi, fiindcă băr-
30
batul nu simțea nevoia să ofere afecțiune, căldură

și siguranță femeii de lângă el, pentru că el era
mereu cu gândul la altele.
Aici am putut să înțeleg și mai bine prin ce tre-
cea femeia, pentru că și eu am trecut printr-o ase-
menea fază, în care eram interesat doar de sex.
Dacă ești mai tânăr, acest lucru nu e atât de rău,
pentru că vrei să experimentezi, dar trebuie să ai
grijă, fiindcă sexul devine un adevărat drog,
ajunge să te conducă și riști să pierzi orice legă-
tură puternică, orice conexiune adevărată cu o
persoană.
Nu exagerez, îmi amintesc cum eram în pe-
rioada aceea, nu îmi păsa de nimic altceva în afară
de satisfacerea plăcerilor mele sexuale. Nu cău-
tam relații, nu voiam „să mă leg la cap”, cum se
zice, eram un vânător, doar aventurile mă mul-
țumeau. Îmi făceam treaba și plecam fără să mă
mai uit în urmă și asta era suficient pentru mine.
Nu puteam să rezist fără să caut ceva nou mereu
și o fată era norocoasă dacă mă putea ține lângă
ea doar și pentru câteva nopți. După aceea, inevi-
tabil, eram deja în căutarea următorului „trofeu”.
31
Știu că sună rău și chiar așa şi este, dar ăsta e

adevărul și nu mi-e rușine să o recunosc. Trebuia
să încerc mereu ceva nou, trebuia să găsesc o
nouă provocare, pentru că altfel intervenea plic-
tiseala și nu suportam acest lucru. Nu mă vedeam
alături de o singură parteneră, eram chiar speriat
de această posibilitate.
Nu am mințit niciodată pe niciuna dintre iubi-
tele mele de ocazie, știau la ce să se aștepte. Spre
deosebire de bărbatul de care discutăm, eu nu am
ținut pe niciuna „captivă” emoțional lângă mine.
Nu doream decât sex și mereu să fie cu altcineva.
La un moment dat, mi-am dat seama că această
nevoie începuse să mă domine, așa că am decis să
pun punct și să trec la o altă etapă a vieții mele.
Nu am regretat niciodată, din contră, iar de privit
înapoi, n-am făcut-o niciodată. Nu avea sens.
Există, însă, bărbați care, dintr-un motiv sau
altul, nu pot sau nu vor să depășească această
fază. Pentru ei, această nevoie este cel mai impor-
tant lucru din viața lor, principala lor sursă de
distracție și de entuziasm. Problema este că, dacă
sunt implicați într-o relație, au și pretenția ca par-
32
tenera lor să nu îi încurce și să le tolereze excesele.

Sunt surprinși dacă acest fapt nu se întâmplă,
pentru că în mintea lor li se cuvine orice exces.
Nici nu contează motivele lor, nu contează ce îi
impinge către o astfel de atitudine.
E important să te păzești foarte bine de aceşti
oameni, ca să nu fi atrasă într-o aventură care nu
se poate încheia decât cu suferință.
Acest gen de oameni este ușor de recunoscut.
Dacă partenerul tău pune preț în special pe sex,
dacă arată apoi doar un interes minim pentru
tine, pentru pasiunile și dorințele tale, dacă nu îi
face plăcere să petreacă timp cu tine decât în mo-
mentele când sunteți în pat, atunci acesta este un
semnal de alarmă. Pentru că sexul, da, poate să
lege legătura dintre doi oameni, dar nu este cel
mai important liant. La un moment dat va trebui
să împărtășiți și alte aspecte ale vieții și dacă acest
lucru nu se întâmplă, dacă descoperi că nu prea
împărtășești mare lucru cu cel de lângă tine,
atunci e momentul să cauți altceva. Nu sta acolo,
pentru că lucruile nu vor deveni mai bune, ba din
contră.
33
Cel mai bun exemplu îl reprezintă fata despre

care vorbeam. Poate mă repet, dar chiar nu există
niciun motiv valabil pentru care să nu fi plecat.
Doar că ea a trecut inclusiv peste faptul că parte-
nerul ei urma să se căsătorească cu altcineva,
lucru care ar fi trebuit să ducă automat la ruperea
oricărei legături. Și am mai zis-o, nu este ca și cum
viața alături de el era foarte bună. Bărbatul nu îi
dădea nicio atenție, decât în momentele când
dorea să fie satisfăcut sexual.
În schimb, el se afla mereu în căutarea unor noi
aventuri. Fata a recunoscut că și în momentele
când era cu ea în casă, partenerul stătea mereu pe
rețelele de socializare, în căutarea altor femei. Co-
munica cu ele fără să se ascundă foarte tare, poate
conștient și de dependența și obsesia partenerei
lui față de el.
Surprinzător este că și femeia venea după o
altă relație îndelungată, care se terminase pentru
că lucrurile degeneraseră și partenerul devenise
violent cu ea. Fata mi-a mărturisit că nu-i umblase
niciodată prin telefon fostului partener, nici mă-
car nu îi trecuse prin cap să facă acest lucru. Cu
34
actualul partener nu mai rezistase și o făcuse. Nu

fusese surprinsă să vadă că bărbatul căuta în con-
tinuare alte partenere pentru sex, dar nu se aștep-
tase la atât de multe poze și clipuri video expli-
cite. Practic, bărbatul le cerea poze intime și cli-
puri video la aproape toate fetele cu care vorbea.
Bineînțeles că gestul ei a condus la un mare scan-
dal, în urma căruia fata s-a ales și cu o corecție fi-
zică.
Violența fizică mai lipsea din această poveste.
Poate te întrebi cum reușea biata femeie să tră-
iască în acest stres, mereu cu gândul că partenerul
ei poate să se ducă la orice oră cu altă femeie? De-
geaba încerca să ia măsuri, să amenințe că se des-
parte de el, nu treceau decât câteva zile și bărbatul
dădea deja mesaje altor femei, fără nicio remuș-
care.
Am întrebat-o, atunci, de ce mai stătea lângă
un asemenea om, pentru că, la propriu, nu gă-
seam nicio rațiune pentru un asemenea chin. În
plus, după voce, chiar nu mi se părea fiind o per-
soană fără educație, cineva de la care să nu ai pre-
tenții. Îmi făcuse impresia unei persoane politi-
35
coase, amuzante, cineva cu care puteai să ai o

conversație inteligentă, genul de om alături de
care îți poți petrece existența.
„Sunt o optimistă pentru că sunt în zodia Peș-
tilor”, a motivat ea pe un ton amuzant, dar sub
care se ascundea o mare amărăciune. Se vede că
era genul de persoană care se dedica total unei
relații, care oferea tot ce avea ea mai bun și nu
înțelegea de ce nu i se răspunde pe măsură. Dim-
potrivă, în timp ce ea oferea iubire și respect, pri-
mea înapoi doar suferință și durere.
„Știu că nu poate să fie mai bine, nu am la ce
să mă aștept, dar simt că m-aș topi dacă l-aș lăsa.
Încă îl iubesc...” – a mărturisit, aproape rușinată.
Și cum poți să te opui inimii, nu-i așa?
Doar că sunt foarte multe momente când tre-
buie s-o faci, iar ăsta este clar genul de caz în care
inima greșește și te afundă și mai mult în mizerie
și suferință.
Fata căuta explicații, dar nu cred că acestea își
aveau rostul. Chiar dacă ar fi găsit un motiv, ce ar
fi putut să schimbe în relația dintre ei? Bărbatul
era format într-un anume mod și nici nu dorea să
36
schimbe ceva la el, era mai mult decât mulțumit

cu felul lui de viață. Așa că, de ce să prelungească
agonia?
Așa cum mă așteptam, ea nu avea niciun răs-
puns la aceste întrebări. Adevărul era că nu exis-
tau scuze, motive, oricât le-ar fi căutat. Singurul
adevăr valabil era că, din păcate, ea era un carac-
ter slab, care nu învățase nimic din greșelile tre-
cutului și care nu punea punct unei relații mai
mult decât dăunătoare. Mai ales că avea și mo-
mente de discernământ și recunoștea că nu mai
putea aștepta nimic de la actualul partener. Dar
tot nu putea să-l lase.
Problema reală era însă copilul, care ar fi cres-
cut într-un asemenea mediu abuziv. Fata părea
conștientă de acest aspect, chiar se întreba ce trai
ar putea avea ea și pruncul alături de cineva atât
de abuziv, care în mai multe rânduri își și expri-
mase nemulțumirea în legătură cu existența aces-
tuia. Cum să crească normal într-o situație de
tensiune, de scandal continuu. Mai bine să nu cu-
noască prezența unui părinte, decât să îl simtă pe
acesta dezamăgit sau chiar scârbit de prezența lui.
37
Chiar am întrebat-o pe fată cum ar putea să îi

explice copilului că tatăl nu vrea să aibă de-a face
cu el? Chiar crede că nu ar simți ostilitatea părin-
telui sau mai speră într-o minune și într-o schim-
bare radicală a bărbatului?
Surprinzător, femeia părea destul de conștientă
de toate aceste aspecte. „Aș vrea să nu îl recu-
noască, așa cum m-a amenințat. Atunci am sufe-
rit, acum îmi doresc să se țină de cuvânt și să nu
dorească să aibă de-a face cu acest copil. Doar el
contează!” – mi-a răspuns. Paradoxal, nu vedea
ironia situației. Spunea că doar copilul contează,
dar, pe de altă parte, nu pleca de lângă partenerul
abuziv. Acesta o făcea să se teamă că va rămâne
singură cu copilul, dar asta n-ar fi trebuit să fie un
element care să o sperie, din contră.
În loc să plece, femeia căuta răspunsuri la în-
trebări care nu își aveau sensul. În astfel de mo-
mente nu cred că mai contează ce anume con-
dusese la comportamentul partenerului, ce îl îm-
pinsese să fie atât de abuziv cu persoana de lângă
el. Nimic nu putea să justifice toleranța pe care o
arătase față de o persoană care n-o iubea. Nu te
38
porți așa cu o persoană la care ții cu adevărat.

Poate că bărbatul chiar era capabil de astfel de
sentimente, dar sigur nu le împărtășea cu ea. Băr-
batul o mințise în legătură cu cine este el cu ade-
vărat, pentru a o cuceri, apoi nu mai ținuse cont
de nimic.
Din punctul meu de vedere, lucrurile erau cât
se poate de clare. I-am spus fetei că tipul de com-
portament arătat de ea este unul obsesiv, altfel nu
se explică legătura pe care și-o crease în mintea ei
față de acest om. Ea își cauta justificări pentru a
putea rămâne implicată în relație, însă trebuia să
recunoască faptul că pierduse vremea degeaba și
că viața ei putea arăta mult mai bine dacă dorea
cu adevărat asta. Cum să vrei să rămâi cu cineva
care te amenință, chiar și în glumă, că ți-ar omorî
copilul, doar pentru că îi încurcă lui potențialele
aventuri cu alte femei?!
Nu există scuze, nu există justificări aici și a
avea așteptări într-o astfel de situație trădează nu
doar naivitate, ci și inconștiență.
Un om trebuie să învețe din greșelile pe care le
face și să meargă înainte. Și vă spun sigur că viața
39
îi va aduce în față oportunități mult mai bune, iar

trecutul va deveni doar o amintire urâtă, pierdută
undeva în adâncul sufletului.
40
Ai grijă în cine îţi pui încrederea
Cazul pe care l-am descris în capitolul prece-

dent poate părea spectaculos, dar în realitate nu
este atât de rar întâlnit pe cât ai putea crede. Nu
atât detaliile, șocante de-a dreptul, dar caracteris-
ticile lui se regăsesc în multe dintre relațiile pe
care le-am întâlnit în ultimii ani. De multe ori, oa-
menii se aruncă în situații cu ochii închiși, se mint
singuri, preferă să vadă ceva ce nu e acolo și apoi
au parte de o trezire la realitate foarte dură.
În cazul descris mai sus nu regăsim doar înșe-
latul clasic, fizic, ci, la fel de grav, și pe cel al încre-
derii, așa cum îmi place mie să spun. Acesta se
regăsește la persoanele care nu sunt sincere la în-
ceput, care ascund firea lor adevărată, care as-
cund cine sunt, defectele pe care le au, doar ca să
cucerească persoana pe care o doresc.
41
Nu cred că există cineva care să nu mintă puțin,

la primele întâlniri. Acest lucru este absolut nor-
mal, doar nu trebuie să-ți pui pe tavă viața chiar
de prima oară, să te dezvălui total unei persoane
necunoscute. În fond, la început nu există decât
dorință fizică și a te ghida doar după acest aspect
în construirea unei relații este o greșeală, iar acest
fapt l-am mai scos în evidență și în celalte cărți ale
mele.
Așa că, la început, toată lumea, nu neapărat că
ascunde adevărul, ci mai curând preferă să pre-
zinte aspectele pozitive ale personalității, calitățile
care îi recomandă. Fetele încearcă să fie cât mai
plăcute, cât mai elegante, să pară cât mai atrăgă-
toare, dar fără a te speria. Băieții se întrec să pară
cât mai generoși, cât mai amuzanți.
Repet, nu e nimic în neregulă, pentru că nimeni
n-ar mai sta acolo dacă cineva ar începe cu toate
chestiile negative, problemele pe care le are sau
mai știu eu ce alte pretenții.
Dar atunci când intervine o relație, când lucru-
rile încep să meargă într-o direcție serioasă, poate
că ar fi momentul ca fiecare să înceapă să stre-
42
coare și câte o grăunță de adevăr, pentru ca per-

soana de lângă tine să își facă o idee cât mai bună
despre cel sau cea cu care e gata să înceapă o
aventură care poate să dureze ani de zile, dacă nu
cumva o viață întreagă. Poate că sunt lucruri de
care îți este rușine, pe care le-ai vrea ascunse cât
mai adânc, dar, în timp, toate acestea tot vor ieși
la iveală și vor afecta relația, uneori într-un mod
cât se poate de negativ. Atunci va apărea sufe-
rința, dezamăgirea partenerului, senzația că a fost
înșelat și lucrurile se vor schimba, poate chiar de-
finitiv. Mai ales dacă vorbim de anumite trăsături
importante, care fac parte din viața ta, atunci nu
este bine să le ascunzi partenerului. Dacă acesta
e convins că tu ești persoana alături de care dorește
să pornească o relație, dacă are sentimente puter-
nice, va aprecia și mai tare această sinceritate și
probabil va alege să continue alături de tine, pen-
tru că lucrurile pozitive le întrec pe cele negative.
Nimeni nu e perfect, iar cei care pretind contrariul
sunt fix cei de care trebuie să te păzești.
Acest lucru este întâlnit mai ales la cuplurile ti-
nere, neexperimentate, unde cei doi parteneri
43
sunt mai înfierbântați, se lasă „duși de val” și se

aruncă într-o relație serioasă, se grăbesc să-și ofi-
cializeze legătura sentimentală, fără a ști exact
cine este persoana de lângă. Când își dau seama
cu adevărat că lucrurile nu stau chiar așa cum cre-
deau sau sperau ei, încep să regrete și să dea îna-
poi, dar deja, în unele cazuri, s-a ajuns prea de-
parte. Iar unii oameni nu pot să treacă peste acest
tip de înșelat.
Nu mă crezi? Îți mai dau un exemplu. Am cu-
noscut un bărbat retras din fire, liniștit. Din cauza
educației, poate și a altor factori, financiari și nu
numai, nu era genul care să iasă prea mult în oraș
sau care să prefere un stil de viață mai... activ. De
aceea și căuta o parteneră care să nu fie genul de
„fată de oraș”, să nu prefere petrecerile, ieșirile
dese cu prietenii, pentru că urmărea pe cineva de-
dicat total relației. Lui îi era frică de faptul că o
astfel de persoană nu se va mulțumi doar cu el,
că va căuta mereu altceva, că ceea ce va oferi el nu
va fi de ajuns și atunci relația s-ar putea termina.
Femeile care citesc aceste rânduri poate consi-
deră exagerate pretențiile respectivului, poate li
44
se pare că are o gândire înapoiată, dar ideea este

că el niciodată nu își ascunsese aceste principii,
mereu evitase persoanele care nu corespundeau
criteriilor lui. Nu punea mare pretenție pe aspect
sau pe situația materială, pentru el contau stabi-
litatea, echilibrul și încrederea. De aceea nici nu
ieșea foarte des cu partenere, pentru că multe nu
tolerau modul lui de a vedea lucrurile, mai ales
într-un oraș mare cum este Bucureștiul, unde ti-
nerele au atâtea cluburi, mall-uri și alte locuri în
care să se distreze. De ce să își piardă timpul cu
un bărbat care voia altceva de la viață?
Ei bine, într-o zi a avut norocul – sau cel puțin
așa a considerat el – să dea peste o persoană care
se apropia de ceea ce dorea el. În plus, era și o fe-
meie drăguță, atrăgătoare, cei doi lucrau împre-
ună și, treptat, au început să devină apropiați.
Chiar dacă nu era genul de bărbat „de viață”, nu
era totuși un prost, avea studii în afara țării, nu
arăta rău, așa că nu e de mirare că femeii i-a plă-
cut și ei de el.
La început, totul arăta perfect, fata era pe gus-
tul lui. Îi spusese că nu îi place să iasă mult în
45
oraș, doar la câte o cafea cu prietenele, în rest, pre-

fera să petreacă timpul liber cu el, la un teatru sau
în parc. Era și genul de fată harnică, cuminte, care
părea dornică să îi ofere bărbatului ceea ce acesta
dorea cu disperare: un cămin trainic, alături de ci-
neva capabil să aibă grijă de el, de care să nu își
facă griji.
Nu cred că mai trebuie să spun că, deși era un
individ echilibrat de felul lui, bărbatul s-a îndră-
gostit de femeie destul de tare. Părea că l-a prins
pe Dumnezeu de picior, că această femeie era fix
ceea ce îi lipsise.
Contrar stilului său, a decis să îi ceară să se
mute cu el, apoi nu a trecut mult și, după mai
puțin de un an, a cerut-o de soție. Chiar dacă și
fata a fost puțin surprinsă, a acceptat cu bucurie
și, după o perioadă scurtă, cei doi și-au unit des-
tinele.
A trecut și nunta și, încet-încet, a început să
treacă și pasiunea aceea mare care îi cuprinsese la
început. Așa cum se întâmplă de obicei într-o căs-
nicie, în viața de cuplu s-a instalat rutina, dar nu
cea pe care și-o imagina bărbatul.
46
Deodată, a constatat că lucrurile nu stăteau

chiar așa cum își închipuise el, iar partenera lui a
început să se poarte într-un mod diferit de cum o
făcuse până în acel moment. Femeia nu era chiar
spiritul liniștit pe care îl crezuse partenerul ei. În-
cepuse să iasă destul de des în oraș, cu prietenele
ei, nu se mai dedica familiei, căminului, așa cum
promisese. Nu era vorba că era leneșă, doar că îi
mărturisi soțului că nu îi mai place atât de mult
să gătească sau să stea acasă, ci preferă să se dis-
treze. Cum el nu era genul să stea pe la cafenele
sau baruri, de multe ori ieșea însoțită doar de
amicele ei.
Probabil că o să consideri că bărbatul exagera
și nu avea de ce să se simtă rănit sau înșelat. Nu
își prinsese soția cu altcineva, doar descoperise că
partenera lui prefera un alt stil de viață, opus de
cel pe care îl dorea el.
Problema este că tocmai această atitudine dău-
nează unei relații. Acest caz nu este deosebit de
grav, nu sunt probleme care nu pot fi rezolvate,
doar arată cum lipsa de sinceritate a unui parte-
ner îl poate amăgi pe celălalt.
47
Omul avea dreptate să se considere înșelat. Fe-

meia nu îi mărturisise înainte de căsătorie că do-
rea să trăiască într-un anume mod, ba din contră.
Îi dăduse dreptate iubitului și îl lăsase să înțe-
leagă că îi împărtășește valorile, principiile de viață.
Îi spusese acestuia ceea ce dorise să audă, exact
lucrurile care îl făcuseră să se îndrăgostească de
ea și să se grăbească să o ceară de nevastă.
Nu știu dacă asta urmărise de fapt femeia, mai
mult ca sigur că îi plăcea sincer de bărbat, o atră-
gea, dar știa cum gândește el, ce vrea de la o per-
soană și îl amăgise cu bună știință. După care, o
dată măritată, intervenise o anume stare relaxare
și nu mai simțise nevoia să se ascundă de el. Iar
soțul ei aflase că avea lângă el o persoană diferită
de ceea ce credea el că luase de nevastă.
E normal că s-a considerat înșelat, dar greșeala
era și la el, fiindcă se grăbise să oficializeze relația.
Trebuia să mai aibă răbdare, pentru că, mai de-
vreme sau mai târziu, un om care încearcă să fie
ceea ce nu este, de dragul unei alte persoane sau
pentru a o amăgi, nu va rezista prea mult până să
își expună adevărata față.
48
Poate că era mai bine ca femeia să îi explice

bărbatului ce credea ea cu adevărat despre viața
în cuplu, să-i spună de la început care sunt aș-
teptările ei. Trebuia să îi dea șansa partenerului
de a o accepta așa cum era ea cu adevărat. Nu fu-
sese însă cinstită față de el și față de relația dintre
ei, ascunzându-i latura care l-ar fi putut face pe
om să ezite în a face pasul către oficializarea că-
sătoriei.
Pentru ca lucrurile să meargă bine într-un cu-
plu, trebuie ca amândoi partenerii să accepte in-
clusiv aspectele mai puțin plăcute ale omului de
lângă el, altfel se poate ajunge la situații grave, ca
cea în care se găsea tânăra din Germania, despre
care am vorbit în paginile anterioare, iar atunci
ajungem la durere și suferință.
Și în acel caz, femeia se îndrăgostise de un băr-
bat diferit de cel cu care urma să își împartă viața.
„Era dulce, amuzant, acum e diferit” – mi-a spus
și exact așa au stat lucrurile. Am mai zis, bărbatul
urmărea doar să o seducă, așa că a făcut tot posi-
bilul ca ea să afle cât mai târziu posibil despre ce
era el capabil cu adevărat. Când a simțit că femeia
49
era deja îndrăgostită de el, că nu mai are de ce să

lupte, atunci bărbatul a revenit la vechile obiceiuri
și deja pentru ea era târziu ca să mai poată evita
suferința care vine odată cu înșelatul încrederii.
Am întâlnit multe cazuri de acest gen, în care
mai ales femeia descoperă un cu totul alt om în
căsnicie decât cel de care s-a îndrăgostit.
Povestea este aceeași, un bărbat cu vicii, cu de-
fecte, se îndrăgostește de o femeie și încearcă să o
cucerească. El știe că nu poate să îi prezinte exact
defectele majore pe care le are, fie că vorbim de
faptul că bea mult, că poate deveni violent, că
poate joacă toți banii la cazinou sau la pariuri.
Chiar o fostă vecină de-a mea a avut această
surpriză. A cunoscut un băiat, a fost atrasă foarte
tare de el, a intrat într-o relație pasională. Era
foarte galant, tandru, o scotea mereu în oraș, se
distra de minune cu el. Primele luni au trecut
foarte ușor și fata era mai mult decât fericită. A
fost foarte încântată când bărbatul a făcut pasul
cel mare și a cerut-o de nevastă. Fata a acceptat
fără să se gândească foarte mult, pentru că era
atât de fericită, se afla în al nouălea cer.
50
S-a făcut și nunta, apoi au început problemele.

Brusc, situația financiară nu mai era atât de bună
pe cât o prezentase bărbatul, dar asta n-a speriat-o.
Nu se măritase pentru bani și, dacă în primele luni
călătorise mult, era pregătită și pentru un trai
puțin mai greu, dar alături de omul pe care îl
iubea.
Situația se înrăutățea, însă, din ce în ce mai
mult, bărbatul nu mai era atât de atent, din con-
tră, părea mereu preocupat de meciuri și de com-
petiții sportive, era foarte nervos și se tot ascun-
dea de ea.
Femeii i-a fost frică de faptul că acesta avea o
amantă, dar a aflat apoi adevărul și acesta era
unul aproape la fel de grav. Bărbatul era depen-
dent de pariuri, juca sume mari de bani și de
aceea era aproape mereu falit, mereu se împru-
muta și nu aducea bani acasă, iar facturile se acu-
mulau lună de lună.
Din banii pe care îi producea, mai mult de ju-
mătate se duceau la casele de pariuri. Soția lui de-
venise disperată, începuse să umble și să-i roage
pe agenții de pariuri să nu-i mai accepte banii
51
soțului ei, dar degeaba. Chiar și când aceștia ac-

ceptau, bărbatul mergea mereu în altă parte și nu
avea cum să îl oprească. A încercat să îi dea un ul-
timatum, l-a amenințat că îl părăsește. Bărbatul
blestema, se jura că nu va mai face nimic, rezista
puțin, apoi pleca iar de acasă la casele de pariuri.
Deși suferea mult, faptul că apucase să se mă-
rite o ținea pe femeie legată de el, nu voia să îl pă-
răsească. Nu credea că e corect să ia o măsură
radicală, din contră, încerca să își ajute partenerul,
să îl facă să-și depășească dependența de care
acesta suferea. Bărbatul nu o înșela și, în general,
se purta bine cu ea, dar din păcate nu se puteau
gândi la o familie sau la copii, din moment ce el
arunca toți banii pe pariuri, iar ea nu reușea să-l
convingă să facă un pas în spate și să renunțe la
acest viciu păgubos.
Femeia îl iubea, dar oare ar mai fi continuat să
se vadă cu el, să pornească o relație de lungă du-
rată, dacă ar fi știut despre această latură pe care
partenerul ei i-o ascunsese deliberat?
Poate că da, poate că sentimentele puternice ar
fi condus-o oricum pe acest drum, dar problema
52
este că nu avusese de ales. Bărbatul îi furase

această opțiune și o condusese într-o situație în
care ea nu se simțea confortabil. Din acel moment,
relația nu avea cum să mai fie la fel, pentru că
adevăratul caracter al omului era unul pe care ea
nu l-ar fi acceptat nici în ruptul capului.
Mai mult ca sigur că din acest motiv bărbatul
se purtase diferit la început. Cum altfel să fi avut
o șansă să o cucerească? Dar procedând așa, nu
fusese cinstit cu persoana pentru care avea senti-
mente.
Am mai spus-o, toată lumea încearcă să impre-
sioneze la început, toată lumea ascunde unele de-
fecte sau scoate în evidență doar trăsăturile care
îi ajută să apară într-o lumină favorabilă, dar
există o limită. În momentul când lucrurile devin
serioase, atunci e momentul în care partenerul
trebuie să cunoască exact și părțile mai puțin plă-
cute ale celuilalt, pentru că, altfel, ce rost are să
mai începi o relație?
Pot să înțeleg, până la un punct, că vrei să cu-
cerești pe cineva, că ești disperat să îi intri în grații
și îți este teamă că poate vei fi respins dacă nu
53
minți sau nu-ți ascunzi trăsăturile negative. Dar

dacă se merge prea departe, atunci asta dovedește
că ești doar o ființă egoistă.
Exact asta a făcut și bărbatul de care vorbeam
mai sus, a ascuns adevărul despre viciul lui, care
îi afecta viața, dar care avea și potențialul de a-i
distruge relația. Cu toate acestea, în loc să ia mă-
suri să corecteze această problemă sau să fie sin-
cer cu femeia iubită, a ales să ascundă adevărul,
pentru a n-o goni de lângă el. Mai mult, s-a trans-
format într-o altă persoană, dar asta doar pentru
a se asigura că fata se îndrăgostește de el.
Dacă în realitate aproape toți banii lui se du-
ceau pe viciul lui și nu dădea semne că ar dori să
schimbe ceva, în primele luni de relație lua bani
de la prieteni pentru a-i face poftele partenerei și
pentru a convinge-o că dorea un viitor alături de
ea. Fata a văzut un bărbat responsabil, cu o si-
tuație bună, gata de a întemeia un cămin și de a
porni o familie. De aceea nu ezitase foarte tare să
accepte cererea lui în căsătorie și de-abia așteptase
să își înceapă noua viață alături de el. Trezirea la
realitate a fost, din păcate, foarte dură.
54
Egoismul partenerului și nesiguranța lui au

construit relația pe baza unei minciuni, iar acest
lucru niciodată nu duce într-un loc bun. Viața, din
păcate, nu e ca în filme, aici consecințele acțiu-
nilor se simt întotdeauna, mai devreme sau mai
târziu.
Pentru că știi că nu sunt omul care să se joace
cu vorbele și nu îmi place să menajez sentimen-
tele nimănui, o să spun și partea cealaltă a adevă-
rului. O parte de vină o au și cei care intră în re-
lații serioase sau se grăbesc să oficializeze legă-
tura fără a-și lua nicio măsură de siguranță sau
fără să învețe nimic din trecut. Dacă, în cazul cu-
plurilor tinere, fără experiență, acest lucru este
scuzabil, pentru cei care au mai pătimit, cărora
viața le-a dat deja câteva lovituri dure din acest
punct de vedere, nu prea există scuze.
Nu spun că nu trebuie să ai încredere în cel de
lângă tine, dar nici să crezi absolut tot ceea ce zice,
fără să judeci și tu, cu mintea ta. Femeia din Ger-
mania mărturisea că nu știe dacă mai poate să se
deschidă în fața cuiva, din cauza dezastrului în
care, practic, trăia. Dar tot ea recunoștea că venea
55
după o relație de lungă durată, care se terminase

la fel de rău. „Cum pot să mai am încredere vreo-
dată în cineva?” – m-a întrebat, dar adevărul era
că era prinsă într-un cerc vicios pe care era con-
damnată mereu să îl repete, asta pentru că ea nu
voia să vadă altă cale de ieșire.
Dar există soluții. Dacă ești unul pățit și vrei ca,
pe viitor, să nu mai faci aceleași erori care au con-
dus la durere și suferință, atunci TREBUIE să mă
asculţi cu atenţie, pentru că nu te mint și nici nu
vorbesc doar ca să mă aflu în treabă. Eu îți pre-
zint viața așa cum este ea cu adevărat, nu în cărți
și, chiar dacă de multe ori nu îți place ce auzi, știi,
în sinea ta, că am dreptate. Soluțiile mele nu sunt
magice, nu te fac să suferi mai puțin, acest lucru
nu există, nimeni nu poate scăpa de asta. Oamenii
de succes transformă, însă, această suferință într-o
lecție, și-o asumă ca făcând parte din viața lor, iar
pe viitor fac alegeri mult mai bune, care îi conduc
spre o viață mai echilibrată. Eu am aflat asta pe
propia piele, dar nu am regretat niciun moment.
Și pot spune că am devenit un om de succes. Tu
alegi dacă vrei să îmi calci pe urme.
56
Prevenirea este întotdeauna metoda cea mai

indicată pentru a evita o relație proastă, precum
și suferințele care vor veni, invariabil, cu aceasta.
Știu că uneori este greu să vezi adevărata față
a unui om, mai ales când sunt la mijloc sentimente.
Cine nu a fost orbit, măcar o dată, de dragoste și
a văzut ceva ce nu era acolo? Și eu am trecut prin
asta și refuzam să văd adevărul. Nu doream să
aud pe nimeni care nu era de acord cu ceea ce îmi
spunea mie inima. Oricine încerca să îmi deschidă
ochii asupra unui aspect negativ din relațiile mele,
devenea un inamic în ochii mei. Așa că am comis
și eu multe greșeli, dar apoi am început să fiu mai
atent la ele.
Un om puternic învață din experiențele și gre-
șelile comise. Nu trebuie să alegi să faci mereu
același lucru, să urmezi același drum, iar apoi să
te miri că s-au schimbat actorii, dar că realitatea
este aceeași. Dacă faci aceleași lucruri și ajungi să
simți aceeași durere, aceeși dezamăgire de fiecare
dată, atunci nu poți cere să te înțeleagă lumea.
Un om trebuie să recunoască semnele unei re-
lații care nu mai merge într-o direcție bună și să
57
ia măsuri cât mai repede, altfel riscă să se aleagă

praful de întreaga lui viață.
Nu mai trebuie să crezi în basme, în tot felul de
povești, doar de tine depinde să nu suferi, să nu
repeți greșelile trecutului. Nu trebuie să îți pui
toate așteptările și încrederea în persoana de
lângă tine, să crezi că cineva îți dorește binele mai
mult decât ți-l dorești tu.
Trebuie să înțelegi că un partener poate să se
dovedească egoist și, chiar dacă are sentimente
puternice pentru persoana iubită, tot nu va putea
sau nu va dori să vadă că îi face rău. Am mai
spus-o, din dorința de a nu pierde omul de lângă
el, de a nu strica relația pe care a fost disperat să
o construiască, poate fi dispus să mintă, să mas-
cheze adevărata lui personalitate, defectele care îl
caracterizează. Toți facem asta, mai mult sau mai
puțin, dar în unele cazuri acest lucru poate fi dău-
nător pentru partener, așa cum am văzut în cazu-
rile pe care le-am prezentat.
Ideea este că acest gen de situații pot fi evitate,
cu puțină atenție. Știu că lucrurile pot fi mult mai
complicate atunci când sunt implicate sentimente
58
puternice, dar depinde de fiecare să își găsească

echilibrul necesar pentru a analiza o situație. Tre-
buie să știi să ridici ziduri la începutul unei relații.
Nu spun să îndepărtezi persoana de lângă tine,
dar nici nu trebuie să îți pui sufletul pe tavă cu
totul. Asigură-te că este exact genul de om pe care
îl dorești lângă tine, persoana pe care o așteptai
pentru a începe o relație serioasă. Nu este o ale-
gere ușoară să îţi împărtășești viaţa cu cineva,
așa că nu te grăbi, gândește-te la ce ai trăit până
în acel moment, ce lecţii ţi-a dat viaţa și cum poţi
să eviţi greșelile pe care le-ai făcut în trecut.
Acest lucru este foarte important, la multe din-
tre persoanele cu care vorbesc am observat acest
aspect. Se plâng de faptul că n-au șansă, că viața
are tendința de a-i lovi mereu, dar problema este
că, atunci când povestesc, realizezi că urmează
mereu același tipar, nu schimbă nimic în ceea ce
fac, fie că vorbim de faptul că aleg același tip de
partener, care este, în realitate, opusul a ceea ce
doresc ei, de fapt. Sau au aceeași atitudine, sunt
posesivi sau geloși, fac mereu ceva care ajunge să
gonească persoana iubită de lângă ei. Ideea este
59
că mereu vor merge pe același drum și vor avea,

inevitabil, același rezultat, dacă nu schimbă ceva
în interiorul lor.
Acestor persoane încerc să le arăt că greșesc, că
atât timp cât fac aceleași alegeri sau greșeli, atunci
nu are sens să se mai plângă. Înseamnă că nu vor
cu adevărat să se schimbe ceva și trebuie să își
asume durerea din viața lor.
Exact ăsta este și cazul fetei din Germania. Ea
știa că a continua relația este o greșeală imensă,
care ar fi putut să îi afecteze chiar și copilul, în vii-
tor, dar atât timp cât nu era dispusă să ia o decizie
radicală, atunci trebuia să-şi accepte soarta și să
încerce să se adapteze cât mai bine la situația exis-
tentă. Putea să încheie cu suferința, dar nu era dis-
pusă să o facă și atunci nimeni n-o putea ajuta.
Știu că nu e niciodată ușor să iei o decizie difi-
cilă, dar nimic nu este cu adevărat ușor în viață.
„Dar, Adrian, cum ne putem da seama că ci-
neva ne ascunde adevărul? Mai ales când ne în-
drăgostim și vedem doar lucrurile pe care dorim
să le vedem? Cum ne putem opri inima să nu mai
simtă?”
60
Păi, nu trebuie să faci asta. Dacă ești atras de

cineva, dacă simți că e persoana potrivită, nu ezita.
Doar nu te arunca cu capul înainte, ca într-un zid,
în speranța că nu te vei lovi foarte tare. Nu trebuie
să îți pierzi controlul și să îl cedezi în întregime
partenerului, fără a vedea mai întâi cu cine ai de-a
face. Poți foarte bine să te bucuri de noua expe-
riență, fără să îți pierzi total rațiunea.
Încearcă să îți descoperi partenerul, fă-l să se
deschidă în fața ta, împărtășește cu el ceea ce
simți și ce vrei și vezi cum răspunde. Nu trebuie
să supui o persoană la un interogatoriu, nu tre-
buie să pui presiune pe cineva, pentru că riști să
sperii pe cel de lângă tine, dar trebuie să înveți să
citești persoana din fața ta. Acest lucru va fi din
ce în ce mai ușor, pe măsură ce te maturizezi.
Experiențele negative precedente vor ajuta, în
acest caz, pentru că va fi mult mai ușor de depis-
tat o persoană care doar încearcă să impresioneze
cu orice preț. Dacă partenerul „îți va întinde o
capcană” în care să te prindă, să te cucerească îna-
inte de a afla totul despre el, atunci, cu puțină
atenție, vei realiza că un om nu este întotdeauna
sincer și vei putea să îl confrunți cu adevărul.
61
Încă o dată, sunt nevoit să subliniez că nu tre-

buie să te ferești de traumele din trecut. Asta nu
înseamnă să nu mai acorzi încredere nimănui, dar
trebuie să fii mereu în gardă, mai ales la început,
ca să poți citi mai ușor persoana din fața ta.
Pe mine asta m-a ajutat cel mai mult. De la o
relație la alta am învățat să citesc oamenii, să iden-
tific atunci când vor doar să îmi „vândă gogoși”,
când ceea ce pretind nu se regăsește și în realitate.
Am suferit destul de mult în tinerețe și toate
aceste experiențe dure m-au călit, mi-au arătat
unde greșesc și, deși nu a fost deloc ușor de accep-
tat, am reușit să aplic ceea ce am învățat. Foarte
multă lume se gândește doar la momentele fru-
moase din viață, dintr-o relație, dar lecțiile pre-
țioase nu sunt acolo. Acele episoade frumoase îți
rămân mereu în suflet, dar trebuie să vezi mai de-
parte de ele.
Cel mai simplu mod pentru a cunoaște o per-
soană este să îți oferi timp. Chiar dacă te simți mi-
nunat, chiar dacă o relație pare să meargă într-o
direcție foarte bună și lucrurile sunt minunate, nu
te grăbi să o oficializezi sau să îți asumi o respon-
62
sabilitate mare, cum ar fi, de exemplu, un copil.

Dacă partenerul este cel alături de care îți este
menit să fii, atunci, crede-mă, câteva luni în plus
nu vor conta. Te va înțelege și nu te va presa pen-
tru că este foarte important ca fiecare partener să
se simtă confortabil în relație, doar așa se poate
construi ceva de durată.
Nu spun să fii agresiv sau să rănești sentimen-
tele persoanei iubite, doar lasă-ți timpul necesar
să ajungi să o cunoști. În plus, încearcă să fii sincer
și vezi cum reacționează în acest caz.
Eu am considerat că este mult mai bine să nu
mă ascund niciodată și mereu am prezentat și
calitățile, dar și defectele mele. Nu aveam motive
să mă feresc, mai ales că persoana de lângă mine
trebuia să învețe să mă accepte cu totul. De aceea
am considerat mereu că femeia de lângă mine tre-
buie să aibă posibilitatea de a alege dacă să conti-
nue relația sau, dacă simte că există ceva peste
care nu poate trece, atunci poate e mai bine să nu
mai pierdem timpul.
Această atitudine poate fi și un bun test pentru
partener, dacă vezi că se ferește sau această încre-
63
dere pe care o arăți nu este reciprocă, poate că e

cazul să îți pui întrebări. Nu zic să iei măsuri,
poate că persoana de lângă tine este mai timidă
sau a suferit în trecut și este mai prudentă, dar
oricum, tot este bine să fii atent.
Timpul este cel mai important aliat în încerca-
rea de a descoperi dacă o persoană merită să îi de-
dici inima ta. Sunt foarte multe cazuri de oameni
care se laudă foarte mult la început, care încearcă
să își mascheze viciile, în primele luni. Foarte
multe persoane care îmi scriu sunt șocate de fap-
tul că partenerul s-a schimbat total după ce relația
a devenit serioasă sau după ce au întemeiat o fa-
milie.
În aproape toate aceste cazuri, relația a evoluat
rapid, în maximum un an s-a ajuns la mutat îm-
preună sau la căsătorie. Iar după aceea, lucrurile
s-au schimbat și au început să iasă la iveală as-
pecte la care partenerii nu se așteptau.
Primul semnal de alarmă trebuie să fie cazurile
prea frumoase ca să fie adevărate. Dacă un parte-
ner se poartă aproape perfect, nu fumează, nu
bea, este foarte drăguț, mereu încearcă să te facă
64
să te simți bine, te copleșește cu cadouri etc.,

atunci acolo s-ar putea să apară probleme. Cei
care încearcă cel mai tare să impresioneze sunt, în
general, cei care au cel mai mult de ascuns. Nu te
lăsa amăgit(ă) din start, încearcă să afli ce se gă-
sește în spatele acestui tablou perfect, vezi cu ce
defecte vei avea de trăit. Dacă partenerul nu vrea
să se descopere, atunci înarmează-te cu răbdare,
pentru că acest peisaj minunat nu va putea rezista
la infinit.
Nu este o idee rea nici să te muți cu partenerul
tău, tocmai pentru că vei descoperi mult mai ușor
ce ascunde, dacă vei locui cu el. Poate o persoană
se poate ascunde câteva luni, dar caracterul lui va
ieși la iveală mai devreme sau mai târziu. De aceea,
nu te grăbi, nu te lăsa orbit din start, așteaptă câ-
teva luni și în maximum jumătate de an, cel mult
un an, vei descoperi cum este cu adevărat per-
soana de lângă tine. Dacă îi place să bea, dacă este
o persoană violentă, dacă îi place să petreacă,
dacă știe să te respecte, toate acestea și nu numai
vor ieși la iveală și atunci vei ști exact cum stai și
dacă această relație are într-adevăr un viitor.
65
În plus, dacă nu îți pui sufletul pe tavă din

prima, dacă îți păstrezi echilibrul și descoperi că
persoana de lângă tine nu este cine te așteptai și
acest lucru te deranjează, o să fie mai ușor să tai
răul de la rădăcină. Poate că te-ai simțit bine până
atunci, poate că ai și sentimente pentru persoana
respectivă, dar dacă simți că în viitor lucrurile nu
vor fi fericite pentru tine, atunci va fi mult mai
ușor să te desprinzi și să îți vezi de viață.
Vei suferi o perioadă, dar va trece mult mai
ușor decât să rămâi captiv într-o relație nefericită.
În plus, chiar dacă în ziua de azi ideea de căsăto-
rie nu mai reprezintă atât de mult ca în trecut, căs-
nicia tot mai reprezintă un prag foarte greu de
trecut. Femeia care suferea din cauză că soțul
paria mult și nu se controla, deși trăia mereu în
frică și dezamăgire pentru că nu știa ce să mai
facă să îl determine să renunțe să mai irosească
banii familiei, nu pleca pentru că era măritată și
nu dorea să renunțe așa ușor la căsnicie.
Când am întrebat-o dacă lucrurile ar fi stat alt-
fel dacă nu era implicată într-o relație oficializată,
mi-a mărturisit, cu un râs amar, că l-ar fi părăsit
după mai puțin de o lună.
66
„Ce să fac acum, m-a prostit!” – mi-a spus ea

supărată. Singura diferență era că era căsătorită
și în mintea ei acest lucru avea o importanță și o
greutate mult mai mari, și de aceea era dispusă să
sufere zilnic, doar să nu strice familia.
De aceea spun să îți lași puțin timp la începutul
unei relații, nu asculta tot ce zice partenerul, pen-
tru că e normal să încerce să te cucerească. Apre-
ciază, totuși, dacă un om e sincer și nu se ascunde,
pentru că asta demonstează că e serios în privința
unei relații adevărate.
Cel mai important e să ai educația și experiența
să înveți din trecut. Eu nu menajez pe nimeni, cei
care aleg mereu același drum greșit, care se îm-
piedică de același obstacol, nu merită compasiu-
nea noastră, pentru că sunt prea proști sau prea
ignoranți ca să schimbe ceva.
Dar dacă ai ales să mă asculți, atunci am preten-
ția de la tine să nu faci acest lucru. Ceea ce spun
eu nu este complicat și dacă faci cum te-am sfă-
tuit, atunci vei ajunge într-un loc mult mai bun și
vei evita multă durere în viață.
67
Lumea nu se termină,
chiar dacă te-a înșelat
Înșelatul încrederii este destul de grav, așa cum

am arătat până acum. Poate să facă un partener
să fie dezamăgit de relația pe care a început-o ori
să nu mai acorde șanse nimănui în viitor. Am
văzut că de multe ori ceea ce crezi că primești nu
corespunde realității, asta pentru că persoana
pentru care ai sentimente puternice te-a mințit. Se
poate ajunge la situații complicate, la nervi, la du-
rere.
Dar tot nu se compară cu trauma suferită în
momentul în care afli că partenerul te-a înșelat se-
xual cu altcineva. Această lovitură este una foarte
dură și nu puțini sunt cei care își revin cu greu
sau chiar deloc după o astfel de experiență nega-
tivă.
68
Dacă stai și te interesezi, dacă vei căuta în jur,

o să dai sigur peste cel puțin un caz în care o per-
soană a fost trădată de persoana de lângă și lovi-
tura primită a fost mult prea dură pentru a putea
fi suportată. Mulți își revin cu greu, dar într-un
târziu își revin, totuși. Nu toți au însă înțelep-
ciunea și echilibrul de a realiza că viața nu se
sfârșește cu o relație sau cu o persoană.
Cei care pun mult suflet în legătura lor cu un
alt om, care se aruncă total în relație, sunt cei mai
afectați, sunt cei care simt că nu mai au aer, că
totul în jurul lor se prăbușește. Lumea lor nu mai
are sens și, de aceea, tot ce vor să simtă în momen-
tele acelea e durerea. E în natura noastră să avem
o fire distrugătoare, să vrem să ne pedepsim, să
suferim. Căutăm durerea pentru că este singura
realitate pe care o înțelegem în acele momente,
pentru că speranța s-a pierdut și nu ne putem
gândi decât că suntem destinați să fim loviți, că
merităm ce ni se întâmplă, pentru că nu am fost
îndeajuns de buni.
Am mai vorbit, în cărțile „Gelozia” și „Despăr-
țirea”, despre această traumă. Și eu am fost înșelat
69
și știu cât de mult te răvășește un astfel de mo-

ment. Simțeam că m-a lovit cineva cu un par, că
mi-a luat toată rațiunea, pur şi simplu, nu mai
știam ce să fac. Plângeam de durere și îmi bleste-
mam soarta amară, indiferent ce-aş fi făcut în
acele momente.
Asta este o reacție normală, toți am trecut sau
vom trece prin asta, e chiar ceva banal în viața
unui om, dar, din păcate, există persoane pentru
care acest hop este un obstacol prea mare, prea
important ca să îl depășească. Sunt oameni care
se definesc prin relația lor, iar dacă aceasta dis-
pare, simt că nu mai au de ce să se agațe, nu mai
au centrul echilibrului lor sufletesc. Iar dacă
această despărțire vine în urma faptului că au fost
înșelați, atunci durerea poate fi enormă pentru ei.
Am văzut persoane care nu au mai ținut cont
de nimic și de nimeni, au căutat să se distrugă
total, pentru că nu vedeau altă cale de a controla
golul și durerea pe care le simțeau în interiorul
lor. Nu a mai contat nici aspectul material, nici cel
profesional, au căzut în patima alcoolului, a dro-
gurilor, au distrus tot ce construiseră până în acel
70
moment, doar ca să uite puțin de tristețea din ini-

mile lor. Nu a contat nici măcar că au ajuns, la
propriu, pe drumuri, că familia lor jelea lângă ei
și încerca cu disperare să îi scoată din acea stare.
Am văzut cazuri şi mai tragice. Cred că am mai
povestit de un episod trist, legat de un băiat foarte
bun, un tip echilibrat, cu un job bun, care cunoș-
tea o frumoasă poveste de dragoste alături de o
fată care îl făcea să se simtă norocos. Sau, cel pu-
țin, așa se vedea din exterior.
Fata era mai atrăgătoare decât el, avea admira-
tori mulți, dar niciodată nu dăduse vreun semn
că ar fi interesată de altcineva în afară de el. Cei
doi s-au logodit, lucru care nu a surprins pe ni-
meni, căci păreau destinați unul pentru celălalt.
Așa că toată lumea a început să se pregătească
de nuntă, s-a ales o dată, locația, tot. Cei doi pă-
reau foarte fericiți, mai ales fata radia de bucurie.
Începuseră planurile clasice, cu rochia, cu luna de
miere, cu domnișoarele de onoare etc. Colegii băr-
batului îl tachinau și ei, îi spuneau să se distreze
acum, că viața se încheie, și toate poantele clasice
și deloc inspirate pe care le fac băieții între ei.
71
De la un moment dat, însă, prietenii bărbatului

au constatat că acesta se schimbase puțin, că nu
mai era la fel de comunicativ, părea mereu cu gân-
dul în altă parte. Nu era însă nimic exagerat, așa
că lumea nu prea a băgat în seamă. Poate că era
puțin nervos, poate că începuseră să se acumu-
leze unele probleme, cum se mai întâmplă înainte
de o nuntă, erau o mulțime de alte explicații. Ni-
meni nu se gândea că ar putea fi ceva în neregulă
cu relația dintre el şi iubita lui.
Ei bine, bărbatul începuse să își bănuiască par-
tenera că îl înșela cu un amic de-al ei, cu care era
mai apropiată. Nu se știe exact cum ajunsese la
concluzia asta, dacă ceva se schimbase între ei,
dacă simțise ceva, dacă fusese cineva care îi pro-
vocase aceste bănuieli. Cert este că intrase într-o
stare de disperare pe care a ascuns-o, însă, până
în ultimul moment. Mai mult ca sigur că ar fi fost
mai sănătos dacă ar fi reacționat în vreun fel, dacă
s-ar fi manifestat, dacă i-ar fi confruntat pe cei doi.
Poate s-ar fi lămurit situația și se constata că fu-
sese o greșeală sau poate că nu, dar măcar ar fi
știut cum stătea și ar fi putut să ia măsuri.
72
În schimb, a lăsat acest puroi să îi crească în su-

flet până când n-a mai suportat și a explodat. Cine
știe ce disperare, ce sentiment de deznădejde a
simțit, pentru că a recurs la gestul extrem al sui-
cidului. S-a aruncat de la balcon, după ce i-a lăsat
un mesaj logodnicei. Aceasta și-a dat seama că e
ceva în neregulă și a alergat disperată să îl oprească.
A ajuns doar ca să îl vadă cum se aruncă în gol.
Nu cred că are sens să comentăm prea mult sau
să judecăm pe marginea acestui gest. Numai
Dumnezeu știe ce a fost în sufletul bărbatului, dis-
perarea, întunericul, neputința care l-au împins
să aleagă această cale. Sau ce o fi simțit logodnica
lui, mai ales dacă era nevinovată, pentru că acest
aspect nu a fost lămurit, nu că ar mai fi contat. Și
chiar dacă ar fi fost vinovată, cu atât mai mult,
cum este să te simți responsabil de moartea per-
soanei cu care trebuia să împarți restul zilelor?
Sper din tot sufletul că acestea sunt întrebări
pe care le vei putea evita, că vei scăpa de obsesia
față de partener și că o să vezi că viața merită
trăită, că ai valoare și aceasta nu e dată de nimeni,
cu atât mai puțin de o relație. Învaţă să apreciezi
73
ce ţi-a oferit viaţa, familia ta, părinţii tăi, iar

atunci chiar și o traumă precum înșelatul nu va
mai părea o tragedie. Nimic nu va mai avea pu-
terea să te doboare.
74
De ce înșală oamenii?
Nu simți că parcă tot mai multe cupluri se des-

tramă, în ziua de azi? Eu nu am o statistică anu-
me, dar oriunde te duci, auzi cum încă o pereche
sau o familie a decis să pună punct relației. Poate
că sună ușor faptul că fiecare merge pe drumul
lui, dar în realitate lucrurile nu stau niciodată așa.
Rămân sentimente, traume, amintiri frumoase,
dar și dureroase.
În marea majoritate a acestor cazuri se ajunge
la despărțire după ce unul dintre parteneri a în-
șelat și a fost prins. Aceasta este ruptura cea mai
dureroasă, când ai sentimentul că nu ai fost în-
deajuns de bun pentru persoana de lângă tine, că
a preferat pe altcineva (sau, cum am mai văzut,
chiar pe mai mulți) pentru că nu își găsea satis-
facția alături de tine. Sau poate a apărut plictisul,
75
acest dușman major într-o relație. Sunt conștient

că este greu să poți sta cu cineva mult timp fără
să apară rutina, dar rutina nu înseamnă neapărat
monotonie.
Important de știut este faptul că o relație e mai
greu de păstrat în era tehnologiei, a internetului
și a rețelelor sociale. Nu spun că acestea sunt cau-
zele, sunt niște lucruri care au ajutat mult și, din
multe puncte de vedere, ușurează viața oameni-
lor, dar există și aspecte care nu sunt bune.
Supraexpunerea sexuală este una dintre trăsă-
turile care definesc societatea din ziua de azi. Iar
rețelele de socializare reprezintă principalul mij-
loc de exprimare a acestui curent. Mai ales în ca-
zul tinerilor, acest fenomen a luat o amploare
deosebită. Fetele nu ratează șansa de a poza în
poziții și ipostaze care mai de care mai sexy, îm-
brăcate cât mai sumar sau de-a dreptul goale.
Băieții își expun și ei mușchii sau mașinile, tele-
foanele, orice ar putea să ia ochii doritoarelor, să
poată să se laude și să atragă atenția. Toată lumea
vrea să fie vedetă, se caută cât mai mulți prieteni
„virtuali”, admiratori, așa că nu prea contează
76
cum apar, atâta timp cât toți ochii sunt îndreptați

spre ei.
Nu vreau să fac acum o discuție asupra aspec-
telor negative ale rețelelor sociale, cum poate ci-
neva deveni o victimă a unui prădător sexual,
acesta este un alt subiect, dar o temă care merită
dezbătută, totuşi, altădată. Pot spune, însă, cu
siguranță, că foarte multe relații cad „victime” în
acest context. Este cumva normal, ținând cont că
sexul este prezent la orice oră, peste tot și dorința
de a experimenta crește.
Am observat, de asemenea, că și înșelatul este
oarecum minimalizat, ești împins fără să vrei să
vezi, să atingi, să experimentezi. Cum să te mul-
țumești cu ce ai lângă tine, când mereu poți vedea
pe cineva mai frumos, mai bun, care îți poate oferi
mai mult? Cel puțin așa pare pe internet, pentru
că adevărul este, în general, mult mai trist. Dar
realitatea rămâne că înșelatul a atins o cotă alar-
mantă, iar cele mai expuse sunt cuplurile tinere.
Adevărul e că, pentru a rezista acestor tentații,
îți trebuie o maturitate care vine o dată cu vârsta,
cu experiența. După ce ai gustat din ce îți aruncă
77
viața în față, nu prea îți mai vine să te arunci cu

capul înainte, mai ales dacă ai descoperit ceva
bun între timp. Deja ai experimentat aproape tot
ce doreai, înțelegi mai ușor valoarea unei relații
bune și nu mai e așa de facil să dai cu piciorul la
ceea ce are valoare pentru tine, doar pentru a
căuta senzații de moment. Acestea aduc o plăcere
fugară, iar un om matur va înțelege asta și va
alege mai bine.
Pentru cei care se implică într-o relație încă de
tineri, mai ales încă de când sunt adolescenți, fi-
delitatea poate deveni o povară în fața tentațiilor
și a dorinței de a experimenta cât mai mult. Știu
că se spune că primele iubiri sunt cele mai fru-
moase, că trebuie să te bucuri de ele şi să fii pre-
gătit, că vor trece. Dar dacă ai în jur de 20 de ani
și observi că dorința pentru altceva, pentru nou,
apare, nu te opune. Nici nu ai cum și nici nu este
sănătos. Nu sfătuiesc lumea să își distrugă rela-
țiile, nu încurajez înșelatul, dar îți spun cum stau
lucrurile, pentru a înțelege și a evita o situație care
poate duce la frustrări și suferință inutile.
Părinții noștri au crescut în alte timpuri, aveau
altă educație, așa că tinerii care intenționează să
78
își întemeieze o familie repede, să se căsătorească,

trebuie să știe că realitatea nu mai e aceeași și că
vor fi izbiți de tentații mult mai mari, că va fi mult
mai ușor să îți pierzi capul, în ziua de azi.
În plus, e normal să apară dorința de a experi-
menta, de a cunoaște și alte persoane, alte sen-
zații. Nu vorbesc doar din punct de vedere sexual,
dar chiar și al unei legături sufletești. Cu cât te vei
maturiza, însă, vei descoperi că persoana de lângă
tine nu este singura care îți poate oferi ce ai ne-
voie. Mai mult, lucrurile care înainte îți plăceau
la un om s-au schimbat, odată cu tine, iar atunci
vei vedea totul într-o altă lumină. Poate că, de
fapt, partenerul tău nu e deloc ceea ce vrei tu cu
adevărat și erai doar orbit de faptul că nu cunos-
cuseși și alte persoane.
Sunt foarte multe obstacole, dacă îți asumi o
relație serioasă de tânăr, iar dacă intervine și că-
sătoria sau un copil, atunci riști să ajungi într-o
situație în care să îți urăști existența, dar și pe cel
de lângă tine.
Nu este o regulă, sunt și oameni care reușesc
să facă să meargă o astfel de relație, dar, în gene-
79
ral, un singur partener sexual, mai ales la o vârstă

fragedă, nu o să poată să îți ofere toată satisfacția
necesară. Nu vreau ca adolescenții care citesc
aceste rânduri să se sperie, repet, bucurați-vă de
ceea ce trăiți, de iubire, dar o să vedeți că viața vă
va scoate în față și alte opțiuni și, dacă simțiți o
dorință mare să încercați și altceva, nu e o crimă.
Se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu.
După 30 de ani, lucrurile se pot schimba, mai
ales dacă ai avut o existență împlinită, ai încercat
din plin ce îți oferea viața. Atunci vei avea matu-
ritatea, experiența, să gestionezi o relație serioasă,
o căsnicie, o familie. O să știi în primul rând care
sunt prioritățile tale, ce aștepți de la persoana de
lângă tine, vei putea să alegi mult mai bine un
partener și nu doar pe criteriile superficiale pe
care le aveai, probabil, până atunci.
Multe fete, la tinerețe, sunt atrase, de exemplu,
de genul de „băieți răi”, bătăuși, cei care lasă im-
presia că ar putea să ofere protecție, că le pot oferi
adăpost. Dar, treptat, majoritatea își schimbă
percepția, pentru că intervin alți factori, iar ele
încep să vadă cum stau lucrurile cu adevărat. Va
80
conta mult siguranța, stabilitatea arătată de un

bărbat, capacitatea de a respecta femeia de lângă
el, de a putea întreține un cămin, o familie. După
ce se va maturiza, poate că vor conta mai puțin
tatuajele, mușchii, și mai mult echilibrul unui băr-
bat. Atunci, femeia va prefera un corporatist, pen-
tru că are o altă educație și un alt orizont de dez-
voltare.
Așa și un bărbat, la adolescență se va uita doar
după aspect. Își va alege partenerele în funcție de
tipul fizic pe care îl urmărește, dacă are sâni vo-
luptoși, dacă are fund bombat, picioare lungi,
dacă e mai slabă sau mai cu forme. Orice va zice,
nu prea va conta și altceva, așa că de multe ori va
prefera să sufere după o fată atrăgătoare, doar
pentru a o atrage în pat măcar o dată, în loc să își
caute o parteneră cu care să poată comunica sau
să se distreze. Dar este normal, pentru că e doar
un copil, sexul este cea mai mare prioritate al lui
și nu va vedea altceva.
Ei bine, lucrurile se vor schimba. Nu spun că
aspectul fizic nu va conta și în viitor, este normal
să fii atras de partenera sau partenerul tău, dar un
81
bărbat care știe ceva despre viață va căuta și alte

elemente la femeia cu care vrea să aibă o relație.
Va dori o persoană cu care să poată să și râdă, să
meargă la un film, la un spectacol de teatru, cu
care să nu se plictisească, nu doar să facă sex. O
femeie capabilă să construiască alături de el o
viață, o familie. Poate că nu va avea părul lung,
sânii la fel de mari precum îi dorea el în tinerețe,
dar dacă va putea să meargă cu ea într-o vacanță
și să se distreze, să se uite alături de ea la filme
sau la seriale și să se simtă bine, atunci va conta
mai puțin.
Dar, cu riscul de a mă repeta, o astfel de înțe-
legere nu o capeți decât odată cu experiența. Nu
poți aprecia ce ai decât dacă ai cu ce să compari
din trecut. Dacă știi ce nu-ți face bine, dacă ai trăit
deja decepții, dar și plăceri și bucurii. Dacă ai ex-
perimentat, atunci vei avea înțelepciunea să zici
stop și să te concentrezi și la celelalte aspecte, mai
importante pentru construirea unui viitor. Dacă,
însă, nu ai avut parte de aceste experiențe, dacă
ai o frustrare în suflet, atunci va fi mult mai ușor
să cazi în tentație și să îți înșeli partenerul.
82
Căsătoria de la 20 ani este „ucigașa” familiei,

de cele mai multe ori va duce la destrămarea că-
minului sau, în unele cazuri, la relații în care unul
sau amândoi partenerii sunt nefericiți, dar nu vor
să recunoască asta nici în ruptul capului, mai ales
dacă au apărut și copiii în relația dintre ei.
Vă pot da exemplul unei fete pe care am cunos-
cut-o, care se afla într-o relație cu partenerul ei de
la vârsta de 18 ani. Cei doi nu se potriveau deloc,
el era o fire mai introvertită, nu era genul care să
iasă din casă sau să meargă la film ori în club. Nu
pot să spun de ce îl alesese fata, tocmai pentru că
ea era drăguță, nu ducea lipsă de admiratori, iar
de felul ei, era petrecăreață. Nu exagera sau ceva
de genul acesta, dar îi plăcea să iasă să danseze,
să călătorească sau să stea cu prietenii la o cafea.
În cazul ei conta mult educația pe care o pri-
mise de la mama ei, femeie nefericită în dragoste
și în căsnicie, așa că, în loc să asculte ce îi spunea
inima, a preferat un băiat care oferea siguranța de
a nu o înșela, dar, în același timp, a sacrificat toate
celelalte dorințe ale ei. Poate că nu ar fi fost opți-
unea cea mai proastă, dacă acest lucru s-ar fi în-
tâmplat pe la 30 de ani, și nu la 19.
83
Ideea este că, în afară de câteva momente rare,

cei doi nu prea se simțeau bine împreună. El era
genul retras și nu dorea să interacționeze cu
multe persoane, în timp ce fata era la vârsta când
voia să trăiască intens, să petreacă. Ieșea des cu
prietenii de facultate și încercase în nenumărate
rânduri să își implice și partenerul în aceste ac-
tivități, dar fără niciun succes. Partea bună era că
acesta nu se opunea dacă ea mai ieșea, dar de
multe ori fata se simțea prost că nu poate să se bu-
cure alături de persoana iubită de momentele
bune oferite de viață.
Încet, dar sigur, a început să intervină și o stare
de frustrare în sufletul ei. Ea nu avea cu cine să se
bucure de un film la cinema și trebuia să aștepte
vreo prietenă sau vreun amic, ca să nu meargă
singură. Dacă mergea cu un cuplu, se simțea
mereu prost, pentru că partenerul ei refuza să
vină. Nu putea să plece des la mare sau la munte,
deși avea posibilitatea, pentru că băiatul nu agrea
astfel de activități și era totuși deranjat dacă ea
pleca din oraș fără el. Se mai întâmpla să plece
alături de amici, dar nu atât de des pe cât ar fi
dorit ea și cum ar fi fost normal la vârsta lor.
84
Toată lumea se aștepta să îl părăsească, pentru

că era evident că această relație nu mergea într-o
direcție fericită, cel puțin pentru ea, dar cu toate
acestea, nu s-a îndurat să o facă.
Surprinzător este că nici măcar în momentele
în care erau împreună nu se poate spune să se
simțeau foarte bine. Nu prea aveau multe în co-
mun, iar de multe ori ajungeau să se certe sau să
se contreze pe teme puerile.
O să spui, probabil, că exagerez, că nu există
așa ceva, că nimeni nu stă cu cineva dacă nu are
măcar un motiv, ceva în comun, să îi lege. Dar ai
văzut și în cazurile de care am vorbit mai înainte
că oamenii au o toleranță destul de mare la du-
rere, la suferință. Sunt multe persoane care con-
sideră că merită să reziste la orice umilință, la
orice suferință, pentru că au ideea proastă că altă
șansă nu vor mai avea și că nu își vor mai găsi o
altă persoană alături de care să fie fericite. Tocmai
de aceea comit greșeala de a sta prinse în niște
relații care, pe termen lung, nu conduc decât într-o
singură direcție – și nu una fericită.
Revenind la exemplul nostru, fata respectivă
simțea că s-a grăbit când s-a aruncat în această
85
relație serioasă încă de la 19 ani. Nici nu mai conta

că partenerul nu era neaapărat cineva care să îi
ofere entuzismul și porția de bucurie de care are
nevoie orice adolescent. Până la urmă, se lupta cu
nevoile pe care le cunoaștem cu toții la acea vârstă.
În mod normal, ar fi trebuit să recunoască gre-
șeala pe care o făcuse și să meargă mai departe.
Pentru că nu a vrut să își încheie relația, dar și
pentru că aceasta mai mult îi cauza frustrare și nu
o mai stimula deloc, atunci a încercat să își
„înece” amarul căutând ceea ce îi lipsea la alte
persoane.
De aceea, nu a ezitat să răspundă avansurilor
pe care le primea regulat de la diverși băieți. A
avut parte de aventuri, care o făceau să simtă că
trăiește, că în sfârșit experimenta tot ceea ce nu
primea în relația cu iubitul ei.
Din păcate, pentru că educația de acasă era ca
o povară de care nu se putea descotorosi, toate
aceste experiențe se reduceau la aventuri trecă-
toare, care, în general, nu conduceau nicăieri. Iar
dacă duceau într-o direcție mai serioasă și se
simțea atrasă cu adevărat de altă persoană, atunci
86
renunța să meargă mai departe, în ciuda a ceea ce

îi spunea inima.
Când am întrebat-o de ce nu renunța, totuși, la
această relație, care o consuma sufletește și o făcea
nefericită, nu a găsit un răspuns clar. Avea senti-
mente față de iubitul ei, asta era ceva normal,
după atâția ani împreună, dar chiar și ea vedea că
acestea nu erau suficiente pentru a transforma o
legătură care nu îi aducea decât nefericire într-o
sursă de bucurie.
Prietenii observau că era o cu totul altă per-
soană când se afla în compania partenerului ei,
decât atunci când era singură sau alături de un alt
pretendent. Fără iubitul ei, era o persoană mult
mai veselă, volubilă, se purta natural și nu îi era
frică să se exprime, să fie ea însăși. Nu ascundea
ce îi plăcea sau ce gândea și nici nu simțea nevoia
să se poarte într-un mod reținut. Când acesta era
prezent, simțea mereu nevoia să obțină aprobarea
lui, îi dădea dreptate de fiecare dată când acesta
afirma ceva, chiar dacă, de cele mai multe ori, nu
era de acord cu ideile bărbatului. Credea că, pur-
tându-se într-un mod care nu o caracteriza, doar
87
pentru a-l face să se simtă în largul lui, ar fi ajuns

și el să aprecieze măcar o parte din bucuriile din-
tre doi parteneri.
Din păcate, pentru ea, acesta era genul de om
închis în propria lui lume, care nu accepta alte
idei și nici nu era interesat să experimenteze și alt-
ceva.
Mai mult ca sigur că fiecare dintre noi a avut
parte, la petreceri, de un individ care strică cheful
tuturor. Exact acest tip de om era și bărbatul în
cauză.
Așa că, îți poți imagina cum e viața alături de
un astfel de caracter dificil, închistat, mai ales
dacă ești o persoană efervescentă, plină de viață,
dornică să guști din plăcerile pe care ți le oferă
lumea.
Relația a continuat în acest mod disfuncțional
și în anii următori. Bărbatul nu avea să se schimbe
deloc, în timp ce partenera lui avea să refuleze de
fiecare dată când i se ivea ocazia. Înșelatul deve-
nise singurul mod prin care putea să se mai eli-
bereze de nefericirea pe care o acumulase în viața
ei și de care își dădea seama din ce în ce mai des.
88
Mai mult, cei doi s-au și căsătorit, au făcut și un

copil, dar lucurile nu s-au îmbunătățit, ba din con-
tră. Iar existența celor doi s-a transformat într-un
nesfârșit șir de frustrări și nefericiri, pe care nici-
unul nu părea capabil să-l întrerupă.
Să nu crezi că îndemn la înșelat, nu asta încerc
să fac prezentând acest exemplu. Este clar că sunt
multe probleme pe care cei doi trebuiau să le re-
zolve mai demult și, preferabil, ar fi trebuit să își
vadă fiecare de viața lui, separați.
Nefericirea femeii nu justifică modul în care
aceasta își înșela soțul cu fiecare prilej care i se
ivea. Mai ales că aceste aventuri nu erau decât o
minciună, un mod prin care să se ascundă de
golul pe care îl simțea în viață. Poate că o altă per-
soană ar fi putut să îl umple, dar și ea era prea
speriată ca să încerce. Așa că se complăcea într-o
situație nefericită, în loc să-și pună ordine în viață.
Decât să demareze tot felul de aventuri, care o
amuzau, e drept, dar care nu duceau nicăieri, mai
bine ar fi pus punct relației și ar fi scăpat de pre-
siunea pe care o simțea și de care se plângea mai
mereu prietenilor.
89
Ea recunoștea problema, dar nu făcea nimic să

o rezolve. Nu știu dacă aștepta ceva, dar oricare
ar fi fost motivul, atitudinea ei nu era corectă nici
față de partener, nici față de ea.
De asemenea, nici bărbatul nu proceda cum
trebuia. Nu cred că în toți anii aceia nu realizase
că lucrurile nu erau tocmai în regulă cu partenera
lui. Chiar dacă aceasta reușise să se ascundă des-
tul de mult, tot mai existau momente când mai
era căutată de diverși amanți de ocazie, prin me-
saje sau telefoane, atunci când ea se afla alături de
el. Acesta remarca semnele, dar se făcea că nu le
observă. Probabil, undeva, în adâncul ființei sale,
știa că dacă ar fi dorit să afle adevărul, acesta l-ar
fi rănit mult prea tare. Așa că prefera să se prefacă
și să pretindă că totul este în regulă, pentru a nu
fi forțat să ia o decizie radicală. Dacă nu ar fi fost
un om slab, s-ar fi scutit și pe el și ar fi scutit-o și
pe parteneră de toată acea suferință emoțională.
Amândoi erau vinovați pentru că se încăpățâ-
nau să stea prinși într-o relație care nu îi satisfăcea
pe niciunul dintre ei. Iar după ce a venit căsnicia,
lucrurile s-au complicat şi mai mult. A intervenit
90
teama de a nu-i dezamăgi pe părinți, care își do-

riseră mult să îi vadă căsătoriți. Venise apoi și co-
pilul, un alt factor care complica lucrurile și, chiar
dacă în ziua de astăzi o căsnicie se poate termina
mult mai ușor, ideea de căsătorie tot poate ține
oamenii legați unul de celălalt, chiar și atunci
când lucrurile ajung prea departe.
Principala greșeală pe care au făcut-o cei doi a
fost că au decis să se implice într-o legătură de
lungă durată înainte să realizeze exact ce vor de
la viață, înainte de a avea șansa de a se descoperi pe
ei, de a vedea ce le place cu adevărat, ce caută fie-
care la o altă persoană, care sunt elementele care
îi ajută să se potrivească unul cu celălalt, ce anume
îi face fericiți, ce anume îi împlinește. Acest lucru
nu îl poți afla la o vârstă fragedă, trebuie să treacă
niște ani, să treci prin experiențe, să râzi, să plângi,
să te ridici, să te construiești din interior spre ex-
terior, pentru ca atunci când ești cu adevărat pre-
gătit, să poți să găsești pe cel sau pe cea care te va
completa și alături de care să îți trăiești viața.
Adevărul e că relaţiile începute prea devreme
se destramă într-o proporţie covârșitoare. Se poate
91
spune că este un lucru normal, pentru că un tânăr

va avea dorințe și nevoi care nu pot fi satisfăcute
doar de o singură persoană.
Și cu cât se prelungește o asemenea situație,
când partenerii devin incomodați unul de prezența
celuilalt, când simt că pot găsi ceva mai bun, dar
nu se pot desprinde, din diverse motive, atunci
șansele să apară înșelatul cresc extrem de mult.
De aceea e nevoie de calm, de răbdare, de înțe-
legere, elemente care nu au cum să se regăsească
decât foarte rar la partenerii tineri. Așa cum s-a
văzut și în cazul de mai sus, a persista într-o legă-
tură care nu îți aduce nici fericirea de care ai ne-
voie, dar nu îți satisface nici plăcerile și dorințele
pe care, invariabil, le vei simți, nu ajută la nimic.
Din contră, se ajunge la o stare de nemulțumire,
de nefericire generală, iar partenerul va deveni,
fără să-ți dai seama, cel pe care îl vei învinui că te
ține în spate, că te împiedică să fii așa cum te vezi
tu. Se ajunge la frustrări și resentimente și de aici
până la înșelat nu mai este decât un pas. Iar cu el
vine suferința și durerea.
Mulți dintre tinerii care mă caută cred că îi în-
demn să renunțe la relația lor. Nici nu mă gândesc
92
la asta, din contră. Dacă sunt fericiți, atunci să se

bucure de ce au, să profite de fiecare moment,
pentru că timpul trece și lucrurile bune sunt cele
care rămân cu noi. Doar îi sfătuiesc să nu se gră-
bească să creadă că prima sau a doua iubire este
cea care îi va completa, care va dura toată viața,
pentru că s-ar putea ca viitorul să le rezerve și alte
experiențe, potențial mai bune. Să nu se grăbească
să se însoare, să facă devreme copii, chiar dacă,
pe moment, simt că acesta e pasul cel mai bun.
Cunoaște-ţi partenerul, acordă-ţi timp să vezi
cum evolează lucrurile, dacă vă potriviţi cu ade-
vărat, dacă ceea ce vrea el este și ceea ce vrei tu.
Și nu în ultimul rând, lasă-ți timp să te cunoști
pe tine, să vezi exact ce te face pe tine să funcțio-
nezi, ce dorești cu adevărat de la persoana de
lângă tine. S-ar putea să ai surpriza că persoana
pe care o credeai cea mai potrivită nu e, de fapt,
ceea ce visai tu și că o relație e posibil să meargă
într-o direcție greșită.
Exact asta s-a întâmplat și în cazul unui bărbat
care și-a cunoscut viitoare soție încă din liceu. Cei
doi s-au plăcut și de aici a ieșit o relație frumoasă.
93
Legătura dintre ei a rezistat și după ce au terminat

școala. S-au mutat împreună la București și po-
vestea lor a continuat. Poate și pentru că nu știau
pe nimeni în orașul acela mare, au decis să conti-
nue oficial viața împreună.
Din păcate, lucrurile nu au mers așa cum cre-
deau, mai ales că au descoperit că erau tempera-
mente destul de diferite. Ea era o fire mai rece,
mai distantă, nu oferea multă afecțiune și nici nu
era genul care să se simtă confortabil în intimitate.
Partenerul ei era genul de om căruia îi plăcea să
trăiască intens, să se distreze de fiecare dată când
avea prilejul. Îi plăcea mult și sexul, dar partenera
lui nu îi oferea satisfacția de care avea nevoie. Nu
era vorba că omul era un obsedat sexual sau că
doar asta conta pentru el (așa cum am văzut în
exemplul de la începutul cărții, cu fata din Ger-
mania). Era mai mult vorba de nevoia de afecți-
une, de a fi intim cu fata pe care o iubea.
Dacă și-ar fi acordat mai mult timp înainte să
decidă să înceapă viața în comun, probabil ar fi
descoperit aceste lucruri care îi separau destul de
tare. În liceu fusese o cu totul altă poveste, se aflau
94
încă la o vârstă fragedă, nu înțelegeau multe as-

pecte ale vieții. Nu aveau experiență, nici din
punct de vedere sexual, nici emoțional, așa că se
bucuraseră unul de celălalt, pentru că încă explo-
rau și nu aveau grad de comparație.
Alta era însă povestea în momentul când tre-
buiau să locuiască împreună, când trebuiau să gă-
sească o cale să își construiască o viață la comun.
Din acel punct, lucrurile care nu le plăceau la ce-
lălalt au început să iasă în evidență și, mai grav,
acestea le depășeau pe cele care îi țineau uniți.
Căsătoria a părut să îi unească mai mult pentru
o perioadă, dar erau semne clare că lucrurile nu
mergeau în direcția pe care și-o închipuiseră. Nu
își cumpăraseră casă, stăteau cu chirie, nu strân-
geau bani, nu se deciseseră să facă copii, tocmai
pentru că niciunul nu simțea că vrea să își întindă
rădăcinile în celălalt. Ceva nu funcționa și cine îi
cunoștea observa imediat că nu prea se potriveau
împreună.
Așa cum se întâmplă când partenerii se înde-
părtează unul de celălalt și nu comunică, fiecare
a început să caute în alte direcții lucrurile care să
95
îi facă fericiți. Iar bărbatul, din momentul în care

a descoperit alte femei, nu a mai putut să se
oprească. Probabil că și lipsa intimității cu parte-
nera lui l-a împins să caute la sânul altor fete ceea
ce îi lipsea, dar sexul a devenit un fel de drog pen-
tru el. Încet-încet, a devenit obsedat să caute me-
reu noi experiențe, noi cuceriri.
Mulți bărbați aleargă să aibă cât mai multe „cu-
ceriri” pe listă, mai ales în tinerețe, când dorințele
și tentațiile sunt mari. Știu acest lucru, pentru că
eu însumi am trăit-o, am mai spus. Fugeam din
floare în floare, nu găseam niciun pic de stabili-
tate, nu aveam nevoie decât să știu că pot găsi o
altă parteneră, la câteva zile distanță. Dar acest
lucru nu a durat decât până când mi-am dat seama
că mă distrugeam singur, că viața asta nu putea
să ducă la nimic bun. În sufletul meu, simțeam că
venise momentul să îmi caut o familie, un rost, că
ajunsesem într-un stadiu al vieții în care urmă-
ream doar stabilitate. Nu am regretat niciodată și
nu m-am mai uitat înapoi de atunci.
Dar sunt oameni pentru care aceste lucruri nu
vin ușor, chiar dacă ei ar dori să se poată bucura
96
de un cămin și o familie. Poate că educația primită

acasă nu a fost potrivită sau poate au fost prinși
într-o relație nefericită timp de mai mulți ani,
ideea este că la un moment dat apare o dorință
foarte mare, o neîmplinire care nu poate fi satis-
făcută decât prin numeroase aventuri sexuale.
Sunt astfel de cazuri, oameni care simt mereu
că trebuie să încerce ceva nou, nu reușesc să se
abțină, chiar dacă sunt angrenați în relații care îi
fac fericiți. Este un fel de dereglare, o pornire pe
care nu o pot stăpâni.
Cam așa a fost și cazul cu băiatul de care vor-
besc. La un moment dat, când ajunsese să înșele
mult prea des, soția lui n-a mai suportat și a pus
punct relației, lucru care trebuia să se întâmple de
mult.
Bărbatul a fost fericit la început, simțea că a
scăpat de o povară mare, care îl apăsase sufle-
tește, așa că nu mai trebuia să se ascundă. A con-
tinuat cu stilul său de viață dezordonat, aventu-
ros și, pentru o perioadă, a fost mulțumit.
Problema a început când a descoperit fete de
care chiar se atașa și pentru care începuse să dez-
97
volte anumite sentimente. Nu erau același gen ca

fosta soție, din contră, îi ofereau căldura și con-
fortul de care nu avusese parte până atunci. Dar
el tot nu reușea să se stabilească la locul lui, să
poată să înceapă o relație de durată cu vreuna
dintre aceste cuceriri. Bărbatul era obișnuit ca o
legătură profundă, o căsnicie, să reprezinte ceva
de care să se teamă.
În plus, pentru că în ultimii ani avusese o viață
sexuală bogată, cu diferite partenere, a descoperit
și că era mereu în căutare de așa ceva, că nu mai
putea să fie liniștit până nu reușea să atragă altă
parteneră în pat.
Bineînțeles, pentru că el nu era legat de nicio
responsabilitate și nici nu ascundea faptul că nu
era în căutarea unei relații serioase, niciuna din
fetele din viața lui nu rezista foarte mult, pentru
că la un moment dat își doreau ceva ce el nu era
pregătit să ofere. Așa că plecau, unele mai de-
vreme, altele mai târziu, dar rezultatul era, inva-
riabil, același.
Dacă la început acest lucru nu a părut să îl de-
ranjeze, în timp, însă, bărbatul a descoperit că se
98
simte din ce în ce mai singur și că dorește și alt tip

de relație. Practic, era prins într-un cerc al proprii-
lor obsesii. Căutase mereu alte partenere pentru
că nu primea ceea ce dorea de la soția lui. Dar apoi,
când a dat peste persoane dispuse să rămână ală-
turi, nu se mai putea abține din a căuta alte femei.
Primise ceea ce își dorea, dar nu se mai putea bu-
cura de acest lucru.
Bărbatul a încercat să schimbe ceva, nu s-a re-
semnat și și-a dat seama că viața lui nu era exact
într-un loc potrivit. Așa că și-a impus să nu mai
respingă fetele care chiar îi plăceau, cu care voia
să își petreacă viața.
Și a și găsit pe cineva care se potrivea exact do-
rințelor sale. O femeie divorțată, cu un copil, dar
foarte relaxată, care nu dorea să pună presiune pe
el. Și ea încheiase o căsnicie în care nu fusese feri-
cită, deci nu căuta decât puțină companie, pe ci-
neva care să o ajute să se mai detașeze de proble-
mele cotidiene.
Relația l-a transformat la început pe bărbat. Se
înțelegea excelent cu fetița partenerei, mai ales că
tatăl nu prea era prezent în viața ei. Femeia era o
99
fire veselă, de viață, și faptul că avea un copil nu

o împiedica să găsească și momente în care să se
relaxeze și să se deconecteze total. Nu își neglija
nici partenerul, iar acesta s-a îndrăgostit atât de
ea, cât și de acest mod de viață.
Le povestea prietenilor cât de bine se simte,
mai ales în momentele când se jucau toți trei, ca o
familie adevărată. Cum îi plăcea să le ia pe amân-
două în spinare, apoi se tăvăleau pe jos și râdeau.
Îi plăcea să meargă în parc cu fetița și cu mama,
practic, îi plăceau aceste momente mai mult chiar
decât cele intime, unde, din ce lăsa de înțeles, nu
era deloc dezamăgit.
Din păcate, acest trai perfect nu putea să du-
reze foarte mult, asta în special din cauza dorin-
țelor sale, a drogului care pusese stăpânire pe su-
fletul lui. Tentațiile erau în continuare mari, iar el,
după o perioadă, când devenise confortabil în
relație, începuse să le vadă din nou.
Nu a cedat ușor, s-a luptat din greu, știa că risca
să greșească și chiar dacă nu îi promisese nimic
partenerei, chiar dacă nu erau aproape să se căsă-
torească și nici nu locuiau împreună, nu voia să
100
riște tot ce construise alături de ea. Simțea că dacă

se apucă iar de vechile obiceiuri, nu va sfârși bine.
Nu credea că partenera i-ar tolera să o înșele, mai
ales să expună fetița unei alte relații nefericite.
Dar chiar și așa, în final nu a reușit să reziste.
Nu a înșelat atât de des și a avut mustrări mari
de conștiință, ajunsese chiar să se gândească să se
ducă la psiholog, să ceară ajutor medical, pentru
că nu voia să mai cedeze atât de ușor patimilor
lui. Nici măcar nu avea vreo scuză, pentru că nu
era nefericit, din contră, dar pur și simplu nu
reușea să se controleze. Se obișnuise de tânăr să
experimenteze mereu, să fie mereu în căutarea
unei partenere pentru sex și acest lucru ajunsese
să îl domine.
Nu voia să înșele, era îndrăgostit cu adevărat,
dar oricât de mult se chinuia și încerca să se ab-
țină, acest lucru nu era mereu posibil.
Așa cum am arătat și în exemplele de mai sus,
relaţiile care nu se clădesc pe fundaţii solide, pe
o anume experienţă de viaţă, ci doar pe impul-
suri, mai ales pe cele ale tinereţii, nu se termină
bine.
101
Femeia de care povesteam înșela din cauză că

era neferictă, se plictisea, nu avea nicio bucurie în
viața ei de familie. Bărbatul a început și el din
același motiv, dar apoi înșelatul sexual a devenit
un mod de viață, o dorință de a experimenta
mereu.
Niciunul nu a dat dovadă de echilibru, de în-
țelepciunea de a lupta cu ispita, dar și de a-și pune
ordine în viață. Dacă ar fi așteptat și ar fi cunoscut
și alte experiențe mai repede, atunci ar fi gestionat
altfel viața și nici nu ar fi ajuns în astfel de situații.
Și nici nu ar fi cedat ispitei atât de repede.
Din păcate, datorită acestui comportament,
foarte multe familii tinere se destramă repede,
mai ales în epoca tentațiilor, în care trăim acum.
102
Cum îţi dai seama că te înșală?
Cred că toată lumea se gândește cu plăcere la

primele zile dintr-o relație, când toate lucrurile
sunt atât de frumoase încât nimic nu pare să mai
meargă rău în lume. Problemele de la muncă sau
de orice fel nici nu mai contează, simți că le poți
depăși în orice moment. Indiferent de ceea ce
viața îți aruncă în față, ești convins că nimic nu te
poate afecta. Dragostea îți dă aripi mai ceva decât
în reclama aia de la televizor.
Tot ce dorești este să treacă ziua mai repede și
să te întorci în brațele partenerului sau a partene-
rei tale. Să poți să săruți iar buzele acelea care te
fac să visezi, să petreceți clipe minunate împre-
ună, să faceți dragoste și să vă bucurați de fiecare
parte din corpul celuilalt, ca și cum ar fi parte din
propria persoană.
103
În plus, atunci lucrurile merg cel mai frumos,

încă vă descoperiți și asta este mereu excitant.
Găsiți amândoi filmele care vă plac, spectacolele
la care puteți merge, elementele care vă pot lega
în afara atracției reciproce. Este posibil ca unele
din pasiunile celuilalt să nu vă placă, dar le puteți
tolera, pentru că nimeni nu e perfect, nu-i așa?
Sigur nu vă deranjează dacă iubitul se uită la mai
multe meciuri decât v-ar plăcea sau dacă fata care
v-a luat inima preferă doar filmele siropoase. În-
ghițiți în sec și vă uitați alături, pentru că știți că,
la final, veți fi și voi fericiți.
Așa trec primele luni, sau așa ar trebui să treacă,
într-un dans al plăcerii, în care niciunul dintre
parteneri nu își poate lua mâinile de pe celălalt,
în care fiecare seară aduce momente de pasiune,
în care orele pierdute în brațele celuilalt sunt mai
odihnitoare decât cele de somn. Nici nu mai con-
tează că nu dormi decât 3-4 ore, ești mai plin de
energie decât după o noapte sănătoasă de odihnă.
Cei mai norocoși reușesc să prelungească
această stare mai mult timp, izbutesc să mențină
atracția și dorința carnală vreme îndelungată.
104
Trag cât pot de ei, pentru a trăi intens cât de mult

posibil. Dar, totuși, la un moment dat lucrurile
încep să intre pe un alt făgaș, intervine rutina,
normală într-o relație. Cei doi parteneri devin
confortabili unul cu celălalt, au dezvoltat deja un
mod de conviețuire și acum intervin și alți factori
care dezvoltă legătura dintre ei. Intensitatea sen-
timentelor începe să scadă, asta nu înseamnă că
nu se mai iubesc, doar că atracția nu mai e așa ne-
bună ca la început. Pasiunea nu mai e la aceleași
cote, nici dorința de a face sex în fiecare seară.
Asta nu e nimic grav, este ceva natural, e starea în
care ajunge fiecare relație. Încep să apară întrebă-
rile despre viitor, despre ce urmează, cum vede
fiecare viața de cuplu. Acum, după ce nu mai ești
orbit de pasiune, poți să vezi cu adevărat dacă ai
cu cine să construiești o familie sau dacă nu cumva
e cazul să te gândești că nu e tocmai partenerul
pe care ți l-ai dori alături pentru o viață.
În afară de rutină, așa cum spuneam, afecțiu-
nea și dorința față de partener încep să scadă. Nici
atenția pe care și-o acordă unul celuilalt nu va mai
fi aceeași, e normal pe undeva, pentru că interesul
105
sexual nu se poate menține la aceleași cote ca la

început.
Asta nu înseamnă că cei doi parteneri trebuie
să ajungă în punctul în care să se ignore reciproc
sau să nu îi mai intereseze deloc de celălalt. De
fapt, acesta poate fi un prim semn că lucrurile nu
merg cum trebuie în relație. În momentul în care
un partener nu mai acordă deloc atenție persoa-
nei de lângă, dacă pare să nu îl mai intereseze
deloc de dorințele, de sentimentele celuilalt,
atunci apar întrebările. E normal să apară o ră-
ceală în relaţie, dar aceasta nu trebuie să con-
ducă la dezinteres.
Nu trebuie să se aștepte nimeni să aibă parte
doar de lapte și miere în viața amoroasă, dar asta
nu înseamnă că trebuie tolerate lipsa de respect
sau dezinteresul.
Un lucru pe care trebuie să îl menționez este că
trebuie să fii atent când se instalează starea de ră-
ceală dintre tine și partener, când apare distan-
țarea care duce la rutina unei relații normale.
Acestea sunt firești, dar doar dacă se produc în
timp, natural, dacă vin de la sine, ca semn al stabi-
106
lizării legăturii emoționale dintre voi. Dacă, însă,

sentimentul de distanțare apare brusc din partea
lui, într-un moment când simți că lucrurile se în-
dreaptă într-o direcție bună și te trezești în fața
unei persoane mai reci decât te așteptai, atunci
trebuie să îți pui întrebări.
Am arătat, în exemplele de până acum, cum
unii oameni pot să se schimbe pe termen scurt,
pentru a ascunde cine sunt cu adevărat și pentru
a cuceri persoana pe care au pus ochii. Dacă însă
„luna de miere” nu durează mult, iar partenerul
se schimbă repede, atunci e clar că a ascuns multe
lucruri de tine și nu ar trebui să eziți să lămurești
sau chiar să pui punct relației cât mai repede.
Nu cred că vrei să ai de-a face cu cineva care a
mințit de la început și te poți scuti de foarte multă
suferință. Știu că nu este ușor, mai ales dacă încă
ești sub impresia primelor luni aproape perfecte,
dar dacă după un timp atât de scurt partenerul
arată că și-a pierdut interesul, atunci gândește-te
că lucrurile nu vor fi mai bune pe măsură ce re-
lația va avansa, ba din contră. Iar până la înșelat,
crede-mă, nu va dura mult.
107
Cel mai evident semn, cel care conduce la cele

mai multe bănuieli, întotdeauna, îl reprezintă
lipsa de acasă din ce în ce mai des. Sunt cazuri în
care el sau ea au un serviciu solicitant, dar chiar
și așa, puținul timp liber pe care îl au, abia aș-
teaptă să îl petreacă împreună. În schimb, parte-
nerul care evită să vină acasă, care alege să lip-
sească de la domiciliul conjugal cât mai mult po-
sibil, nu mai găsește aceeași plăcere în comun și e
semn că a ales să o caute în altă parte.
Nu e un lucru greșit, de exemplu, ca partenerul
sau partenera să iasă cu prietenii în oraș. Chiar
dacă aveți amici comuni, uneori e indicat ca fie-
care să se desprindă de cel de lângă și să se dis-
treze și cu alte persoane apropiate; acesta chiar
ajută o relație, uneori. Dar când aceste momente
de „ieșit în oraș” apar tot mai des, mai ales dacă
înainte nu era cazul, atunci e un semnal de alarmă.
Chiar dacă iese cu băieții sau cu fetele, înseamnă
că ceva s-a schimbat și nu mai găsește aceeași plă-
cere de a sta cu tine sau de a te include în planu-
rile pe care și le face. Aceste lucruri e bine să fie
lămurite cât mai rapid, tocmai pentru a evita să
se ajungă la înșelat.
108
Plictiseala este un factor important care con-

duce la înșelat, mai ales la perechile tinere, așa
cum am mai arătat. Trece perioada frumoasă și,
în caz că nu se găsesc și alte lucruri comune care
să îi lege pe cei doi, atunci în cuplu va apărea o
stare de frustrare, de lipsă de interes. În momen-
tul în care sexul era principalul liant între două
persoane, atunci e normal să apară un blocaj când
scade interesul.
Dacă unul dintre parteneri va alege să aibă alte
activități, va dori să facă orice altceva decât să pe-
treacă timp cu tine, atunci e clar că, mai devreme
sau mai târziu, va găsi pe altcineva care să îi sa-
tisfacă, chiar și pe moment, plăcerile și dorințele.
Nu spun că partenerul trebuie să te pună mereu
în centrul atenției, dar e normal să împărtășească
cu tine măcar o parte dintre lucrurile care îl fac fe-
ricit. Dacă nu veți reuși să vă simțiți bine împre-
ună, să găsiți activități și plăceri comune, atunci
relația are mari șanse să eșueze.
Totuși, eu spun că aceste lucruri trebuie lămu-
rite din momentul în care relația nu se mai găseşte
într-un loc bun. Înșelatul nu trebuie scuzat, chiar
109
dacă partenerul nu se mai simțea mulțumit ală-

turi de tine. Înainte de orice, el este dator să ofere
respect persoanei care a stat alături de el pentru
o perioadă de timp, care i-a fost aproape și a în-
cercat să construiască ceva durabil împreună.
Când apare înșelatul, înseamnă că respectul
pe care persoana de lângă tine îl avea a dispărut,
s-a evaporat. În acel moment, practic, nu mai are
aceleași sentimente puternice și, chiar dacă nu s-a
desprins de tine, faptul că înșală arată că, cel mai
probabil, în relație îl ține doar comoditatea, ru-
tina, o formă ciudată de confort.
În realitate, nu prea îi mai pasă dacă te rănește.
Sau nu atât de mult încât să nu o facă. Pentru par-
tenerul tău nu contează decât să își satisfacă do-
rințele, noile fantezii pe care simte că nu le poate
îndeplini cu tine.
Adevărul este că nu există o relație perfectă.
Mai ales la legăturile sau căsniciile de durată, vor
apărea momente când nu îți vei suporta partene-
rul, când vei simți că vrei să fugi, să evadezi. Poate
va apărea altcineva atrăgător, care îți va da atenția
pe care poate nu o mai regăsești la partenerul tău
110
de viață. O tentație care te va pune pe gânduri și

te va ispiti. Toate aceste lucruri sunt normale în
orice relație normală, dar dacă va exista înțele-
gere, respect și afecțiune reciprocă, atunci sunt
șanse să treceți peste orice.
În lipsa acestor elemente, atunci cel puțin unul
din parteneri nu va ezita să înșele atunci când va
avea șansa. Asta va dovedi doar că nu mai are
sentimente puternice pentru tine. Cel care ține cu
adevărat la cineva, care se gândește și la fericirea
celui de lângă el, nu va alege niciodată să își înșele
perechea.
Așa că trebuie să vezi când cel de lângă tine nu
îți mai acordă atenție sau nu mai arată deloc
dorință pentru tine. Poate să fie o perioadă în care
poate nu vă înțelegeți prea bine, dar dacă aceste
semne se repetă des, mai ales dacă nici nu a trecut
mult timp de când ați pornit relația, atunci e mo-
mentul să fugi, nu mai are rost să stai.
Trebuie doar să observi ce se întâmplă cu per-
soana de lângă tine. Dacă începe să se aranjeze
iarăși, deși pentru tine nu o mai făcea sau nu mai
părea foarte interesată de acest aspect, iar este un
semn că ceva nu este în regulă.
111
În aceste cazuri, mai ales dacă se confirmă fap-

tul că ai fost înșelat, nu mai ezita, nu mai căuta
scuze să rămâi. Nu îți mai spune că a fost o gre-
șeală, că totul se poate ierta, că se poate șterge cu
buretele o asemenea trădare. E doar o minciună
care te va ține legat de o cauză pierdută.
Am mai spus-o și în alte cărți, o dată ce înșela-
tul apare, o relație e condamnată la pieire. Dacă
partenerul va învăța să profite de slăbiciunea ta,
atunci va recidiva, pentru că va ști că ți-e teamă
să iei o decizie clară, nu ai puterea de a termina
relația și atunci va continua, pur şi simplu, pentru
că va putea să se întoarcă mereu la tine și tu vei
trece peste. Iar acest lucru îți va distruge sufletul
iar şi iar, până vei muri în interior.
Chiar dacă a fost doar o greșeală care nu se va
mai repeta niciodată, tot va rămâne un sentiment
de neîncredere, mereu vei simți că nu poți să te
bazezi în totalitate pe persoana de lângă tine și
relația se va transforma într-un chin. Gelozia te va
îndemna mereu să te întrebi dacă se mai gândește
la persoana cu care te-a înșelat sau dacă, atunci
când pleacă undeva, nu cumva se întâlnește, de
112
fapt, cu altcineva... și așa mai departe. Într-un

final, toată această situație va deveni un chin in-
clusiv pentru partener, care nu va zice nimic toc-
mai pentru că știe că a greșit în trecut. Şi în felul
acesta, niciunul nu va fi cu adevărat fericit.
Răspunsul e simplu: să nu îți fie frică să iei o
decizie fermă. Nu trebuie să te lași doborât de
un astfel de fapt, indiferent cât de mult te doare.
Arată că ești un învingător, că nu te doboară ni-
meni și nimic, schimbă-ţi mentalitatea și o să fii
mult mai bine. Ai încredere în mine, viața te va
răsplăti.
113
Cea mai bună soluţie
Principalul motiv pentru care am decis să scriu

aceste cărți a fost să îi ajut pe cei care au suferit
din pricina geloziei, a durerii, cei care aproape că
și-au aruncat viața la gunoi din pricina unor
traume care, pe unii, i-a făcut să își piardă mințile.
Când văd atâția oameni tineri în pragul depre-
siei, disperați, care nu reușesc să găsească o cale
prin care să depășească starea de dezamăgire cau-
zată de loviturile pe care viața le dă, atunci îmi
amintesc de problemele pe care le-am avut și eu.
De momentele în care nu mai voiam să trăiesc și
căutam orice cale să pun punct durerii. Și știu ce
ușor e să o apuci pe o cale greșită.
Știi foarte bine că eu sunt ca o carte deschisă,
nu am ascuns niciun detaliu din viața mea, oricât
de dureros ar fi, oricât de multă rușine mi-a cau-
114
zat. Poți să mă judeci, poți să râzi de mine, dar cel

mai important e să înveți din aceste experiențe,
pentru că, indiferent de cât de mult am căzut, m-am
ridicat mereu mai puternic și am ajuns într-un
punct în care mă pot considera câștigător.
Am greșit de atâtea ori, am plâns, am bleste-
mat, am cunoscut durerea cea mai mare. Apoi am
râs din nou, am iubit, am sperat, am fost înșelat,
părăsit, dezamăgit. Nu am cedat, din contră, am
fost un leu, am apucat viața de gât și i-am dat un
pumn și mai tare. Iar apoi, când a prins frică de
mine, mi-a arătat și lucrurile pozitive, dar asta
doar pentru că nu m-am recunoscut învins.
De aceea spun tuturor, oameni buni, nu dispe-
rați, nu vă bateți joc de viața pe care v-a dat-o
Dumnezeu. Bucuraţi-vă că sunteţi sănătoși, bu-
curaţi-vă de cei din jur, de soarele pe care îl
vedeţi zilnic, de părinţi, de prieteni. Dacă le
aveţi pe acestea, atunci restul poate fi rezolvat,
nimic nu este definitiv. Nu există vreun obstacol
peste care să nu puteți trece, nu există relație care
să nu poată fi urmată de altceva mult mai bun.
Dacă ai ajuns să citești aceste rânduri, atunci
înseamnă că ai trecut prin acest nenorocit de în-
115
șelat. Te confrunți cu această plagă a relațiilor,

cauza multor nopți nedormite, a momentelor de
durere intensă.
Probabil aceasta este principala cauză pentru
care mă caută oamenii, nici nu pot să zic câte me-
saje primesc în legătură cu această problemă. Ma-
joritatea sună la fel: „Adrian, m-a înșelat, și-a
bătut joc de mine, dar eu încă îl mai iubesc sau
încă o mai iubesc. L-am prins cu altcineva, m-a
lovit rău de tot, dar nu știu ce să fac, nu vreau,
totuși, să stric relația.”
Problema este că în acel moment relația e deja
compromisă, răul a fost făcut, iar faptul că ai aflat,
că poate ai primit scuze, că ți-a promis că nu se va
mai întâmpla, nu are nicio importanță. Întrebarea
este: vei putea trăi cu ceea ce ai aflat sau, și mai
grav, cu ceea ce ai văzut?
Există o singură soluție bună, dar din păcate
foarte puțină lume acceptă acest lucru. Dacă ai
fost înșelat, dacă partenerul tău ţi-a trădat încre-
derea în cel mai rău mod cu putinţă, dacă te-a
dezamăgit în acest mod, atunci totul s-a termi-
nat. Punct!
116
Sună dur, nu? Ei bine, eu nu sunt aici să te

amăgesc, să te mint frumos. Eu sunt direct, îți zic
ce trebuie să auzi, nu ce vrei tu!
Așa că îți transmit că nu mai există cale de în-
toarcere, nu contează câți ani vă leagă, dacă aveți
copii, cu atât mai rău dacă s-a întâmplat așa ceva.
Chiar nu mai are sens să continui, pentru că răul
a fost deja făcut și orice ați alege, tu și partenerul,
acest moment va rămâne cel care va defini cel mai
tare relația. Chiar dacă sunteți deciși să faceți lu-
crurile să meargă, chiar există intenția să reparați
totul, deja este prea târziu.
Eu vorbesc din proprie experiență, pentru că și
eu am fost înșelat, așa că știu cât de rău poate să
fie. Am mai povestit și în celelalte cărți, nu o să
mai revin cu detalii, dar vreau să îți arăt că înțeleg
foarte bine prin ceea ce treci, știu cât de mare
poate fi impactul după un asemenea moment.
Este o durere distrugătoare, e ceva ce cu greu
poate fi descris în cuvinte. Simți că te rupi, la pro-
priu, că sufletul îți e sfâșiat în mai multe bucăți și
nu va mai putea fi niciodată întreg. Cum să mai
crezi în ceva, în cineva, când relația pe care tu o
117
considerai perfectă, o legătură ce nu avea cum să

fie distrusă, s-a năruit într-o clipă. O fracțiune de
secundă ce îți poate distruge întreaga viață. Du-
rerea sufletească se transformă într-o suferință fi-
zică, un gol în stomac care, la fel ca și cel din
suflet, nu poate să mai fie umplut niciodată, cu
nimic, alături de persoana care te-a înșelat.
Vei fi, totuși, tentat să te întorci la persoana iu-
bită, în speranța că lucrurile vor avea din nou
sens, în speranța că te vei simți iarăși împlinit.
Doar că asta este o minciună și nu trebuie să cazi
în această capcană. Riști ca, pentru o perioadă
scurtă de alinare, să primești un viitor plin de
suferință.
Dacă nu mă crezi, atunci cel mai simplu e să
faci un simplu exercițiu. Aceasta a fost metoda
prin care și eu am luptat cu suferința și cu tentația
de a reveni la o relație care nu avea cum să mă
facă fericit. Așa am trecut mai departe și am reușit
să ajung într-un loc mult mai bun.
Vreau să iei o pauză și să îți imaginezi cum
crezi că vor merge lucrurile din momentul în care
vă veți împăca cu partenerul care v-a înșelat.
118
Primele zile, probabil, vor fi frumoase, pentru

că golul acela imens pe care îl simțeai va dispărea
ca prin minune. Prima zi va fi perfectă, ca la înce-
put. O să te simți din nou complet și o să te întrebi
cum de ai putut să suferi ca un prost când răspun-
sul era chiar în fața ta. Ești sigur că lucrurile vor
merge bine, că totul a fost doar o greșeală, toată
lumea comite erori, așa că sigur puteți să depășiți
un episod nefericit, care exact asta a fost, o simplă
pată neagră care, însă, nu vă va afecta în viitor.
Nu are cum, pentru că voi vă iubiți.
Probabil persoana de lângă tine va fi mult mai
grijulie, mult mai afectuoasă cu tine, pentru că
știe că a greșit față de tine și atunci va dori să te
facă să te simți cât mai confortabil, să uiți cât mai
repede.
Dar ce se întâmplă după primele zile? Crezi că
gândurile nu vor mai reveni, de fiecare dată când
partenerul va lipsi mai mult de acasă, când nu
răspunde la telefon, când cineva îi zâmbește sau
când vorbește mai mult cu o altă persoană? Oare
a ieșit cu colegii în oraș sau de fapt este cu altci-
neva? Dacă întârzie puțin, chiar a stat la birou mai
119
mult sau de fapt era la o cină cu viitoarea cuce-

rire?
Oricât de mult te vei minți că nu vei ajunge în
această situație, că nu o să îți pui aceste întrebări,
e imposibil să mai ai încredere în partenerul tău.
Poți să vrei asta, dar nu te vei putea împiedica să
îți faci mereu griji.
Oare ce se va întâmpla când o să fii în pat cu
persoana iubită? Tot felul de imagini te vor bân-
tui, iar întrebările vor apărea, fără îndoială. Oare
i-a plăcut mai mult cu cealaltă persoană decât cu
tine? Mai mult ca sigur, pentru că altfel, de ce-ar
fi făcut-o? A fost doar o aventură, o dorință de
moment sau a fost ceva serios? Poate a pus pa-
siune și, dacă da, de ce?
Chiar vrei să trăiești cu aceste întrebări, să nu
știi niciodată sigur dacă persoana de lângă tine se
gândește la tine sau așteaptă să lași garda jos pen-
tru a putea să profite iar și să te înșele din nou?
Merită cineva să treci prin acest chin, mai ales ci-
neva care deja te-a trădat o dată?
Poate că partenerul tău chiar realizează că a
greșit, că te-a făcut să suferi și va încerca, în mod
120
sincer, să repare greșeala. Sunt oameni care iubesc

sincer pe cineva și, chiar dacă au greșit și au fost
prinși, vor face totul să readucă lucrurile la nor-
mal. Dar imaginea acelei trădări va rămâne mereu
deasupra cuplului, indiferent ce s-ar întâmpla.
Sunt și cazuri de relații care au reușit să treacă
peste astfel de momente, unele au ieșit chiar mai
puternice, mai strânse, nu neg asta, dar acele ex-
emple sunt puține. În general, suferința și durerea
celui înșelat îl va fac să fie mult mai posesiv, mai
atent, mai paranoic. Și, în timp, această situație va
deveni obositoare, mai ales că, la fiecare discuție
în contradictoriu, la fiecare ceartă, subiectul înșe-
latului va apărea de fiecare dată, acest reproș va
atârna întotdeauna greu în orice discuție. Oricât
de bine intenționat ar fi cineva, la un moment dat
se va umple de furie, de supărare, și lucrurile vor
răbufni şi vor fi iarăşi puse pe tapet.
În caz că partenerul regretă ce a făcut doar pen-
tru că a fost prins și nu e afectat de suferința ta,
nu te mai respectă, atunci, dacă vei arăta slăbi-
ciune, va profita și va repeta experiența. Și de ce
nu? Dacă tu vei trece peste unul dintre cele mai
121
grave lucruri care se pot întâmpla într-o relație,

atunci partenerul va ști că depinzi de el, din punct
de vedere material sau emoțional. În acel moment
i-ai cedat controlul total și nu va mai ține cont de
nimic. Va continua să înșele, pentru că nu va avea
motiv să se oprească. Legătura dintre voi nu va
mai conta, pentru că el va ști că tu îi vei ierta
aproape orice, așa că va considera că este normal
să facă ce vrea.
În sinea ta, știi că am dreptate, așa că nu ezita,
indiferent de situație, de relație, de partener, în-
șelatul înseamnă că ceva s-a rupt între voi, ceva
ce nu mai poate fi reparat oricât ai încerca.
Ți-am zis, dacă vei alege compromisul, dacă
vei zice că e bine să mai încerci, doar te vei expune
suferințelor, gândurilor negre. Nu te vei putea
opri din a te gândi la motivul pentru care te-a în-
șelat și viața ta se va transforma într-un chin con-
tinuu. O să vă distrugeți singuri, o să vă chinuiți
mental, doar pentru că ai fost naiv și ai crezut că
puteți îngropa ceea ce s-a întâmplat undeva
adânc, unde nu contează. Doar că lucrurile nu
sunt niciodată atât de simple.
122
Știu că multe cupluri, mai ales cele căsătorite,

sunt legate nu doar de perioada pe care cei doi
parteneri au petrecut-o împreună, dar și de fami-
lia pe care au întemeiat-o, de copii. Multe dintre
femeile care mă caută, dar chiar și bărbați care se
trezesc în această situație, au această dilemă. Ce
să fac, nu pot să plec, pentru că cei mici vor avea
de suferit. Cum să îi explic de ce nu mai vede în
fiecare zi pe mama sau pe tata?
În teorie, aceste persoane au dreptate și nu
prea poți să le contrazici, doar că, fără să își dea
seama, condamnă și copiii la un mediu potențial
ostil, plin de scandaluri, de nervi, de resenti-
mente.
Într-o relație nefericită, amândoi partenerii vor
strânge supărare, frustrare și chiar dacă vor evita
să se manifeste în fața copiilor, nu vor putea re-
zista prea mult, şi copilul va resimți toată energia
negativă, toată tensiunea acumulată de părinți,
chiar dacă nu va înțelege ce se întâmplă. În mo-
mentele în care aceştia vor da în clocot și vor apă-
rea scandalurile, atunci lucrurile vor fi mult mai
rele pentru el.
123
Nu faci un serviciu copilului dacă îl crești într-un

mediu abuziv, dacă vede că tata bea, că mama
plânge, că există violență şi scandal mai mereu.
Exact așa va crește și el și va repeta greșelile pă-
rinților. Nu folosi copiii ca scuză doar pentru că
nu ai tu forţa să iei decizia cea mai bună, că ești
dependent de partener și nu găsești resursele de
voință să te desprinzi dintr-o relație care mai mult
te face să suferi. Gândește-te doar ce exemplu dai
copiilor și nu mai ezita.
Despărțirea nu e mereu un lucru rău, chiar
dacă atunci când ai un copil există niște dificultăți
mult mai mari cu care trebuie să te confrunți. E
vorba de timp mai puțin petrecut cu copilul, de
găsirea resurselor pentru a-l crește singur, inter-
vine, probabil, o oboseală mai mare. Dar dacă
există liniște, dacă iubirea pe care i-o oferi nu e
afectată de problemele de cuplu, atunci o să vezi
că și copilul o să se obișnuiască și vei avea șansa
de a-l crește într-o atmosferă mult mai liniștită, fa-
vorabilă. O să poți să-l educi așa cum trebuie, fără
să încerci mereu să-l ferești de tensiunile care îți
caracterizau relația cu partenerul care te înșela.
124
O să mă folosesc de exemplul pe care l-am pre-

zentat în această lucrare, cu femeia care își înșela
soțul des, doar pentru că era în relație cu el din
tinerețe și nu putea să se desprindă de el, deși nu
o făcea fericită nimic la persoana lui.
Într-un moment total neinspirat, femeia a con-
siderat că un copil ar putea să ajute relația să
meargă mai bine, să îi ofere un răspuns la între-
bările la care nu găsea răspuns. Normal că nu asta
era soluția, dar ea a mers mai departe. N-a regre-
tat, pentru că a avut o fetiță frumoasă, și asta a
făcut-o să fie un pic mai mulțumită de viața ei.
Chiar n-a mai căutat să-și găsească vreun amant,
dar apariția copilului nu a adus liniștea pe care o
căutase, pentru că problemele din cuplu nu dis-
păruseră. Din contră, aparenta lipsă de interes și
detașarea de care dădea dovadă bărbatul ieșeau
și mai mult în evidență și o scoteau din minți.
Așa că nu a trecut mult și au reintrat în rutina
lor plină de scandaluri, de discuții încinse și de
reproșuri. Tensiunea era vizibilă și resentimentul
acumulat de amândoi, în toți acești ani, nu putea
fi oprit.
125
Cum țipetele și izbucnirile nervoase erau deja

ceva obișnuit, nu a fost nicio surpriză că fetița, de
altfel un copil foarte inteligent, a început să
adopte comportamentul haotic al părinților. Țipa
tare de fiecare dată când voia ceva, pentru că așa
văzuse că se comporta mama, era foarte moftu-
roasă și începuse să capete și anumite răutăți.
Într-un gest de inconștiență, când fetița ajun-
sese la 4 ani și începuse să priceapă ce se întâmplă
în jur, mama ei, furioasă pe soț, îi tot repeta că totul
va fi bine, că vor pleca și vor fi doar ele două. „Lasă,
mamă, că o să-l lăsăm pe idiotul de taică-tu!” – îi
tot repeta copilului. Nici măcar nu era o formă de
răzbunare sau de încercare de a întoarce copilul
împotriva tatălui – lucruri oricum de neacceptat
– ci doar o formă de refulare ce demonstra că fe-
meia nu realiza că fetița acumula aceste infor-
mații.
Când a fost chemată la grădiniță, într-o zi, fe-
meia a avut un șoc să afle de la educatoare că fiica
ei o vorbea foarte urât în fața tuturor. „Mama nu
știe nimic, mama e o proastă”, erau câteva din fra-
zele aruncate de copilă, lucruri care le-a surprins
126
pe educatoare și de aceea au decis să o confrunte

pe mamă.
Aceasta a fost la fel de surprinsă, deși n-ar fi
trebuit. Semnele erau clare, dar ea refuza să le
vadă și să-și asume responsabilitatea. A realizat
că toate cuvintele pe care le arunca fetiței, fără să
se gândească, o făcuseră pe aceasta să se teamă că
familia ei se va destrăma și de aceea se manifesta
contra mamei.
Vei spune că femeia a comis o eroare gravă și
că e un caz particular. Așa este, dar ea chiar nu
era o mamă rea, nu neglija copilul și îi asigura o
educație bună. Problema era că frustrările acumu-
late în viața de cuplu s-au răsfrânt în celelalte as-
pecte ale vieții și, cel mai grav, în relația cu copi-
lul. Părinții ar fi trebuit să vadă că această atmos-
feră otrăvită nu ajută cu nimic pe micuță și să de-
cidă să se separe, pentru a putea respira în liniște
și a putea să se concentreze pe creșterea ei, fără
alte probleme.
Acesta e un caz fericit, sunt familii unde inter-
vine violenţa, alcoolismul, unde partenerii ră-
mân legaţi și distrug, astfel, viitorul copiilor lor.
127
Există și părinți responsabili, în schimb. Cu-

nosc un bărbat care, la fel ca și femeia de care am
vobit, a făcut copilul în momentul în care dorea
să se despartă de soția lui, cu care nu mai era fe-
ricit și alături de care nici nu mai locuia. Căsătoriți
de tineri, relația lor s-a deteriorat în timp și deși
au încercat ani de zile să o facă să meargă, s-au
tot despărțit și împăcat de câteva ori încât bărba-
tul a decis că nu mai putea fi fericit alături de con-
soarta lui.
Chiar își găsise o nouă parteneră, cu care se
înțelegea bine, dar, așa cum se întâmplă, a mai
avut o noapte de amor alături de soție, lucru care
nu se mai întâmplase demult. Nici nu se gândea
ce avea să urmeze.
Bărbatul mi-a mărturisit că plecase la mare cu
noua prietenă și tocmai se hotărâse să o sune pe
nevastă să o anunțe că nu mai exista nicio șansă
de împăcare. Noaptea petrecută nu schimbase
nimic în sufletul lui. Luase o hotărâre și se simțea
mult mai bine pentru că știa că era cea mai bună
alegere. Așa că vestea că soția lui rămăsese însăr-
cinată l-a lăsat fără cuvinte. El voia copii, dar nu
128
credea că va putea avea cu nevasta lui, care evi-

tase până atunci să rămână gravidă și nici nu știa
dacă poate să susțină o sarcină.
Normal că s-a schimbat totul. Noua relație s-a
năruit, iar bărbatul a revenit acasă. Soția a născut
un băiat și cei doi au încercat să facă lucrurile să
meargă. Din păcate, relația lor ajunsese într-un
punct în care nu se mai putea face mare lucru. De
altfel, cei doi nu prea se mai suportau, dar încăpă-
țânarea femeii de a vedea realitatea și teama lui,
că soția s-ar putea răzbuna și l-ar mai lăsa să vadă
copilul, au menținut relația pe lina subțire de plu-
tire.
Cei doi nu aveau o viață fericită, nici măcar nu
se mai atingeau, dormeau separat, iar tensiunea
în cuplu era foarte mare. Așa că certurile începu-
seră să devină un element comun, zilnic. În ciuda
stării de nefericire, cei doi parteneri se străduiau
să facă să meargă relația, pentru binele copilului,
pe care amândoi îl iubeau.
Cel puțin așa credeau că e mai bine, că oferă
stabilitate băiețelului dacă prezintă un cămin
comun, în care sunt prezenți amândoi părinții.
129
Acesta e scenariul ideal, dar pentru ca acest lucru

să funcționeze, ambii membri ai cuplului trebuie
să fie fericiți, să se bucure unul de celălalt, să fie
legați și de sentimente, de respect, nu doar de un
copil.
Bărbatul a realizat că această situație era dău-
nătoare inclusiv pentru copil, după ce, la un mo-
ment dat, a declanșat o ceartă cu soția lui, fără să
își dea seama că cel mic e acolo, și copilul a înce-
put să plângă, afectat foarte tare. A fost un mo-
ment de trezire pentru om. Chiar în seara aceea
s-a dus și și-a făcut bagajele, iar a doua zi a plecat.
O să zici că a fost laș, că trebuia să lupte, că și-a
părăsit familia, dar nu e adevărat. El a ales doar
să iasă dintr-o relație dăunătoare, nu și-a lăsat co-
pilul în spate. Și-a dat seama că, în ciuda șocului
inițial, al adaptării la o situație nouă și confuză
pentru micuț, pe termen lung aceasta era decizia
cea mai bună. Altfel ar fi riscat ca băiatul să crească
într-un mediu plin de nefericire.
S-a dovedit că a fost decizia cea mai inspirată.
Chiar dacă nu l-a iertat niciodată, fosta soție a ac-
ceptat într-un final divorțul și a știut că, în ciuda
130
faptului că poate nu fusese un soț bun, ca tată nu

avea ce să-i reproșeze. Și băiețelul s-a obișnuit cu
situația, chiar dacă la început a plâns că nu își mai
vedea ambii părinți în fiecare zi.
Din fericire, cei doi părinți s-au dovedit maturi
și au ajuns la o înțelegere în așa fel încât bărbatul
putea să își vadă fiul ori de câte ori voia. Acesta
s-a mutat aproape, pentru a putea să îl ia de la gră-
diniță și să stea cu el de fiecare dată când mama
lui nu avea timp, în așa fel încât băiatul a putut
să se adapteze ușor la noua dinamică a relației.
Mai mult, pentru că nu mai exista tensiunea
dintre părinți, băiatul s-a dezvoltat mult mai ar-
monios și era mult mai fericit, tocmai pentru că
nu mai era expus la contrele dintre cei doi părinți.
Nu spun că aceasta e o situație ideală, dar când
o relație ajunge într-un punct în care nu mai poate
continua, copiii nu sunt o scuză pentru a rămâne
alături de cineva care nu te face fericit, din contră,
trebuie să găsești forța de a merge mai departe,
pentru ei.
După un timp, o să descoperi că ai luat cea mai
bună decizie atât pentru copil, cât și pentru tine.
131
Și o să te feliciți că ai avut forța de a lupta, de a trece

peste toate problemele și ai găsit calea de a-ți con-
tinua viața.
Cea mai mare eroare pe care o fac oamenii
care au fost înșelaţi este că proiectează tot răul
către ei. Și eu am făcut același lucru, mai ales în
primele zile. Eram în agonie și ajunsesem la con-
cluzia că eu eram de vină, cumva. Trebuia să fi
făcut ceva ce a determinat-o pe partenera mea să
își caute alinarea în patul altcuiva. Poate nu i-am
oferit destul, poate că nu prezentam îndeajuns de
multă siguranță sau nu îi arătasem suficient că o
iubesc.
Nu conta, orice scuză pentru a mă face să mă
simt și mai mizerabil era perfectă. Sunt sigur că
știi la ce mă refer, și tu ai trecut prin aceste mo-
mente, când voiai doar să simți această durere,
pentru că doar atât considerai că meriți.
E o reacție normală și, din păcate, nu ai cum să
o ocolești și cel mai bine e să treci cât mai repede
prin aceste sentimente, să le absorbi și să nu te
ferești de ele. Dar nu trebuie să uiţi un lucru: NU
TU AI GREȘIT! Nu ești tu cel care a înșelat, ci
132
partenerul tău. Poate că a avut motive, poate că și

tu l-ai împins să aleagă această cale. Poate că a fost
nefericit alături de tine, dar nimic nu scuză trăda-
rea.
Dacă a avut unele probleme cu tine, cu modul
în care te-ai purtat, atunci trebuia să te confrunte,
să își exprime nemulțumirile și să te avertizeze că,
din punctul lui de vedere, lucrurile nu mergeau
deloc bine.
A încercat să vorbească cu tine și s-a ajuns la
ceartă, poate nu ai vrut să asculți ce îți zicea? Foarte
bine, atunci poate să rupă relația, ca și tine, nu
este obligat să stea într-o relație dacă nu e fericit.
Înșelatul nu rezolvă nimic și este o lipsă de res-
pect faţă de cel de lângă tine.
Deci, oricât de mult ai vrea să te consideri vi-
novat, să te condamni singur și să îi găsești scuze,
nu o face, pentru că nu ai de ce. Partenerul a greșit,
nu tu!
Dacă a ales să arunce la gunoi tot ce ați făcut
împreună, dacă nu a considerat că sentimentele
care vă leagă sunt de ajuns, atunci de ce să fii tu
cel care suferă? În timp ce tu plângi, suferi și cauți
133
răspunsuri, partenerul poate să fie cu altcineva,

gândindu-se deja la viitor, la modul în care își
poate continua viața.
Trebuie să înveți să te apreciezi. Asta este cel
mai important lucru și ăsta e primul sfat pe care
îl acord tuturor persoanelor care mă caută cu
această problemă, dar nu numai. Trebuie să con-
știentizezi că ai valoare, că nu depinzi de nimeni,
nu trebuie să te lași definit de o relație sau de o
persoană. Nu trebuie să fii slab și să accepţi orice.
Mă gândesc la femeia de care am menționat
chiar la începutul acestui modul și câte i-a tolerat
partenerului ei. Știa că lucrurile nu aveau să fie
mai bune, mai era și însărcinată, dar rămânea
agățată de un partener care nu o respecta, căruia,
probabil, nici nu îi păsa de soarta ei și care o înșela
cu fiecare prilej. Un om care știe să se aprecieze,
care are valoare, nu ar fi tolerat niciodată aceste
fapte și ar fi plecat imediat.
Dacă înduri, dacă suferi, dacă ajungi să te dis-
trugi – pentru că și acesta este un pericol –, oare
ce vei rezolva? Crezi că partenerul tău se va în-
toarce la tine? Și dacă o face, din milă, o să fie mai
134
bine? Dacă el a ales să meargă cu altcineva, dacă

vrea ceva mai bun, atunci lasă-l să plece. Așa
poate va fi fericit și așa vei fi și tu. Iar dacă se în-
toarce, dacă realizează că a greșit și că era fericit
alături de tine, atunci nu îl mai primi. Ar fi trebuit
să știe asta de la început și dacă a făcut-o o dată,
aproape sigur se va repeta în viitor.
Dacă și-a bătut joc de tine, dacă a dat cu picio-
rul la tot, nu ar fi ironic ca tu să suferi și să te dis-
trugi? Crezi că te va respecta mai mult și se va
întoarce? Și de ce ai dori asta?
Știu că este o lovitură dură să afli că ești înșelat,
e o suferință care îți provoacă o durere mare, de
parcă cineva te taie, dar nu este o tragedie. Tre-
buie să nu uiți asta. Suferința va fi intensă, dar va
trece. Va trebui să o înfrunți, să realizezi că nu tu
ești cel care pierde, dacă partenerul nu a știut să
te aprecieze, dacă nu a considerat că ești ceea ce
îi trebuie, atunci el va fi cel care va pierde la final.
Nu ai niciun motiv să îți pierzi zilele suferind
pentru cineva care nu te-a apreciat îndeajuns.
Și, sub nicio formă, nu te mai împăca cu per-
soana care te-a înșelat. Am enunțat deja mai
135
multe motive pentru care acest lucru ar fi o gre-

șeală foarte mare. Nu ar fi decât o invitație la mai
multă suferință. Ar fi ca picătura chinezească, o
tortură pe termen lung, pentru amândoi parte-
nerii. Nu ar avea niciun sens și de aceea te sfătu-
iesc să privești înainte, nu înapoi. Pentru că sunt
atât de multe lucruri bune pe care viața ți le va
oferi și după ce trece suferința, o să găsești și pu-
terea să te bucuri de ele.
De ce să îți mai pui întrebări, să te chinui la
gândul că acum trebuie să faci lucrurile mai bine?
Nu mai contează, partenerul e cel care a ales pe
altcineva, așa că nu mai are sens să pierzi timpul
cu aceste gânduri. Tu ești cine ești și, dacă per-
soana de lângă tine nu te-a apreciat, atunci vei
găsi pe altcineva care o va face.
În plus, vei cunoaște oameni noi, vei găsi expe-
riențe noi și o să înveți lucruri la care nici nu te
gândeai. Vei da sigur peste cineva care te va face
să te simți minunat și o să te întrebi cum ai pier-
dut atâta timp alături de cineva care și-a bătut joc
de tine, în loc să cauți un partener care să te iu-
bească cu adevărat, care să te facă să simți că ești
prioritatea lui.
136
O asemenea relație te va face să descoperi

iarăși cum este să trăiești cu adevărat. Și îți garan-
tez că acest lucru se va întâmpla, nu trebuie să în-
duri doar de teama că vei rămâne singur sau sin-
gură, acest lucru nu se va întâmpla. Trebuie doar
să fii pregătit să lași o altă persoană în sufletul
tău, să înveți din greșelile trecutului, și atunci vei
alege persoana potrivită.
Nu fi posesiv, nu încerca să ţii persoana de
lângă tine cu forţa, pentru că acest lucru nu va
funcționa și va duce doar la o relație disfuncțio-
nală și nefericită. Cum spuneam, trebuie să înveți
să te iubești, să te apreciezi cu adevărat și atunci
o să descoperi că și omul cu care îți împarți viața
te va respecta mai mult și nu va mai simți nevoia
să caute pe altcineva.
Încrederea în sine aduce mai multă siguranță,
inclusiv pentru cel de lângă tine. Va vedea un om
capabil, pe care se poate baza la nevoie, cu care
poate să construiască un viitor, așa că nu va avea
niciun motiv să își pună întrebări asupra direcției
în care merge relația voastră.
În plus, nu trebuie să aștepți ajutor de la nimeni.
Foarte mulți oameni greșesc pentru că, după o
137
despărțire sau după ce au fost înșelați, se lasă

cuprinși de o stare de depresie din care așteaptă
sprijinul altcuiva pentru a o depăși. Nu te as-
cunde de familie, de prieteni, oamenii din jurul
tău te vor ajuta foarte mult să te descarci, să scapi
de ce ai pe suflet, dar, la final, vei fi doar tu în
luptă cu durerea și cu gândurile tale negre.
Doar de tine, de tăria ta, va depinde să te ridici
de jos, să realizezi că sunt lucruri de care te poți
bucura, de familie, de faptul că ești bine, de na-
tură, de orice te va ajuta să faci acel prim pas spre
vindecare. Apoi, lucrurile vor merge mult mai
bine.
Dacă alegi să apelezi la psiholog, atunci nu
ezita, atât timp cât tu consideri că te ajută. Am
mai spus că, pentru mine, psihologii nu fac decât
să te facă să îți pui alte întrebări și să îți zică lu-
cruri pe care deja le știi. Dacă aștepți soluții,
atunci mai bine citește această carte încă o dată,
pentru că eu nu mă ascund după vorbe, psiholo-
gul nu va spune nimic clar, care să te ajute. Poate
fi o pierdere de bani, dar nu o să te sfătuiesc să
n-o faci.
138
Important este să găsești metoda pentru a de-

păși acest obstacol, iar dacă acest lucru te va ajuta,
atunci nu ezita. Însă nu uita că, indiferent dacă
mergi la psiholog sau nu, totul este în mintea ta,
lupta acolo se duce și doar de tine depinde să
câștigi.
Dacă ai copii, luptă pentru ei, asigură-te că lor
le este bine, ei trebuie să fie principala ta moti-
vație. Chiar dacă ai fost înșelat și durerea e mare,
nu lăsa acest lucru să îți afecteze copiii. Adună-te,
pentru că ei au nevoie de tine și nu are niciun sens
să îi dezamăgești, chiar dacă inima ta e îndurerată
de tot ce s-a întâmplat. Dar copiii sunt cei mai
importanți și chiar dacă la început va fi foarte
greu, o să descoperi că povara va dispărea în timp.
Pe lângă familie, planul profesional este și el
unul vital în viața de zi cu zi. Nu lăsa ca o traumă
precum înșelatul, oricât de dureroasă ar fi, să te
afecteze din punct de vedere profesional. Nu mă
voi sătura să o tot repet și nici nu voi insista prea
mult în acest modul, dar planul profesional te
poate ajuta să depășești orice problemă, dacă este
solid construit.
139
Pentru mine a fost cel mai important lucru în

momentele de disperare. Dacă ai succes, dacă vei
fi realizat material, o să vezi că o să capeți încre-
dere în tine și atunci îți va fi mult mai ușor să vezi
lucrurile într-o lumină mai bună. O să fii optimist
și o să realizezi că viața merită trăită. Și o să rea-
lizezi mai ușor că ai mult mai multe motive să
lupți și că nu ai de ce să pierzi nopți întregi cu
gândul la o persoană care nu te merită.
Tu trebuie să fii puternic și vei depăși orice
obstacol, așa cum am făcut-o și eu.
140
De ce simt oamenii
nevoia să înșele?
Aceasta este o întrebare foarte bună. Şi ea este

și marea problemă pe care o ridică toate persoa-
nele care mă caută și care au fost înșelate. Între-
bările pe care și le derulează mereu în cap, conti-
nuu, care îi macină în fiecare moment și care nu
le dau pace, mi le adresează mie.
Așa cum am arătat în exemplele anterioare, nu
există neapărat un singur motiv, dar sunt nevoit
să repet că nu contează, chiar n-are nicio impor-
tanță de ce a ales să te trădeze în acest mod. Știu
că simți nevoia să ai răspunsuri, dar ele nu te vor
ajuta cu adevărat. Ceea ce s-a întâmplat nu mai
poate fi întors înapoi și motivele sunt irelevante.
Am cunoscut un băiat care era într-o relație cu
o fată, de la o vârstă fragedă. După un timp, așa
141
cum am mai arătat în cazul poveștilor de iubire

dintre tineri, dorințele băiatului au început să îl
poarte și în alte direcții. Cu toate acestea, confor-
tul și sentimentul de familiaritate pe care îl simțea
alături de partenera lui nu îl făcea să ia în consi-
derare o relație cu o altă persoană.
Asta nu înseamnă că nu și-a înșelat iubita, nor-
mal. La fel ca și mine, a avut o altă aventură cu o
colegă mai mare ca el, cu care se simțea extraor-
dinar în pat, dar nu a durat mult. Așa că s-a întors
la iubita lui, care accepta orice și nu comenta
nimic, pur și simplu nu știa mai bine.
Exact așa s-a derulat viața lui, pe de-o parte ne-
mulțumit și plictisit pentru că partenera lui nu
evolua deloc, făcea tot ce zicea el, dar nu îl pro-
voca deloc, nu îl făcea să simtă că trăiește cu ade-
vărat, era acolo și atât. În altă ordine de idei,
uneori se mai „răscula” și alegea să plece, pentru
o perioadă, pentru ca apoi să se întoarcă de fie-
care dată, pentru că nici el nu era capabil emo-
țional să susțină o relație cu altcineva. O femeie
mai sofisticată îl complexa, se simțea dominat și
se întorcea mereu la partenera lui, oricât de nefe-
ricit ar fi fost.
142
Chiar l-am întrebat de ce nu alege să meargă

mai departe, de ce nu se hotărăște o dată pentru
totdeauna asupra a ceea ce dorește și să nu mai
ezite. Să caute ce îl face fericit, indiferent cât de
mult îl sperie. A încercat să răspundă, dar nu a
găsit un motiv anume. Atunci l-am întrebat de ce
nu se împacă cu ideea că va rămâne cu partenera
lui, să accepte asta și să se bucure de ce are. Nici
această variantă nu părea să îi convină, dar era
cea care îl făcea să se simtă în siguranță. Era fe-
meia care îl tolera indiferent de ce făcea, iar acest
fapt, chiar dacă nu îl făcea fericit, îl mulțumea. La
asta se rezuma întreaga lui viață sentimentală.
Acest exemplu arată că atâta timp cât nu acu-
mulezi o experiență de viață, când nu ai parte de
o educație solidă, nu vei ști ce să faci, nu o să poți
să înțelegi cu adevărat ce ai lângă tine, dacă me-
rită să lupți pentru persoana de lângă tine.
Trebuie să îți stabilești clar prioritățile înainte
de a căuta o relație serioasă, de durată, cu cineva.
Pentru că dacă nu vei ști ce vrei cu adevărat, ce
greșeli ai comis și nu vrei să mai repeți, atunci nu
o să ști ce trebuie să urmărești de la cineva și te
143
poți trezi într-o relație care nu îți face bine, nu îți

satisface nevoile.
De aceea, educația și experiența de viață sunt
vitale pentru o viață și o relație fericită. Nu e ușor
să rămâi fidel față de cineva, mai ales în ziua de
azi, când tentațiile sunt la orice pas și ochii fug în
toate direcțiile, fie că ești bărbat sau femeie.
Dar anii de experiențe, de dezamăgiri, te pot
ajuta să apreciezi ce ai lângă tine și te vor învăța
să îți păstrezi echilibrul, să nu iei decizii impul-
sive.
Știu că e mult mai ușor să alegi să înșeli, dar
asta depinde doar de tine, de cât de atașat ești față
de partenerul tău.
Gândește-te bine înainte să faci un pas pe care
ai putea ajunge să îl regreți. Dacă simți că ceea ce
vrei este greșit, atunci înseamnă că partenerul tău
înseamnă mult pentru tine, așa că agață-te de
acest sentiment și nu merge mai departe.
Poţi da dovadă de tărie și să refuzi ispitele,
oricât de tentante ar fi. Dar trebuie să ai în fața
ochilor tot ceea poți pierde. Ai o familie frumoasă,
ai pe cineva care te iubește și te respectă și la care
144
ții foarte mult? Poate aveți și copii, așa că, de ce

să riști o viață frumoasă pentru câteva minute de
plăcere, care vor trece repede și pot aduce nenu-
mărate remușcări?
Poate vei considera că te poți limita la numai o
încercare, că doar îți îndeplinești o fantezie și că
apoi vei merge mai departe ca și cum nimic nu s-a
întâmplat, că nimeni nu va afla.
Poate că așa e, dar pot să zic că viața are un obi-
cei foarte prost de a te lovi când ți-e lumea mai
dragă, poți atrage tot felul de probleme, care îți
vor face viața mult mai grea. Știu că poate părea
o poveste fantastică, dar lucrurile nu merg mereu
cum dorești. Nu uita asta.
Dacă, totuși, alegi să mergi pe acest drum, atunci
asumă-ți acest lucru, nu te plânge. Gândește-te că
poți risca tot ce ai construit, analizează cu adevă-
rat toată situația și dacă, totuşi, consideri că me-
rită, atunci înseamnă că relația ta are niște lipsuri
importante.
Nicio legătură dintre oameni nu e perfectă,
mereu vor fi nemulțumiri, motive de ceartă, vor
apărea gânduri să pleci în lume, să lași totul baltă,
să accepți avansurile altcuiva, să scapi.
145
Dar relațiile care au la bază sentimente puter-

nice, vor rezista. Dacă partenerii se înțeleg și au
echilibru, atunci vor găsi o cale să ierte și să uite.
Și să nu se uite la altcineva. Dacă ai ajuns în punc-
tul în care simți că te vei simți bine doar în pat cu
altcineva, atunci poate că e momentul să analizezi
cu adevărat relația în care te afli și să iei o decizie.
Poate că nu este ceea ce ai tu nevoie.
Nu încurajez înșelatul, dacă ești fericit sau îm-
plinit, nu vei simți nevoia. Știu însă că poate să
apară o persoană care să te atragă din punct de
vedere sexual atât de tare încât, pur şi simplu, să
îți ia mințile. Dacă ajungi să înșeli, atunci măcar
încearcă să nu te implici emoțional.
Eliberează-te de tensiunea sexuală pe care ai
acumulat-o și mergi mai departe. Dacă, însă,
permiți apariția sentimentelor, atunci vei avea o
problemă. Vei ajunge să te chinui, să ai remușcări,
să te gândești la ambele persoane și să nu ști ce să
mai faci. În aproape toate cazurile astfel de situații
se termină mereu cu cineva rănit. Dacă însă vei
avea o aventură scurtă, bazată doar pe sex, atunci
poate că mai sunt șanse să depășești momentul.
146
Cel mai bine este să oferi afecțiune parteneru-

lui și să soliciți același lucru. Plictiseala, rutina,
sunt cele care pot omorî o relaţie, așa că e de da-
toria fiecăruia să găsească metode să ţină flacăra
vie, să se dedice celuilalt, dar, în același timp, să
își facă partenerul să lupte pentru relaţie.
Dacă unul din membrii cuplului își pierde total
interesul sau nu mai arată deloc dorință, atunci
înșelatul devine un risc major, care poate distruge
o relație și, uneori, chiar și o viață.
Aşa că, ai grijă ce decizii iei în viață, fii puternic
şi îți va fi bine!
147
CUPRINS
Nu te lăsa doborât de durere! ............................ 5
Unde dispare încrederea,

nu mai e nimic de făcut .............................. 12
Ai grijă în cine îți pui încrederea ...................... 41
Lumea nu se termină, chiar dacă te-a înșelat ... 68
De ce înșală oamenii? ......................................... 75
Cum îți dai seama că te înșală? ........................ 103
Cea mai bună soluție .............................. 114
De ce simt oamenii nevoia să înșele? .............. 141
148

Inselatul

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Inselatul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ÎNȘELATUL

© 2020, Adrian Niculescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Editura PAVCON, tel.: 031-100.80.70

Editor: Constantin Pavel

Mesajul general pe care îl trans-

“Am nevoie nu de aprecierile

Pe măsură ce trec zilele, sunt tot mai convins

Seria „Adrian Niculescu“

acel punct, unde nu mai există diferență între bine

Seria „Adrian Niculescu“

nal. Vreau să ajut oamenii, să le ofer un sfat, o

Seria „Adrian Niculescu“

frumoase, încearcă să atragă atenția cu poze din

Seria „Adrian Niculescu“

Am văzut destule cazuri de oameni care nu au

Seria „Adrian Niculescu“

că vorbim de gelozie, de teamă sau de înșelat,

Seria „Adrian Niculescu“

am dreptate, pentru că viața a confirmat, în cazul

Seria „Adrian Niculescu“

Din punctul meu de vedere, iar experiența de

Seria „Adrian Niculescu“

Dar nici cuplurile mai „mature” nu ajung ușor

Seria „Adrian Niculescu“

litatea și devotamentul cuiva, mai ales dacă nu

Seria „Adrian Niculescu“

gative. Nimănui nu îi place să fie chestionat me-

Seria „Adrian Niculescu“

viață. Dacă existau elemente care îl deranjau teri-

Seria „Adrian Niculescu“

Din păcate, acest caz nu este o regulă, există

Seria „Adrian Niculescu“

limbi străine. Era un bărbat chipeș, străin, de re-

Seria „Adrian Niculescu“

logodit, pe tot parcursul relației cu interlocutoa-

Seria „Adrian Niculescu“

punea presiune pe parteneră să renunțe la sar-

Seria „Adrian Niculescu“

greșeala ei, pe care i-am și spus-o, că a lăsat prea

Seria „Adrian Niculescu“

lare a fost folosită pentru a profita de naivitatea

Seria „Adrian Niculescu“

partenerul ei, așa cum am mai spus, se împotri-

Seria „Adrian Niculescu“

„Nu vreau să plătesc toată viața pentru o gre-

Seria „Adrian Niculescu“

rămas însărcinată; până în acel moment nu se

Seria „Adrian Niculescu“

îi înșelase încrederea în asemenea hal. Oricum,

Seria „Adrian Niculescu“

tul în care ajungi să te înjosești pentru un om și

Seria „Adrian Niculescu“

obținea satisfacția sexuală, restul conta prea puțin

Seria „Adrian Niculescu“

care să o împlinească. Femeia doreşte să simtă că

Seria „Adrian Niculescu“

ției lui religioase rigide, probabil îi era rușine să

Seria „Adrian Niculescu“

batul nu simțea nevoia să ofere afecțiune, căldură

Seria „Adrian Niculescu“

Știu că sună rău și chiar așa şi este, dar ăsta e

Seria „Adrian Niculescu“

tenera lor să nu îi încurce și să le tolereze excesele.