ARTA VINDECARII EMOTIONALE – CUM DEPASESTI EMOTIILE DISTRUCTIVE DIN TRECUT

Frica a fost emotia care m-a ghidat ani de zile. Luam decizii pe care nu le doream, pentru ca frica ma
„obliga”.

Am fost la un pas sa raman un zero toata viata mea.

Frica ca nu sunt suficient de bun a fost cea care m-a blocat cel mai mult.

A trebuit sa citesc o gramada de carti de psihologie si dezvoltare personala ca sa ma pun pe picioare.

Ce ascund ranile emotionale de care nu ai scapat inca si cum le poti vindeca definitiv – tristetea – frica – 
singuratatea – lipsa de iubire – vinovatia –

Cand am citit prima data cartea lui Don Miguel Ruiz despre cele 5 legaminte ale omului superior mi-am
dat seama cat de departe eram de ceea ce inseamna acel „om superior”, acel om care isi ia in propriile
maini destinul si care isi traieste viata fara regrete, fara frici, cu sufletul plin de fericire si pace.

Poate ca imbatranesc daca iti scriu despre cum sa iti gasesti puterea si fericirea interioara, poate ca e
insa un semn de maturizare. Habar nu am de unde mi-a aparut aceasta nevoie. Vad din sutele de
emailuri pe care le primesc de la tine cat de multa suferinta si frica bantuie in psihologia celor din jurul
nostru.

Viziunea

La unul din cursurile de NLP (Programare Neuro-Lingvistica) pe

care le tin in tara, am fost intrebat care e viziunea mea pentru viitor.
Bineinteles ca daca incep sa vorbesc despre asta, nu mai stiu sa ma opresc.

Dupa vreo jumatate de ora deja imi facea semne Liliana, colega mea cu care tin

cursul de NLP si imi dadea de inteles ca e timpul de pauza.

Le-am vorbit atunci despre visul meu de a schimba modul in care se invata si se

dezvolta emotional oamenii. Stiu ca e o idee utopica sa imi doresc sa schimb sistemul

de invatamant, dar asta este ceea ce am inceput sa fac de cativa ani

buni.

Vreau ca cei care azi invata de la mine sa isi vindece complet

ranile acelea emotionale care ii fac pe oameni inchisi si reci la

suflet.

Cand vezi un om rece, ursuz, rautacios in realitate acel om

este fragil si sufera. Nimeni nu este „rau” de drag, ci doar de

nevoie, de teama si suferinta.

Doar suferinta si lipsa de iubire poate sterge zambetele si poate

umbri privirile oamenilor.

Viziunea mea am construit-o in perioada in care mergeam cu tramvaiul si vedeam

privirile triste si parca absente ale oamenilor din jurul meu. Cum nu existau

telefoanele cu facebook pe atunci, aveam timp sa ma gandesc la oamenii din

jurul meu. Si imi aparea vesnic in minte aceeasi intrebare obsedanta de care nu

mai scapam „Cum apare tristetea si cum apare fericirea?”.

Aceaste intrebari au stat la baza sistemului meu de gandire pe care il predau

mai departe trainerilor din echipa mea, celor care invata de la mine, la

absolut toate cursurile mele.

Adeline
In 2015 s-a nascut fetita mea Adeline. Am plans atunci de bucurie poate pentru

prima data. Eram si speriat si fericit in acelasi timp. In acele momente, cand

Adeline se nastea, parca lumea s-a oprit pentru o clipa si am vazut cu alti

ochi ceea ce urmeaza sa se intample in viata noastra.

In acele clipe, imediat dupa nastere, cand am luat-o in brate, i-am facut in

gand o promisiune. I-am promis ca o sa raman aici si ca o sa fac tot ce

pot ca lumea in care ea va creste sa fie mai buna decat cea in care am crescut

si am invatat eu.

Apoi, in noptile care au urmat, am inceput sa ma intreb cum o sa fac

sa imi indeplinesc promisiunea tacuta pe care i-am facut-o fetitei mele. Zilnic

am adaugat cate putin la viziunea mea despre lumea noua, despre oamenii pe care

ii vad traind in viitor aici, despre generatiile ce urmeaza.

Am fost motivati prin pedeapsa

Azi vad ranile miilor de oameni care au fost invatati cu critica,

cu presiunea, cu amenintarile. Vad oameni care nu

au timp si nici dorinta sa fie atenti la ceilalalti, oameni care se simt

singuri si tristi dar poarta masca oamenilor de succes si seara cand ajung

acasa nu isi gasesc linistea.

Vad oameni care au nevoie sa fie laudati ca sa se simta bine, oameni care si-au pierdut increderea in

ei si o cauta la altii, oameni care au nevoie sa primeasca iubirea pe care ei

insisi nu si-o pot oferi.

Si cel mai des vad oameni care se simt vinovati pentru greselile lor

din trecut si care nu pot sa isi vorbeasca cu blandete ci doar cu ura

si dusmanie.

A fost o perioada
cand nu vedeam nimic din toate acestea. Poate pentru ca

traiam intr-un turn de fildes sau poate pentru ca nu ma interesa si eram atent

doar la vindecarea ranilor mele.

De cand studiez psihologia am invatat un singur mare adevar: Oamenii care

sufera sunt si cei care creaza suferinta altora.

Asa ca tot sistemul meu se bazeaza pe acest principiu:

„Invata-i pe oameni sa isi vindece ranile si ei vor trai fericiti.”

Pare un cliseu, dar in realitate e o „harta a comorii” acest

principiu. Cand mi-am dat seama de asta, mi-a fost clar si care sunt pasii pe

care trebuie sa ii urmeze cineva ca sa devina fericit:

1.

Cunoaste-ti ranile

emotionale

Cand zic „rani emotionale” nu spun evenimente prin care ai trecut. Nu ma

intereseaza cauzele ci ma intereseaza cum te simti dupa ce ai trecut prin acele

evenimente. Ranile unui om sunt cauzate de zeci, sute de evenimente din viata

sa. Gandeste-te la o rana emotionala ca la o rana pe piele ta, ca si cand te-ai

taiat si te doare, dar nu se mai vindeca. Timpul pare sa stearga rana, dar in

realitate ea este acolo.

Ranile emotionale pe

care le simti:
1.

1.

Tristetea

2.

Frica

3.

Singuratate

4.

Lipsa de iubire
5.

Vinovatia (rusinea)

Imagineaza-ti cum e sa iti traiesti viata cu aceste emotii in loc sa

simti bucurie, liniste, siguranta, iubire, acceptare, incredere.

Dintre toate aceste emotii, cel mai greu mi-a fost sa

vindec frica. Fiecare dintre noi avem una sau mai multe rani emotionale

principale si altele secundare.

A trebuit sa sap

adanc in subconstientul meu ca sa gasesc izvorul fricilor mele. Am

descoperit ca frica aceea venea din perioada in care inca nu eram nascut, eram

inca in uterul matern si mama mea simtea frica pentru viitorul familiei.
Aceea frica era atat de veche in fiecare celula din

corpul meu incat mi-a luat ani de zile sa scap de ea. Nu am avut atunci acces

la metodele pe care le cunosc azi.

Ca sa vindeci o rana emotionala nu e suficient sa astepti sa treaca timpul. Nu

ai observat ca si daca au trecut ani de la un eveniment, intr-o zi cand esti

mai slab, mai obosit, mai trist, parca rana aceea din trecut te doar la

fel ca in prima zi? Timpul uneori vindeca, alteori

doar ascunde ranile noastre.

Si atunci ce este de facut?

2. Intelege-ti ranile

si afla sensul lor

Exista o metoda pentru a vindeca ranile trecutului tau. De fapt, te-am mintit.

Exista multe metode, nu doar una, dar eu o sa iti dau macar o singura metoda sa

ai la indemana pentru ranile tale.

Cel mai profund sistem de vindecare a acestor rani este sa le cunosti si sa nu

le ascunzi. Cei mai multi oameni fug de ranile lor, se ascund in munca, se

ascund in alcool, se ascund in relatie, in hobby, etc.

Dar rana vine la suprafata in special in clipele cand esti singur. Am

vazut multi oameni care cauta cu disperare sa nu ramana singuri. Nu e

normala aceasta teama de singuratate. Ea apare atunci cand ranile sunt mari de

tot si apar inevitabil in acele clipe de singuratate.

Ranile tale emotionale apar in special ca sa iti aminteasca ca au fost perioade

din viata ta cand ai avut nevoie de iubire neconditionata si nu ai primit, ai

avut nevoie de protectie si te-ai simtit in nesiguranta si ai invatat

sa te temi de viitor.

Toate aceste rani fac din mine un om egoist, care nu poate sa se iubeasca

pe sine dar crede ca poate sa ii iubeasca pe altii.

As vrea sa iti descriu tabloul complet al unui om ranit emotional, dar acum

m-as lungi prea mult. Daca crezi ca iti este de folos sa intelegi cum arata psihologia ranilor emotionale,

da-mi un email scurt si o sa imi fac timp sa detaliez subiectul.

3. Vindecarea ranilor

Dupa ce ai inteles ce sunt ranile tale, cauzate de lipsa

de siguranta, de lipsa de iubire si protectie, e momentul sa te ocupi de ranile

tale ca sa le vindeci.
Tristetea

Tristetea este poate cea mai frecventa rana emotionala. Tristetea

apare cand gandirea este predominant pesimista, cand „vezi viata in negru”.

Tristetea este ca o cortina de intuneric care acopera zilele tale. Pur si

simplu, oricat de frumoasa ar fi viata, nu mai poti vedea decat intunericul din

tine.

Tristetea este semnalul ca ti-ai ratacit drumul prin

acel intuneric, ca te-ai indepartat de la cine esti tu cu adevarat.

Tristetea apare in clipa in care ti-ai pierdut busola interioara si nu iti mai

urmezi destinul.

Atunci cand te simti trist, poti face eroarea pe care am facut-o si eu, am

incercat sa fug de tristete. Imi cautam activitati, cautam sa uit de cauza

tristetii, dar in realitate tristetea era doar un semnal ca eu fugeam

de mine insumi.
In ziua in care am

spus „stau si imi privesc tristetea in ochi” , tristetea a disparut.

Mi-am dat seama ca imi uram tristetea si ma uram pe mine pentru ca sunt un om

trist. In realitate uram totul, uram faptul ca m-am nascut pentru o viata de

tristete. Eram la un pas de

depresie dar habar nu aveam de asta.

In clipa in care am avut curajul sa ma uit adanc in inima tristetii si sa nu ma

mai mint, sa nu mai fug de ceea ce simt, am descoperit ca de fapt tristetea

aceea era acolo ca sa imi atraga atentia ca ceva nu era in regula in

viata mea.

Am descoperit cat de mult ma minteam, am descoperit de ce eram tot timpul

obosit si fara chef de nimic, am descoperit ca eu sunt cel care fug de ceea ce

ma face fericit in viata.

Am fost programati de parinti si de profesori pentru un viitor dorit de ei si

am ajuns sa traim acel viitor si sa ne uram pe noi insine pentru ca

nu facem ceea ce ne place, ceea ce ne implineste.

Tristetea se naste din diferenta intre cine esti si cine vrei sa

pari ca sa multumesti pe alti oameni. Cel mai des lucrez cu oameni care in

sufletul lor sunt poate artisti si in viata de zi cu zi sunt contabili si

tristi. Orice incalcare a adevarului tau interior o sa iti provoace

tristete.

Tristetea este aroma sufletului tau ce se ofileste fara sa

infloreasca macar o data. Atunci cand iti traiesti libertatea, tristetea nu

apare in sufletul tau. Tristetea apare in lanturirile sufletului, niciodata in

zborul liber al inimii tale.

Vindecarea tristetii apare prin incalcarea limitelor tale, limite

impuse si programate nu de catre tine, ci de catre cei care te-au crescut si

educat.
Frica

Frica a fost „sfetnicul” meu cel mai frecvent. Am trait frica inca din uterul

mamei si m-am nascut simtind frica in fiecare celula.

Nu stiu daca ti-am mai scris asta, dar in clipa in care

te-ai nascut, ai simtit cea mai intensa frica din viata ta. Momentul nasterii

este la fel de tensionant pentru nou-nascut, cum este anticiparea

mortii pentru adultul de acum.

In timp ce erai in uterul mamei emotiile pe care le simteai erau de

pace si protectie. Apoi mai simteai si revarsarea de emotii provenita de la

mama, in functie de ceea ce simtea mama ta.

Daca mama traia o sarcina linistita, copilul se simte in siguranta. Dar

daca perioada de sarcina era agitata, copilul simte agitatia mamei si nu si-o

poate interpreta. Acel uter cald si ocrotitor este

singurul univers cunoscut de copilul ce nu stie ca urmeaza sa se

nasca. Sentimentul principal pe care ar trebui sa il ofere uterul este cel de

protectie si liniste.

Sunetele care le aude fatul, caldura, lichidul care il inconjoara, hrana care

vine exact atunci cand are nevoie, toate acestea ii dau fatului sentimentul

de fericire si protectie.

Apoi, ceva se intampla, nasterea se apropie dar fatul nu stie ce urmeaza. El

simte ca acel uter protectiv acum il strange si il impinge in necunoscut.

Pentru prima data, fatul simte teama, o teama care poate sa il urmeze

toata viata lui de copil si adult.

Am trecut prin asta,

iar teama m-a urmat toata viata. Imi era teama ca

nu sunt destul de bun, imi era teama ca nu merit sa fiu iubit, imi era teama ca

o sa mor, imi era teama ca o sa imi fie teama…

Frica este atat de coplesitoare incat te poate controla complet. Vindecarea fricii am

inceput sa o testez in adolescenta cand am citit in cartea Dune o „mantra”

impotriva fricii.

Nu mai imi amintesc exact cuvintele dar imi amintesc

sensul lor. A fost pentru mine ca un val de pace cand am exersat aceasta

metoda.

Cand simteam frica, imi repetam de zeci de ori frazele urmatoare „Las

frica sa treaca prin mine si peste mine. Si, dupa ce va fi trecut, privesc in

urma ei. Pe unde a trecut frica nu va mai ramane nimic. Voi ramane doar

eu.”

Invatasem aceste propozitii si m-au salvat de frica pe care o simteam. La

inceput ma agatam de cuvintele din aceasta mantra ca de un aliat. Apoi, ceva

mai profund s-a produs. Am inteles la ce se referea ultima parte cand ziceam
„Voi ramane doar eu”.

Cu timpul am vazut ca de fapt sursa fricii este in mine. Eu eram cel care, prin

gandurile mele, imi construiam frica sau o distrugeam, instantaneu,

printr-un singur gand.

Doar ca nu reuseam asta de la inceput. Am avut nevoie de practica. Frica

era atat de adanc imprimata in celulele mele incat credeam ca ceea ce eu

gandeam era real. Frica e periculoasa pentru ca iti da senzatia ca ceea ce tu

gandesti este real.

Daca e sa fiu mandru de ceva, sunt de faptul ca am invatat ca frica este

ascunsa in gandurile mele si ca eu sunt cel care decid daca sa o provoc sau sa

o opresc.

Frica dispare atunci cand nu fugi de ea ci o observi. Exact ca si tristetea. De

fapt ranile emotionale se mentin atata timp cat tu privesti in

alta parte si nu privesti la tine insuti.

Singuratatea

Singuratatea vine la pachet cu lipsa de iubire. Ar trebui sa le tratez

impreuna, dar le-am gandit separat asa ca o sa le descriu pe rand.

Senzatia de singuratate vine din teama de abandon, din acel sentiment

ca nimeni nu o sa te vrea, ca nu exista cineva care sa te inteleaga si sa te

accepte asa cum esti.

Singuratatea este tristetea pe care o simti cand uiti cine esti. „Ma

simt singur” inseamna pentru cei mai multi dintre oameni „nu ma simt

iubit”.
Am vazut cum se vindeca teama de singuratate pe masura ce inveti cum

sa te iubesti pe tine insuti.

Despre iubirea de sine o sa iti vorbesc la singuratate. Pentru ca simti

senzatia de singuratate doar daca nu te poti iubi pe tine.

Fac o paranteza ca sa iti spun ca iubirea de sine este esentiala pentru cine

vrea sa aiba o relatie de cuplu fericita. Si cine nu vrea

asta!?

Din pacare majoritatea oamenilor au fost educati sa nu se iubeasca pe ei

insisi. Am fost invatati ca prima data sa ii iubim pe ceilalti si apoi pe noi

insine. Cel care se iubeste mai mult pe sine e etichetat ca egoist si nimanui

nu ii place sa fie egoist.

Mie imi place sa fiu egoist pentru ca acest lucru inseamna ca am

grija de mine in primul rand.

Cred ca religia ne-a facut o gramada de daune psihologie si aceasta lipsa de

iubire de sine este cea mai distructiva.

Am fost educati ca nu e normal sa avem grija de propria persoana, am fost

educati ca fericirea vine din exteriorul nostru, ca fericirea mea este ori la

alta persoana, ori undeva departe intr-un cer metafizic.

Secole la rand, generatii de oameni au fost programati sa creada ca fericirea

lor vine din exteriorul lor si ca nu au in interior acces la fericire.

Azi platim aceasta minciuna. Ne conducem viata, relatiile de iubire dupa

credinta ca fericirea mea sta in puterea altora si nu tine de mine.

Mecanismul e simplu.
Atunci cand inveti ca ceva e gresit la tine si ca iubirea vine doar

in prezenta perfectiunii, inveti ca nu poti sa iubesti ceva gresit.

Cand eram mic ma

simteam iubit doar cand faceam pe placul adultilor, adica cand imi

incalcam dorintele mele si ma supuneam dorintelor lor.

Asta m-a facut sa invat ca pot sa primesc iubire doar

daca cedez cate putin din Eu-l meu in fiecare zi. Ca sa ma simt iubit trebuia

ca pe zi ce trece sa fiu tot mai putin Eu si tot mai mult Tu.

Cu cat eram mai dispus sa ascult ce vrea adultul cu atat acel adult imi

transmitea ca ma accepta si ma simteam iubit si protejat.

Asa invata copilul sa se „micsoreze” pe sine pentru a primi iubire si

acceptare. Ajuns adult, ma uit in oglinda si ma intreb „cine naiba

mai sunt eu?”.

Acesta e poate momentul de trezire, cand te uiti in oglinda si zici „Ani de

zile am fost cine au vrut altii. Acum e momentul sa fiu cine vreau eu sa fiu.”

Te simti singur pentru ca te-ai parasit pe tine insuti. Doar cand te

intorci la tine insuti, o sa devii acel om extraordinar care ai visat sa devii

din copilarie.

Dar ca sa poti face asta trebuie sa depasesti demonul fricii de care

am vorbit mai sus. Cand frica e in viata ta, o sa alegi locul caldut din care

nu vei putea pleca prea curand.

Te simti atat de singur incat vrei sa „imparti

singuratatea cu cineva”? Asa suna o replica a celor care vor o relatie de

cuplu. Cand vrei o relatie de cuplu pentru ca te-ai saturat de singuratate,

uita-te in oglinda.
Te vei simti singur si in relatia de cuplu. Pentru ca vei gasi un partener

exact ca tine, care nu se poate iubi pe sine si care simte tot teama de

singuratate. Doua singuratati in aceeasi camera, nu fac o relatie de iubire.

Cat timp traiesti emotia de singuratate nu vei gasi un partener care si-a

depasit teama aceasta de singuratate.

Ca o paranteza despre relatii de cuplu.

Exista doua tipuri de

relatie:

1.

Intre doua persoane care pot sa ofere iubire

2. Intre doua persoane care au nevoie sa primeasca iubire

Cei care au nevoie sa primeasca iubire sunt cei care nu stiu cum sa se iubeasca

pe sine. Asa ca au nevoie de o „transfuzie” cu iubire zilnica de la partener.

Sunt cei care au rani emotionale.

Cei care pot sa iubeasca sunt putini, sunt cei care au trecut prin perioada de

vindecare a sufletului si am invatat sa se iubeasca pe sine, apoi cand sufletul

lor a devenit plin de iubire sa ofere iubire si altora. Acesti oameni sunt cei

pe care ii doresti parteneri in relatie, dar nu o sa vina langa tine decat cand

tu ai ajuns pe acelasi nivel de evolutie (ti-ai vindecat si tu ranile

emotionale).

O rana emotionala e ca o gaura intr-un sac. Oricat ai turna grau in

acel sac nu o sa se poata umple niciodata. Cand rana e vindecata, sacul e plin
si poti oferi si altora din bogatiile tale interioare.

Cat timp esti ranit, vei cersi atentie, iubire, protectie. Ceea ce e mai rau

este ca societatea a ajuns sa schimbe valorile si cand partenerul este un

cersetor de iubire pare ceva de laudat in loc sa fie trimis la psiholog.

Gelozia si teama de a nu pierde partenerul a ajuns sa fie considerata parte a

iubirii cand de fapt este doar o rana emotionala profunda si un indicator al

lipsei de iubire.

Lipsa de iubire neconditionata

Stii senzatia aceea pe care o simti cand iubesti ceva sau pe cineva?

Sunt oameni care mi-au spus ca nu au simtit-o niciodata.

Cand vorbesc de iubire, vorbesc de iubire neconditionata. Aceea senzatie

de iubire care nu are treaba cu cine este o persoana, ce face sau ce nu face

aceea persoana.

Cand iubesti doar pentru ca te simti iubit, nu este iubire ci este comert. Si

cel mai mare criminal poate sa iubeasca persoana de la care primeste iubire.

Dar nu este vorba de iubire ci de comert cu sentimente. „Eu iti dau 1

kg de iubire, da-mi si tu tot atat sau chiar mai mult.”

Iubirea neconditionata o simti atunci cand nu ai nevoie sa primesti ceva in

schimb. E acel sentiment care iti umple toata fiinta si nu e conditionat de

nimic.

Nu ai nevoie ca aceea persoana sa fie langa tine, nu e nevoie ca aceea persoana

sa te iubeasca, nu e nevoie ca aceea persoana sa te respecte sau sa iti

implineasca dorintele. Iubirea neconditionata nu este un act de relationare

intre oameni ci este un indicator de evolutie al omului.

Atunci cand trec pe langa tine si te salut cu „Buna ziua” este o

actiune de relationare, dar sentimentul pe care il simt de iubire, nu

are legatura decat cu cel care simte aceea iubire.

Atunci cand nu te simti iubit neconditionat ceva se sfarma in interiorul tau.

Dar cerintele noastre sunt mari. Sunt putini oameni care pot sa iubeasca asa si

asta doar dupa ce si-au vindecat suferintele emotionale, ranile lor

interioare.

Cat timp inca ai rani emotionale, toata energia ta este concentrata pe

suferinta, nu o poti converti in iubire neconditionata. Iubirea apare cand

totul este in regula in viata ta. Iubirea este o

consecinta a echilibrului tau interior. Nu poti incepe evolutia de la

iubire. Iubirea aceasta este ultimul pas, niciodata primul.

Cine zice ca simte iubirea neconditionata dar apoi sufera, minte si se

minte singur.
Lipsa de iubire vine la pachet cu senzatia ca nu esti important, ca nu esti

acceptat. Una dintre dorintele noastre cele mai puternice este sa ne

simtim acceptati de ceilalti. Cumva, asa ne validam noi ca persoane.

Daca tu ma accepti si ma iubesti, inseamna ca sunt valoros.  Ne extragem

sentimentul de valoare personala din iubirea pe care o primim de la cei din

jur. Dar asta tot pana in ziua in care ne vindecam ranile si simtim

acel sentiment de valoare interioara si stima de sine.

Cat timp nu te simti iubit, asta iti blocheaza foarte multe alte emotii si

ganduri pozitive. De exemplu nu vei avea incredere in tine, nu vei avea

motivatie interioara, nu vei avea curajul de a trece dincolo de zona

de confort, etc.

Cred ca rezolvarea iubirii de sine este printre cele mai valoroase trepte in

evolutia personala.
Vindecarea lipsei de iubire porneste de la iertarea propriilor erori. Dar o sa

ai detalii zilele urmatoare la emailul despre Vinovatie si Rusine.