Șapte minuni ale lumii antice

Cele șapte minuni ale lumii antice sunt:

Numele construcției Data Constructori Data distrugerii Cauza

construcției distrugerii
Marea Piramidă din Giza 2560 î.Hr. egiptenii - -
Grădinile suspendate ale 600 î.Hr. babilonienii după secolul I cutremur
Semiramidei î.Hr.
Templul zeiței Artemis din Efes 550 î.Hr. lidienii, grecii 356 î.Hr. incendiu
Statuia lui Zeus din Olympia 435 î.Hr. grecii secolele V-VI d- incendiu
Hr.
Mausoleul din Halicarnas 351 î.Hr. carienii, grecii înainte de 1494 cutremur
d.Hr.
Colosul din Rhodos 292-280 î.Hr. Grecia 224 î.Hr. cutremur
elenistică
Farul din Alexandria

Grădinile suspendate ale Semiramide

Grădinile suspendate ale Semiramidei sau Grădinile suspendate din
Babilon, au fost construite de regele Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.)
pentru una din soțiile sale, Amytis (Amuhea).
Uriașele grădini ocupau o suprafață de 15000 m² și se ridicau în patru
terase până la 77 metri înălțime. Pe terase erau plantați arbori din mai multe
specii, unii dintre ei fiind înalți de 24 metri. Erau udați de pompe cilindrice, al
căror secret nu se cunoaște încă. Sub terase, sprijinite pe mai multe coloane, se
găseau camere răcoroase pentru familia regală. După unele relatări, se pare că
vestitele grădini au fost dărâmate de perși, în timpul ocupării Babilonului, tot
atunci fiind dărâmat și Turnul Babel.
Cea mai completă descriere a grădinilor se datorează lui Diodor din Sicilia,
care arată că ele se compuneau din terase etajate în amfiteatru, cu o latură de
aprox. 123 m. Terasele erau susținute de ziduri de piatră, construite la o distanță
de trei metri unele de altele. Spațiile dintre ziduri erau acoperite cu bolți realizate
din blocuri de piatră. Pe aceste blocuri era așezat un strat de trestie îmbibat
în asfalt, deasupra trestiei urma un dublu rând de cărămizi arse, legate între ele
cu mortar de ipsos, acoperite cu foi de plumb, pentru a desăvârși izolarea
hidrofugă. Peste foile de plumb era un strat de pământ, de grosime suficientă
pentru ca să poată prinde rădăcinile celor mai mari arbori. Diodor spune:
"...Terasele erau pline de plante de toate felurile, în stare să încânte vederea prin
mărimea și frumusețea lor".
În grosimea teraselor erau amenajate galerii și camere, care primeau lumina
lateral, pe o singură latură, în așa fel încât galeriile și camerele de la un anumit
nivel aveau în față priveliștea unei grădini, care se rezema pe terasele nivelului
inferior.
Pentru stropitul grădinilor se foloseau mașini hidraulice, care urcau apa din
Eufrat la diferitele niveluri. Pe sub rădăcinile plantelor erau o serie de canale, care
umezeau neîncetat pământul. Datorită posibilităților întreținerii unei continue
umidități, pe terase au putut să crească nu numai bogate partere de flori, dar și
pomi fructiferi, anumite specii de tamarix, palmieri etc.