Cele 7 minuni ale lumii antice, readuse la viata.

Cum aratau in vremurile de glorie

Cele sapte minuni ale lumii antice au fost considerate

la vremea lor, si nu numai, unele dintre cele mai
marete realizari arhitecturale de pe planeta. Unele au
disparut fara urma, iar cele care au supravietuit pana
in zilele noastre poarta pecetea mileniilor care au
trecut peste ele. Oare cum aratau in perioada lor de
glorie Colosul din Rhodos, Marea Piramida din Giza,
Gradinile suspendate ale Semiramidei, Statuia lui
Zeus din Olimpia, Farul din Alexandria, Mausoleul din
Halicarnas si Templul Zeitei Artemis din Efes?

1.Colosul din Rhodos.

Construita in jurul anul 280 i.Hr., statuia Colosul din Rhodos a
tronat odinioara peste portul insulei grecesti Rhodos. Statuia
inalta de peste 30 de metri, despre care textele antice spun ca
ar fi fost inchinata zeului soare Helios, pe care l-ar fi si infatisat.
A fost construita de mesterul local Chares din Lindos din bronz,
fier si piatra - cantitatile estimate pentru fiecare situandu-se
undeva la nivelul tonelor. Potrivit legendei, colosul statea cu
cate un picior pe fiecare mal al portului Rhodos si asa l-au
infatisat si artistii nostri contemporani, desi poate ceva mai
colos decat a fost.

Celebra statuie, menționată fără prea multe detalii în scrierile

antice, a stat în picioare doar 50 de ani, pentru că în urma unui
cutremur a fost dăramată. S-a rupt de la genunchi și a rămas în
locul respectiv pentru 900 de ani. În 654, arabii care au jefuit
Rodosul au luat cu ei fragmente din statuie, ducându-le pe
spatele a peste 900 de cămile spre Siria.

2. Marea Piramida din Giza

Piramida lui Keops – numită şi “Marea Piramidă din Giza
(Gizeh)”, este una din Cele 7 Minuni ale Lumii Antice. Deşi este
cea mai veche minune, această piramidă egipteană este singura
minune a lumii antice care s-a păstrat până în prezent.
Construită în jurul anului 2.560 i.Hr., Piramida lui Keops a fost
timp de peste 4.000 de ani cea mai înaltă construcţie din lume
(mai exact, timp de 43 de secole, până când a fost construit
Turnul Eiffel, în 1889).

Piramida din Giza, Egipt, are 139 de metri inaltime a fost

construita din pietre care cantareau intre 2,5 tone si 15 tone
fiecare. Pe marginea urmelor descoperite in urma excavarilor,
arheologii estimeaza ca pana la 100.000 de muncitori calificati,
dar si bine hraniti, de prin toata tara s-au mutat intr-o asezare
temporara pe timpul lucrarilor la constructia care a uimit
generatiile ce au urmat. Artistii ne-o infatiseaza cum arata ea in
vremurile antice, cand era acoperita cu placi albe de calcar.
Bancă de date matematice şi astronomice
Matematicienii care au studiat Marea Piramidă a lui Keops au
ajuns la concluzia că această piramidă a fost construită de o
civilizaţie foarte avansată , care deţinea cunoştinţe deosebite de
matematică, astronomie, geofizică, cunoştinţe pe care le-a
aplicat în proporţiile acestei piramide. Se crede că egiptenii au
moştenit aceste cunoştinţe extrem de avansate de la atlanţi
(locuitorii misterioasei Atlantida).

Iată câteva dintre amănuntele care i-au făcut pe piramidologi să

ajungă la concluzia că Marea Piramidă de la Giza (Gizeh) este o
adevărată bancă complexă de date din domeniul matematicii şi
astronomiei:
☛ Piramida lui Keops este situată exact pe paralela de 30 de
grade – paralelă care desparte uscatul de ape în proporţii egale.
☛ Distanţa de la Pământ la Soare este de 90 de milioane de
mile engleze, adică de 1 miliard de ori cât este înălţimea Marii
Piramide de la Giza (145,75 metri = 0,09 mile). Astfel, între
planetă noastră şi astrul zilei încap 1 miliard de Piramide ale lui
Keops, socotind depărtarea la data de 17 februarie (aceasta
variază între anotimpuri).
☛ Fiecare faţă a Piramidei lui Keops este atent orientată spre
câte un punct cardinal (N, E, S şi V).
☛ Cele două diagonale ale pătratului care formează baza
Piramidei lui Keops, prelungindu-se spre NE şi NV, coincid cu
limita răsăriteană şi cea apuseană a Deltei Nilului.
☛ Diagonalele prelungite ale Marii Piramide de la Giza trec prin
inimile tuturor continentelor, ca nişte solii ale centrului bazei.
☛ Inginerii lui Napoleon au observat că meridianul care trece
prin vârful Piramidei lui Keops împarte Delta Nilului în două
sectoare cu arii egale, fiecare sector având un unghi la centru
de 45 grade. Mai mult decât atât, acesta este meridianul ideal,
deoarece traversează cele mai multe continente şi împarte
întregul uscat de pe glob în 2 părţi egale.
☛ Ocupând Egiptul, englezii au măsurat Piramida a lui Keops
(evident, cu măsurile lor de lungime) şi au obţinut ca o latură a
bazei Marii Piramide de la Giza are 365 de coţi şi aproape un
sfert, adică exact zilele dintr-un an.
☛ Cercetătorii geofizicieni au ajuns la concluzia că cotul utilizat
de constructorii Marii Piramide de la Giza este unitatea de
măsură ideală, deoarece este a zece-milioana parte din raza
polară a Pământului (care are 6.356,7 km). Metrul – pe care îl
utilizăm noi ca unitate de măsură – este dedus greşit dintr-un
grad oarecare al meridianului, într-o vreme când nu se ştia că
Pământul nu este un glob perfect. De aceea, metrul nu redă
numeric proporţiile Universului, pe când numărul de coţi ai
înălţimii Piramidei lui Keops exprimă milioanele de kilometri ai
distanţei dintre Pământ şi Soare – distanţă fără de care nu s-ar
putea efectua celelalte măsurători cosmografice în ceea ce
priveşte spaţiul, timpul, materia, energia. Astfel, unitatea de
măsură cosmografică este ascunsă în Marea Piramidă de la
Giza.
3. Gradinile suspendate ale Semiramidei
Se spune ca Gradinile suspendate ale Semiramidei, cunoscute si
ca Gradinile suspendate din Babilon, au fost construite in anul
600 i.Hr. de regele Nabucodonosor al II-lea pentru sotia lui
Amytis, dar nu este imposibila nici teoria conform careia ele nu
au fost decat produsul imaginatiei unui scriitor-calator antic.
Daca au existat intr-adevar, atunci au fost fara indoiala produsul
unei tehnici ingineresti remarcabile.

Nu atat gradinile in sine, alcatuite din terase luxuriante

suprapuse construite din, se crede, caramizi si asfalt, cat
sistemul de irigatie folosit. Pe baza estimarilor privind marimea
gradinilor, ar fi fost nevoie de mai bine de 30.000 de litri de apa
pe zi pentru ca plantele sa supravietuiasca. Un sistem format
din doua roti unite intre ele cu un lant pe care circulau de la
raul Eufrat din apropiere pana la gradini galeti umplute cu apa
ar fi scutit bratele umane de corvoada de a uda vastele gradini.

După informațiile istoricului Diodor din Sicilia, uriașele

grădini ocupau o suprafață de 15000 m² și se ridicau în
patru terase până la 77 metri înălțime. Pe terase erau
plantați arbori din mai multe specii, unii dintre ei fiind înalți
de 24 metri. Erau udați de pompe cilindrice, al căror secret
nu se cunoaște încă. Sub terase, sprijinite pe mai multe
coloane, se găseau camere răcoroase pentru familia regală.
După unele relatări, se pare că vestitele grădini au fost
dărâmate de perși, în timpul ocupării Babilonului, tot atunci
fiind dărâmat și Turnul Babel.
4. Statuia lui Zeus din Olimpia
Inalta de 13 metri, statuia placata cu fildes si aur infatisandu-l
pe Zeus pe tron a fost realizata de sculptorul Fidias intre 441 si
433 i.Hr intr-un templu din Olimpia. Cadrul statuii criselefantine
si tronul din lemn nu au trecut testul focului, lucrarea fiind
distrusa intr-un incendiu in anul 475, la Constantinopol
(Istanbulul de astazi), unde fusese mutata dupa ce printr-un
decret din anul 392 s-a decis inchiderea templelor pagane si
interzicerea Jocurilor Olimpice.
Tronul era bogat decorat, policrom, cu abanos, bronz, fildeș,
aur, pietre prețioase și picturi. Pausanias descrie în amănunt
toate picturile care împodobeau tronul și care reprezentau
lupte legendare, figuri de zei și chiar scene din jocurile olimpice.
Astfel, sub sfincșii care susțineau brațele tronului erau
basoreliefuri care-i înfățișau pe Apollo și pe Artemis omorând
copiii Niobei, pe traverse erau reprezentate lupte ale lui
Heracles și ale lui Tezeu cu amazoanele, pe soclu, Afrodita ieșea
din spuma mării. Expresia feței lui Zeus imprima privitorului o
profundă emoție.
Forța și în același timp seninătatea au impresionat pe toți cei
care au privit statuia și a căror părere s-a păstrat ca mărturie
scrisă. În fața statuii exista un bazin care conținea uleiul necesar
întreținerii, având în același timp și rolul unei enorme oglinzi în
care se reflecta statuia. Publicul nu se putea apropia de statuie,
nici nu o putea vedea în în fiecare zi. Antioh al IV-lea Epifanul
(175 - 164 î.Ch.), regele Siriei elenistice, a oferit templului o
draperie de purpură, care a fost montată în fața statuii și nu era
îndepărtată decât la solemnități. Lumina care pătrundea în
templu și cea dată de flacăra parfumurilor care ardeau pe
trepiede de bronz, era suficientă pentru a îmbrățișa toată
măreția statuii. Umbre și lumini jucau pe sandalele de aur, prin
cutele mantiei bogat drapate, pe torsul palid de fildeș,
pierzându-se pe fața calmă și fruntea senină, în ochii care
concentrau toată viața statuii.
5. Farul din Alexandria
Farul din Alexandria, care avea sa stabileasca un standard
pentru toate farurile lumii, a fost construit de arhitectul Sostrate
in secolul al III-lea i.Hr. pe mica insula Pharos (de unde vine si
cuvantul "far"), aflata la intrarea in orasului-port Alexandria
fondat de macedoneanul Alexandru cel Mare in Egipt. Uriasul
turn (la vremea cand a fost ridicat era intrecut in inaltime doar
de Marea Piramida din Giza), a ghidat secole la rand marinarii
cu lumina soarelui pe timp de zi si cu cea a focului pe timp de
noapte. A ramas timp de mai multe secole una dintre cele mai
inalte structuri construite de om.

Soarta i-a fost pecetluita de cutremure si cu precadere de cel

din 1303 si cel din 1323. Din ramasitele sale sultanul Mamluk al-
Ashraf Qaitbay al Egiptului si-a construit in secolul al XV-lea
fortul care ii poarta numele si care a dainuit pana in zilele
noastre.
A fost construit din blocuri uriașe de marmură albă și avea trei
nivele separate. Baza farului avea o formă pătrată și era înaltă
de 55.9 m. În mijloc secțiunea farului era de formă octogonală,
era gol pe dinăuntru și avea o înălțime de 30 de metri. Din
interior ieșeau flăcări care nu se stingeau niciodată, luminând
atât noaptea cât și ziua și făcând vizibil drumul spre port. Partea
de sus avea o formă de cerc și era înaltă de 7 metri. Se spunea
că flacăra se vedea de la 50-60 km depărtare. Deasupra farului
era o statuie. Nu se știe sigur dacă era statuia lui Poseidon sau a
lui Zeus.
În 956 un cutremur a zguduit farul, dar nu a făcut mari
stricăciuni. Apoi în 1303 și 1323 două mari cutremure au distrus
farul. În 1480 mamelucul Qaitbay a construit o fortăreață pe
locul farului, folosind structurile și pietrele rămase. În 1994
aproape de orașul Alexandria niște scafandri au găsit în mare
ruinele farului. Informații prețioase despre far a scris călătorul
arab Abou-Haggag Al-Andaloussi. După descrierea făcută de el
se poate imagina înfățișarea farului.
6. Mausoleul din Halicarnas
Atat de remarcabil a fost mormantul construit in orasul turcesc
Bodrum de astazi pentru regele Mausol al Cariei, care i-a
imprumutat si numele, incat a dat nastere unui nou tip de
constructie. Monumentul a fost finalizat in jurul anului 350 i.HR.,
fiind opera arhitectilor Pytheos si Satyros. Sculptori faimosi
precum Bryaxis, Leochares, Scopas si Timotheos au fost invitati
sa contribuie la desavarsirea monumentului din marmura alba,
fiecaruia revenindu-i o parte din cladire pentru a-si exprima
talentele artistice. In consecinta, arhitectura cladirii a reunit
caracteristici grecesti, egiptene si liciane. Mausoleul din
Halicarnas a fost distrus in urma numeroaselor cutremure din
secolul al XIII-lea.
Se crede ca a fost terminat in anul 353 I.C., la 3 ani dupa
moartea regelui Mausollus. Se afla in orasul Halicarnassus
(Bodrumul de azi) in Marea Egee, in sud-vestul Turciei.
Denumirea de “mausoleu” vine de la numele regelui persan
Mausollus care guverna provincia Caria. Mausoleul de la
Halicarnassus a fost construit de catre Artemisia, sotia si sora
regelui Mausollus, in memoria acestuia. Timp de 16 secole
acesta constructie a supravietuit timpului. Se crede ca a fost
distrus intre 1000 A.D. si 1400 A.D. de un cutremur, cel mai
probabil. In 1494, cavalerii Sfantului Ioana din Malta au
construit un castel in timpul cruciadelor, castel care exista si
astazi in Bodrum si la a carei constructie au folosit blocurile de
piatra si marmura din mausoleum.
Faima acestei constructii consta in multimea statuilor cu care
era decorata: oameni, lei, cai si alte animale. In fiecare colt,
luptatori pe cai strajuiau mormantul. Fiecare parte a
mausoleului era decorata cu fresce care prezentau scene despre
luptele grecilor. Intre fiecare dintre coloanele podiumului
strajuiau statui.
7. Templul Zeitei Artemis din Efes
Templul zeiței Artemis din Efes (în greacă: Artemision, lat.
Artemisium), cunoscut și ca „Templul Dianei”, a fost un edificiu
antic grec construit pentru zeița Artemis. Templul a fost ridicat
în anul 550 î.Hr. în Efes, oraș aflat atunci pe teritoriul imperiului
babilonian. Templul zeiței Artemis din Efes se află la 50 km la
sud de orașul Izmir, Turcia. Din templul original, considerat una
din cele șapte minuni ale lumii nu au rămas decât puține relicve.
Inchinat zeitei vanatorii, a animalelor salbatice, a padurilor, a
fertilitatii, templul a fost construit si distrus de trei ori. Ridicat
initial in secolul al VI-lea i.Hr. in orasul antic Efes de pe coasta
de vest a Asiei Mici, templul a fost distrus pe rand de piromanul
Herostrat, care cauta prin aceasta sa-si asigure faima, de goti si
in cele din urma si definitiv de o multime de crestini, in anul
401.

Templul a fost construit timp de 120 de ani de către împăratul

Adrian cel Mare. Clădirea a fost lată de 51 m și de 105 m
lungime. 127 de coloane de 18 m înălțime susțineau acoperișul.
În interiorul templului se afla statuia de 2 m a zeiței Artemis,
acoperită cu aur și argint. Philon a spus despre templu:  Am
văzut zidurile din Babilon, am văzut grădinile din Semiramis, am
văzut statuia lui Zeus din Olimp, Colosul din Rodos, piramidele.
Dar când am văzut templul din Efes, celelalte minuni au
dispărut
ca în ceață.