Sunteți pe pagina 1din 7

PIATA MUNCII SAU FORTEI DE MUNCA

Cererea si oferta de munca

Ca si ceilalti factori de productie, factorul munca – conditie generala a oricarei


activitati – se asigura prin intermediul pietei. Aceasta piata functioneaza in fiecare
tara, pe diferite grupe de tari si la scara mondiala.

Piata muncii reprezinta spatiul economic in care are loc intalnirea cererii
cu oferta de munca, in care purtatorii acestora intra in
contact si stabilesc conditiile de angajare a salariatilor,
negociaza si fixeaza marimea salariilor, precum si
performantele corespunzatoare acestora.

Oriunde exista, piata muncii functioneaza dupa anumite caracteristici generale


comune:
- formarea cererii si ofertei este rezultatul optiunii libere a agentilor economici
implicati
- negocierile pentru incadrarea in munca reflecat interesele fundamentale ale
participantilor
- contractul de munca exprima o anumita convergenta de interese intre salariat
si patron.

Deoarece aceste caracteristici se manifesta in forme specifice si sunt insotite de


multe aspecte particulare – la nive zonal, regional, national, international – piata
muncii nu este nici unica, nici unitara.

Particularitatile pietei muncii:


- este o piata neomogena: factorul de productie munca, cel care face obiectul
tranzactiilor pe piata muncii, nu este in totalitate de acelasi fel, astfel ca exista
o multitudine de piete ale muncii, fiecare corespunzand unei situatii reale bine
determinate; pe aceasta piata nu se negociaza munca in general, ci munci
specifice de un anumit fel, delimitate dupa crieteriul diviziunii muncii, al
specializarii, competentei si gradului de calificare.
- este o piata dominata de mobilitatea relativ redusa a celor ce
efectueaza/presteaza munca: oamenii nu se deplaseaza dintr-o localitate in
alta si nu isi schimba cu usurinta munca, ci sunt atasati mediului economico-
social, chiar daca nu au avantaje economice directe; cauzele mobilitatii
reduse sunt:
a. costul/efortul banesc pe care il presupune schimbarea locului de
munca sau a localitatii de domiciliu
b. calificarea necorespunzatoare
c. slaba informare privind ocupatiile si meseriile disponibile
d. insuficienta sanselor de reconversie profesionala

1
e. particularitati ale starii de sanatate, varsta, sexul, particularitati
psihologice, avantaje nonsalariale create prin stabilirea relatiilor de
vecinatate etc.
In general femeile au o mobilitate mai redusa decat barbatii, si persoanele
in varsta decat tinerii.
- geneza cererii si ofertei de munca nu tine direct de piata muncii: cererea
rezulta din nevoia de bunuri, care, pentru a fi produse, solicita munca, iar
oferta se formeaza, in primul rand, pe baze demografice [ca urmare a unor
procese ce tin de dinamica natalitatii si mortalitatii]; ca urmare, cererea de
munca deriva din cererea de bunuri de pe alte piete, iar oferta – dintr-un
proces care determina dinamica populatiei.
- aceasta piata este lipsita de transparenta: contractul de munca prevede
caracterul confidential al salariului, ceea ce diminueaza grav accesul la
informatie, debusoleaza cererea si oferta de munca, permite folosirea
salariilor in scopuri ilegale si punerea in practica, legalizarea chiar, a
discriminarilor salariale la niveluri care nu se justifica din punct de vedere
economic.
- caracterul concurential al pietei muncii este alterat: conditiile in care au
loc negocierea si formarea salariilor, multitudinea de reglementari – mai mult
sau mai putin corelate intre ele sau contradictorii – limiteaza adesea
concurenta si o inlocuiesc cu prevederi administrative care ingradesc libera
manifestare a concurentei. De aceea, in ultimul deceniu a aparut o puternica
miscare impotriva excesului de reglementare, care promoveaza
dereglementarea, astfel incat sa se conserve valentele concurentiale ale
pietei muncii.

Piata muncii functioneaza normal atat timp cat nici una din particularitatile sale
nu afecteaza vreuna din urmatoarele conditii – considerate general valabile
pentru ea:
- neingradirea dreptului la munca si interzicerea muncii fortate
- garantarea negocierii colective si individuale a conditiilor de munca
- asigurarea disciplinei muncii
- asigurarea protectiei muncii
- dreptul la odihna si la refacerea capacitatii de munca
- perfectionarea pregatirii si reconversia profesionala
- asocierea libera in sindicate, in conditiile legii
- dreptul la greva.

Aceste conditii sunt incluse in reglementarile juridice din mai toate tarile lumii si
creeaza posibilitatea functionarii normale a pietei muncii numai daca sunt
preluate si aplicate in mod adecvat.

In functie de modul in care se prezinta la un moment dat raportul cerere-oferta si


celelalte caracteristici, piata muncii este considerata imperfecta [cu concurenta
imperfecta], delimitandu-se in cadrul ei forme cu situatie de monopson, monopol,

2
oligopol etc. – asa cum exista si pe piata bunurilor si serviciilor – fiecarei forme
de piata fiindu-i caracteristic un anumit mod de stabilire a salariului.

 Orice activitate care exista in societate genereaza nevoia de munca. Aceasta


nu se transforma, insa, in totalitate in cerere de munca.
Conditia esentiala pentru ca nevoia de munca sa fie incadrata in categoria cererii
de munca este remunerarea sau salarizarea ei.

Cererea de munca reprezinta nevoia de munca salariata care se


formeaza in cadrul diferitelor activitati la nivel de firme,
zone, regiuni si tara.

Cererea de munca se exprima prin:


- numarul de locuri de munca
- timpul de munca (ora, zi, saptamana, luna)

Marimea cererii de munca este:


- direct proportionala cu volumul bunurilor ce urmeaza a fi produse
- invers proportionala cu productivitatea muncii si cu durata acesteia.

Oferta de munca reprezinta munca pe care o pot depune membrii


societatii in conditii salariale la nivel de firma, zona sau tara, indiferent de
activitatea pe care o implica; marimea sa este conditionatat de numarul,
dinamica si structura populatiei (factorul demografic).

Populatia - Populatia inapta de munca = Populatia apta de munca


totala (inactiva) (activa sau disponibila)

Populatia apta de munca – populatia activa disponibila – populatia activa =


(activa sau disponibila) in somaj disponibila
voluntar neocupata

= populatia efectiv activa


sau ocupata

Prticularitatile cererii si ofertei de munca

a. Nu cuprind intreaga munca din societate: muncile din activitatile casnice si


cele realizate de studenti, militari in termen si alti nesalariati nu formeaza
obiectul cererii si al ofertei.
b. Au ca obiect munca – singurul factor de productie considerat, in teorie si in
practica, factor variabil pe termen scurt: in general, firmele pot adapta volumul
muncii mult mai repede decat pe cel al capitalului, recurgand la ore

3
suplimetare, munca temporara, munca cu orar redus si atipic, somaj tehnic,
licentieri etc., ceea ce determina o dinamica rapida a cererii si ofertei de
munca la nivelul firmei.
c. Se formeaza in timp indelungat: deoarece este derivata din nevoia pentru alte
bunuri, modificarea volumului cererii presupune dezvoltarea activitatilor
existente si initierea altora, noi, investitii generatoare de noi locuri de munca –
toate acestea realizandu-se in anumite perioade de timp [presupun timp];
oferta implica maturizarea si instruirea fiecarei noi generatii pana la varsta la
care se poate angaja (potrivit prevederilor legale).
d. Elasticitatea in raport cu salariul se diminueaza sensibil dupa ce salariul a
atins un nivel relativ inalt.
e. Satisfacerea lor, realizarea lor trebuie sa aiba loc intr-un timp scurt: o firma nu
poate astepta oricat pentru a-si satisface cererea de munca – conditionata
fiind de livrarea bunurilor contractate la termenele precise, pe care trebuie sa
le respecte; o persoana in situatia de salariat trebuie sa-si asigure existenta
si, in acest scop, trebuie sa se angajeze cat mai repede (in cazul in care nu
va gasi un loc de munca potrivit cu pregatirea si aspiratiile sale, se va
reorienta, manifestandu-si oferta pe alt segment al pietei muncii).

Aceste particularitati reflecta corelatia intre:


- nevoia persoanei de a de dezvolta sub aspect profesional si cultural
- nevoia persoanei de a-si valorifica pregatirea si de a-si asigura un nivel de
trai conform aspiratiilor proprii, adica de a obtine un venit corespunzator.

Aceste aspecte il intereseaza atat pe lucrator, cat si pe patron.

Salariul

Pentru contributia adusa la realizarea muncii ca factor de productie care


concura la desfasurarea oricarei activitati, cel ce o depune primeste o
suma de bani, remuneratie denumita salariu.

Explicatii/puncte de vedere privind semnificatia salariului:


- plata pentru inchirierea foreti de munca sau pentru munca
- pret pentru cumpararea marfii forta de munca
- suma platita celui ce “isi inchiriaza serviciile”, dar care se formeaza si se
comporta urmand, in linii generale, aceleasi reguli ca si pretul oricarei alte
marfi.

 Privit din punctul de vedere al desfasurarii activitatii economice, adica al


faptului ca activitatea economica presupune combinarea factorilor de productie
din care munca nu lipseste niciodata, salariul este un cost, o cpmponenta a
costului total al bunului sau serviciului obtinut.

4
 Daca se are in vedere faptul ca orice activitate economica se finalizeaza in
bunuri economice care, prin preturi pe piata, se transforma in bani, in venit, iar
acesta se imparte intre toti cei care au contribuit la obtinerea lui, salariul
reprezinta venitul celor care au contribuit prin munca depusa la obtinerea
rezultatelor respective.

Din aceasta situatie, in care salariul reprezinta, pe de o parte, un cost si, pe de


alta parte, un venit, se desprinde concluzia ca:
- el depinde de munca, dar si de rezultatele obtinute
- marimea sa concreta pentru fiecare salariat nu se poate stabili decat la nivelul
firmei, pentru ca numai aici se cunoaste care este contributia muncii, alaturi
de ceilalti factori de productie, la rezultate, la realizarea venitului.

Salariul este o marime permanent supusa unor procese contradictorii – de


diferentiere de la o persoana la alta si de apropiere-egalizare.

Diferentierea se bazeaza pe:


- calitatile, aptitudinile foarte diferite de la o persoana la alta ale salariatilor
- caracterul muncii: gera sau usoara, de zi sau de noapte, in mediu toxic sau
nu
- rezultatele obtinute
- cantitatea de munca, raspunderea proprii fiecarui salariat.
De regule, diferentele de salariu fundamentate pe asemenea aspecte nu sunt
contestate nici de salariati si nici de firmele la care acestia sunt angajati.

Apropierea-egalizarea salariilor poate surveni numai in masura in care


elementele de diferentiere dispar sau se restrang; aceasta tendinta se bazeaza
pe:
- ridicarea nivelului general de calificare – ceea ce diminueaza diferentele
calitative intre salariati
- promovarea unor masuri complexe care pot apropia sau chiar egaliza
anumite conditii de munca pentru diferite grupuri de salariati.
Daca se are insa in vedere ansamblul elementelor de diferentiere, atunci nu se
poate ajunge la o situatie care sa justifice egalizarea salariilor.

Salariatii accepta cel mai greu inegalitatile dintre salarii atunci cand, dupa opinia
lor, au o contributie egala sau sensibil apropiata la efectuarea muncii; astfel de
opinii eludeaza faptul ca:
- intre unitatile economice exista in mod natural diferente in ceea ce priveste
nivelul de eficienta si rentabilitate
- venitul obtinut constituie proprietatea unor agenti economici autonomi,
independenti.
Pentru a se ajunge la egalizarea salariilor ar trebui ca parti din venitul ce
formeaza proprietatea celor cu rezultate mai bune sa treaca in proprietatea celor

5
cu rezultate mai slabe, ceea ce ar insemna incalcarea dreptului la proprietate, a
principiilor economiei de piata, ar fi de natura antieconomica.

Treptat, s-a conturat concluzia ca, atat marimea salariilor, cat si diferentele dintre
ele, trebuie in asa fel stabilite incat sa pastreze permanent vie incitatia la munca
si la ridicarea nivelului de pregatire profesionala – ca determinante pentru
obtinerea unui salariu mai mare.

Salariu variaza pe tari, domenii, firme si persoane.


Pe termen lung marimea salariului are tendinat generala de crestere, tendinta
determinata de:
- cresterea cheltuielilor cu instruirea si calificarea, transportul, hrana, locuinta,
odihna etc. pe care le au salariatii
- cresterea productivitatii muncii, a rezultatelor obtinute prin munca salariatilor:
cu cat acestea sunt mai mari, cu atat posesorii factorului de productie munca
se considera mai indreptatiti sa primeasca un salariu mai mare.

Privit ca suma de bani – pe care salariatul o primeste in schimbul prestatiei


sale, desfasurate intr-un interval dat de timp, de obicei, 1 luna – salariul se
numeste salariu nominal.

Dupa retinerea impozitului pe salariu si a altor taxe/prelevari legale, ceea ce


ramane este salariu nominal net. [inainte sa retinerea impozitului, el este
salariu nominal brut]

Salariul nominal este o componenta a castigului nominal, alaturi de alte


componente, cum sunt: veniturile obtinute pentru timpul de lucru suplimentar,
sporurile, premiile etc.

Castigul nominal este format din veniturile banesti totale incasate de salariat
pentru activitatea realizata pe o perioada determinata de timp.

Salariul minim garantat legal este o marime a salariului fixata pe cale legala
pentru a garanta salariatilor din categoriile defavorizate un venit nominal
corespunzator minimului de subzistenta, determinat concret-istoric, in cadrul unui
mediu economico-social dat.
Pe masura ce societatea evolueaza, minimul de subzistenta creste si, deci,
salariul minim garantat legal – care trebui sa acopere acest minim – sporeste.

Cantitatea de bunuri si srevicii de consum personal care poate fi


cumparata la un moment dat cu salariul nominal reprezinta salariul real.

Salariul real este determinat de:


- marimea salariului nominal – cu care este direct proportional

6
- nivelul preturilor bunurilor economice de consum personal – cu care este
invers proportional.

Cantitatea de bunuri si servicii de consum ce se poate cumpara cu


ajutorul castigului nominal, intr-o perioada data de timp, de numeste
castig real.

Revendicarile privind cresterea salariului au ca punct de sprijin marimea si


dinamica salariului real; asupra acestuia actioneaza si factori ce nu tin de fiecare
salariat, pe care el nu ii controleaza si pe care nu ii poate contracara prin munca
pe care o presteaza.

Salariul colectiv este o suma atribuita global tuturor salariatilor unei firme ca
participare la rezultatele acesteia (la beneficii).

Salariul social este o suma pe care societatea, in ansamblul ei, o acorda pentru
a spori veniturile unor categorii de salariati sau numai unor grupuri din cadrul
acestora, care se confrunta cu dificultati mari – accidente de munca, boli
profesionale, somaj etc – si carora nu le-ar putea face fata daca nu ar fi ajutati.

Marimea si dinamica salariului sunt influentate si de numerosi alti factori, mai


ales cu caracter indirect, cum sunt:
- gradul de organizare in sindicate si capacitatea sindicatelor de a obtine
castig de cauza pentru revendicarile salariatilor
- capacitatea salariatilor de a se organiza si de a dialoga cu unitatea
economica, organizatiile patronale si/sau organele specializate ale statului cu
prilejul negocierii acordurilor colective de munca
- migratia internationala a fortei de munca
- legislatia privitoare la miscarea grevista si revendicativa din fiecare tara.