Piata muncii

Factorul munca conditie generala a oricarei activitati se asigura, ca si ceilalti factori de productie, prin intermediul pietei. Piata muncii se intemeiaza, de asemenea, pe intalnirea si confruntarea cererii cu oferta.Ea functioneaza in fiecare tara, pe diferite grupuri de tari si la scara mondiala. Orice activitate, care se initiaza sau exista in societate, genereaza nevoia de munca. Aceasta reprezinta volumul total de munca necesar activitatilor dintr-o tara pe o perioada data. Dar ea nu constituie in intregime o cerere care se exprima (manifesta) pe piata muncii. Conditia generala pentru ca nevoia de munca sa ia forma cererii de munca este remunerarea sa, salarizarea ei. De aceea, in cererea de munca nu se includ activitatile care se pot realiza de catre femeile casnice, miliari in termen, studenti, alti nesalariati. Cererea de munca reprezinta nevoia de munca salariata care se formeaza la un moment dat intr-o economie de piata.Cererea de exprima prin intermediul numarului de locuri de munca.Satisfacerea nevoii de munca se realizeaza pe seama utilizarii disponibilitatilor de munca existente in societate, adica a volumului de munca ce poate fi depus de populatia apta de munca a tarii respective, in perioada data. Si in acest caz, trebuie sa avem in vedere ca nu toate disponibilitatile de munca se constituie in oferta, ci numai acelea care urmeaza sa fie remunerate, salarizate. Oferta de munca este formata din munca pe care o pot depune membrii societatii in conditii salariale. Prin urmare, in oferta de munca nu se include femeile casnice, studentii, militarii in termen si alti oameni care depun activitati nesalariale. Oferta de munca se exprima prin numarul celor apti de munca sau populatia apta disponibila din care se scade numarul femeilor casnice, al studentilor si al celor care nu doresc sa se angajeze in nici o activitate, intrucat, au resurse pentru existenta sau au alte preocupari. Cererea si oferta de munca nu trebuie considerate prelungiri simple si directe ale cererii si ofertei de bunuri economice pe o alta piata, ci ca niste categorii specifice cu un continut care le este propriu. In acest sens se impun atentiei urmatoarele aspecte:

Pe termen scurt, cererea de munca este practic invariabila, deoarece dezvoltarea unor activitati existente si initierea altora noi, generatoare de locuri de munca, presupun o anumita perioada de timp; Oferta de munca in ansamblul sau se formeaza in decursul unui timp indelungat in care creste si se instruieste fiecare generatie de oameni pana la varsta la care se poate angaja; Posesorii fortei de munca au o mobilitate relativ redusa; oamenii nu se deplaseaza dintr-o localitate in alta si nu-si schimba cu usurinta munca, ci sunt atasati mediului economicosocial, chiar daca nu au avantaje economice. De asemenea, oferta de munca depinde de varsta, sex, starea sanatatii, psihologie, conditii de munca etc, aspecte care nu sunt neaparat de natura economica; Oferta de forta de munca este eminamente perisabila si are caracter relativ rigid. Cel ce face oferta trebuie sa traiasca, nu poate astepta oricat angajarea pe un loc de munca; Generatiile de tineri nu sunt crescute de parintii lor ca niste marfuri sau numai pentru a deveni salariati, ci ca oameni. De aceea, oferta de munca nu se formeaza in exclusivitate pe principiile economiei de piata.

Cererea si oferta de munca nu sunt omogene, ci de compun din segmente si grupuri neconcurentiale sau putin concurentiale, neputandu-se subsitui reciproc decat in anumite limite sau deloc.

Piata muncii, ca expresie a raporturilor dintre cerere si oferta, se desfasoara in doua trepte sau faze. Prima se manifesta pe ansamblul unei economii sau pe segmente mari de cerere si oferta, determinate de particularitatiile tehnico-economice ale activitatilor. In cadrul acestei faze, se formeaza coditiile generale de angajare ale salariatilor, se contureaza principiile care actioneaza la stabilirea salariilor si o anumita tendinta de stabilire a salariilor la un nivel inalt sau scazut. A doua faza reprezinta o continuare a celei dintai si consta in intalnirea cererii cu oferta de munca in termeni reali, in functie de conditiile concrete ale firmei si salariatilor ei. Cererea se dimensioneaza precis, ca volum si structura, pe baza contractelor si a altor angajamente asumate de firma, iar oferta se delimiteaza si ea pornind de la programul de munca, numar de ore suplimentare pe care salariatii accepta sa le efectueze sau nu, in functie de nevoile si aspiratiile lor, de situatia sociala si economica etc. la momentul respectiv. Din confruntarea cererii cu oferta de munca la acest nivel se determina marimea si dinamica salariului nominal. Insuficienta ofertei la acest nivel se traduce pritr-o cerere suplimentara care se manifesta pe prima treapta, iar insuficienta cererii, printr-o oferta suplimentara pe aceeasi treapta. Somajul este un fenomen contemporan, complex, cuprinzator, care include in sfera sa aspecte economice, sociale, politice, psihologice si morale. Dictionarul explicativ il defineste ca un fenomen economic caracteristic societatii capitaliste, care consta in aceea ca o parte din salariati raman fara lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea si oferta de forta de munca. Este o stare negativa a economiei care consta in nefolosirea unei parti din forta de munca salariata. Somajul este caracterizat de pierderea de venit, pierderea increderii de sine, erodarea raporturilor cu comunitatea si aparitia sentimentelor de alienare si excludere din viata normala, ceea ce provoaca tensiuni si amenintarea stabilitatii sociale. Somajul se manifesta inegal pe tari, zone, perioade, sexe, varsta, calificare profesionala. Afecteaza de cele mai multe ori tinerii si femeile, iar prelungirea in timp mareste riscul degradarii competentei profesionale si dificultatea de reintegrare. Somerul de lunga durata se descalifica, uneori iremediabil. Uitarea gesturilor profesionale, pierderea ritmurilor de munca il fac pe somer mai putin competitiv si antreneaza o neincredere sporita in randul potentialilor patroni. Conform BIM (Biroul International al Muncii), sunt considerati someri persoanele care cumuleaza urmatoarele conditii:

Au depasit varsta de 15 ani; Sunt apte de munca; Nu au loc de munca (a incetat contractul sau a fost temporar intrerupt si sunt in cautare de munca remunerata); Sunt fara ocupatie, apte de munca, nu au mai lucrat sau ultimul loc de munca nu a fost remunerat; Sunt disponibile imediat pentru o munca salariata. Exista o serie de teorii sociologice cu referire la factorii cauzatori ai somajului:

I.

II.

III.

Teoria clasica sustine ideea ca somajul exista numai pentru persoanele care vor sa se angajeze, dar cu un salariu superior celui stabilit pe piata muncii. Ca urmare, somajul are cauza rigiditatea salariului real la scadere, nivelul prea ridicat al acestuia pretins de lucratori si presiunile sindicale asupra modului de determinare a salariului care impiedica intreprinzatorii sa ridice cererea de forta de munca la nivelul care ar absorbi intreaga oferta existenta la un moment dat. Somajul voluntar rezulta din faptul ca o parte din someri accepta voluntar sa ramana in aceasta situatie pentru o perioada mai scurta sau mai lunga de timp. Ea s-ar datora dorintei lor de a avea mai multa informatie despre locurile de munca ce se ofera. Considerand insuficiente informatiile furnizate pe piata muncii, ei prefera sa examineze singuri ansamblul de oportunitati in baza unor calcule de tip cost / avantaj (costul = lipsa ocuparii, iar avantajul = un loc de munca mai bun). Teoria lui John Maynard Keynes sustine ideea ca somajul involuntar exista daca, in cazul unei cresteri usoare, in raport cu salariul nominal, a preturilor la bunurile pe care le consuma muncitorii, cat si cererea totala de mana de lucru dispusa sa munceasca la salariul nominal curent, cat si cererea totala de mana de lucru la acel salariu, ar fi mai mari decat volumul existent al ocuparii. Cauza somajului involuntar este insuficienta cererii de consum. Cum cererea de forta de munca e derivata din cererea pentru bunurile la producerea carora este folosita, explicatia somajului involuntar nu se gaseste pe piata muncii, ci pe piata bunurilor si serviciilor. O reducere a investitiilor din diverse motive (rata dobanzii ridicata, rata profitului inacceptabila pentru intreprinzator, conjunctura nefavorabila) va reduce intr-o etapa urmatoare productia, intreprinzatorii nu mai sunt interesati sa ceara angajari, iar pretul de vanzare coboara. Diferenta intre volumul ocuparii anterioare si cel existent in noile conditii este somaj involuntar, pentru ca acesti lucratori ar accepta lucrul la salariul curent al pietei, dar cererea este insuficienta datorita scaderii investitiilor, care numai incurajeaza investitorii sa angajeze salariati. Conceptia neoclasica sustine ca somajul ar rezulta din insesi procesele cresterii, ceea ce ii ofera caracterul de fenomen natural. Somajul ar rezulta din mobilitatea fortei de munca si conditiile de informare a pietei muncii. Statisticile arata o diminuare a perioadei medii de ocupare si, respectiv, o marire a duratei medii de somaj datorate prelungirii perioadei dintre doua angajari.

Cererea si oferta de munca Orice activitate economica, pentru desfasurarea ei, necesita factorul munca alaturi de ceilalti factori de productie.Daca se au in vedere: volumul productivitatii muncii si timpul legal de munca pentru o perioada determinata, putem stabili nevoia de munca, deci forta de munca necesara in perioada respectiva. Piata muncii sau a fortei de munca reprezinta spatiul economic in care are loc confruntarea libera a cererii de munca cu oferta de munca. Cererea de munca este reprezentata de detinatorii de capital, in calitate de cumparatori iar oferta de munca o reprezinta posesorii de forta de munca, in calitate de vanzatori. Piata muncii nu este omogena, ci se compune din segmente pe domenii de activitate, zone economice, meserii, niveluri de calificare.

In acest sens putem distinge:

piata locala a muncii subdiviziune geografica cu particularitati pecuniare, costuri, psihologii, mobilitate; piata externa a muncii, subdiviziune care priveste un anumit n umar de lucratori, fiecare fiind disponibil sau potential disponibil pentru a ocupa locurile de munca ce se oferta prin competitie; piata interna a muncii, subdiviziune in care cererea si oferta de munca sunt interne fiecarei firme si accesibile direct pietei externe a muncii, insa o perceptie diferita a celor din interior in raport cu cei din afara. Ea priveste ocuparea diferitelor functii prin avansare, transfer, concurs innteriorul firmei.

Piata muncii, ca piata a celui mai important factor de productie, se afla in legatura directa cu celelalte piete, a bunurilor, monetara si a capitalului. Ea receptioneaza semnalele de pe fiecare piata si isi formeaza propriile exigente fata de acestea. Echilibrul pietei muncii conditioneaza echilibrul celorlalte peite. Cererea de munca reprezinta cantitatea totala de munca necesara desfasurarii activitatilor economico-sociale dintr-o tara la unmoment dat. Ea are ca punt de plecare nevoia de munca, dar nu este egala cu acesta. Deci, din cererea de munca nu fac parte muncile nesalarizate, precum: munca femeilor casnice, a militarilor in stagiu, a elevilor si studentilor, altor persoane care nu vor sa munceasca, avand alte venituri. Astfel spus, cererea de munca este reprezentata de nevoia de munca salarizata. Satisfacerea nevoii de munca se realizeaza, prin utilizarea disponibilitatilor de munca existente in societate, adica cantitatea de munca ce poate fi depusa de populatia apta a tarii respective in perioada data. Si in acest caz trebuie avut in vedere faptul ca nu toate disponibilitatile de munca se constituie in oferta de munca ci numai cele care urmeaza sa fie salarizate, remunerate. Oferta de munca este reprezentata de totalitatea resurselor de munca disponibile intr-o tara, la un moment dat. care apare pe piata muncii ca oferta de munca salarizata. Deci, din populatia apta de munca se scade: numarul femeilor casnice, al militarilor in stagiu, al elevilor si studentilor, al celor care nu vor sa se angajeze deoarece au alte venituri. Cererea si oferta de munca sunt categorii economice dependente, pe de o parte, de structura si dinamica activitatilor economico-sociale, iar pe de alta parte, de procesele socio-demografice. Daca privim interdependenta intre dezvoltarea economico-sociala si procesele demografice, opinile specialistilor sunt diferite, chiar contradictorii. Situatia intr-o serie de tari dezvoltate din punct de vedere economico-social infirma concluziile lui Th.Malthus, ameliorarea conditiilor de viata, influentand comportamentul demografic familial in sensul scaderii natalitatii. Cu toate acestea nu putem concluziona ca pretutindeni si intotdeauna se manifesta o tendinta inversa fata de ideiile formulate de acesta. Ramane o sarcina a specialistilor in domeniu sa analizeze mai profund relatia dintre cererea si foerta de pe piata muncii si cea de pe piata bunurilor. Piata muncii, spre deosebire de celelalte piete, are o serie de particularitati si anume: a. este subordonata legilor economice, cat si celor demografice: varsta, sez, stare de sanatate, psihologia oamenilor ; b. cererea de munca, pe termen scurt, este practic invariabila;

c. oferta de munca se formeaza intr-un indelungat timp, in care noua generatie ajunge la varsta legala de munca si nivelul de pregatire profesionala; d. oferta de munca, cu gradul ei de pregatire generala si profesionala, isi pune amprenta asupra modului de satisfacere a cererii de munca; e. posesorul fortei de munca are o mobilitate relativ redusa. Oamenii sunt atasati mediului socio-economic in care s-au format si unde traiesc. Avantajele economico-sociale oferite de alte localitati, zone, nu isi exercita nelimitat rolul, cel motivational, in ceea ce priveste deplasarea oamenilor spre locuri de munca. f. oferta de munca este, fata de alte marfuri, foarte perisabila, nu poate fi conservata. Posesorul fortei de munca nu poate astepta oricat pentru a se angaja, intrucat nu dispune de venituri pentru a trai. g. eterogenitatea dintre cererea si oferta de munca, neconcordanta dintre structurile lor fac ca substituirea intre diferitele lor componente sa fie redusa. Piata muncii se desfasoara in doua faze:

in prima faza se stabilesc conditiile generale de angajare a salariatilor si se prefigureaza principiile de stabilire a salariilor. Ea se desfasoara la nivel macroeconomic, unde se hotaraste: nivelul minim al salariului ce trebuie garantat de firme, pe economia nationala si pe segmentele mari ale pietei muncii; protectia sociala pentru femeile angajate salarial, conditiile de munca, dreptul la odihna, dreptul la asociere si de organizare in sindicate, dreptul sindicatelor de a negocia salariile si conditiile de munca cu patronul, varsta minima de munca. In cea de-a doua faza, care este o continuare a primei, are loc confruntarea efectiva a cererii si ofertei de munc,a la nivel microeconomic, al conditiilor concrete din cadrul unitatilor economico-sociale si salariatilor acestora. Caracterul specific al pietei muncii se intrepatrunde cu cel derivat. Ca piata dominanta, aceasta are ca functie principala asigurarea activitatilor economico-sociale cu resursele demunca in cantitatea, structura si calitatea necesara. Daca marfa produsa cu o anumita forta de munca nu se vinde, nu-si gaseste cumparatori, atunci nici resursa de munca folosita la producerea marfii respective nu-si va mai gasi cererea. Specificitatea acestei piete mai decurge si din diferenta dintre salariul si pretul celorlalte marfuri, in sensul ca numai salariul real oscileaza, ca si preturile, salariul nominal intregistrand cresteri continue. Caracteristicile aratate se concretizeaza in urmatoarele aspecte:

piata muncii este o piata cu un grad ridicat de rigiditate si de sensibilitate, ea intersectandu-se cu echilibrul economic general, cat si cu cel social politic; functionarea si mecanismele ei se constituie in acte economice de justitie sociala, de echitate si de echilibru social; este o piata mai bine organizata si mai puternic reglementata;