ESEU

IMPACTUL DIVIZIUNII MUNCII ASUPRA INDIVIDULUI, FIRMEI,

ECONOMIEI NAŢIONALE

Diviziunea muncii este un concept economic care afirmă că împărțirea procesului de

producție în diferite etape permite lucrătorilor să se concentreze asupra sarcinilor specifice. Dacă
muncitorii se pot concentra asupra unui aspect mic al producției, acest lucru crește eficiența
generală - atâta timp cât există suficient volum și cantitate produsă.

Acest concept a fost popularizat de Adam Smith în “An Inquiry into the Nature and
Causes of the Wealth of Nations” (1776). Faimos, a folosit exemplul unei fabrici de ace de
gămălie. Adam Smith a remarcat modul în care eficiența producției a crescut considerabil,
deoarece muncitorii au fost împărțiți și li s-au acordat diferite roluri în realizarea unui ac.

Cu timpul si în special în prezent, într-un proces de muncă, inteligenţa devine factorul

predominant.

Dintre toate resursele de care dispune o firmă, cele umane sunt principale, deoarece omul
este singurul creator de valoare. Acest lucru a făcut ca economiştii sa afirme că “nu există
bogăţie mai mare decât omul.”

Omul, ca persoană, trăieşte în colectivitate, în grupările care nu sunt structuri sumative,

amorfe ci prin ele individul uman se integrează şi se socializează. Dar tot în aceste structuri el se
detaşează de semenii lui, pentru că orice grup uman îşi aşează, îşi distribuie componenţii pe
diferite poziţii, în diferite ierarhii sau pe anumite niveluri existenţiale. Între ele există o
multitudine de relaţii interumane şi interpersonale.

Grupurile se clasifică după structura şi organizarea lor, în trei mari categorii:

1. Grupurile primare (mic, restrâns);

2. Grupurile secundare – se referă îndeosebi la grupurile mari în care predominantă este

organizarea formală;

3. Grupurile de muncă reprezintă un colectiv constituit pe baza diviziunii muncii şi a

cooperării celor care prestează munca împreună, în vederea îndeplinirii unui obiectiv comun.

Este important ca un manager să cunoască tipul grupurilor existente şi caracteristicile

acestora, pentru că fiecare grup influenţează la rândul său comportamentul organizaţional.
Managerii trebuie să descopere grupurile informale şi dacă obiectivele acestora sunt în
concordanţă cu cele ale organizaţiei, ele trebuie protejate şi stimulate; dacă, însă, obiectivele

1
acestora contravin celor al firmei pot apărea conflicte, iar grupurile acestea trebuie dizolvate.

Grupurile de muncă sunt formale sau informale, având caracter permanent sau temporar.

Grupurile formale, fiind alcătuite pe baza principiului diviziunii muncii, sunt în

organigramă. La nivelul acestora pot să apară anumite microgrupuri informale de prieteni, rude,
vecini, alcătuite pe baza simpatiei reciproce sau a antipatiei.

Privită în ansamblu, diviziunea muncii constituie sursa principală a dezvoltării societăţii

şi prosperităţii materiale ale acesteia. Ca proces continuu, diviziunea muncii se realizează pe
două axe - cea socială şi cea economică.

Diviziunea socială a muncii reprezintă totalitatea activităţilor specializate existente

concomitent în societate şi se concretizează în ramurile şi subramurile economiei naţionale.

Diviziunea economică a muncii constă în separarea activităţilor pe sectoare şi a muncii

pe operaţiuni specializate. Marile sectoare rezultate de pe urma diviziunii economice a muncii
sunt: sectorul primar (agricultura, silvicultura, piscicultura, industria extractivă); sectorul
secundar (industria prelucrătoare); sectorul terţiar (al serviciilor de orice fel: manageriale,
educaţionale ş.a.) şi sectorul producţiei şi vehicularea informaţiei.

Din punct de vedere istoric, divizarea muncii pe activităţi a parcurs mai multe trepte.

Prima formă, cunoscută încă din societăţile arhaice, a fost diviziunea naturală a muncii,
în funcţie de vârstă, respectiv, sex.

Extinderea creşterii animalelor a necesitat sporirea producerii nutreţului pentru vite, iar
apoi şi cultivarea cerealelor pentru alimentarea oamenilor. Separarea agriculturii de sectorul
zootehnic a constituit a doua mare diviziune socială a muncii. Odată cu ea s-a format clasa
agricultorilor.
Treptat din necesităţi obiective a luat naştere meşteşugăritul. Apariţia şi dezvoltarea
meşteşugăritului a condus la cea de a treia mare diviziune socială a muncii. Odată cu ea s-a
format şi clasa meşteşugarilor.
Concomitent cu divizarea producţiei în două mari ramuri - agricultură şi meşteşugărit, a
apărut crearea bunurilor pentru schimb, producţia de mărfuri, iar odată cu ea şi comerţul.
Separarea comerţului de agricultură şi meşteşugărit a condus la cea de a patra mare diviziune a
muncii şi la formarea clasei negustorilor.
Adâncirea diviziunii sociale a muncii, constituirea şi extinderea proprietăţii private
asupra pământului şi a altor bunuri, formarea claselor sociale necesită crearea unei noi forme de
comunitate istorică - statul. Primul stat a apărut în Grecia antică cu circa 600 de ani înaintea erei
noastre. Treptat s-au intensificat relaţiile comerciale între ţări, a apărut piaţa mondială.
Specializarea ţărilor la producerea anumitor bunuri pentru export a dus la cea de a cincea mare
diviziune socială a muncii - diviziunea internaţională a muncii.
Xenofon (427-355 î.e.n.) în lucrarea sa Cutopedia, analizând diferite aspecte ale

2
diviziunii muncii, a formulat ideea conform căreia diviziunea muncii influenţează favorabil
calitatea produselor. La rândul său, diviziunea muncii se adânceşte pe măsura dezvoltării
comerţului, lărgirii pieţelor de desfacere. O astfel de abordare a diviziunii muncii constituie o
idee avansată dacă avem în vedere că în vremea lui Xenofon predomina economia naturală, iar
bogăţia era privită numai ca o masă de valori de întrebuinţare.

De ce este diviziunea muncii eficienta?

 Lucrătorii au nevoie de mai puțină instruire, deoarece trebuie doar să stăpânească un număr
mic de sarcini.

 Este mai rapid să folosești un anumit instrument și să-ţi faci treaba.

 Lucrătorii pot câștiga loialitate și un sentiment de realizare din ramura lor de producție.

 Nu este nevoie de deplasarea prin fabrică; marfurile ajung pe jumătate terminate.

 Muncitorii se pot concentra asupra acelor locuri de muncă care se potrivesc cel mai bine
abilităților și temperamentului lor.

Atunci când producția are volume foarte mari, diviziunea muncii este necesară pentru a obține
economii de scară.

Probleme potențiale ale diviziunii muncii

 Dacă lucrătorii sunt foarte specializați, atunci slujba poate deveni foarte plictisitoare și
repetitivă. Acest lucru poate duce la un moral scăzut al muncii.

 Dacă lucrătorii își pierd motivația de concentrare și fac o treabă bună, greșelile se pot
strecura în timp ce se plictisesc.

 O linie de asamblare se poate opri dacă există un blocaj într-o anumită zonă.

Adam Smith însuși a recunoscut această problemă potențială și a susținut educarea forței de
muncă, astfel încât să nu fie demoralizați prea mult de slujba lor repetitivă.

Exemple de diviziune a muncii

Fabricile de automobile Ford. În anii 1920, Henry Ford a folosit linia de asamblare pentru a
crește productivitatea producției de autoturisme. Pe linia de asamblare, a existat o diviziune a
muncii, lucrătorii concentrându-se pe anumite locuri de muncă.

Productia de mancare. Un exemplu foarte simplu de diviziune a muncii ar putea fi văzut în

strângerea de alimente. În societățile timpurii, bărbații erau vânători, femeile și copiii pregăteau
mâncarea și colectau fructe de pădure. Ideea era să existe o diviziune foarte simplă a muncii
pentru a permite cea mai bună utilizare a diferitelor seturi de abilități.
3
Produse Apple. „Proiectat în California, produs în China”. Un nou iPhone are nenumărate
exemple de diviziune a muncii. Procesul este împărțit în mai multe părți diferite. Proiectare,
software, hardware, fabricare, comercializare, producție și asamblare.

Specializarea și diviziunea muncii

Specializarea are loc atunci când lucrătorilor li se atribuie sarcini specifice în cadrul unui
proces de producție. Lucrătorii vor necesita mai puțină pregătire pentru a fi un lucrător eficient.
Prin urmare, acest lucru va duce la o creștere a productivității muncii, iar firmele vor putea
beneficia de economii de scară (costuri medii mai mici cu o creștere a producției) și o eficiență
sporită.

De exemplu, în procesul de producţie a automobilelor, va exista un grad ridicat de specializare a

forței de muncă.

 Unii muncitori vor proiecta mașinile

 Unii vor lucra la testarea mașinilor

 Unii vor lucra la marketing

 Unii lucrători vor lucra pe diferite secțiuni ale liniei de asamblare. Slujba lor poate fi foarte
specifică, cum ar fi punerea anvelopelor, etc.

Diviziunea muncii este influenţată în principal de factorul demografic deoarece populaţia

ţării este rezervorul care alimentează permanent această piaţă.

Alt factor important în diviziunea muncii este salariul. Oamenii sunt atraşi de mici să se
orienteze către profesii sau meserii care sunt bine plătite. Cele prost plătite sunt evitate, iar unele
dintre ele au nevoie mereu de forţă de muncă.

Economia de piaţă, sub aspect social, se bazează pe principiile liberalismului, ceea ce

inseamnă că nimeni nu poate obliga pe cineva sa muncească, dacă persoana respectivă nu doreşte
acest lucru.

Fiecare stat, regiune are resurse de muncă, care sunt influenţaţi de o serie de factori:

 sporul natural al populaţiei;

 creşterea duratei medii de viaţă;

 creşterea populaţiei apte de muncă;

 starea de sănătate a populaţiei;

 condiţiile de viaţă,climă şi relief;

4
 condiţiile politice.

Diviziunea muncii este foarte importanta, ea fiind cea care se implică direct în
specializarea firmelor.

În urma analizei procesului de formare şi dezvoltare rezultă că la baza diviziunii

naţionale a muncii stau următorii factori:

 înzestrarea ţării cu resurse naturale;

 progresul tehnic şi nivelul diferit de dezvoltare eoonornico-socială;

 dimensiunea teritoriului şi mărimea populaţiei ţării, care determină, alături de venit, mărimea
pieţei interne;

 gradul de dezvoltare şi diversificare a aparatului de producţie;

 condiţiile climatice;

 alţi factori extra economici ca: factori politici, tradiţii, evoluţii sociale, etc.

În concluzie, diviziunea muncii are un impact pozitiv asupra individului, firmei şi

economiei naţionale. Atunci când un angajat îşi îndreaptă atenţia complet asupra unui obiectiv
specific, acesta îl poate atinge mai rapid şi mai eficient, devenind în felul acesta mai productiv.
Dacă toţi angajaţii unei societăţi lucrează în mod eficient şi îndeplinesc obiectivele societăţii,
firma devine la rândul ei productivă, înregistrându-se câștiguri economice și monetare
semnificative.

Webografie:

www.academia.edu

www.manuale.edu.ro

https://boycewire.com/

www.academia.info