Numele Boza are sensul cuvantului respect pentru 16 generatii de elevi si parinti

Marius Mototolea,

Invatatorii galateni Ghinita si Ionel Boza nu se marginesc sa respecte curricula scolara, ci predau si alte ,,materii", precum omenia, toleranta si dragostea pentru natura si tara. In Romania, sunt mii de educatori si invatatori, absolventi ai liceelor pedagogice, despre care se poate afirma, fara exagerare, ca, prin munca lor, lasa in urma o adevarata opera sociala. Profesionisti cu vocatie, care nu s-au marginit la a-i invata sa scrie si sa socoteasca pe scolarii trecuti prin mainile lor, ci s-au straduit sa le modeleze cat mai frumos caracterele, la inceput de drum in viata.Multi ,,dascali" se pot lauda ca au reusit sa-i orienteze pe orbita succesului pe cei mai multi dintre fostii lor elevi si ca, de fiecare data, reintalnirea cu ei are o incarcatura emotionala cu totul speciala. Aceasta este de fapt cea mai importanta recompensa pentru stradania lor, caci salariile pe care le primesc sunt dovada nerecunostintei statului, iar acum, mai au parte de inca una, perspectiva de a fi alungati de la catedre, daca nu accepta sa alimenteze pusculitele facultatilor ramase cu tot mai putini studenti platitori pentru diplome fara acoperire intelectuala. Pentru a argumenta lipsa de sens a ordonantei care-i trimite la facultate pe educatori si invatatori, am cautat sa vorbim cu, si despre, un educator sau invatator pentru care cei din jur au numai cuvinte de lauda. ,,10 pe linie pentru domnul invatator!" Am inceput cautarile unui asemenea interlocutor cu ajutorul internetului si, pe site-ul Calificative.ro, ne-au

atras atentia, doua pagini de referinte despre domnul invatator Ionel Boza. Monica C: ,,Este invatatorul baiatului meu si al nostru, al parintilor, caci ne educa pe toti in acelasi timp. Crestem frumos si sigur. Sa tot avem asemenea oameni in Invatamant!"; Valeriu Dajbog: ,,Un exemplu pentru toti!"; Blueshark: ,,N-am cuvinte... 10 pe linie pentru domnul invatator Boza"; Iulia: ,,N-a fost invatzatorul meu da' la cate lucruri bune am auzit despre el chiar cred k merita"; Anonim: ,,Fostul meu invatator a fost si este un invatator de valoare!!!!!!!; Surender: ,,Este fostul meu invatator. Mi-a placut foarte mult si m-a invatzat foarte multe lucruri bune". In aceeasi nota elogioasa sunt si celelalte referinte (pe care, din motive de spatiu, nu le putem cita), iar toate calificativele acordate sunt de cinci stele din cinci! Invitat acasa la familia Boza, am avut privilegiul de a cunoaste, nu unul, ci doi invatatori pentru care profesia a insemnat o buna parte din sensul existentei lor. ,,Pe copil nu poti sa-l minti!" Prima intrebare la care i-am rugat sa-mi raspunda a fost: ,,Cum se face ca va iubesc atat de mult, si elevii dumneavoastra, si parintii lor " Au raspuns fara sa ezite, in acelasi timp, vorbele lor suprapunandu-se involuntar:,,Pentru ca si noi ii iubim!" Apoi domnul Ionel Boza a explicat reteta relatiei sale de succes cu elevii. ,,Sa stiti ca pe copil nu poti sa-l minti. Copilul te simte, este ceva instinctiv. Va dau un exemplu. A venit la mine tatal unor fetite gemene carora le-a murit mama. Era necajit ca, dupa tragedie, fetitele sale erau tare afectate si se temea ca asta se va rasfrange si pe plan scolar. Fusese si la un psiholog. L-am rugat sa ma lase sa stau de vorba cu ele o jumatate de ora. La sfarsit, au zis <<vrem la domnul asta>>. Primul nostru scop atunci cand incepem sa lucram cu clasa intai, este sa-i facem pe copii sa vina cu drag la scoala", afirma invatatorul. Ionel Boza mai spune ca arta meseriei sale, la fel ca si aceea de parinte, se bazeaza pe armonizarea afectiunii nedisimulate, cu o atitudine ferma necesara pentru respectarea regulilor. ,,Elevii nostri primesc afectiune, dar, daca incalca regulile, care sunt stabilite pentru binele lor, intervenim si facem reglajul necesar. Si apropo de reglaj, nici eu si nici sotia mea nu ne iesim din fire si ne controlam limbajul. Sigur, asta tine si de temperament, si de educatie, si de intelepciunea celui de la catedra. Mi s-a intamplat o singura data sa fiu exagerat de vehement cu un elev, folosind, fireste, un limbaj civilizat, si ulterior am considerat ca se cuvine sa-i cer scuze in fata clasei. N-am ezitat s-o fac pentru ca asa era corect. Pana la urma, aceasta a fost o lectie si pentru copii, si pentru mine", ne-a marturisit invatatorul. ,,Fratele nostru are o problema" O alta dovada ca domnul si doamna invatator Boza isi fac meseria punand suflet este si atitudinea pe care o au fata de elevii cu nevoi speciale. ,,Colectivul clasei si parintii trebuie pregatiti atunci cand ajungi in situatia de a integra un asemenea copil. De exemplu, am avut un elev cu ADHD, tulburare hiperkinetica si deficit de atentie. Le-am spus copiilor <<Fratele nostru are o problema. Adevarata dragoste de semeni inseamna sa-l ajutam si sa-l intelegem. Si n-a fost deloc usor>>. La un moment dat, prin clasa a treia, am fost pe punctul de a ceda si i-am chemat parintii si le-am spus ca nu mai pot. Tatal baiatului a inceput sa planga si mi-a spus <<daca dumneavoastra nu puteti sa ma ajutati, n-o sa poata nimeni>>. Disperarea acelui parinte si gandul ca el si sotia sa l-au infiat pe baiat si au facut o fapta extraordinara m-au indarjit si am continuat, iar astazi, acel copil este student si ma viziteaza", spune cu nedisimulata mandrie dascalul despre care se vorbeste atat de frumos.

Si doamna invatator Boza ne-a oferit un exemplu similar: ,,Fusesem la niste cursuri la Timisoara, pentru integrarea copiilor cu dizabilitati, si apoi am primit in clasa intai un baietel cu probleme. Vreau sa va spun ca, pana a terminat clasa a opta, se incetatenise in scoala regula de a-l respecta si niciodata vreun coleg nu l-a jignit. Cand a terminat scoala, imi marturisea ca ii va fi foarte greu la liceu unde se asteapta sa nu mai fie tratat ca un egal de catre ceilalti elevi".

,,Noi construim pe familii" Numarandu-se printre cei mai ,,cautati" invatatori din Galati, sotii Boza spun ca, desi sunt si ei nevoiti sa faca o sectie a viitorilor elevi, criteriile tin doar de compatibilitatea dintre ,,dascal", elev si parinte. ,,Credeti-ma ca acum sunt la final de an cu clasa intai si n-am intrebat, si nu ma intereseaza ce profesii au parintii, unde lucreaza si chestiuni de genul acesta. Nu ma intereseaza starea lor materiala. Ma intereseaza sa pot comunica bine cu copilul, pentru ca, avand ceva atat de important sa-i dau, trebuie ca acesta sa poata primi, precum si cu parintele, al carui ajutor si colaborare este esentiala. Trebuie sa existe o compatibilitate din start pentru lucrul in echipa", afirma Ghinita Boza. Relatia invatator-parinte joaca un rol extrem de important in munca celor doi ,,dascali". ,,Noi construim pe familii. Le spun parintilor, inca din clasa intai, ca fiecare va incepe drumul catre fiecare, eu catre invatatorul imbogatit cu experienta celor patru ani, fiecare copil catre sine insusi prin cunoastere si ei catre parintii transformati dupa anii in urma carora tragem linia si facem bilantul", sustine Ionel Boza. ,,Este o cizelare paralela si continua. Si a copilului, dar si a familiei, iar daca invatatorul castiga de partea sa familia, poate lucra foarte bine cu copilul si rezultatele se vad", a adaugat sotia sa. O relatie foarte buna cu parintii elevilor se bazeaza, in opinia invatatorului Ionel Boza, in primul rand pe

sinceritate. ,,Pentru a avea parintele alaturi de tine in ceea ce faci pentru copilul sau, trebuie sa fii sincer cu el, rational, inteligent, sa-i fi sprijin, sa-l intelegi si mai ales sa respecti in primul rand tu ceea ce-i ceri lui, adica sa te constitui intr-un model", afirma Ionel Boza. ,,Actiunea 364" Apropo de model si pentru elevi, si pentru parintii lor, documentandu-ma pentru acest articol, am aflat ca, in familia invatatorilor Boza, exista o traditie veche de 14 ani, una dintre lectiile lor in afara scolii. O lectie de omenie. In fiecare an, in Duminica Floriilor, la initiativa si sub indrumarea celor doi invatatori, se organizeaza, o ampla actiune de voluntariat menita sa alunge, fie chiar si pentru o zi, singuratatea si saracia batranilor abandonati de familiile lor la Caminul de Varstnici ,,Sfantul Vasile cel Mare si Sfant". Au numit-o ,,Actiunea 364" cu speranta ca exemplul lor ar putea fi urmat si de alti galateni in restul zilelor anului. De fiecare data, copiii si parintii acestora le pregatesc sarmanilor batrani o masa imbelsugata cu preparate din peste si le daruiesc obiecte de igiena personala, precum si haine (inclusiv lenjerie) si incaltaminte, toate noi, cumparate dupa marimea necesara fiecaruia dintre cei ajutati. Alt fel de lectii, de neuitat Invatatorii Ghinita si Ionel Boza continua sa predea si in vacante. Ce doi ii invata pe copii dragostea pentru drumetie, pentru munte, pentru Romania. Le vorbesc copiilor despre daci, ducandu-i la Sarmizegetusa, despre stalactite si stalacmite ducandu-i in pesteri, despre frumuseatea naturii in Poiana cu narcise sau pe Varful Omu. ,,Asta toamna am organizat o excursie in care au mers, nu numai copiii, ci si 26 de parinti, care ne-au spus la final ca nu-si imagineaza cum am rezistat. Pai cum sa nu rezistam daca facem asta de mai bine de trei decenii, in fiecare anz Pe parcursul excursiei, am organizat o minitabara de sculptura in dovleci, un concurs de orientare turistica, un foc de tabara. La Mausoleul de la Marasesti, sotia mea le-a citit copiilor despre eroina Mariuca Zaharia si, impreuna cu ei, a depus o jerba de flori. Eram in excursie, nu era o zi speciala, dar era important ca elevii nostri sa inteleaga jertfa unui copil in imprejurarile dramatice ale razboiului si, implicit, importanta acelui monument dedicat eroilor care au aparat cu propria viata pamantul romanesc", ne-a povestit Ionel Boza. Invatatorul ne-a mai spus cu mandrie ca, asta-vara, a urcat chiar si cu copii de clasa a doua, pe Varful Omul. Lau ajutat fosti elevi, ai sai si ai doamnei invatator Boza, astazi studenti si liceeni, care continua sa participe la excursiile si taberele organizate de cei doi soti. Domnul invatator merge in fruntea coloanei, iar sotia sa este ,,incheietorul de pluton", care vegheaza ca niciunui copil sa nu i se intample ceva rau si care are asupra sa o trusa de prim ajutor superutilata. ,,Am organizat si tabere in care i-am invatat pe copii tehnici de supravietuire in salbaticie. Le-au placut foarte mult, dar acum cu legea asta a picnic-ului nu stiu daca mai este cu putinta", spune cu dezamagire cel care nu-i invata pe elevii sai doar sa scrie si tabla inmultirii. L-a invatat sa priveasca pe deasupra norilor Ascultandu-l pe Ionel Boza povestind cu insufletire aceste amanunte, mi-am amintit onoranta afirmatie a unui alpinist roman, autorul unui record unic in Romania: cucerirea a trei piscuri de peste sapte mii de metri, unul dupa altul, in aceeasi expeditie. ,,Meritul de a-mi fi starnit atractia pentru munte ii apartine celui care m-a invatat sa scriu si sa citesc, domnul

invatator Ionel Boza. Organiza niste excursii si tabere extraordinare din care pastrez amintiri de neuitat. De aceea, atunci cand, in timpul facultatii, am dat peste reclama unei scoli de munte, n-am ezitat sa ma inscriu, iar restul a venit de la sine", ne marturisea de curand Tiberiu Pintilie, alpinistul absolvent de Informatica si detinator al unui master in acest domeniu. ,,Sunt mandru ca am ajutat-o" Munca si daruirea celor doi invatatori ale caror nume au dobandit o binemeritata faima in Galati poate fi cuantificata si cu ajutorul carierelor de exceptie ale fostilor lor elevi, cariere la care sotii Boza au pus solide pietre de temelie. ,,Imi vine in minte Simona, care a fost si ea un caz oarecum special. Astazi este conferentiar universitar in Canada. Mama casnica, tatal zidar. Abia se mutasera in cartier si au venit sa o inscrie la scoala pe 14 septembrie. Era tarziu si mama ei a venit plangand la mine. Aveam clasa cu cei mai multi copii, 42. Mi-a spus ca i s-a explicat ca nu se mai poate face nimic, dar m-a rugat din suflet sa-i las fata ca macar sa treaca pe sub tunelul de flori, laolalta cu ceilalti bobocei. Si daca tot a trecut, doar nu era s-o trimit acasa. Si sunt mandru ca am ajutat-o. A invatat patru limbi, a obtinut o bursa in Canada si, ori de cate ori are ocazia, ne scrie pe e_mail. De Craciun, sotiei mele i-au trimis scrisori de multumire si urari frumoase toti fostii sai elevi dintr-o clasa a opta. Astea sunt satisfactiile meseriei noastre, nu cele pe plan material. La peste 50 de ani, am reusit sa ne luam o masina in rate", ne-a marturisit invatatorul Ion Boza. Dedicati profesiei "Am fost sefa de promotie la Liceul Pedagogic din Galati, in 1978. Nu aveam buletin de oras asa ca a ziaristul de la Scanteia, care a venit sa-mi ia un interviu, mi-a spus sa declar ca doresc sa ma intorc la tara. Din fericire, ulterior s-a schimbat regula astfel ca absolventii cu medii peste 9.50 au putut profesa in scoli din mediul urban. Eu am lucrat mai intai la Scoala 1, pe Calea Prutului, timp de sapte ani. Dupa-amiaza mergeam sa fac meditatii si cu copiii care locuiau la IAS. Practic faceam naveta. Apoi, m-am transferat la Scoala 29, unde lucrez si in ziua de azi", si-a rezumat parcursul profesional domna invatator Boza. Un parcurs aproape identic cu cel al domnului invatator Boza. ,,Eu am absolvit in 1977. N-am fost sef de promotie, doar olimpic la matematica. Cu o foarte scurta intrerupere, de la absolvirea Liceului Pedagogic din Galati, lucrez la Scoala numarul 11. A existat un moment de raspantie in viata in care am avut de ales intre a continua ceea ce am inceput, cu prima mea generatie de elevi, sau a-i abandona la mijlocul drumului, ca sa ma pot inscrie la cursurile de zi ale unei facultati. Am preferat sa raman alaturi de copiii de care ma atasasem si impreuna cu care parcurgeam un drum nou, absolut fascinant", ne-a declarat Ionel Boza. ,,Au fost si momente in care ne-am intrebat daca n-ar fi trebuit sa urmam cursurile unei facultati la momentul potrivit, cu multi ani in urma, insa, pentru ca am fost in permanenta conectati la tot ce era nou in meseria noastra, ca rezultatele noastre si gradele didactice obtinute demonstreaza ca am atins performanta pe care ne-o doream, ca suntem respectati si apreciati, am ales sa ne continuam drumul. De altfel, o facultate, ca sa fi avut rost, ar fi presupus ca, dupa absolvire, sa facem altceva or noi asta am vrut sa fim - invatatori!", a completat spusele sotului sau doamna invatator Boza. Riscul de a fi alungati de la catedra In timpul ultimului sau mandat de ministru al Educatiei, din 2012, cea pe care, din motive binecunoscute, colegii sai din invatamantul de toate gradele au supranumit-o ,,Abramburica", a initiat o ordonanta de urgenta prin care ii obliga pe educatorii si invatatorii absolventi ai liceelor pedagogice sa urmeze cursurile unor facultati.

Cei vizati au la dispozitie un termen de gratie de sase ani dincolo de care, daca nu se conformeaza, li se va interzice sa mai profeseze. Imaginati-va cum ar fi daca toti educatorii si invatatorii care, ca si sotii Boza, si-au cladit cariere solide, ar fi alungati din scoli, ar fi obligati sa-si paraseasca elevii pentru ca n-au studii superioare. Sunt inca multi invatatori si educatori care nu au absolvit institutii de invatamant superor pentru ca au dorit sa-si urmeze vocatia si, ulterior, au considerat sub demnitatea lor sa-si ,,cumpere" diplome obtinute la ,,fara frecventa" in schimbul taxelor platite cu regularitate. Liceele pedagogice au avut dintordeauna elevi foarte buni, capabili sa urmeze o facultate indiferent de profilul acesteia. Pe de alta parte, absolvirea liceului pedagogic a conferit dintotdeauna un statut aparte, dar Legea invatamantului a desfiintat functiile de educator si invatator. Cum nu puteau fi concediate cele 40.000 de persoane care le ocupau, s-a incercat corectarea primei gafe, printr-o a doua, respectiv Ordonanta de Urgenta 92 din decembrie 2012, care reintroduce aceste functii, dar stipuleaza ca pot fi ocupate doar de persoane cu studii superioare. Prin urmare, mai mult de jumatate din cei 40.000 de educatori si invatatori nu vor mai putea profesa, daca nu se conformeaza, acceptand sa cotizeze la fabricile de diplome. Este inacceptabil si poate ca Parlamentul va acorecta, asa cum se cuvine, si aceasta ultima gafa a Ministerului Educatiei.