Universitatea „Tibiscus”

Facultatea de Psihologie

Psihodiagnosticul Personalitǎții
Evaluarea Psihologicǎ. Principii

Scarlat Andreea Mihaela

Marinca Amelia

Timişoara
2023

1
 I. Introducere
Evaluarea psihologicǎ este un demers psihodiagnostic şi se referǎ la procesul de evaluare şi
mǎsurare a funcționǎrii psihologice, cognitive, emoționale şi comportamentale a unui individ,
folosind o varietate de tehnici şi instrumente. Scopul principal al evalurii psihologice este de a
înțelege punctele forte şi punctele slabe ale individului, de a identifica nevoile şi provocǎrile
acestuia şi de a oferi ȋndrumǎri şi sprijin pentru a-şi ȋmbunǎtǎți bunǎstarea şi calitatea vieții.
Aceasta este o activitate complexă, integrativă și conceptuală care implică obținerea de inferențe
din mai multe surse de informații pentru a obține o înțelegere cuprinzătoare a unui client sau a
unui sistem client. Totodatǎ, implică capacitatea de a măsura și formula gradul de nevoie și
starea mentală, de a dezvolta profiluri psihologice ca răspuns la anumite probleme de trimitere și
de a evalua rezultatul cu teste, măsuri și interviuri de diagnostic într-o serie de populații de
clienți.
În literatura anglo-saxonǎ, sunt frecvent utilizați termenii: psychological testing
(testarea psihologică), psychological assessment (măsurare psihologică) şi, mult mai rar,
psychological evaluation (evaluare psihologică). Desigur, nu sunt diferențe foarte mari ȋntre
ȋnțelesurile şi sensurile acestor concepte. Ceea ce este comun pentru toate acestea, este faptul cǎ
actionǎm asupra individului (subiectului) cu anumite metode, mijloace, instrumente ȋn vederea
obținerii unor informații privind diferite aspecte şi componente ale psihismului.
Dacǎ, psihodiagnoza este acțiunea de aplicare a testelor, care, la rândul lor, au obiective foarte
precise, evaluarea psihologicǎ implicǎ acțiunile de testare şi de mǎsurare, dar nu se
rezumǎ numai la acestea, ci, ȋn mod obligatoriu, ea necesitǎ acțiunile de interpretare a
rezultatelor, de integrare a lor ȋntr-un set de informații care sǎ descrie cât mai corect şi cât mai
exact situația subiectului. Putem adǎuga faptul cǎ evaluarea psihologicǎ se concentreazǎ mai
mult asupra aspectelor de ordin calitativ.

I.1. Unele dintre scopurile principale ale evaluării sunt:

 descrie funcționarea curentă, inclusiv abilitățile cognitive, severitatea tulburărilor și

capacitatea de viață independentă;
 să confirme, să infirme sau să modifice impresiile formate de către clinicieni prin
interacțiunile lor mai puțin structurate cu pacienţi;

2
  identificarea nevoilor terapeutice, evidențierea problemelor probabile să apară în timpul
tratamentului, să recomande forme de intervenție și să ofere îndrumări cu privire la
rezultatele probabile;
 ajutor în diagnosticul diferențial, emoțional, comportamental și tulburări cognitive;
 monitorizează tratamentul în timp până la a evalua succesul intervenţiilor sau pentru a
identifica altele noi probleme care pot necesita atenție așa cum sunt preocupările inițiale;
 gestionarea riscurilor, inclusiv reducerea la minimum a potențialelor răspunderi legale și
identificarea reacțiilor nefavorabile la tratament;
 să ofere feedback calificat și empatic de evaluare ca intervenție terapeutică în sine.

II. Cuprins
II.1. Principiile evaluǎrii psihologice
Atât instrumentele de evaluare cât și procesul în sine (de evaluare) implică o serie de
reglementări etice pentru a ne asigura că deciziile sunt luate spre binele tuturor celor implicați,
iar evaluarea este realizată într- o manieră profesionistă (Domino și Domino, 2006).
II.1.1. Principiile etice APA impune ca psihologii să ofere servicii care sunt în interesul
pacienților lor (Asociația Americană de Psihologie, 1992):
 Principiul binefacerii (beneficence) și al nefacerii răului (nonmaleficence) -
Psihologii se vor asigura că cei cu care lucrează vor avea toate beneficiile de pe urma
colaborării și se asigură că nu fac rău. Psihologii se asigură de protejarea celor cu care
iteracționază dpdv profesional. Sunt atenți și au grijă ca actul lor să nu fie folos cu
repercursiuni negative la nivel personal, financiar social, organizațional, sau politic
 Principiul fidelității și responsabilității - Psihologii stabilesc relații de încredere cu cei
cu care lucrează. Își asumă responsabilitatea asupra propiului comportament. Se consulta
cu colegi sau instituții (funcție de nevoie) pentru a oferi cele mai bune soluții celor cu
care lucrează
 Principiul integrității - Psihologii promovează acuratețea, onestitatea, și adevărul în
cercetarea, predarea și practicarea psihologiei.
 Principiul justiției - Oferă tratament egal și se asigură că toți clienții vor avea parte în
mod egal de beneficiile serviciilor psihologice.

3
  Principiul respectului față de drepturile și demnitatea persoanelor, a intimitǎții, a
confidențialitǎții acestora.

II.1.2. Principii generale:

 Relația profesională - Evaluarea trebuie să aibă loc doar în contextul unei relații
profesionale clar stabilite (natura, scopul și condițiile relației sunt anterior discutate).
Anterior efectuării evaluării, psihologul oferă informații relevante și solicită
consimțământul informat persoanei pentru a fi evaluată (în afara situațiilor excepționale:
ȋn situații clar reglementate de lege sau când persoana nu este capabilă să ofere
consimțămâmtul, când serviciul psihologic este solicitat de către o instanță legală).
Informațiile furnizate se referă la:
- tipul și durata evaluării; proceduri alternative;
- confidențialitate;
- costuri financiare;
- informații adiționale relevante.
De asemenea, psihologul trebuie să fie conștient de efectul pe care calitatea relației îl
poate avea asupra rezultatelor evaluării. Spre exemplu, comentarii ușor dezaprobatoare in
relația cu copiii, precum ”Credeam că te poți descurca mai bine de atât.”, au dus la ușoare
scăderi ale performanței (Witmer, Bornstein, & Dunham, 1971).
Relația și feedback-ul oferit pot fi influențate și de factori culturali. Terrell, Taylor, și
Terrell (1978) au descoperit o creștere de până la 17.6 puncte IQ atunci când elevi afro-
americani au fost încurajați de un evaluator de aceeași rasă și folosind afirmații relevante
cultural (“nice job, blood” sau “good work, little brother”). Așteptările examinatorului
pot influența performanța persoanei evaluate (Rosenthal, 1966). Aceste influențe sunt
subtile (ES slab) și pot apărea doar în unele contexte –considerându-se că sunt transmise
non-verbal.
În calitate de evaluatori trebuie să fim conștienți dacă avem așteptări față de persoanele
evaluate și să încercăm să nu le comunicăm sub nicio formă. Rezultatul evaluării
(scorarea și interpretarea) poate fi influențat și de gradul de simpatie pe care psihologul îl
manifestă pentru client. Cu cât examinatorul simpatizează mai mult clientul, cu atât cresc
șansele ca el să interpreteze un răspuns ambiguu într-o manieră favorabilă (Sattler &

4
 Winget, 1970). Uneori astfel de distorsiuni pot apărea și pe răspunsuri mai puțin ambigue
(Simon,1969). Un alt factor este reprezentat de starea emoțională a persoanei evaluate.
Este important de evaluat și starea afectivă generală a clientului în momentul evaluării
psihologice. Uneori, în situații de anxietate ridicată poate fi recomandată întreruperea
sesiunii de testare. Sau, putem încorpora factorii emoționali în interpretarea rezultatelor
evaluării.
 Respectarea intimității - Uneori persoanelor evaluate le este frică de faptul că
psihologul poate afla aspecte pe care acestea ar dori să le țină ascunse sau/și că aceste
informații pot fi folosite în detrimentul lor. Respectarea intimității devine sensibilă mai
ales în cazul testelor de personalitate (mai ales cele ce măsoară aspecte accentuate -
tulburări), dar și în cazul probelor de inteligență. Frica de evaluare este generată de doi
factori: -publicul larg nu este conștient de limitele probelor psihologice (exagerând rolul
acestora); -nu este neapărat greșit să obții informații pe care o persoană nu ar dori să le
facă cunoscute. Important este ce faci cu ele. Persoana evaluată are controlul asupra
informațiilor furnizate. Excepții: minorii, clienții ce riscă să-și pună viața în pericol (sau a
altora). Aspectele ce țin de intimitate sunt mai sensibile în selecția personalului și mai
puțin sensibile în domeniul clinic. În plus, psihologul trebuie să selecteze doar probe
relevante pentru contextul evaluării (astfel, scade riscul de a solicita informații intime).
Relevanța testelor utilizate va fi explicată într-un limbaj accesibil persoanei evaluate
(diminuăm frica auto-dezvăluirii). Trebuie să explicăm clienților ce tipuri de date vom
obține și cum pot fi acestea folosite.
 Respectarea integrității - Protejarea integritǎții implică evitarea producerii de emoții
negative persoanei confruntate cu situația de testare. Abordarea de subiecte considerate
taboo (ex: practicile sexuale, credințe personale, evenimente traumatizante) pot genera
anxietate. La fel ca în situația respectării intimității explicarea clară a probelor utilizate,
relevanței lor și a protejării datelor poate diminua intensitatea emoțiilor negative activate.
 Etichetarea și îngrădirea libertății - Atunci când etichetăm o persoană (atribuim un
diagnostic), există riscul interiorizării etichetei respective și apariției fenomenului de
auto-îndeplinire a profețiilor (pe baza rolului asociat etichetei respective). Un alt risc este
reprezentat de stigmatul social asociat anumitor afecțiuni mintale (ex: persoanele
diagnosticate cu schizofrenie pot fi discriminate). Acceptarea rolului acelei categorii

5
 poate fi în detrimentul unei persoane (ex: va depune mai puține eforturi în a-și ameliora
situația).
 Utilizarea competentă/informată a instrumentelor de evaluare - Ce trebuie să dețină
un specialist:
- Formare corespunzătoare pentru utilizarea instrumentelor de evaluare (studii de
specialitate + training pentru utilizarea anumitor instrumente).
- Cunoștințe tehnice pentru a evalua calitățile și limitele unui instrument de evaluare
(evidence - based assessment).
 Interpretarea și utilizarea rezultatelor evaluării - Este important să selectăm testele și
etaloanele la care raportăm rezultatele pe baza relevanței lor în raport cu persoana
evaluată și scopul evaluării. Nu este o procedură mecanică de raportare a unui rezultat la
un etalon. Trebuie să ținem cont și de particularitățile persoanei + ale contextului
evaluării. Sunt necesare cunoștințe tehnice (etalonare), pentru a putea utiliza corect și
evalua calitatea normelor pe baza cărora facem evaluarea (ne putem crea singuri
etaloane). Noi suntem responsabili de modul în care interpretăm rezultatul și de
recomandările pe care le facem – nu dezvoltatorul instrumentului respectiv (semnătura
de pe raport este a noastră).
 Comunicarea rezultatelor testării - Trebuie să oferim feedback clientului într-un limbaj
clar și accesibil (evitați jargonul de specialitate). Explicațiile trebuie să înceapă cu
clarificarea rolului evaluării astfel încât clientului să-i fie clară relevanța acestora. Dacă
este necesar, pot fi furnizate clarificări și în legătură cu preconcepții asupra testului
respectiv sau a limitelor sale. Dacă evaluăm copii, rezultatul trebui explicat inclusiv
părinților acestora, folosind un limbaj accesibil (ex.: copilul dvs. are un IQ de 130 vs.
Copilul dvs. este ȋn top 2% comparativ cu cei de o vârstă cu el).
 Asigurarea securității testelor și a informațiilor din evaluare
II.1.3. Principii interpretative
Principiile interpretative sunt idei generale cu funcție de direcționare a procesului de interpretare
a datelor de evaluare psihologicǎ.
O interpretare ghidatǎ de principii va permite o suficientǎ libertate evaluatorului, atât de a fi
creativ, dar şi cât de a comite erori de interpretare.
Principalele tipuri:

6
  Principiul integrǎrii informației – integrarea informațiilor provenite din multiple surse
(testele psihologice, interviul, observarea comportamentului, datele biografice, etc.)
reprezintǎ un principiu crucial al interpretǎrilor datelor colectate despre subiectul
examinat, iar acesta funcționeazǎ la un nivel mare de generalitate. A integra informațiile
în vederea interpretării lor nu se limitează doar la a le pune laolaltă (funcția aditivă), ci
presupune a le selecta pe cele care au relevanță, odată cu omiterea celor redundante, a le
identifica punctele de acord și de susținere reciprocă (funcția confirmatorie), precum și a
le canaliza către semnificații comune, la care ele participă în mod echivalent (funcția
complementară). Din nefericire, evaluarea psihologică nu este atât de bine elaborată sub
aspectul procedurilor concrete de integrare a informațiilor și de realizare a interpretării
datelor, așa cum este cazul diagnosticului medical, fapt explicabil printr-o istorie a
acumulărilor cu mult mai scurtă comparativ cu aceea a medicinei.
 Principiul orientării pozitive a interpretării - Acest principiu are în vedere o orientare
relativ recentă a psihologiei aplicate, de a se înclina asupra unor stări pozitive, cum sunt
stările de bine, optimism, fericire, pe care oamenii le încearcă în toate domeniile vieții și
activității lor, fie că este vorba despre calitatea de pacient, de elev sau de persoană
ocupată profesional. In domeniul evaluării psihologice, acest principiu îmbracă forma
îndemnului la echilibru între relevarea punctelor slabe și evidențierea punctelor tari legate
de modul în care funcționează persoana evaluată.
 Principiul variabilității forței argumentelor - Acesta ține cont de faptul că forța
dovezilor pe care se fondează inferențele derivate din datele de evaluare este destul de
variabilă. În consecință, unele inferențe pot fi exprimate în limbajul certitudinii, altele
într-o manieră mai puțin sigură, care lasă loc unei doze de incertitudine.

III. Concluzii
În concluzie, principiile evaluării psihologice sunt esențiale pentru a se asigura că procesul de
evaluare este standardizat, valid, de încredere, obiectiv, confidențial, etic, corect, util, adecvat și
condus de profesioniști care sunt competenți în procedurile de evaluare utilizate.
Aceste principii sunt esențiale în ghidarea evaluatorilor în luarea deciziilor informate cu privire
la nevoile psihologice ale indivizilor și în ghidarea intervențiilor care pot îmbunătăți viața
persoanelor.

7
 Principiile evaluării psihologice nu sunt doar esențiale în practica clinică, ci și în cercetare,
educație și în alte domenii în care testarea psihologică este utilizată pentru a înțelege
comportamentul și cogniția umană.
IV. Bibliografie
Ciorbea, I. (coord.) (2015). Evaluarea psihologică aplicată: repere teoretice și practice. București:
Editura Trei. Pag. 19-35; 110-119.
Wikipedia

! Subiect de reflecție: Ce alte categorii de principii pot fi aplicate procesului de evaluare

psihologicǎ?