 A fost dezvoltat în anii ‘80 în SUA şi Marea Britanie.

 Aşa cum este definit de către autorii săi William Miller

şi Stephen Rollnick este o metodă directivă de
comunicare, centrată pe client, care are ca scop
creşterea motivaţiei intrinseci pentru schimbare
prin explorarea şi rezolvarea ambivalenţei.
 Este „centrat pe client” – la fel ca în practica lui Carl
Rogers – şi se desfăşoară într-o atmosferă empatică
şi valorizantă, facilitând schimbarea
comportamentului şi stilului de viaţă al clientului.
 Este vorba despre un stil de intervenţie, despre o
modalitate particulară de interacţiune cu clientul,
orientată spre un obiectiv determinat, de exemplu,
diminuarea sau renunţarea la comportamentul de risc
(inițial a fost utilizat pentru dependențe).
Interviul motivational are la bază principii care
subliniază responsabilitatea clientului pentru
propria alegere. Ambivalenţa este naturală din
toate perspectivele schimbării. În acest sens, prin
explorarea şi descoperirea valorilor şi percepţiilor
proprii clientului, relaţia are scopul de a creşte
motivaţia acestuia pentru schimbare. Clientul este
cel care va formula argumentele în favoarea
schimbării. Preocupările acestuia au prioritate faţă
de cele ale consilierului.
Interviul motivational este util în special în situaţiile
în care clienţilor le este dificil să recunoască
severitatea unei probleme. Stabilirea unei relaţii de
colaborare permite gestionarea unui nivel iniţial
scăzut de motivaţie, dificil de abordat prin
metodele uzuale.
 Sunt adolescenții motivați sa își rezolve
problemele?

 Cât de motivați sunt?

 Cum îi poate motiva un profesionist?

 Ce spunem despre un adolescent care

cunoaște consecințele actelor sale, dar nu
schimba nimic?
 Răspuns : nu e motivat să se schimbe

 Intervenția: i se explica toate consecințele și

se insistă asupra necesității de a schimba
ceva

 Rezultat: rezistență, non-schimbare

 Explicație: există diferite niveluri ale motivației

- identificăm unde se află; motivația nu este
doar o calitate internă, ci depinde de mediul
înconjurător – poate sa fie influențată
„Wheel of change”
 Modelul descrie o serie de stadii prin care
trec persoanele în cadrul încercării de a
schimba o situație, o problemă sau un
comportament.
 „Wheel of change” este un model circular,
ceea ce înseamnă că persoana poate
parcurge stadiile de câteva ori înainte de a
realiza o schimbare stabilă. Motivația pentru
schimbare în cadrul acestei abordări trebuie
înțeleasă cu referire la stadiul în care se află
persoana ca pregătire pentru schimbare.
Stadiile schimbării sunt:
1. Stadiul precontemplativ – persoana neaga existența
problemei, nu ia în considerare schimbarea. Problemă? Ce
vrei să spui?
Sarcinile consilierului în acest stadiu sunt:
 oferă informații beneficiarului/clientului despre
comportamentul problematic;
 oferă feed-back;
 scopul intervenției este de a-l ajuta pe client să devină
conștient de problemă și de posibilitatea schimbării.
2. Stadiul contemplativ - persoana este ambivalentă în ceea ce
privește schimbarea, nu este fericită cu situația, dar nu a luat
o decizie. Câteodată nu sunt fericit de cum decurg lucrurile.
Sarcinile consilierului în acest stadiu sunt:
 Îl ajută pe client să păstreze balanța înclinată în favoarea
argumentelor pro-schimbare, utilizând interviul motivațional;
 Îl ajută pe client să internalizeze argumentele necesare
schimbării (gestionarea ambivalenței).
3. Stadiul determinării - persoana ia hotărârea
schimbării, este motivată în acest sens, dar nu
face efectiv nimic. Trebuie să fac ceva. Poate îmi
caut un loc de muncă.
Sarcinile consilierului în acest stadiu sunt:
 să-l ajute pe client să găsească o strategie de
schimbare, care să fie acceptabilă, adecvată,
eficientă.

4. Stadiul acțiunii - persoana se angajează în

diferite acțiuni pentru schimbare.
 oferă suport (prin deprinderile și tehnicile
suportive specifice consilierii) clientului, pentru ca
acesta să facă pași în sensul schimbării.
5. Stadiul menținerii - persoana menține sau nu acțiunea
pentru schimbare. Adolescentul nu mai consumă
alcool/droguri.
Sarcinile consilierului în acest stadiu sunt:
 ajută clientul să identifice și să folosească strategii
pentru prevenirea recăderii.

6. Stadiul (re)căderii - persoana renunță la schimbare,

care sau, după caz, recade în comportamentul
problematic. Sarcinile consilierului în acest stadiu sunt:
 ajută clientul să repete stadiul contemplării, determinării
și acțiunii;
 oferă suport în vederea depășirii, evitării sentimentului
dezamăgirii, a stării de demoralizare apărute în urma
căderii sau a recăderii.
Principii ale interviului motivațional:
1. acceptare necondiționată – nu pornim de la ideea ca este
ceva in neregulă cu adolescentul, ci identificăm aspectele
pozitive
2. confruntare constructivă – discutarea avantajelor și a
dezavantajelor

Identificarea unui sens al balanței

Fiecare adolescent percepe avantajele într-un mod personal.
Este interesant în schimbare?Daca este nesigur, care sunt
factorii care îl influențează?
Influențarea balanței
Utilizarea informațiilor oferite de adolescent – pt a determina
schimbarea, importanța acesteia
Înclinarea balanței
Discutarea posibilităților de schimbare (numai daca adolescentul
 Tehnici

Lăsați adolescentul să vorbească pentru el (întrebări cu

răspuns deschis) – influențarea balanței avantaje-dezavantaje
Care sunt lucrurile care nu iți plac?
Ce iți dorești într-adevăr?
Ce crezi că ar trebui să se întâmple…?
Ascultați empatic
Pot să îmi imaginez ca îți este greu atunci când mama ta doar
se plânge în legătură cu tine și nu îți spune nimic pozitiv…
Structurați informațiile oferite de adolescent
Dacă ar fi să sumarizez tot ce ai spus… ai încercat să lucrezi în
trei instituții … primul loc nu a mers bine..dar, în al treilea loc de
muncă …lucrurile au mers mai bine …haide, să vorbim, ce a
funcționat bine, in acest caz?
Dezvoltați discrepanțe – între situația existentă și cea dorită –
presiune – dorință de rezolvare
Anumite aspecte din viața ta nu merg în direcția dorită de tine.
(trebuie să vadă legătura între situația existentă și discrepanță).
Spui că este foarte iritant când mama ta se plânge că fumezi
marijuana. Sunt și ale dezavantaje?
În afară de faptul că mama ta se plânge de comportamentul
tău, că îți consumi banii și că uneori nu ai chef să te dai jos din
pat, sunt și alte dezavantaje?
Sunt multe lucruri care nu merg bine și te întrebi ce ar trebui să
faci, ce ai putea să schimbi?
Explicitați sentimentele și gândurile ambivalente
Pe de o parte nu iţi poţi finaliza clasa … şi este important pt tine
…pe de altă parte îţi place să fumezi marijuana, în special când
eşti cu prietenii….cele două lucruri sunt în contradicţie …te
gândeşti…am nevoie de schimbare sau nu? Avantaje,
dezavantaje
Oferiţi informaţii obiective
Faceţi explicite beneficiile schimbării
Cum crezi că se va îmbunătăţii viaţa ta?
Dacă ţi-i putea organiza viaţa aşa cum ai vrea, cum ar arăta?
Punctaţi tranziția către stadiul acţiunii
Semne care arată că se îndreaptă către stadiul acţiunii: nu mai neagă
existenţa problemei, adresează întrebări, pare mai relaxat, adresează
întrebări despre schimbarea comportamentului
Formulaţi un plan concret şi oferiţi suport practic
Cum îţi planifici schimbarea?
Ce dificultăţi crezi că vei întâmpina?
Ce a mers rău înainte?
Cum poţi să previi să se întâmple din nou?
Fiţi conştienţi de natura ciclică a schimbării
Nu poţi să înveţi totul dintr-o dată.
Dacă nu ai reuşi prima oară, trebuie să încerci din nou.
Ai rezistat 2 zile … e bine pentru început …data viitoare vei rezista mai
mult…
Rolul rezistenţelor - indica o posibilă capcană
Evitarea rezistenţelor
Fiţi conştienţi de stadiul în care se află adolescentul şi acţionaţi în acord
cu acesta
Evitaţi argumentarea – persuasiunea
Depăşirea rezistenţelor
Semne: tânărul sau profesionistul spune ..da, dar, tânărul este iritat,
profesionistul este iritat, tânărul nu este atent, vorbeşte puţin,
profesionistul vorbeşte prea mult…
Restabilirea raportului
Poate mă înşel…dar, e doar impresia mea.
Ce crezi tu?
…sau nu eşti de acord?
Folosirea rezistenţei
…dar, X fumează mai mult decât mine…
Da, ai dreptate şi asta este un lucru bun pt ca îţi va fii mult mai uşor decât
ii este lui X să renunţi la fumat
Interviul motivațional este un instrument prin care
consilierul ajută clientul:

 să-și recunoască/conștientizeze problemele;

 să-și gestioneze ambivalența;
 să-și dezvolte și/sau să-și sporească motivația
instrinsecă pentru schimbare;
 să-și dezvolte stima de sine și eficacitatea de
sine.
Principiile interviului motivațional:

 exprimarea empatiei;
 reducerea discrepanței (discrepanța între
cogniție și comportament, între expectanțe și
realizări;
 evitarea conflictualizării;
 lupta cu rezistența;
 promovarea unei atitudini optimiste a
clientului, de încredere în propriile capacități.
Abordări motivaționale eficiente (strategii și tehnici):

 oferirea de informații;
 îndepărtarea barierelor;
 asigurarea condițiilor pentru a face
alegeri/oferirea de alternative;
 creșterea dezirabilității (pierde mai mult decât
câștigă; argumente în favoarea alegerii pozitive);
 utilizarea empatiei;
 oferirea de feed-back;
 clarificarea obiectivelor;
 ajutorul activ.
Bariere în dezvoltarea motivației pentru schimbare:

 capcana întrebare - răspuns (limitarea la acest tip de

abordare);
 capcana confruntare-negare (în cazul în care consilierul
adresează clientului o întrebare dintr-un stadiu superior
celui în care acesta se află);
 capcana expertului (consilierul oferă soluții);
 capcana stigmatizării (includerea clientului în anumite
categorii);
 capcana focalizării (centrarea pe aspecte irelevante
pentru client);
 capcana învinuirii (culpabilizarea clientului).
Exerciţiu:

 Descrieţi o situaţie din practica dvs. pentru

care credeţi ca aţi putea utiliza interviul
motivaţional.
 Indentificaţi stadiul în care se află persoana
respectivă.
 Derulaţi interviul motivaţional aferent stadiului
respectiv.
Exerciţiu:

 Identificaţi şi argumentaţi stadiul

motivaţional în care se află persoana
descrisă mai jos (puteţi identifica mai
multe stadii în funcţie de diferitele etape
evolutive descrise).

 Precizaţi sarcinile consilierului în

vederea dezvoltării sau, după caz, a
menţinerii motivaţiei pentru schimbare.
Prezentare de caz:
 A.T. are vârsta de 16 de ani, provine dintr-o familie dezorganizată. Mama a
părăsit familia pe când A.T. avea 11 ani, tatăl fiind cel care l-a crescut pe el
şi pe ceilalţi doi fraţi ai săi. Fiind cel mai mare şi-a ajutat mult tatăl la
muncă, s-a ocupat de fraţii mai mici, dar şi-a neglijat şcoala. A abandonat
şcoala după clasa a VIII-a, neavând nicio calificare profesională. Afirmă
„obişnuiam să iau totul aşa cum era, nu îmi părea rău dacă ceva nu se
îndeplinea. Îmi plăcea să muncesc şi să stau în natură…”
 A început să consume alcool. Afirmă: „m-au încercat sentimente de furie,
disperare, revoltă. Dacă până în acel moment mă simţeam un singuratic,
după divorţ am simţit că sunt un nimeni, că de fapt nu mai exist. M-am trezit
singur, fără familie. În prima fază mă gândeam la răzbunare. Aşa este, cauţi
să te dezvinovăţeşti, să dai vina pe alţii. Am început să mă droghez…”
 În prezent, A.T. spune că a început să se liniştească, să se resemneze.
„Am început să îmi pun întrebări. Cum am ajuns eu aici? Cine sunt eu de
fapt? Unde am greşit? Dacă vrei să răspunzi la asemenea întrebări trebuie
să fii sincer cu tine. Să-ţi asumi responsabilitatea pentru tot ceea ce ai
făcut.”
 A.T. ajunge la concluzia că trebuie să facă ceva în viaţă, trebuie să îsi
găsească un sens, însă nu ştie cum şi ce ar putea face.