INTERVIEVAREA COPIILOR POSIBILE VICTIME ALE

ABUZULUI SEXUAL
Modele de evaluare a abuzului
Obiectivitatea intervievatorului
Câte interviuri?
Structura protocoalelor și a ghidurilor
NICHD si Memorandum of Good Practice
Tipurile de întrebări
Extrase din interviuri reale + video
Păpușile cu detalii anatomice
Acuzațiile false
Copiii care nu vor să dezvăluie abuzul
Modele de evaluare a abuzului
- dovezile medicale adesea lipsesc, urmele fizice dispar rapid – interviul copilului a ajuns cea mai importantă sursă de
informații
Însă!
- Îngrijorări referitoare la acuratețea relatărilor copiilor
- Gestionarea abuzului sexual ca infracțiune, ignorarea problemei de sănătate mentală

A. INTERVIEVAREA COPILULUI
Componenta centrală:
Intervievarea adultului, examinări medicale
Se interzice potențialului abuzator să vină la locația interviului – safe place to disclose
Este descurajată intervievarea comună victimă- abuzator; contraproductivă; doar o altă trădare a încrederii copilului
de către intervievator
Cel mai parcimonios și cel mai utilizat; aplicabil cazurilor extrafamiliale și multora dintre cele intrafamiliale.
Asumpții: copiii oferă de obicei declarații valide, rata falselor acuzații este foarte scăzută, abuzatorii investesc efort în
ascunderea abuzului, nu există un singur ptofil de abuzator, abuzatorii sunt greu de diferențiat de non-abuzatori.
MODELUL INVESTIGAȚIEI COMUNE

Colaborarea între instituțiile de protecție a copiilor și cele care aplică legea.

Intervievarea comună a copilului (psiholog + investigator/ procuror); intervievator principal/ secundar; oglindă cu vedere
unilaterală, bug-in-the-ear; scop: reducerea numărlui de intervievări.
Sunt intervievați suspectul, părinții sau alți posibili martori, nu de psiholog.
Dificilă colaborarea interinstituțională.

MODELUL INTERACȚIUNII PĂRINTE-COPIL

Origini în domeniul sănătății mentale: au încercat să înțeleagă cauzele maltratării: acestea reprezintă distorsiuni în
relațiile de atașament.
Semne: părintele evită contactul vizual, nu ține copilul în poziție frontală; copiii sunt hipervigilenți, evită contactul vizual.
Sesiuni părinte-copil: se va putea observa interacțiunea sexualizată sau copilul va manifesta frică față de părinte
abuzator; copilul se va comporta diferit cu cei doi părinți.
Unii autori (Gardner, 1992) permit părintelui acuzat să confrunte copilul sau investighează abuzul de față cu acesta.
Interacțiunile părinte-copil vor putea fi interpretate cu ușurință de un profesionist cu experiență 
Îngrijorări etice:
MODELUL EVALUĂRII COMPREHENSIVE

Echipe multidisciplinare: psihologi, asistenți sociali, medici, avocați, investigatori

Intervievarea copilului este doar o sursă de informații.
Persoană specializată în intervievarea copiilor victimă. Intervievarea fraților.
Potrivit pentru cazurile intrafamiliale și cele complexe: acuzații anterioare, probleme de sănătate mentală,
abuz de substanțe, disfuncții familiale, cazuri neconcludente.
OBIECTIVITATEA INTERVIEVATORULUI

Neutru, confirmatory bias sau disconfirmatory bias?

Ipoteze multiple. De ce?
1. Lumea socială a copiilor s-a schimbat dramatic: cunoștințele sexuale sunt mult mai disponibile decât în
trecut (Internet, TV) – imitarea lor. Informații și despre existența acuzațiilor false – poate crește
probabilitatea lor.
2. Conștientizarea problemei ridicată: adulții știu maimulte despre existența și simptomele a s.

A believing stance.
Acuzațiile false sunt destul de rare; copiii au puține motive pentru a face acuzații false, însă abuzatorii au
muuulte motive pentru a încerca să convigă profesioniștii că copiii greșesc, mint sau sunt crazy.

A neutral stance.
Emotional neutrality and an open mind. Little or no information prior the interview.

A skeptical stance.
O bună parte din acuzații sunt false; adulții răzbunători îi instruiesc pe copii.
Neutralitate absolută?
Nope.

1. Femeile evalueaza studiile de caz sau indicatorii comportamentali ca indicand abuz cu o mai mare
probabilitate decât bărbații.
2. Practicienii care au raportat că au întâlnit acuzații false s-au dovedit mai sceptici decât cei care nu.
3. Actorii legali sunt mia sceptici decât psihologii
4. O minoritate (10%) dintre judecători și investigatori sunt de părere că majoritatea acuzațiilor sunt
false.
5. Cei care au mai multe cazuri sunt mai puțin înclinați să creadă că acuzațiile sunt false.

Anumite date din dosar pot și trebuie să influențeze neutralitatea intervievatorului.

Boli venerice sau semne de penetrare vaginală
Alte acuzații false sau vagi în trecut.
CÂTE INTERVIURI?
Majoritatea copiilor trec prin mai multe interviuri.

Este recomandat mai mult de un interviu. Motive:

1. Pentru a conchide că acel copil nu a fost abuzat.
2. Pentru a conchide că acel copil a fost abuzat.
3. Abuz extensiv – durează până obții toate detaliile.
4. Interviul trebuie întrerupt deoarece copilul nu mai face față sau nu mai colaboreaza; vârsta.
5. Uneori sunt necesare evaluări.

Nu contează numărul interviurilor, ci ceea ce se întâmplă pe parcursul lor.

STRUCTURA INTERVIURILOR, PROTOCOALELOR ȘI A GHIDURILOR

Structură generală:
1. Documenting people, time, and place for the video
2. Informing the child about the interview
3. Competency assessment
4. Rapport building
5. Developmental assessment
6. Explaining the rules
7. Practice interview
8. Introducing the topic of concern
9. Obtaining a narrative account from the child
10. Obtaining additional details
11. Closure
1. Datele pentru înregistrare se pot înregistra înainte să vină copilul.
2. Treaba mea este să mă asigur că copiii sunt în siguranță. Explicarea scopului interviului și rolul
copilului. Informarea referitor la înregistrare.
3. Evaluarea competenței adevăr-minciună.
4. Construirea raportului: observarea nivelului de dezvoltare, manifestarea interesului; desenul – mediu
de comunicare, nu interpretare! Distractor?
5. Regulile conversaționale: prea multe?
6. Antrenamentul narativ.
7. Introducerea subiectului: Acum că am ajuns să ne cunoaștem mai bine....
 REGULILE CONVERSAȚIONALE
Așteptări nerealiste ale copiilor:
Trebuie să răspund la fiecare întrebare chiar dacă nu o înţeleg
Fiecare întrebare are un răspuns corect şi unul greşit
Intervievatorul ştie deja ce s-a întâmplat, deci dacă spune ceva ce diferă de ceea ce am zis eu, înseamnă că
eu greşesc
Nu e voie să răspunzi cu „nu ştiu”

Nu ştiu
Nu înţeleg
Nu am fost acolo
Repetarea întrebărilor/ revenirea la anumite subiecte
Parafrazarea corectă
Copiii care nu au dezvăluit înainte de interviu – date puține
Copilului nu i s-a spus de ce este intervievat, când nu este clar dacă a fost abuzat sau abuzul nu este foarte
relevant pentru copil.

I se spune la început că acel loc este unul în care copiii își spun îngrijorările. Apoi: Sune-mi, te îngrijorează
ceva/ ți-e teamă de ceva?

Întrebări focalizate pe persoane, pe contextul în care este posibil să fi a avut loc abuzul sau părți ale corpului.
- despre mai multe persoane, nu doar despre presupusul abuzator. Apoi: povestete-mi despre tatăl tău. Ce îți place
la el? Ce nu îți place la el?
- body parts: s-a întâmplat ceva (rău) cu cocoșelul tău?
- dormitor, baie
- secrete – uneori abuzul este definit ca un secret sau un joc secret

Focalizarea pe comportamentul sexualizat?

Nope... Copilul poate crede că el a făcut ceva rău.

Touch survey- atingerile sunt pe un continuum: bune, neutre, rele (îmbățișare, sărut, lovire, atingeri
sexuale). Emoții asociate atingerilor, părți ale corpului.
Ultima strategie: informația externă (poze, date medicale, marturisirea)
Un copil inițiază discuția despre abuz în timpul stabilirii raportului. Ce facem?

Intervievarea referitoare la acuzații

1. Încurajarea narațiunilor libere. Spune-mi tot ce îți amintești despre asta/ ce s-a întâmplat la bunici
2. Nu întrerupem!
3. Intervenții facilitatoare: Îhâm, Așa..., Erați în pod...,
4. Întrebări de ghidare: Ai spus adineaori că erați în baie; povestește-mi ce s-a întâmplat acolo.
5. Întrebările C: cine, cum....
6. Suport nespecific: Știu că este greu să vorbești despre asta/ Facem o pauză?

Copiii mici, anxioși sau reticenți care vorbesc puțin: ?

Abuz repetat: cum evaluăm?

SUMARIZARE
Parafrazarea elementelor importante
Abuzatori multipli
Victime multiple
Subiect neutru
Ce urmează să se întâmple
Nu facem promisiuni pe care nu le putem tine sau de care nu suntem siguri
The importance of asking questions, via my 5 year old:

Me: What’s that drawing of?

5yo: A whale gun
Me: What is that for?
5yo: Shooting whales
Me: Thinking “WTF?!?” but instead ask: What do you mean?
5yo: If whales get stuck on the land, I can shoot them back out into the water!

QUESTION CONTINUUM
Utilitatea unei structuri de intervievare – indiferent de rigiditatea/ flexibilitatea protocolului

1. Oferă ghidaj acolo unde este necesar vs. utilizarea intuiției

2. Structurile compensează pentru trainingul profesional insuficient
3. Beneficiază cei care conduc majoritatea interviurilor cu copiii: psihologi, asist soc, investigatori (fluctuații
profesionale, multe alte sarcini în paralel, polițiștii primesc trainig pt intervievarea suspecților – total
diferit de int copiilor)
4. Structurile oferă repere referitor la aspectele cele mai importante ale interviului: raportul, abordarea
subiectelor centrale, întrebările.
5. Structura reduce anxietatea intervievatorului
6. Structura reduce probabilitatea contestării interviului.

Probleme/ neajunsuri:
1. Structura nu poate prevedea toate situațiile – variabilitatea cazurilor. E.g: preșcolarii.
2. Nu sunt adresate informațiile referitoare la metodele utilizate pt a preveni dezvăluirea, amenințările,
credințele copilului referitoare la abuz.
3. Urmărirea copilului poate fi incompatibilă cu urmărirea copilului.
4. Protocoalele sunt destinate copiilor care au dezvăluit deja
5. Protocoalele sunt destinate copiilor care vorbesc, însă falșii negativi sunt o problemă muuult mai mare
decât falșii pozitivi.
I = Interviewer. C = Child.
I: Heck, everybody was playing naked games in their school. Then they were just little kids, and they played,
too, and some of the naked games were fun. The kids had a good time. And they were kind of silly. Do you
remember that Bear [a puppet], some of those fun silly games?
C: [Shakes Bear puppet's head, "no".]
I: Oh, Bear, maybe you don't have a very good memory ...
C: [Laughs]
I: ... and your memory must not be as good as Patsy's friend's memories ..

Can you remember the naked pictures?

(Shakes head "no")
Can't remember that part?
(Shakes head "no")
Why don't you think about that for a while,
okay? Your memory might come back to you.
Q: This is my friend Rich. Rich is a police
officer. He’s
Q1: Very good. Do you remember the name of
not going to hurt you. He’s the guy that
arrested Kelly.
your teacher when you went to school, 15C?
A: Oh. A: No.
Q: Pretty neat huh? Q1: No? Did you have one teacher or two
A: Yeah. teachers?
Q: How do you feel about that? Good? Q2: Stop acting silly now.
Q: How do you feel about that, you like the A: I can’t talk with my mouth full.
fact that she’s Q1: All right, you finish that and then maybe
in jail? you can talk.
A: Yeah. You know, 15C, I visited all your friends
Q: How come, you didn’t like her too much? already in school.
A: Already?
Q1: You know 14C? 16C, 7C. We visited with
11C, 28C, ah, 13C. Huh?
Repeated questioning
Q: You know what I want to ask you, if someone touched, if somebody in school touched
one of your classmates, do you think they would like it?
A: No.
Q: No? Why wouldn’t they like it?
A: I don’t know.
Q: Hmm?
A: I don’t know.
Q: You don’t know? If someone touched anybody over here, look 15C, on the rear end,
or the posterior, is that what you call it? How do you think that would feel if someone
did something to somebody there? Hmm?
A: I don’t know.
Q: You don’t know? Do you think it would feel good or
you think it would hurt?
 Utilizarea păpușilor cu detalii anatomice

De ce?
- pentru a oferi copilului mijloace de comunicare a experienței lor atunci când există impedimente de ordin motivațional,
cognitiv sau de dezvoltare, prin a le permite să arate în loc să vorbească despre ce s-a întamplat.
- Pentru a obține de la copil numele pentru părțile copului, a-i evalua cunoștințele sexuale și cunoștințele despre cum
funcționează corpul, a-i oferi copilului o modalitate de a arăta unde a avut loc atingerea, a-i oferi indicii vizuale pentru a ușura
amintirea unor detalii specifice referitoare la acuzație și căutarea unor semne de abuz (ex: copilului i se permite să
interacționeze liber cu păpușa și atunci intervievatorul pune întrebările în funcție de ceea ce observă).

Însă!
- posibilitatea că păpușile prin ele însele sunt sugestive, indicând implicit că există așteptarea ca copiii să le folosească într-
un anume fel, sau invitând la joc explorativ din cauza noutăților anatomice, lucru care poate fi interpretat ca o experiență
avută de copil.
- nu există “semne” standard a jocului sau comportamentului copilului cu păpușile cu detalii anatomice care să ofere prilejul
de a diagnostica în mod fiabil abuzul (ex: modul de joacă al copiilor nu poate deosebi între copiii care au fost abuzați și cei
care nu au fost, vezi Murrie, Martindale &Epstein, 2009).
- riscul de a trage concluzii inacurate din observarea interacțiunilor copiilor cu păpușile anatomice este prea
mare pentru a justifica folosirea lor.
 Utilizarea păpușilor cu detalii anatomice

Studiile nu au arătat doar efecte benefice! În unle, cantitatea de informații nu a fost mai ridicată.

Multe studii au demonstrat scăderea acurateței.

Numeroși practicieni nu sunt instruiți în tehnici de intervievare – risc pentru utilizarea de întrebări nepotrivite

Numeroși practicieni nu sunt instruiți în tehnici de intervievare – risc de interpretare greșită/ exagerată a comportamtnului
copilului

Anatomical drawing.
The safest use of an anatomical drawing is for purposes of clarification of details about an event already under discussion
(Aldridge et al., 2004; Brown, Pipe, Lewis, Lamb, & Orbach, 2007; Pipe & Salmon, 2009; Poole & Dickinson, 2011; Steward et
al., 1996, Teoh, Lang, Lamb, & Larrson, 2010; Willcock, Morgan, & Hayne, 2003).
A minority of studies highlight how their use facilitates the investigative interview in certain age categories of children
(e.g., Katz, Schonfeld, Carter, Leventhal, & Cicchetti, 1995; Leventhal, Hamilton, Rekedal, Tebano-Micci, & Eyster, 989)

The majority of studies highlight their negative impact. In some instances, dolls may facilitate inaccurate accounts of
genital touching, and more errors in procedure recall for a medical exam (Bruck, Ceci, & Francoeur, 2000; Bruck et al.,
1995).

Dolls are associated with negative interview practices, including increases in unspecific suggestive utterances by the
interviewer, less clear child responses and narrative, and a decrease in amount of details disclosed (Lamb et al., 1996;
Santtilla et al., 2004).

Overall, there is no professional agreement concerning the use of these dolls. They lack documented validity and there is
ambiguity with regard to norms, reliability, standardisation, administration, scoring and training in their use (Elliott,
O’Donohue & Nickerson, 1993; Wolfner, Faust, & Dawes, 1993).