Tablou de analiza panoramica a testului Patte Noire

Introducere
La stimulii-imagine ai testului Patte Noire,fiecare subiect reactioneaza si raspunde in
functie de psihologia proprie,tendintele lui,modul in care isi asuma acesta tendinte si se
apara,in functie de maturitatea sau imaturitatea lui si posibilitatile de expresie de care
dispune,de unde si marea varietate a protocoalelor testului.
Pentru cel care aplica testul,trebuie sa se evidentieze in aceste protocoale,uneori limitate
si neroditoare,adesea bogate si dezvoltate cu oarecare abundenta,problematica
subiectului,structura personalitatii lui,tendintele lui,eventualele conflicte,dinamica
relatiilor cu anturajul,pe scurt,principalele moduri de adaptare ale subiectului asa cum
apar ele in legatura cu afectele evocate in mod specific de o plansa sau alta.
Aceasta analiza prealabila a oricarei interpretari a ansamblului prezinta un anumit numar
de dificultati.
In urma manualului aprofundat si dezvoltat in trei volume de autorul
testului,L.Corman,un adaos mai tehnic ar putea fi util clinicianului doritor de a utiliza
aceasta proba proiectiva.
Din aceasta perspectiva, tabloul de analiza a protocolului ofera o insiruire panoramica a
imaginilor sortate pe teme,care permite rezumarea rapida a caracteristicilor esentiale
pentru fiecare imagine.Aceasta usureaza demersul de analiza,facandu-l metodic ,mai
complex si,in sfarsit,mai rapid in ceea ce priveste corectarea.
Acest triplu avantaj va fi sigur sesizat de clinician,dar el nu va sti sa-l separe de
elaborarea finala a sintezei si de redactarea observatiilor,pentru care un “ghid” este dificil
de conceput.Pentru orice studiu mai avansat ne putem raporta la cele trei volume aparute
in legatura cu testul Patte Noire.
Scopul nostru se limiteaza la a propune acest tablou de analiza panoramica insotit de
“modul de utilizare”,menit sa asigure rigurozitatea in demersul de interpretare a
universului fantastic in care se misca subiectul,si pe care il proiecteaza uneori intr-un
mod atat de complex,chiar contradictoriu.
Scopul nostru va fi atins daca descifrarea protocolului,pornind de la aceasta,intelegerea
subiectului,caracterizarea unei persoane prin evaluarea tendintelor sale,a conflictelor si a
modului de adaptare la lumea exterioara,vor fi facilitate.
Mod de utilizare
Dupa instructiunile de utilizare in ceea ce priveste identitatea subiectului,data lui de
nastere,varsta lui,data si motivul examenului psihologic,se noteaza cateva indicatii despre
comportamentul lui intimpul examenului,eventuala actualizare a rezultatelor lui la alte
probe(QI).Apoi se trece la studiul protocolului si la relevarea indicatiilor
principale,incepand cu frontispiciul.
Frontispiciul
Structura sa raspunde unei familii dorite si este important sa-l confruntam cu familia
reala.Aceasta comparatie este facilitata prin observarea fratilor,a varstei fiecaruia,a
sexului pe care il vom scrie dedesubtul grupei de animale.
Una dintre cele mai interesante note de originalitate ale testului Patte Noire consta in a
lasa la latitudinea subiectului intiativa alegerii imaginilor pe care el le retine pentru a face
povestea si a ordinii in care el le claseaza.
Dinamica testului si succesiunea imginilor sunt elemente ce necesita a fi luate in
consideratie.Putem sa le scoatem in evidenta inconjurand cu un cerc imaginile povestite
si reinnodandu-le intr-o structura pentru a releva dinamica testului.
Acest grafism este interesant in cazul protocoalelor scurte sau medii,care comporta de la
doua pana la aproximativ sapte imagini.
Vizualizarea,pierzandu-si din precizie prezinta un interes minor.In cazul protocoalelor
lungi si pompoase,este mai simplu si foarte elocvent sa baram/taiem imaginile
refuzate.Respingerile,nu prea frecvente,scoase in evidenta,subliniaza puternicul efect al
cenzurii si dificultatile intalnite de subiect.
Putem sa subliniem,intr-un mod foarte clar,alegerea primei imagini.
Alegerea preferentiala a uneia sau a alteia dintre imagini tine cont de legea generala a
investirii si imbraca,din acest motiv,o valoare deosebita.
A plasa imaginea “Portativ”la originea aventurilor este o alegere rationala dictata intr-un
mod prea manifest de grija respectarii derularii temporale in ceea ce priveste dezvoltarea
progresiva a testului,doar pentru a tine cont de aceasta regula a investirii
privilegiate.Povestirile care incep prin “A fost odata…nasterea lui Patte Noire…”sau
chiar cele care revin la intalnirea parintilor care se casatoresc (la imaginea Saruturi),se
sustrag acestei legi.
Dar,in afara de aceste cateva exceptii,alegerea unei imagini pe primul loc este
intotdeauna in stransa legatura cu problema esentiala a subiectului selectat.
Imaginea preferata reprezinta situatia cea mai sugestiva pentru subiect.
Atractia pentru o imagine dovedeste ca tema il priveste pe subiect si il atinge
indeaproape,chiar daca aceasta atractie este insotita de afecte negative care bulverseaza
subiectul si se disting in timpul anchetei.Ambivalenta relativa la tema aleasa initial
explica de ce prima imagine este atat de rar o imagine placuta.
Analiza acestei prime planse ghideaza adeseori primele ipoteze explicative in ceea ce
priveste dificultatile subiectului.
Instructiunile furnizate prin intermediul protocolului tind sa degajeze interpretarea cea
mai plauzibila,sa o consolideze prin alte indicii si sa o modeleze.
Importanta primei planse,retinuta de subiect in prim plan in povestire,este demonstrata
prin cele cincizeci de cazuri studiate in Tomul 3.
Studiul amanuntit permite recunoasterea nuantelor investirii,sensul ei pozitiv de
valorificare a fiintei sau a evenimentului,sensul ei negativ in devalorizare,sau chiar
excesul ei in suprainvestire,polarizarea subiectului asupra unui singur obiect.
Dar oricare ar fi sensul in care investirea se exercita,el releva intotdeauna
ceva foarte profund din partea subiectului.
Tocmai de aceea,in vizualizarea protocolului,ne oprim foarte
inflacarati asupra primei imagini.
Noi indicam,daca este gasita,in timpul anchetei,placuta sau neplacuta si in ce
grad,locul ei,dand o indicatie asupra intensitatii afinitatilor sau respingerilor pentru tema
ei.
Apoi, notam sub fiecare imagine succesiv,luata in ordinea istoriei:daca ea este
placuta sau neplacuta cu numarul ei de ordine-identificarea aleasa de subiect in timpul
anchetei(identificare cu Patte Noire,cu micutii Albi,cu cel Puternic,cu Tatal,cu Mama).
 Apoi in fata acestui tablou care materializeaza succesiunea temelor,pagina
interioara permite ulterior sa rezumam rapid caracteristicile fiecarei imagini si sa degajam
principalele teme pentru subiect.
1.Dispozitii pentru studiul marilor teme
Recitind protocolul revazut si urmarind firul povestirii, se evidentiaza informatiile
care o privesc si pe care le indicam prin prescurtari in fata titlului ei.
-Daca imaginea figureaza firesc in poveste,notam semnul ACC(pentru
acceptata)in prima coloana intitulata”Poveste”,sau nonACC,daca ea este absenta in
poveste
-Se indica,dupa aceea,in cea de-a doua coloana intitulata”Alegere”,daca
aceasta imagine reprezinta o imagine placuta sau neplacuta,in timpul anchetei,prin
simbolurile P sau non P,cu numarul ei in ordinea preferintelor.
-In cea de-a treia coloana,”Identificari”,se rezuma,inainte de toate
identificarea prin doua semne:ASS,pentru a indica faptul ca subiectul isi asuma situatia
reprezentata prin imagine(sau nonASS in caz de refuz).
A accepta sau a nu accepta,a fi sau implicat in actiune (in calitate de agent sau de
victima)reprezinta dilema subiectului.
Pozitia adpotata de subiect vizavi de aceasta alegere duce la tratarea intr-o
maniera generala a problemei identificarilor.Subiectul se afla de fapt intre doua
posibilitati:
-sa realizeze identificarile de tendinta cu eroul care realizeaza actiunea si
sa isi asume responsabilitatea,ceea ce inseamna ca accepta,in general,sa fie Patte Noire
(Labuta Neagra)sau,ocazional,un mic Alb activ(ca cel care pleaca in imaginea Plecare);
-sa evite in identificarile de aparare responsabilitatea actiunii blamate sau
a situatiei neplacute.Repertoriul tuturor identificarilor de eschiva posibile porneste de la
identificarea cu micutiiAlbi,atunci cand ei reprezinta fratii ,cu Puternicul,cu Parintii,cu
Capra,cu Nimeni.cu Luna,cu Floarea din desen pana la pietricelele de pe drum.
Identificarile de tendinta
Se noteaza in cea de-a treia coloana destinata identificarilor,in fata imaginii
analizate si in raspunsul la intrebarea:”Asumata,si de cine?”Aici raspunsul il desemneaza
cel mai des pe Labuta Neagra,dar aceasta ultima precizare este necesara din cauza
posibilitatii de identificare cu micul Alb,si ambiguitatii ei.
Se intampla,de fapt,sa reprezinte un posibil obiect de identificare pentru
subiect.In anumite protocoale,micul animal ascuns in spatele zidului(din imaginea
Saruturi sau imaginea Gascani)este reprezentat ca un mic Alb.Subiectul alege cateodata
sa fie acest spectator pasiv,dar interesat,al actiunii in curs.
Aceasta identificare reprezinta pentru subiect o anumita curiozitate (placerea
sadica de a asista la suferinta celuilat este in general mai mica…)
Cazul particular al imaginii Plecare este inca si mai transparent,identificarea cu un
mic Alb care porneste la drum,acceptata de 15% dintre subiecti,nu denota din partea lor o
eschivare a situatiei.
Cel mai adesea micul Alb reprezinta un membru al grupului fratilor;el apartine
acum celui de-al doilea grup,cel al identificarilor de eschiva.Sensul acestei alegeri este
acum :”Nu sunt eu,ci el e cel care…azvarle noroiul,e muscat de gascan,pleaca de unul
singur..”
Identificarile de evitare(eschiva)
 Ele sunt insotite in genere de o profunda blamare a tendintei;ele se regasesc astfel
asociate imaginilor neplacute.
Copilul face uz larg de aceasta facultate de a scapa de angoasa si se identifica in
cele 20% din cazuri cu un mic Alb iresponsabil,in timp ce eroul Labuta Neagra se zbate
intr-o situatie critica,se cufunda in blamarea pulsiunilor lui agresive sau a elanurilor lui
erotice.
Este o eschivare frecventa(facilitata deliberat de prezenta micutilor Albi in aceste
situatii angoasante pentru erou),care se noteaza in coloana Identificarilor neasumate(non
ASS),printre Eschivari.
Exista,de asemenea,o forma de evitare inca si mai puternica decat simplul refuz
de a fi Labuta Neagra.Este aceea de a pretinde ca micutul Alb intelept si inocent este
Labuta Neagra,vizavi de care nu putem intrezari starea de fapt a pozitiei lui si nici sa
alegem identificarea cu el.
Un exemplu al acestei evitari subtile a responsabilitatii este dat de copiii care se
identifica cu micul Alb curat,situat pe mal in imaginea Jocuri murdare,numindu-l Labuta
Neagra.
Aceasta dorinta de a scapa din situatia anxioasa sugerata de imagine pote
determina subiectul sa se identifice cu un Puternic.Este mult mai confortabil si mai putin
angoasant sa fii cel care detine Puterea de a satisface sau de frustra,de a ajuta sau de
arespinge,de a servi sau de a aproba,chiar de a agresa…Aceasta explica succesul de
identificare cu Parintii,cu Fermierii din imaginea cu Puii,cu Capra…
Identificarile cu Capra,substitut matern,apartin si ele acestui registru defensiv,in
masura in care ea reprezinta,de asemenea,un Puternic.
Identificarea cu un personaj care exercita puterea de a limita satisfactia eroului
ca,de exemplu,cu mama care il invita pe Labuta Neagra sa nu bea tot in imaginea Troaca
1,realizeaza o identificare cu agresorul(aici cu cel care va frustreaza)
Identificarile cu Gascanul sau chiar cu Fermierul amenintator care isi umple
trasura se incadreaza inca si mai bine in acest tip.Identificarile cu Agresorul sunt de
asemenea alegeri defensive opuse angoasei de a fi cel agresat,de a se gasi in postura de
slabiciune sau de cel care cere.
Aceste identificari,care sunt relevate de asemenea in coloana “nonASS”,se
apreciaza in relatie cu normele amintite in pagina 5 a prospectului si dupa regula
identificarilor dominante expuse in Tomul 2,pagina 229.
Identificarile cu Parintii sunt inca adesea de tipul Puternicului sau Agresorului la
copilul mic si reprezinta o etapa intermediara in formarea supra-eului(cazul identificarii
cu agresorul).
Ele devin mai structurante pentru personalitatea subiectului atunci cand ele indica
o identificare oedipiana de acelasi sex.
Ca regula generala,identificarea cu Parintii,ca si identificarea cu Puternicul,se
observa vizavi de imaginile placute.
Identificarea de aparare comporta,in sfarsit,alegerile de identificari neobisnuite cu
luna-noaptea,cu pasarile sau cu veverita-ascunse in copac.
Acestea sunt eschivari cu un pronuntat caracter infantil,care sunt facilitate de
binecunoscutele tendinte amintite ale copiilor.
 Aceste identificari,putin frecvente,merita in caelasi timp,sa fie relevate deoarece
accentueaza aspectul defensiv al atitudinii subiectului fata de pulsiunile sale si adauga
acestuia un caracter imatur.
In fine,un ultim recurs utilizat sub presiunea angoasei:refuzul total de a se
implica,alegerea neidentificarii cu nimeni.
In acest caz,subiectul “nu vrea in nici un caz sa aiba de-a face cu actiunea care se
deruleaza,nici in calitate de actor,nici macar ca spectator.”
Identificarea cu nimeni este,in consecinta,un indiciu al inhibitiei
anxioase,esentiale,de notat in coloana rezervata diferitelor identificari,printre cele
imposibil de asumat(non ASS).
Vom remarca deci,sub dorma unei concluzii asupra problemei identificarilor,ca
aici,a asuma nu comporta o conotatie in mod particular pozitiva si nu implica maturitate
si independenta.
A asuma semnifica,desigur,ca subiectul ia asupra sa responsabilitatea unei
tendinte si o recunoaste pentru sine,dar uneori a asuma inseamna faptul ca subiectul
suporta o situatie careia el ii este victima.
A se identifica cu eroul care indura respingerea,agresiunea,pedeapsa,revine la a
asuma,a accepta rolul victimei cu tot ceea ce comporta el:pasivitate,depresie,chiar
masochism.
Termenul “a asuma” poate fi,deci,definit in sens larg cand se accepta asemanarea
cu eroul:sa realizezi o actiune,sa accepti o tendinta,sa suporti o situatie fie ea pozitiva sau
negativa.
Raportandu-ne la tendinta implicita din tema fiecarei
imagini:Oralitate,Agresivitate,atractie oedipiana…putem sa recunoastem si sa
caracterizam eroul din poveste si pozitia lui.
Dorinta de a fi Capra,de exemplu,revine la o evitare a temei orale a imaginii si la
un refuz de pe pozitia dependentei si a gratificarii orale a eroului Labuta Neagra care
bea.Identificarea cu eroul este,deci,neasumata alaturi de optiunea unei identificari de
evitare cu Puternicul,care reprezinta in acest caz Capra.
Conteaza,in egala masura,sa se distinga calitatea identificarilor si nu numai
personajul care e suportul identificarii sau al absentei ei.
De asemenea,este uneori util sa se indice,chiar si printr-un semn plus sau
minus,calitatea identificarii cu un erouale carui caracteristici sunt foarte diverse.Acest
semn pozitiv sau negativ va aminti,in timpul sintezei,dominanta progresiva sau regresiva
a identificarilor.
In fine,rezervam ultima coloana pentru obesrvatiile si indicatiile
complementare.Este bine sa amintim prin “3A”,imaginile care sunt acceptate dintr-o
data,Placute si Asumate de subiect fara dificultate.Ele evoca pentru subiect tendintele
personalitatii lui,neblamate,pe care el poate sa le admita ca fiind ale lui fara angoasa.
Alte atitudini defensive ale subiectului:
Evocarea unei teme poate evoca un anumit acces de afecte dezagreabile de care
subiectul se apara prin maxima evitare a imaginii care nu este povestita,prin respingerea
ei printre imaginile Neplacute si,in fine,prin refuzul de a se implica in povestire.
Prin conventie,rezumand aceasta tripla punere la distanta a imaginii prin semnul
“3nonA”la notarea in ultima coloana,intr-un mod foarte evident.
 Acest exces al apararii de sine este foarte suspect si semnifica o refulare foarte
bine sustinuta.
Aceste triple respingeri prin “3nonA”relativ rare merita deci sa fie reperate cu
atentie,deoarece scot la iveala cheia conflictelor la care este atasata angoasa
si,adeseori,culpabilitatea
Toate nuantele sunt posibile intre aceste doua grade extreme,de afinitate “3A”sau
de respingere”3nonA”.
Alaturi de aceste indicatii putem adauga observatii complementare,cum ar fi
rectiile afective ale subiectului,semnele emotiilor,inhibitia cea mai subita sau mai
puternica sau cea mai putin spontana,incetineala…Putem sublinia printr-un
“OPI”povestile foarte originale in raport cu tema banala a imaginii.
Toate manifestarile cenzurii pot fi in mod util amintite aici printr-un cuvant care
rezuma punerea la distanta,negatia,refuzul,deplasarea,scotomizarea,in special pentru tema
oedipiana.
Modul particular de agresivitate sau obiectul acesteia pot,de asemenea,sa fie
indicate aici.
Pe scurt,aceasta ultima coloana este locul rezervat tuturor notelor considerate
necesare corectorului pentru a“condensa”informatia continuta in discursul subiectului.
Procedam in aceasta maniera cu fiecare coloana,pentru toate imaginile,in ordinea
in care ele au fost expuse.
1.TEMA ORALA
Imaginile sunt organizate in tablou dupa tema si vom gasi in primul rand tema
orala,cu cele 5 imagini care o evoca indeosebi.Putem adauga in continuarea lor orice alta
imagine care ar putea sugera unui subiect exprimarea unei oralitati debordante.
Se intampla des ca o tema foarte expresiva sa se impuna unor imagini-stimul care
prezinta de obicei alte referinte.Acest camuflaj este interesant de relevat.Semnificatia este
de obicei mai complexa decat cea a unei teme clare,masive,omniprezente.Este,de
fapt,cazul in care tema orala,foarte abundent exprimata,este imediat apreciata in mod
surprinzator ca fiind neplacuta si,in fine,neasumata.Aceste contradictii denota efecte ale
cenzurii,frecvente atunci cand tema orala camufleaza o tema oedipiana sau blamabila.
Regresia masiva a personalitatii in fata complexului oedipian pana la stadiul oral
explica aceasta complezenta pentru oralitate si extensia sa la imagini straine acestei
teme.Dar,atractia pentru oralitate,asociata unei mari dureri in fata acesteia,ambivalenta
subiectului,refuzul lui,respingerea imaginilor printre cele”nonA”si evitarea identificarii
denota prin lipsa lor de coerenta semnificatia regresiva a oralitatii pentru subiectul in
chestiune.
Aceasta atitudine ilogica apare in conotatiile unei imagini care este
“ACC”,apoi”nonA” si “nonASS”,de exemplu.Coexistenta acestor indicii
permite,deci,detectarea punctelor conflictulae pentru subiect.
2.TEMA AGRESIVITATII
Agresivitatea,expresie a instinctului mortii la Freud sau a instinctului de a
supravietui,dar dezlantuit si ratacit la om pentru Lorentz,sau simplu fruct al conditionarii
sociale pentru behavioristi?Intrebarea asupra naturii agresivitatii pusa in termenii
instinctului sau ai inavtarii nu a incetat a fi pusa si a antrena numeroase discutii si
cercetari,dar nu intentionam acum sa intram in numeroasele conceptii teoretice asupra
agresivitatii.
 Pentru clinician,precocitatea de aparitie a agresivitatii este un rezultat al
experientei,la fel ca si generalitatea fenomenului.Locul important al agresivitatii in
dezvoltarea fiintei umane apare ca fiind cunoscut,dar nu e corelat cu o cronologie
determinata.Agresivitatea poate marca toate stadiile evolutiei copilului.
Putem sa o studiem din mai multe perspective si in primul rand dupa nuantarea
particulara pe care ea o poate da fiecaruia dintre stadiile dezvoltarii precizate conform
schemei psihanalitice.
-Distingem astfel imagini evocatoare ale stadiului sadic-anal:Troaca si Jocuri
murdare.
Pentru studiul acestor moduri de agresivitate,completam cazurile din foia de
analiza dupa cum urmeaza:imagine expusa,Placuta sau Neplacuta,Asumata sau
Neasumata.
Alte imagini pot servi drept pretext pentru exprimarea agresivitatii sub pretextul
unei puternice incarcaturi agresive care se exteriorizeaza la cea mai mica solicitare:vom
adauga deci,daca exista,imaginile in care tema ar fi perceputa de subiect ca foarte
agresiva,la fel ca si caracteristicile inerente acestor imagini,in cazurile corespunzatoare.
-Agresivitatea poate fi studiata in egala masura,din perspectiva obiectului ei.Ea
poate sa se adreseze,de fapt,fratilor in forma unei rivalitati fraterne.
Imaginile care solicita cel mai intens exprimarea rivalitatii intre frati sunt:
Batalie,Sareta,Gascan,Alaptare1 si Alaptare2.Multe din aceste imagini au fost deja
examinate la rubrica oralitatii.
Aceasta revenire e normala,din cauza ca imaginile nu sunt univoce si ele pot
intotdeauna sa inspire subiectului o exprimare mai apropiata de problematica personala si
mai departata de tema implicita.
Totusi,daca se considera ca este necesar sa recapitulam agresivitatea prin prisma
exprimarii ei impotriva fratilor si sa reactualizam toate imaginile care se refera la ea,ne
pare indispensabil sa evitam o a doua contabilizare a acestor imagini in total,pentru a nu
falsifica calculul identificarilor si al alegerilor.Din acest motiv toate imaginile deja citate
in relatie cu o singura tendinta sunt scrise in italic,pentru a evita orice confuzie.
-Agresivitatea poate avea drept tinta Parintii.Imaginile agresive Troaca si Jocuri
murdare ofera ocazia exprimarii acestui lucru in mod anal.
Dar ostilitatea impotriva parintilor poate sa se manifeste din frontispiciu,si relativ
la ansamblul imaginilor.Ea poate fi alimentata de diferite conflictenerezolvate,in special
de o agera ostilitate oedipiana sau chiar de o regresie in stadiul sadic-anal,intretinuta de o
puternica angoasa in fata situatiei oedipiene.
Va fi deci convenabil pentru evaluarea si intelegerea in ansamblu a pulsiunilor
agresive impotriva parintilor,sa ne raportam la tema oedipiana .
Forma sub care agresivitatea se contureaza cu ocazia imaginilor si in special a
imaginilor oedipiene poate fi foarte variata.
Nerecunoasterea parintilor,la fel ca si scotomizarea/ignorarea unuia dintre
ei,deplasarea situatiei asupra fratilor,de exmplu,denigrarea sistematica a unei figuri
parintesti sunt astfel de manifestari agresive,mai mult sau mai putin alarmante,impotriva
unuia dintre parinti pe care-l putem vedea aparand relativ la cele doua visuri,respectiv la
Noapte si la Sarutari.
Agresivitatea care vizeaza mama poate fi exprimata intr-un mod mai subtil prin
preferarea unei mame ideale,pe care o si alege.
 Vom acorda deci o atentie deosebita temei mamei de substitutie,reprezentata de
Capra,si caracteristicilor acestui personaj matern.Pentru interpretare vom putea face
referire la Tomul 1,capitolul V-“Mama de substitutie”,pagina 113.
Revederea structurii frontispiciului,studiul temei mamei ideale si cel al blamarii
completeaza informatiile asupra tendintelor agresive vizavi de parinti.
Studiul agresivitatii in functie de obiectul ei ne conduce,in sfarsit,la cazul in care
agresivitatea se exercitaimpotriva propiei persoane,intr-o cadere depresiva.
-Atingem aici domeniul culpabilitatii,care poate avea o intensitate mai puternica
sau mai slaba si se poate exprima in mod diferit in functie de capacitatea Eu-lui de a
realiza un compromis valabil intre pulsiuni si cenzurile parintesti,apoi cu interdictiile
Supra-eului,in timpul interiorizarii acestora.
Retinem ca cel mai inalt grad al culpabilitatii face subiectul sa se teama indeosebi
de:excluderea si retragerea afectiunii parintilor si chiar moartea prin privarea de
ingrijire in situatiile de singuratate si tristete.
Aceasta violenta se explica prin faptul ca cea mai mare parte dintre subiectii
tulburati care au fost examinati sunt imaturi si se situeaza inca intr-un camp de mentaliate
foarte primitiva,stapanita mereu de legea talionului.
Testul Patte Noire comporta 3 imagini destinate in particular evaluarii
culpabilitatii unui subiect:Sareta,prin refuzul pe care il evoca in ochii celui vinovat,drept
sanctiune din vina lui;Gascanul,exercitand castrarea drept pedeapsa,nu numai pentru
rivalitatea oedipiana,ci pentru orice tip de vinovatie;Groapa,situatia de tristete angoasanta
care vine in genere sa sanctioneze dorinta de independenta a subiectului.
Este convenabil sa relevam aici locul imaginii punitive in derularea povestirii.De
fapt,pedeapsa frapeaza subiectul ca urmare a celei mai blamate tendinte,asemenea unei
justitii imanente care nu-I permite sa se bucure indelung de exprimarea tendintelor lui.
In egala masura trebuie sa relevam cine e pedepsit,avand in vedere identificarea
aleasa de subiect.
-Vinovatia poate fi in relatie cu agresivitatea si ne vom raporta atunci la imaginile
Troaca,Lupta/Batalie,Jocuri murdare,Alaptare si Puii si la locul lor pentru a evalua
importanta acestei cauze.
Geneza vinovatiei poate fi relativa la o excesiva aviditate orala.Imaginile
Alaptare1,Alaptare2 si Capra si succesiunea ne vor permite sa dezvaluim daca vinovatia e
asociata unei revendicari agresive orale.
Vinovatia se poate atasa unor dorinte oedipiene exprimate cu ocazia imaginilor
Saruturi,Noapte,Vis matern,Vis patern.
In fine,ea poate fi suscitata de o vie dorinta de independenta,cum pot indica
imaginile Plecare si Groapa.
Mare a fost surpriza autorului testului Patte Noire atunci cand a constatat ca cele
trei imagini punitive,angoasante prin afectele penibile pe care le suscita,sunt adesea
retinute de catre subiecti,fac obiectul unei povestiri si mai mult inca sunt adeseori
obiectul unei investiri deosebite.
Acest interes deosebit se manifesta prin descrierea si expunerea imaginii
Sareta,Gascan sau Groapa,inca de la inceputul protocolului sau chiar prin alegerea lor
printre imaginile placute in timpul anchetei.
El exprima pentru subiect o anumita complezenta in aceste situatii de pedeapsa.
 Totusi,de cele mai multe ori,subiectul refuza sa suporte pedeapsa,evitand
identificarea cu victima.Aceasta eschivare finala nu ne permite sa eliminam ipoteza unui
anumit masochism moral.Amintim ca masochismul moral decurge din conflictul interior
intre un Supra-eu sadic caruia Eul masochist I se supune.
Este necesar sa insistam asupra a doua manifestari particulare ale masochismului
moral,din cauza frecventei lor la copil.
Prima este un fel de “interdictie de a fi bucuros”acceptata de copil,care face ca fie
si,din intamplare,el sa primeasca o gratificatie care sa-l satisfaca profund,sa I se para ca
acest lucru nu-I este permis si ca va trebui sa-l plateasca printr-un dezastru:de aici,o
atitudine de consimtamant fata de pedepse,ca rascumparare a unui moment de bucurie.
A doua forma,angoasa vinovatiei impinge copilul sa caute alinarea trecatoare care
ii aduce o sanctiune.Ea joaca un rol de calmare a angoasei lui;De aici provine explicarea
aspectului care provoaca anumite comportamente instabile sau agresive.
Vom acorda mare atentie imaginilor punitive pentru a dezvalui aceasta trasatura
de personalitate.Pe plan psihometric,valorificarea excesiva a acestor 3 imagini in acelasi
timp,investirea privilegiata,evidenta vizavi de locul si alegerea lor sunt indicii clare ale
masochismului moral chiar si absenta oricarei identificari cu victima sanciunii(eschivare
care,de regula,este cauzata de natura inconstienta a masochismului moral pe care
subiectul nu poate nici sa-l recunoasca in sine,nici sa si-l asume a priori intr-un mod
constient).
Vom evalua,in fine,daca pedeapsa a fost evocata intr-un mod anxios.Pentru
anumiti copii angoasati este perceput mai mult riscul decat pedeapsa din
imagini.Accentul este pus pe pericolul lumii exterioare cand vrei sa te avanti in ea de
unul singur.Imaginea Plecare este urmata de Groapa sau de Gascan pentru a exprima frica
de amenintare,care plaseaza copilul departe de protectia adultilor.
Pedeapsa poate fi exprimata intr-un context foarte dpresiv.Eroul,prea putin
preferat,cel mai putin bucuros este exclus si trebuie sa plece pentru ca nimanui nu-I pasa
de el.Vinovatia se ataseaza temelor uneia sau mai multor imagini precedand pedeapsa.
Tema petei negre
Pata neagra a eroului voita a sublinia afinitatea intre acesta si mama sa,relatia
duala care poate inca sa mai uneasca, ia uneori sensul unei note degradante.Semnul unei
diferente poate deveni indicele unei blamari mai mult sau mai putin intense dupa
tendintele depresive ale subiectului.
Confruntarea acestor date,continutul urarilor zanei clarifica notiunea de vinovatie
care trebuie indicata in Tabloul de analiza.
3.TEMA OEDIPIANA
Procedam in acelasi mod pentru a rezuma caracteristicile celor patru imagini
oedipiene,notand in fata imaginilor Saruturi,Noapte,Vis matern si Vis patern,daca in ceea
ce le priveste,ele sunt:
-acceptate si expuse
-placute sau neplacute
-identificarea acceptata si cui ii este ea dorita
-in fine,diverse remarci
Aceste indicatii schematice nu trebuie sa ne faca sa uitam ca relatiile subiectului
cu parintii sai sunt o problema esentiala.Dar,in simplificarea lor,ele permit sa reperam si
sa diferentiem rapid o situatie oedipiana normala,de un veritabil complex al lui Oedip,cu
o influenta patologica asupra intregii dezvoltari afective a subiectului.
In cazul unei simple situatii oedipiene si imediat dupa ce incearca sentimente de
gelozie la adresa rivalului sau,subiectul ramane capabil de a-si modera sentimente,putand
deci sa le accepte si sa le asume fara angoasa sau blamare excesiva.
Imaginile sunt placute,destul de usor asumate cu o identificare cu eroul gelos sau
uneori cu parintele invidiat,intr-o evitare timida(imaginile 3A sau 2A).
Dar daca situatia oedipiana a devenit foarte angoasanta,pe punctul de a antrena
elaborarea unui veritabil complex,mai multe indicii vor pune acest lucru in evidenta.
La nivel comportamental,respingerea prompta a imaginii oedipiene,semnele
emotionale in fata acesteia dovedesc cu usurinta rezonanta afectiva particulara pentru
subiect a situatiei reprezentate pe care o notam la Observatii.
La nivelul selectarii imaginilor o repulsie marcata (3nonA) de una sau doua
imagini oedipiene,Saruturi sau Noapte,de exemplu,este o dovada clara a existentei unui
veritabil context.
Exercitarea cenzurii este sensibila in toate incercarile de punere la distanta a unei
teme cu un pronuntat caracter conflictual:
-originalitatea in crearea povestirii orale care indeparteaza de stimul;
-banalizarea excesiva urmata de o respingere incomprehensibila in cazul
unei povestiri atat de anodine;
-negarea temei ;
-refuzul de a vedea parintii la locul lor;
-transferul situatiei asupra altor personaje mai indepartate;
-refuzul de a se implica in situatie(nonASS)dovedesc intensitatea luptei si
a refularii,care se pot exercita de la gradul cel mai scazut la gradul cel mai ridicat.
Toate aceste semne trebuie sa iasa in evidenta printre Observatii.
Cand refularea nu este suficienta pentru a reduce angoasa,Eul poate utiliza alte
mecanisme defensive,in special regresia.
Regresia orala indicata in capitolul”Tema oralitatii”da o convergenta a indiciilor
discordante:tema placuta,neasumata,de exemplu.
Regresia sadic-anala in fata situatiei oedipiene.Semnificatia unei agresivitati
puternice poate fi cea a unei relatii oedipiene regresive.Acum subiectul tinde sa confunde
notele de agresivitate si manifestarile afective.
Intoarcerea impotriva propriei persoane este o modalitate defensiva la fel de
importanta.
O adaptare la un mod depresiv pune intotdeauna problema unei eventuale
agresivitati oedipiene introdusa impotriva propriei persoane,din vinovatie.Ea poate sa
apara in tablou in prezentarea pe scurt a vinovatiei.
Replica narcisista,un alt potential mod de adaptare,figureaza in pagina a 5-a a
tabloului si apare in calculul identificarilor.
Formatiunile reactionale care fac subiectul sa substituie o tema opusa temei
obiectului Cenzurii se vadesc prin contradictiile intre povestire,alegere si implicatiile
acestora;deci,la lectura tabloului prin incoerenta imaginilor ACC,dar nonA si nonASS.
Izolarea produsa de protocoale,atat de putin semnificative si seci,domina
ansamblul si nu poate face obiectul unei relevari sistematice in tablou.
 Inversiunea complexului lui Oedip este o ultima tentativa defensiva impotriva
pulsiunilor oedipiene,atat de rara si de greu de distins.
Aceasta ipoteza va trebui aprofundata referindu-ne la Tomul 2,capitolul II,pagina
28 si capitolul IV,pagina212,in cazul in care notam intr-un protocol,din partea unui baiat:
1.Sentimente ata de pozitive pentru imaginea paterna incat el pare indragostit de
acesta.
2.O agresivitate corelativa impotriva figurii materne,devenita rivala.
3.O identificare pasiva,feminina,adoptata pentru a complace
tatalui,excesiva.Acesta ultima identificare este confirmata de calculul din pagina 5
comparand proportiile respective ale identificarilor de natura masculina si de natura
feminina.
Raportul identificarilor cu o fiinta masculina reprezinta pentru un Labuta Neagra
de sex masculin,tatal,un mic Alb viguros,Fermierul,comparat cu identificarile de natura
feminina(Labuta Neagra-fiul,Mama,micul Alb-fiul si Capra),Nu este niciodata efectuat
dar el permite evaluarea unei perturbari suficient de importante pentru a deveni
patologica in evolutia subiectului.
Identificarea inversa a subiectului este,de fapt,un semnificativ punct de reper.
Consideram ca dupa 10/12 ani o dubla proportie a identificarii feminine fata de
identificarea masculina,pentru un baiat,devine alarmanta in ceea ce priveste adaptarea
psihosexuala.Acest caracter este agravat de notiunea de constanta a inversiunii,cand ea
este mentinuta pe parcursul intregului protocol.
In acelasi timp,consideram ca influentele culturale favorizante atenueaza
semnificatia inversarii identificarii.
Pentru o fata evolutia este aceeasi dupa criterii invecinate.Dar,aparent,tendinta de
inversiune in timpul alegerii identificarii este in mod natural mai puternica la fete
si,deci,mai putin semnificative.Retinem,de asemenea,dubla proportie virila a identificarii
feminine ca un indice al perturbarii atat de profunde(referire la Tomul 2,capitolul
IV,pagina 212).
Din pacate,pentru claritatea povestirii inversarii complexului lui Oedip,el poate de
asemenea sa se tradeze in fata partii opuse printr-un”caracter excesiv si artificial”al unui
comportament hiperviril,relevant sub aspectul compensarii pentru acesti baieti
feminini.Aceasta tendinta spre supracompensare se dezvaluie in protocol prin
identificarile excesive cu Tatal(de 46 de ori din partea unui subiect masculin care a creat
un Labuta Neagra feminin).
Studiul temei oedipiene este deosebit de complex si solicita,in
plus,nuantare.Trebuie sa evitam sa consideram orice fel de cercetare a intimitatii
parintilor ca pe o atitudine oedipiana,aceasta cautare de ordin afectiv putand foarte bine
sa nu fie decat regresiva.
De asemenea,nu trebuie sa se confunde identificarile cu Tatal sau cu Mama cu o
laegere progresiva;poate fi vorba doar de o simpla identificare de tipul caracteristic
agresorului,care compenseaza anxietatea de a fi cel”agresat”.
Identificarile in numar excesiv cu Parintii si cu Puternicul dezvaluite in pagina a
5-a a tabloului se explica,in general,in aceasta maniera.
Adaugam o remarca asupra cazului particular al identificarilor excesive dinpartea
unui baiat cu imaginea Mamei.Trebuie sa sesizam caracterul defensiv al acestor
identificari regresive cu Mama incercate de un baiat.
 Pentru Louis Corman aceasta alegere neasteptata traduce din partea subiectului un
recul angoasat in fata complexului lui Oedip care il face sa prefere o reintoarcere la
inceputul vietii,care ii permite substituirea identificarii cu un baiat obiectual.In acest
caz,subiectul inlocuieste dragoatea obiectuala pentru mama lui,prea periculoasa si
angoasanta,cu o identificare cu o mama hranitoare.
Este o solutie regresiva adusa complexului lui Oedip care nu va fi patologica in
masura in care ramane provizorie,dar care poate deveni patologica prin persistenta.
In plus,se observa ca ea tenteaza in mod special baieti crescuti de o mama
autoritara si castratoare,la fel de adevarata fiind si tendinta subiectului de a se identifica
cu parintele din partea caruia a indurat cele mai mari frustrari.
Sinteza cu privire la tema oedipiana se refera,deci,la imaginile oedipiene propriu-
zise(Saruturi,Noapte,Vis matern,Vis patern).Ea comporta de asemenea revederea
imaginilor orale si a temei agresivitatii sadic-anale pentru a identifica o eventuala regresie
la stadiile pre-oedipiene.Ea tine seama de exprimarea unei eventuale agresivitati nascute
dintr-o rivalitate oedipiana si din Culpabilitate,asemeni motivelor ei(imaginile
punitive,Sareta,Gascan,Groapa).
In fine,ea reuneste modurile defensive care dovedesc o eventuala suferinta in fata
complexului lui Oedip.Ea se straduieste,in esenta,sa deosebeasca situatia
oedipiana,complexul lui Oedip si sa evidentieze modurile adaptative ale subiectului
vizavi de conflictul sau.
In cazul unei evolutii favorabile depasirea complexului lui Oedip si accederea la
independenta se confirma vizavi de doua imagini prevazute in acest scop.
4.TEMA DEPENDENTEI SI INDEPENDENTEI
Aceasta tema,suficient de controversata,se exprima adesea in fantasmele de
plecare,de escapada,de singuratate si apare,de obicei,vizavi de imaginile:
-Plecare;
-Sareta;
pentru care vom releva caracteristicile in aceeasi maniera.Ne amintim ca tendinta
spre evadare,atat de atragatoare pentru copil,este puternic blamata;rezultatele se
repartizeaza in 45 de plecari fericite si 55 de plecari nefericite,dorinta de excludere si
singuratate,conform studiilor statistice.
Aceste imagini permit in egala masura evaluarea gradului de autonomie atins de
subiectul testat,etapa necesara in ceea ce priveste depasirea complexului lui Oedip.
Aceasta depasire inaugureaza pentru copil o”noua modalitate de a fi in
lume”.Daca mai inainte stima de sine,increderea in sine,elanul spre actiune,viata
insasi,depindeau de prezenta imaginilor parintesti si de sustinerea intregului anturaj,acum
copilul devine capabil de o anumita autonomie si distanta vizavi de judecarea si de
ajutorul semenului.Dorinta lui de a fi independent si activ pentru el insusi se va manifesta
fata de acele imagini in care eroul este singur.El poate atunci,la vederea lor,sa evoce si sa
isi asume o anumita independenta,sa vrea sa o regaseasca sau cel putin sa se confrunte cu
o stare de singuratate mai mult sau mai putin tulburatoare.
Aceste doua imagini,la care se adauga uneori “Ezitare” vin sa completeze
informatia despre evolutia situatiei oedipiene.
Pentru un studiu aprofundat al complexului lui Oedip ne vom referi la volumul
consacrat Complexului lui Oedip,autor L.Corman,Tomul 2.