Testul Rorschach

Testul Rorschach e un test psihologic proiectiv de personalitate in cadrul caruia sunt folosite
zece modele abstracte standardizate, iar interpretarea lor de catre subiect devine un etalon pentru
analiza functiilor intelectuale si emotionale.
Testul original a fost creat in 1921 de catre psihiatrul elvetian Hermann Rorschach, iar testul
are o asemanare incantatoare cu un joc de societate. Unei persoane ii sunt aratate 10 pete de
cerneala si trebuie sa spuna cu ce anume seamana fiecare pata. Petele ambiguue au semnificatii
diferite pentru persoane diferite. Pot fi lilieci si fluturi, rochii diafane si papioane, maimute,
monstri si ursi ce escaladeaza munti. Dupa interpretarea lui de catre un expert, raspunsul
privitorului in privinta formelor petelor, ar contine, aparent, un portret complet transparent al
personalitatii lor.
Testul este considerat proiectiv deoarece se considera ca pacientul isi va proiecta
personalitatea sa reala asupra petelor de cerneala. Modelele sunt ambigue intentionat, entitati
lipsite de structura. Promotorii testului considera ca reprezinta o modalitate de sondare a zonele
greu accesibile ale psihicului pacientului sau a subconstientului sau. Psihologii care aplica aceste
teste se considera experti in interpretarea interpretarilor pacientilor.
S-a sugerat ca folosirea petelor de cerneala de catre Rorschach a fost inspirata de catre
doctorul Justinus Kerner care, in 1857, a publicat o colectie de poeme, fiecare din ele fiind
inspirata de o pata de cerneala.
Psihologul francez Alfred Binet a folosit petele de cerneala la crearea unui test de
creativitate. Mai tarziu, experimentele psihologice in care petele de cerneala erau folosite, s-au
inmultit, avand ca scop studierea imagiantiei si a constiintei.
Dupa studierea a 300 de pacienti cu probleme mentale si a 100 de subiecti de control, in
1921, Rorschach a scris cartea Psihodiagnostic, care va forma baza testului cu pete de cerneala
(dupa testarea a sute de pete de cerneala, el a ales un set de 10 pete pentru diagnosticare), dar a
murit in anul urmator. Desi a activat ca vice-presedinte a Societatii de Psihanaliza Elvetiene,
Rorschach a intampinat greutati in publicarea cartii, iar aparitia sa a atras foarte putina atentie.
In 1927, editura Hans Huber a cumparat cartea lui Rorschach din inventarul lui Ernst Bircher.
Huber a devenit publicatorul testului si al cartii, Rorschach fiind inregistrat ca marca inregistrata
a editorului elvetian Verlag Hans Huber, Horegrefe AG.
Dupa moartea lui Rorschach, testul a fost imbunatatit de Samuel Beck, Bruno Klopfer si
altii. John E. Exner a sumarizat unele dintre imbunatatiri si in acelasi timp a incercat sa faca

rezultatele mai riguroase din punct de vedere statistic. Sistemul Exner este popular in S.U.A., in
timp ce in Europa se folosesc de obicei alte metode, cum ar fi cele descrise in cartea lui Evald
Bohm, care sunt mai apropiate de testul original si se bazeaza pe principiile psihanalizei.
Rorschach nu a intentionat sa foloseasca petele pentru testele de personalitate generala, el
intentiona sa le foloseasca pentru diagnosticarea schizofreniei. Din 1939 testul a inceput sa fie
folosit ca test proiectiv de personalitate, un scop fata de care Rorschach a fost mereu sceptic.
Cele 10 pete de cerneala
Avem cele 10 pete de cerneala cuprinse in testul Rorschach, impreuna cu cele mai frecvente
raspunsuri, date pentru intreaga imagine sau doar fata de anumite detalii ale sale, conform
diversilor autori.
Atunci cand le este prezentat cartonasul cu numarul 1, subiectii pun adesea intrebari
despre felul in care ar trebui sa procedeze, intrebarile despre ceea ce li se permite sa faca cu
cartonasele (de exemplu, sa le intoarca) nu au importanta. Fiind vorba de primul cartonas, acesta
nu are cum sa ofere indicii despre felul in care subiectii abordeaza o problema noua si stresanta.
Nu este, totusi, un cartonas dificil de interpretat pentru subiect, care are la indemana cateva
raspunsuri populare.
Beck: liliac, fluturem molie.
Piotrowski: liliac (53%), fluture (29%)
Dana (Franta): fluture (39%)
Detaliile rosii ale cartonasului cu numarul 2 (in stanga) sunt vazute adesea ca fiind sange,
si sunt trasaturile cele mai distinctive. Raspunsurile la ele pot oferi indicii despre felul probabil in
care subiectul se va comporta in starile de furie sau de pericol fizic. Acest cartonas poate induce o
serie de raspunsuri sexuale.
Beck: doi oameni cu patru picioare
Piotrowski: animal (34%, partile gri)
Dana (Franta): animal: caine, elefant, urs (50% gri)
Cartonasul cu numarul 3 e perceput de regula ca continand doi oameni ce interactioneaza. Acest
cartonas poate oferi informatii despre felul in care se raporteaza subiectul la cei din jurul sau (mai
exact, intarzierea raspunsului poate indica interactiuni sociale dificile).
Beck: doi oameni (gri)

Piotrowski: figuri umane (72% gri)

Dana (Franta): oameni (76% gri)
Cartonasul cu numarul 4 iese in evidenta prin culorile sale intunecate si prin umbrele sale
(prezinta dificultati pentru subiectii depresivi), si e perceputa in general ca o figura mare si
amenintatoare; combinata cu impresiile comune ale subiectului ce se afla intr-o pozitie inferioara
(uitandu-se in sus) fata de ea, poate induce o senzatie de autoritate. Continutul animal sau uman
vazut in cartonas e invariabil clasat mai degraba ca masculin decat ca femin, iar calitatile
exprimate de subiect pot indica diverse atitudini fata de barbati si fata de autoritati. Acesta este
motivul pentru care cartonasul numarul 4 mai este numit si Cartonasul Tatalui.
Beck: piele de animal, piele, covor
Piotrowski: piele de animal, covor de piele (41%)
Dana (France): piele de animal (46%)
Cartonasul cu numarul 5 este mai elaborat, si nu este perceput de obicei ca fiind
amenintator, de regula duce la o schimbare de ritm a testului, fiind prezentat dupa cartonasele
dificile de inaintea sa. Are putine trasaturi ce pot genera ingrijorari sau care pot complica
elaborarea, e una dintre cele mai usoare pete ce genereaza un raspuns de calitate.
Beck: liliac, fluture, molie
Piotrowski: fluture (48%), liliac (40%)
Dana (Franta): fluture (48%), liliac (46%)
Trasatura caracteristica a cartonasului cu numarul 6 e textura sa, care adesea induce
asocieri legate de apropierea interpersonala; e un cartonas sexual, detaliile sale sexuale sunt
raportate mai des decat in oricare alt cartonas, chiar daca alte cartonase au o varietate mai mare de
contexte sexuale vizuale.
Beck: piele de animal, piele, covor
Piotrowski: piele de animal, piele, covor (41%)
Dana (Franta): piele de animal (46%)
Cartonasul cu numarul 7 e asociat cu feminitatea (figurile umane sunt adesea descrise ca fiind o
mama si copilul ei) si are rol de Cartonasul Mamei, dificultatile de raspuns pot avea legatura cu
diverse griji fata de figurile maternale din viata subiectului. Elementul central este identificat des
ca fiind vaginul, ceea ce face ca acest cartonas sa aiba legatura si cu sexualitatea feminina.

Beck: capete umane sau fete

Piotrowski: capete de femei sau de copii (27%)
Dana (Franta): capete umane (46%)
Fata de cartonasul cu numarul 8, subiectii isi exprima de obicei usurarea, ceea le permite
sa se relaxeze si sa raspunda mai usor. Similar cartonasului 5, el reprezinta o schimbare de ritm;
totusi, cartonasul introduce noi dificultati de elaborare, prin complexitatea sa si prin faptul ca e
prima carte multicolora din set. De aceea, oamenii care se descurca greu cu situatiile complexe sau
cu stimuli emotionali deranjanti sau dificili se pot simti inconfortabil fata de cartonas.
Beck: animal: dar nu pisica sau caine (roz)
Piotrowski: animal cu 4 picioare (94% roz)
Dana (Franta): animal cu 4 picioare (93% roz)
Caracteristica principala a cartonasului cu numarul 9 este forma indistincta si difuza,
trasaturile cromatice vagi, toate acestea ducand la ambiguitate generala. Are un singur raspuns
popular, si e una dintre cele mai putin frecvente dintre cartonase. Aparitia dificultatilor in
procesarea acestui cartonas poate indica probleme legate de procesarea datelor lipsite de structura.
Beck: om (portocaliu)
Piotrowski: nimic
Dana (Franta): nimic
Cartonasul cu numarul 10 este similar numarului 8, dar nesiguranta si complexitatea sa
sunt reminescente celui de al noualea cartonas: oameni ce au dificultati in a procesa stimuli
concomitenti de regula nu agreeaza acest cartonas. Fiind ultimul cartonas, poate oferi subiectului o
ocazie de a iesi, prin indicarea felului in care se simt in situatia lor sau ceea ce doresc sa stie.
Beck: crab, homar, paianjen (albastru)
Piotrowski: cap de iepure (31%, verde deschis), omizi, viermi, serpi (28% verde intunecat)
Dana (Franta): nimic
Stiinta sau fictiune?
Ce dovezi exista ca interpretarea unei pete de cerneala (sau a unei imagini sau a unei
mostre de scris de mana care si ele sunt folosite in testarile proiective) provine dintr-o parte
ascunsa a psihicului, si dezvaluie emotii ascunse si adevarate, si nu e doar o exprimare a
creativitatii sau imaginatiei?

De unde stim ca interpretarea petei de cerneala nu provine dintr-o parte a subconstientului

ce doreste sa ii amageasca pe cei din jur, inclusiv pe subiect?
Chiar daca interpretarea ar proveni dintr-o parte a psihicului ce exprima dorinte, de la a avea
dorinte si pana la actiuni intentionate este cale lunga. De exemplu, o interpretare poate sa sugereze,
in mod ambiguu, ca subiectul doreste sa intretina relatii sexuale cu terapeutul. Dar asta nu
inseamna nici ca pacientul deja a avut relatii sexuale cu terapeutul, si nici ca pacientul ar fi de
acord sa intretina relatii sexuale cu terapeutul daca i s-ar oferi ocazia.
Testul Rorschach este problematic. Pentru a fi considerat proiectiv, modelele folosite
trebuie sa fie, in mod obligatoriu, ambigue si lipsite de structura. Terapeutul nu trebuie sa aiba
nicio referinta despre modele atunci cand interpreteaza raspunsul subiectului, altfel proiectarea
terapeutului ar trebui sa fie luata in consideratie de catre o a treia persoana independenta. Apoi
cea de a treia persoana va trebui sa apeleze la interpretarea unei a patra persoane si tot asa
la infinit. Deci terapeutul trebui sa interpreteze raspunsul pacientului fara a avea referinte asupra
a materialului interpretat. Este clar ca pata de cerneala e deja superflua. Tot la fel de bine am
putea sa ne folosim de petele de pe pereti sau de pe covor. Cu alte cuvinte, interpretarea ar trebui
analizata ca fiind o poveste sau un vis ce nu face referire la nimic anume. Chiar si asa, in final,
terapeutul trebuie sa emita o judecata in privinta interpretarii, sa interpreteze interpretarea. Dar
cine va interpreta interpretarea terapeutului? Alt terapeut? Dar cine o va interpreta si pe a
acestuia? Etc.
Pentru a evita aceasta problema logica de a avea standardul standardului, expertii
folosesc o interpretare standard a interpretarilor. Atat forma cat si continutul testului sunt
standardizate. De exemplu, daca un pacient e interesat doar de o parte a petei de cerneala inseamna
ca are o personalitate obsesiva, alt pacient care vede figurile ca fiind jumatate umane si jumatate
animale, indica faptul ca e alienat, poate chiar in pragul retragerii schizofrenice fata de societate
(Dawes, 148).
Daca nu ar exista interpretarile standard ale interpretarilor, atunci aceleiasi interpretari a
unui pacient i s-ar putea atribui interpretari valide, dar diferite, de catre terapeuti diferiti.
Ce pot face testele empirice pentru a demonstra ca interpretare unei pete de cerneala poate
indica un comportament din trecut sau poate avea valoare predictiva asupra comportamentului
viitor? Pe scurt, nimic. Testul petelor de cerneala e la fel de stiintific pe cat este interpretarea
viselor.
Pentru a face testul petelor de cerneala sa para valid din punct de vedere stiintific, este
esential sa fie transformat intr-un test non-proiectiv. Petele nu pot fi complet lipsite de forma, si

trebuie sa aiba un raspuns standard care poate fi comparat cu interpretarile pacientilor. In urma
acestei comparatii, raspunsul poate fi analizat corect. Exact asa a procedat John E. Exner. Sistemul
Exner foloseste petele de cerneala sub forma unui test standardizat. Dar conceptul este, in cel mai
bun caz, ridicol. Imaginiti-va ca admiterea la facultatea de medicina se face in baza unui
asemenea test! Sau ca va fi folosit la testarea candidatilor de la academia de politie!
Entuziastii Rorschach ar trebui sa recunoasca ca petele de cerneala, visele, desenele sau scrisul de
mana nu sunt diferite de vorbire sau de gesturi. Fiecare dintre ele e capabil sa provoace multe
interpretari, unele adevarate, altele false, unele ce transmit ceva, altele goale de continut. Ideea
din spatele testului Rorschach reprezinta o afirmatie nedovedita, adica faptul ca visele sau
interpretarile petelor de cerneala provin dintr-o zona ascunsa a subconstientului care doreste sa isi
dezvaluie adevarata fata. Mintea umana e un labirint si doar in vise putem crede ca o pata de
cerneala va deveni firul Ariadnei ce il va ghida pe terapeut catre resorturile psihice intime ale
pacientului.
Testul Rorschach la rece
Psihologi clinici faimosi au folosit testul Rorschach si au ajuns la rezultate uimitoare.
Dar nu cumva aceste performante sunt doar simple variatiuni ale astrologiei si a cititului in
palma?
Psihologii se contrazic in privinta testului Rorschach de mai bine de jumatate de secol. Din
1950 si pana in prezent, un mare numar de psihologi au considerat testul Rorschach ca fiind una
dintre uneltele lor cele mai pretioase. Si, de tot atat timp, colegii lor de breasla au incercat sa ii
convinga ca testul e inutil, o varianta moderna pseudostiintifica a ghicitului in frunze de ceai sau a
tarotului.
Dovezile stiintifice pentru acest test sunt slabe. In 1965, psihologii au ajuns la concluzia
ca testul e inutil pentru majoritatea scopurilor in care este folosit. Cea mai populara versiune a
testului, dezvoltata de John Exner, a fost promovata ca fiind superioara din punct de vedere
stiintific formelor anterioare ale testului.
In 1997, Consiliul Afacerilor Profesionale a Asociatiei Americane de Psihologie i-a acordat
un premiu lui Exner pentru contributii stiintifice si i-au numit varianta de test ca fiind probabil
cel mai puternic instrument psihometric creat vreodata. Desi laudele curgeau din toate partile,
analiza stiintifica a testului a demonstrat ca sufera de acelasi set de probleme ca si
predecesoarele sale.
Testul Rorschach includem aici si versiunea lui Exner tinde sa eticheteze persoanele

normale ca fiind bolnave. Pe langa asta, testul e incapabil sa detecteze majoritatea problemelor
psihologice (cu exceptia schizofreniei si a conditiile adiacente ei, ce sunt marcate prin dificultati de
gandire), si nici nu este potrivit pentru detectarea majoritatii trasaturilor de personalitate.
In pofida acestor neajunsuri, testul continua sa fie utilizat, de sute de mii de ori in fiecare an,
in clinici, tribunale si scoli. Psihologii folosesc adesea testul, in tribunal, pentru a stabili carui
parinte trebuie sa ii revina custodia copilului. Este folosit in scoli pentru a identifica problemele
emotionale ale copiilor, si in inchisori pentru a evalua prizonierii ce urmeaza sa beneficieze de
eliberare pentru buna purtare. Ucigasi condamnati la moarte, victime suspecte de abuz sexual,
piloti de avion suspendati pentru abuz de alcool testul Rorschach va fi aplicat asupra lor de catre
un psiholog care va lua decizii critice in privinta vietile lor.
In 1940-1950 Rorschach-ul era promovat, fara nicio jena, ca fiind o radiografie psihologica ce
poate dezvalui cele mai profunde secrete ale psihicului. Desi a fost incapabil de a se ridica la
inaltimea asteptarilor, testul inca poseda o aura mistica puternica.
Analiza oarba si mistica Rorschach
De ce este aceasta tehnica, dubioasa din punct de vedere stiintific, atat de venerata
printre psihologi? Popularitatea sa nu are nicio legatura cu validitatea empirica. Unul din
secretele succesului este tendinta clinicienilor de a se baza mai degraba pe anecdote uimitoare
despre capacitatile sale uimitoare decat pe studii stiintifice atunci cand ii evalueaza valoarea.
Psihologii ce pretuiesc testul Rorschach povestesc situatii in care testul, in mod miraculos, a
descoperit lucruri ascunse despre pacient, lucruri ce nu au fost detectate de catre alte teste.
Intr-adevar, popularitatea de care se bucura testul e datorata performantelor aproape magice
asa-zisa analiza oarba pe care expertii Rorschach le-au prezentat colegilor lor uimiti intre anii
1940-1950.
In cadrul unei analize oarbe, expertului Rorschach i-a fost comunicata varsta, sexul si
interpretarea imaginilor de catre pacient. Pornind de la aceste informatii, expertul a produs o
analiza amanuntita si uimitoare a personalitatii pacientului. In perioada 1950, abilitatea de a face
analize oarbe atat de uimitoare era privita ca fiind dovada unui adevarat geniu Rorschach.
Performantele uimitoare ale magicieni Rorschach au transformat pe multi psihologi ai vremii
respective in adepti convinsi. De exemplu, un psiholog respectat a participat, in studentie, la o
conferinta in cadrul careia faimosul Marguerite Hertz interpreta testul Rorschach. Observatiile
facute de Hertz, doar in baza testului, erau atat de exacte si de detaliate incat le-a privit cu
scepticism.

Totusi, indoielile tanarului au fost spulberate in ziua in care, el si un alt coleg, i-au prezentat
lui Hertz rezultatele Rorschach ale unui pacient pe care ei il cunoasteau bine:
Ne asteptam ca Hertz sa faca cel putin cateva greseli de interpretare. Eram decisi sa le
indicam grupului Am fost socati atunci cand Hertz a inceput sa descrie pacientul dupa ce citise
doar primele 4 (din 5) rezultate.
In 25 de minute Hertz nu numai ca ne-a zis ceea ce stiam deja, dar incepuse sa ne zica si
lucruri pe care nu le observasem, dar care erau adevarate. (Kaplan si Saccuzzo 1982,379)
Aceste performante au influentat profund maturizarea profesionala a multor psihologi
in devenire. Dupa cum observa un cercetator clinic:
Analiza oarba e unul dintre aspectele spectaculoase ale tehnicii Rorschach si e cel mai important
factor de acceptare a testului. (Zubin 1954, 305)
Magicienii Rorschach: un mister ce trebuie explicat
Performantele unui magician Rorschach au mai multe in comun cu ghicitul in palma si in
globul de cristal, decat erau pregatiti sa recunoasca psihologii din acea vreme. Pana in anii 1960,
totusi, succesele uimitoare ale geniilor Rorschach incepusera sa devina mistere ce se cereau
lamurite. Cercetarile au dezvaluit faptul ca virtuosii Rorschach nu posedau puteri miraculoase. Din
contra, foarte multi dintre expertii Rorschach au esuat lamentabil atunci cand au incercat sa faca
preziceri despre pacienti (de exemplu, Little si Shneidman, 1959; vedeti si discutia lui Dawes,
1994).
Asemenea descoperiri ne confrunta cu un paradox evident. Daca expertii Rorschach au
gresit atat de mult in timpul studiilor controlate, atunci cum de au putut avea performante atat
de stralucite in analiza oarba? Raspunsul la aceasta intrebare este evident pentru orice persoana ce
e familiarizata cu tehnicile ghicitorilor in palma.
Trucuri simple
Doi comentatori ageri din perioada anilor 1940 intuisera deja ca cel putin unii dintre expertii
Rorschach apeleaza la trucuri pentru a avea succes. Intr-un articol inteligent si pe alocuri glumet,
J.R. Wittenborn si Seymour Sarason of Yale au identificat 3 stratageme simple folosite de
expertii Rorschach pentru a crea o falsa impresie de infailibilitate (Wittenborn si Sarason 1949).
Prima stratagema era la fel de veche ca si Oracolul din Delfi al Greciei Antice, a carui
profetii ambigue erau aranjate in asa fel incat sa fie corecte indiferent de turnura luata de

evenimente. Oracolul a spus odata unui rege ca daca va pleca la razboi va distruge o mare natie.
Incurajat, el a lansat un atac si a avut parte de o infrangere dezastruoasa. Profetia fusese totusi
corecta. Oracolul nu a mentionat care dintre natii va fi distrusa de rege.
Wittenborn si Sarason au observat ca interpretii Rorschach apeleaza la o tehnica asemanatoare,
interpretarile lor erau fraze ambigue sau clisee Rorschach ezoterice carora li se poate da orice
semnificatie pe care cursul evenimentelor o va cere.
Al doile lucru observat de Wittenborn si Sarason era legat de asigurarea succesului prin
introducerea catorva afirmatii contradictorii sau inconsistente in aceeasi interpretare:
Una sau mai multe dintre afirmatii poate fi folosita in functie de cerintele circumstantiale.
Aceasta dovada de ingeniozitate din partea examinatorului este adesea atribuita testului insusi.
In al treilea rand, Witterborn si Sarason au observat ca expertii Rorschach isi amplifica reputatia
prin interpretari impresionante a unor persoane ce le sunt cunoscute deja.
Unii psihologi clinici, atunci cand li se dezvaluie unele trasaturi clinice importante ale
unui pacient spun: A, da. Se vad semnele aici, si aici, si aici.
In pofida trucurilor descrise de Wittenborn si Sarason, e greu de crezut ca toti expertii
Rorschach din 1940-1950 erau escroci. Explicatia este mai complicata. Dar inainte de a trece mai
departe, trebuie sa discutam despre psihologia astrologiei si a cititului in palma.
Efectul Barnum
In perioada anilor 1940, psihologul Bertram Forer a publicat un studiu pe care el il numea
demonstratie de naivitate (Forer 1949). Dupa utilizarea unui chestionar asupra clasei sale de
psihologie, el a pregatit schite de personalitate. De exemplu:
Disciplinat si cu autocontrol puternic in exterior, tinzi sa devii ingrijorat si nesigur in
interior. Uneori ai dubii serioase in privinta deciziei luate. Agreezi schimbarea si varietatea pana la
un punct si devii nemultumit atunci cand esti restrictionat de reguli si limite.
Forer si-a rugat studentii sa acorde note schitelor in functie de acuratetea lor. Majoritatea au
folosit calificativul foarte bine. Mai mult de 40% au spus ca schita ii reprezinta perfect.
Rezultatele pareau sa indice faptul ca chestionarul de personalitate a lui Forer avea un grad
mare de validitate. Totusi exista un mic amanunt diabolic: Forer a distribuit aceeasi schita de
personalitate tuturor studentilor. Schita de personalitate a fost creata utilizand horoscoapele dintr-o
carte de astrologie. Desi afirmatiile imprumutate din cartea de astrologie par precise, ele se aplica
tuturor oamenilor. Mergand pe urmele eminentului cercetator Paul Meehl, psihologii numesc, in

prezent, acest gen de afirmatii despre personalitatea cuiva ca fiind afirmatii Barnum, dupa
numele lui P.T. Barnum care a zis: Un circ trebuie sa aiba cate ceva pentru fiecare.
Dupa cum a descoperit si Forer, oamenii tind sa supraevalueze gradul de potrivire a afirmatiilor
Barnum.
Astrologii si chiromantii
Astrologii si chiromantii folosesc de multa vreme afirmatiile Barnum (impreuna cu alte
cateva stratageme) pentru a crea falsa impresie ca ei cunosc personalitatea, trecutul, si chiar si
viitorul unor oamenii pe care nu i-au intalnit niciodata. Totalitatea acestor practici se numeste
citit rece. Cititorii reci priceputi aplica principiul Barnum in mai multe feluri, de exemplu, prin
imbunatatirea citirilor lor cu afirmatii de genul: Muncesti din greu, dar ai senzatia ca salariul
tau nu reflecta eforturile tale.; si Crezi ca undeva in lume ai un suflet pereche, cineva care
e exact ca tine.
Acest gen de afirmatii par personalizate si individuale, dar de fapt se aplica unui numar
mare de oameni.
Dupa ce incalzirea clientului s-a facut cu afirmatiile Barnum, majoritatea clientilor se
relaxeaza si incep sa ofere feedback nonverbal, cum ar fi datul din cap si zambitul. In toate
citirile psihice apare un moment in care clientul incepe sa lucreze pentru cititor, furnizand activ
informatii si clarificand anumite lucruri. Aceasta conjunctura critica e cea care permite unui
interpret priceput sa puna noi stratageme in actiune, cum ar fi tehnica impinsului. Un mediu
foloseste aceasta tehnica pentru a face preziceri specifice (chiar daca isi rateaza tinta), apoi
folosind feedbackul clientului transforma prezicerea in alta ce este extraordinar de precisa.
Mediu: Vad un nepot, un nepot bolnav, poate chiar nascut prematur. A fost, recent, vreunul dintre
nepotii vostri bolnav?
Client: Nu. Eu
Mediu: E posibil sa se fi intamplat in trecut. Poate cuiva apropiat de dumneavoastra.
Client: Fiica surorii mele a nascut prematur o fetita acum cativa ani.
Mediu: Asta este. Multe zile in spital? Terapie Intensiva? Oxigen?
Client: Da.
Prin folosirea impingerii, un interpret poate face ca o prezicere ce nu are legatura cu
clientul, sa para ca fiind foarte precisa. Aceste tehnici sunt eficiente pentru ca, pana sa ajunga

mediul sa le foloseasca, clientul a abandonat deja scepticismul si e intr-o stare mentala de

cooperare, ajutandu-l in acest fel pe mediu sa potriveasca lucrurile.
La fel de intrigant e faptul ca cercetatorii au studiat psihologia astrologiei si a chiromantiei,
si sunt de acord cu faptul ca o parte dintre practicanti cred cu sinceritate in puterile lor
paranormale. De exemplu, psihologul Ray Hyman, profesor la Universitatea din Oregon, a publicat
un articol clasic despre citirea rece in care isi descria propria cariera de chiromant.
In timpul liceului, Hyman era sceptic fata de validitatea ghicitului in palma. Dar dupa ce
a testat-o pe el insusi, el a devenit convins ca era de-a dreptul magica, mai ales atunci cand primea
feedback pozitiv de la clientii sai. El a devenit un adept fervent al chiromantiei si, din cand in
cand, se intretinea din el.
Intr-o zi, un prieten i-a sugerat lui Hyman sa inverseze interpretarile sale, sa ofere
clientului exact opusul a ceea ce sugerau manualele de ghicit. Spre surprinderea lui Hyman,
interpretarile inverse au fost primite la fel de bine (daca nu chiar mai bine) de catre clienti.
Experienta aceasta l-a convins ca succesul ghicitului in palma nu are nimic de-a face cu
corectitudinea interpretarii. O astfel de poveste are propria sa morala, afirmatiile Barnum pot
pacali atat clientul care crede in ele, cat si pe mediul naiv care crede clientul.
Magicienii Rorschach: trei explicatii
Dupa ce am facut un mic ocol prin lumea astrologiei si a ghicitului in palma, suntem gata sa
revenim in lumea magicienilor Rorschach.
Vom lua in considerare 3 explicatii plauzibile pentru performantele spectaculare ale
expertilor Rorschach din 1950.
In primul rand, este foarte posibil ca acesti experti Rorschach sa posede o intuitie clinica
speciala ce le permitea sa depaseasca limitele omului de rand. Bazandu-se pe talentele lor clinice
unice si pe experientele avute cu mii de pacienti, ei si-au dezvoltat un al saselea simt ce le
permitea sa extraga diverse informatii din interpretarea pacientului.
Bineinteles, asta e un punct de vedere preferat de catre adeptii metodei Rorschach. Chiar si azi,
multi psihologi prezinta o incredere extraordinara in puterea intuitiei clinice. Totusi, credinta in
puterile intuitive ale expertilor Rorschach e greu de impacat cu metoda stiintifica.
Dupa cum am mentionat si mai devreme, atunci cand asa-zisele intuitii extraordinare ale
expertilor Rorschach au fost verificate in cadrul unor studii riguros controlate, rezultatele au fost
dezamagitoare. Tinand cont de acest lucru, este greu de crezut ca expertii Rorschach ai anilor

1950 posedau intuitii clinice extraordinare. Prin urmare, trebuie sa luam in considerare o alta
explicatie pentru performantele lor extraordinare.
Datorita articolului scris de J.R. Wittenborn si Seymour Sarason of Yale pe care l-am
discutat mai sus, e clar ca unii experti Rorschach din anii 1940 foloseau trucuri ce produceau o
falsa impresie de infailibilitate. Totusi, e extrem de improbabil ca toti expertii din acea vreme
erau sarlatani premeditati.
Unii experti proeminenti, cum este Marguerite Hertz, erau cunoscuti ca fiind oameni foarte
integri. Si asa ajungem la cea de a treia explicatie: uimitorii experti Rorschach din anii 1950 erau,
cel mai probabil, cititori reci care, asemenea tanarului chiromant Ray Hyman, s-au lasat inselati de
propriile lor performante.
Expertii Rorschach ca cititori reci
Daca analiza oarba cu testul Rorschach era doar o simpla citire rece, cum de a functionat?
Un expert Rorschach ce se pregateste sa faca o analiza oarba are, de obicei, acces la mai multe
informatii decat au ghicitorii. Mai intai, raspunsurile Roschach contin, de obicei, informatii utile
despre capacitatea intelectuala si nivelul educational al pacientului. Alteori raspunsurile pot
oferi informatii despre ocupatiile si interesele pacientului.
Drept exemplu ne vom servi de analiza Rorschach a biologului molecular, castigator al
premiului Nobel, Linus Pauling:
Cele doua movilite din varf sugereaza o curba sinusoidala
Aceasta imi aminteste de sange si de negrul cernelei, de carbon si de structura grafitului
Imi aminteste de ceasurile lui Dali
Chiar si un novice isi poate da seama ca pacientul care a dat aceste raspunsuri e foarte bine initiat
in matematica (curba sinusoidala) si chimie (structura grafitului), si ca, probabil, are o vasta
cultura generala (ceasurile lui Dali).
In afara acestor informatii continute de raspunsurile Rorschach, expertul mai are la
dispozitie si alte surse de informatii. Faptul ca rezultatele testului provin de la o clinica sau de la
un spital anume poate fi de ajutor. De exemplu, daca testul vine de la un spital de psihiatrie, sunt
sanse mari ca pacientul sa fie suicidal sau rupt de realitate.
Dupa cum se vede, orice expert Rorschach ce participa la o analiza oarba are, de cele mai multe
ori, la dispozitie surse de informatii ce ar starni invidia oricarui ghicitor in palma.

In prima parte a diagnosticarii, aceste informatii sunt oferite ascultatorilor in stilul clasic al
citirii reci. De exemplu, in cazul testului lui Pauling, citirea ar incepe astfel:
Hmmm. E clar ca e un individ stralucit. Foarte educat, un tip cerebral. Se axeaza pe ganduri,
probabil ca evita sa reactioneze la evenimente intr-un mod pur emotional. Am impresia ca e mai
degraba un savant decat un om de afaceri sau un artist, desi vad unele tendinte artistice.
Daca testul provine dintr-o anumita sursa (de exemplu, un terapeut care lucreaza cu clienti
cu tulburari medii) expertul poate folosi afirmatiile Barnum potrivite. De exemplu, asa ar suna o
afirmatie sigura ce se potriveste oricui, intr-un fel sau altul:
Emotiile acestui pacient tind sa fie inconsistente din punct de vedere al efectului lor asupra
gandirii, rezolvarii problemelor si a comportamentelor decizionale. In anumite cazuri, gandirea
poate fi puternic influentata de sentimente. In alte cazuri, chiar daca sunt similare cu primele,
emotiile pot fi date la o parte si au doar un rol periferic
Aceasta afirmatie e bazata pe un text Rorschach recent (Exner, 2000), ar putea tot la fel de
bine sa provina din cartea de astrologie a lui Bertram Forer. Tot ce zice acest text e ca uneori
gandurile pacientului sunt uneori controlate de emotii, iar alteori emotiile sunt controlate de
ganduri. Desi se pare ca ni se comunica ceva foarte important si specific, de fapt afirmatiile se
aplica tuturor clientilor terapeutilor (si aproape tuturor cititorilor acestui articol!).
Aceste afirmatii Barnum sunt luate in serios de multi psihologi actuali, spunem asta
bazandu-ne pe numarul mare de carti Rorschach ce se cumpara in fiecare an. Deci putem fi siguri
ca, in 1950, cand expertii Rorschac emiteau aceste afirmatii pe durata analizelor oarbe, colegii lor
erau convinsi ca ceea ce se spunea era important.
Odata ce ascultatorii au fost incalziti de aceasta intelegere profunda a pacientului, treaba
expertului se simplifica. Odata ce isi abandonau scepticismul initial, ascultatorii incepeau sa ofere,
intr-un mod mai mult sau mai putin subtil, feedback nonverbal prin datul din cap sau zambete.
Expertii foloseau acest feedback drept ghid pentru marirea acuratetii afirmatiilor lor. La fel de
probabil e faptul ca expertii nu se sfiau sa apeleze la tehnica impingerii descrisa mai sus. De
exemplu, va oferim un exemplu ipotetic despre felul in care tehnica impingerii poate fi folosita in
testul Rorschach:
Expertul: Exista semne ale unei traume severe, posibil recenta. Poate un viol? Sau o altercatie
violenta?
Ascultatorul: Nu. Ea
Expertul: Probabil ca ea a fost traumatizata in anii adolescentei sau poate chiar mai devreme. E

posibil sa isi reprime experienta si sa nu si-o aminteasca.

Ascultatorul: A avut un accident grav de masina la varsta de 8 ani.
Expertul: Da, cred ca asta e. Ea si persoanele ce ii sunt dragi au fost ranite grav?
Ascultatorul: Da.
Acest exemplu ilustreaza cat se poate de clar ca aceasta tehnica permite expertului sa ajunga
intr-o situatie castig-castig. Daca afirmatia, ce e putin probabila, e corecta de exemplu, daca
pacientul a fost violat sau molestat fizic atunci prezicerea expertului pare incredibil de precisa.
Dar daca e gresita, atunci expertul o reinterpreteaza in asa fel incat sa fie pe aproape sau
sustine ca trauma exista, dar pacientul si-a reprimat amintirile despre aceasta experienta!
Dupa cum a indicat si Ray Hyman, un cititor rece poate sa fie complet sincer. Cititorii
reci profesionali au chiar si un termen, cu ochii inchisi, pentru a descrie pe cei ce fac citiri reci
psihice si cred sincer in puterile lor paranormale. In mod similar, majoritatea expertilor
Rorschach ai anilor 1950 ce foloseau tehnici de citire rece probabil credeau cu sinceritate in
eficienta testului.
Atunci cand expertii faceau anumite afirmatii despre pacienti provocau uimirea si aprobarea
ascultatorilor. Atunci cand emiteau anumite afirmatii intuitive despre pacienti (impingerea),
descopereau ca erau in apropierea adevarului si ca ascultatorii lor erau impresionati. Intariti de
feedbackul pozitiv al colegilor lor, expertii au devenit treptat cititori reci experti, ce credeau ca
intelegerea lor remarcabila se datoreaza testului Rorschach.
Era expertilor Rorschach tine in principal de trecut. Desi clinicienii inca mai uimesc
studentii cu performantele lor Rorschach, foarte putini psihologi se mai implica azi in analize
oarbe publice.
Dar mostenirea marilor magicieni Rorschach inca mai dainuie. Aura magica creata de anii
1940-1950 inca mai staruie in preajma testului Rorschach, o incantarea, aproape religioasa, pe care
multi clinicieni o au fata de test, desi nu prea mai are un statut stiintific.
Dar si mai important e faptul ca magicienii Rorschach au contribuit la credinta inca puternica
ca intuitiile si experientele clinice ofera o intelegere mai profunda decat cunosterea stiintifica.
Acesta e motivul pentru care testul Rorschach e inca folosit de clinicieni pentru scopuri fata de
care nu a demonstrat nicio utilitate, crezand in mod eronat ca asa-zisele lor intuitii se datoreaza
mai degraba puterilor extraordinare ale testului, decat propriilor notiuni si preconceptii
necunoscute.