Curs de formare profesionala continua in specializarea Psihologie Clinica

Evaluarea psihologica pentru incadrare in grad de handicap a copilului

Tematica formarii*:

1. Incadrarea in grad de handicap a copilului

1.1. Contextual general al evaluarii in vederea incadrarii/reevaluarii incadrarii in grad de handicap a

copilului:

- Definirea si scopul evaluarii copilului in vederea incadrarii in grad de handicap, cuprinsul dosarului
copilului si circuitul documentelor,
- Limite de competenta a specialistilor care realizeaza acest tip de evaluare psihologica;
- Rolul echipei multidisciplinare in realizarea acestui tip de evaluare
- Tipuri de afectari structurale si functionale ,
- Grade de handicap (dizabilitate),

1.2. Evaluarea psihologica – parte a evaluarii complexe in vederea incadrarii/reevaluarii incadrarii in grad de
handicap:
- Locul si roul evaluarii psihologice in stabilirea gradului de handicap al copilului

2. Metode, tehnici si instrumente psihologice relevante pentru evaluarea in vederea

incadrarii/reeavluarii incadrarii in grad de handicap,

3. Specificul evaluarii psihologice a copilului in vederea incadrarii in grad de handicap,

4. Structura raportului de evaluare psihologica a copilului in vederea incadrarii in grad de

handicap.

*curs de formare profesionala aprobat de Colegiul Psihologilor din Romania conform Anexei 3/ 22.05.2015, in cadul Asociaţia Psi
Vest – Asociaţia de Psihologie Aplicată acreditata ca furnizor de formare profesionala conform avizului RF-II-TM-151 din data
24.06.2014.

1
 Material teoretic

1. Incadrarea in grad de handicap a copilului

1.1. Terminologie

Termenul central utilizat în legislaţia şi practica românească curentă este cel de "handicap", un alt termen utilizat
frecvent este cel de "deficienţă". În literatura de specialitate a început să fie utilizat şi promovat termenul
"dizabilitate" - ca substitut, de regulă, pentru handicap, termen care tinde a fi înlocuit în terminologia
internaţională.
Dizabilitatea face parte din experienţa umană, fiind o dimensiune a umanităţii.

Dizabilitatea este definita ca o stare fizica, psihica sau mentala care limiteaza activitatea unei persoane,
sub diverse forme.
Termenul "dizabilitate" este preferat celui de "handicap" printre altele deoarece relatia dintre cei doi nu este de
sinonimie, ci de cauza-efect. Cu alte cuvinte, o persoana care prezinta o dizabilitate de orice tip se confrunta cu un
handicap in momentul in care intervine perceptia sociala asupra situatiei sale.

Handicapul se refera, asadar, la lipsa mijloacelor oferite unei persoane cu dizabilitati de a functiona in societate
intocmai ca un om obisnuit, de a merge la scoala (beneficiind de o rampa de acces, daca se deplaseaza intr-un
fotoliu rulant), de a se plimba pe strada (avand semafoare cu semanalizari sonore, daca prezinta probleme de
vedere) etc.
Persoanele cu dizabilitati sunt acele persoane carora mediul social, neadaptat deficientelor lor fizice, senzoriale,
psihice, mentale si/sau asociate, le impiedica total sau le limiteaza accesul cu sanse egale la viata societatii,
necesitand masuri de protectie in sprijinul integrarii si incluziunii sociale.

1.2. Evaluarea pentru stabilirea dizabilitatii

Evaluarea dizabilitatii are ca scop accesul persoanelor evaluate – copii si adulti la sistemul de sănătate, educatie si
angajare, servicii specifice in vederea adaptabilitatii lor la viata de zi cu zi. Este o problema ce tine de drepturile
omului, persoanele cu dizabilitati confruntandu-se in mai mare masura cu saracia si probleme socio-economice
decat persoanele fara dizabilitati, cu excluziunea si marginalizarea sociala.

Dizabilitatea:
- Limiteaza,
- Stigmatizeaza,
- Indeparteaza – marginalizeaza,
- Reduce sansele de adaptare.

Incepand cu anii 70, acentul pe drepturile omului a crescut tendinta de a oferi persoanelor cu dizabilitati tot felul de
facilitati ca: institutii rezidentiale, scoli speciale, dorindu-se a fi adaptate nevoilor specifice evidentiate. Insa aceste
politici au condus la segregarea persoanelor cu dizabilitati accentuand diferentele de ceilalti , incet incet politicile
s-au schimbat in sensul unei includeri sociale si educationale.

Asadar, deoarece dizabilitatea este o experienta multidimensionala – cu implicatii medicale, familale, educationale,
sociale, individuale, pune o serie de probleme atunci cand se doreste masurarea ei. Masurea dizabilitatii porneste de

2
 la legile care promoveaza si protejeaza drepturile omului si ale copilului si continua cu identificarea unor modalitati
specifice operationale de masurare in vederea respectarii drepturilor si asigurarii protectiei necesare a persoanelor.

In acest context, evaluarea dizabilitatii capata o importanta deosebita pentru a masura cantitativ si calitativ nivelul
dizabilitatii si gradul de handicap pentru care trebuie sa se intervina cu masuri adecvate astfel incat persoana sa
functioneze adaptat in societate.

1.3. Evaluarea copilului

In ceea ce priveste evaluarea copilului, aceasta capata o conotatie specifica data de mai multi factori:
- Se afla in dezvoltare,
- Este dependent de adulti - are nevoie de sprijin si protectie, interventie adecvata din partea adultilor, neputandu-se
ingriji singur.
- Are o serie de drepturi specifice de care cu totii trebuie sa tinem seama.

Evaluarea dizabilitatii copilului este un proces complex, continuu, dinamic, de cunoaştere şi estimare cantitativă
şi calitativă a particularităţilor dezvoltării şi a capacităţii de învăţare si adaptare a copilului. Ea presupune colectarea
de informaţii cât mai complete, interpretarea de date, punerea şi rezolvarea de probleme în scopul orientării deciziei
şi intervenţiei.

a. Caracteristici ale evaluarii copilului:

- are in vedere interesul superior al copilului,

are ca scop interventia adecvata,

- nu este doar o activitate constatativa ci investighează potenţialul de dezvoltare şi învăţare cu scopul de a

dezvolta programe ameliorativ-formative pe anumite paliere de dezvoltare,

- nu are drept obiectiv principal evidenţierea deficienţei şi a blocajelor pe care aceasta le determină în dezvoltare, ci
determinarea abilităţilor şi a disponibilităţilor imediate pentru dezvoltare,

- stabileşte elementele pozitive din dezvoltarea copilului, care vor constitui punctul de plecare în activitatea de
recuperare,

- este baza a interventie adecvate in vederea recuperari isi reabilitatarii cu scop final integrarea si includerea
sociala,

- include teste, probe specifice domeniului in care se identifica dizabilitate insa presupune obligatoriu observatia
directa si sistematica, istoricul dezvoltării copilului (anamneza), date socio-culturale, analiza produselor activităţii,
analiza erorilor, analiza de sarcini, inventarele de abilităţi, chestionare, interviul, dialogul cu părinţii pentru a avea o
apreciere a evolutiei copilului, a comportamentelor sale in diferite domenii fundamentale,

- este complexa si trebuie sa evite formalismul adica presupune o abordare multidisciplinară - medicală,
psihologică, pedagogică şi socială - complementară, uneori inter-instituţională, iar din analiza şi sinteza tuturor
datelor rezultate reies şi trebuie să se propună soluţii de orientare a copiilor către serviciile adecvate.

- cre o munca in echipa in sensul participarii active si responsabile a tuturor specialistilor implicati si un parteneriat
cu pcopilul si parintii acestuia.

3
 b. Pasi in interventie:

identificare diagnoză orientare măsuri şi servicii: reevaluare integrare şi

⇒ ⇒ ⇒ recuperare, ⇒ ⇒ includere
reabilitare, suport socială

Demersul evaluativ în cazul copiilor cu dizabilităţi parcurge următoarele mari etape:

I. Evaluare iniţială - constatativă, ale cărei obiective sunt:

- identificarea, inventarierea, clasificarea, diagnosticarea;
- stabilirea nivelului de performanţe sau potenţialul actual al copilului;
- estimarea/prognoza dezvoltării ulterioare, bazată pe potenţialul individual şi integrat al copilului;
- stabilirea încadrării: pe grad sau nivel, educaţional etc.;
- stabilirea parametrilor programului de intervenţie personalizată.

II. Evaluarea formativă este un tip de evaluare continuă care evidenţiază nivelul potenţial al dezvoltării
şi urmăreşte iniţierea unor programe de antrenament a operaţiilor mintale. Ea nu este centrată pe deficit,
ci evidenţiază ceea ce ştie şi ce poate copilul, ce deprinderi şi abilităţi are într-o anumită etapă a
dezvoltării sale.

III. Evaluarea finală are ca obiective:

- estimarea eficacităţii intervenţiei sau a programului;
- modificarea planului sau a programului, în raport de constatări;
- reevaluarea copilului şi reconsiderarea deciziei.

Scopul evaluarii

Scopul imediat al evaluarii este stabilirea funcţionării copilului in mediul in care traieste. Aceasta functionare se
refera la calitatea structurilor anatomice, funcţiilor organice, activităţilor şi nivelul participării copilului la viaţa
societăţii. Stabilirea acestui nivel al functionarii permite cautarea si adaptarea la servicii si interventii adecvate
(protezare, ingrijire, recuperare, educatie, s.a.)

Un reper al nivelului de functionare se refera la autonomia personală (in raport cu specificul varstei cronologice
dar dependenta de tipul si nivelul dizabilitatii). De nivelul autonomiei depinde accesarea serviciilor de intervenţie şi
sprijin: asistent personal, resurse financiare, recuperare şi reabilitare etc.

Obiectivul este determinarea abilitatilor si disponibilittailor imediate pentru dezvoltare in functie de tipul si nivelul
dizabilitatii in corelatie cu varsta cronologica.

Obiectivul final este includerea socială a copiilor cu dizabilitati.

4
 Modalitatea de evaluare

Evaluarea copilului cu dizabilitati presupune o colaborare din partea specialistilor implicati, fiecare trebuind sa
inteleaga ca demersul sau nu este unul individual ci complementar si corelat cu al altor specialisti implicati.

Evaluarea copilului cu dizabilitati

Medicala Psihologica

Educationala Sociala

1. Evaluarea medicală
- Presupune examinarea clinică şi efectuarea unor investigaţii de laborator şi paraclinice, în vederea stabilirii unui
diagnostic complet (starea de sănătate sau de boală şi, după caz, complicaţiile bolii),
- Este coordonată de către medicii de specialitate care va conduce, alături de rezultatele celorlalte tipuri de evaluare,
la determinarea tipului de afectare (deficienţă).
- Este realizata de medici de specialitate.

2. Evaluarea psihologică
- Se refera la stabilirea nivelului de dezvoltare psihologica corelat cu varsta biologica si tinand seama de diagnosticul
medical (tipul de deficienta functionala),
- a in considerare domeniile psihologice afectate si evidentiaza pe acelea care functioneaza adecvat, adaptat in
cvederea stabilirii nivelului de functionare si potentialului de recuperare in zonele afectate,
- se realizează prin raportare la standardele existente, prin teste specifice validate, în vederea stabilirii unei diagnoze
care arată depărtarea sau distanţa faţă de normele statistice stabilite.
- Este realizata de psihologi.

3. Evaluarea educaţională
- Se referă la stabilirea nivelului de cunoştinţe, gradul de asimilare şi corelarea acestora cu posibilităţile şi nivelul
intelectual al copilului,
- Are ca scop identificarea problemelor şi cerinţelor educative speciale.
- Este realizata de psihologi scolari si psihopedagogi.
5
4. Evaluarea socială
- presupune analiza calităţii mediului de dezvoltare a copilului (locuinţă, hrană, îmbrăcăminte, igienă, asigurarea
securităţii fizice şi psihice etc.), a factorilor de mediu (bariere şi facilitatori) şi factorilor personali.
- Este realizata de către asistentul social.

Ex.
Pentru hipoacuzie, surditate:

Medicul: specialist ORL:

- Anamneza (debut, circumstante, evolutie, simtome asociate),
- Examen clinic
- Audiograma
- Examene de laborator
- Examene imagistice

Psihologul:
- sensibilitatea absolută şi diferenţiată a analizatorilor - criteriu psihologic pentru evaluarea tipului de handicap şi a
gravităţii deficienţei).
- calitatea funcţionării cu sau fără proteză auditivă,
- nivelul comunicării nonverbale (limbaj mimico-gestual, dactileme, limbaj Makaton), nivelul demutizării şi eficienţa
reală a comunicării în cercul apropiat de prieteni sau cu persoane necunoscute
- aspecte generale de dezvoltare: cognitiv-intelectuala, emotional-afectiva, integrare sociala, personalitate, autonomie

Psihopedagogul:
- nivel de cunostinte,
- grad de asimilare,
- relationare, integrare in grup
- comunicare,
- performanta scolara

Asistentul social
- evaluarea mediului de viata – familie, relatii, posibilitati de integrare si recuperare, nevoie de sprijin din punct de
vedere al integrarii sociale.

6
 Ce se evalueaza

Capacitatea
Performanta
Progresul
Potentialul de dezvoltare/recuperare

Toate aceste aspectese evalueaza pe fiecrae domeniu de evaluare prezentat anterior.

Capacitatea
- cel mai înalt nivel de funcţionare pe care un individ îl poate atinge,
- presupune raportarea la criterii dar si la individ, tine cont de ansamblul de viata
- se evalueaza in mediul de viata obisnuit al copilului si in conditii de tesare

Performanta
- Ceea ce face persoana in mod obisnuit in mediul sau de viata,
- Presupune raportarea la criterii, operationalizari,

Progresul
- Pe diferite paliere de dezvoltare,
- In ceea ce priveste deficienta
- In ceea ce priveste eficienta recuperarii
Vorbim de progres in:
 gradul de autonomie;
 limitarea efectelor secundare ale dizabilităţii,
 antrenarea potenţialului identificat.

Cum se evalueaza

- Prin metode si instrumente de specialitate, validate stiintific, proprii fiecarui domeniu de evaluare.
- Instrumentele, fişele de observaţie, testele de evaluare vor fi selectate de profesionişti, în acord cu situaţia copilului
în cauză şi cu respectarea normelor profesionale deontologice.

c. Grade de handicap

ATENTIE!
! Prezenţa unei condiţii de sănătate (boli, afecţiuni etc.) este o premisă, dar aceasta nu conduce obligatoriu la
handicap (dizabilitate).
! Diagnosticul medical în sine nu este ca atare suficient pentru a fundamenta încadrarea într-o categorie de
handicap, el trebuie corelat cu evaluarea psihosocială.
! La evaluarea eventualului handicap sau dizabilităţi, alături de stabilirea gradului de disfuncţionalitate a
organismului, se vor lua în considerare şi factorii de mediu, inclusiv cei familiali, calitatea educaţiei, măsurile luate de familie,
posibila neglijare, precum şi factorii personali.
7
 ! Boala în sine nu determină severitatea handicapului, ci gradul tulburărilor funcţionale determinate de acestea, în
raport cu stadiul de evoluţie, de complicaţii în activitatea şi participarea socială, de factori personali etc. Deci, pentru aceeaşi
boală – ca premisă a identificării şi încadrării – încadrarea în grade de handicap poate merge de la gradul uşor la gradul grav.

Severitatea handicapului (dizabilitatii) este data de urmatoarele conditii cumulate:

a) gradul, stadiul, eventualele complicaţii şi posibila asociere de afecţiuni derivate din afectări/deficienţe structurale
sau funcţionale, stabilite pe baza explorărilor corespunzătoare;
b) răspunsul la tratament şi efectul măsurilor recuperatorii (protezare, reeducare funcţională etc.) şi serviciilor de
intervenţie şi sprijin;
c) posibile limitări în activitate şi restricţii în participarea socială, ca efecte ale afectării sau deficienţei;
d) influenţa pozitivă, de facilitare sau negativă, de bariere, exercitată de factorii de mediu;
e) influenţa pozitivă sau negativă a criteriilor susmenţionale cu factorii personali.

Pe baza evaluărilor realizate de specialiştii din diverse domenii, echipa Serviciului de Evaluare Complexa aplica criteriile
medico-psiho-sociale pentru a formula o propunere de incadrare a copilului intr-un grad de handicap (stabilite prin
Ordinul 725/2002 Nr. 12.709/2002).

Conform acestui Ordin sunt corelate doua categorii majore de criterii pentru incadrarea in grad de handicap, respectiv:
a) medicale - caz în care se apreciază afectarea funcţională şi se stabileşte gradul acesteia;
1. afectare funcţională gravă;
2. afectare funcţională accentuată;
3. afectare funcţională medie;
4. afectare funcţională uşoară.

b) psihosociale - caz în care se apreciază activitatea şi participarea şi se stabileşte gradul limitărilor de

activitate şi al restricţiilor de participare.

Corelarea celor două tipuri de aprecieri cu privire la gradul afectării funcţionale şi situaţia includerii sociale a copilului în
vederea încadrării copilului într-un grad de handicap

Gradul afectarii functionale Gradul limitarii de activitate sirestrictilor de

participare (situatia includerii sociale)

Grav Grav (limitari si restrictii totale 96 – 100%

sever 50-95%

accentuat moderat 25 – 49%

mediu usor 5 – 24%

usor 0 (fara limitari si restrictii) 0–4%

8
 Grade de handicap: (a se vedea anexa)

d. Tipuri de afectari structurale si functionale

Afectări (deficienţe) ale sistemului Afecţiuni neurologice:

nervos şi funcţiilor mentale globale
Tulburări psihice:
Intarzierea mintala
Tulburarea autista

Stările demenţiale de diferite etiologii

Psihozele cu evoluţie cronică defectuală (schizofrenia, boala afectivă

primară) sunt încadrabile în gradul grav de handicap.

Afectări ale structurilor şi funcţiilor a)Afectări ale structurii ochiului şi ale funcţiilor vizuale şi funcţiilor
senzoriale anexelor ochiului

b) Afectări ale structurii şi funcţiilor auzului

III.Afectări ale structurii laringelui şi

funcţiilor sale:

IV.Afectări ale structurii sistemului a)Afecţiuni cardiovasculare:

cardiovascular şi ale funcţiilor sale

b)Afectări ale structurii aparatului respirator şi ale funcţiilor sale

c)Afectări ale structurii sistemului imunitar şi ale funcţiilor sale:

V.Afectări ale structurii şi funcţiilor a)Afectări ale structurii sistemului digestiv şi ale funcţiilor sale
sistemelor digestiv, metabolic şi
endocrin
b)Afectări ale structurii glandelor endocrine şi ale funcţiilor specifice

c)Afectări ale structurii şi funcţiilor sistemului metabolic

VI.Afectări ale structurii funcţiilor Afecţiuni renale

aparatului urinar

VII. Afectări ale structurii şi funcţiilor a)Afecţiuni osteoarticulare:

aparatului locomotor şi corespunzătoare
mişcării
b)Afectări ale structurii şi funcţiilor muşchilor

9
VIII.Afectări ale structurii pielii, Afecţiuni dermatologice:
anexelor şi funcţiilor tegumentului

IX.Afectări legate de boala canceroasă Boala canceroasă:

X.Afectări multiple ale organismului Boli genetice invalidante:

legate de boli genetice invalidante

XI. Afectări ale organismului legate de Stările posttransplant

transplantul de organe

e. Tipuri de afectiuni – detaliere

 Afecţiuni neurologice:

Deficiente funcţionale

Motricitate
- deficienţe posturale, de statică şi coordonare unilaterală, în care forţa, precizia, viteza mişcărilor de statică şi mers sunt în
permanenţă scăzute;
- deficienţă de manipulaţie unilaterală permanentă sau bilaterală uşoară ori intermitentă, cu realizarea dificilă a gestualităţii ca
forţă, precizie, viteză;
- crize epileptice generalizate convulsive tonico-clonice şi de alte tipuri cu frecvenţă mai mare de 1 până la 3 pe lună,
cu/fără tulburări psihice intercritice sub tratament antiepileptic;
- hiperkinezia

Limbaj/Comunicare
- deficienţă de fonaţie,

Autoservire
deglutiţie, masticaţie;
deficienţe cronice ale controlului sfincterian de tipul micţiunilor imperioase, incontinenţă de efort,

 Tulburări psihice:

Intarzierea mintala
Întârzierea mintala este caracterizata prin functionare intelectuala semnificativ sub medie (un QI sub 70 cu
debut înaintea vârstei de 18 ani), precum si prin deficite sau deteriorari concomitente în activitatea adaptativa în
cel putin doua din urmatoarele domenii:
- comunicare,
- autoîngrijire,
- viata de familie,
- aptitudini sociale,
- uz de resursele comunitatii,
- autoconducere,
- aptitudini scolare functionale,
- timp liber,
- sanatate si
- siguranta.

10
 PARAMETRI FUNCTIONALI
Evaluarea comportamentului adaptativ respectiv:
- a. nivelul de dezvoltare bio-psiho-comportamentala,
- b. capacitatea de învatare (QI, memorie, atentie),
- c. adaptarea sociala

1. Deficienta usoara – handicap usor

- Întârzierea mintala usoara (QI - 50 - 55/70)

- Prezinta capacitate de comunicare orala si scrisa, dar manifesta o întârziere de 2 - 3 ani în evolutia scolara, fara
ca aceasta sa fie determinata de carente educative, dificultati de învatare si gândire deficitara. Carentele se
manifesta numai în cazul solicitarii intelectuale.
- Se pot antrena în activitati simple.
- Pot desfasura activitati lucrative daca beneficiaza de servicii de sprijin.

2. Deficienta medie – handicap mediu

- Întârzierea mintala usoara (QI - 50 - 55/70), daca este asociata cu o alta deficienta senzoriala, epilepsie,
tulburari comportamentale sau autism. În functie de severitatea deficientei asociate se va trece la handicap
accentuat sau grav (profunzimea deficientei asociate determina încadrarea în categoria de persoana cu handicap,
în functie de intensitatea tulburarilor functionale generate de structura sau structurile afectate).

- Întârzierea mintala moderata (QI - 35 - 50) Îsi însusesc cu dificultate operatiile elementare însa pot învata sa
scrie si sa citeasca cuvinte scurte; au deprinderi elementare de autoservire si se adapteaza la activitati simple de
rutina; au capacitati de autoprotectie suficiente, putând fi integrati în comunitate si sa desfasoare activitati
lucrative în conditii protejate.

3. Deficienta accentuata – handicap accentuat

- Întârzierea mintala accentuata - (QI - 21 - 34)

- Adaptarea la situatii noi nu se realizeaza conform vârstei cronologice.
- Persoana are un ritm de dezvoltare lent, curba de perfectionare este plafonata, având loc blocaje psihice.
- Sunt capabili sa efectueze sarcini simple sub supraveghere, au nevoie de servicii de sprijin si se pot adapta la
viata de familie, comunitate.

4. Deficienta grava – handicap grav

- Întârzierea mintala profunda - ( QI < 21)

- Minima dezvoltare senzitivo-motorie,reactioneaza la comenzi simple îndelung executate, au nevoie de asistenta
permanenta fiind incapabili de autoconductie si autocontrol.
- Necesita asistent personal.

11
Tulburarea autista

Tulburarea autista este o tulburare pervaziva de dezvoltare caracterizata prin: deteriorarea calitativa în
interactiunea sociala, deteriorari calitative în comunicare, precum si patternuri stereotipe si restrânse de
comportament, preocupari si activitati. Este de asemenea caracterizata de întârzieri, cu debut înaintea vârstei de 3
ani, în cel putin unul din urmatoarele domenii:
- interactiune sociala,
- limbaj, asa cum este utilizat în comunicarea sociala,
- joc imaginativ sau simbolic.
- Relatiile interpersonale genereaza anxietate mai ales când intervine contactul cu persoane necunoscute. Anxietatea
genereaza si schimbarile ambientale. Aceste persoane nu au abilitatile afective si cognitive care ar avea ca rezultat
formarea deprinderilor de relationare interpersonala normala (retragere patologica în sine).

tulburările pervazive de dezvoltare/tulburările de spectru autist:

- autismul infantil,
- autismul atipic,
- sindromul Rhett,
- altă tulburare de dezintegrare a copilăriei,
- hiperactivitate asociată cu o întârziere mintală şi mişcări stereotipe,
- sindromul Asperger,
- alte tulburări invadante ale dezvoltării,
- tulburări invadante ale dezvoltării fără precizare,

In raport cu gradul de afectare a funcţionării globale, pot fi încadrate în diferite grade de handicap, astfel:

Prezenţa a minimum două dintre următoarele criterii, din care criteriul Socializare este obligatoriu:

Handicap uşor Socializare: afectarea calitativă uşoară a interacţiunii sociale

Limbaj: afectarea calitativă a limbajului expresiv
Autoservire: afectarea calitativă a abilităţilor de autoservire
Motor: afectarea abilităţilor motorii fine
Handicap mediu Socializare: afectarea calitativă moderată a interacţiunii sociale
Limbaj: afectarea calitativă şi cantitativă a limbajului expresiv
Autoservire: afectarea calitativă şi cantitativă a abilităţilor de autoservire
Motor: afectarea abilităţilor motorii fine cu prezenţa stereotipiilor motorii
Handicap Socializare: afectarea calitativă şi cantitativă accentuată a interacţiunii sociale, cu interacţiune socială
accentuat posibilă într-un mediu controlat
Limbaj: afectarea calitativă şi cantitativă a limbajului expresiv şi receptiv
Autoservire: afectarea calitativă şi cantitativă a abilităţilor de autoservire, cu nevoia de ajutor din
partea adultului
Motor: afectarea abilităţilor motorii fine cu prezenţa stereotipiilor motorii şi comportamentale
Handicap sever Socializare: afectarea calitativă şi cantitativă severă a interacţiunii sociale, interacţiune socială
limitată în cadrul familiei, interacţiunea cu mediul social exterior familiei este mediată de un adult
Limbaj: absenţa dezvoltării limbajului (expresiv şi receptiv) sau dezvoltarea limbajului cu afectarea
rolului de comunicare
Autoservire: absenţa abilităţilor de autoservire sau efectuarea sub supravegherea strictă a unui adult
Motor: afectarea abilităţilor motorii fine şi grosiere cu prezenţa stereotipiilor motorii şi
comportamentale

12
 f. Actele necesare pentru întocmirea dosarului copilului pentru încadrare într-un grad de handicap

- Certificatul medical tip eliberat de către medicul specialist, vizat de către medicul Director (original)
- Bilet de ieşire din spital sau scrisoare medicală eliberate de medicul specialist (copie Xerox);
- Fişa medicală sintetică – completată de către medicul de familie;
- Fişa psihologică (cu parafa specialistului, semnătura şi ştampila unităţii);
- Fişa educaţională – eliberată de către grădiniţa / şcoala frecventată de copil;
- Ancheta socială - eliberată de primăria de la domiciliul copilului;
- Raportul de monitorizare privind aplicarea planului de recuperare şi recomandări: medic de familie sau specialist,
centru de recuperare /zi, şcoală etc;
- Copia actului de identitate şi copia certificatului de naştere al copilului;
- Copia actelor de identitate ale părinţilor / reprezentanţilor legali ai copilului;
- Copie dupa sentinţa de divorţ - după caz;
- Copie sentinţa civilă privind delegarea exerciţiului drepturilor părintesti/ tutelă, rămasă definitivă de încredinţare a
copilului unei familii sau persoane - după caz;
- Copie după vechiul certificat de grad /certificat de orientare şcolară;
- Dosar plic şi 2 folii plastic.

Bibliografie:

1. Ordinul Nr. 18/3989/416/142 din 26 februarie 2003 privind aprobarea Ghidului metodologic pentru evaluarea
copilului cu dizabilităţi şi încadrarea într-un grad de handicap*),
2. Ordinul Nr. 725/2002 Nr. 12.709/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru
copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora (Ministerul Sănătăţii si Familiei, Autoritatea Naţională
Pentru Protecţia Copilului Şi Adopţii) MONITOR OFICIAL nr. 781 din 28.10.2002,
3. Ordin nr. 762/2260/2012 - pentru modificarea Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei şi al secretarului de stat al
Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie nr. 725/12.709/2002 privind criteriile pe baza cărora se
stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie' specială a acestora, publicat în monitorul
oficial nr. 688 din 5 octombrie 2012 - Anexa 1, Anexa 3, Anexa 4;

13