Psihologia clinică = intervenţia psihologică de bază

Psihologia clinică este acea ramură a ştiinţei care studiază factorii psihologici
implicaţi în starea de sănătate şi de boală a fiintei umane fiind focalizată pe aspecte de
promovare a sănătăţii şi prevenţie a patologiei (pentru clienţi) și intervine asupra acestor
factori concentrându-se asupra aspectelor de tratament psihologic al tulburărilor.

Serviciile de psihologie clinică oferite clienților în cadrul cabinetului de psihologie :

• Psihodiagnostic şi evaluare clinică (se evaluezază atât tabloul clinic/mecanismele
etiopatogenetice psihologice cât şi stările de sănătate/mecanismele de sanogeneză);
• Intervenţie psihologică (atât pentru promovarea sănătăţii şi dezvoltare personală cât şi
pentru tratamentul tulburărilor psihice şi/sau a celor care implică în etiopatogeneză
mecanisme psihologice);
O definiție mai scurtă se referă la Psihologia Clinică ca fiind o integrare a științei, a
teoriei și cunoștințele clinice în scopul de înțelegere, prevenire și intervenție în situațiile de
stres sau disfuncții de natură psihologică și în scopul de a promova la nivel individual sau de
grup, comportamente sănătoase și starea de bine precum și dezvoltarea personală. Avem
două aspecte importante ale psihodiagnosticului care sunt necesare a fi explicate,
psihodiagnosticul și psihodiagnosticul clinic.

Psihodiagnostic-Evaluare Clinica

Psihodiagnosticul se referă la cunoaşterea factorilor psihologici a ființei umane, cu

relevanţă pentru diverse activităţi.

Psihodiagnosticul clinic se concentrează asupra cunoaşterii factorilor psihologici cu

relevanţă pentru sănătate şi boală. Cunoaşterea acestor factori psihologici se realizează prin
procesul de evaluare clinică în care se utilizează metode diverse precum, testarea
psihologică, interviu clinic etc.

Componentele psihologice evaluate clinic pot include:

• aspecte afective;
• aspecte cognitive;
• aspecte comportamentale;
• aspecte psihofiziologice;
• aspecte de personalitate;
• aspecte relaţionale, etc.

1
Activităţile specifice de psihodiagnostic şi evaluare clinică, bazate pe evaluarea
componentelor descrise mai sus, se referă la:
• investigarea şi psihodiagnosticul tulburărilor psihice şi a altor condiţii de patologie care
implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice;
• evaluarea psihologică a stării de sănătate psihică ca prerechizită pentru desfăşurarea unor
activităţi care presupun examinare psihologică (ex. testarea profesorilor, a funcţionarilor
publici etc.);
• evaluare cognitivă şi neuropsihologică;
• evaluare comportamentală;
• evaluare bio-fiziologică (ex. prin proceduri de bio-feedback);
• evaluare subiectiv-emoţională;
• evaluarea personalităţii şi a mecanismelor de coping/adaptare/defensive;
• evaluarea unor aspecte psihologice specifice cuplului, familiei sau altor grupuri;
• evaluarea contextului familial, profesional, social (ex. calitatea vieţii, funcţionarea
socială), economic, cultural în care se manifestă problemele psihologice;
• evaluarea gradului de discernământ al persoanelor;
• evaluarea dezvoltării psihologice;
• alte evaluări în situaţii care implică componente psihologice clinice (ex. chestionare de
interes în consilierea vocaţională etc.).

Instrumentele psihologice utilizate în procesul de evaluare clinică includ:

• interviuri (structurate, semistructurate, libere);
• teste psihologice.

Teste, metode şi tehnici utilizate în psihologia clinică pentru evaluarea persoanelor cu dizabilităţi
(nevoi speciale) – copii

• Scale de evaluare a nivelului de dezvoltare: Denver, Gesell, Nepsy, Brunet – Lezine,

California, Bayley
• Teste utilizate în evaluarea coeficientului de inteligenţă şi nivelului de dezvoltare
intelectuală: Scala de inteligenţă Wechsler (W.P.P.S.I.) – prescolari, bateria experimentală
privind nivelul de dezvoltare intelectuală a copiilor de 6-10 ani, scala metrică a inteligenţei
NEMI (Zazzo), Scala de inteligenţă Stanford – Binet, Scala I.S.C. (Wechsler) pentru scolari,
Testul Dearborn, Matricele progresive standard RAVEN, Scalele Mc Carthy, Scalele Bayley,
Testul GOODENOUGH – Omuleţul etc.
• Scale utilizate în evaluarea limbajului – Probe pentru evaluarea limbajului în funcţie de
vârsta, Proba de vocabular Rey etc.

2
Instrumente de evaluare psihologică
• Sistemul de evaluare clinică (SEC). Acesta este unul dintre cele mai avansate (state of the
art) sisteme de psihodiagnostic şi evaluare clinică validate ştiinţific şi este adresat atât
copiilor şi adolescenţilor, cât şi adulţilor. SEC cuprinde următoarele probe psihologice:
- 5 scale si chestionare care evalueaza tabloul clinic si pun in evidenta cele mai
importante componente ale acestuia (distresul, tabloul de tip depresiv si de tip anxios etc)
si starea de sanatate (starea de dezvoltare posttraumatica, chestionarul de autoevaluare a
sanatatii mintale, emotii pozitive, emotii functionale negative etc);
- 15 scale si chestionare care evalueaza mecanismele etiopatogenetice asociate starii de
sanatate (scala de atitudini si convingeri, scala de irationalitate pentru copii si adolescenti,
inventarul ideilor, chestionarul de convingeri personale, scala stimei de sine, scala de
autoeficienta, chestionarul gandurilor automate etc)
• SCID I şi SCID II Aceste chestionare scot în evidenţă tulburările clinice (afective,
depresive, alimentare, somatoforme şi de adaptare, schizofrenia şi alte tulburări psihotice,
inclusiv cele produse de substanţe) şi tulburările de personalitate (de tip obsesiv-compulsiv,
pasiv-agresiv, evitant, dependent, depresiv, paranoid, antisocial etc).
• Versiunea KID-SCID reprezinta interviul clinic structurat pentru tulburarile sugarului,
copilului si ale adolescentului (masoara tulburările de comportament disruptiv, tulburările
afective şi psihotice, tulburările anxioase, tulburările produse de comsumul de substanţe şi
tulburările de adaptare)
• CAS (Cognitrom Assessment System). Aceasta este cea mai complexă baterie de teste
psihologice existentă pe piaţa românească şi include 24 de teste de evaluare a aptitudinilor
cognitive, 3 inventare de personalitate, 1 chestionar de evaluare a intereselor profesionale si
4 scale de evaluare a emoţiilor.
• Matricile progresive Raven sunt teste pentru evaluarea inteligenţei persoanelor:
- cu vârsta cuprinsă între 4 şi 11 ani (matrici progresive color) şi măsoară în special
inteligenţa non-verbală
- vârstnice (matrici progresive color)
- care prezintă diferite disfuncţii psihice, afazie, paralizii cerebrale, surzenie sau în evaluarea
persoanelor cu un intelect sub limită
- cu vârsta cuprinsă între 6 şi 80 de ani (matrici progresive standard)
- cu vârsta peste 11 ani şi cu un nivel crescut de abilitate intelectuală (matrici progresive
avansate).

Teste proiective
• Testul arborelui (Koch) - utilizat în psihologia educaţională, psihologia clinică,
psihodiagnostic, resurse umane etc.
• Desenul familiei - utilizat în psiholigia clinică pentru identificarea relaţiilor cu membrii
familiei, a conflictelor interne sau a trăsăturilor psihotice (tendinţe depresive sau maniacale).
• Desenul persoanei - utilizat în psihologia clinică pentru semnalarea unor tipuri de
identificare sexuală, maniera de adaptare la problemele întâmpinate de subiect, identificarea
tendinţelor regresive şi a inhibiţiilor în dezvoltarea personalităţii.
• Testul apercepţiei pentru copii - utilizat în evaluarea psihologică a copiilor (identificarea
principalelor nevoi şi pulsiuni; concepţia despre mediul înconjurător; conflictele
semnificative; testarea realităţii, a judecăţii, a proceselor gândirii, funcţionarea autonomă,
maturitate/imaturitate).

3
 • Testul de apercepţie tematică - utilizat în evaluarea candidaţilor care doresc să se angajeze
în domenii care cer un nivel înalt al abilităţilor de lucru cu oamenii sau un bun control al
stresului (domeniul militar, juridic, diplomaţie, educaţie); în evaluarea pacienţilor care au un
diagnostic psihiatric în vederea stabilirii tipului de terapie adecvat; în evaluarea unor
tulburări de personalitate.
• Evaluarea funcţionării eu-lui - utilizat în psihologia clinică pentru diagnosticarea
persoanelor cu vârsta de peste 18 ani în vederea stabilirii gradului de organizare şi
funcţionare a personalităţii (memorie, concentrare, atenţie, capacitatea de conceptualizare,
creativitate, nivelul de competenţă şi eficienţă în stăpânirea mediului ambiant, gradul şi tipul
de relaţionare).
• Testul Rorschach - acesta este cel de-al doilea cel mai uzilizat test în evaluarea judiciară
după MMPI şi al doilea cel mai răspândit test ca utilizare de către membrii Societăţii pentru
Evaluarea Personalităţii. Este folosit în diagnosticarea tulburărilor de gândire care nu sunt
evidente şi în diferenţierea gândirii psihotice de cea non-psihotică atunci când pacientul nu
admite deschis că prezintă o gândire psihotică.

Intervenţia psihologică este de trei tipuri:

- specifică psihologului clinician, intervenţia psihologică de bază,
- consiliere psihologică,
- psihoterapie.

În timp ce intervenţia psihologică de bază are un caracter mai general, consilierea psihologică şi
psihoterapia presupun formare într-o modalitate specifică de intervenţie.
Secvenţa care trebuie urmată de către psiholog în alegerea unei intervenţii psihologice, funcţie
de problema pacientului, este (vezi şi David, 2006): tratamente/intervenţii validate ştiinţific atât
sub aspectul eficienţei cât şi sub aspectul validităţii teoriei.

Daca ele nu există, atunci se utilizează tratamente validate ştiinţific sub aspectul eficienţei.

Dacă ele nu există, atunci se utilizează tratamente considerate eficiente prin consensul
specialiştilor.

Dacă ele nu există, atunci se utilizează tratamente care deşi nu au fost investigate ştiinţific
derivă dintr-o teorie testată şi validată; ele trebuie să aibă acordul grupului profesional de
apartenenţă, să fie potenţial utile şi nepericuloase.

Dacă acestea nu există, atunci se utilizează intervenţii derivate adhoc din pregătirea profesională
(teoretică şi practică) şi pe care acordul celorlalţi colegi le justifică în cazul dat ca fiind potenţial
utile şi nepericuloase.

4
 Intervenţia psihologică de bază, efectuată de psihologul clinician, constă în:
• educaţie pentru sănătate, promovarea sănătăţii şi a unui stil de viaţă sănătos (ex. prin prevenţie
primară şi secundară);
• consiliere şi terapie suportivă;
• consilierea în situaţii de criză şi asistenţa bolnavilor terminali;
• optimizare şi dezvoltare personală, autocunoaştere (ex. coaching);
• terapii de scurtă durată focalizate pe problemă, prevenţie terţiară, recuperare şi reeducare
(individuale, de grup, cuplu şi familie);
• terapii standard de relaxare şi sugestive;
• consiliere (ex. prin tehnici comportamentale) specifică obiectivelor medicale (ex. creşterea
aderenţei la tratament, modificarea stilului de viaţă, pregătire preoperatorie, prevenţie terţiară în
cadrul bolilor cronice etc.);
• managementul conflictului şi negociere.