Eșecul în comunicare cu deținuții

Un studiu exploratoriu al conținutului scrisorilor din sistemul corecțional

Andăr Maria Carla

O parte importantă în comunicarea dintre autoritățile corecționale și pesoane

condamnate presupune abilitatea de a scrie și a citi. Limba scrisă în sistemul public norvegian
a fost revizuit în ultimii 5 ani pentru a îmbunătății limba și a scădea costurile neînțelegilor. Un
studiu cu un chestionar semi-structural în care toți participanții au fost condamnați a fost
utilizat. Majoritatea deținuților identifică literele scrise 73 % dar rata celor care înțeleg
cuvintele care alcătuiesc scrisoarea este de 63%. Dificultățile au fost corelate diferențelor
nivelurilor de securitate, acordându-i-se mai multă dificultate celor din locurile restricționate.
Cercetările cu privire la înțelegerea problemelor printre deținuți a fost în expansiune în
ultimii ani. Estimările în dificultățile de citire printre deținuți în țările scandinave variază între
30-70% , comparând cu dificultățile din cadrul societății 5-8%, o corelare între abilitățile
scăzute academice și delicvența ulterioară. Svensson a atribuit dificultățile de citire ca fiind o
problemă separată de dislexie și că celor două ar trebui să li se ofere proceduri diferite de
rezolvare .
Consecințele în a avea dificultăți de citire ca și condamnat în sistem corecțional a fost
studiat, deși unele articole s-au contrazis pe îmbunătățirea limbii din cauza frazelor ambigue
din sistemul legislativ. Ideea promovată este că dacă legea este adresată cetățenilor de rând,
nu neapărat aceștia dețin studii de specialitate , așa că ar trebuii formulată astfel încât sa fie
usor de înțeles , adică reformulată în limbaj uzual.
Studiile efectuate sunt relevante în scoaterea în evidență a dificultăților de citire ca o
vulnerabilitate corelată cu comportamentul delincvent și au ca scop imbunătățirea și
simplificarea limbajului ca o prioritate politică.
Stdiul s-a desfășurat pe 190(170 b și 20 f) de deținuți din diferite nivele de origine
norvegiană, criteriul includerii au fost acei deținuți care au primit o scrisoare de la penitenciar
în ultimele 7 zile pe o perioadă de 3 luni.
Procedura a inclus un interviu semi-structural pentru a obține date despre persoane
(educație, sex, statut civil, limba preferată, sănătate, etc) pentru a evalua înțelegerea
limbajului uzual primind punctaj în funcție de greutatea de înțelegere.
Rezultatele acestui studiu relevă că 189 de deținuți au terminat clasele primare, 156 au
intrat la liceu, 96 au absolvit liceul, iar 33 au avut studii universitare. Abilitățile de citire și
scriere au fost descrise ca fiind problematice pentru 40 din ei iar dificultatea de înțelegere a
scrisorii oficiale a fost problematică la 42 de deținuți. Educație specială au avut 68 din
deținuți ,53 au probleme psihice iar 29 au avut probleme psihice în trecut .
Studiul relevă faptul că 22 % au probleme în înțelegerea scrisorilor primite, însa
aproape tot atația au dificultăți în înțelegerea mesajelor scrise. Comunicarea este de asemenea
afectată de expectanțele noastre în ceea ce privește interlocutorul. Variabilele includ norme
cu referire la redactării unor astfel de scrisori de către instituțiile corecționale. Normele sunt
împărtășite social prin idei despre ce constituie comportament acceptat sau neacceptat în orice
situație dată.
Nu a fost verificat dacă acest studiu separă problemele de citire conduc la probleme
cum ar fi dislexia sugerată anterior de Svensson, deși impactul problematicii citirii a fost
prezent în 22 % din cazuri. Deținuții care au fost descriși ca având probleme mentale în
copilărie au prezentat mai multe dificultăți în înțelegerea scrisorilor iar combinația a fostelor
probleme psihice cu dificultățile de citire a fost prezentă.
Dar problemele curente nu au corelat cu înțelegerea scrisorilor. Pentru cei care nivelul
educațional a fost mai jos de nivel gimnazial o mai mare dificultate a fost observată în
înțelegerea scrisorilor. Nivelul coborat academic a fost corelat și cu rata de recidivism, aceștia
având o mai mare șansă de recădere.
Concluziile studiului sugerează că această comunicare între deținuți și sistemele
corecționale ar trebuii îmbunătățită iar instituțiile corecționale ar trebui să acorde o mai mare
atenție la particularitățile deținuților și a situațiilor speciale ale acestora. Este importantă
separarea deținuților cu comportament deviant de cei care au un comportament deviant din
cauza erorilor de comunicare, întrucât scopul acestor instituții este reabilitarea persoanelor.
Cel mai important aici ar fi ca managerii a astfel de instituții să depună eforturi pentru a
adapta comunicarea înțeleasă de către toți .