UNIVERSITATEA „DIMITRIE CANTEMIR” TÂRGU MUREȘ

CURS: Profesor de sprijin pentru persoanele cu nevoi speciale

DISCIPLINA: Metode și tehnici de cunoaștere persoanelor cu CES
Prof. Camelia Stanciu

METODA CONVORBIRII

Una dintre metodele psihologiei, este metoda convorbirii.

Pentru ca o convorbire să se ridice la rangul de metodă ştiinţifică, ea trebuie să fie
premeditată, în vederea obţinerii unor date cu privire la o persoană.
În concepţia lui M. Zlate (2000), metoda defineşte calea, itinerarul, structura de ordine,
programul după care se reglează acţiunile practice şi intelectuale, în vederea atingerii unui scop.
Metoda este ansamblul demersurilor desfăşurate de un cercetător pentru a descoperi şi verifica
cunoştinţele, sau de un practician pentru a rezolva o problemă concretă, pornind de la
cunoştinţele existente (Dictionnaire fondamental de la psychologie).
Convorbirea este o discuţie angajată între cercetător şi subiectul investigat, care
presupune: relaţia directă, de tipul „faţă în faţă” între cercetător şi subiect, schimbarea locului şi
rolului partenerilor, sinceritatea deplină a subiectului, evitarea răspunsurilor incomplete, a celor
care-l pun într-o lumină favorabilă, a deformărilor voluntare, existenţa la subiect a unei capacităţi
de introspecţie, evaluare şi autodezvăluire, abilitatea cercetătorului de a obţine angajarea deplină
şi autentică a subiectului în convorbire, empatia cercetătorului.
Convorbirea cu o persoană este cea mai dificilă cale pentru a afla detalii referitoare la
motive, aspiraţii, trăiri afective, intense.
Există mai multe forme ale convorbirii:
convorbirea standardizată, structurată, dirijată este bazată pe formularea aceloraşi
întrebări, în aceeaşi formă şi ordine pentru toţi subiecţii;
convorbirea semistandardizată (semidirijată) – presupune adresarea unor întrebări
suplimentare, reformularea altora şi schimbarea succesiunii lor;
convorbirea liberă, spontană, asociativă – se realizează în funcţie de particularităţile
situaţiei în care se desfăşoară şi particularităţile psiho-individuale ale subiectului.
Pentru reuşita convorbirii este necesar ca cercetătorul să-şi structureze anticipat
întrebările, să culeagă informaţii despre subiect, să-i anticipeze răspunsurile pentru a şti cum să
se comporte în eventualele situaţii neprevăzute.
Avantajele acestei metode se regăsesc în faptul că permite recoltarea a numeroase
informaţii, într-un timp relativ scurt, fără a necesita materiale şi instalaţii speciale.
Dezavantajele convorbirii constau în posibila lipsă de receptivitate a subiectului.
Se impune ca datele obţinute să fie completate şi verificate prin alte metode.
Pentru cunoasterea copilului cu C.E.S. și nu numai a lui, convorbirea trebuie să fie
abordată cu copilul, cu părinții și cu cadrele didactice.

Desfășurarea unei convorbiri presupune mai multe aspecte, în funcție de specificitatea

situației în care se desfășoară;

DRĂGAN (BABOI-DRĂGAN) LUMINIŢA

UNIVERSITATEA „DIMITRIE CANTEMIR” TÂRGU MUREȘ
CURS: Profesor de sprijin pentru persoanele cu nevoi speciale
DISCIPLINA: Metode și tehnici de cunoaștere persoanelor cu CES
Prof. Camelia Stanciu

-       Situații în care subiectul solicită o discuție cu un specialist (solicitarea unui sfat cu privire la

orientarea școlară sau alte probleme personale). Desfășurarea unei astfel de convorbiri are
avantajul că efortul cercetătorului de a caștiga cooperarea subiectului este diminuat de dorința
acestuia de a fi ajutat într-o anumită problemă;
-     Situații în care subiectul este solicitat să participe la o anumită investigație. În această situație
este important ca subiectul să fie informat și conștientizat cu privire la motivația acestei
convorbiri. Aici este importantă capacitatea empatică a cercetatorului, capacitatea de a câștiga
interesul și încrederea subiectului.
Desfășurarea convorbirii se realizează și în funcție de scopul și conținutul dialogului.
Poate fi o convorbire care are drept scop identificarea unor aptitudini necesare orientării
profesionale sau consilierea în acest sens.
Scopul convorbirii determină demersuri diferite de abordare. Atunci când scopul
convorbirii este identificarea unor abilități și calitați necesare pentru orientarea profesională,
aceasta se va desfășura în mai multe ședințe și va fi completată și de alte metode de cunoaștere a
copilului (teste, anchete, analiza produselor etc.), pentru a putea realiza o apreciere cât mai
realistă a compatibilitații aptitudinale cu profesia dorită sau recomandată. Această primă ședință
va fi urmată de altele, în care copilul va fi informat despre acest necesar de compatibilitați.
Pentru a putea avea o imagine cât mai realistă cu privire la copilul investigat, convorbirea
nu trebuie să se rezume numai la copil ci ea trebuie să se extindă și la părinții acestuia.
În cadrul unor convorbiri cu părinții se pot distinge situații diferite în funcție de motivul
întrevederii (I. Holban, pag. 105-106). Acestea pot fi:
-     părintele solicită diverse sfaturi privind evoluția relațiilor cu copilul, evoluția copilului,
șansele de recuperare.
-      părintele este invitat pentru a i se comunica anumite situații cu privire la copil, precum și
pentru a întregi o anumită imagine despre copil, părintele prezintă o serie de informații cu privire
la comportamentul copilului în contexte diferite.
În ambele situații, convorbirile se extind în mai multe ședinte. Pentru ca astfel de
convorbiri să ducă la rezultate pozitive, se impun mai multe condiții:
 reușita intervenției și obținerea colaborării interlocutorului depinde de modul cum este
prezentată problema, cazul;
 modul în care este prezentată problema este dependent de calitatea și cantitatea de
informații deținute de cercetator cu privire la cazul studiat;
 calitatea si cantitatea informațiilor cu privire la un caz depind de seriozitatea cu care a
fost examinat cazul respectiv;
 abordarea unei investigații impune o informație de specialitate, o documentare
de specialitate cât mai riguroasă.
Convorbirea este o metodă care poate beneficia și de informații venite din partea cadrelor
didactice care lucrează cu copilul, cu C.E.S. în cazul nostru. Cadrele didactice, datorită

DRĂGAN (BABOI-DRĂGAN) LUMINIŢA

UNIVERSITATEA „DIMITRIE CANTEMIR” TÂRGU MUREȘ
CURS: Profesor de sprijin pentru persoanele cu nevoi speciale
DISCIPLINA: Metode și tehnici de cunoaștere persoanelor cu CES
Prof. Camelia Stanciu

contactului permanent cu copilul, pot furniza diverse informații cu privire la comportamentul

acestuia.
In abordarea cunoașterii copilului prin metoda convorbirii, pot să apară
unele dificultăți legate fie de personalitatea cercetătorului, fie de personalitatea interlocutorului,
fie de dificultățile legate de obiectivele urmărite.
Cercetătorul trebuie să dispună în acest sens de capacitatea de a mânui cu ușurintă
metoda convorbirii, trebuie să posede o largă și o bogată cultură generală, trebuie să dovedească
mobilitate și să nu-și manifeste tendința de dominare. Momentul primului contact cu
interlocutorul poate să faciliteze sau să facă dificil dialogul.
Inaintea unei convorbiri, este importantă documentarea cu privire la cazul pe care îl
abordăm și în funcție de acest aspect să urmărim realizarea obiectivelor pe care le-am propus. În
cadrul convorbirii pot să apară dificultăți de notare a răspunsurilor, dificultăți în alcătuirea
„protocolului convorbirii”. Este recomandabilă notarea sintetică într-o fișă anterior pregatită.
Convorbirea ca metodă de cunoaștere a copilului presupune respectarea unor reguli cum
sunt: (I. Holban, 1973, pag. 118) respectarea personalității subiectului; organizarea și
planificarea ședințelor în funcție de problema abordată; adoptarea unei atitudini diferențiate în
funcție de persoana investigată; se impune alcătuirea protocolului de conversație; se impune
confruntarea datelor cu informații obținute prin alte metode.
Convorbirea este în esență un act de comunicare prin care vrem sa evaluăm anumite
comportamente ale copilului cu scopul de a aborda anumite strategii de recuperare a acestuia,
atunci când este vorba de un copil cu anumite dizabilități. Pentru a fi cât mai eficienți intr-un
astfel de demers, este important ca educatorul (cercetătorul), înainte de a începe comunicarea
(convorbirea) cu subiectul cercetat, să stabilească obiectivele la care vrea să ajungă. O
convorbire poate, și chiar este necesar uneori, să aibă și unele conotații terapeutice. Intr-o astfel
de situație este necesar ca educatorul să respecte câteva cerințe (J. Ramaekers, 1995, pag. 20-21):
Ascultarea -priveste-ți interlocutorul în față, arată interes, exprimă-ți părerea.
Conversația – caută un moment potrivit pentru începerea convorbirii, întreabă
interlocutorul ce părere are despre subiectul propus, ascultă bine ce spune și încheie discuția cu o
concluzie.
Reacția la supărare – ascultă-ți cu atenție interlocutorul, arată-i că ai observat că este
supărat și fă-i cunoscută părerea ta sau sentimentul personal.
Reacția la supărarea interlocutorului – atenție la atitudinea corpului, spune de ce ești
supărat și ascultă reacția interlocutorului.
Exprimarea simpatiei și aprecierii – priveste-ți prietenos interlocutorul, exprimă-ți
impresia prin cuvinte sau gesturi și fii atent la reacția interlocutorului.
Reacția la simpatie și apreciere – atenție la simpatia și aprecierea pe care o exprimă
interlocutorul, inregistrează faptul că găsește ceva bun la tine și exprimă-ți satisfacția.
Susținerea părerii personale – expune-ți clar părerea și ascultă reacția interlocutorui.
Combaterea interlocutorului – gândește-te cu ce nu ești de acord și de ce, transmite-i
interlocutorului cu atenție și la reacția lui, repetă cu ce nu ești de acord sub nici o formă.

DRĂGAN (BABOI-DRĂGAN) LUMINIŢA

 UNIVERSITATEA „DIMITRIE CANTEMIR” TÂRGU MUREȘ
CURS: Profesor de sprijin pentru persoanele cu nevoi speciale
DISCIPLINA: Metode și tehnici de cunoaștere persoanelor cu CES
Prof. Camelia Stanciu

O convorbire poate fi eficientă doar atunci când educatorul are capacitatea de a asculta,
dar nu ca un act pasiv ci ca un proces extrem de activ de a acorda atenție la ce se spune și cum se
spune.
V. Coulshed (1993, pag. 40-41) sugerează specialistului sau educatorului respectarea
următoarelor condiții în desfășurarea unui dialog cu subiectul cercetat.
     Stabiliți scopuri reciproce; clarificați-vă propriul rol față de cealaltă persoană; folosiți
întrebări deschise; lăsați persoana să termine de vorbit fără să reacționați; sesizați sentimentele
acesteia; reflectați cu acuratețe ideile și sentimentele acesteia; parafrazați ceea ce spune
interlocutorul; faceți un rezumat la ceea ce s-a discutat pentru a continua discuția; folosiți
îndemnuri pentru a vă încuraja interlocutorul să continue; oferiți-i înțelegere; suportați tăcerile
scurte (de cca. 5 secunde); controlați-vă propria nervozitate și relaxați-vă; orientați discuția și
mențineți interesul concentrat asupra subiectului principal; recunoașteți și înfruntați ambivalența
și inconsistența; discutați și elaborați planuri alternative de acțiune; începeți, susțineți și terminați
cu bine fiecare ședință și întregul contact în ansamblu.

Studiul de caz pe care o să-l prezint este un caz real și face parte din lucrarea mea de
disertație finalizată și prezentată în anul 2014, în care am folosit convorbirea, interviul
semistructurat şi liber, observaţia, ancheta socială, studiul documentelor şcolare, anamneza,
convorbirea.

STUDIU DE CAZ
Numele şi prenumele subiectului: A. B.
Scopul efectuării evaluării:
 Identificarea factorilor care au determinat adolescentul spre consumul de droguri;
 stabilirea unor strategii de intervenţie eficiente în scopul sprijinirii adolescentului
care consumă droguri;
 stabilirea nevoilor şi aşteptărilor pe care le are clientului;
Locul evaluării: C:N. XX
Evaluator: B.D.L., sprijinită de consilierul şcolii;
I. Informaţii de identificare a clientei:
Nume şi prenume: A. B.
Data şi locul naşterii: 15.10.1997, loc. Y;
Vârsta: 17 ani
Studii : elevă în clasa a XI-a, C:N. XX;
Religie: ortodoxă;
Etnie: română.
II. Metode si procedee de investigaţie: convorbirea, interviul semistructurat şi liber, observaţia,
ancheta socială, studiul documentelor şcolare, anamneza, convorbirea.
III. Modalităţi de identificare a problemei:
Iniţial consilierul şcolar este contactat de către profesori deoarece aceştia au observat o
schimbare majoră în comportamentul şi atitudinea faţă de şcoală a elevei A. B.. Dirigintele
clasei este cel care ne-a informat despre o posibilă cauză a schimbărilor produse - dificultăţi

DRĂGAN (BABOI-DRĂGAN) LUMINIŢA

 UNIVERSITATEA „DIMITRIE CANTEMIR” TÂRGU MUREȘ
CURS: Profesor de sprijin pentru persoanele cu nevoi speciale
DISCIPLINA: Metode și tehnici de cunoaștere persoanelor cu CES
Prof. Camelia Stanciu

generate de plecarea în străinătate a părinţilor elevei şi tot acesta este cel care i-a propus
adolescentei să se adreseze cabinetului de consiliere.
IV. Eventuale contacte anterioare cu alte instituţii:
Menţionăm că eleva nu a mai avut anterior nici un contact personal cu consilierul şcolar
şi nu a mai apelat la alte instituţii cu caracter asemănător.
V. Motivul selectării clientei de către consilierul şcolar:
Situaţia şcolară a elevei A.B. atrage atenţia dirigintelui şi profesorilor. În ultimele luni
eleva absentează de la cursuri, are rezultate şcolare sub aşteptări, are dificultăţi de relaţionare cu
colegii de clasă. Motivele selectării clientei de către consilierul şcolar ţin iniţial de schimbările
de comportament ale elevei şi de rezultatele şcolare slabe pentru ca, mai apoi, să se descopere
implicarea tinerei în consumul de droguri.
VI. Istoricul clientei şi al familiei:
Soţii B.M. şi B.C. s-au căsătorit în 1989, din această relaţie rezultând doi copii: C.B.
actualmente în vârstă de 20 de ani şi A.B. în vârstă de 17 ani. Familia locuieşte în oraşul X, într-
un apartament cu trei camere. Viaţa de cuplu a decurs normal până în anul 2010 când B.M.- tatăl
familiei rămâne fără serviciu şi pleacă la lucru în stăinătate. La scurt timp după plecarea tatălui şi
mama – B.C. hotărăşte să-şi urmeze soţul lăsând cele două fete în grija unei rude. În primul an
după plecarea ambilor părinţi cele două tinere eleve ale aceluiaşi liceu se descurcă singure,
frecventează cursurile regulat, au rezultate bune la învăţătură. Legătura familiei cu şcoală este
ţinută la început prin intermediul unei rude care participă la şedinţele cu părinţii, se interesează
regulat de situaţia şcolară a celor două tinere. Părinţii celor două tinere s-au întors în ţară pentru
scurt timp în vara lui 2012. Aceştia trimit din străinătate sume considerabile de bani pentru ca
cele două fete să se descurce şi chiar să facă unele investiţii în apartamentul lor.
În anul 2012 C. B. a absolvit liceul şi a plecat la Iaşi unde urmează cursurile unei facultăţi
de drept, iar sora mai mică A.B. a rămas singură. Aceasta este acum elevă în clasa a XI-a.
VII. Prezentarea problemei:
A.B. a intrat în clasa a IX-a cu notă maximă. Este o elevă bună la matematică, la
informatică şi limba engleză cu rezultate foarte bune la concursuri și olimpiade. Dar, în
comportamentul elevei s-au constatat modificări comportamentale deosebite. Eleva are un
coeficient mare de inteligență. În urma plecării părinţilor în străinătate, A.B. rămâne împreună cu
sora mai mare, actualmente studentă care reuşeşte să vină acasă doar în week-end. După plecarea
surorii mai mari la facultate, A.B. şi-a schimbat comportamentul faţă de colegi şi profesori şi
atitudinea faţă de şcoală. Modificările comportamentale au tras un semnal de alarmă pentru
diriginte, profesor şi colegi:
 lipseşte de la şcoală, considerând-o plictisitoare şi-şi petrece timpul în oraş;
 note proaste chiar şi la materiile preferate;
 nu participă la activităţile şcolare şi extraşcolare;
 are atitudini sfidătoare faţă de profesori şi colegi;
 a legat prietenii cu persoane dubioase, neadecvate ca vârstă şi pregătire;
 trece frecvent şi fără motiv de la tristeţe la veselie şi invers;
 are stări de apatie şi somnolenţă, uneori agresivitate fără motiv anume;
 neglijenţă şi oboseală excesivă.

VIII. Încercări precedente de soluţionare a problemei:

DRĂGAN (BABOI-DRĂGAN) LUMINIŢA

 UNIVERSITATEA „DIMITRIE CANTEMIR” TÂRGU MUREȘ
CURS: Profesor de sprijin pentru persoanele cu nevoi speciale
DISCIPLINA: Metode și tehnici de cunoaștere persoanelor cu CES
Prof. Camelia Stanciu

Dirigintele clasei a încercat să implice eleva în activităţi extracurriculare diverse, a încercat

să refacă relaţiile colegiale din cadrul grupului de elevi şi să sprijine eleva acordându-i meditaţii.
Deasemenea a încercat să ia legătura cu familia fetei, cu ruda în grija căreia se afla şi să anunţe
sora mai mare de schimbările comportamentale şi atitudinale ale adolescentei. Acesta a reuşit să
ia legătura doar cu sora mai mare care s-a îngrijorat şi a promis că va informa în cel mai scurt
timp părinţii.
IX. Informaţii privind activitatea şcolară a clientei:
A.B. a intrat în clasa a IX-a cu notă maximă. Este bună la matematică, la informatică şi
limba engleză. În ultima perioadă au fost semnalate diferite modificări ale situaţiei şcolare a
elevei.
La cursuri eleva este dezinteresată, recalcitrantă cu profesorii şi cu colegii din clasă,
mereu pusă pe harţă şi nemulţumită.
În urma discuţiilor purtate cu dirigintele clasei, cu unii profesori şi cu consilierul şcolar şi
analizând cu atenţie documentele şcolare a apărut ca evidentă schimbarea interesului elevei
pentru şcoală. Rezultatele şcolare la majoritatea obiectelor lasă de dorit. Datorită numărului mare
de absenţe acumulate în ultima perioadă este evident faptul că A.B. şi-a pierdut interesul pentru
şcoală.
X. Relaţia elevei cu colegii de clasă:
Din discuţiile cu colegii de clasă am aflat că adolescenta şi-a schimbat atitudinea faţă de
colegi şi faţă de activităţile desfăşurate în clasă din momentul în care şi-a format un nou grup de
prieteni. Deseori aceştia o caută la şcoală în timpul orelor de curs, ceea ce a dus la acumularea
unui număr mare de absenţe, „noii prieteni” fiind cunoscuţi în comunitate ca şi consumatori de
droguri. Încercările colegilor de a se apropia de A.B. s-au soldat de fiecare dată cu refuz. Tot din
relatările colegilor de clasă am aflat între aceştia şi A.B. au existat în ultimul timp diverse
altercaţii verbale şi chiar fizice.
XI. Relaţia elevei cu persoana care o supraveghează:
În prezent, eleva se află în grija unei mătuşi care nici măcar nu locuieşte împreună cu
aceasta. Această rudă vine rar la şcoală, nu mai participă nici la şedinţele cu părinţii, nu
manifestă interes deosebit pentru situaţia elevei A.B.. Mătuşa a fost informată despre situaţia
şcolară de către diriginte, dar ea nu are nici o autoritate în faţa elevei.
XII. Maniera de percepere a problemei de către clientă:
Din discuţiile purtate cu A.B. am dedus că aceasta se simte părăsită de către părinţi şi
chiar de sora mai mare. A.B. reclamă faptul că părinţiilor ei nu le pasă de ea şi că singurul mod
în care se recompensează faţă de ea sunt sumele de bani pe care aceştia le trimit.
Adolescenta simte că în clasă colegii s-au îndepărtat de ea, nu o mai înţeleg, nu are ce să
comunice cu ei, nu au interese comune. Grupul de prieteni din afara şcolii este mediul în care se
simte bine, prietenii o înţeleg, o ascultă, o ajută.
A.B. recunoaşte că uneori, împreună cu prietenii, a încercat să consume droguri, dar a
făcut acest lucru doar ocazional şi că acum nu mai consumă. Socotidu-se o persoană puternică o
face să excludă posibilitatea de a deveni dependentă de consumul de droguri.

XIII. Maniera de percepţie a problemei de către consilier:

În urma discuţiilor purtate cu A.B. am aflat că aceasta consumă droguri de mai bine de
şase luni, dar o face doar ocazional. A.B. a început să consume droguri în urma relaţiei de
prietenie care a legat-o cu o fată pe care a cunoscut-o la discotecă. Motivul pentru care a

DRĂGAN (BABOI-DRĂGAN) LUMINIŢA

 UNIVERSITATEA „DIMITRIE CANTEMIR” TÂRGU MUREȘ
CURS: Profesor de sprijin pentru persoanele cu nevoi speciale
DISCIPLINA: Metode și tehnici de cunoaștere persoanelor cu CES
Prof. Camelia Stanciu

consumat iniţial droguri a fost curiozitatea şi îndemnul insistent venit din partea noii „prietene”.
A.B. afirmă că drogul este un mod de a se simţi bine. Analizând cele aflate putem presupune că
drogul a venit ca un răspuns al tinerei la singurătate, la problemele pe care le are, la dificultăţile
de relaţionare şi de comunicare cu familia, cu colegii şi profesorii.
Din discuţiile purtate cu A.B. am aflat că aceasta a utilizat în repetate rânduri un drog a
cărui denumire nici n-o cunoaşte, un drog din clasa drogurilor de stimulare care are drept rezultat
o accelerare a sistemului nervos central. În plan comportamental acest drog s-a manifestat printr-
o deformare a imaginii realităţii, i-a indus o stare de euforie şi de surescitare nervoasă. Urmare a
acestui fapt, adolescenta are acele ieşiri nervoase necontrolate, este extrem de irascibilă, intră în
contradicţie cu profesorii şi cu colegii. Datorită substanţelor consumate A.B. are o percepţie
scăzută a riscului, sfidează profesorii, fumează în incinta şcolii, liseşte de la activităţi şcolare
importante (teze, lucrări anunţate, evaluări etc.)

XIV. Identificare factorilor care au dus la declanşarea problemei:

 plecarea părinţilor în străinătate, (neglijenţa din partea lor reclamată de tânără);
 situaţia materială bună, dispune de bani pe care-i primeşte de la părinţi necondiţionat;
 este independentă şi nu-şi contabilizează eficient timpul.

XV. Factorii de menţinere şi acţiune a problemei:

- comunicarea dificilă cu părinţii şi cu sora mai mare;
- colaborarea inexistentă între familie şi şcoală;
- presiunea exercitată de grupul nou de „prieteni”;
- perioada dificilă a adolescenţei pe care o traversează fără o comunicare cu cineva apropiat.

XVI. Analiza situaţiei:

Puncte tari:
 sinceritate în relatarea evenimentelor,
 potenţial intelectual,
 recunoaşte că are o problemă cu consumul de droguri,
 acceptă cu uşurinţă sprijinul acordat de către consilier,
 situaţie financiară bună,
 independenţă în efectuarea lecţiilor,
Puncte slabe:
 vârsta prea mică în raport cu responsabilităţile, lipsa reponsabilităţii,
 stimă de sine scăzută;
 imaturitate afectivă;
 tulburări socio-afective;
 pasivitate, lipsă de iniţiativă, incapacitatea de a se apăra;
 sentimente de inferioritate,
 lipsa comunicării cu părinţii şi cu sora mai mare,
Nevoile şi aşteptările clientului:
 ajutor în recuperarea lacunelor şi îmbunătăţirea situaţiei la învăţătură,
 suport în dobândirea deprinderilor administrativ-gospodăreşti şi de gestionare eficientă
a banilor primiţi de la părinţi,

DRĂGAN (BABOI-DRĂGAN) LUMINIŢA

UNIVERSITATEA „DIMITRIE CANTEMIR” TÂRGU MUREȘ
CURS: Profesor de sprijin pentru persoanele cu nevoi speciale
DISCIPLINA: Metode și tehnici de cunoaștere persoanelor cu CES
Prof. Camelia Stanciu

 sprijin în vederea reconcilierii relaţiilor cu colegii de clasă,

 sprijin pentru evitarea drogodependenţei,
 consiliere în vederea reconcilierii relaţiilor cu părinţii şi cu profesorii,
XVII. Grupul ţinţă:
Eleva A. B.
XVIII. Obiective urmărite:
 să conştientizeze situaţia concretă în care se află şi pericolul dependenţei de droguri;
 să privească obiectiv şi cu multă seriozitate situaţia creată;
 să renunţe definitiv la consumul de droguri;
 acordarea de sprijin şi încurajare pentru a solicita ajutor terapeutic pentru a nu ajunge la
dependenţă;
 antrenarea în activităţi care să-i satisfacă anumite trebuinţe psihologice, experienţe şi
sentimente de recompensă morală, pentru ca, ulterior, să aibă o atitudine de evitare sau de
indiferenţă faţă de tentaţia drogurilor;
Am propus un număr de 10 şedinţe structurate astfel:
 Etapa 1: stabilirea unei relaţii de încredere reciprocă de apropiere şi empatie între
consilier şi consiliat;
 Etapa 2: obţinerea de informaţii cât mai ample despre familie, despre timpul liber,
prieteni, rude şi motivele care l-au determinat să consume droguri;
 Etapa 3: identificarea condiţiilor care au determinat eleva să consume droguri;
 Etapa 4: găsirea unor alternative şi soluţii pentru depăşirea situaţiilor de criză prin care
trece eleva.
PLAN DE CONSILIERE
1. Procesul de consiliere va avea în vedere:
- crearea unui cadru prietenos, cald, adecvat procesului de consiliere şi generarea atmosferei de
încredere care să faciliteze comunicarea sinceră între consilier şi consiliat;
- conştientizarea situaţiei reale în care se află eleva;
- exprimarea atitudinilor corecte referitoare la situaţia în care se află eleva;
- să privească obiectiv situaţia de criză creată în urma consumului de droguri;
- schimbarea atitudinii comportamentale faţă de cei care consumă droguri;
- descoperirea de noi modalităţi eficiente de inter-relaţionare cu alţi tineri aflaţi în situaţii de
dificultate;
- informarea membrilor familiei cu privire la situaţia în care se află adolescenta şi determinarea
acestora să-şi repoziţioneze relaţia cu copiii;
2. Strategii folosite:
- strategia antrenamentului asertiv;
- modelarea sentimentelor;
- dialogarea şi inversarea rolurilor;
- strategia cercurilor concentrice;
- confruntarea şi întărirea sentimentelor;
- inventarierea comportamentului;
- strategia practicării negative;
- strategia modelării indirecte;
- tehnici de stopare a gândirii;
- identificarea rolului;

DRĂGAN (BABOI-DRĂGAN) LUMINIŢA

UNIVERSITATEA „DIMITRIE CANTEMIR” TÂRGU MUREȘ
CURS: Profesor de sprijin pentru persoanele cu nevoi speciale
DISCIPLINA: Metode și tehnici de cunoaștere persoanelor cu CES
Prof. Camelia Stanciu

3. Activităţi efectuate:
- începutul procesului de consiliere;
- „Ce se întâmplă cu tine?”;
- examinarea şi reflexia asupra situaţiei în care se află copiii consumatori de droguri;
- „Surse de stres în viaţa mea”;
- „Climatul familial – risc sau protecţie”;
- „E uşor să te opreşti dacă doreşti”- modalităţi de intervenţie şi sprijinire a consumatorilor de
droguri;
- „Sănătatea- cel mai frumos dar”.
4. Evaluare:
 evaluarea nivelului de cunoştinţe despre droguri;
 stimularea discuţiilor despre droguri;
 necesitatea, dacă este cazul, a continuării consilierii şi pe alte probleme.
5.Evaluarea rezultatelor obţinute până în prezent:
 adolescenta a recunoscut situaţia dificilă în care se află şi a acceptat sprijinul acordat de
consilier;
 în urma discuţiilor purtate cu ambii părinţi, mama a decis să se întoarcă acasă pentru a fi
aproape de copil şi a-l sprijini să depăşească momentul dificil şi participarea la activităţi
de consiliere de grup (alături de alţi părinţi ai căror copii se află în aceeaşi situaţie);
 s-a observat o uşoară creştere a interesului elevei pentru activităţile şcolare,
 dirigintele împreună cu colectivul de elevi ai clasei au reuşit cooptarea elevei în activităţi
comunitare, în discuţii, activităţi de grup, care să vizeze cultivarea încrederii în ceilalţi şi
în sine, respectul reciproc, valorile sociale;
5.Concluzii:
 planul de consiliere urmăreşte implicarea elevei şi în programe de formare a
comportamentelor alternative cum ar fi: dans, exerciţii de relaxare, sport, concursuri,
acţiuni în folosul comunităţii, etc;
 înscrierea în trupa de teatru a liceului, apropierea de colegii săi şi implicarea în activităţi
comune;
 elaborarea unui proiect la nivelul unităţii şcolare de prevenire a consumului de droguri
prin informarea tinerilor cu privire la pericolul dependenţei de droguri, şi participarea
implicită a cadrelor didactice în vederea eficientizării relaţiilor cu elevii aflaţi în situaţii
de criză;

Bibliografie
1. Cosmovici,A., 1996, Psihologie generală
2. S. Chelcea, 1998, Metodologia Cercetării Sociologice
3. V. Coulshed, 1993,  Practica asistenței sociale
4. I. Holban, 1978, Cunoașterea elevului: o sinteză a metodelor
5. M. Zlate, 1996, Fundamentele psihologiei
6. J. Ramaekers, 1995, Îmbunătățirea comunicării prin învățare structurată

DRĂGAN (BABOI-DRĂGAN) LUMINIŢA

DRĂGAN (BABOI-DRĂGAN) LUMINIŢA