Cogniția epistemică și

activitatea profesorilor la
clasă
Curs 1 Didactica Domeniului
Cuprins

 Introducere
 Modelul AIR în educația epistemică
 Tema

Bibliografie: Florin Frumos, Cogniția epistemică – fundamente și implicații în

educație, Polirom, 2023
Introducere

 Cogniția epistemică este un domeniu de studiu ce vizează felul în care oamenii și

comunitățile gândesc despre cunoștințele lor, ce cred că sunt cunoștințele, cum
pot fi folosite și cum ajungem să producem cunoștințe (Greene, Sandoval &
Bråten, 2016).
 Chinn și colaboratorii (2011) apreciază că cogniția epistemică apare atunci când
individul ia în considerare natura unui domeniu de conținut, adică are în vedere
sursa, justificarea, structura și stabilitatea sau certitudinea acelui conținut.
 Cogniția epistemică pune în evidență procesele în care se angajează indivizii când
dezvoltă, utilizează ori manipulează mintal cunoașterea.
Modelul AIR în educația epistemică

Un model care descrie cogniția epistemică la indivizi și la elevi este modelul AIR.
Modelul AIR conține trei elemente :
 1. Aims (scopuri și valori);
 2. Ideals (idealuri și standarde epistemice) și
 3. Reliable epistemic processes (procese epistemice de încredere).

Aceste trei componente pot fi văzute ca resurse cognitive pe care oamenii le

folosesc pentru a crea și evalua produse epistemice și pentru a-și justifica
evaluările.
 Modelul AIR în educația epistemică

 1. Scopuri și valori: Exemple de scopuri epistemice: obținerea de cunoștințe, de înțelegere sau de

înțelepciune.
Exemple pe domenii: Pentru matematică: Weber și alții (2014) au arătat că matematicienii urmăresc
scopuri epistemice diferite: dobândirea anumitor cunoștințe, să se convingă că anumite aserțiuni
matematice sunt corecte; înțelegerea matematicii din spatele unor aserțiuni.
Filosofii semnalează că diferitele tipuri de cunoștințe pot varia ca valoare. Cunoașterea unor moduri
alternative de producere a vaccinurilor (de exemplu, prin ARN mesager) este importantă pentru
imunologi, dar alte cunoștințe (de exemplu, funcțiile diferitelor arii corticale) nu prezintă aceeași
valoare, pentru aceiași imunologi.
Altfel spus, ceea ce este valorizat epistemic într-o cultură sau comunitate va fi valorizat și ca scop
epistemic. Dacă educația este importantă pentru o comunitate, ea va fi un scop (amplu) epistemic.
 Modelul AIR în educația epistemică

 Scopurile și valorile pot fi epistemice, dar și non-epistemice. De exemplu, cercetătorii pot fi

interesați să înțeleagă în profunzime natura virusului Covid 19, pe de o parte pentru a lărgi
baza de cunoștințe despre virusurile din această familie (scop epistemic), și a pentru a preveni
viitoare epidemii (scop non-epistemic), ori pentru a-și demonstra competențele și creativitatea
altor cercetători (scop non-epistemic).
 Kitchner (1993) apreciază că dorința de recunoaștere științifică pentru cercetători, scop evident
non-epistemic – este totuși facilitatoare pentru progresul științific; persoanele din afara
comunității științifice ar putea crede, eronat, că urmărirea acestor scopuri este incompatibilă
cu progresul științific (Chinn și Rinehart, 2016). Uneori scopurile non-epistemice servesc pentru
obținerea unor scopuri epistemice.
 Modelul AIR în educația epistemică

 2. Idealurile epistemice.
Idealurile epistemice pot fi conceptualizate și ca standarde sau criterii epistemice și sunt utilizate
pentru evaluarea produselor epistemice.
De exemplu, filosofii consideră că oamenii de știință evaluează teorii folosind criterii precum:
potrivirea cu datele empirice în sens larg (cu cunoașterea empirică comună);
evitarea conflictului cu evidențele sau dovezile (potrivirea teoriei cu dovezile);
potențialul de a genera noi cercetări;
consistența cu alte teorii;
consistența internă (non-contradicția între aserțiunile unei teorii) (Kuhn, 1977; Newton-Smith,
1981).
 Modelul AIR în educația epistemică

Criteriile pentru evaluarea metodelor de cercetare cuprind:

existența suportului empiric independent pentru metoda utilizată;
consistența metodei cu teoriile acceptate;
capacitatea de a produce rezultate consistente;
existența procedurilor pentru evitarea biasărilor (Galison, 1987; Chinn și Rinehart, 2016, p. 469).
Aceste criterii epistemice se folosesc pentru a ghida producerea de afirmații științifice. În acest sens,
cercetătorii vor căuta să formuleze teorii care să se potrivească cel mai bine cu datele sau vor folosi
aceste criterii pentru a evalua munca altor cercetători.
 Modelul AIR în educația epistemică

Notă: Indivizii și grupurile sociale pot folosi în moduri diferite aceste idealuri sau criterii
epistemice. Idealul epistemic de referință pentru adepții creaționismului – potrivirea cu scrierile
Sfintei Scripturi – sunt diferite de cele ale celor care aderă la evoluționism, care se vor raporta la
congruența teoriei evoluționiste cu dovezi multiple privind originea speciilor (Chinn și Buckland,
2011).
Cercetările de gen și cele asupra problematicii rasiale au evidențiat existența unor biasări în
standardele științifice predominante la un moment dat (Harding, 1988). Cercetările pe
amerindieni, de exemplu, sugerează că unele standarde epistemice ale comunității acestora
privind creșterea și dezvoltarea fondului forestier sunt superioare unor teorii și standarde ale
comunității științifice în legătură cu industria lemnului (Medin și Bang, 2014).
Modelul AIR în educația epistemică

3. Procesele epistemice de încredere.

Sunt definite drept procese cognitive prin care e mai probabil să se obțină credințe
adevărate decât credințe false.
În linii mari, credințele pot fi considerate bine justificate dacă sunt generate prin
procese epistemice de încredere (Chinn și Rinehart, 2016, p. 470). Astfel obținem
credințe adevărate justificate.
În știință, un proces de încredere este unul care e mai probabil să producă un
model științific bun decât un model științific prost.
Modelul AIR în educația epistemică

Conștientizarea existenței și importanței proceselor epistemice de încredere în

derivarea credințelor sau a cunoștințelor noastre are cel puțin două utilizări:

 pe de o parte, pentru a elabora produse epistemice,

 iar pe de altă parte pentru a evalua produse epistemice, pe cele proprii sau pe ale
altora.
 Modelul AIR în educația epistemică

Exemple:
1. Un astfel de proces este percepția vizuală în condiții tipice, considerată o sursă de încredere.
Dacă vedem un automobil de culoare roșie trecând, ziua, prin fața noastră, putem afirma că
am văzut un automobil roșu, iar afirmația este una în care se poate avea încredere.
Însă, dacă e întuneric și plouă, iar noi avem dificultăți de percepere a culorilor (acromatopsie sau
daltonism), afirmația noastră nu mai este de încredere.

2. Căutarea în mai multe surse pentru a confirma o informație este de asemenea un proces în care
putem avea mai mare încredere decât a da crezare primei surse sau unei surse unice de informație.
Pe de altă parte, a ghici în cafea, de exemplu nu este o sursă de încredere pentru informații.
 Modelul AIR în educația epistemică

Exemplul 2: un cercetător folosește instrumente precum protocoale de observație sau chestionare pentru
a crea un produs epistemic: un raport de cercetare. În acel raport el va pune în relație un fenomen
educațional – motivația scăzută pentru învățare a unor elevi – cu anumite variabile din acel mediu
educațional. Cercetătorul va utiliza observația și anumite chestionare pentru a obține date atât despre
motivația de învățare, cât și despre condițiile în care elevii sunt slab motivați (metode inadecvate de
predare, profesori slab pregătiți, oboseală etc.). Cercetătorul va detalia procedurile de colectare a
datelor, instrumentele folosite și protocoalele urmate.
Un alt cercetător evaluează produsul epistemic al primului cercetător­– raportul de cercetare. În
evaluarea lui, cercetătorul-reviewer va analiza condițiile de realizare a observațiilor și de aplicare a
chestionarelor pentru a decide dacă procesele de încredere – procedurile de culegere a datelor despre
motivația scăzută pentru învățare a unor elevi – au fost respectate și dacă poate da sau nu crezare
rezultatelor raportate.
 Modelul AIR în educația epistemică

Exemplul 2: Un reporter profesionist află dintr-o sursă o știre despre infectarea cu coronavirus a
unor persoane vaccinate; el știe că trebuie să verifice (confirme) prima sursă cu cel puțin încă o
sursă, independentă de prima, neinteresată și nebiasată. Reporterul va folosi aceste cunoștințe
despre ce înseamnă o știre corectă și va amâna publicarea știrii din sursa inițială până obține
confirmarea acesteia din cel puțin o altă sursă independentă – de exemplu un martor ocular
(medic) care nu are nici un motiv să distorsioneze informațiile.
Să ne imaginăm acum că o persoană citește știrea inițială într-un ”tabloid”, iar autorul textului
(reporter neprofesionist) nu indică decât o sursă pentru știrea respectivă, pe care nu o detaliază,
astfel încât nu poate fi judecată nici măcar credibilitatea acesteia. Cititorul critic, cunoscând că o
știre, pentru a fi credibilă trebuie să fie confirmată din cel puțin două surse independente, a
căror credibilitate poate fi evaluată, va evalua știrea din tabloid ca nefiind de încredere.
 Modelul AIR în educația epistemică

 Alte influențe asupra cogniției epistemice a profesorilor

Chinn și colaboratorii (2011) sunt cei care au propus constructele ”virtuți epistemice” și ”vicii
epistemice”.
Virtuțile epistemice au sensul de dispoziții stabile, învățate, orientate spre scopuri epistemice și
relativ eficiente în atingerea acestor scopuri. Ca virtuți epistemice, Chinn și colaboratorii săi propun
open-mindedness, perseverența, sinceritatea, acuratețea și curajul intelectual.
Viciile epistemice, pe de altă parte vor inhiba realizarea scopurilor epistemice. Acestea ar fi:
dogmatismul, gândirea deziderativă (wishful thinking), nevoia de închidere (need for closure),
obtuzitatea și conformismul. (Chinn și colaboratorii, 2011, p. 156).
 Modelul AIR în educația epistemică

Totuși, aceste dispoziții nu pot fi judecate ca virtuți și vicii în sine, ci numai prin raportare la un
anumit context.
De exemplu, dacă ne referim la un anumit student la modulul pedagogic, el poate să fie caracterizat
de open-mindedness în raport cu cele propuse în programul de formare didactică, fiind deschis la
posibilitatea de a învăța lucruri noi din toate cursurile parcurse, chiar din cele fundamentale și
abstracte.
Pe de altă parte, un alt student a decis deja ce înseamnă a preda bine și probabil va ignora mesajele
care-i contrariază convingerile (obtuzitate). Acest al doilea student a separat deja cunoștințele în
două categorii: informații și teme de la cursuri, respectiv ”predarea reală”. Cunoștințele din prima
categorie se învață la facultate și pot fi ignorate, pe când ”predarea reală” se deprinde la clasă și
trebuie apreciată mai presus de orice.
 Modelul AIR în educația epistemică

Virtuțile și viciile epistemice ale profesorilor pot fi transmise elevilor pe o varietate de căi, explicite sau
implicite.
Explicit, profesorul le poate arăta elevilor cum să formuleze și cum să răspundă la întrebări despre natura
conținutului învățat; cum să chestioneze textele din manuale și din multiple alte surse de cunoștințe sau,
dimpotrivă, profesorii le pot limita accesul la surse alternative de cunoștințe sau pot descuraja tentativele
elevilor de chestionare critică a surselor ”canonice” de cunoștințe. De exemplu, felul în care profesorul îi
oferă feedback unui elev care rezolvă o problemă într-o manieră atipică îi transmite elevului, și celorlalți
din clasă cât de mult este tolerată virtutea epistemică a curajului intelectual la ora lui.
Implicit, profesorul ia o mulțime de decizii instrucționale de culise, de exemplu despre dacă și cât de mult
va evidenția perspectivele ideologice într-un text literar, pentru a-i provoca pe elevi să gândească critic; ar
putea de asemenea să decidă evitarea dezvăluirii acestor dimensiuni, astfel putând să transmită operativ,
fără întrebări incomode, cunoștințele disciplinare în conformitate cu anumite standarde curriculare pe
care le invocă spre justificare
 Temă

Descrieți un proces (real sau imaginat, dar plauzibil) de elaborare a unui produs epistemic în clasă,
la disciplina pe care o veți preda (exemplu: un proiect/mini-cercetare realizat/ă de elevi).
 Înainte de a da tema: veți propune elevilor/studenților teme care să implice scopuri epistemice
și le veți anunța criteriile de evaluare a produselor lor epistemice.
 După ce au finalizat tema, la evaluarea produsului epistemic, veți avea în vedere:
1. Să indicați de ce produsul obținut reflectă un scop epistemic (și care este acesta)
2. Să indicați standardele/criteriile epistemice la care raportați produsul epistemic
3. Să indicați ce procese de încredere au folosit elevii/studenții pentru a obține produsul
epistemic
4. Să evidențiați eventuale virtuți si vicii epistemice care au afectat, pozitiv/negativ, valoarea
produsului epistemic.