Sunteți pe pagina 1din 5

TEMPLUL LUI SOLOMON

Templul lui Solomon sau Primul templu din Ierusalim a fost lăcaşul sfânt
al vechilor evrei. După izvoarele biblice se presupune că templul a existat în
anii 22 - 29 fiind una dintre cele mai măreţe construcţii iudaice din antichitate.
Templul lui Solomon a fost construit de regele vechilor israeliţi Solomon
pe dealul Moriah din Ierusalim. El a fost distrus în urma revoltei evreilor din
anii 66 - 73 d.Hr. Contra stăpânirii romane.
În contrast cu alte religii, religia iudaică era o religie monoteistă, ei
credeau într-un singur Dumnezeu în cinstea căruia au ridicat templul în Canaan
(Ţara Sfântă) azi Palestina. Templul fiind construit în timpul domniei regelui
Solomon după exodul evreilor prin Marea Roşie din Egiptul Antic reîntărirea
statului iudaic a avut loc ulterior în timpul domniei lui Irod cel Mare.
Templul lui Solomon, cunoscut şi că Templul din Ierusalim, a fost,
potrivit relatărilor din Vechiul Testament, primul templu al evreilor, a cărui
construcţie a durat din anul al patrulea şi până în al unsprezecelea an de domnie
al regelui Solomon.
Prin aducerea chivotului Legii în Ierusalim, Împăratul David a făcut din
acest oraş centrul religios al lui Israel. În acest scop el şi-a propus să zidească
casa Domnului, întrucât chivotul se afla într-un cort modest, dar Dumnezeu a
rezervat această realizare a constituirii templului, fiului şi urmaşului său la
domnie Solomon (II Sam. 7. 13).
Templul lui Solomon, cunoscut şi ca Templul din Ierusalim, a fost,
potrivit relatărilor din Vechiul Testament, primul templu al evreilor, a cărui
construcţie a durat din anul al patrulea şi până în an unsprezecelea an de domnie
al regelui Solomon.
Prin aducerea chivotului Legii în Ierusalim, Împăratul David a făcut din
acest oraş centrul religios al lui Israel. În acest scop el şi-a propus să zidească
casa Domnului, întrucât chivotul se afla într-un cort modest, dar Dumnezeu a
rezervat aceasta realizare a constituirii templului, fiului şi urmaşului său la
domnie Solomon (II Sam. 7. 13).
În privinţa locului unde a fost amplasat templul din I Paralipomena 22, 1,
aflăm că David după ce a înălţat un altar pe aria cumpărată de la iebuscul
Aravna a destinat acest loc pentru viitoarea "casă a Domnului". Aici a construit
Solomon templul său (II Paral. 3, 1).
Mai exact, este vorba de muntele Sion, cu colina Moria (Moriah), ce se
înalta spre nord de o altă colina - Ofel, unde se desfăşura oraşul vechi. Deoarece
vârful colinei Moria nu este destul de spaţios pentru templu şi curtea interioară,
Solomon a înconjurat cu ziduri înalte şi groase poalele colinei, iar golul dintre
ziduri şi colina l-a umplut cu pământ şi astfel a amenajat o platformă mai
extinsă. Astăzi această platformă este ocupată de către moscheea lui Omar.
Exact sub cupola aurită a moscheii din Ierusalim se afla o stâncă în
interiorul căreia este săpată o grotă. Această stânca era cu siguranţă în legătură
cu templul lui Solomon. Potrivit tradiţiei pe această stâncă se înalta altarul
holocauslelor din curtea interioară a preoţilor.
Templul era amplasat, prin urmare, la vest de această stâncă. După o altă
tradiţie, pe stâncă de care vorbim s-ar fi aflat chiar Sfânta Sfintelor din Templul
lui Solomon. de unde şi denumirea ei de «piatra de temelie» pe care i-au dat-o
frecvent rabinii când Mântuitorul i-a zis lui Petru: «Tu eşti Petru şi pe această
piatră voi zidi Biserica Mea» (Matei 16, 18) s-ar fi referit, susţin unii, chiar la
această piatră peste care se înalta partea cea mai sfântă a templului.
Templul era o clădire de formă dreptunghiulară, divizată în interior în trei
părţi: vestibul (la răsărit), numit Ulam, cu o lungime de 10 coţi; prima încăpere
numită Heical (palat sau templu), iar mai târziu — Sfânta, lungă de 40 de coţi; a
doua încăpere, numită Debir, iar mai târziu Sfânta Sfintelor, lungă de 20 de coţi.
Lăţimea templului era de 20 de coţi.
Zidurile despărţitoare nu sunt menţionate, dar ele au existat cu siguranţă.
Un astfel de zid a fost între pridvor şi sfântă. Sfânta şi Sfânta Sfintelor erau
despărţite printr-un perete de lemn de cedru gros de doi coti în mijlociii acestui
perete se afla o uşă marc de lemn de măslin sălbatic, care se deschidea în două
părţi.
Înălţimea pridvorului şi a Sfintei era de 30 de coţi. Iar înălţimea Sfintei
Sfintelor numai de 20 de coţi. Diferenţa de spaţiu de 10 coţi. Care exista între
tavanul Sfintei Sfintelor şi acoperişul templului a fost amenajata ca încăpere
unde se păstra tezaurul templului.
Templul era înconjurat de două curţi. Cea dintâi, care înconjura templul
era numită curtea interioară, a preoţilor sau cea înaltă. A doua curte numită
exterioară sau cea mare era destinată poporului credincios şi se afla la un nivel
inferior faţă de prima curte. Ar rezulta de aici ca privit de la distanţa templul
apărea aşezai în terasa. Atât în prima cât şi în a doua curte existau apartamente
pentru preoţii care erau rânduiţi la slujbă cu săptămână. Dimensiunile curţilor
nu ne sunt cunoscute.
Ca şi în Cortul Sfânt, şi în templu se aflau mai multe odoare. În Sfânta
Sfintelor era depus vechiul chivot al Legii din Cortul Sfânt.
În Sfânta se aflau: altarul tămâierii, care era din lemn de cedru. Îmbrăcat
în aur (I Regi 6, 20—21; 7, 48), masa punerii înainte, confecţionată din aceleaşi
materiale şi zece candelabre de aur (I Regi 7.48—49).
În curtea interioară, în faţa intrării în Sfânta, se afla altarul jertfelor
confecţionat din bronz, iar în partea de sud-est a acestuia se afla «Marea de
aramă adică bazinul pentru spălarea rituală a preoţilor, aşezat pe spinarea a
doisprezece tauri, aşezaţi toi câte trei, cu capetele către cele patru puncte
cardinale.
Templul construit de Solomon a dăinuit mai mult de patru secole, fără să
fi suferit modificări esenţiale. Templul a suferit şi din cauza unor cuceritori ai
teritoriului Ţării Sfinte care au jefuit tezaurul, precum a fost cazul regelui
Sesonc al Egiptului (I Regi 14. 26).
Dar şi un rege al lui Israel — Ioas nu s-a sfiit să deposedeze templul de
tot tezaurul sau, după o victorie ce o repurtase asupra lui Amasis (conform II
Regi 14, 14).
În anul 586 i.Hr. Templul a fost jefuit şi distrus până până în temelie de
către Nabucodonosor. Totul a fost transportat în Babilon vasele sfinte şi toate
podoabele din aur, argint şi aramă. Templul a fost reconstruit între anii 516 i.Hr
– 70 d.Hr cunoscut mai ales sub numele de "Al doilea templu”. A fost distrus de
către romani în anul 70 d.Hr., în timpul revoltei evreilor din anii 66 - 70 e.n.
contra stăpânirii romane.
Templul lui Solomon sau Primul templu din Ierusalim a fost lăcașul sfânt
al vechilor evrei. După izvoarele biblice se presupune că templul a existat în
anii 22 - 29 fiind una dintre cele mai mărețe construcții iudaice din antichitate.
Reamintim faptul că Templul lui Solomon a fost construit de regele
vechilor israeliți Solomon pe dealul Moriah din Ierusalim. Templul lui Solomon
a fost distrus, după relatarea biblică, în timpul cuceririi regatului Iudeei de
către babilonieni.
În timpul dominației persane, împăratul Cirus cel Mare a permis evreilor
reclădirea lui. Noua clădire este cunoscută în istorie sub denumirea "cel de al
Doilea Templu". Ea a fost restaurată de regele Irod cel Mare. Al Doilea Templu
din Ierusalim a fost distrus de romani în timpul represiunii revoltei evreilor din
anii 66 - 73 d.Hr. contra stăpânirii romane.
În contrast cu alte religii, religia iudaică era o religie monoteistă, iar
templul slujea cultului unui singur Dumnezeu. Principalele sărbători religioase
ale iudaismului erau celebrate la templul din Ierusalim, unde venea
în pelerinaj întregul popor.
Templul ridicat de Regele Solomon în secolul X i.e.n. pe Muntele
Moriah, din Ierusalim, nu s-a păstrat din păcate, singurele date cât de cât
sigure pe care le avem astăzi provenind din sursele biblice, completate de
legendele apocrife şi tradiţia transmisă de înţelepţii evrei.
Se ştie faptul că Templul era unul dintre cele mai impresionante proiecte
arhitecturale, o structură rectangulară cu mari curţi interioare, coloane masive
din bronz, o sală principală de dimensiuni impresionante, amintind de templele
greceşti.
Acest monument unic al lumii antice avea să fie distrus mai târziu după
ce armatele babiloniene au cucerit teritoriul în 587 - 586 IdHr. A fost un episod
dramatic al istoriei evreilor, iar speranţa reconstruirii acestui templu originar a
rămas o constantă.