DJMITRIE G.

IONESCU

-RELAŢIILE ŢĂRILOR R9MÂNE

cu

PATRIARHIA DE ALEXANDRIA

(LUCRARE PREMIATĂ J?E ACADEMIA ROll.ÂNĂ CU NÂSTUREL

ŞI DE UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI CU HILEL).

MONITORUL OFICIAL ŞI IMPRIMERil�E STATULUI

DIPRIMERIA NAŢIONALĂ
BUCUREŞTI
1 9 3 5
 PREFAŢA
Relaţiile Ţărilor Române cit P.J,triarhiile ortodoxe din răsărit constit1tesc
mia din problemele fundamentale pentrit toată desvoltarea istorică a Bise­
ricii române. Influenţa grecească din epoca_ bizantină, exercitată în biserica
noastră înainte şi dwpă I453, raport1trile canonice cu Constantinopolul
precum şi contribuţiile materiale pentru susţinerea ortodoxiei răsăritene
-·când patriarhi, mitropoliţi, episcopi sau simpli călf.tgări veneau la noi
după milă - sunt cele trei aspecte mari ale problemei.
Monografia de faţă înfăţişează cercetările cu privire la legăturile
Ţărilor Române cu îndepărtata patriarhie de Alexandria, pline de interes
pentru noi, fiindcă, deşi relaţiile cu Egiptul încep abia la I6oo şi se con­
tinuă numai până la IJ66, din treisprezece patriarhi câţi păstoresc acolo
în acest intertJal, nouă călătoresc prin Ţara Românească şi !Vfoldova,
ţin cuvântări, combat catolicismul şi calvinismul, capătă damri şi li se
închină cinci mânăstiri, înzestrate cu numeroase sate şi moşii.
Studiul acesta a fost început acum câţiva ani pe băncile Facuităţii
de teologie din Bucureşti. Prima parte a fost prezentată ca teză de licenţă,
când a fost premiată cit « Hilel �>, iar în întregime, Academia Română a
dist�ns-o cu « Năsturel ». Două mici fragmente au fost publicate în Revista
Istorică, XVI {I930), pp. 79-85, 2I2-8.
Aşa cum se prezintă acum, lucrarea a fost rev°Jzută în întregime şi
i s' au făcitt adă�giri şi rectificări însemnate cu ajutorul materialului
adunat din bibliotecile şi arhivele Atenei, pe care nu-l putusem avea mai

1
dinainte. De observat că în izvoarele greceşti despre patriarhia de Ale­
xandria - cronici, cataloage, biografii - se găsesc puţine ştiri în strânsă
legătură cu subiectul. Cronicile mai însemnate nu trec peste I6oo, condicile
şi arhivele patriarhiei nu mi-au fost direct accesibile, iar literările istorice
mai recente abia dacă po·menesc călătoriile patriarhilor greci pe la noi.
De un real folos mi-au fost Contribuţiile la istoria Bisericii ortodoxe din
Egipt ale lui Gherasim Mazarakis 1, în care a dat lungi extrase din condica

1 Ivµ{JoJ.Tj elt; i-�v l01:oetav i-ijt; iv Alyvmcp 6eDo06�ov E%%J.i7alai;, Alexan­

dria, 1932.
IV DL\!ITRIE G. IONESCU

sfântă a patriarh1:ei - o ieeor; %WOtţ , multe însemnări

- autografe ale
patriarhilor şi o mare parte din corespondenţa lor cit Domnii români.
Multe infarmaţii preţioase am găsit în izvoarele noastre interne şi în
deosebi în colecţiile şi studiile d-lui N. Iorga, fără de care nu se poate
lucra nimic în acest domeniu.
Cronologia patriarhilor am luat-o din IIavrawor;, revistă care apare
la Alexandria şi din Dicţionarul-enciclopedic Elefterudaki (X, Atena,
r930, tabela nenumerotată, după p. 520), lucrare de fritmoasă ţinută ştiin­
ţifică în care istoricii au multă încredere.
Incheind, să-mi fie îngăduit a exprima aci pr_ofunda mea recunoştinţă
foştilor mei profesori: Preot N. Popescu, membru al Academiei Române
şi profesor universitar, care a binevoit să aprobe această lucrare, să dirijeze
cercetările mele de care s' a interesat întotdeauna cit o mişcătoare bunăvoinţă;
d-l D. Russo, profesor univers'itar, ale cărui sfaturi, lecţii, îndrumări şi
cărţi mi-au fost atât de preţioase,· d-l N. A. Constantinescit, confer.enţiar
universitar, care cel dintâi m' a îndemnat să mă ocup cu chestiuni de felul
acesta. D-lni P. P .. Panaitescu, projesor. itniversitar, da.torez câteva
observaţiuni.
D. . L

I
'•
 CUPRINSUL

Pagina

Bibliografie . . . . . . VII-VIII

Introducere . . . . . 1-6
Inflorirea Bisericii ortodoxe din Egipt la începutul
sec. XVII şi influenţa grecească în Ţările Române r.

Meletie Pigas scrie lui Radu Mihnea şi Petre Şchiopul 1-2.

Ajuns patriarh al Alexandriei şi locţiitor al Ecumenicului,
Pigas mijloceşte împăcarea lui Mihai Viteazul cu Turcii 2-4,
discută cu Ieremia Movilă ridicarea Bisericii Moldovei la
rangul de Patriarhie 4 - 5, aprobă înfiiţarea Epis­
copiei Ruşilor 5, întăreşte în Scaun pe Eftimie al.
Ţării Româneşti 5.

I. Patriarhii Alexandriei prin Ţările Române . 7-46

Descrierea călătoriilor şi activităţii lui Chiril Lucaris la Iaşi,
Bucureşti şi Târgovişte 7-12. Gherasim Spartaliotis
12-13. Călătoria şi moartea lui Mitrofan Critopulos
în Ţara Românească 13 - r 4. Nichifor, ridicat în
Scaun de Vasile Lupu, vme şi moare la Iaşi 14-17.
Ioanichie ajunge Patriarh ajutat de V. Lupu 17. Vine
în Moldova 18. Conflictul dintre Patriarhia de
Alexandria şi Călugării Sinaiţi 18-22. V. Lupu,
arbitru 19-22. Paisie trece prin Ţările Române
23-24. Călătoriile lui Partenie Prohoros 24-26.
Ale lui Gherasim Paladâ 26-33. Samuil Capasulis
rămâne trei ani în Ţările Române 34-4r. Matei Psaltul
e învestit la Bucureşti patriarh de Alexandria 42-46.

II. Mânăstirile închinate Alexandriei . 47-65

Stăneşti 47-49. Segarcea 49. Sate şi moşii
„
50-5r. Egumeni 51-52. Dâlga 52. Arhanghelul
VI DDUTRIE G. IOXESCU

Pagina

53. Zlătarii 54-55. Sate şi moşii 55 Egu·

meni 56 - 59. Alte ajutoare 59- 60. Hangu
60-61. Egumeni 61-64. Sate şi moşii 65.

Incheiere 66

Resume 67-68

•'

l
 BIBLIOGRAFIE
AMANTOS C., .Eivarur.d µv'Y}µsîa clvir.âow, Atena, 1928, {).' + u8 p. în
această lucrare am găsit câteva ştiri preţioase cu privire la încercările
făcute de Vasile Lupu pentru aplanarea conflictului dintre Sinaiţi şi
patriarhia de Alexandria în chestiunea metohului Ţuvania din Cairo.

BREZOIANU I., Mânăstirile zise închinate, Bucureşti, 1861, 167 p. A folosit

condicile mitropoliei din Bucureşti.

COMNEN IPSILANTI AT., Td pud rT]v filwmv (1453-1789), editată de arhi­

mandritul Ghermanos Aftonidu Sinaitul, în Constantinopol,
1870,
i.a' + 838 p. . Fragmentele cari lipsesc în ediţia Aftonidului au fost
editate de Papadopulos Kerameus în Hurmuzaki, Doc1m1ente, XIII,
Bucureşti, 1909, p. l5g-192; 513-531. Autorul nu este întotdeauna
precis informat, deaceea trebue folosit cu multă grijă.

DAPONTE CHESARIE C., KarâJ.oyor; loroeir.or; a.;ioi.oyor; rci"111 r.af}' 1)ţ1.ăt;

X(}'Y}ţtauodvrwv lmoJ7µwv Pwµa{w11, editat şi tradus de C. Erbiceanu în
Cronicarii greci, Bucureşti, 1888, p. 87-227. A mai fost editat şi de
Sathas în Bibliotheca graeca medii aevi, III, Veneţia, 1872, p. 74-200.
Am folosit ediţia lui Erbiceanu. Cosma din Patmosul Psidiei e trecut
ca succesorul lui Samuil Capasulis. În realitate, după Capasulis a
urmat pe tronul Alexandriei, un Cosma al II-iea
(1723-37). Greşala
aceasta o întâlnim şi la At. Comnen Ipsilanti, Td µera rf}v ai.woiv, în
Hurmuzaki, Docmnente, XIII, p. 185.

MAZARAKIS GH., .EvpfloJ:T] slt; rT,v lo roe lav rijr; ev Alyt)nup 6ei'Joâ6.;ov
lr.-�Î.'Y}olar;, Alexandria, 1932, i.{3' + 690 p. . S'a tipărit mai întâi în
'Er.r.b;owour.or; <!Jdeor; Alexandria, 1927-1931. S'a editat aparte, revă­
.

zută şi adăugită de Eugeniu Mihailidu. Autorul (+ 1896) a folosit con­

dicile sfinte şi arhivele patriarhiei din care reproduce numeroase extrase
şi acte in extenso. Editorul afirmă în introducere că a pus-o la curent
cu toate lucrările istorice de valoare privitoare la patriarhia de Alexan­
dria (sic). Lucrarea are însă foarte multe lipsuri. Se poate întrebuinţa
cu folos numai materialul documentar.

PAPADOPULOS HRISOSTbM, mitropolitul Atenei, 'lorog{a -,;fir; 'Er.r.Î.rJo{w;

'AJ.s.;avâeElar; (62-1934), Alexandria, 1935, tor' + 930 p. O lucrare
foarte bine documentată şi o istorie completă a Bisericii ortodoxe din
Egipt.
VIII DnIITRIE G. IO!\eSCU
•

L1 elî:lov ?:1)r; 'Iur:oe1%1]r; %al 'E1J'1Joloy1%ijr; 'Em1eelar; ?:ijr; 'EiJ.&ăor;, I-IV,

Atena, 1883-1 900, cu sb:dii preţioase despre patriarhii Alexan­
driei {Samuil Capasulis, Nichifor, Mitrofan Critopulos) datorite lui
Papadopulos Kerameus şi SpLJ::idon Lambros.

'E%%).17oiaon%of; tZ>aeor;, r evista patriarhiei de Alexandria. Colecţia

întreagă ( 1 908-1935) cu prinde mult material documentar. în vc­
lumul 18 (1920) s'a publicat corespondenţa patriarhului Matei
( 1 747-65) cu Ţările Române.
 INTRODUCERE

ÎMPREJURĂRILE ISTORICE CARE PUN ŢĂRILE ROMÂNE

ÎN LEGĂTURĂ CU PATRIARHIA DE ALEXANDRIA.
MELETIE PIGAS

Ortodocşii din Egipt nu mai, ave�u de multă vreme o biserică bine

organizată şi cu mari posibilităţi de clesvoltare. Spre sfârşitul veacului
al XVI-lea însă şi începutul celui următor, se urcară pe Scaunul Alexan­
driei câţiva clerici cu adâncă ştiinţă de carte (Meletie Pigas, Chiril
Lucaris, Mitrofan Critopulos) cari izbutesc să ridice încă odată patriarhia
din Egipt la o_ deosebită viaţă spirituală desfăşurând o mare activitate
teologică şi misionară.
Tot atunci, la noi, influenţa slavonă era în plină decadenţă. Petre
Şchiopul în Moldova, Radu Mihnea în Ţara Românească preţuiau limba
greacă drept limba lor maternă şi căutau întotdeauna societatea grecilor
învăţaţi ca. să discute filosofie, astronomie, teologie, zodii 1. Din acel
timp ni s'a �ăstrat o întreagă corespondenţă grecească. Între altele'
avem şi scrisori dela patriarhii Alexandriei către Domnii români. În
_
acestea am găsit cele mai vechi ştiri cu privire la legăturile noastre
cu Alexandria. Două din acele scrisori fac parte din corespondenţa lui
Meletie Pigas al Alexandriei (August r590 - Sept. r6or}2 cu Mihnea al
---

1 Doroteiu al Monembaziei, {Ji{JJ.lov lcn:oeiidJv, Veneţia, 1798, p. 456,

Papadopulos-Kerameus, 'leeoooi.vµtn�rz {Ji{Jlw&fJ�1J, I, Petersburg, i891, p.
194, ms. III, f. 396v ; N. Iorga, Istoria literaturii româneşti, ed. 2, I, Bucureşti,
1925, p. 210-12 ; D. Russo, ,Jstoriografia greco-română dela r453-r82r, curs
ţinut la facultatea de litere din Bucureşti în 1924-5 (Capitolul despre Crono­
graful lui Doroteiu al Monembaziei) „

2 ll6.1rraivor; (Alexandria, 9 Ianuarie, 1926), no. 2, p. 17-19 ; Dicţionarul

enciclopedic, Elefterudaki, X, Atena, 1930, tabela nenumerotată, după p. 520;
Mazarakis,_o. <;„ p . 128 şi 174 (după însemnări autografe contemporane). ·În
acest caz Louis Petit a citit greşit data ai;tului, sinodal: Constantinopol, Iunie,
2 DI:\llTRIE G. IOJ\'ESCU

Il-lea Turcitul şi cu Petre Şchiopul. Ambele scrisori sunt trimise de

Meletie înainte de a ocupa scaunul patriarhal, pe când era numai proto­
singhel. În cea dintâi 1, trimisă din Constantinopol, către Petre Şchiopul,
fără dată, se aminteşte de alte scrisori anterioare. Meletie spune Dom­
nului că ar fi dorit să-l viziteze în Moldova dar a fost oprit de sosirea
lui Silvestru al Alexandriei (1569-1590) în Constantinopol, pe care
trebuia să-l ajute şi să-l înlocuiască în Egipt.
A doua 2 este adresată lui lVlihnea, în Octorµvrie 1583, când acesta
era surghiunit la Rodos. Meletie îl mângâie pe Uomnul exilat,
trimite Doamnei Ecaterina urări de sănătate, laudă credinţa amân­
durora în Dumnezeu, singura care poate să consoleze şi să dea
speranţe.
În luna August 1590 Meletie Pigas ajunge patriarh al
Alexandriei.
În Septemvrie 1595, Ieremia al Ţarigradului moare şi Sinodul con­
stantinopolitan, după ce alţi doi patriarhi se succed repede pe Scaunul
patriarhal, chiamă în Martie 1:,97 ca locţiitor al Scaunului ecumenic
pe Meletie Pigas al Alexandriei 3• Era patriarhul cel mai cult şi cu cel�
mai întinse relaţii. Turcii au aprobat această hotărâre pentru că voiau
ca prin intermediul lui Meletie să obţină împăcarea cu Mihai Viteazul

,Ci;'O'(= 7099 = 1591), care poartă şi semnătura lui Silvestru al Alexandriei,

predecesorul lui Pigas (Supliment la Vizantifskii Vremennik, X, Actes de
l'Atos, p. 4 7-8). Cine vrea să cunoască câtuşi de puţin viaţa lui Pigas, care a fost
unul dintre cei mai devotaţi prelaţi ai Bisericii răsăritene şi un vrednic apărător
al ortodoxiei, să consulte pe Agatanghel Ninolaki, lllleU:rior; 6 II11yăt;, 6 r.e1)r;.
nat(ltdf!X1Jt; 'AJ.�avoeetar; r.al emi17e1,r�r; toii olr.ov,ue111r.oii f>e6vov, Hania, 1903,
şi pe l\fazarakis, o. c., p. 130-1 74.
1 Hurmuzaki, Documente, XIV l, p.- 59-60, no. CXXXIV. A se
citi în regest şi A lexandria în loc de An­
introducerea acestui document
tiohia. Cf. Iorga, români în Epir, An. Ac. Române,
Fundaţiile Domnilor
Mem. Secţ. ist., s. II, t. XXXVI, p. 901, unde se comentează scrisoarea
mai sus menţionată. Codicele ierosolimitean 524 conţine copia unei alte
scrisori a lui Meletie către Petre Şchiopul (P. Kerameus, 'Ieeor;. {31{3).w{}.,
IV, p. 468).
2 E. Legrand, BibliotMque grecque valgaire, IX (Lettres de Meletius Pigas),
Paris, 1902, p. 106-7, reprodusă de Iorga în Hurmuzaki, o. c., p. 76-7. Scrisoarea
către Mihnea, fără indicaţia locului, e trimisă din Alexandria, unde se afla
Meletie la acea dată (Tttrco-Graecia, Base! 1584, p. 531-2; Hrisostom Papado­
p_los, 'Ioroeta ii'j; 'Er.xi.17otar; 'A).i;�ai·âeela;, Alexandria 1935, p. 632; Mazarakis,
O. C., p. 120).
3 Mazarakis, o. c., p. 157-9; I. Foropulos, '�i'X(lt{3qr; r.af>oeioµot; wii ze6vov
iijr; iv rcp olr.ovµe1•1r.<'[J f>e6vcp wnoi·YJf!1rretar; wii naieia12xov 'Ai.s�av'5estar; 111s­
J.eitov ioii fb7yă ('Er.r.i.11oiaonr.n 'AJ.frfhw, 16 (1896), p. 1 4-15).
 RELAŢIII.E Ţ.:\Rll,OR RO�Iâ.�'E CU PATRIARHIA DE ALEXANDRIA 3

şi cu împăratul Rudolf II, iar el avea interesul să le câştige simpatia

ca să rămână definitiv în Constantinopol 1.
Schimbul cunoscut de scrisori 2 dintre Meletie şi Mihai Viteazul ne
aduce informaţii preţioase în această chestiune. Se ştie că încercările
patriarhului Ale.xandriei de a împăca pe Mihai cu Turcii începuseră
să dea rezultate.
Corespondenţa aceasta a fost comentată în istoriografia noastră 3,
deşi cam fugitiv, şi nu mai revenim asupra ei. Reţinem doar faptul că
_
Meletie Pigas al Ale.xandriei s'a arătat bun prieten al Românilor. Cu

1 Raportul agentului imperial Bernardino Rosso, din Veneţia, datat: 16

Mai 1597 (Hurmuzaki, Documente, XII, p . 299). Din câte cunoaştem e pentru
prima dată când Sultanii, neputând să-şi conducă singuri treburile publice şi
mai ales diplomaţia, se folosesc de trecerea patriarhilor greci pe lângă principii
creştini din răsărit să mijlocească o împăcare, să câştige o supunere sau o alianţă.
Cazul se repetă în 1 7II, înainte de începerea războiului ruso-turc dela Stăni­
leşti, când Hrisant al Ierusalimului a fost autorizat de Vizir să facă, prin Con­
stantin Brâncoveanu, propuneri de pace Ruşilor (Ion Neculce, Cronica, II,
Craiova; 1932, p. 293; N. Iorga, A cte şi fragmente, I, Bucureşti, 1895, p. 313;
id., Geschicl1te des osm. Reiches, IV, Gotha 19u, p. 280).
2 S'au publicat de P. Kerameus în Hurmuzaki, Doc., XIII, p. 346-355.
Codicele 1322 al Bibliotecii Naţionale din Atena le are în copie, după ciornele
păstrate în insula Patmos şi scrise de secretarul lui M. Pigas (v. I. Sakkelion,
Km:aJ.oyo; r:wv zetQOY!!dq;wv Tijr; t0vt%ijr; {31{3i.1.o{}fi%17i; r:ijr; 'EJ.laoor;, Atena, 1892,
p. 239-40). E�1:rase din aceste scrisori a publicat şi Malyşevski, Alexandrijskij
patriiarh JV!eletii Pigas, Kiev 1872, de pe care a copiat Melchisedec cele privi­
toare la Mihai Viteazul în Relaţiuni istorice despre Ţă1•ile Române, An. Ac. Rom.,
istorice, s. II, t. III, p. 33-35. V. şi Hurmuzaki, Documente, XIV-1, p. I-III
şi 106, dar mai ales rapoartele ambasadorilor veneţieni, Marco Venier şi Giro­
lamo Capello, către Doge, prin care-l ţin în curent pe acesta cu mersul trata­
tivelor dintre Mihai şi Poartă prin mijlocirea lui M. Pigas, despre silinţele ace­
stuia, despre neîncrederea Turcilor în Mihai Viteazul, despre condiţiile puse de
Mihai şi despre pregătirile continui de războiu ale Turcilor (Hurmuzaki, Doc11-
me11te, III-1, p. 518-22, şi IV-2, p: 222-27).
3 A. Xenopol, Istoria Românilor din Dacia-Traia11ă, ed. 3-a, V, Bucureşti,
1927, p.183-4; N. Iorga, Istoria bisericii 1·omâneşti, ed. 2-a, I, Vălenii de Munte,
_
1929, p. 214; Melchisedec, o. c., 341. Cu privire la eforturile lui Meletie de a·
împăca pe Români cu Turcii, iată ce spune Ninolaki, biograful său cel mai de
seamă, în o. c., p. 138: I'l'we,lCoţ1e1• E% Tijr; iaroQlar; cfa:oiai 1jaav r:6r:e a[ aziaw;
Tw1• 1}yeµ61•wv n}r; 11f nJ.oof3i.azlat; ,itera r:wv Tovg%wv.„. fl_egi r:oVr:ov i%ai•ar;
izoţtev roii 111ei.erlov ngor; wvr; r:ijt; {JJ.azlar; frre1w1•ar; hi:tar:oJ.<4", r:gavwt;
/.taQtvgovaar;, oii 1u)vo1• Tar; r:wv ielowv r:otlr:wv dcpogµc.ir; di.J.c.i %ai re.ir; Toii illeJ.ertov
:T[!Ot; %a?:cmavaiv r:ovr:wv iv13Qyeiar;. (Din istorie ştim care erau atunci rapor­
turile dintre Domnii 'J.'ărilor Române şi Turci. . . Cu privire la acest lucru
avem destule scrisori ale lui Meletie către Domnii Ţării Româneşti, care arată
în mod clar nu numai motivele acestor neînţelegeri ci şi silinţele lui Meletie
pentru înăbuşirea lor).

,.
4 DThlITRIE G. IONESCU

o.înţelegere clară a împrejurărilor politice de atunci, el s'a străduit să

netezească asperităţile şi să împace politica naţional-creştină a lui
Mihai Viteazul cu pretenţiunile Turcilor de a-şi menţine coeziunea
vastului lor imperiu.
Meletie Pigas a intrat în legături şi cu Ieremia Movilă al Moldovei
care s'a oferit să pună la dispoziţia patriarhului Alexandriei ajutoare
în oameni şi bani pentru ca să meargă în Polonia să lupte împotriva
Iezuiţilor, întărind ortodoxia din acele părţi, persecutată de guvernul
polon şi ameninţată de influenţele catolice. Într' o scrisoare 1 din 14
Iunie 1597, Meletie îl recunoaşte pe Ieremia înflăcărat apărător al evlaviei
şi al ortodoxiei, îl aseamănă cu Constantin cel Mare şi cu alţi împăraţi
creştini," îi comunică şi lui că mijloceşte pacea între Mihai şi Turci,
se scuză că nu poate veni în Moldova, îl binecuvintează, şi-i promite
să-l ajute îndată ce ni se înfăţişează ocaziunea în audienţă la dregătorii
cei mari ai imperiului.
În Constantinopol Meletie o ducea greu: nu avea cu ce trăi, patriar­
hia era apăsată de datorii, nu avea biserică cum trehuie, iar el locuia,
ca un om de pe drumuri, în nişte căsuţe mici şi sărăcăcioase, lv ol�t- .
o%ot.; ţivotc; wc; naeoi�oc; 2. Ieremia Movilă îi trimite ajutoare şi-i făgă­
dueşte că va construi o nouă casă patriarhiei 3• La 6 August 1598, Meletie
confirmă înt(o scrisoare 4 primirea darurilor şi-l roagă insistent pe
Ieremia să ia asupra sa grija apărării ortodocşilor din Polonia, să
folosească · trecerea sa pe lângă Craiu pentru ca aceştia să nu mai fie
.
stingheriţi în credinţa lor. Legăturile între Domnul moldovean şi Meletie

1 Hurmuzak.i, Documente, XIII, p. 346-7. Câteva clin scrisorile lui Melet:e

către Ieremia Movilă şi mitropoliţii din Ţările Române se aflau în Biblioteca

mânăstirii Sf. Ecaterina de pe muntele Sinai, v. Uspenschi şi Beneşevici, Cata­
logus codicum manuscriptarum grae�orum qi1i in monasterio Sanctae Catherinae
in monte Sina a-sservantiir, I, Petersburg, l9II, p. 395-6, ms. 530 (1605).
2 Ag. Ninolaki, o. c., p. 139·
3 Idem, o. c., p. 137. o dă ca şi construită: LILon ţt�' ov :n:olv 6 evoe{Jqr;

'Hyeµwv Tijr; MoJ.�oPlazlm; 'Iegeµlar; nei{}6µevor; wir; :naga%aJ.1]oeot wii 1lfele-

7:lov W%0�6µ17oe11, dvu:neJ.agywr Tfj M1ŢC(!t 'E%%Î.'YJOl<ţ, TO Ilargiaezeiov i11 Tlfi v.iro
TWJJ 'EPealOY11, ( Căci nu după mult timp, Ieremia, credmciosul Domn al
.. =

Moldovei, convins de rugăminţile lui Meletie şi având evlavie pentru Biserica

Mamă, a construit patriarhia în mahalaua Evreilor . . . ) . Ninolak.i nu este însă
bine informat. Vezi în această chestiune : M. Ghedeon, Xao1•1%a Toii na1:QtaQ-
7.1%0V oi%ov %at wii vaoii, Constantinopol 1884, p. 74-75, N. Iorga, Fimdaţiunile
Domnilor români în Epir, An.. Ac. Rom., ist., s. II, t. XXXVI, p. 903 şi
Melchisedec, Biserica ortodoxă în luptă cu prote�tantisnml în special cu calvi­
nismul, în vearnl XVII-lea, An. Ac. Rom., ist„ s. II, t. XII, p. 17.
' Hurmuzaki, Documente, XIII, p. 350.
 RI;I,AŢIILE 'f.:\RILOR ROMÂ!'<J'; CU PATRIARHIA DE AI,EXANDRIA 5

se strâng atât de mult încât, după ce Ieremia se anunţase drept ctitorul

noului palat patriarhal din Constantinopol, cere-lui Meletie să consimtă
la ridicarea Bisericii moldoveneşti la treapta de Patriarhie, ca în
Rusia, şi să dea un tomos patriarhal pentru înfiinţarea unei
epiScopii la Huşi 1•
Momentul însă trecuse. Cererea lui Ieremia venea prea târziu. Peste
puţină vreme Meletie se reîntoarce la Alexandria 2 de unde trimite două
scrisori 3: una mitropolitului Moldovei, Gheorghe Movilă, a doua lui
Ieremia. Faţă de Domn se scuză încă odată că n' a putut veni în Mol­
dova cum ar fi dorit, dar că încearcă să ţină un sinod care să discute
ridicarea în rang a Bisericii moldoveneşti. Pentru aceasta avea nevoie
de mari cheltueli şi întreabă dacă Domnul e dispus să le susţină? Sfă­
tueşte pe Domn să nu piardă nădej�ea: mantia cu două râuri trimisă
mitropolitului Moldovei şi aprobarea pentru episcopia Ruşilor, pe care
o dăduse deja, sunt semne de mai mare cinste. Mitropolitului îi spune
că Domnul şi-a luat rolul de apărător al Ortodoxiei în aceste părţi
şi este vrednic să aibă lângă el o arhiepiscopie, demnitatea politică va fi
însoţită deci de mărirea bisericească. Lucrul acesta Meletie nu l-a făcut:
întâi fiindcă el se îmbolnăvise, şi în al doilea rând nici Ieremia nu mai
avea răgaz pentru îndeplinirea lucrurilor promise._
Meletie a avut corespondenţă şi cu �ftimie al Ţării Româneşti,
căruia îi comunicase încă de pe când era în Constantinopol, că Scaunul
ecumenic l-a recunoscut, că a respins pârile îndreptate împotriva lui,_
că-i trimite, după însăşi cererea Domnului, Scriptura îndreptată, că a
dat ordin să se copieze pentru el
Nomocanonul, şi-i cere ajutoare pentru
răscumpărarea bisericilor: Sf. Dumitru şi Precista din Constantinopol,
ca să nu rămână în mâinile necredincioşilor 4. Din cuprinsul acestei scri­
sori, pe care n'am putut-o reda în întregime, se vede că � vorba de o
întărire a alegerii lui Eftimie pe Scaunul metropolitan din Bucureşti,

1 Ibid., p. 351 ; N. Iorga, Istoria bisericii româneşti, ed. 2-a, I, p. �39;

·
Melchisedec, Relaţiimi..., p. 3 7
· .

2 Ag. Ninolaki, o. c„ p. 154, datează plecarea lui Meletie din Constantinopol

în ultimele zile ale lui IJecemvrie 1598, iar Mazarakis, o. c., p. 161-162, Aprilie
1599, de când începe să iscălească în condicile patriarhiei. Scrisorile aces�ea
trimise din Alexandri!l la 7 Noemvrie 1598 înlătură orice nesiguranţă. Vezi şi
Manuil .Ghedeon, Ilareiae7.1Y..oi IllvaY..er;, Constantinopol, 1 890, p. 540, pentru
sfârşitul anului 1598 şi mai ales I. Foropulos, 'ÂY..f!t{H1; Y..a8ogiaµor; roii xe6-
vov rijr; iv up OlY..ovţt. Ge6vcp ronou1errr;ela; roii Ilare. 'AJ,e;. MeJ.edov roii
Ilqya Î-1 'EY..Y..J.17aiaar1Y..·q AJ.1]8eia 16 (1896), p. 14-15.
' ,

3 În Hurmuzaki, Documente, XIII, p. 351-2.

• Hurmuzaki, Doc1mzente, XIII, p. 348. Scrisoarea aceasta e din 6 August
I 597. V. şi N_ Iorga, Istoria învăţământului românesc, Bucureşti, 1928, p. 15.
6 DIMITRIE G. IONESCU

nevoit să-l părăsească câtva timp din cauza amestecului său nepotrivit
în chestiunile politice 1.
Când a venit Meletie în Constantinopol Patriarhia nu avea reşedinţă,
nici biserică, nici sinod şi pe deasupra era apăsată de grele datorii. Cu
ajutoarele primite dela Români şi dela Ruşi, Meletie a reuşit într'11n
an. de zile să pună rânduială în Biserica constantinopolitană atât
de sbuciumată şi de săracă şi să desfăşoare o bogată activitate
pastorală printre popoarele creştine ortodoxe din nord-estul Europei 2,

n'a izbutit însă să zidească o nouă casă patriarhiei.

În scrisoarea din Noemvrie 1598, citată mai sus, Meletie se plânge
din Alexandria către Ieremia Movilă: « ou peîieµeÎ:l�
r 'I] aov iJ AvOevda
;a{am l�e/, ro llarewexelov » (=că s'a răsgândit Domnia Ta a construi
patriarhia acolo) 3. Evenimentele politice dela noi şi plecarea lui din
Constantinopol, unde nădăjduia să rămână definitiv, au împiedecat
pe Ieremia· să-şi îndeplinească promisiui:iea şi pe Meletie să realizeze
_
Patriarhatul românesc pe care astăzi îl avem.
La 13 Sept. r6or, după o păstorie de n: ani, o lună şi 9 zile, Pigas
a murit în Alexandria, în vârstă de 52 de ani 4•

În biblioteca dela Văcăreşti a lui Constantin Mavrocordat se găsea .

un manuscript cu lucrarea lui Meletie, intitulată: lleQi rij� deXfi� wiJ
llcina, w� lv el'oet biwwlwv �

1 În ce priveşte acest amestec vezi Hurmuzaki, Docitmente, III-1, p. 287-8;

Xenopol, o. c., V, p. 157-8 şi N. Iorga, Istoria bisericii 1·omâneşti, I, p. 205.

I
2 Hr. Papadopulos, 'Iar:oela -r·ii; 'E%r.)'l'}afa� 'Ai.eţavoeela-;, p, 661 ; M.
Ghedeon, Xeovt'Xa wii :nat{!taQ/.L'XOV oi%ov %ai wv 11aov, Constantinopol, 1884,
p. 540- 1 ; V. şi Diacon Niculae M. Popescu, Patrim·hii Ţarigi'aaului prin ţările

I.
noastre în veacul al XVI-lea, Bucureşti, 1914, p. 44.
3 Hurmuzaki - Doc. XIII, p. 350: M. Ghedeon, Xeo1•t%a wii :nm:eiae;,:1%oij
Ot%OV %ai r:ov 11aov„ p. 74. Vezi şi Iorga, F1mdaţiiinile Domnilor români ·în
Epir, An. Ac. Rom., ist., s. II, t. XXXVI, p. 903.
� Mazarakis, o. c., p. 174 ; Ag. Ninolaki, o. c., p. 166.

5 N. Iorga, Pilda ·bunilor Domni din trecut faţă de şcoala românească, An.
Ac. Rom., ist., s. II, t. XXXVII, p. 13. Această lucrare a lui Meletie Pigas,
luată de toţi ca îndreptar în combaterea Primatului papal, s'a tipărit l a Râm­
nic în Tomul Bucuriei, 1705 (Bianu-Hodoş, Bibliografia românească veche, I,
p. 463), iar !nvăţătura ortodoxă - '01:186oo;or; Oioamw?.ta - a aceluiaşi, s'a
tipărit în ediţia 2-a, la Bucureşti în 1769, de către ierodiaconul Neofit, care
a adăogat în introducere o sumară biografie a lui Meletie Pigas (Biami-Hodoş,
o. c„ II, p. 193-194).

I
1
 I. PATRIARHII ALEXANDRIEI
PRIN TARILE ROMÂNE
1. CHIRIL LUCARIS
·-
După moartea lui Meletie Pigas, pe Scaunul Alexandriei ajunse
Chiril Lucaris. Acesta e primul patriarh care, după 1453, a răscolit
până în adânc Biserica ortodoxă. Din această cauză, biografia, care
la mulţi patriarhi este indiferentă, la el are, dela început până la sfârşit,
un şir întreg de fapte nelămurite încă.
Lucaris s'a născut la 13 Noemvrie 1572 în Candia, capitala Cretei.
A studiat în Italia, în Germania, şi în calitate de sincel al patriarhiei
de Alexandria a fost trimis în două rânduri de Meletie Pigas prin Polo­
nia şi Lituania ca director al Institutul� ortodox-rutean din Vilna
(1596-Ian. 1601). La începutul anului 1601, Meletie Pigas al Ale­
xandriei, simţindu-se sfârşit de oboseală, a rechemat pe Lucaris în
"Egipt. In dru�ul său din Polonia spre· Constantinopol, Lucaris s'a
oprit la Iaşi fiind reţinut de Ieremia Movilă, bine cunoscut la
Alexandria. Aci a predicat Lucaris în ziua de l Martie 1601, în
Duminica ortodoxiei şi în ziua de 15 Martie, în Duminica a III-a
a Postului mare. Paştele anului 1601 1-a petrecut în laşii Moldovei,
unde-l întâlnim predicând şi în ziua de I 3 Aprilie, la Dumineca
Tomii 1• În Egipt a ajuns· abia în Septemvrie 1fo1, cu două zile
înaintea morţii lui Meletie Pigas. In aceeaşi lună a fost ales
patriarh al Alex_andriei unde a păstorit până în Noemvrie 1626, când
a fost transferat în Scaunul ecumenic 2•

1 Codicele 408. p. 58, 73, 8r, din Biblioteca Metohului Sf. Mormânt din
Constantinopol, le are în copie (Hrisostom Papadopulos, Kve1JJ.or;; Ao'llr.aeir;;,
Triest, 1907, p. II, Id„ 'l<11:oeta 'tfj' 'Er.r.Î.1Jata, 'Al�avbeet� p. 671).
2 Hrisostom Papadopulos, Kve1JJ.o, Aovr.ae�. Triest, 1907, p. II; Maza·
-rakis, o. c„ p. 187-8; Meletie al Atenei 'Er.r.Î.1JUta<11:t'7..fJ 'Ia1:0ela, III, Viena,
1784, p. 430; M. Ghedeon, Ila'l:(!ta(!')',tY.Ol Illvw.e, p. 547-8; At. Comnen Ipsi•
lanti, Ta µeni. i�v {}).waw, p. 130, şi Orientalia Christiana, XV, 2(1926), Patriarch
Kyrillos Lukaris und die rămische Kirche, p. 8-10.
8 DIMITRIE G. IONESCU

La Alexandria Lucaris a găsit multe lipsuri şi de aceea s'a hotărât

să facă dese călătorii. Foarte curând a reluat opera de propagandă
încellută subt predecesorul său în părţile nord-estice ale Europei: sus­
ţinere"a şi întărirea ortodoxiei ameninţată de cutolici.
Lucaris a rămas în Egipt până în luna Noemvrie I6II 1. De Bobo­
tea'za. anului I6I2 slujeşte la patriarhia din Const�tinopol. Dintr'o
scrisoare 2 a lui ştim că era gata să părăsească oraşul pe vre�e de
iarnă (Februarie-Martie I6I2) din cauza unei neînţelegeri cu Ecu­
menicul şi mai ales de ciudă că nu izbutise să fie transferat în Sc2unul
ectm=nic 3• A rămas însă până în August I612 4 după care dată nu
s'a mai întors la Alexandria. În ziua de 8 Iunie I6I3 îl găsim la curtea
lui Radu Vodă Mihnea {I601-2; I6II-I6), probabil coleg dela studiile
din Veneţia, care-l chemase printr'o scrisoare la Târgovişte5• Ajuns
în Ţara Românească, Lucaris s'a dovedit un aprig luptător contra
catolicismului. Tot timpul cât a rămas aci, el a predicat continuu la
toate sărbătorile mari expunând mai ales punctele deosebitoare dintre
catolici şi ortodocşi. În codicele ierosolimitean 263 6, cu numeroase auto­
grafe ale lui Lucaris (omilii, predici, scrisori), s'au găsit foarte multe
însemnări şi chiar cuvântări in extenso rostite în faţa Domnului şi
în faţa Curţii: la Iaşi, Bucureşti şi Târgovişte, îndelungul anilor cari
se scurg din Noemvrie I6I3 până în Iulie I6I5.
. Din Bucureşti a scris Lucaris în Septemvrie I6I3: Potentissimis et
Christianissimis, Dominis statibus gener. Confeder. provinciarum Flan­
driae 7, iar în Octomvrie acelaşi an a trimes o a doua scrisoare
presbiterului olandez Ugtenboyarl 8•
La 28 Noemvrie I6I3 9 Lucaris se găsea în Iaşi unde a petrecut
toată iarna din I6I3/I4. În Dumineca ortodoxiei din I614 predica tot

1 P. Kerameus, '!E(!Or;. fliflhof>., I, p. 591; Hrisostom Papadopulos, o. c., p.

13-17.
2În Legrand, Bibliographie !fellenique z7 siecle, t. IV, p. 280.
3Mazarakis, o. c., p. 212-3; Hr. Papadoptilos, o. c., p. 18.
4 Hr. Papadopulos, o. c., (tabela cronologică a predicilor ţinute de Lucarfo),
p. 13-14.
: 5 Legrand, Bibliotheque grecque-vulgaire, IX (Lettres de Meletius Pigas),
Paris, 1902, p. 28-9.
6 P. Kerameus, 'leeor; fliflJ.iof>., IV, p. 237-243.
.
I
7 Codicele ierosolimitean 263, f. 59v-6ov, cuprinde această scrisoare în copie.

La sfâ.rşit: « 'EyQri.<prJ » in Valachia 1613, 9 Sept. stylo nouovo (P. Kerameus,

o. c., p. 241) . .

8 În Legrand; Bi'bl. Hellenique 17 siecle, t. IV, p. 294; Hr.

, Papadopulos
.o. c„p. 20; Mazarakis, o. c„ p. 194-5.
9 Codicele ierosolimitean 263, f. 120 r; « 1613, 28 Novembris in Giassi, KVQUIXfi
'
Aov;�ă iy » (P. Kerameus, o. c„ p. 23 7).
 '
RELAŢIILE R.�RILOR RO:l!ÂN:E CU PATRIARHL� DE ALEXANDRIA 9

în Iaşi 1. A revenit apoi în Ţara Românească, în Bucureşti, unde în

toamna aceluiaşi an a luat parte şi a predicat la sfinţirea mânăstiri;
Radu-Vodă 2, rezidită de Vodă Mihnea, protectorul său. Sărbătorile
Naşterii Domnului din 1614 le-a petrecut la Târgovişte, unde-l aflăm
predicând aproape .neîntrerupt până în luna Iulie 1615 3•
În Octomvrie 1615 Chiril Lucaris era în Egipt 4•
Paralel cu această propagandă misionară, Lucaris a mai întrebuinţat
timpul petrecut la noi şi pentru scris. Aici a compus el două en<ftclice
,Patriarhale împotriva catolicilor 5 şi un tratat cu privire la întrebuin­
ţarea greşită a azimei 6• În cele două enciclice Lucaris respinge ca nefon­
date pe canoane şi tradiţie punctele deosebitoare ale catolicilor şi
îndeamnă pe Români să rămână până la sfârşit credincioşi Bisericii
ortodoxe. Înainte de � pleca, a lăsat o scrisoare lui Mihnea-Vodă şi a
ţinut o ultimă cuvântare Târgoviştenilor în care execută fără cruţare_
pe adversarii săi. Predica aceasta o avem şi în scris 7• E s.igur că după
aceasta a plecat, fiindcă adaugă în introducere: Propunându-ne a părăsi
acest oraş, am crezut de bine a vă da in mâini im scut . . . (urmează apoi
o expunere exegetică a credinţei ortodoxe). Ţara răsplătise bogata activi­
tate depusă de Lucaris. Cu prilejul acestei călătorii întreprinsă de
.Lucaris la noi, s'a închinat patriarhiei de Alexandria mânăstirea Stă-
.

1 f. 171 r: « 1614, in Giassi, :M:artii 1 3, Kveia;;;T] •ijr;; 'Oei>ooo�iar;; > !P. Kera­
·

meus, o. c., p. 237).

• f. 115r: « 1614, Mnov;;;oeeau, dr; •a l--;;;;atvia wv µovaan7eiov •·1)r;; 'Aytar;;

· T(!tafor;; » (P. Keramcus, o. c., p. 237). Despre această mânăstire vezi C. Săn­
dulescu-Verna, Biserica Radu-Vodă, Bucureşti, 1930.
3 Vezi cod. 2q3, f. 74 v, 16<, 18 r; cod. 439, f. 8 r; cod. 39, f. 2 r (P. Kerameus,

o. c., p. 415 şi Iorga în Hurmuzaki, Documente, XIV-1, p. 723),

4 Codice:e. 39, f. 25, cuvântări ţinute în Egipt. Pe prima se află urmă­
toarea însemnare: « azte' ( = 1615), d;ccw{Jetov 22, lv Alyvm<p, lhav i'jWa a..„o
_ •�v {JJ.azlav » (P. Kerameus, o. c., p. 59. V. şi Bianu-Hodoş, Bibliografia ro­

mânească veclie, I, p. 382).

5 Se găsesc în manuscriptul 54 al Bibliotecii Centrale din Iaşi (N. G. Dosios,
Studii Greco-române, fasc. II şi III, Iaşi, 1902, p. 91). Vezi Xenopol - Erbi­
ceanu, Serbarea şco1a . ră dela Iaşi, Iaşi, 1885, p. 374; E. Legrand, Bibl. grecque­
vulgaire, IV (Epistolaire grec), Paris, 1888, p. 269-70; N. Iorga, Inscripţii din
bisericile României, I, Bucureşti, 1905, p. 197, ne dă o inscripţie nedatată de pe
...
,- coşciugul Sf. Grigorie Decapolitul dela Bistriţa-Vâlcea în care se spune că
Lucaris a vizitat această mânăstire în tovărăşia lui Radu Mihnea. Această
inscripţie a f::st repro:lusă şi de V. Drăghiceanu în Monumentele Olteniei, Bu­
·
letinul Comisiunei Monumentelor· Istorice, XXVI, 1933, p.· 57· .
6 Sofronie Eustratiade, Kat:cfJ.oyoc; •wv ev r:jj µov!} {JJ.adwv cL-r:oxeiµl:vwv ;;;w­

Oixwv, Tesalonic, 1918, p. 68 (ms. 37, f. 306V şi urm.).

7 A fost publicată - de S. Dobrescu, lmprejurările care ait provocat sinodiil
-
dela Iaşi, Bucureşti, 1890, p. 21.
.IO :::>DIITRIE G. IONESCU

neşti din Vâlcea, de către urmaşii Buzeştilor. Actul are data din 19
Mai 1615 şi spune că în acea vreme Lucaris a fost prin Ţara Româ­
nească pentru cercetarea neamului creştinesc. . . şi fieşte-carele dwpă a sa
putere l-am miluit pre el i.
în· Cairo 2, a rămas până la mijlocul anului 1620 când face a
<loua călătorie în Ţara Românească. Nu este adevărat că în ziua de
12 Februarie 1618 se afla în Târgovişte, la curtea lui Gavril Movilă 3•
Isvcarele istorice atestă prezenţa lui continuă în Egipt până la sfârşitul
lunei Mai din 1620 4• Numai după această dată a putut veni la roi.
\
Despre modul în care patriarhul Alexandriei şi-a întreb� at timpul
.q.e rândul acesta în Ţările Române nu avem prea multe informaţii .
.Ştim că şi de data aceasta a fost prin Moldova unde a cules ştiri pre­
ţioase privitoare la luptele lui Gaspar Gratiani cu Turcii şi Polonii la
Hotin şi Ţuţora, pe care apoi le-a trimis în Septemvrie 1620 ambasa­
-dorului olandez din Constantinopol, Cornelius Haga s. Scrisoarea aceasta
ne arată că la acea dată L ucaris. se găsea la Târgovişte. Radu Vodă
Mihnea revenise în August 1620 pentru a patra oară pe tronul Ţării
Româneşti. Este sigur că Lucaris n'a rămas la Târgovişte decât până
în Noemvrie 1620. Atunci, devenind vacant ·scaunul ecumenic, Sinodul
constantinopolitan transferă pe Lucaris onC>V &b:eif3e •ow e� MoJ.�o­
ftJ.azlav 6, dela Alexandria în Constantinopol. Cu consimţământul
Sultanului, Lucaris pleacă dela noi, se duce la Ţarigrad şi ia locul în
primire.
Toate izvoarele contemporane atestă prezenţa lui în '.ţările Române,
când s'a vacantat scaunul din Constantinopol, infirmând astfel acuzaţia

1 Sitrete şi Izvoade, IX (1914), p. 251-2. Vezi mai jos capitolul despre

J1fână.stirea Stăneşti.
• De pe la începutul .sec. XI, patri �rhii Alexandriei rezidă când la Ale­
.
xandria, când la Cairo, după anotimp şi după împrejurările politice şi religioase.
3 Cf. Hasdeu, Arhiva istorică, I , Buc., 1865, p. 190 şi Xenopol, Istoria )
Românilor, ed. 3-a, VI, p. 37.
4 Insemnări autografe şi notiţe contemporane la Sp. Lambros, {3lo� Evyevlov

'IwavvovJ.lov Toii l� AlTwJ.ta�, în Nio� 'EJ.J:rţvoţtV?}ţ@11, 4 (1907), p. 38 şi la

Hrisostom Papadop11los, 'I ar:oela Tij; 'E%;-IÎ:rţala� 'Ai.�avoeela�, p. 680-r. Maza­
rakis, o. c„ p. 222, notează că ultima lui semnătură în condicile patriarhiei e
din Aug. 1619. în Mai 1c20 a plecat spre Constantinopol, de acolo la noi, iar în
Alexandria nu s'a mai reîntors niciodată.
5 X. Iorga, Studii ş-i doc„ IV, p. 178-182; Xenopol, loc. cit„ p. 26.
6 Meletie, 'E%x. 'Iar:oela. III, p. 446; Gramata sinodală de transferare în

Legrand, Bibl. hetten. du r7 siecle, IV, p„ 340-6; Mazarakis, o. c., p. 224,

confirmă data de mai sus cu o' însemnare ·autografă a lui Gherasim Sparta­
liotis, succesorul lui Lucaris pe Scaunul Akxandriei. Papadopulos Kerani ·us.
<Ieeo�. {lt{lltofi.. IV, p. IO.
 RELA'fIILE; 'ţĂRII,OR .RO:l:!ÂNE; CU PATRIARHIA DE ALEXANDRIA II

nedreaptă ce i s'a adus că ar fi otrăvit pe predecesorul său, Timotei

.al II-lea, ca să-i ia locul 1.
Pe Scaunul ecumenic păstoria lui Lucaris a fost foarte sbuciumată.
Admirat de unii, invidiat de cei mai mulţi, când biruitor când învins,
îl găsim uneori în Constantinopol, iar alteori exilat prin insulile gol­
fului egeic. Călătorii e sigur că n'a mai făcut. Nu avem nici-o informaţie
-că ar fi venit pe la noi în calitate de patriarh ecumenic. Cât priveşte
prezenţa lui în ziua de 30 Aprilie I638 la târnosirea bisericii lui Vasile
Lupu, Sf. Atanasie, de la Copou, Gh. Ghibănescu 2 a arătat că s'a citit
greşit 3 inscripţia slavonească de pe păretele dinspre apus, de deasupra
pridvorului acestei biserici. Nu e pomenit patriarhul Chiri1 Lucaris,
-căruia împrejurările aproape tragice prin care trecea nu-i dădeau
răgaz atunci pentru asemenea lucruri 4, ci Kir Varlaam, mitropolitul
Moldovei.
Cât a stat în S:aunul ecumenic legăturile lui cu ţările noastre nu
s ' au întrerupt. Î ntre Radu Mihnea şi Lucaris se stabilise o strânsă şi
·veche prietenie care ne ajută să înţelegem de ce acest Domn, în August
I623, când Lucaris era exilat pentru câteva luni în insula Rodos, pune
preoţimea acestei ţări subt ascultarea Constantinopolului 5 , de ce Lucaris,
revenit pe tron, se interesează continuu de situaţia în care se aflau orto­
·docşii de prin aceste părţi, şi de ce boierii şi Domnii noştri ţnergeau
după întăririle lui până la Constantinopol. Ni s'au păstrat câteva acte
Î
�are ne spun cele de mai �us : a) n Oct. I623, Lucaris, împreună cu
urmaşul său la Alexandria, Gherasim Spartaliotis, înt�reşte dreptul
-de stăpânire al postelnicului Petraşcu, fiul l egiuit al lui Petre Cercel,
_
peste satul Izvorul Alb. Actul poartă pe lângă semnăturile altor arhierei
şi pe a patriarhului de Ierusalim, Teofan al III-iea 6 ; b) În Mai I628
întăreşte închinarea mânăstirii lui Barnovski-Vodă, din Iaşi, către

1 i\Iazarakis, o. c., p. 222-3 ; Ilw•6wea. VI (Atena 1855/6,), p. 608-9 ; K. Iorga.

Studii şi doc., II, p. 182, no. r ; At. Comnen Ipsilanti, Ta ,uera -r:�v lii.waiv, p. 130,
2 laşii î1i cronicari şi călătorii streini (Ion Neculce, IV (1924), p. 250).

3 Melchlsedec, 1-V-oti/e istorice şi arheologice, Buc., 1885, p. 276"-77 şi N.

Iorga, Inscrip{ii din bisericile Româr.iei, II, Buc„ 1908, p. 146.
4 Vezi în această privinţă, V. Semnoz, Les dernieres anniies dtt Patriarche
-Cyrille Lucar, în Ecllos d'Orient, VI (1903), p. 97-107.
5 I. Bogdan, Cronici inedite � tingătoare de Istoria Românilor, Bucur.şti,
i 895, p. 171-172 (text) .
6 . Originalul grecesc la Academia Română (neinventariate). Textul, însoţit
-de traducere, a fost publicat prima dată de N. Iorga, Hurmuzaki, Docmnente,
XIV1, p. I I4-II6. Această traducere a fost reprodusă cu mici deosebiri de
Emanoil Hagi-Moscu în Arhivele Olteniei, IX, p. 187-8 ; vezi şi Iorga, Studii
şi doc., V, p. 437, no. 5.

--------�� �„ .
IZ . . DDHTRU; G. IO'.'<F,SCU

Sfântul Mormânt 1 ; c) La 30 Aprilie 1629 scrie 2 creştinilor din Târ­

govişte, iar în Septemvrie acelaşi an, Lucaris intervine energic printr'o
::crisoare 3 către principele Transilvaniei Gavril Bethlen (1613/29), ca să
opreasc ă propaganda calvină printre Românii ardeleni ; d) În Oct. 1630
întăreşte scutirea de dăjdii a locuitorilor din satul Poeni, d�ruit de
Leon Vodă (r62g-r632) Sfântului Mormânt 4• Toate aceste acte sunt
date din Constantinopol.
În 1638, în ziua de 27 Iunie, din ordinul Sultanului, ienicerii au
aruncat în mare corpul patriarhului Chirii Lucaris, sugrumat în închi­
,

l
soare subt pretext că unelteşte împreună cu Cazacii·luarea Constantino­
polului 5. Ultimul act sinodal cu semnătura lui datează din Iunie 1638 6.

l
Acest fruntaş al ortodoxiei făcuse mai multe călătorii pe la noi, a
cuvântat în biserici, a scris epistole şi a desfăşurat o bogată activitate

1
misionară printre Românii ameninţaţi să fie atraşi la catolicism. El a
aj�tat la răspândirea grecismului în biserică şi a primit în schimb : o

mânăstire, moşii şi adăpost dela Domnii noştri. Prin aceste dese

călătorii s' a făcQt un început pentru patriarhii de Alexandria şi s' a
statornicit o tradiţie.

2. MITROFAN CRITOPULOS
În Decemvrie 1620 s'a urcat pe tronul Alexandriei cretanul Gherasim
Spartaliotis despre care nu ştim precis dacă a venit sau nu pe la noi. Se
_
ştie că în 1626 a plecat din Alexandria, a trecut prin insula Creta, s'a
q
dus la Constan nopol, şi abia în Iunie 1629 s'a reîntors în Egipt 7•
La Arhivele Statului 8 ni s'a păstrat copia unui hrisov din 5 Mai
1627, prin care Alexandru Coconul acordă patriarhului Gherasim a[
Alexandriei dreptul de a încasa, prin oamenii săi dela mânăstirea
Stăneşti, vama pe carele cu sare dela Ocnele-Mari din Vâlcea.

1 Publicat de N. Iorga, Hurmuzaki, Documzente, xn:1, p. 122-5.

2 Sofronie Eustratiade, op. cit., p. 68.
3 Te:i..-tul
. grecesc la Hr. Papadopulos, o. c., p. 86-89. Reprodusă în tradu­
cere de I. Lupaş (Lecturi din izvoarele istorie·i Romanilor, Buc., 1928, p. 161-4}
de pe textul latinesc publicat în colecţia Torok 1l1agyarkosi Allamokmdnyttir,
II, Pesta, 1869, p. 137-140.
• N. Iorga, Hurmuzaki-Docimzente, XIV1, p. 129-132.

5 Gh. Mazarakis, o. c., p. 232 ; At. Comnen Ipsilanti, o. c., p. 142. Asupra
cauzelor reale vezi rapoartele ambasadorilor Cesy şi Roudolf Schmidt în Hm-·
muzaki, Docmn ente, I , p. 208-210 şi IV', p. 684-5.
• La C. Sathas, Bibl. graeca medii aevi , III, p. 573.

7 Mazarakis, LVţtf,oi.iJ el� 7:fJV loroetav 7:1j� lv Alyvnup oetJo&JţoiJ E%%Î.IJ­

olat;, p. 239.
8 Mânăstire a Stăneşti, pachetul cu acte neinventariate.
 REI,AŢIILE Ţ.:\Rll,OR ROllÂNE Ct; PATRIARIDA DE Al,EXA.�J)RIA IJ

Dela acest patriarh avem o bogată corespondenţă din r63r, r63 z şi

r635 cu Ţarul Mihail Romanov, cu patriarhul Rusiei, Filaret, şi cu con­
sulul olandez din Constantinopol, Cornelius Haga. Faţă de toţi se plânge
<le cele ce suferă din partea Turcilor, combate propaganda catolică şi
pomeneşte de o delegaţie în frunte cu preotul Ioanichie (viitor patriarh\
plecată în Ţările Române şi în Rusia pentru activitate misionară şi
pentru ajutoare 1 . Aproape în toate scrisorile se aminteşte că Ioanichie
trece prin Ţara Românească să cerceteze şi moşia pe care patriarhia o avea
în Oltenia. Una din scrisori este adresată arhimandritului Arsenie, omul
Patriarhiei ecumenice în Muntenia, pe care-l roagă să ajute pe Filoteiu 2,
însărcinat cu administrarea bunurilor pe care Alexandria le avea aici.
În Noemvrie r633, Gherasim lasă treburile patriarhiei în seama lui
Mitrofan Critopulos iar el se retrage, fără să demisioneze, la mânăstirea
Sf. Sava din Alexandria, unde a şi murit în ziua de 30 Iulie r636 3•

Mitrofan Critopulos, năs�ut la r589 în Veria Macedoniei, dintr'o

familie de nobili greci, a studiat mult prin Anglia şi Germania. În
Noemvrie r633, patriarhul Gherasim �partaliotis retrăgându-se din
scaun, Mitrofan a fost hirotonit arhiereu şi a început să conducă de
fapt patriarhia de Alexandria 4•
Până către sfârşitul anului r637 Mitrofan a rămas în Egipt. După
această dată a plecat şi s'a dus în ConstantinopoJ, unde se pare că a
asistat la moartea tragică a lui Lucaris şi a luat parte la sinodul
care a anatematizat pe Lucaris şi i-a condamnat mărturisirea de cre­
dinţă 5• Daca s a mai întors sau nu la Alexandria e greu de pre­
cizat. « ToiJw µ6vov yvoe tCwµev, ou, ;:: aia io r639 ănM>avev lv
BJ.axtq. » 6• După 5 Octomvrie r639, în actele patriarhiei semnează
Nichrlor ca patriarh.
Ştirea morţii lui Critopulos la noi ne este confirmată de
trei izvoare contemporane. Cităm : a) O scrisoare a lui Roudolph
Schmidt, resident imperial la Constantinopol, către cardinalul Antonio

1 Toate la MazaMkis, o. c., p. 240-252.

� Mazarakis, o. c., p. 246-7.
3 O însemnare autografă a lui 1Yiitrofan Critopulos la Mazarakis, o. c., p. 281.
• Pentru date biografice vezi : Mazarakis, o. c., p. 282-320 şi monografia

aceluiaşi : Mrrr:eorpavl'}r; KeLr6novlor; nareiartzl'Jr; ,Aleţavoeela� r.arci rovr; r.w­

<5t%ar; wii IIareiaezelov 'AJ.eţavoeeia;;, Ca1; 0, 1884 ; C. I. Dyovuniotis, MTŢl:Q<r
<pavT}i; K12ir6novlor;, Atena, 1915, Le Quien, Oriens Cliristianus, II, p. 5 1 0 şi
Orientalia Cllristiana, XXXVI-3, 1934, Metrophanes Kritopulos (1636-39).
5 Mazarakis, o. c., p. 3 1 5 şi At. Comnen Ipsilanti, o. c., p. 1 42.

6 C. I. Dyovuniotis, o. c., p. 34-35: 4 Numai atâta ştim că în 1639 a

murit în Ţara Românească &.
 DIMITRIE G. IONESCU

Barberini, cu data din 30 Mai 1639 1 ; b) Nichifor, succesorul său pe­

scaunul Alexandriei, trimite în 1639 din Constantinopol, o scrisoare­
creŞtinilor ortodocşi din Egipt, în care, după ce le comunică ale erea sa g
ca patriarh, le vorbeşte despre �oartea lui Critopulos la noi 2 ; c) La
Gazette a lui Theophile Renaudot, din 13 August 1639, publică o cores­
pondenţă din Constantinopol, care anunţă, în ziua de 20 Mai .1639,
moartea lui Critopulos în Muntenia 3.

Biograful lui cel mai de seamă, Gh. Mazarak:is, fără să se sprijine

pe vre-un document care să contrazică ştirile de mai sus pe care nu le-a
cunoscut, afirmă că Mitrofan Critopulos, după sinodul din Constanti­
nopol, s'a reîntors la Alexandria �de a murit pe la sfârşitul lui Iulie­
sau începutul lui August 1639 4 După documentele citate mai sus nu mai
•

rămâne nici-o îndoială că Mitrofan Critopulos al Alexandriei a murit în

Muntenia, prin Mai 1636, în adăpostul oferit de Matei Basarab la
curtea căruia venise după ajutoare. Alte amănunţe asupra călătoriei
lui şi mai cu seamă în ce loc anume este înmormântat nu am aflat.

3. NICHIFOR
Succesorul lui Mitrofan Critopulos a fost patriarhul Nichifor.
Vasile Lupu avusese la curtea sa pe un candiot, Nicolae, zis şr Cla­
rontzanos, ieromonah, fost multă vreme dascăl de p�eoţi în Moldova 5

1 . . . « Metrophano Patriarca gre.co d'A lexandria, ch'ando (tempo fă) in Vala­

chia, e qi1ivi passato atl'altra vita . . . » Publicată ·în Legrand, Petit et Pernot..
Bibl. Hellen. I8 siecle, V, p. 209 ; în Hurmuzaki, Documente, IV-r, p. 641-
642. Vezi şi Hurmuzaki, Fragmente, III, p. I3,7-138.
2 • • • « "Enur:a &apar; oei) vip17Î.a %ai. tivaPă:c:ovr; otiov-. cbte61]µ170EV e4; Bi.a·
zlal'. ,E%Ei<JE oi.t-yar; fiµiear; l11&m:eltpar; %ai. daf>evdq. &wff neoa:n;alaloar; l6o%E
TO %0t1'0JI zei0t; ( = Apoi, după ce (Critop�os) a străbătut munţi înalţi şi dru­
muri grele a ajuns în Muntenia. Acolo a poposit câteva zile şi în luptă cu o
grozavă slăbiciune şi-a dat obşteasca datorie). E publicată de P. Kerameus
în L:'T}µELW<JEl.t; neei. TOV :n;argiagzov ,Ai.e�a116gdar; N1%fJ<pOf!OV (LI eldov Tijr; iar.
%ai. lf>v. haigelar; rijr; 'EV.dtior,, III, Atena, 1889-91, p. 495-503). Vezi şi 'Ieeor;.
P1Pliof>., I, p. 439; Hurmuzaki, Fragmente, III, p. 1 1 0 ; Marcu Renieri, lltlrrceo­
Ayyi.tq. %ai I'E(!ţtavlq. <pilot avwv, Atena, 1893,
'l'<i1•1Jr; Keir6novi.or; %ai ol iv y

p. 109 ; K. Iorga, Istoria lit. româneşti, ed. 2-a, II, p. 36, no. 3 ; Idem, Istoria
bisericii româneşti, o. c„ p. 295; Id., Vasile Lwpi' ca ttrmător al împăra/ilor de
rtlsărit (An. Ac. Rom., ist., s. II, t. XXXVI, p. 227-228).
3 Gazette (Paris, le 13 aoiit 1639), p. 486.

' l\Iazarakis, o. c„ p. 316. Vezi şi N. Iorga, Geschicllte des 1'1'1nănische11

Volkes i m Rahmen seiner Staatsbildtmgen, II, Gotha, 1905, p. 63 (trad. româ­
nească, III, p. 82).
5 Silviu Dragomir, Din rela/iile bisericii româneşti ctt Rusia tn veacul al

XVII-Zea, An. Ac. Rom., ist., s. II, t. XXXV, p. 10 (după A. Muraviev, RelaJii
fnlre Rt1sia şi Orient cu privire la biserică (în ruseşte), Petersburg, 1860).
 RELAŢIILE ŢĂRIJ,OR RO:IIÂ-'\"E CU PATRIARHIA DE AI,EXA?-."'DRIA 15.

şi care devenise în ultimul timp profesorul patriarhului ecumenic de

atunci, Chiril de Veria (1635-36 ; 1638-9), urmaşul şi mai ales rivalul
lui Lucaris.
Trecerea lui Vasile Lupu a înlăturat toate greutăţile împreună cu
toate celelalte candidaturi şi îndată ce s'a aflat la Constantinopol
. moartea lui Critopulos, ieromonahul Nicolae a fost ales în ziua de
16 M.ll 1639 patriarh de Alexandria subt numele de Nichifor 1. Era
tocmai în vremea când Vasile Lupu plătea datoriile Marei Biserici con­
stantinopolitane 2.
Din Constantinopol Nichifor nu se duse imediat la Alexandria. În
·condica sfântă a patriarhiei semnează abia la 5 Oct. 1639, după şase
luni dela data alegerii. E sigur că în acest interval a fost departe
de Constantinopol şi de Alexandria ; a venit în Moldova să mulţu­
mească Domnului pentru sprijinul acordat, să ducă lucrurile lui Cri­
topulos din Muntenia şi să strângă milă pentru plata datoriilor care
impovărau patriarhia din Egipt 3.
De aici a scris el în ziua de 25 August 1639 la Moscova, ves-·
tind moartea llli. Critopulo�, alegerea sa şi cerând ajutoare 4•

1• • • Un certo Papas Nicolo d'Ascalo, candioto giâ. precettore du questo

Reverendis�ima Patriarca, si fece reccomandare dai Prencipe Moldavo {di cui
con tempo fu conf!!Ssore) : a questi Metropoliti, et principali Signori Grec y :
con tal favore si porto avanti tanto, che non s e gli poteva piu impedire ii passo
{Din raportul ambasadorului Roudolph Schmidt, datat 30 Mai 1639, în Hur­
muzaki, Documente, IV1, p. 64 1-642 şi în Legrand, Bibl. Hellen. dit I8 e siecle,
V, p. 209 ; vezi P. Kerameus în LleJ:r:iov, III, p. 495-503, art. cit. şi La Gazette,
du 1 3 aout 1639, p. 486. Cf. At. Comuen Ip3ilauti, Td w:r:d -i:q1• ăi.wau·„
p. 154.
2 Vezi N. Iorga, Vasile Lupu ca 1trmător al împăraţilor de răsărit fo ttttelarea
patriarhiei de Conslantinopole ş-i a Biseriâi ortodoxe, în An. Ac. Rom„ istorice,
s. II, t. XXXVI, p. 2 1 7-8.
3 În scrisoarea pe care Nichifor o adresează ortodocşilor din Egipt cu pri­

lejul alegerii sale;-- continuă : « Ili.�v bmoT, ţte-i:d -i:qv zeieo-i:ovtav ovx iâvvrlJ f 1111ev­
eM>Vr; iWeiv ieor; vµăr; Oia nvar; xeelar; d1•ayxaiar;, oeoţlivar; &og-lJwa�wr;, neg[
-i:e -i:ciiv neay1.ufrwv wv ayi w-i:cl-i:ov eeovov amov, wv eixe ţte-i:' miwii Q µmw­
efrrir; na-i:eiclezrir; Mrfî:eocpavYJr;, naeaţLE:LVaV'l:WV 1)017 wir; lv 1:/) BJ.axtq. ăezovaw, oii;:
avy-/.a-i:</n�ei r.ai. avvoc:r:eiPev
f & µaxaefrYJr; l-/.eii1or; (
= Pe . lângă aceasta, nu am
putut veni la voi imediat după hirotonie din cauza tmor nevoi grabnice care·
au trebuinţă de îndreptare şi care pri>esc interesele acestui sfânt Scaun, pe
care le-a avut cu el răposatul patriarh Mitrofan şi care au rămas acum în
seama celor cari conduc în Ţara Românească, la care a locuit şi a petrecut răpo­
satul (P. Kerameus, loc. cit.); vezi şi 'Ieeo;. fJ1{JJ.tof>„ I, p. 349 şi C. I. Dyc­
vuniot·s. o. c„ p. 34.
4 P. Kerameus, loc. cit., p. 503.
 16 DlllIITRIE G . 10?\"ESCU

Tocmai în Octomvrie 1639 îl întâlnim pe Nichifor în Alexandria,

unde rămâne cu mici întreruperi până în Ianuarie 1644 1 . După această
dată pleacă şi nu se mai reîntoarce niciodată. Izvoarele contemporane
spun c'a plecat prin Iviria, după ajutoare 2.
În acel timp a izbucnit conflictul dintre mânăstirea Sinai şi patriar­
hia de Alexandria cu privire la metohul Sinaiţilor din Cairo 3 •
în August 1643, Sinodul constantinopolitan dă dreptate Sinaiţilor.
Patriarhia de Alexandria se opune. Nichifor, care era plecat în Iviria,
aude şi se duce la Constantinopol unde îl întâlnim în Septemvrie 1644 4•
Între timp, Sinaiţii apelaseră la Vasile Lupu 5, care, înainte de a lua o

1 C. Sathas, o. c., III, p. 577.

� Papadopulos Kerameus, loc. cit., in LleJ.dov, III, p . 503 şi Mazarakis, o. c.,

p. 328.
3 Mânăstirea Sf. Ecaterina cu hramul, Schimbarea la faţă, de pe muntele

Sinai, cuprinsă intre cele două golfuri nordice ale mării Roşii, a fost zidită de
împăratul Iustinian (527-65) şi a primit multe ajutoare din partea Domnilor ro­
mânl (Perlele Grigoriade, 'H leeci µov1] -roii l:ivă, Ierusalim, 1875, Papamihalopu­
los N. Constantin, 'H µov1] -roii �oeovc; l:ivă, Atena şi Cairo, 1932, p. 323-34,
Hasdeu, Arhiva Istorică, I-2, p. 190). Mânăstirea aceasta este autocefală şi are
rang de Arhiepiscopie, dar fiindcă egumenul trebuia hirotonit arhiereu, alerga
când la Ierusalim când la Alexandria, după împrejurări ; încât cele două patriarhii
şi-au disputat multă vreme jurisdicţiunea asupra mânăstirii. în 1575 a intervenit
un acord, aprobat şi de Sultan, în sensul că mânăstirea nu depinde nici de unul
nici de altul. Pentru legăturile lor cu guvernul otoman şi pentru putinţa apro­
vizionării Sinaiţii aveau un metoh în Cairo, în fiinţă încă din sec. XV. Pe la 1600
călugării vor să slujească Sf. Liturghie în biserica metohului fără să ceară î.ncu­
viinţarea canonică a patriarhiei de Alexandria subt jurisdicţiunea căreia se afla
Cairo. Cum patriarhia şi fără aceasta avea foarte puţini enoriaşi la bisericile
sale, slujbele din metohul Sinaiţilor le ameninţa cu pustiirea şi-i aduceau pagube
materiale. Din această pricină izbucneşte cearta în care V. Lupu, cu toate că are
rolul cel mai important, fiind luat deseori ca arbitru, nu izbuteşte să aplaneze
. conflictul. Despre mânăstirea dela Sinai se pot citi cu folos cărţile mai sus
menţionate. Despre lucrarea mai recentă a lui Papamihalopulos cititoiul român
găseşte o recenzie detaliată în Biserica ortodoxă română, LII (1934), p. 229-40,
datorită d-lui T. M. Popescu, iar cu privire la conflictul dintre mânăstire şi
patriarhia de Alexandria se pot folosi : Const. Amantos, Ewarnr.:ci µv'T}µEia
a1•fr.:oota, Atena,1928; Mazarakis, o. c., p. 324-405, publică o mare parte
din corespondenţa lui V. Lupu cu Alexandria şi cu Sinai cu privire la acest
conflict; .Hrisostom Papadopulos, 'Icrroela tije; 'Er.:r.:J.11olac; 'A.J.�avoeela;,
p. 693-708 ; Iorga-Hurmuzakl, Docm11ente, XIV 1, p. 175, Id. Domnii 1'0t11âni
V. Liq,u, Şerb. Cantacuzino şi C. B1'âncoveanu în leg. cu patria1'hii Alexandriei,
An. Ac. R., ist., s. III, t. XIII, p. 139-148; S. Sidarouss, Des patriarca/s, les
pat1'iarcats dans l'empire Ottoman et specialement en Egypte, Paris, 1906, p. 163 şi
Mazarakis, o. c., p. 238, 324-405.
' C. Sathas, o. c., t. III, p. 577 şi P. Kerameus, în Llelttov, III, p. 503.
5 Iorga-Hurmuzaki, Documente, XIV 1. p: 176.
 REI,AŢIII,E îăRIT.OR RO�"'m CU PATRIARHIA DE ALEXANDRIA I7

hotărîre, cere lămuriri la Constantinopol 1.. Cu răspunsul sinodului

ecumenic recunoscând acum drepturile canonice ale patriarhiei, vine
în Moldova, în primăvara anului I645, chiar Nichifor. Aici, patriar­
hul se plânge Domnului împotriva călugărilor cari vor să « nimicească
şi să pustiască patriarhia », îi prezintă hotărîrea constantinopolitană
şi-i cere să impună călugărilor respectul drepturilor patriarhiei 2. Înainte
însă ca Vasile Lupu să ia vre-o hotărîre, Nichifor nu mai era printre
cei vii. Patriarhul Alexandriei, care-şi apăra interesele Bisericii sale,
moare· în Moldova prin Aprilie 1645. Aceasta o ştim din însemnările
urmaşului său Ioanichie 3 şi din corespondenţa, până acum de ct:­
rând inedită, dintre V. Lupu, Constantinopol şi mânăstirea Sinai ' ·

4. IOANICHIE
În locul devenit vacant prin decesul neaşteptat al lui Nichifor a
fost ales patriarh al Alexandriei Ioanichie, susţinut de patriarhul ecu­
menic şi de stăruinţele lui Vasile Lupu 5.

1 Mazarak:is, o. c., p. 329-30; răspunsul e din 17 Ian. 1645. V. Lupu e sfătuit

« să facă ceea ce-l va lumina Dumnezeu » ; « şi după canoane şi după alte soco­
tinţe patriarhul Alexandriei are toate drepturile şi nu mânăstirea ». Şi în Hur­
muzaki, o. c., p. 181-2.
2 Iorga-Hurmuzak:i, Documente, l. c„ p. 176-179.
3 Publicate de P. Kerameus în Llei..lov, III, p. 495-503.
' Corespondenţa aceasta la Mazarak:is, o. c., p. 320-330 şi în Iorga-Hurmu­
zaki, Documente, XIV1, p. 175-182. Cât priveşte părerea exprimată de P. Kera­
meus (Llâ:rlov, loc. cit.), că Nichifor îşi d ăduse obşteasca datorie încă din Ianua­
rie 1645 nu corespunde adevlirului. Kerameus a citit greşit un cuvânt din gra­
mata Sinodului constantinopolitan cu data de 17 Ian. 1645 către V. Lupu,
privitoare la conflictul dintre Nichifor şi Sinaiţi. S'a citit şi s'a transcris: µar.a­
efrov :n:m:eiâezov 'AJ.e�avoedai;.... (N), în loc de µar.aeu:nâwv :n:a-reiâer.ov
'Ale�avoeetai;... (N.). Cf. 1\fazarakis, o. c., p. 330; cf. şi Hr. Papadopulos,
'Iaweta -r:iji; 'E;i;;i;).17olar; 'Al�avoeela;, p. 699, nota 2. In Hurmuzaki, Docu,...
mente, XIV-1, p. 182, această gramată sinodală este datată greşit : 17 Jan.
1 646, ind. 14. A se citi: 17 Ian. 1 645, ind. 13.
5 Dositeiu, Ileel -r:ibv lv 'IEQoooi.vµoii; :nm:eiaexwoâv-r:wv„ Buc., 1715, c.
XII, cap. I, al. 10; Mazarak:is, o. c„ p. 334. În scrisoarea lui V. Lupu către Si­
naiţi, din 10 Aug. 1645, publicată de Mazarakis, o. c., p. 335-9, de E. Legrand,
Bibl. grecque-vulgaire, VII, Paris, 1895, p. 9-13 şi de Iorga-Hurmuzak:i, Docu­
mente, o. c., p. 175- 179, se spune despre Ioanichie : « 6 6:noioi; ăxi µovar.a
-r:vyxâvu IJµl:ueoi; neem6fhrr:oi;, ;i;al ayamp:oi;, ;i;al mo-r6wwi; cpO.or; lv :rrâoi, ;i;al
âJ:rrf>i/i;, r.al lvâeE-r:oi; r.ai ;i;aJ.oi; ă:vf>ew:nor;, µă ;i;al yl:vwr1µa r.ai f>eeµµa wv -r:6nov
amoij = Care se întâmplă a fi nu numai prietenul nostru prea do� t, iubit şi
credincios în toate, om drept, bun şi virtuos, dar e şi vlăstar şi rod al acestei
ţări (Egiptul, unde se ducea scrisoarea, cf. N. Iorga, Vasile Lupu ca următor al
împăraJilor de răsărit, An. Ac. Rom. ist., s. II, t. XXXVI, p. 228). Că a fost
născut în Alexandria vezi şi Mazarakis, o. c., p. 333.

2
I8 DillIITRIE G. IO�'ESCU

Ioanichie s'a născut în Alexandria, a trăit în apropierea lui Chiril

Lucaris şi a lui Gherasim Spartaliotis, a studiat la Roma, a fost trimis
deseori în propagandă Inisionară prin Muntenia, Moldova, Polonia şi
Rusia, şi prin intervenţiile lui Mitrofan Critopulos a ajuns Initropolit
al Veriei (Macedonia). În această calitate a luat parte la lucrările Sino­
dului constantinopolitan care a condamnat pe Lucaris şi care a dat
câştig de cauză Sinaiţilor, în vremea patriarhului ecumenic, Partenie I.
În 1644, murind Teofan al Ierusalimului (1608-44), a fost propus
ca succesor Ioanichie, şi dacă nu se producea Inijlocirea energică a lui
Vasile Lupu în favoarea egumenului Galatei, Paisie, care a şi fost ales,
Ioanichie reuşea cu siguranţă 1. Devenind vacant scaunul Alexandriei
Ioanichie este ales în ziua de 9 Iunie r645 fără niciun contra-candidat 2 •
Păstoria lui Ioanichie are loc tocmai când certurile cu Sinaiţii erau
în toiu. Ajuns patriarh, îşi schimbă şi el părerea pe care o avusese mai
înainte votând pentru ei şi începe lupta împotriva lor din cauza pier­
derilor materiale pe care le suferea Patriarhia.
După alegere, Ioanichie nu s'a dus în Egipt. A plecat în Moldova
la Vasile Lupu unde se găseau şi triinişii Sinaiţilor: egumenul Teofan
şi fostul Initropolit al Veriei, Averchie. ioanichie expune Domnului
moldovean situaţia Bisericii din Egipt, aduce în sprijinul susţinerilor
sale judecata celorlalţi patriarhi ortodocşi « cari au găsit fără cale şi
neîngăduit a se săvârşi liturghia în acel metoh », şi motivul că metohul
cel vechiu a fost luat de râu, iar cel de acum e dăruit mânăstirii de fra­
tele patriarhului Meletie, şi izbuteşte să convingă pe Vasile Lupu,
care-i arată o mare consideraţie, a triinite în August 1645, cunoscuta
scrisoare către Ioasaf, arhiepiscopul Sinaiei, căruia i se impunea să nu
mai oficieze slujbe în metohul din Cairo « şi să se respecte obiceiul cel
de demult, dela început » 3• Scrisoarea o ducea chiar Ioanichie 4 .
Sinaiţii, în frunte cu stareţul Ioasaf - un călugăr plin de energie,
pentru care gâlceava devenise un fel de obişnuinţă -, se împotrivesc 5•

Mazarakis, o. c., p. 334.

1
2
Datele acestea biografice la Mazarakis, o. c., p. 333-4.
3 Toate acestea în scrisoarea lui V. Lupu din colecţiile citate. Vezi şi Le

Quien, Oriens Christianus, II, p. 510. Legăturile lui Ioanichie cu Ţările '
române ne sunt confirmate şi de i.zvoare _ interne: la I Oct. 1645 . Ioanichie
dă o întăriie logofătului Vladislav din Muntenia: La 18 Dec. 1646 îl găsim pe
Ioanichie luînd parte la înmormântarea aceluiaşi logofăt « de l-au slujit » (Iorga­
Hurmuzaki, Documente, XIV 1, p. 731 şi 776, no. 1 1 ) E sigur deci c'a venit a
doua oară prin Ţara Românească.
• La Mazarakis, o. c., p. 335, şi în Iorga-Hurmuzaki, Doci4mente, XIV-1,
p. 175-9.
5 C. Amantos, 1:1.vai:tt%d ,uv17µeîa cii>e%Oo-ra, p. 38, şi Mazarakis, o. c. p. 339.
 REJ.AŢIILE Ţ•.\RII.OR ROli'.b."E CU PATRIARHIA DE AI,EXANDR.IA I9

Patriarhul nu vrea nici el să cedeze şi cere căţugărilor insistent să se

supună hotăririi lui Vasile Lupu 1 şi sentinţei Siro iului constai::tino­
politan, dată în acelaşi sens la 16 Noemvrie 1646 2. Călugării nu vor
să accepte sentinţa dată cu niciun chip şi Ioanichie, plin de mânie, îi
blestemă şi-i afuriseşte. Totodată el cere şi celorlalţi patriarhi orto­
docşi să afurisească pe Sinaiţi. Eftimie al Antiohiei şi după el, ur­
maşul său Macarie, au consimţit cu uşurinţă 3. Ceva mai târziu,
Ioanichie al Constantinopolului 4 şi Paisie al Ierusaliniului fac la ·fel5.
Măsurile acestea destul de drastice nu silesc pe Ioasaf să plece capul.
Propunerea împăciuitoare a patriarhului Alexandriei, din Octomuie
1647, nu dă rezultate. Numai ameninţarea celorlalţi patriarhi că vor
caterisi a doua oară· pe Sinaiţi şi o nouă intervenţie a lui Vasile
Lupu în Martie 1648, prin care roagă pe Ioanichie să erte pe Sinaiţi
cari făgăduiesc supunere, îşi face efectul. În ziua de 29 Iunie, acelaşi
an, Ioanichie ridică blestemul şi iartă pe călugări în mod solemn ca să
mulţumească pe Domnul moldovean 6 după ce aceştia îşi luaseră obE­
gaţia a nu mai oficia în metohul din Cairo 7 •
S e părea c ă prin aceasta lucrurile s e vor- linişti, cel puţin î n apa- •

renţă. Atunci, Ioanichie mulţumeşte lui Vasile Lupu şi printr'o scri­

soare din care nu lipsesc atributele cele mai pompoase şi laudele
fără măsură, descrie situaţia tristă a patriarhiei de Alexandria, ame­
ninţată cu pustiirea, nu se încrede însă în făgăduinţele Sinaiţilor şi
face un apel rugător către Vasile Lupu, singurul care prin ai4toritatea
sa putea impune încetarea scandalului 8 şi ajuta efectiv Biserica din Egipt.
Ce a urmat imediat, nu ştim. În r65r, dascălul Nectarie, viitor
patriarh al Ierusaliniului (1660-69), fost călugăr la Sinai, vine prin
Ţările române. La Iaşi a fost primit bine de Vasile Lupu şi i..:a
fost uşor să convingă pe Domn că pretenţiunile Sinaiţilor sunt juste,
sprijinite pe canoane şi traditie, pe când ale patriarhului provin din
�
ură şi mânie pe care Vasile L pu e dator să le reprime 9• Cum să se
oprească slujba într'o biserică? Măcar cu uşile închise şi tot trebue să li

1 Mazarakis, o. c., p. 339.

• La E. Legrand, o. c., p. 14-5.
3 Tomos-urile sunt publicate de Mazarakis, o. c., p. 339-41 ; 354-57.

4 Ibid., p. 341-348.
5 Ibid., p. 349-53. Cf. N. Iorga, Domnii români în legătură rn patriar/iii

Alexandriei, l. c., p. 3-4.

0 Mazarakis, o. c., p. 358.

7 Gh. Delikani, !Ia-retaf}'X.t%WV eyyeacpaw, II, Con�tantinopol, 1905, p. 357-8.

• Mazarakis, o. c„ p. 358-64.

9 Mazarakis, o. c., p. 368; Bianu-Hodoş, Bibliografia românească veche, I,

p. 256.
20 DIMITRIE G. IO�"ESCU

)
se dea voie să oficieze în metohul lor ! La insistenţele lui Nectarie se
_
adăogau scrisorile Sinaiţilor 1 şi o nemulţumire personală contra patriar­
hului Alexandriei, care nu restituise la vreme un împrumut acordat cu
mari greutăţi de Vasile Lupu. Ni s'au păstrat două scrisori ale Domnului
român, din 8 August 165 1 : una trimisă Ecumenicului prin Nectarie şi
alta lui Ioanichie al Alexandriei prin călugărul Climent 2• Li se
recomandă să îngădue Sinaiţilor să oficieze numai pwtru ei, w uşile
fncltise. În amândouă scrisorile Vasile Lupu întrebuinţează un ton
de o rară severitate. Patriarhului Ioanichie îi svârle în faţă propriile
lui contraziceri. Îi aminteşte că atunci când era Mitrop.olit al
Veriei i-a vorbit lui şi a iscălit actul care da dreptate Sinaiţilor,
pe când acum, ca patriarh, strică şi se împotriveşte la ceea ce
consimţise mai înainte. Domnul se arată tare mâniat că o cerere
a lui « atât de mică » nu e ascultată, măcar în schimbul ajutoarelor
pe care nu le-a precupeţit niciodată nimănui. Şi, fiindcă nu vede
o altă soluţie, supune chestiunea aceasta judecăţii bisericeşti, crezând
că cel puţin înaintea aceleia Ioanichie şi Sinaiţii se vor pleca. E
ceea ce face în scrisoarea către Ecumenic. Vasile Lupu aminteşte
şi acestuia încăpăţânarea lui Ioanichie de a nu ceda o iotă, vorbeşte .
despre daniile lui, faţă de care liber e fiecare să-şi arate sau nu recu­
noştinţa, asigură încă odată că Sinaiţii nu vor sluji deloc pentru public
şi-l face pe el şi sinodul său « -ro l;vyt •fii; bt'Y.atooV1"YJr; >l, cerându-le să
judece diferendul acesta ţinând seamă de sfintele canoane şi de tradiţie.
În fiecare rând clocoteşte sufletul acestui Domn cu ambiţii mari
şi se vede totodată autoritatea pe care o avea peste Patriarhii Bisericii
răsăritene ! Ioanichie al 2-lea al Constantinopolului, răspunzând lui
V. Lupu că nu poate reveni nici pentru această soluţie intermediar?,
a fost ameninţat, pur şi simplu, cu răsturnarea din Scaun 3 .
Într' adevăr, drept urmare, la Constantinopol s'a ş i convocat sinodul
patriarhal care şi-a însuşit propunerea Moldovei : Sinaiţii vor fi liberi să

1 C. Amantos, o. &., p. 41. În codicile no. 530 (1605), foi. 290" -296 a , d:n

biblioteca mânăstirii Sf. Ecaterina ni s'au păstrat câteva scrisori din 1649 ale
stareţului Ioasaf către V. Lupu. Din ele cunoaştem intervenţiile călugărilor
pe lângă Domn şi nemulţumirile lor împotriva patriarhului care la rândul său
le făcea tot felul de neajuns_ur!: . Extrasele date de Amantos s'au reprodus de
noi în Revista istorică, XVI-II (1932), p. 258-9.
-
� Amândouă la Maza�akis„ . o. c.,; p. 368-72 ; 379-82. În ele, V. Lupit vo· -

beşte despre împrumut. Cu privire la cuprinsul acestui ms preţios pentru

această chestiune, se poate -'\redea cu folos Uspenschi şi Beneşevici, op. cit.,
p. 400-15.
3 Vezi scrisoarea lui Ioanichie, către al A!exrndriei, la Mazarakis o. &.,

p. 376-8.
 RELAŢIILE ŢĂRILOR RO�"E CU PATRIARHIA DE .U.EXANDRIA 2I

slitfească în metohul lor cu condiţia ca laicii să nit asiste la slttfbe 1. Tomos­

ul sinodal e dus de Nectarie la Sinai. În scrisoarea nedatată, cu care
egumenul Ioasaf îl expediază patriarhului Ioanichie, asigură că ei nu
vor face slujbe pentru venitul epitrahilului şi nu vor aduce pagube ma­
teriale patriarhiei 2• Ce folos însă ! La aceeaşi dată Ecumenicul scrie
la Alexandria, omonimului său Ioanichie, că hotărîrea care i se co­
munică a fost luată subt presiunea stăruinţelor venite din Moldova.
El cere scuze şi afirmă în ce-l priveşte că Sinaiţii n'au dreptate. A
semnat actul din teama de a nu fi exilat. Cauza tuturor acestora este
Nectarie (< 6 acp(l)QlOţl.iro�, o 1J1CVOOOL56.r;-r.alo�, o &av1•ero� I) 3. Uimit,
Ioanichie atât aştepta. Nu acceptă soluţia propusă şi respinge noua
intervenţie a lui V. Lupt1 •
Într'o scrisoare, nedatată 4, el răspunde la învinuirile ce i s'au adus
de Vasile Lupu. Mai întâi susţine că n'a luat parte la sinodul lui Par­
tenie I, care a îngăduit Sinaiţilor să slujească în metohul din Cairo
fiindcă atunci (Aug. 1643), se găsea în Moldova. Abia la întoarcerea
spre Constantinopol a întâlnit pe drum pe Teofan sinaitul, care ducea
lui Vasile Lupu actul sinodal . Iar cât timp a petrecut în Moldova
Domnul nu i-a vorbit niciodată direct în această chestiune. Doar l-a
întrebat odată prin doi boieri, Iordache Cantacuzino, mare postelnic şi
Mihail Cralli , şi el a răspuns că deşi patriarhul de atunci al Ale:s:an­
driei, Nichifor, îi e duşman, le spune adevărul : prin ceea ce pretind
Sinaiţii vor ruina cu siguranţă tronul Alexandriei.
Mai departe, se pare că Vasile Lupu a sprijinit continuu pe Sinaiţi.
În condica sfântă a patriarhiei din Alexandria s'au păstrat însemnările
lui Ioanichie din acest timp . El subliniază dureros schinibarea de ati­
tudine a Domnului moldovean cu care vorbise personal în această che­
stiune şi pretinde să se respecte pur şi simplu drepturile patriarhiei.
Mai ales că, faţă de rezistenţa lui înverşunată de a nu admite nici-o
transacţie, Sinaiţii nu se opresc de a-i provoca nemulţumiri cu ajutorul
Turcilor.din Egipt. Bătrânul patriarh suferă multe umilinţe şi la rândul
său acuză pe Sinaiţi c'au atâţat pe Turci contra lui ca să-l silească
să cedeze 5. În 1653, Cazascherul Egiptului ocupă metohul subt pre­
te}..1: că altădată a fost acolo o moschee turcească, îl devastează şi lasă
totul vraişte 6• La învinuirea Sinaiţilor că el a îndemnat pe Arabi să

-<9
\.-<p\.IOT.E;q-?
1
2
La Mazarakis, o. c.,
Ibid., p. 382-4.
p. 374.
* ACADEMIEI J
3 Ibid., p. 376-8. �OM��
4 Ibid., p. 384-6.
5 Toate acestea la Mazarakis, o. c„ p. 387-90.
6 Ibid„ p. 388-9.
22 DIMITRIE G . IO?o.'ESCU

jefuiască metohul şi să-l prefacă în geamie 1, Ioanichie răspunde prin­

tr'un blestem crâncen în care face un istoric al faptelor amintind de
intervenţiile lui Vasile Lupu şi de pârile îndreptate de călugării Sinaiţi
împotriva sa 2• În ' acelaşi timp scrie şi Ecumenicului Paisie (1652-
1655), care « fiindu-i teamă de Vasile Lupu » 3 refuză să arunce bleste­
mul asupra Sinaiţilor dar intervine energic şi le cere să curme odată
scandalul. Călugării se supun şi cer împăcarea pe care Paisie o propune
la 8 Mai 1654 şi lui Ioanichie.
Se pare că intervenţia lui Paisie a înăbuşit gâlceava : la 24 Decem­
vrie 1655, Ioanichie ridică blestemul. Şi Mazarakis, publicând aceste
relatări 4, culese din corespondenţa inedită găsită în arhivele patriarhiei
de Alexandria, adaugă că la încetarea scandaluhţi ar fi contribi1,it ·şi
apropiata că-tiere a lui V. Lupu şi a oamenilor săi 5, bazat pe ceea ce
scria patriarhul ecumenic la Alexandria despre V. Lupu, în Sept. 1655,
anume că deşi se află în cele şapte turnuri, continuă încă să ameninţe
pe cei din Constantinopol şi pe cei din Alexandria 6•
La 15 Septemvrie 1657, Ioanichie, apărătorul neînfricat al patriar­
hiei din '.Egipt, moare în Alexandria 7• Numai I�asaf, stareţul Sinaiei,
a supravieţuit. În însemnările lui s'au găsit notate moartea lui Ioani­
chie, alegerea patriarhului următor, Paisie, şi cuvinte grele faţă de cel
dintâi s. Ura lui Ioasaf nu l-a iertat pe Ioanichie nici după moarte.
Din metohul Ţuvariia Turcii au făcut o geamie cu minaret, şi abia
târziu de tot, în 1780, Sinaiţii l-au putut răscumpăra cu bani grei din
mâinile necredincioşilor 9• O sută patruzeci de ani trecuseră dela izbuc­
nirea conflictului. Toate frământările şi intervenţiile nu ajunseseră la
vre-un rezultat.
Scandalul acesta tipic, care durează de mai bine de trei secole,
nu s' a sfârşit însă nici astăzi. Călugării pretind o completă exteritorialitate
iar patriarhia nu vrea să renunţe de loc la dreptul său de jurisdicţiune,

1 Nectarie al Ierusalimului, •EnLT:oµT] 'leeor.oaµi;dj-; 'Iaroatw;, Veneţia 1805,

p. 220, At. Comnen Jpsilanti, Ta µeoa •Tiv aJ.waiv, p. 47.
2 Mazarakis o. c., p. 392-7.
3 Ibid., p. 397 .
• Mazarakis, L:wifJoi.1) (!;� 7:YfV laroetav n]ţ; iv Alyvnup oe&ooo;ov t-,-.r.J.11-
a{aţ;, p. 401-5.
5 Ibid„ p. 403.
6 Ibid., p. 405.
7 Ibid., p. 409.
8 Const. Amantos, L:ivai'nr.a ţLVIJµeia dvtr.001:a, p. 42, reproduce însemnă­
rile autografe ale lui Ioasaf găsite în codicele 2·197, f. 46 şi urm. din biblioteca
mânăstirii Sfânta Ecaterina de pe muntele Sinai.
9 C. Amantos, o. c., p. 43 (o �semnare contemporană) .
I
j
 RELAŢIILE ŢĂRILOR ROMÂNE CU PA'rRIARHIA DE ALEXANDRIA 23

recunoscut de toţi. Ultimul acord între mânăstire şi patriarhie a fost

semnat în Noemvrie �932 1.

5. PATSIE
Despre acest prelat, urmaşul lui loanichie pe scaunul Alexandriei,
nu avem de loc ştiri cu privire la viaţa lui anterioară păstoriei 2: Dintr' o
însemnare a lui autografă ştim numai că la 15 Oct. 1657 a fost ales
patriarh al Alexandriei 3•
În toamna anului 1666 patriarhul Paisie s'a dus în Rusia. Acolo
a luat parte, împreună cu Macarie al Antiohiei, la Sinodul din Nov.
l66E-Iud� 1€67, ţinut la Moscova, şi a avut un rol important în cate­
risirea lui Nicon şi în condamnarea înnoirilor lui liturgice 4. Când a ple-
. cat înapoi spre Alexandria, în toamna anului 1669, patriarhul Paisie
'·
s'a oprit la Kiev, unde a întâlnit pe Doamna Ştefania, văduva lui
Gh. Ştefan, care l-a rugat să intervină pe lângă Ţar ca s'o ajute. Paisie
i-a dat o scrisoare de recomandare (II Oct. 1669), pe care voevodul
Kievului o trimite Ţarului 5. Din răspunsul acestuia (18 Oct. 1669) se
vede că mijlocirea lui Paisie a fost bine primită. Ţarul scrie patriar­
hului că Doamna a fost chemată la Moscova şi ajutată 6•
Continuîndu-şi călătoria mai departe, Paisie a trecut şi prin Ţările
Române. Ştirea aceasta ne este dată de un manuscript miscelaneu din
sec. XVII-lea, aflat în biblioteca imperială din Viena (fondul grec). În

i Vezi Ilri.vr:aivor;; din 10 Noemvrie 1932.

2 Relaţia dată de d-l Iorga ( V. Lupu ca următor al împăraJilor de răsăr�t.
- An. Ac. Rom., ist„ s. II, t. XXXVI, p. 228) că Paisie al Alexandriei a ocupat
mai înainte scaunul Silistrei, nu se poate verifica. P. Kerameus, 'legor;;. {Ji{Ji.iof>.,
IV, p. 338, no. 25, citat, nu spune nimic în această privinţă. Câteva cate
biografice la Nectarie al Ierusalimului, '1EQO%Ot1µt%1] loroela, p. 221 şi Nia
Ilavoweq., 1 4 (1909), cu mici extrase din codicde patriarhiei din Egipt, No. 498.
3 A fost reprodusă de Mazarakis, o. c„ p. 409 şi 413. Vezi şi C. Amantos,
o. c., p. 42. I. Nistor în ContribuJii la relaJi1111ile dintre Moldova şi Ucraina ,
An. Ac. Rom., ist., s . III, t . XIII, p . 193, atribue greşit lui Paisie al Alexan­
driei scrisoarea din 31 Mai 1654, publicată în ilKn1 11cnpiH arnaHH a•n•,i,Hoă
I
� p,,cci11, VIII, p. 378, no. 42, care, în realitate, e a lui Paisie I-iul, al Constantino­
polului (1652-55).
� o. c., p. ·4 18-419 ; Meletie, 'E%%l7111w11-r:t%TJ 'Io-r:oeta. p. 4 7 4 ;
i\fazarakis,
P . Kerameus, 'Ieeor;;. {Ji{J}.iof>., I,
p. 96 ; S. Platonov, Histoire de la Rtlssie,
Paris, 1929, p. 442 ; Hr. Papadopulos, Ol Ilareiaezai 'IeeoooJ.vţtwv w;; :n;vev­
µaT:t%0t xeieaywyol -r:ijc. Pwoolat:; %a-r:a -r:ov iC' alwva, Ierusalim 1907, p. 134.
5 l'JnJJ HCTopiH amaHH a•n•.i,Hoă PocciH. IX, no. LUI şi LIV; vezi şi l. Nistor,
l. c., p. 193-194.
6 Scrisoarea aceasta e publicată în colecţia mai sus menţionată, IX, p. I I O .
 DIMITRIE G. IOJ)i""ESCU

acest ms se relatează întâmplările din Rusia subt patriarhatul lui

Nicon, povestite de către Atanasie al Antiohiei 1.
În ziua de 6 Martie 167<', Paisie era în Alexandria 2. Pe la noi e sigur
că a trecut în iama anului 1669-70. În 1678, Oct. 24, patriarhul Paisie
a demisionat din cauza bătrâneţelor şi în r68r, Februarie r6, a murit
în oraşul Memfis, unde se retrăsese ca să se odihnească 3 .
Dela Paisie ni s'a păstrat o scrisoare nedatată, adresată lui Vasile
Lupu 4. În ea patriarhul aminteşte de alte scrisori trimise în Moldova
dar din nenorocire pierdute pe drum împreună cu multe daruri. Din
cuprinsul acestei scrisori se poate vedea că Paisie a scris-o la începutul
păstoriei lui fiindcă aminteşte de bunele relaţii care existau atunci
între patriarhie şi călugării sinaiţi. Domnul e rugat să aibă faţă de patriar­
hia ortodoxă a Egiptului Inila şi dragostea de mai înainte. Paisie nu ştia
însă de schimbările din Moldova. Vasile Lupu nu mai domnea de mult.
Dacă a continuat sau nu corespondenţa cu urmaşii Domnului moldo­
vean nu avem nici-o informaţ'.e.

6. PARTENIE PROCHOROS
În anul 1678, pe tronul Alexandriei ajunge Partenie Prochoros,
fost mitropolit al Nazai:etului. Partenie, înainte de a fi ales patriarh,
a fost de două ori prin Ţările noastre, fiind trimis ca exarh al mf­
năstirilor închinate Sf. Mormânt. Ştiri foarte sumare cu privire la
aceste călătorii aflăm într'o scrisoare a lui către dascălul Evghenie,
căruia îi povesteşte în 1679 întâmplările mai importante din viaţa sa
până la alegerea ca patriarh 5. După ce a fost ales patriarh continuă
călătoriile în ţările noastre după ajutoare.
În ziua de- 9 Noemvrie 1679 îl întâlnim la Galaţi, unde hirotoniseşte

1 Extrase din acest manuscript s'au publicat de d-l Iorga în P.1am,scripte

din biblioteci streine relative la ·Istoria Romdnilor, An. Ac. Rom., ist„ s. II, t .
XX, p . 196-253 : 111e-ra {ii wih:a, %aieov l%avov l%efoe &ar:ebpmn:e-;, lur:eaq;17-
oav & µiv 'AJ.�av{ieeta-; (iui r:fiţ; Jl!loJ.oo{ltat; %ai O'l}y->;eofJJ.axlat; ( Iar după =

aceasta, al Alexandriei, fiindcă petrecuse destul timp acolo, s'a întors prin
Moldova şi Muntenia). A se vedea şi Dositeiu, lleei r:wv lv 'Ieeoooi.vµotţ; Ila­
T:!]taexevaavr:wv, la P. Kerameus, 'A11ule-..!r:a 'Ieeoooi.vµtr:t%fi'; awxvoi.oylat;, I,
·
Petersburg, 1891, p. 273.
• Mazarakis, o. c„ p. 458 şi Porf. Usp �nschi, Ane1<caHApiiîc1.:aS1 IlaTpiapxiSI
c6opHllK'h .MaTepnano6'D, I. Petersburg, 1898, p. XC.
3 Mazarakis, o. c., p. 4Ş3.
' Publicată de Mazarakis, o. c., p. 414-415.
5 A fost publicată de P. Kerameus, Ilagi>ivtoţ; 'AJ,eţav{ieela-; %ai Evyivto�
'Iwav11ovJ.tţ;, 1.'E%%Î.. <Pugoţ;, r (1908), p. 23-30), p. 24-6 şi de Mazarakis, o. c.,
p. 485-6.
 RELAŢIILE ŢĂRILOR RO?IIÂ.."'\"E CU PATRIARHIA DE ALEXA1'"DRJA 2$

ierodiacon pe călugărul grec Simeon, devenit mai târziu patriarhul

t\.lexandriei, Samuil Capasulis, care-l însoţea 1. La II Ianuarie 1680 .

se găsea la Iaşi 2• Aci a întâlnit pe fostul său coleg de studii din insula
Zakint, Zah�a « ăr�ea ·dµw·11 r.ai ev Î.oy{ot1; i.oyufH:awv r.ai ăQUJWv lv
anov�a{ot� » -ajuns predicator al patriarhiei din Constantinopol şi
mai apoi profesor şi predicator la Iaşi. Partenie a dat dascălului Zaharia
o scrisoare de recomandare, datată din Iaşi, 15 Ianuarie 1780 3. Din
Iaşi Partenie a venit la Bucureşti unde a rămas timp mai îndelungat.
A locuit la biserica Mihai Vodă de unde a dat, în ziua de II Martie-
1680, o altă scrisoare de recomandare fostului mitropolit al Ohridei
şi al Primei Justiniane, Meletie, ca să umble după milă p� la epis­
! copii şi mitropoli ţii Ţărilor român� 4.
Cât timp a stat în Bucureşti, Partenie a vizitat mânăstirile din Olte­
nia închinate Alexandriei şi s'a interesat în deaproape de bunul mers
al lor. Ni s'a păstrat dela el un act, dat în Bucureşti la 16 Mai 1680,
prin care aşează ca epitrop al moşiei Şegarcea pe marele postelnic Con­
stantin Brâncoveanu, viitorul Domn, dându-i în grijă să ajute « cu
vorba şi cu fapta » pe preotul Partenie, omul patriarhiei,. care admini­
stra această moşie din judeţul Dolj 5• În luna Iunie l68c, patriarhul se
găsea tot în Bucureşti, de unde dă două întăriri patriarhale 6: Prin
cea dintâi dă voie marelui logofăt, Pârvu Cantacuzino, nepotul de frate­
al lui Şerban Cantacuzino, să termine construcţia mânăstirii Cobia
(Dâmboviţa), 'Începută, zice patriarhul, de Radu Şerban 7, strămoşul
logofătului binefăcător, şi-i recunoaşte dreptul de ctitor. În a doua,
admite cererea Domnului Şerban Cantacuzino ca biserica, zidită de el
la Cotroceni şi închinată « Adormirii Maicii Domnului », să fie pe viitor
B ;serică domnească, autonomă.

1 Hr. Papadopulos, Iaţwv�J. Ka;r.aaoVÎ.YJr;, :n:c:L-r:a; %ai :riarec<iQY.I'/; 'Ai.E­

�avoedar;, Atena, 1912, p. 2.
2 P. Kerameus, o. c . , p. 27, « l;17r:oiiaa EO(!tiv, ţura 0eoJ', rcva {JofiOEtaV %ac
lm%ovelav :.raea rciiv Evac{Jciiv r.eianavwi• », v. şi Mazarakis, o. c., p. 487.
3 La Kerameus, o. c„ p. 27-8 şi la :Mazarakis, o. c„ p. 487-8.

• La Mazarakis, o. c., p. 488-90. Despre acest Meletie Yezi P. Kerameus,

o. c., p. 28-9 şi H. Gelzer, Das Patriarchat von A chrida, Leipzig 1902, p. 45,
1 14-16. Scrisoarea aceasta a fost publicată de P. Kerameus. llaeOivw; 'AJ.t­
�avoetla; %ai Evyivw; 'Iwavvovlt;, în 'E%%J.. (fJdeo;, r (1908), p. 2 8 29 . -

6 Mazarakis, o. c., p. 490-1.

8 Publicate de Mazarakis, o. c., p. 492-6.

7 Vezi Gr. Musceleanu, Monumentele străbunilor din România, I, (Buc„

1873/8), p. 76-77; Iorga, Inscripţii, II (St. şi doc., XV), p. 281-2 şi B11letin11l Co­
misiei Monumentelor Istorice, XXII (1928), p. 20-23, cu i,nscripţia acestei'
frumoase mânăstiri din care se vede că a fost zidită la 157! de boierul Badea„
 DIMITRIE G, IOJ:\"ESCU

Partenie a plecat dela noi încărcat de d�ruri, în toamna anului

r68o, spre Constantinopol. La 31 Ianuarie 1681 ne este cunoscută
prezenţa lui în Egipt unde rămâne până 'n August 1683 1. După
această dată vine din nou în Moldova, cu intenţia de a trece în Rusia.
În lU?a Mai 1683, patriarhul Partenie trimite de aci printr'un om al
_său, mai multe scrisori la Moscova : una fiilor fostului Ţar, Alexie
.Mihailovici : Ivan şi Petre, în care le spune că pornise într'acolo dar
.a · fost oprit de duşmani şi le cere « ajutoare pentru biserica patriar­
hală » care începuse să se dărîme ; alta, patriarhului Ioachini al
Rusiei 2•
Când mitropolitul Dosofteiu scotea la Iaşi, în 1683, o nouă ediţie
din « Dumnezeiasca liturgie », patriarhul Alexandriei, Partenie, a dat
binecuvântarea necesară pentru redarea în româneşte a Sfintelor Litur­
ghii. În tipăritura lui Dosofteiu, la pag. 25, după Liturghia sfântului
Ioan Hrisostom, se află următoarea însemnare: « Cu blagosloveniia
S vinţii Sale Partenie (prea fericitul) şi svântul părintele nostru oblă­
duitor(iu şi) stăpânu Papa şi Patriarhu de ceta(tea) ·cea mare Alexan­
dria ş'a tot Eghipetul, Liviei, Pentapoliului, Ethiopiei, Părinte (părin)­
ţiloru, păstoriu păstorilor, al treisprezeace den' apostoli şi giudecătoriu
preste lume, luând dela Sf. Sa voe, tâmplându-să în Iaşi Svinţia Sa,
am tipărit aciastă svântă carte, .să 'nţeleagă creştinii svântele taine.
A sânţii sale mai micu slugă fiu sufletesc, smeritul mitropolitul de
••
Moldaviia Dosoftei » 3.
După această dată Partenie n' a mai rămas la noi multă vreme.
În luna Iunie 1683 era în C�nstantinopol 4. De acolo a scris iarăşi
Ruşilor câteva scrisori cerându-le ajutoarele care nu mai soseau şi în
lipsa cărora patriarhia de Alexandria ameninţa cu pustiirea 5.

7. GHERASIM PALADA u
Gherasim Paladâ, originar din Creta, fost mitropolit al Castoriei,
a fost ales patriarh al Alexandriei la 25 Iulie r688 ; în anul IJIO s'a ·

retras de bună voie, a făcut paretis în regulă, după ce a stat pe scaunul

Alexandriei douăzeci şi doi de ani. Dela Samuil Capasulis, urmaşul său
pe scaunul patriarhal (r7ro-r723), ne-au rămas între altele două

1
Mazarakis, o. c„ p. 496-7.
Publicate de Mazarakis, o. c„ p. 506-9 ; vezi şi Porf. Uspensch( Ane1<­
2
CaHJJ;piHc1<aS1 IlaTpiapxiSI, c6opHHK'b MaTepnano6'b, I, Petersburg, 1 89 8, p.
2 I I-14.
3 Reprodusă şi de Bianu-Hodoş, Bibliografia 1 omdnească veche, I, p. 262.
• P. Kerameus, 'lE{!O,. ftiPJ.tof>., I, p. 170.
5 Mazarakis, o. c„ p. 509-1 r.
 RELAŢIILE î-�RILOR ROM.Âl'<"'E CU PATRIARHIA DE ALEXANDRIA 27

I
� autografe care ne spun cele de mai sus 1• Într'un manuscript din biblio­
teca patriarhală dela Ierusalim, cu no. 233, fol. 72, se află în copie
actul demisiei lui Gherasim în care el însuşi confirmă că· se demite de
bună voie de pe tron la 20 Ianuarie 1710 2• Originalul demisiei, aflat
in arhivele patriarhiei din Alexandria, a fost publicat de G. Mazarakis 3 .
Cu Domnii noştri dela sfârşitul sec. XVII, Gherasim Palada, ajuns
patriarh, a stat în strânse legături ; mai ales cu Constantin Brâncoveanu
şi cu Cantemireştii, la curtea cărora a trăit o bucaţă de vreme.
Prima dată îl găsim pe Gherasim în Ţara Românească, venit după
ajutoare, spre sfârşitul anului l69r. De aici scrie el, în ziua de 3 Ianua­
rie 1692, Ţarului Rusiei cerându-i milă pentru biserica din Egipt, săracă
şi plină de datorii. Scrisoarea 4 a fost dusă în Rusia de arhidiaconul
Samuil, viitorul patriarh, care-l însoţea.
În Bucureşti, patriarhul Gherasim a fost găzduit la biserica dom-.
nească, Mihai Vodă, unde a petrecut aproape tot anul 1692 ; s'a inte­
resat în deaproape de bunurile pe care patriarhia din Egipt le avea în
Ţara Românească şi a revendicat drepturile Alexandriei asupra mâ­
năstirilor Stăneşti şi Segarcea din Oltenia, lăsate în părăsire, luîndu-le'
·
din nou în stăpânire 5 . Abia în primăvara anului . următor, 1693, îl
găsim în capitala Moldovei.
La Iaşi, Gherasim a fost deseori oaspetele şi invitatul lui Constantin
'>
Cantemir. A luat parte la ospăţul dela palat din Martie 1693, în cursul
căruia Domnului i-a venit rău 6• În ziua de 27 Martie 1693 a asis.tat la
îngroparea lui Constantin Cantemir, când a citit prohodul înmormân�
tării împreună cu alţi trei patriarhi cari erau de faţă: Dositeiu al Ieru­
salimului, Neofit de Antiohia şi Iacov, fost al Ţarigradului 7• După

1P. Kerameus le-a publicat în LleJ.do1>, III, p. 504-507.

2Ibid„ p. 507-509 şi •Jeeoao}.vµin;.r,T, PifJJ.w&fJY..YJ . I, p. 308 .
3 .L:wifJoJ.ij el� •'iv ia1:0efav •ii� ev Alyv:nup 6ef>oo6;ov e;.r,;.r,J.'l'}alw;, p. 547-9.

� Publicată de Mazarakis, o. c„ p. 5 16-22. V. şi Porf. Uspenschi, o. c., p.

224-9 şi Hr. Papadopulos, .L:apovqi, Ka.•aaov}.17c;, Ild:na� ;.r,al :na•eidgzi7� 'Ah­

�avoeeta� (1661-1723), Alexandria, 1912, p. 8.
5 La Arhivele Statului, Aşezământul mânăstirii Zlătari, pach. cu acte nein­
ventariate, se află o copie de pe Cartea mitropolitului muntean, Teodosie (+ Ia­
nuarie 1708), nedatată, prin care se întăreşte dreptul de stăpânire al Alexandriei „.

peste mânăstirile din Oltenia. În această carte ni se povesteşte cum patriarhul

Gherasim s'a prezentat Divanului dpmnesc cerând repunerea în posesie pe
baza hrisoavelor de danie pe care le avea ·cu sine.
6 D. Cantemir, Vita Constantini Cantemyrii, ed. Iorga, Bucureşti, 1 925.
p. u3/03 şi Nicolae Costin în Cronicile României, ed. Kogă:niceanu, B u :u·
reşti,1872, II, p. 3).
7Ion Neculce, Cronica, ed. cit., p. 144. D. Cantemir, loc. cit., nu-l menţio­
nează pe cel de Antiohia, dar este Neofit (v. Dic!ionarul Ele/terudaki, X).
28 DDIITRIE G. IONESCU

înmormântare, Gherasim a continuat să rămână în Moldova. În ziua

de 29 Martie, acelaşi an, a participat la ceremonia întronării lui
Dimitrie Cantemir 1. A mers în cortegiul domnesc până la Mitropolie
unde Domnul a fost uns şi i s' a pus coroana de aur pe cap ca unui
împărat, deşi numai pentru câteva săptămâni (z9 Martie -:--· r&
Aprilie i693).
Din Moldova, Gherasim a revenit în �unte.nia de unde a plecat către
Constantinopol spre sfârşitul anului i693. În Alexandria îl găsim
abia la sfârşitul anului i694 semnând în condica de căsătorii a patriar­
hiei 2.

În Aprilie i699, Gherasim pleacă din nou din Alexandria, lasă ca

locţiitor al său pe arhimandritul Silvestru, trece · prin Constantinopol
şi vine în Muntenia la Vodă Brâncoveanu pentru treburile patriarhiei,
dar mai ales cu gândul ca să tipărească la Bucureşti, cu cheltuiala
Domnului, o lucrare de cuprins retoric (predici, panegirice, etc.) 3 . În
condica sfântă a patriarhiei de Alexandria, fol. 80, · se află conceptul
scrisorii lui Gherasim către Brâncoveanu. Prin această scrisoare-pre­
faţă4 Gherasim dedică lucrarea Domnului rugându-l s'o publice şi s'o
_
răspândească. printre �reştinii ortodocşi. Brâµcoveanu a primit pro­
punerea cu multă bunăvoinţă, a luat manuscrisul şi l-a dat dască­
lului Marcu Cipriotul, care era şi profesorul şcoalei domneşti, să-l
cerceteze şi să refere. Retorica lui Gherasim n'a ajuns să vadă
lllillÎila tiparului fiindcă dascălul M_arcu s'a opus spt1nând Domnului
că părerile cuprinse în ea sunt greşite « %at lyytC01:rsr; ?:o o6yµa
Tfjc; lr.r.J.17a{ac; pac; » s.

Daponte, care ne dă aceste informaţii, adaugă mai departe că patri­

arhul Gherasim Palada, auzind observaţiile lui Marcu, a scos camilafca
şi a răspuns lui Brâncoveanu : (< KV(Jle, el ţLSV %aL elnsv o jJfaer.oe;
,�I '1 \ \ I \ I \ I �
u.kYJ'{}uai1, avyzwQ17ţis-i:oc; s1.1r sws 1a17, cpayovaa va cparn ro aro,aa rov » 6 !
> '

1 D. Cantemir, Descriptio Nioldaviae, trad. Pascu, Iaşi, 1923, p. 66; N. lorga,

Istoria bis. ·române, ed. 2, I, p. 419-20. Descrierea acestei interesante ceremonii
la I . 11finea, Dimitrie Cantemir, Iaşi, 1926, p. 344-5. ...
2 Mazarakis, o. c„ p. 534 ; P. Kerameus, 'legor;. {lt{Ji.wf>„ IV, p. 444.

3 Maz:r kis, o. c , p. 544.

I
4 A fost publicată de l\fazarakis„o. c„ p. 544-545; de Sathas în Bibliotheca
graeca medii aevi, III, p. 84-89, de �. Erbiceanu în Cronicarii greci, p. loo; şi de
N. Iorga în Ceva din legăturile Domnilor ro mâni c1' Ierusalimul, An. Ac. Rom„
ist„ s. III, t. XIII, p. 1 14-n5. Vezi şi P. Kerameus, 'IEeor; {Ji{JJ.w{}„ I, p. 44J.
5 « şi ating dogma .bisericii noastre » (C. Daponte, Catalog istoric îu Cro­
nicarii greC'i, ed. C. �1 biceanu, Bucureşti, 1888, p. 204.) .
6 Catalogul istoric.... la Erbiceanu, o. c„ p. 204: ( Doa:mne, dacă climva
=

:Marcu a spus adevărul, ertat să fie ; iar dacă nu, cancerul să-i mănânce gura lui).
 RELAŢIILE ŢĂRILOR ROMÂNE CU PATRIARHIA DE ALEXANDRIA 29

Supărarea pe care o trădează acest răspuns şi cuvintele tari prin

·care se exprimă Gherasim Palada, cred că trebuesc puse în
legătură cu învinuirea de calvinizanţi care se aducea permanent pa�
triarhilor Alexandriei de după Chiril Lucaris. In importanta sa lu­
crare 1, cunoscutul istoric bisericesc grec, Hrisostom . Papadopulos,
mitropolitul Atenei, relevă cât de mult se întinsese această atmosferă
de neîncreqere faţă de patriarhii Alexandriei din sec. XVII.
Alte informaţii privitoare la această vizită a lui Gherasim în Mun­
tenia nu mai avem. În Septemvrie I700, patriarhul Alexandriei sem­
nează nişte acte în insula Creta. De acolo se duce la Alexandria unde-l
aflăm neîntrerupt până în luna Iulie I707 2• .

După această dată pleacă din Egipt şi către sfârşitul anului I708
vine pentru a treia oară în Muntenia « slab şi bătrân foarte ». În cronica
1ni Radu Grecianu 3 ni se descrie pe larg activitatea lui Gherasim de
data aceasta, când a întâlnit în Bucureşti şi pe Hrisant al Ierusalimului.
Amândoi patriarhii slujesc împreună sărbătorile Naşterii Domnului
din I708 în biserica Sf. Gheorghe din Bucureşti, înconjuraţi de alţi
patru arhierei streini : Clement Udrianul, A xinte Safianul, Maxim al
lerapolei şi Mitro/an de Nişa. « cu mulţime de preoţi şi diaconi ». Pre­
<lica este ţinută de Ghera 1m. În ziua de Bobotează din anul următor,
patriarhul oficia în faţa Domnului şi a solului venit la Bucureşti din
partea lui Mihail Racoviţă, Domnul Moldovei.
Tot atunci se întâmplă moartea mitropolitului Teodosie. Slujba
înmormântării a fost făcută de cei doi patriarhi ; după înmormântare,
patriarhii, �preună cu' c�ilalţi episcopi ai Ţării, aleg pe Antim dela
Râmnic în scaunul metropă'
litan, conform voinţii Domnului · şi indica­
ţiunilor din testamentul llli Teodosie, citit de Gherasim în faţa între­
gului divan. Cu 'toate că la această alegere participaseră doi patriarhi,
Constantiµ Br-âncoveanu a respectat legăturile canonice cu Constanti­
�opolul şi a cerut ş.colo să se aprobe alegerea şi trecerea lui Antim dela
episcopia Râmnicului în fruntea mitropoliei din Bucureşti. Aproţ>area 4
a venit repede şi amândoi patriarhii fac instalarea lui Antim în scaunul
metropolitan cu toată pompa cuvenită în Dumineca ortodoxiei din I708.
La ceremonie au luat parte Domnul şi toţi boierii 5•

1 'Iaroata -�fj; 'EY.Y.J.17a{m; 'ÂÎ.e�avc5eeta;, p. 692-3.

2 Mazarakis, o. c., p. 546.
3 Via/a fai Constant·in Vodă Brâncoveanul, editată de Ştefan D. Grecianu,

J3uc„ 1906, p. 180. •

4 Publicată de d-1 Iorga în Htirmuzaki, Documente, XIV-1, p. 401-3.

5 Radu Grecianu, o. c., p. 181-2.

30 DDlITRIE G. IO�""ESCU

În· Octomvrie acelaşi an, a avut loc nunta fiicei lui Constantin Brân­
coveanu, Bălaşa, cu Manolachi, fiu! lui Alexandru Lambrino din Con­
stantinopol. Patriarhul Gherasim « a cetit moliftele sfintei cununii »,

iar Hrisant al Ierusalimului a ţinut loc de naş în lipsa din ţară a stol­
nicului Constantin Cantacuzino 1. Tot Gherasim al Alexandriei a bine­
cuvântat o a doua nuntă în palatul lui Brâncoveanu, când fiul Dom­
nului, Ştefan, s'a căsătorit cu Bălaşa, fiica vistiernicului Ilie Canta­
cuzino 2•

În ziua de 3 Martie 1709, Gherasim a plecat spre Alexandria încărcat

de daruri. Domnul i-a dat « car cu cai rădvan, un Buluc-başă de sei­
meni, şi dăruindu-l atât Măria Sa cât şi boierimea ţării, cine cu ce a
putut » 3. La sfârşitul lui Martie 1799, Gherasim era în Alexandria 4.

O altă călătorie prin Ţările Române n 'a mai făcut.

Cleric cult, Gherasim al Alexandriei a făcut parte din cercul de

învăţaţi streini cari se aflau în jurul lui Constantin Brâncoveanu şi cari
considerau Ţările Române ca o a doua patrie a lor. El s'a amestecat
·în preocupările noastre şi a vrut să colaboreze cu Domnul şi cu Canta­
cuzinii la desvoltarea culturii noastre vechi . Pe Constantin Cantacuzino
Stolnicul, pe care-l cunoştea foarte bine, îl apreciază: « întru tot vestitul
Costandin, nuzi dennainte marele Stolnic, carele cu frumuseaţele ai prea
înţeleaptii şi dumnezăeştii lui înţelepciuni luminează toată politiia » 5•
Dela Gherasim a intrat în literatura română, în afară de predicile
ţinute în Bucureşti şi de scrisorile trimise din Alexandria, un panegiric
cu vieaţa sfântului Constandin şi un Inic tratat de ,:etorică. Panegiricul
are titlul :A /ericitului părintelui nostru Gherasim Arhiepiscopul Ale­
xandriei, cuvânt de prăznuire la marele singur biruitoriul şi prea svănt1'l
împărat, şi întocma apostol Constandin . . tradus de ieromonahul Ata­
.

nasie ot Agapia de pe originalul grec pe care Gherasim l-a dedicat lui

Constantin Brâncoveanu. Textul grec, traducerea, epistola de dedica­
ţiune şi cu Inicul tratat de retorică au fost descoperite în 1889 la mâ­
năstirea Hurezi de către Ghenadie Enăceanu, episcopul Râmnicului
(1886-1897). Acelaşi episcop l-a descris, analizat şi studiat în An. Ac.
Române, literare, s. II, t. XII, p. 163-200, subt titlu : . Două 11iamt­
scrise româneşti din sec. XVII, iar ms l-a depus în biblioteca Acadeiniei

1 Id., o. c., p. 185.

2 Id., o. c., p. 188. Ceremonia aceasta a avut loc în ziua de 20 Februarie
1709 (Genealogia Cantacu.zinilor, ed. Iorga._ p. 51 şi 408).
3 Ibid., p. 189.
• Mazarakis, o. c., p. 546.
5 Genealogia Cantacu.zinilor, ed. Iorga, p. 209.
 REI,AŢIIJ.,E T-�RLLOR ROl\L�'<'E CU PATRIARHIA DE ALEXA.i.'<'DRIA 3I

-'·
subt no. 766 1• Originalul acestui panegiric, aşa cum a ieşit din
mâna lui Gherasim, se afla între manuscriptele bibliotecii lui Constantin
Mavrocordat dela Văcăreşti 2.

Motivul care a îndemnat pe Gherasim să închine panegiricul său lui

Constantin Brâncoveanu îl spune singur în dedicaţie :Pentru că te numeşti
Constandin: alta, pentru că am auzit de multe ori cuvinte blagocestive din
gura Măriei Tale pentru sfântă cuviinţata şi de Dumnezeu temuta cucer­
nicie a ·marelui Constandin ». Gherasim aseamănă viaţa lui Brâncoveanu,

J
pe care o cunoştea destul de bine, cu a lui Constantin cel Mare şi pre­
zintă pe Domnul Ţării Româneşti ca pe un ales al lui Dumnezeu. Mai
departe, scrisoarea-prefaţă 3, din care am luat citatul de mai sus, este o
colachie bisericească, plină de laude exagerate, fără nici o valoare lite­
rară. Gherasim, fără să aibă idei noui, scria însă cu multă uşurinţă .
Data panegiricului este 1692, anul în care sţ_ făceau pregătirile
...
pentru târnosirea mânăstirii Hurezi, căreia i s'a .dat hramul Sfinţii
Împăraţi Constantin şi Elena.
Afirmaţia lui Ghenadie Enăceanu 4 că panegiricul a fost alcătuit
în Alexandria, sprijinită pe argumentul că miniaturile în culori, cu
.•

motive orientale şi legătura veche în piele, cu ornamentaţie aurită,

ale acestui manuscript, nu puteau fi executate atunci la noi, nu se poate
susţine. Meşterii din Ţările Române au executat ou..mult înainte de epoca
Brâncoveanului şi alte lucrări similare, unele chiar de o mai m are
valoare artistică s: Pe de altă parte este probabil că Gherasim, care
se afla în ţară, înconjurat de atenţiile Domnului, nu a li.Psit în 1693

1 I. Bianu şi Nicolăiasa, Catalogul manuscriptelor româneşti din biblioteca A cadi­

miei Române, III, Craiova, 1931, p. 39. Vezi şi I. Ştefănescu, Legende drt§J)re Sf.
Constantin in literatura română, în Revista istorică română, I (1931), p. 251-297.
2 N. Iorga, Pilda btmilor Domni din trecut faţă de şcoala românească, în An .
Ac. Rom„ istoric�. s.. II, t. XXXVII, p. 13 ; o copie se află şi în ms. 1378 din

î
Biblioteca mânăstirii Sf. Ecaterina, de pe muntele Sinai ; vezi U:spens�hi şi
Beneşevici, op. cit., p. 39.
3 Câteva fragmente la Ghenadie Enăceanu, l. c., p. 172-4. În întregime la

N. Iorga, A ctivitatea culturală a lui Constantin Brâncoveanul şi scopurile Aca·

demiei române, An. Ac. Rom„ istorice, s. II, t. XXXVII, p. 175-177.
4 Op. cit„ p. 198.
5 Vezi Evangheliile cu miniaturi, ferecate 'n aur şi 'n argint la curtea lui

Matei Basarab. Una se găseşte astăzi la Ierusalim (P. Kerameus, 'IEQOt;. {lifllto{}„
III, p. 223), alta la Atena (D. Ionescu, Quelqties miniatiwes trouvees dans une
Evangile du XVII-e siecle, în Melanges Iorga, Paris 1933. p. 877-894) şi o a

1„
treia, dăruită de Voevodul român patriarhiei de Antiohia, se află azi la Paris
(H. Omont, Notices sur quelques 'manuscrits grecs de la B-ibliotMque Nationale,
în Bulletin de la Societe Nationale des Antiquaires de France, Paris 1898, p.

r 1-3). Este sigur că Matei Basarab a donat un exemplar şi patriarhiei de Ale­

xandria. Nu avem însă nicio informaţie cu privire la aceasta.

1
32. DIMITRIE G. IO-:-<E;SCU

nici dela �finţirea ctitoriei binefăcătorului său. Patriarhul a fost primit

bine de Constantin Brâncoveanu, a cărui bunăvoinţă o căuta. Darul
acesta măguleşte pe Domn, care a dat Alexandriei mânăstirile din Olte­
nia şi i�a închinat, probabil, tot atunci, biserica Zlătari, din Bucureşti.
După ultima călătorie din r709, Gher� continuă legăturile cu
.Domnii români şi în deosebi cu Mavrocordaţii. Ni s'au păstrat multe
scrisori trimise de Nicolae Mavrocordat lui Gherasim Palada al Ale­
.xandriei 1. Într'una din 20 Noemvrie IJOg, îl înŞtiinţează că a fost
numit Domn în Moldova şi-i cere să se roage pentru el. Când Nicolae
1\Iavrocordat capătă domnia Moldovei pentru a doua oară (25 Sept.
IJII) scrie o lungă scrisoare 2 lui Gherasim, demisionat acum din scau­
nul patriarhal, în care-i zugrăveşte trista stare de lucruri din Moldova
în contrast cu ceea ce lăsase la plecarea din IJIO. În această corespon­
<lenţă găsim deseori relaţii pline de interes despre cele petrecute în
Moldova în timpul şi după războiul ruso-turc din IJI I ; alteori vedem
-cum N. Mavrocordat, cărturar de frunte şi bun cunoscător al filosofiei
antice, prins în treburile domniei, găsea totuşi momente de înălţare su­
fletească şi de consolare adâncind pe Platon şi comentând pe Aristotel 3•
Ultima scrisoare a lui N. Mavrocordat către Gherasim este datată:
II Ianuarie I7 1 4 4. În aceeaşi lună patriarhul a încetat din vieaţă la
Sfântul Munte şi a fost înmormântat în mânăstirea Vetopedi, unde se
retrăsese după ce demisionase din scaunul patriarhal, precum mărtu­
riseşte inscripţia 5 de pe mormântul tui: 'E-xoiµfrO'rl o oovJ.or; -roii Beov
xal. µa-xaeufna-ror; na•et6.emr; • AUţa-i:oJ!etar; -xve I'eeaaiţwr; lv hei
<;_Lip tă', ţt1711l. 'I avovaQ{q>, ie' l?-&-xr; w1·or; 6•

1 Despre această corespondenţă vezi Neor; 'E)J.1jJ10µvfiµwv, III ( 1 906),

p. 449-50. Scrisoarea la E. Legrand, Epistolaire grec, Paris, I886, p. 33.
2 Publicată de d-l Iorga în Hurmuzaki, Documente, XIV-I, p . 4I7-8.
3 Hurmuzaki, Docm11e11te,XIV-I, p . 486: «< %al oti µiv fjµăr; 6 iJdor; ID.â­
i:wv OaLţwvlror; naganeµ:;u:rai 'fWV J.oyrov Wtt; tvy�i, IJtE OE 'Â(!LO'l:O'ftJ.71r; :TCE(!i ni
,'/1>-11 <p1).oao<pâiv %a-rm?Ei.yei· ( =o= uneori divinul Platon ne răpeşte în chip dumne­
zeesc cu arta magică a ideilor ; alteori Aristotel ne vrăjeşte filosofând asupra
eticei).
4 La E. Legrand, Epistolaire grec, p. 33, 37 şi Io6. în Hurmuzaki, o. c., p.
540 s'a publicat o scrisoare a lui N. Mavrocordat către Serafim al Alexandriei.
Este aci o eroare a lui Legrand de pe care s'a reprodus. în realitate, scrisoarea
aceasta a fost adresată tot lui Gherasim. Un patriarh cu numele Serafim n'a
existat în acel timp la Alexandria . V. Dicţionarul Ele/teruaaki, X, tabela după
p. 520 şi lldv.-âivor;, l. c.
5 La P. Kerameus, Maveoyoeoâ-retor; {Jif3J.ioiJfi%17, Constantinopol, I884, p . 122.
• « A adormit robul lui Dumnezeu, prea fericitul patriarh a l Alexandriei,
Kir Gherasim, în anul 1 7 I4, luna Ianuarie, indictionul 1 5 *· (Indictionul este
�reŞit, trebue să fie 7 şi nu I5)-
 RELAŢIII,E ŢĂRII,OR ROMÂNE CU PATRIARHIA DE ALEXANDRIA 33

După descoperirea acestor acte autentice privitoare la demisia şi

moartea lui Gherasim Paladă., menţionate până aci, nu mai încape
nici-o îndoială că toate ştirile date de At. Comnen Ipsilanti 1 şi de Smyr­
nachis 2 nu mai pot fi luate 'n seamă în ceea ce priveşte pe Gherasim.
Capul patriarhullli Gherasim se . păstrează şi astăzi ca sfinte
moaşte la mănăstirea Vatopedi din Sf. Munte.
Dela Gherasim Paladă., pe care Daponte îl numeşte « aocpdn:m:v:;
%al ayufn:a1:0� nm:eiaex11� ) ÂÎ.e�av�eda� ·> 3, ne-au rămas foarte multe
cuvântări, predici, omilii, epistole, etc., în manuscris 4• Într'un codice din
biblioteca Sfântului Mormânt 5 s'a găsit un catalog al tuturor arhiereilor
ortodo�şi din răsărit, dela sfârşitul sec. XVII şi începutul sec. XVIII, în­
tocmit de patriarhul Alexandriei Gherasim Paladă. în colaborare cu Sa­
muil Capasulis, mitropolitul Libiei. Sunt trecuţi în el şi mitropoliţii Mun­
teniei : Teodosie şi Antim, cu adausul în titulatura lor de « lm.eenµor; ;,:ai.
lgaexo� uov n7.ar1JVWY », episcopii : Iosif al Râmnicului şi Mitrofan al Bu­
zăului ; mai jos, mitropoliţii Moldovei: Sava, Misail delegat şi exarh al Su­
cevei şi al plaiurilor; trei episcopate : Roman, Huşi şi Rădăuţi, fără titulari.
O rudă apropiată � patriarhului Alexandriei, Gherasim, a fost
Andronic Andronache :Paladă., secretarul lui Constantin Mavrocordat,
lăudat chiar de streini pentru erudiţia lui s.

1 Tâ ,ucrâ •T/v alwatv, p. 231 şi 364.

2 Gherasim Smyrnachis, To Ayiov 00eo�, Atena, 1903, p. 443; cf. N.
0

Iorga, 11'1untele A thos 1n legătură cu ţerile noa,;tre, în An. Ac. Rom., ist., s. II, t.
XXXVI, p. 50, no. i .
·
3 Daponte, o . c „ p. 9 9 ş i 145.

• Mazarakis, o. c„ p. 550-554; P. Kerameus, leeo�. P1fJ).io{}„ I, p. 100,

'

uo, u8, 267, 284 şi 454; II, p. 200-201; IV, p. ro, 304, 308; Atanasie Comnen
Ipsilanti, o. c. în Hurnmzak:i, Documente, XIII, p. 161; H. Omont, Catalogue
du Sii.pplement grec, III, Paris 1888, p. 228; Const. Litzica, Catalogul manuscrip­
telor greceşti din biblioteca Ac11..de111iei Române, Buc. 1909, p. 252-254; Un manu­
script care cuprindea 1 7 didahii ale lui Gherasim Palada, acum în biblioteca
ierosolimitean!l, a aparţinut Şcoalei greceşti din Bucureşti, dăruit de Hrisant
al Ierusalimului. Aceasta o ştim dintr'o însemnare ce se află pe prima pagină,
datată 1 728 (P. Kerameus, 'leeo•· {J1{Jltoff„ I, p. u8). Catalogtt.s Cod. Mss.
Graec. qtti in 1\!Ionast. S. Catherinae in Monte Sina asservantur, de Uspenschi şi
Beneşevici, I, Petersburg, 19u, p. 257, înregistrează ms 474 (11 57) cu 98 de
cuvântări ale lui Gherasim. Alte lucrări ale aceluiaşi se găsesc în ms 518 (o. c.
p . 368) ; Pentru Corespondenţa lui Gherasim cu Visarion Macri, vezi şi cele
.publicate în Ilav�wea. XIII (1862), p. 184 şi urm.
& Publicat de P. Kerameus în Llel..Lov •fie; lot:. �ai NJv. f:rmeetac; u;c; 'El.­

).aoo�, III, p. 468-469 şi catalogat de acelaşi în 'leeoc;. {J1{Jltoff„ IV, p. 440.

6 Vezi Emanoil Hagi Moscu, Rectificări istorico-genealogice în Revista Arhi­

velor, II, (1926), p. 231 şi mai ales I. C. Filitti, Arhiva Gh. Gr. Cantacuzino,
Bucureşti, 1919, p. 282.

3
 34 DIMITRIE G. I01'""ESCU

8. SAi'1UIL CAPASULIS
După demisiunea lui Gherasim Palada, a fost ales patriarh al
Alexandriei, în ziua de 20 Ianuarie 1710, Samuil Capasulis, originar·
din Chios, fost mitropolit al Libiei, care a condus biserica din Egipt
până în 1723. Dela acest Saniuil Capasulis ne-au rămas două însemnări
autografe care ne spun cele de mai sus 1•
Samuil Capasulis fusese hirotonit ierodiacon în ziua de 9 Noemvrie
1679, la Galaţi, de către patriarhul Alexandriei, Partenie 2 • În 1682
a trecut prin Moldova în Rusia, iar în anul 1692 am văzut că însoţise
pe Gherasim Palada în Ţara Românească de unde a fost trimis încă
odată cu scrisori în Rusia 3•
Ajuns patriarh, Samuil a găsit Biserica din Alexandria atât de săracă
şi apăsată de mari datorii încât toţi biografii lui 4 ne spun că nici măcar
el nu avea cu ce să se întreţină. Din această cauză e nevoit să figureze
numai nominal în scriptele patriarhiei şi să-şi petreacă timpul pe la
curţile Domnilor fanarioţi cerând ajutoare în dreapta şi în stânga,
încât, viaţa lui de patriarh stă în strânsă legătură cu istoria noastr�.
· Corespondenţa din primii săi ani de păstorie cu Domnii Ţărilor Române
ne vădeşte cât de cunoscut era acestora cari nu ezitau niciodată a-l
lăuda în scrisorile lor apreciindu-i eforturile pe care le depunea ca să
îndrepte situaţia Bisericii 5 din Egipt şi să reziste atacurilor înver­
şunate ale adversarilor săi cari nu voiau să-l recunoască drept pa­
triarh al Alexandriei 6•
În primăvara anului 1715, Samuil Capasulis a întreprins prima
călătorie, în calitate de patriarh, prin ţările noastre. Atunci a vizitat el
celebra mânăstire dela Curtea de Argeş, unde-l găsim la 23 Aprilie
1715, dând o carte de blestem pentru respectarea drepturilor şi privi-

1 Au fost publicate de P. Kerameus în Llei.-rlovIII, p. 504-7, şi de Mazarakis

în o. c.,
p. 549.
2 Hr. Papadopulos, :Eaµovi}J. KanaaovJ.17;, nana; 'Y.al nareiae7.17; 'AJ.e�av8eela;,

Atena, 1912, p. 2 . P. Kerameus, 'EJ1'7vt-xa 'Y.Elţ1eva ze?]aiµa rfi foroetq. rij;

Povµavla;, III, p. 504.
3 Hr. Papadopulos, o. c., p. 5 şi 8.

4 Id., loc. c„ S. Lambros, 'O nareiaezi-xo; De6vo; 'AJ.�av6eeta;, ci.no �aµovi}J.

KanaaovJ.17; ţtszei roii Mar&alov, în LleJ.rlov, III, p. 560-78 ; Iorga-Hurmuzaki,

Documente, XIV-2, p. 837-40; Mazarakis, o. c., p. 556-82. Hr. Papadopulos,
o. c„ p. 4 7-9.

5 În Orientalia Christiana, XIII-2, 47 (1928), p. 124, s'a publicat un raport

din 22 Februarie 1712 al consulului francez din Cairo în care ni se vorbeşte pe

larg de această corespondenţă.
6 Vezi în această chestiune, Hrisostom Papadopulos, 'Iaroela rij; 'E-x-xJ.n­
a{a; 'AJ.e�av6eela;, p. 734-745 ·
 RELAŢIILE ŢĂRILOR RO:llÂ.o.�E CU PATRIARHIA DE ALEXANDRIA 35

legiilor de care se bucura această mânăstire. Ni s' a păstrat chiar textul

original \ în româneşte, cu semnătura autografă a lui Samuil.
În ziua de 27 Aprilie acelaşi an, Capasulis se găsea în Bucureşti
de unde a scris la Iaşi lui Hrisant al Ierusalimului, protectorul său,
vestindc-1 că a sosit în Ţara Românească, că a fost bine primit de
.
Domn (Ştefan Cantacuzino), şi că i-a adus lui Hrisant volumul cu
predicile lui Chirii Lucaris.
Din Ţara Românească Samuil pleacă repede în Moldova la Nicolae

-�, . Mavrocordat să strângă milă şi să întâlnească pe Hrisant al Ierusali­

mului 2• « Din cauza multor turburări . . . şi din dumnezeiască îndemnare,
zice Axintie Uricariul 3, a venit patriarhul Samuil prin părţile noastre
să afle mângâiere şi ajutorinţă din milostenia Domnilor, boierilor şi altor
creştini ». Şi cronicarul adaugă : « era bărbat învăţat şi vrednic de evlavie ».
La Iaşi, Nicolae Mavrocordat l-a primit « cu mare cinste şi mare drag ».
I-a dat milă « mai mult decât nădăjduia », şi Samuil a rămas multă vreme
în Moldova cu toate că n'a întâlnit pe Hrisant al Ierusalimului
plecat spre Constantinopol. Domnul l-a sprijinit şi a recurs _la sfatul
lui în repetate rânduri.
În anul venirii, 1715, Pahornie, .fost al Romanului şi retras de bună
voie la schitul Pocrov, fundat de dânsul în ţinutul Neamţului, a cerut
lui Samuil o carte patriarhală de întărirea hrisovului dat de Nicolae
Mavrocordat pentru deplina neatârnare a schitului său de mânăstirea
Neamţ, de orice amestec arhieresc şi pentru stăpânirea unei prisăci
dăruită schitului. Samuil dă cartea cerută de Pahornie 4. În cererea sa
Pahornie pomeneşte de « nestatornicia » care era atunci în ţară provocată
de « desele turburări ce se întâmplau continuu ».
În ziua de 20 Iulie 1715, la divanul lui Nicolae Mavrocordat, la
care participă şi Samuil, e chemată Maria Cantacuzino, văduva fostului
vistiernic, Ilie Cantacuzino « cu nepoţii dumisale: Constandin Costachi,
vel stolnic şi Iordachi Constandin », cari erau acuzaţi că au încălcat
două sate ale mânăstirii Hangu : Bălţăteştii şi Mânjeştii. Învinuiţii
pretind că satele sunt ale lor. Ei prezintă un uric din 1608, dela Con­
stantin Movilă (Oct. 1607-Nov. l6II}, care le-a dăruit lui Petraşcu,
mare Vornic, şi dela care au trecut prin moştenire la Cantacuzini În
:

1 Arhivele Statului, în Cabinetul Directorului, A cte şi scrisori patriarhale

neinventariate.
2 Hr. Papadopulos, l:�µov�). K�aoovJ.T],, p. 35 ; Mazarakis, o. c., p . 508.
3 În Cronicile României, ed. Kogălniceanu, Bucureşti 1874, p. 168.
' Originalul se păstra în bogata bibliotecă a mânăstirii Neamţ ('··
Melchisedec, C!ironica Romanului şi a Episcopiei de Romaml, I, Bucureşti
1874, p. 334).
 Dl.MlTRIJ;; G. IONESCU

1627 Miron Barnovski (1626-1629 ; 1633 Apr.-Iul.) le-a cerut pentru

mânăstirea Hangu şi le-a dat în schimb alte două sate : Miclăuşenii,
în ţinutul Dorohoiului şi Căcăcenii, în ţinutul Hârlăului, al căror singur
;noştenitor se cx:edea. Mai târziu însă s'a dovedit că cele două sate
n'au fost ale lui, şi, fiind ţuate de adevăraţii lor proprietari , Cantacu­
zinii la rândul lor şi-au luat înapoi del� mânăstire proprietăţile lor.
Alte acte nu aveau.
Atanasie, egumenul dela Hangu, prezintă două acte : a) un hrisov
de danie dela Barnovski-Vodă în care se vorbea de schimbul amintit
mai sps şi un ispisoc de întărirea hotarelor mânăstirii, dat de Vasile
Lupu. Patriarhul este rugat să judece după pravilă « ca unul ce are
tituluşul judecătoriei lumei ». Samuil citează texte care arătau că
moşiile odată dăruite lăcaşurilor bisericeşti nu se mai iau înapoi, mitro­

l
politul Moldovei, Ghedeon, e de faţă şi spune că şi lui i s' au plâns călu­
gării dela Hangu, Sava, episcop de Roman, pretinde că lucrul acesta
l-ar fi reclamat şi el când era egumenul mânăstirii. Domnul observă
că schimb nu se putea face şi-l contestă ,în cele din urmă. Divanul
întreg e de acord că « dania lui Miron Vodă Barnovski era bună, că
.
r
. de n'ar hi fostu cu dreptate, n'ar bi întărit danie lui Barnovski-Vodă
Vasilie Lupu fiindu-i nepriiatin » 1. În faţa lui Samuil şi cu judecata sa
cele două sate au fost redate Hangului.
Xenopol critică aspru fapta patriarhului Samuil, care în calitate
de oaspete, trece peste dreptul de proprietate şi, fără să cunoască fondul
�ucrului judecât, dă o sentinţă nedreaptă, mînat numai de un interes
personal. Procesul acesta, zice Xenopol, relevă o tristă stare de lucruri
in societatea de atunci, dreptul de proprietate, baza ordinei sociale, supus
tittitror vicisitudinilor politice 2• Xenopol face constatarea aceasta spri­
jinit pe actul dat de Mihail Racoviţă, la 30 Iunie 1716, când vistierni­
ceasa Maria s'a plâns împotriva hotărîrii lui N. Mavrocordat. N'a adus
alte acte în plus, dar mitropolitul, episcopii şi toţi boierii bătrâni au
declarat că dreptatea e de partea ei şi că N. Mavrocordat i-a constrâns
să declare strâmb. Încât, cele două sate, menţionate mai sus, trec din
nou în stăpânirea Cantacuzinilor 3.

1 Pentru amănuntele acestei chestiuni v . Melchisedec, o . c., p. 334; Axintie

Uricariul, o. c., p. 1 68-169 şi N. Iorga, Studii şi doc., VI; p. 419.

2 Istoria Românilor, ed. 3-a, IX, p. 14- 1 6 ; v. şi Alexandru A. C. Sturza, L'Etc­

rope Orientale et le 1·d!e liistorique des Mavrocordato, 1660-1830, Paris, 1913, p. 106 .
3 Documentul, în Uricariul, V, p. 365 ; în D. Stănescu, ViaJa religioas<i la

Români; Bucureşt.i 1.874, p. 200-.9, şi în Second s11ppzeme11t ai' 1VIemoire sur les
co"vents romnains places sous l'invocatio11 des Saints-liei'x d'Qrie11t, Constantinopol,
1866, p. 3-8; v. şi N. Iorga;· Sf�tdjj Ş1--doc., VI, p. 4 r -1- şi 419, nota 2, dar mai ales,
Gh. Ungureanu, 1VIănăstirea Ha11gHli'i sau Bithalniţa, Iaşi, 1931, . p. 16-27,;.·;<; r

<.-
 RELAŢIILE ŢĂRILOR RO�L'\J.""E CU PATRIARHIA DE ALEXA.i.
"'<DRIA 37
(
\ Judecata lui N. Mavrocordat, inspirată de patriarhul Samuil Capa­

I sulis, a fost într'adevăr abuzivă şi nedreaptă. Substratul acestei sen­

tinţe ni se lămureşte şi mai mult când ştim că în aceeaşi şedinţă a
divanului \< cu sfatul tutulor celor de faţă » (sic)1, Domnul închină
Alexandriei mânăstirea Hangu, unpreună cu toate proprietăţile pe
•

care le avea, inclusiv cele două sate 2•

Dintr' o scrisoare 3 a dascălului Constantin, mare Retor al bisericii
din Constantinopol, către Hrisant al Ierusalimului, se vede că Samuil
Capasulis se găsea la l August 1715 încă în Iaşi, unde a semnat un
hrisov domnesc privitor la mânăstirea Sovej a.
Tot în anul 1715 se iveşte o neînţelegere între Iorest al Ruşilor
(1713-27) şi episcopia Proilaviei pentru trei sate mărginaşe dela hota­
rele acestei eparhii : Dubăsarii pe malul stâng al Nistrului, f ultan­
Câşla şi Musaip-Câşla dincoace de Nistru, în apropierea Dunării. Dubă­
sarii, deşi în afară de Moldova, fiind locuit în întregime de Români şi
mai apropiat de Huşi, era servit în cele religioase de către episcopia
Ruşilor. Episcopul Proilaviei însă, îl cerea subt ascultarea sa. Celelalte
două sate, aflate în sudul Basarabiei erau un drept istoric al episcopiei
Ruşilor, anume înfiinţată pentru acele părţi. Ioanichie al Proilavului
__ aduce cazul la cunoştinţa lui N. Mavrvcordat care-l supune judecăţii
patriarhului Samuil în prezenţa Sfatului Ţării şi a părţilor în cauză."
Samuil a dezbătut chestiunea şi a rezolvit-o într'un chip favorabil şi
împăciuitor pentru ambel� părţi : Dubăsarii fiind dincolo de. Nistru,
hotarul Moldovei, trec subt jurisdicţiunea Proilaviei, celelalte două
rămân la episcopia Ruşilor, cum au fost şi în trecut. Cu această hotă­
rîre se împacă amândoi episcopii dândt:-/i întărituri adeverite de
Samuil 4• Cinstea şi .încrederea de care se bucura Samuil sunt eYi­
dente. Patriarhul Alexandriei era iubi.t..Q.e Nicolae Mavrocordat căruia
nu-i plăcea risipa mitropolitului Ghedeon care a lăsat mitropolia Mol­
dovei plină de datorii 5• Adăugăm c!). Nicolae Mavrocordat era şi el·
grec şi Fotino 6 spune că se purta rău cu familiile ·Cantacuzinilor, cu
boierii Ţării, protejând prea mult pe Greci.

1 Axintie Uricariul, l. c„ p. 169.

2 Hr. Papadopulos, o. c., p. 35 ; Melchisedec, ţ;ronica Htt.ş-ilor, I, Bucureşti

1 86g, p. 188 ; Iorga-Hurmuzaki, Documente, XIV-1, p. 765 ; Uricarittl, IX,
p. 379 şi D. Stănescu, o. c„ p. 2 10-3.
3 La Iorga-Hurruuzaki, Documente, XIV-1, p. 688-91.

• Informaţiile acestea le-am luat din Melchisedec, Cronica H14Şilor, I, p.

190-1, Cronica Romamtlu{ I, p. 336-7 şi II, p. 28-9; N. Iorga, Chilia şi Cetatea

Albă, Bucureşti, 1900, p. 734-5.
s Iorga, Istoria bisericii ro111â11cşti, ed. 2-a, II, p. 8i.

& D. Fotino, 'Ior:oeta nj; Llaxla!;, II, Viena, 1818, p. 149 .

 Dll\UTRIE G. IONESCU

În Octomvrie 1715, patriarhul Samuil a vizitat împreună cu Domnul

mânăstirea Hangu şi moşiile din apropiere: Bălţăteşti şi Mânjeşti 1•
În timpul cât a rămas în Moldova patriarhul Samuil a întărit aşeză­
mântul mişeilor din oraşul Roman şi a dat o carte de întărire breslei
cioclilor şi pogribacilor din Roman 2• Tot atunci patriarhul Alexandriei
a întărit un privilegiu al breslei pogribacilor dela mânăstirea Trei
Sfetitele din Iaşi de a fi « globiţi şi �ertaţi numai de mitropoliţi » 3.
Spre sfârşitul anului, prin Decemvrie 1715, Nicolae Mavrocordat
este strămutat în domnia Munteniei 4• Patriarhul Alexandriei l-a. însoţit
·l.a Bucuresti.
,
Astăzi, se cunosc în parte dificultătile
'
pe care le-a întâm-
pinat N . .Mavrocordat din partea boierilor, unii fugiţi pe la Braşov,
iar alţii pe la Constantinopole 5• Samuil al Alexandriei a stat garant
în faţa Domnului pentru mulţi dintre aceşti boieri cari au putut astfel
să intre în ţară şi să-şi reia locurile de mai înainte 6•
Tot el a îndemnat pe Mavrocordat, în vara anului 1716, să scu­
tească de orice dajdii clerul mirean şi mânăstirile de orice fel « fiindcă
s' au pustiit şi au sărăcit » 7•
Toamna, în Noemvrie 1716, când catanele austriace intră în M;un­
tenia, ocupă Bucureştiul şi-l prind pe N. Mavrocordat, patriarhul
• Alexandriei era de faţă. În cronica lui Mitrofan Grigorâs, până acum
inedită 8, ni se dau ştiri preţioase despre silinţele lui Samuil Capasulis
de a readuce în Bucureşti pe boierii fugiţi spre munţi de teama
Turcilor, despre refuzul !naltului prelat de a lua parte la slujba

l Axintie Uricariul, l. c„ p. 170.

2 Originalele în 1. greacă, cu semnătura lui Samuil, sunt din Iunie 1715, şi
se păstrează în Bibl. Ac. Rom„ ms 965, fol. 8 şi 33 (Bianu şi Nicolăiasa, o. c„
III, p. 183). V. şi Cronica Romanului, II, p. 5. Data pe care o dă Melchisedec,.
.S Iunie 1721, când Samuil ar fi vizitat oraşul Roman, este, evident, greşită.
La acea dată Samuil era în Alexandria (Mazarakis, o. c., p. 581).
3 N. Iorga, Studii şi doc., VI, p. 420, reproduce un extras din această carte

patriarhală care se află în ms. 237, f. 414 din Bibl. Ac. Romd.ne.
' Xenopol, Istoria Ronufoilor, IX, ed. 3-a, p. zo.
& Id„ o. c., p. 25.
8 Opera aceasta de împăciuirea spiritelor, îndeplinită la noi de Samuil al
Alexandriei, o recunoaşte Maria, văduva boierului Radu Dudescu, în corespon­
denţa ei din 1719 cu Hrisant al Ierusalimului şi publicată de D. C. Olănescu
în Convorbiri literare, XXVI (r8), p. 838-61 ; 948-53 şi XXVII (r8), p . 613-18„
654-71, subt titlul : Mamtscripte ale Sfântului Mormânt. Scrisoarea din care
am luat informaţia de mai sus, se află în vol. XXVI, op. cit., p. 948-51, subt nr. rz,
1 Iorga, Studii şi doc„ IV, p. 100-r ; D . Fotino, o. c„ III, Viena 1819, p. 95.

8 Mitrofan Grigoras, Cronica Ţării Româneşti (1:714-1716), editată recent

şi tradusă din greceşte în româneşte de d. D .. Russo (Extras din Revista is­

torică română, 4 (1934), Bucureşti 1934), p. 31-2.
 REI,AŢIII,E ŢăRr:r,OR ROMÂNE CU PATRIARHIA DE AI,EXANDRIA 39·

cerută de comandantul armatelor 9-e ocupaţie şi de a eşi cu Evanghelia

întru întâmpinarea Nemţilor. Prea mult însă n'a putut rezista căci,
invitat a doua oară, a trebuit să se ducă fără voia lui în biserica:
Curţii şi să oficieze.
Astăzi se cunosc stăruinţele acestui patriarh pe lângă Turci de a se
da tronul lui Ioan Mavrocordat, fratele celui închis la Sibiu. Patriarhul
Alexandriei scrie paşii din Giurgiu 1 despre întâmplările la care fusese
martor, despre abnegaţia şi devotamentul lui Nicolae Mavrocordat
faţă de interesele Porţii, şi.în Decemvrie I716, Turcii au trimis Domn
în Muntenia, cu titlu de locţiitor, pe Ioan Mavrocordat, fost mare

r dragoman. Mai toţi contemporanii au atribuit numirea acestuia numai

{
intervenţiilor lui Samuil Capasulis 2•
Se pare că raporturile dintre Samuil Capasulis şi Ioan Mavrocordat
n'au fost întotdeauna bune. Răsplata pe care patriarhul o aştepta
pentru serviciile prestate întârzia să vină, şi în cursul anului următor
îl vedem adresându-se în altă parte după ajutoare. Din Bucureşti scrie 3 ,
în Mai 1717 Ţarului Rusi� arătându-i nevoile Patriarhiei şi plângân­
du-se că din Muntenia şi Moldova n'a putut strânge nimic din cauza
turburărilor interne şi mai cu seamă din cauza foametei. Samuil Capa­
sulis cere Ruşilor insistent ajutoare. Scrisoarea aceasta a fost scrisă
în biserica Zlătari.
La 17 Iunie 1717, patriarhul Samuil semnează alături de Hrisant
al Ierusalimului învoiala dintre Doamna Maria a lui Constantin Brân­
coveanu şi ginerile ei Iordaehi Cre_ţttlescu, cu privire la partea ce va
avea acesta din moştenirea Domnului răposat 4.
La sfârşitul lui Septemvrie 1717, patriarhul se afla tot în capitala
Ţării Româneşti. Atunci i s' a închinat Alexandriei schitul Sfinţii Arhan­
gheli din jud. Vâlcea 5• Pe la începutul anului 1718 a plecat dela noi 6•

1 D. Fotino, o. c., II, p. 307-8.

2 V. informaţiile Cronicii Anonime, ms 441 din Bibi. Ac. Rom., la N. Iorga.

Istoria liteYaturii ronztlneşti, ed. 2-a, II, p. 242. Id., Cronicile muntene în An.• Ac.
Rom. ist., s. II, t. XXI, p. 385-409. S'ar putea vedea cu folos şi 1Wagazinul
istoric, V, p. 147 şi urm.

.I
3 Porf. Uspenschi, AneKcaHAPiliCKaSl ilaTpiapxisi, c6opHHK'b MaTepna.no6'b.
·
):. Petersburg, 1898, p. 240-I.
4 N. Iorga, Htlrtii din arhiva mănăstirii Hi,rezulili, Bucureşti 1907, p. 330-3.

�
I 5 Actul de danie în Revista istorică, XI (1925), p. 309-10.

6 D-l Iorga spune că amintirea călătoriilor patriarhului Samuil prin Mol­

dova este legată de biserica din Focşani, cu hramul Proorocul Samoil (Ist. bis.
rom., II, p. 184). Această biserică, zidită în 1744, deci cu mult prea târziu după
plecarea patriahului Alexandriei, a fost socotită pe nedrept de Constantin Cehan
Racoviţă, ca o ctitorie a sa. În realitate a fost conştruită de altcineva, Domnul
a dat numai locul pe care s'a ridicat clădirea şi un ajutor bănesc pentru con-
 DIMITRIE G. IONESCU

În Mai 1718 1 se afla la Constantinopol. Dela noi plecase pentru

totdeauna şi e sigur c' a plecat nemulţumit. Petrecerea lui Samuil
trei ani de zile în Ţările Române ca să strângi\ ajutoare, fie dela
Domn şi boieri, fie dela mânăstirile din Oltenia sau dela Zlătari, nu
dădrlse rezultatele aşteptate, deoarece dela Şegarcea, fiind arsă şi jefuită
de Tătari în timpul războiului austro-turc (1716-1718) 2, veniturile
s'au Inicşorat şi abia acopereau cheltuelile pentru refacerea şi pentru
întreţinerea bisericii Zlătari pe care Constantin Brâncoveanu o dăruise
Alexandriei fără s'o pună în stare de a produce ceva.
Patriarhul Samuil, neavând ce face, s' a adresat din Alexandria
Patriarhiei ecumenice şi Sinodului constantinopolitan cerând să i se
cedeze mânăstirea Cernica de lângă Bucureşti, una dintre cele mai
mari şi mai bogate .mânăstiri ale Ţării « el� {Jofr{}ei6.v nva ;mi, %V{Je(!V'Y}OLV
avtfj� », s'o alipească metoh Zlătarilor. Samuil face intervenţia aceasta
fără să întrebe pe Initropolitul nostru sau pe urmaşii ctitorilor cari
mai trăiau încă, îndemnat numai de lăcoinia personală şi sprijinit pe
simpatia patriarhului Hrisant al Ierusalimului către care luase o scri­
soare de recomandare dela Ioan Mavrocordat 3•
La intervenţia lui Hrisant cei din Constantinopol consimt, deşi nu
mai aveau Cernica subt conducerea lor, şi patriarhul Ierusalimului, cu
dela sine putere, dă în 1718 o gramată pecetluită pe pergament pentrn
arătare şi statornică siguranţă 4. La l August 1718, Samuil dă din Egipt
o altă gramată patriarhală prin care atribµe mânăstirea Cernica patriar­
hiei din Alexandria şi o alipeşte c� metoh Zlătarilor s.

strucţie (Gh. Băileanu, EvoluJia juridică a epitropiei Sf. Spiridon, partea II şi

III, Dezvoltarea vechilor ctitorii şi /ondaJitmi după documente inedite, Iaşi, 1929,
p. 34 nota 1, şi p. 35). Adevăratul ctitor nu-l cunoaştem şi, probabil,
hramul să amintească numele aceluia dacă nu cumva aminteşte ziua prooro­
cului Samoil în care Constantin CehanRacovţă a luat a doua oară Domnia
Moldovei : 20 August 1749, (Cronica lui Enachi Kogălniceanu în Cronicele
Român 'ei, ed. �- Kogălniceanu, III, p. 219).
1 Mazarakis, o. c.; p. 581.
2 N. Dobrescu, .Istoria bisericii române din Oltenia în timpul ocupaJiunii
at'5triace (1716-::- 1739), Bucureşti 1906, p. 12.
3 Scrisoarea e din 30 Sept. 1717, s'a publicat d e Legrand în Epistolaire
grec, p . 210 şi a fost reprodusă de d-l Iorga în Hurmuzaki, Docm11ente, XIV-2,
p. 817.
4 Toate aceste informaţii sunt luate din gramata patriarhului Hrisant,
publicată de Legrand î.n Recueil de documents grecs relati/s a l'liistoire de la Rou­
manie, Paris 1889, p. 246-251. A fost reprodusă de d-1 Iorga în o. c„ p. 833-
837. în Hurmuzaki, o. c„ p . 837-840, s'a publicat şi gramata prin care Patriarhia
ecumenică consimte să cedeze Alexandriei mănăstirea Cernica cu toate averile
ei mişcătoare şi nemişcătoare.
5 Arhivele Statului, Aşezământul 111411ăstirii Zlătari, pachetul 20, doc. r.
 REI,AŢIII,E Ţ.\RII,OR ROl\U?\"'E CU PATRIARHlA DE AI.EXA..."DRlA 41

Procedeul patriarhului Samuil provoacă nemulţumiri în Biserica

românească, şi în 1750, Grigore Ghica (1748-1752), la stăruinţele­
mitropolitului Ungro-Vlahiei, Neofit Cretanul (1738-1754), şi cu învoi­
rea patriarhului ecumenic, Chiri1 al V-lea (1748-t757), o ia înapoi
Alexandriei obligându-se a plăti anual cei 2.000 de bani din vistieria
ţării pentru şcoala elinească dela Ţarigrad. În felul acesta se executa
cu stricteţe testamentul lăsat de marele boier Cernica-Vornicul, funda­
torul mânăstirii, la începutul sec. XVII 1. De fapt, patriarhia de Ale­
xandria n' a intrat niciodată în stăpânirea acestei mânăstiri din cauza
.
opoziţiei pe care a întâmpinat-o continuu la Bucureşti.
În anul 1723, în primele zile ale lunii SeEtemvrie, Samuil a murit
_
în Ale:X:andria, încărcat de ani, de nelinişti şi de dureri 2•
Codicele autograf nr. 487 din l)iblioteca patriarhiei din Ierusalim
cuprinde epistole, acte sinodale,; j
dic'i, omilii, etc., etc., ale patriar­
hului Samuil. Între acestea se aflu ş1 un « 'Hewdsytiiov 0%-raauxo JJ ne<k
F
-rov fJrsţt6va Ovyeof3J.axta� 't.[ţo6.v1·n 11faaaaeaµna {3os{36oq., » cu data
din 26 Noemvrie 1692 3, iâr ms: 518, din Biblioteca mânăstirii sinaite,
sf. Ecateriria, conţine un A6y,D;: 1/'!91r.o� avn:c1Jci.� 7ta(!a L.aµov1)Î. rov
:n:a-ret6.exov '.AJ.sţavoeda�, n�e�wx6111:0� %m:a -r1jv :n:6J.w ; laato v rije;
111oJ.Oo{JJ.axta� 1.

1 În Studii şi doc., V (1903), p. 196, avem un act dela Neofit al Ungro-Vla­

hiei, din l Nov. 1750, în care ni se spune cum ctitorul, Cernica vel-vornic, dedi­
case ctitoria sa ca stavropighie patriarhiei ecumenice luându-şi obligaţia de a da
anual « 2.000 de bani şi nimic mai mult ». Între timp, continuă actul lui Neoîit,
mănăstirea -fiind lăsată în părăsire, - nu avea nici preot - urmaşii ctitorului O·
închină mitropoliei din BucuJeşti, « în timpul lui Teodosie, pe vremea lui Şerban
Cantacuzino ». Samuil al Alexandriei obţine dela Constantinopol cesiunea Cer­
nicăi, « nu ştim cum şi în ce fel » într' o vreme în care Cernica nu mai depindea
de Constantinopol. Şi Neofit adaugă că anularea cesiunii s'a făcut în 1750-
fiindcă s'a putut dove:H printr'un act al patriarhului « Timoteiu II » (16r2-
162 r, contemporan deci cu Cernica vei-paharnic) că mănăstirea n' a fost fnchinatâ
Constantinopolului. Actul mitropolitului Neofit a fost întărit şi de Domn, în
Decemvrie 1750 (Studii şi doc., o. c., p. 496). Vezi şi Atanasie Mirenescu , Mih f­
stirea Cernica, Bucureşti 1930, p. 63. Cf. Ionescu-Gion, Istoria Bitcitrescilor,
Bucureşti, 1899, p. 273.
2 Mazarakis, o. c., p. 581 ; P . Kerameus, :I:·171ieuh<Je11; :r:eQ l -roii :n:m:QtUQZOIJ·
'ÂÎ.i:�avc5gelac; :I:aµov�J. Kru-raaovll}c; în LJti.dov, III, p. 505-52 1 ; Hr. Papa­
,,
dopulos, :l:aţiov-f/J. Ka:n:aaov}.17c; p. 37. Elegia aceasta eroică a fost publicahi rle­
Hr. Papadopulos în o c , p. 5'.l-5!.
3 P. Kerameus, 'IEeoc;. {31{JJ.wf>., IV, p. 440. Cf. Iorga, Istoria litera/Hrii
româneşti, II, p. 44, not. I .
' Catalogus Cod. 1Vlss. graec. qui i n Monast. S. Catherinae in Nlonte Siu.llr
asservantur, de Uspenschi şi BeneşeYici, I, p. 364-5.
f
L
 Dil\llTRIE G. IO?-.'ESCU

9. MATEI PSALTUL
După moartea lui Samuil Capasulis, Scaunul patriarhal din Ale­
xandria a fost ocupat consecutiv de două persoane care nu au venit
pe la noi: Cosma II (1723-37) şi Cosma III (1737-46). Numai din cores­
pondenţa lor cu pomnii fanarioţi cunoaştem legăturile acestora cu
Ţările Române, legături reclapiate în deosebi de mânăstirile pe care
le aveau în Muntenia şi Moldova.
Ni s'au păstrat două scrisori trimise de Constantin Mavrocordat
lui Cosma al III-lea. Din prima 1, cu data de 20 Mai 1737, se vede că
în anul alegerii sale ca patriarh, Cosma III a confirmat pe călugărul
Ioachim ca egumen la Zlătari. Confirmarea aceasta mulţumeşte pe
Domn care răspunde patriarhului asigurându-l de tot sprijinul său.
Din cealaltă scrisoare 2, cu data de LI Iunie 1743, Const. Mavrocordat,
?
I
care domnea atunci în Moldova, anunţă pe Cosma că a hotărît să se
dea anual Alexandriei câte 200 groşi pentru întreţinerea şcoalei şi
pentru bunul mers al studiilor. Banii pe anul în curs şi hrisovul au
fost date mitropolitului Libiei, Matei Andriotul, zis şi Psaltul, egumen
la Zlătari încă din 174!.
în Septemviie 1746, Matei acesta a ajuns patriarh. Fiind trimis în
Bucureşti de Patriarhia de Alexandria ca egumen la Zlătar.i 3 a fost reco­
mandat de Daponte ca duhovnic lui Const. Mavrocordat prin stăruinţele
căruia a ocupat apoi Scaunul Alexandriei 4• Alegerea s' a făcut la Constan­
tinopol, în August 1746, pe când Matei se găsea în Ţara Românească.
În Septemvrie, mitropolitul Ţării, Neofit, primeşte un ecdos patriarhal 5

1 Publicată de Hr. Papadopulos în 'Er.r.Î.. tl>deot;, 19 (1920), p. 503-5.

2 Ibid., p. 510-ll.
3 Mazarakis, o. c., p. 603 ; Hr. 'Avtr.oo-i:ot; 'AJJ:r1J.oyea<pla
Papadopulos,
roii Ila•e· 'Ai.�. Mad}alov 1Pahov, 'Er.r.Î.. Wd(!.ot;, 17 (1918), p. 406-7.
în
' Daponte, Catalogul istoric, I. c., p. 101 : « Tomot; Î.t{Jv17t; wv, r.al elt;
Bovr.oveicntov ei.-0.wv elt; r:at; fiµiem; wii av-0.inov µov Kwvornvr:lv B6oa,
izeriµanoe ,ueot-i:elat; µov nvevµanr.6t; r:ov, r.al Oia ţteoi-i:elat; wv na-i:eiaezrit; ·•
V. şi Mazarakis, o. c., p. 607-9 ; At. Comnen Ipsilanti în Hurmuzaki, Documente,
XIII, p. 185-6; Hr. Papadopulos, o. c., p. 408; Porf. Uspenschi, AneKCaHAIJÎHCKast
IlaTpiapxist, c6opmrn-i, 11rnTepiaJIOB"h, I, Petersburg, 1898, p. 10 şi 38.
5 Publicat în Condica sfântă a 1"\!itropoliei Ungro- Vlahiei, ed. Ghenadie
Craioveanu, Bucureşti 1886, p. 141 şi urm . : « dvaoe�rrr:e r.al ănor.a-i:acn�­
orrr;e 1•6µiµov r.al r.avov1r.ov r.al yv�otov -rov tzvwii na-reiaezir.ov -0.e6vov nvevµa­
,.
nr.ov neoorn-i:fiv, notµiva -re r.al na-i:eiaezl'/'ll r.ai oeon6-r1Jv r.aîd -rYţv dv8-/.vi1ev Zeeov
-rijt; l-/.r.i.riolat; -ra�tv r.al r.avovtr.Yţ�· vno-i:vnwoe » ( să-l învestiţi şi să-l aşezaţi
=

stăpân spiritual, legal, canonic şi adevărat al acestui Scaun patriarhicesc şi

păstor, şi patriarh, şi stăpân după regula cea sfântă şi veche a bisericii şi după
rânduiala canonică). V. şi la Mazaraki, o. c., · p. 607 - 609 ; 'Er.r.ţ. <Paeor;,
1 7 (1918). p. 410.
 RELAŢIILE ŢĂRILOR ROll.;\..
"'\E CU PATRIARHIA DE ALEX.U."DRIA 43

r prin care i se făcea cunoscut alegerea lui Matei şi era . rugat

totodată să-i facă la Bucureşti instalarea şi învestirea ca patriarh al
Alexandriei. Odată cu aceasta, Ecumenicul face cunoscut şi lui Matei,
direct, alegerea sa prin « sorţi canonici », în urma « văduviei acelui
Scaun pat�arhicesc ». Pe temeiul acestor acte mitropolitul Neofit a şi
procedat la învestirea lui Matei în înalta demnitate. Mai întâi i s'a
înmânat ecdosul de alegere, apoi s'au coborît în biserică unde erau
adunaţi toţi arhiereii din .Ţara Românească în sobor, l-au îmbrăcat cu
mantia patriarhală, i-au cetit decretul de numire, au făcut slujba cuve­
nită, i s'a înmânat o cârjă de către mitropolit, care a ţinut o scurtă
alocuţiune, şi în cântecul « ăgwr;; eadv », Matei a fost învestit la Bucu­
reşti patriarh pentru Alexandria 1• Lămuriri mai detaliate despre felul
în care s'a desfăşurat această impozantă şi poate unică la noi ceremonie,
nu avem.
Trebue reţinut faptul important că, împotriva canoanelor şi tradi­
ţiei urmată până atunci, mitropolitul nostru învesteşte un patriarh.
C3.nonic, procedeul acesta nu-şi află explicaţie. Dacă ne gândim însă
că Alexandria :Î:J.'a reprezentat niciodată o biserică bine organizată, că
patriarhii cari se alegeau acolo trăiau pnn âire parţi, că puţillii credin­
cioşi de subt jurisdicţiunea acelei patriarhii nu erau în măsură să pro­
pună un patriarh şi aproape întotdeauna îl cereau dela Constantinopol,
unde se primeau uşor sugestiile Domnilor români, şi în fine că între
mitropoliţii răsăritului al Ungro-Vlahiei deţinea un loc de frunte şi se
bucura aproape de aceleaşi prerogative ca şi patriarhii 2, motivăm în
deaj uns· acest procedeu.
După învestire Matei n'a putut pleca imediat spre Constantinopol
din cauza piedicilor care i s'au pus de către patriarhul ecumenic şi
Vizir. A fost nevoit să plătească 3700 groşi şi să aştepte în Bucureşti
până 1a începutul anului I747 ca să i se întocmească beratul împărătesc 3 .
Î n timpul acesta, după ce ·a încredinţat igumenia mânăstirii Segarcea­
Dolj ieromonahului Meletie 4, care o condusese şi mai înainte, s'a
străduit să găsească un egumen de încredere şi la Zlătari.

1 Toată corespondenţa aceasta în Condica sfântc l, citată mai sus, în care

am găsit şi o descriere succintă a ceremoniei învestiturii lui Matei.
2 Hrisant Notara, Ilse i r:wv 'O<pcpi;-:[wv, în fol., Târgovişte 1715, f. 72. V. şi
Condica sfântă, o. c., p. 183.
I•
3 Hr. Papadopulos, o . c., p. 412 şi scrisoarea lui Constantin Postelnicul către
patriarhul Matei, din II Ianuarie 1747, în 'E;-:;-:J <I>deoc;, 19 (1920), p. 528-9 .
•.

• Originalu\ numirii lui Meletie în această'. demnitate, cu semnătura auto­

grafă a lui Matei al Alexandriei, are data: IO Octomvrie 1746, când patriarhul
se găsea încă în B ucureşti (Arhh-ele Statului, pachettţl ci' acte greceşti nein­
ventaricte).
44 DllIITRIE G. IOKESCU

În acest scop, noul patriarh a scris lui Const. Mavrocordat la Iaşi

rugându-l să-i trimită pe Partenie, mitropolitul Tripolisului, căruia voia
să-i încredinţeze conducerea acestei mânăstiri 1. Domnul a consimţit
dar se pare că Partenie nu a voit să primească această demnitate şi din.
nenorocire nu cunoaştem nici motivele care l-au oprit să colaboreze
cu patriarhul Matei, deşi ca mitropolit depindea de Alexandria şi
era deci subalternul patriarhului !
Egumenul Hangului era atunci un cleric din Alexandria, Atanasie,
care, prezentându-se înaintea patriarhului, a izbutit să-l inducă în
eroare şi să ia asupra sa, cu depline puteri, administraţia mânăstirii 2.
În ce priveşte Zlătarii nu cunoaştem ce aranjament a lăsat Matei la
plecare.
Ajuns în Alexandria patriarhul nu a uitat ţara care-l adăpostise ani
îndelungaţi şi mai ales nu a uitat pe Const. Mavrocordat, binefăcătorul
său. Legăturile şi cunoştinţele cu familiile domnitoare greceşti şi româ­
neşti precum şi cu mulţi dintre boierii ţării se continuă printr'o strânsă
şi numeroasă corespondenţă. La scrisorile Domnului şi ale boierilor
Matei răspunde întotdeai.tna plin de afecţiune, felicitând, dând sfaturi.
şi amintind anii petrecuţi la Bucureşti. Alteori roagă insistent pe Domni ·

să controleze cât mai des pe egumenii lll:ânăstirilor dependente de Ale­

xandria, să le oprească arbitrariul, să le pedepsească abuzurile şi în.
deosebi să se asigure trimiterea regulată a veniturilor anuale şi a milei
domneşti 3•
Patriarhul Matei a fost adus de împrejurări să se amestece şi în
treburile Bisericii române. Astfel, în I746, Dec. Ig, pe când se afla în Ţara­
Românească, Constantin Căminarul îi scrie din Constantinopol spunân­
du-i că la mitropolia din Bucureşti se lucrează arbitrar, că nu se res­
pectă întotdeauna dreptatea şi-l roagă să intervină pe lângă mitropolit 4•

1 Scrisoarea lui Const. Mavrocordat din Oct. 1746, în o. c., p. 519-20. Hr.
Papadopulos a citit greşit 'Or.r:. q.>.ppl;'. Din conţinutul scrisorii se vede clar
că Mavrocordat răspunde din laşi patriarhului Matei, în Bucureşti, expri­
mându-şi bucuria că a fost ales patriarh, răspuns care nu putea fi dat decât
'
la sfârşitul anului q.>.pµc; ( = 1746).
2 Scrisorile 52, 53, o. c . , p. 573-6 ; alta la Uspenschi, AneKCaHJJ;piilcKaH"
CTaTpiapxiSJ, c6opH11Ko MaTepianOBo, p. 50. " '.#
3 Multe din aceste scrisori s'au publicat de Hr. Papadopulos în o. c ..

p. 499-6 1 4 ; de M. Ghedeon, 'H ăJJ.17Î.oJ112a<pla wu illar:1Jalov :ror:eui.(!J.OV

'.Ai.e�avoedac;, în <JJ1i.0J.oy1%oc; l:vJJ.oyoc;, 23 (1891-2), Constantinopol, p. 35-40 ;
de Dim. Pashali, .Mm:{}aioc; 6 "Avo{!W';, II6.1wc; %ai IIar:1216.12zTJc; 'AJ.�a11012dac;
wu mfo17c; yi}c; Alyvmov (1 746-67). Atena 1901, şi de Porfirie Uspenschi, o.
c„ p. 50 şi urm.
• Scrisoarea no. 16, în 'E%%l. <!Jdeoc;, o. c., p. 526-7.
 REI,AŢIII,E ŢăRII,OR ROi'IIÂNE CU PATRIARHIA DE AI.EXANDRIA 45

În I75J, Const. Mavrocordat a silit p·e Antim al Buzăului să demi­

sioneze din S ;aun şi să se retragă la o mânăstire. Episcopul n'a acceptat
însă cu uşurinţă hotărîrea abuzivă a Domnului : a scris lui Matei la
_.\.lexandria, fostului vizir Ali-paşa Ekimoglu şi Căminarului Manolache,
capuchehaiaua lui Mavrocordat la Constantinopol, plângându-se tuturor
Impotriva Domnului.care 1-a mazilit şi i-a luat pe deasupra 40 de pungi de
aspri. Scandalul acesta ameninţa să ia proporţii neplăcute pentru Mavro­
-cordat. Domnul a scris la rândul său patriarhului Alexandriei rugându-l
să intervină şi să îndemne pe episcopul arţăgos la supunere. Încât, numai
prin stăruinţele lui Matei şi ale călugărilor sinaiţi, Antim a părăsit Episco­
pia Buzăului în I757 şi s'a dus tocmai în Egipt, la mânăstirea Sinai 1 .
Ultimele scris?ri pe care le avem dela Matei sunt din 1765-6. Într'una,
scrisă în ziua de 5 Sept. 1765 2, către Spandoni, marele retor al Alexan­
driei şi îngrijitorul mânăstirii Zlătari din Bucureşti, recomandă pe
arhimandritul Meletie, trimis a treia oară în Rusia după ajutoare, să
fie ajutat la întoarcere şi să-i se facă o dare de seamă despre mersul
Zlătarilor. Tot cu această ocazie patriarhul comunică la Bucureşti. că
a vorbit cu Domnul Scarlat Ghica, în privinţa Şegarcei din Oltenia
şi că i s'a promis ·tot ajutorul.
În anul următor, în ziua de 9 Iulie 1766, patriarhul Matei a demisio­
nat din Scaun de bună voie, după o păstorie de douăzeci de ani. Ple­
când din Alexandria, şi-a prezentat demisia la Constantinopol, apoi a
venit încă odată pe la noi, când a primit dania câtorva imobile din partea
familiei Marga 3. În Bucureşti n' a rămas decât foarte puţin la biserica
Zlătari. De aci a plecat, s' a dus şi s' a stabilit pentru totdeauna la
mânăstirea Cutlumuş din Sf. Munte. Ştirile acestea ne sunt date
de toţi biografii lui mai de seamă 4, încât socotim greşite afirmaţiile

1 Scrisoarea patriarhului Matei către Căminar . 1 :uanolachi, din care am

luat aceste date, este din 20 Sept. 1757, în o. c., p. 542-3. V. şi Deligianni Gh.,
�Ema-roi.ai i-/.•ii� dve%OOWV âJJ.qi.oy(!a<pla� r:oii 0l%ov,UF.vt%oii :;r;ar:gtci.Qzov KaJJ.iv{%ov
I' ' wii i% Zayoeă�, în 'Er.-%}.. </Jcigor;, XXXII (1934), p. 28-43. unde s'a pu­
blicat o s:risoare a lui Matei al Alexandriei, din 1 7 Aug. 1759, către Calinic, în
-care se \"orbeşte despre cele întâmplate lui Antim al Buzăului (cit. de Gh. Moise­
scn, într'o notiţă bibliografică din Biserica ortodoxă română, LU (1934), p. 813):
' Scrisoarea nr. 73, în 'E%%Î.. <Pâeor;. o. c., p. 607-9.
3 Mazarakis, o. c., p. 630. Meletie al Atenei, 'E%%ll]otaau%� 'Iatogia [a-.
<laosul lui Veudoti], IV, p. S9.
4 Mazarakis, o. c., p. 630; Hr. Papadopulos, în 'E%%J.. wcieor;, 19 (1920),

p. 498; Meletie, 'E%%Î.. icn:oeEa, 1. c. ; M. Ghedeon, 'O �A f>wr;, Constantinopol

r885, p. 182 ; Porf. Uspe�schi, o. c., p. t o ; At. Comnen Ipsilanti, o: c. în
Hurmuzaki, Documente, XIII, p. 186; Sp. Lambros, 'O IIar:eiaexi%o; E>eovor;
� AJ.e�avOQELa� d..•o 2:aţt0v�J. K<maaovl11• ţtir.gi J!>ii Jl!Iar f>alov, %rtt' dvi%âor:a
.lyyeaqia, ••. Llehlo10, III, p. 560-578. ,
 DIMITRIE G. IONESCU

pe care le face Sergiu Macri 1 în ceea ce priveşte anii din urmă ai lui
Matei.
În ziua de 25 Aprilie 1775, fostul patriarh Matei a murit la mână­
stirea Cutlumuş, unde a fost înmormântat şi de unde plecase călugăr
la începutul secolulului al XVIII-lea 2• În această mânăstire se păstrează
până astăzi o icoană cu chipul patriarhului Matei, iar în codicele 223,
din biblioteca Cutlumuşului, se găsesc câteva manuscrise autografe
rămase dela el 3.

1 'Ynoµvfiµar:a t%%l17aLaou%ijc; lat:oQ[ac;, tradusă şi publicată de C. Erbi­

ceanu, Buc. 1go1, p. 47.
2 Daponte, Kijnoc; r.aQh:wv, ed. Legrand, Bibliotheqtte grecque vulgaire, III,

Paris 1881, p. uo, versurile 137-8; Hr. Papadopulos, în o . c., p. 498 ; Maza­
rakis, o. c., p. 630; At. Comnen Ipsilanti, o. c., p. I 86.
3 Arhim. Hristofor Ktenas, Ta %tiµ17ltaQr_Eia rije; & ăylcp "Af>cp leeac; paai­

lt%ijc;, na-i:Qiaer.�c; %al m:aveom]Yta%ijr; µovijc; roii Llo:r.EtaQlov, în 'Enei:TJeii;

'Ewieelac; Pal;ml'T:wwv anovbwv, VII (1930), Atena, p. 104-132 ; Sp. Lambros,
o. c. din Ll eAi-lov, III, p. 577-78.
 IT. MÂNĂSTIRILE INCHINA TE
A LEXANDRIEI

1. MÂNĂSTIREA STĂNEŞTI-VÂLCEA CU HRAMUL

ADORMIREA MAICII DOMNULUI

Mânăstirea Stăneşti este ctitoria banului Mogoş şi a lui Giura logo­

fătul 1 • Biserica aceasta a aparţinut Buzeştilor, ca urmaşi ai ctitorilor,
până în ziua de 19 Mai 16!5 , când băneasa Maria Catargioaica, sora
postelnicului Radu Buzescu, a mers împreună cu fratele său la Bucu­
reşti, unde se afla Lticaris al Alexandriei, şi i-au închinat-o.
închinarea s'a făcut în Mitropolie, în ziua Înălţării, de faţă fiind
Mitropolitul Luca, Soborul, Matei al Mirelor, egu�enul dela Dealu,
Dionisie al Râmnicului, Chirii al Buzăului, Partenie, arhiepiscopul Ohri­
dei, episcopul Kitrosului 2 chir Eremia şi mitropolitul Dârstorului,
Ioachim.
Actul de închinare pe care-l avem 3, cu semnăturile celor de mai
sus, pomeneşte că în acea vreme patriarhul Alexandriei, Lucaris, a
fost prin ţară « pentru cercetarea neamului creştinesc în zilele credin­
ciosului Domn Io Radu Voevod . . . şi fieştecarele după a sa putere
l-am miluit pre el ».
Buzeştii au dat atunci « câteva sate şi cu toate bucatele şi odăjdii
şi sfinte vase ale mânăstirii şi dobitoace » ; iar patriarhului, zic ei în act,
i se cade « să fie volnic cu călugării săi pre cari va VJ"ea să-i trimeată
la metoh pentru posluşanie şi pentru ca să adune bucatele şi agoni­
sita ; prisosul să-l trimită la Alexandria ».

1 I. . D. 'frajanescu, Schitul Stă11eşti, în Buletinul Comisiunii Monumentelor

Istof'ice, 3 (19n), p. 1 3-23 ; V. Drăghiceanu, S�hitul Stăneşti, ibid. , 24 (1931), p.
l 18-120, şi D. Ştefulescu, Gorj11l istoric şi pitoresc, 'fg.-Jiu, 1904, p. 291.

8 Citeşte Pidna, reşedinţă episcopală în Macedonia.

3 S1�yete şi Izvoade, IX, 1914, p. 251-2.

 DBIITRIE G, IONESCU

La Arhivele Statului ni s'au păstrat câteva documente de după

1617 cari întăresc această închinare 1 : prima întărire trebue că a fost
.dată de Radu Mihnea 2 în timpul căruia s'a făcut închinarea, a. doua
'Întărire e a lui Gavril Movilă, din 16� 9 . căruia d-l Iorga 3 îi atribue
închinarea însăşi. D-sa adaogă : « �u acest act, făcut subt domnia lui
Gavril Movilă, începe închinarea la locurile sfinte a unor lăcaşuri asupra
cărora Domnul închinător n'avea niciun drept, între altele şi fiindcă
trăiau urmaşii ctitorilor » 4. În cazul de faţă constatarea aceasta n'o putem
împărtăşi ! Într' adevăr, la Curtea lui Radu Mihnea şi a lui Gavril Movilă,
Lucaris a fost « un oaspete iubit », dar închinarea n'o face niciunul din
Domni, ci tocmai urmaşii ctitorilor. Avem actul de închinare care este
clar şi afirmaţia lui Brt'zoianu care a avut în faţă Condica Mitropoliei din
Bucureşti. Că Brezoianu discută mai departe competenţa donatorilor şi
le contestă calitatea de ctitori, nu-l putem lua în seamă : a) fiindcă el,
necunoscând inscripţia pe care noi astăzi o avem5, se îndoia că această
mânăstire ar fi o ctitorie a strămoşilor Buzeştilor, şi b) la 1860, rostul lui
Brezoianu era de a contesta drepturile Locurilor de jos asupra mânăstirilor
închinate ca să se poată motiva şi istoric, măcar în aparenţă, secularizarea.
O mărturie în plus că mânăstirea Stăneşti a aparţinut Buzeştilor
şi că ei au închinat-o Alexandriei avem într'un act din 1723 , întocmit
.Pe baza documentelor originale aflate la egumenii mânăstirilor închi­
nate din Oltenia ; transcriem : « et a Maria Bani cuiusdam conjuge
huiusque fratre Radule Postelnico, ut pote prolibus Supremi Klutscher
Raduli Buzeskuli, patriarche Alexandriae dedicatum » 6• Cunoaştem,
într'adevăr, mânăstiri închinate arbitrar Locurilor de jos, dar nu după
mult timp, protestând adevăraţii ctitori sau moştenitorii lor, au fost
restituite 7, ceea ce nu s'a întâmplat cu Stăneştii.

1 Arh. Stat„ Aşeză111ânt11l mânăstirii Zlătar·i, pa.eh. 5, doc. I, 9 şi IO (în regest).

2
Ion Brezoianu, 1Wânăstirile zise închinate, Bucureşti 1861, p. 56 (de pe
Condica Sfântă a Mitropoliei Ungro-Vlabiei, III, p. 624).
3 Istoria bisericii româneşti, ed. 2-a, I, p. 264-5.

4 Studii şi documente, VII, Bucureşti, 1904, p. 120 şi Istoria literaturii româ-

1teşti, ed. 2-a, I, p. 228.

5 La N. Iorga, Inscrip/ii din bisericile României, I, p. 169 şi D. Ştefulescu, o .
.c., p. 29I. Vezi şi Buletimtl Comisiunii 1Wonumentelor istorice, 24 (1931), p. u8.
6 Protocollum correspondentiarum Caesareo-regiae administrationis Vala­

-chiae Cisalutane, la Iorga, Studi·i şi doc., V, p. 142.

7 Vezi mai jos p. 5-f, nota I . Avem şi un hrisov dat de Matei Basarab în

1639 prin care declara libere câteva mânăstiri închinate fără consimţământul
-ctitorilor (Publicat în 1Wemoire sllr les couuents roumains plaf;Cs sous l'invocation
aes Saints-lieux d'Orient, BucureŞti, ca. 1860, anexe, p. 73). Se adaugă că hri­
sovul a fost dat fiindcă se constatase că egumenii şi exarhii, trimişi dela Locurile
<le jos, îşi atribuiseră prin fraudă un oarecare număr de mânăstiri.
 REI,AŢIII,E ŢĂRII.O R ROMANE CU PATRIARHIA DE AI,EXANDRIA 49

La 23 Aprilie 1619, când Lucaris era în Muntenia, Gavril Movilă

<lă din Târgovişte un hrisov prin care dărueşte mânăstirii Stăneşti,
care era a Alexandriei, dreptul domnesc de vin�riciu din dealul Dobruşii
(Vâlcea) « ca să-i fie spre întărire şi hrană » 1 .
P e chestiunea acestui vinăriciu mânăstirea a fost foarte mult su­
părată de episcopia Râmnicului care-l lua deseori fără să ţină SE7amă
. .
ci fusese dăruit cu hrisov domnesc. După repetatele plângeri ale
egumenilor, Mihail Racoviţă cercetează, la 22 Septemvrie lj43, hrisoa­
vele pe care mânăstirea - condusă în acel timp de Macarie « epitropul
prea Sfinţitului papă şi patriarh dela marea cetate Alexandria » - le
'.avea dela Gavril Movilă şi-i face dreptate, interzicându-se episco­
piei orice amestec 2.

Câţiva ani mai târziu s ' a adăogat Stăneştilor marele sat 'al Şegarcei
(Dolj ) pe care se găsea unul din vechile schituri ale Olteniei 3• Cu pri­
vire la satul acesta avem un hrisov dat de Radu Mihnea în Oct. 1622,
'În care spune că Şegarcea este « slobozia cinstitului şi prea luminatulw
părintelui Chiril patriarhul, ce au fost dela Alexandria » 4.
La început, Şegarcea era administrată de igumenia Stăneştilor;
mai târziu, în 1655, egumenul Ghermanos a construit la Şegarcea o
nouă mânăstire cu hramul Adormirea Maicii Domnului pe care-l aveau
şi Stăneştii 5•
După plecarea lui Lucaris, patriarhia de Alexandria n' a putut
trimete în mod regulat egumeni să administreze moşiile dela Stăneşti
.şi Şegarcea şi să îngrijască de biserici. Ele au rămas uneori subt adrni­
nistraţiunea locală, alteori patriarhii de Alexandria, cari călătoresc
neîntrerupt prin Ţările Române în tot cursul veacului al XVII-lea,

1 Arhivele Statului, Aşezământul mânăstirii Zlătari, pach. cu acte neinven­

tariate (copie) .
� Arhivele Statului, pachetul citat.

3 O însemnare găsită pe o carte dă anul 1547 ca dată a întemeierii schi­

tului (Buletinul Com. Mon. Istorice, 7 (19q), p. 195).
' Iorga, St. şi doc„ V, p. 437, no. 1.
5 N. Dobrescu, Istoria bisericii din Oltenia în timpul ocupaJiimii austriace
{1716-38), Bucureşti, 1906, p. 257. ln 1862, la Şegarcea, s'a ridicat pe locul
vechei mânăstiri o biserică de mir cu următoarea inscripţie, citită de noi: «A cest
sfânt Zăcaşi, prăsmtindu-să de Adormirea prea sfintei Fecioară Născătoare
de Dumnezeu şi încliinată apostolicult4i tron al patriarhului Iacov (al Alexandriei
intre 1861-65) şi în domnia prea credinciosu-lui şi iubitor de Hristos Domn al
Prin/ipatelor- Unite, A lexat!dru Ion Cuza, aflându-să mitropolit al Ungra-Românii
D. D .. Nifon, aflându-să şi episcop al Râmnicului D. D. Kalinic, în anul mân­
tuirii 1862; cheltuiala acestt4i sfânt Zăcaşi, silinJă şi neîncetată îngrijire a prea
sfi11Jii sale mitropolitt4 Liviis (citeşte Libiei) D . D . A tanasie care a fost din insu­
.tile ali liberi Grecie, din insula Andros, şi egumen acestiti schit ».

4
50 DIMITRIE G. IONESCU
f'
încasează direct veniturile câte erau. La 1693, când Gherasim Paladii.
se găsea în Bucureşti, a prezentat lui Constantin Brâncovefill:U « dove­
deală cu arătare de hrisoave domneşti şi arhiereşti şi cu cărţile ctito­
rilor cari au închinat mânăstirea aceasta să fie metoh patriarhiei cerând
să-i fie redată » 1. Domnul, înipreună cu Mitropolitul ţării şi cu Divanul,
cerc�tează actele şi patriarhia intră din nou în stăpânirea mânăstirii
Stăneşti şi a moşiilor sale. Dela Alexandria începe să se trimită în mod
regulat egumeni cari administrează averile mânăstirii mereu în creştere.
La donaţiile vechi, pietatea străbună adăoga mereu altele.
Mânăstirile Stăneşti şi Şegarcea au avut următoarele sate şi moşii 2 :
satul Junghiaţi din Teleorman, întărit de Mihnea II prin hrisovul
din 23 Noemvrie 1585 3, satul Ciitmeşti-Dolj , confirmat de Mihai Vitea­
zul printr'un document din 2 Octomvrie 1597 4, moşia Balta Bistre­
tului, întărită de Gavril Movilă în 1619 5, satul Văleni şi jumătate din
Runcul-Vâlcea, întărite de Alexandru Iliaş în 1617, Mai 6 6, moşiile
Lipovul, Valea-Rea, Bădăluii"'l şi
Sălcuţa, « cu moara de acolo »-Dolj,
au fost dăruite Şegarcei la l August 1729 de biv-vei postelnicul Ior­
dachi Ramadan 7, satul Punghina-Mehedinţi, întărit de Alexandru
Iliaş prin hrisovul din ro Iunie 1616 8, moşia Vâlcov, dăruită Şegarcei
de boierul Iordachi Poenarul în Noemvrie 1787 9•
Dintr' o catagrafie a proprietăţilor mânăstirilor din Oltenia, întocmită
de administraţiunea austriacă în 1720 10, se vede că Stăneştii şi Şegarcea
aveau în acea vreme : satele Mamitl-Vâlcea cu 16 familii, şi Ţ1"'gureştii­
Dolj cu 49 familii 11, « mahalaua » Bâzdâna cu II familii şi moşiile:

1 Arhivele Stat., Aşezământ11l mânăstirii Zlătari, pach. cu acte neinventa­

riate (o copie).
2 O distincţiune completă a moşiilor şi satelor care au aparţinut fiecăreia
din mânăstirile închinate Alexandriei, deci inclusiv Zlătarilor, nu se poate face
din cauza actelor de administraţie .cari emanau când dela Zlătari, când dela
Şegarcea sau Stăneşti. Aceeaşi constatare şi în privinţa egumenilor.
s Arhi,,ele Statului, Aşezăm4ntul mtinăstirii Zlătari, pacl>. 5, doc. 3 (în
regest).
' Ibidem, pach. 10, doc. I .
5 Ib., pach. r, doc. l şi 3.

s Ib., pacb. 5, doc. 9.

' Actul de danie în Arhivele Olteniei, VII (1928), p. 461-2. Vezi şi Stwlii şi
doc., VII (1904), p. r56-7.
8 Arh. Statului, Zlătari, pacb. 5, doc. l şi 2.

9 Ibidem, pacb. 3, doc. 1 .

1 0 Publicată de N. Dobrescu în Istoria bisericii din Oltenia în timpul ocupa­

Jiunii austriace (1 716-38), Bucureşti, 1906, p. 2.

1 1 N. Dobrescu, o . c., anexa 15, p. 147-9 ; vezi şi Arhivele Olteniei, V (1926),

p. 4L, şi Arhiv. Statului, Zlătari, pach. 7, doc. 16.

 REI,AŢIII,E ŢĂRILOR ROMÂNE CU PATRIARHIA DE AI,EXA�'DRIA 5I
r
Târnava, Fântâna Banului, Lunca, Bledoiul-Dolj, Saca Gorj 1, iar -

dintr'un studiu al d-lui T. G. Bulat, privitor la diviziunea proprietăţii

rurale în Oltenia la I837 şi I845 2 se vede că moşiile Teascu şi Glodeţu
cu 95 familii, Panghiile de sus şi de fos Dolj 3, Dranovăţul-Romanaţi cu
54 familii 4 aparţineau Şegarcei. Pe lângă acestea Şegarcea mai stăpânea
în Dolj moşiile : Gherbeşti 5, Piscu 6, Calopărul 7, Mileşti 8, Lipovul­
Ungureni cu 67 familii 9 şi satul ]ugureşti 10, în Olt avea moşia Balomi­
reşti n, în Vâlcea moşia Curmătura 12 şi· un metoh în oraşul Craiova 13.

CÂŢIVA DIN EGUMENII TRIMIŞI DIN ALEXANDRIA

LA ŞEGARCEA ŞI STĂNEŞTI

Filoteiu (I63r), menţionat într' o scrisoare 14 a patriarhului Alexan­

driei, Gherasim Spartaliotis, către arhimandritul Arsenie, omul Ecu­
menicului în Ţara Românească. Scrisoarea aceasta e din r63r. Din
câte ştim, acest Filoteiu este cel dintâi năstavnic trimes din Alexandria
să administreze averile diµ ţara noastră. Ghermanos (I655), acest egu­
men a construit mânăstirea Şegarcea 15. Partenie (I68o), îl găsim trecut
într'o scrisoare 16 a patriarhului Alexandriei, Partenie Prochoros, către
Constantin Brâncoveanu, din r6 Mai r68o. Petronie (r725-3r) semnează
în 1725 plângerea li egumenilor din Oltenia către administraţiunea
austriacă ca să nu se mai impună bisericile şi mânăstirile la vinăriciu.

1 N. Dobrescu, o. c., anexa 129, p. 258. Vezi şi Arhivele Olteniei, o. c., p. 4I.
2 În Arhivele Olteniei, IV (1925), p. 105-n1 ; 301-ro şi V (1926), p. 40-46 ;
2t6-220.
3 Arhivele Olteniei, IV, p. 304-8 şi Arh. Stat., Zlătari, pach. 25, doc. 38.
•
Arhivele Olteniei, V, p. 2 1 7 ; N. Dobrescu, o. c., p. 148, anexa 15 ; Arh.
Stat., Zlătari, pach. 5, doc. 6 ; pach. 25, doc. 47.
5
Arh. Statului, Zlătari, pach. 27, doc. 5.
6
Ibid., doc. 4.
7 A fost dăruită de Ion Danciu la 22 Noemvrie 1710 (Arh. Stat., Zlătari,

pach. 8, doc. 2 şi 5).

8 Arh. Statului, Zlătari, pach. IO, doc. 2 .

9 Arh. Statului, Zlătari, pach. 25, doc. 55 şi 56 ; Arhivele Olteniei, V, p . 44.

0 Ibidem, pach. 25, doc. 5 1 şi 54.

·

11
A fost dăruită de Banul Preda la 21 Decemvrie 1600 (Arhiv. Statului,
Zlătari, pach. 10, doc. 1 şi 2).
12
Arh. Stat., Zlătari, pach. 3, doc. 7, 8, 9, IO şi II.
; a Ibidem, pach. 17, doc. 24 şi 26 din Februarie 1834.

14 La Mazarak.is, o. c., p. 247.

15 Iorga, Studii §i doc., V, p. 142 ; N. Dobrescu, o. c., p. 257.

" 6 La Mazarakis, o. c., p. 490-1 ; St. şi doc., o . c . , p. 142.

17 N. Dobrescu, o. c„ p. 39 .
 52 DnnTRIE G. IO:NESCU

Ioachim primeşte, în calitate de egumen al Şegarcei, dania câtorva

sate din Dolj, în luna August 1729 1. Gherasim (1741) semnea.Ză ca
egumen al Şegarcei actul 2 prin care Constantin Mavrocordat fi­
xează dările mânăstirilor către vistierie. !VIacarie este menţionat ca
egumen al Stăneştilor într'un act din 20 Mai 1743, prin care Mihail
Racoviţă întăreşte dreptul acestei mânăstiri la vinăriciul din dealul
Dobruşei-Vâlcea 3. Meletie (1746) a fost numit de Matei al Alexar­
driei egumen la Şegarcea «Şi la celelalte metoace ale sale: Stăneştii
şi Arhanghelul- > în
4) se spune că Meletie a mai
ziua de I O Octomvrie 1746. In actul de numire
funcţionat ca egumen la Şegarcea şi
I
""'

înainte de această dată. Antim şi Gherasim semnează împreună o

plângere din partea mânăstirii Şegarcea către Alexandru Moru7i, în
1793 5• Egumen era însă încă din 1781 călugărul
Sofronie 6 care a
rămas la conducerea Şegarcei până în Iunie 1810, după care dată îl
întâlnim semnând ca _egumen al Zlătarilor 7• Atanasie este pomenit
în inscripţia bisericii actuale de mir din Şegarcea, zidită în 1862 8:
Acest Atanasie conducea în vremea aceea ş i biserica Zlătari din
Bucureşti.

2. SCHITUL DÂLGA
Schitul Dâlga-Dolj a fost dăruit Şegarcei în 1696 ·de către cti 'oruJ,
Stroe Dâlgeanul, în amintirea fratelui său Ioan, tăiat de Tătari
lângă pădurea Bucovăţului. Odată cu schitul s'a dăruit Alexandriei
şi moşia Dâlga cu condiţiunea ca să nu se pustiiască schitul, fiindcă
pentru aceasta, spune actul de danie, « i-a dat moşia » 9•
În actele de mai târziu se menţionează, într'adevăr, moşia Dâlga
ca aparţinând Şegarcei 10. Schitul însă s' a ruinat şi despre el nu mai
avem nicio menţiune în catagrafiile privitoare la mânăstirile din Oltenia11.

1 Iorga, Studii şi documente, VII, p. 156-7; Arliivele Olteniei, VII, p. 461-2.

2 în Bibtioteca Canzeri·i deputaţilor din Atena, ms. 139, f. 15.
3 Arh. Statului, Aşezământul mânăstirii Zlătari, pach. cu acte greceşti
neinventariate.
' P.rh Sta'.ului, Zlătari, pach. cu acte f:receşti neinventariate.
;; În An. Ac. Rom., istorice, s. Il, t. XV, p. 35 r .
• Arh. Statului, Zlătari, pach. 18, doc. ·17·

7 Ibidem, pach. 18, doc. 59 .

8 în această lucra�e, p. 49, nota 5.

• Toate acestea din Brezoianu, o. c . , p. 56 (după Condica Sfântă, III, p. 826).

· 0 Arh. Stat., Zlătari, pach. 27, doc. · 7 ; N. Dobrescu, Istoria bisericii din
Vttenia fn timpul stă.pât!irii at'5triace, p. 258 (anexa 129).
11 N Dobrescu, o. c., p. 140, ane:x:a 10.
.
 RELAŢIILE ŢĂRILOR RO:uX.'<"E CU PATRIARHIA DE ALEX.A.i.
�RIA. 53

t 3. SCHITUL SF. ARHANGHELI-VÂLCEA

Din pisania a.flată deasupra uşii de intrare 1 şi din actul de închi ·

nare 2 se vede că schitul acesta este fundat de boierii Pârâieni, şi anume

de jupân Stoica Pârâianul, vel paharnic.
Câtăva vreme a fost liber 3. La 28 Sept. I7I7, Maria Milescăt .şi
fostul ei gţnere, Dositeiu Brăiloiu, monah, îl închină patriarh°"Ului Samuil "'
Capasulis ·care se afla atunci în Muntenia. Îl dăruiesc Alexandriei, zic
aceşti donatori în actul de danie, fiindcă este întemeiat de străbunii
lor, boierii Pârâieni , şi fiindcă acest Scaun este scăpătat şi lipsit mai

l
·c t s
vârtos de â celelalte patrierşii. Odată cu :hitul dau şi toate moşiile,
·
morile, viile, ţiganii, rumdnii şi alte venituri cât ar avea, dela mul{ pdnă
la puţin, precum cuprinde şi dovedesc cărţile şi hrisoavele niânăstirii,
care toate s'au dat în seama Sfinţiei Sale patriarhitlui chir Sa11mil, ca să
fie pentru hrana şi buna chiverniseala Scaunului Alexandriei. Fac însă
legământul ca Prea sfinţitul patriarh să aibă datoria de a face liturghie
în ziua hramului, ori unde s'ar afla, spre pomenirea vechilor ctitori şi a
donatorilor. Patriarhul se mai · obligă să repare orice s'ar strica şi
va fi de trebuinţă şi nici să nu strice sau să schimbe ceva din ale
mânăstirii '·
Acest �chit a fost înzestrat cu satul Vlădeşti 5 şi moşiile: Buneşti 6,
Podeni 7 , Groşani 8 Bălăneşti 9 « cu
şi o moară şi o vie ». Toate acestea
sunt în Vâlcea, numai Podeni se află în Argeş.
Patriarhul Samuil Capasulis, luînd în primire schitul acesta şi
moşiile pe care le avea, 1-a alipit ca metoh mânăstirii Stăneşti, iar

1 în DtcJio11arnl geografic al 1ud. Vâlcea, I, p. I I4.

2 Originalul în colecţia Pârâianu-Florescu. S'a publicat în Revista Istorică,

XI (i925), p. 309-10. Vezi şi porunca d'l.tă de Ra-:lu-Vodă Leon, la 14 Iunie
1 667, lui Ignatie al Râmnicului de a nu atinge drepturile boierilor Pârâieni
munind egumen la mânăstirea Arhanghelul din Vâlcea, fundaţia lor (publi­
cată de T. G. Bulat, Contribtt/iimi doc11mentare la Ist:iria Olte1;·iei, R.-Vâlcea,
19�5. p. 1 1 4-:- 1. 15. V. şi �- . Dobrescu, o. c., p. 260).
3 La 12 Ianuarie 1702, Constantin Brâncoveanu interzice egumenului Rafai!·

de a se. mai amesteca peste proprietarii moşiei Priba din hotarul m1năstirii
.
Arhanghelul. Nu se pomeneşte nimic despre proprietarii mânăstirii (N. Iorga,
Bttleti1ml Com. Istorice a României, documente, XVII (1924), p. 88-9). .
4 I.- Brezoianu, o. c., p. 56, şi mai cu seamă actul de închinare în Revista

Istori�ă. o. c., p. 309-10.

5 Arh. Stat., Zlătari, p.ach. 12, doc. 1 (în regest).
• Ibi<,1, doc. 4.
' Ibid„ doc. 5.
8 ·Ibid., doc. 9.

• Ibid., doc. 1 5 şi 26.

54 DIMITRIE G, IONESCU

mânăstirile din Oltenia împreună cu averile lor au fost puse subt admi­
nistratia si controlul Zlătarilor 1.
, '

4. BISERICA ZLĂTARI DIN BUCUREŞTI CU HRAMUL

NAŞTEREA MAICII DOMNULUI
Actul de închinare nu l-am găsit 2 •
L a Arhivele Statului, într'un opis al actelor p e care le-a avut bise­
rica Zlătari 3, se vede că a existat un act din 20 Iunie 1708 prin care
Ragi Toma, împreµnă cu soţia sa, face danie bisericii Zlătari din Bucu­
I
reşti « ce este a patrhţrhiei de Alexandria », o vie. Într'o gramată a /
patriarhului Hrisant al Ierusalimului din 1718 4, citim : o ayufn:awi;
�mi ănoawJ.t:v.oi; narewext:v.oi; {}e6voi; rfji; > .AJ,s�avoestai; lxst ev up
Bov:v.ovesadcp •fii; dJas{Jsar:ar17i; :v.ai er.,J.aµneor:ar:17i; .Av{}svretai; Ovy­
reofJJ,axtai; V1i0%etµs'V'f/V avup ţlOV�v, en' ov6µan •iii; vnseartai; µwv �
@eor;or.,ov, 7:WV ZJ,ar:ri{!tOW'V Bnt'Xe'XÎ.'YJµiv17i;, fj11nse, vno {}etov C�J,ov
' ,, , , " :) , -
w.a{Jstai; r.,wovµsvoi;, o sv µar.,aeiq. •n µv17µn auµv17awi; Av-
r.,ai e-
,' „ , r
{}ivr:17i; >IWUVV'YJi; Kwvawvr:tvoi; 111naaaeaţinai; B os{J6oai; a<ple(!WOaw
up avu[> na7:(!ta(!Xt:V.ifJ ffeovcp •iii; 'ÂAe�avO(!stai;, eni r:wv �µe(!Wv wv
lv µa:v.aetq. •fi J.��u llar:eiaexov '.AJ.sgavoestai; :v.ve I'seaatµov 5•
Din cele de mai sus rezultă că biserica Zlătari a fost închinată de
Constantin Brâncoveanu patriarhiei de Alexandria în timpul păstoriei
lui Gherasim Palada. Data precisă a închinării n'o cunoaştem. Este
foarte probabil că această danie s'a făcut între 1707-1709, cu ocazia
ultimei vizite a lui Gherasim la curtea Brâncoveanului.

1 Iorga, Stuaii şi doc„ V, p. 142. I. Brezoianu, o. c„ p. 57, adaogă la mână­

stirile din Oltenia, care au aparţinut A.lexandriei, şi schitul Preajba-Dolj, dăruit,
zice el, patriarhului Samuil Capasulis. Actul de închinare poartă data din 1716
şi este dat de Tudor Blăcănescu, care a dăruit odată cu schitul şi moşia Crăcioaia­
Dolj. Brezoianu spune însă mai departe că această danie a fost anulată ulterior
de către rudele şi urmaşii adevăraţilor ctitori, cari au contestat lui T. Blăcă­
nescu competenţa şi calitatea de a înstrăina mânăstirea. Că lucrurile stau astfel
ne-o dovedeşte de altfel şi lipsa ori<-ărei alte menţiuni că schitul Preajba, îm­
preună cu moşia mai sus menţionată, ar fi aparţinut cândva Alexandriei. •

2 Câteva date privitoare la ctitorii acestei biserici, precum şi bibliografia che-

stiunii, la Gh. D. Florescu, Din vechiul Buci,reşti, Bucureşti, 1935, p. 32, nota 19.
3 Arhivele Statului, Aşezământul mânăstirii Zlătari, opisul actelor evacuate.
• Iorga-Hur:µmzaki, Documente, XIV2, p. 837-8.
5 « Prea sfinţitul şi apostolicul Scaun patriarhal al Ale:x:andriei are în
Bucureşti, capitala cucernicei şi prea luminatei Domnµ a Ţării Româneşti,
o mânăstire supusă lui, cu hramul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu,
numită a Zlătarilor, pe care a închinat-o acelui Scaun patriarhal al Alexan­
driei, cel de veşnică pomenire Io Constantin Basarab Voevod, îndemnat de
dumnezeiască râvnă şi evlavie, în zilele celui întru fericită adormire, patriarh
de Alexandria, chir Gherasim ».
 REI,AŢIII,E ŢĂRII.OR ROMÂ.l
..E
._ CU PATRIARHIA DE ALEXANDRIA 55

În faţa acestor date, cele relatate de Ionescu-Gion 1 nu trebuesc

crezute. Afirmaţiile sale pot fi acceptate numai în legătură cu inci­
dentul provocat de patriarhul Alexandriei, Samuil Capasulis, în ce
priveşte mânăstirea Cernica, povestit mai sus.
Biserica Zlătari, aşezată în Bucureşti, a fost continuu înzestrată
c u moşii şi cu imobile prin Capitală şi prin jud. Ilfov, încât în scurtă
vreme s'a ridicat în fruntea celorlalte mânăstiri. Între alte donaţii
avem una dela Mihail Cantacuzino, din l I unie 1715, prin care dărueşte
Alexandriei o pivniţă cu casă şi o prăvălie în Bucureşti « cu tot locul
dimprejur » 2•
În 1717, Sept. 12, Ioan Mavrocordat (1716-19), care fusese ajutat
de patriarhul Alexandriei, Samuil Capasulis, să ia domnia Ţării Româ­
neşti, dă un hrisov prin care donează Alexandriei Hanul Zlătarilor 3•
Dintr'un compt cu veniturile mânăstirilor închinate, aprobat de
V Constantin Mavrocordat în 1732 şi 1740, se poate vedea că Zlătarii
I
aveau anual un venit întreg de 459,50 piaştri, din cari vistieria dom­

l
"'
nească lua
În 1861,
dria îl lua anual
255,50, iar restul se cheltuia peptru întreţinerea bisericii \ ,
I. Brezoianu calculează la
din Ţara Românească 5:
400.000 lei venitul pe care Alexan­

Dăm o listă de satele şi moşiile Zlătarilor : Târnava de fo�-Vlaşca 6,

Lipoveţi 7 şi Tamaş s în Ilfov, Râmeşti 9-Vâlcea, Drăguşeni 10-Romanaţi,
•

Drag-Ungureni 1� şi Berca 12 în Dolj.

1 Istoria B11c1'rescilor, p. 273: « În 171S patriarhul Alexandriei (Samuil)

striga la ceruri că (patriarhia) e săracă şi lipită pământului. Glasul patriarhclui

e auzit la Bucureşti şi prin mijlocirea lui Hrisant al Ierusalimului. . . se dă
oropsitei patriarhii . . . mânăstirea Zlătari din Bucureşti cu toate veniturile ei >l.
A se observa evidenta contrazicere cu cele spuse de acelaşi la p . 226-7.
·
2
Arh. Stat., Zlătari, pach. 17, doc. 5 (în regest).
3 Ib., pach. 17 bis, doc. 4 ; v. şi I. Brezoianu, o. c„ p. 53 . Tatăl maiorului
.
Papazoglu a fost timp de 40 de ani administratorul acestui han (v. Maior D.
Papazoglu, Istoria fondării oraşului Bucureşti, Bucureşti 189'!, p. 64, 66), :
.j ' Memo'ire sur les couuents romnains . . . , p. 147 (anexe) .

I a în o. c. pe o tabelă nepaginată după p. 128.

8 Scrisoarea lui Chiprianos al Alexandriei din 1779, în Biserica ortodoxă

,l
română, L (1932), p. 142 ; Arh. Stat., Zlătari, pach. 13, doc. 3 şi 4 (A fost dăruită
Alexandriei în Mai 1710 de jupâneasa Rada, soţia lui Marcu Gănescu).
7 I. C. Filitti, Arclliva, p. 66 ; Arh. Stat., Zlătari, pach. 4, doc. ro. În August
1850 colonelul Emanoil Florescu dă Zlătarilor moşia sa Drăgoeştii-Dâmboviţa
şi primeşte în schimb Lipoveţi (Arh. Stat„ Zlătari, pach. 4, doc. ro).
8 Arh. Stat., Zlătari, pa�. 25, doc. 30.

9 Ib., pach. 25, doc. 34.

io Ib„ pach. 25, doc. 48 şi 51.
11 Ib., pach. 25, doc. 60.
12
Ib., pach. 25, doc. 95-
56 DillIITRIE G. IONESCU

Biserica Zlătari servea de adăpost patriarhilor Alexandriei în

trecere prin Bucureşti. Deseori egumenii trimişi aci din Egipt erau.
episcopi sau mitropoliţi în .eparhii africane fără credincioşi. Aceştia
aveau în grija lor mânăstirile din Oltenia strânse în jurul Stăneştilor 1

şi alipite ca metoace Zlătarilor ; ei administrau averile şi trimeteau veni­

turile la Alexandria. De obiceiu, la Stăneşti şi Şegarcea se găseau numai
câţiva călugări ca vechili 2• Conducerea centrală era la Zlătari.
Dela Nicolae Mavrocordat avem un hrisov, din 24 Oct. 1727 3, prin
care numeşte pe Gheorghe Veneţeanu epitrop la Zlătari « metohul patriar­
piei de Alexandria ». Cel dintâi egumen pe care l-am întâlnit în acte
este Ioachim 4, confi,rmat în această demnitate de patriarhul Cosma III,
în 1737, când acesta s'a urcat pe Scaunul Alexandriei. Este sigur deci că
Ioachim funcţiona la Zlătari înainte de această dată. Tot Ioachim
semnează ca egumen al Zlătarilor hriso'� prin care Constantin Mavro­
cordat stabileşte impozitul mânăstirilor din Ţara Românească, în luna
August 1741 5.
În 1741, egumen la Zlătari era Matei Psaltul, mitrop()litul Libiei 6•
Fiind ales patriarh, Matei a plecat din Bucureşti în luna Ianuarie 1747
şi nu ştim precis pe cine a lăsat în locul său. Dilltr'un act din 1750
(fără lună şi zi) 7 se vede că la această dată conducerea mânăstirii
Zlătari era încredinţată lui !oachim, probabil aceeaşi persoană care
Qondusese Zlătarii şi Înainte de 174r. În Septemvrie 1757 patriarhul
Matei a scris din Alexandria lui Constantin Mavrocordat rugându-l
să ia Zlătarii sub protecţia sa şiîntocrnai ca im stăpân să socotească
pe cei cari administrau averile mânăstirii s.

1 Hotărîrea aceasta a fost luată de Samuil Capasulis al Alexandriei (Stitdii

şi doc., V, p. 142). Toate actele de administraţie care ni s'au păstrat la Arhivele
Statului, în pachetele mănăstirii Zlătari, dovedesc o singură conducere.
2 Intx'o catagrafie din 1723 se vede că în acel timp Şegarcea, Stăneştii şi
Arhanghelul aveau în total abia 16 călugări (N. Dobrescu, o. c., p. 155, anexa
22). V. A. Ureche a publicat în An. Ac Rom. istorice, s. II, t. XV, p. 351, · o
carte domnească, dată la 4 Iunie 1793, mânăstirii Şegarcea de către Alexandru
Moruzi. Plângerea a fost făcută Domnului de călugării Antim. şi Gherasim.
8 Arhivele Statului, Aşeză111ânt11l mânăstirii Zlătari, pach. 26, doc. 1 .

• 'E-x'Xi.. waeo�. 1 9 ( 1 92 0) , p . 503-4.

5 Biblioteca Camerii deputa/ilor din A tena, ms. 139, fol. 15r Vezi şi Neo�
'EiJ.'l']VoµvfJµrov, 5 (1908), p. 323, şi Arhiv. Stat., Zlătari, pach. cu acte greceşti
neinventariate.
• Daponte, Km:<ÎÎ.oyo,, apud Erbiceanu, Cronicarii greci, p. 102. V. şi D.

Stănescu, Via/a religioasă la Români şi influenţa asi�pra vie/ii publice, p. 368.

7 Arhivele Statului, Zlătari, pach. cu acte greceşti neinventariate.

a 'E-x'XJ IJ>aeo�, 19 (1920), scrisoarea nr. 28, p. 540-1.

•.
 RELAŢIILE ŢĂRILOR RO�"E CU PATRIARHIA DE ALEXA>
"<DRIA 57

Doi ani mai târziu, IO Sept. 1759, Daponte, care se afla la curtea
lui Const. Mavrocordat, a scris lui Matei că patriarhia din Egipt are
în Bucureşti un singur om pe care poate conta, Hagi Spandoni, mare
retor al Patriarhiei de Alexandria, care o serveşte cu credinţă 1. În aceeaşi
scrisoare, Daponte adâ.ogă că şi mitropolitul Mirelor, aflător atunci în
Muntenia, se îngrijeşte în deaproape de interesele Alexandriei.
Dela patriarhul Matei mai avem o scrisoare din 5 Sept. 1765 către
Grigorie al Ungro-Vlahiei 2• Din această scrisoare reiese că Zlătarii se
găseau atunci subt protecţia mitropolitului nostru, care îngrijea şi de
veniturile . mânăstirii ; patriarhul îl roagă pe mitropolit, între altele,
să restitue cheltuelile de drum ale arhimandritului Meletie, trirre :;
din Egipt să vadă mânăstirile din Moldova şi Muntenia. La această
dată Hagi Spandoni continua şi el să se îngrijească de Zlătari 3• -;-
Arhimandritul Meletie a venit, a vizitat mânăstirile pe care patriarhia
le avea în Moldova şi Ţara Românească şi apoi s'a întors la Alexandria
în toamna anului 1765 4• În 1770 îl găsim pe acest Meletie egumen la
Zlătari, unde a funcţionat până în 1804, când se pare că a fost ales
mitropolit al Tebaidei 5. +-
Dela patriarhul Chiprian (1766--1783) avem · o întreagă corespon­
denţă cu Meletie 6. Într' o scrisoare din 22 Aug. 1779 7 patriarhul cere
lui Meletie să roage pe boierul Căminar, Alexandru, ca să intervină
pe lângă Domn pentru ca să se plătească Alexandriei ajutorul domnesc
de 300 lei anual, rânduit de Const. Cehan Racoviţă pentru întreţinerea
şcolilor şi din care patriarhia nu primise nici-un ban până la acea dată.
Tot în acea scrisoare se pomeneşte de boierul Hagi Hurmuzaki şi de
fostul spătar, Atanasie Ipsilanti, ca protectori ai Zlătarilor şi prieteni ai
patriarhului.
Dintr'o altă scrisoare, cu data din 5 Ianuarie 1781 8, se vede că

,.. Chiprian avea corespondenţă cu paharnicul Vilară., că un oarecare

Chircu a lăsat prin testament 500 lei Alexandriei, trimeşi prin Vilară.,
şi că patriarhul avea de plătit nişte poliţe la boierul Cămăraş. Scri­
soarea adaogă că o parte din aceste poliţe au fost deja achitate.

1 La E. Legrand, I, p. 'i:cy-'i:�y'.
EpMmerides Daces,
2 p. 606-7, scrisoare_!t nr. 72 şi 73.
'E%%Î.. <Paeof:, o. c.,
3 V. scrisoarea către Spandoni, din 5 Sept. 1765, în op. cit., p. 607-9.

4 Ibid.

5 AL Lapedatu, Catagrafia bisericilor bucttreştene la r8ro (Biserica ortodoxii

română, XXXI, [1908], p. 809) şi Buletinul Cam. Man. Istorice, VII (1914), p. 195.
8 La Arhivele Statului, pachetul cu acte greceşti neinventariate.

7 Editată şi tradusă de Pr. I . Muşeteanu în Biserica ortodoxă română, s. III,

L (1932), p. 139-43.
8 Biserica ortodoxă română, XLIX (1931), p. 518-22.

)
 DIMITRIE G, IO::s'ESCU

Igumenia Zlătarilor era obligată să dea patriarhiei un IIlllm

ll um
<le venit anual (600 lei) 1 dela moşiile mânăstirilor, să îngrijească bise­
ricile potrivit voinţii ctitorilor, să cultive moşiile direct, sau să le
arendeze.
La Arhivele Statului ni s' au păstrat o mulţime <ie plângeri ale
ţăranilor de pe moşiile mânăstireşti împotriva arendaşilor cari exploatau
pământurile, tăiau pădurile, secau eleştaele, fără să facă vre-o îmbu­
nătăţire. Toate aceste plângeri se adresau Zlătarilor 2•
În r796 Meletie funcţiona încă la Zlătari 3• Între r807-r8r5 în­
tâlnim ca egumen pe Sofronie, menţionat în corespondenţa acestei
biserici 4• Tot din intervalul acesta de timp ni s'a păstrat un ordin de
instalarea călugărului Neofit 5 la igumenia Zlătarilor. Hârtia aceasta
.are data din 6 Mai r8rz. E sigur însă că Neofit nu a condus multă
vreme mânăstirea fiindcă în 1815 Sofronie apare din nou ca egumen la
Zlătari s. Locul lui Sofronie l-a luat, nu după multă vreme, călugărul
Policarp 7, hirotonit arhimandrit în Noemvrie r817 de către Initro­
politul Ungro-V1ahiei, Nectarie Moraitul. Întâmplările dela r8zr l-au
silit pe Policarp să părăsească igumenia. În locul său a fost nuinit
în 1821 arhimandritul Romano 8, de origină românească. Dela acesta
avem o carte, dată în ajunul Crăciunului din r824,. prin care liberează
<lin robie o ţigancă de pe moşiile bisericii 9• În r827 a fost înlocuit cu
grecul Serafim 10 care nici el n'a rămas mult timp la conducerea mâ­
„
năstirii, deoarece în r830 arhimandritul Policarp izbuteşte să ia din.
nou igumenia Zlătarilor 11. Felul în care se poartă de rândul acesta
şi modul cum administrează averile mânăstirii nu convin la Alexan­
dria, şi în luna August 1833 patriarhia din Egipt intervine la Cons­
12.
tantinopol şi cere înlocuirea lui Policarp
Se cunosc în parte neînţelegerile dintre Locurile de jos şi Ţările
Române privitoare la adininistraţia mânăstirilor închinate care fră-

1 Ibid., L (1932), p. 139·

2 Arhivele Statului, Zlătari, pach. 25, doc. 9.
3 Ibidem, pach. 26, doc. 2-5.
• Ib., pach. 26, doc. 6.
_5 Publicat în An. Ac. Rom. istorice, s.II, t. XIX, p. 66.
Arh. Stat„ Zlătari, pach. 26, doc. 9 ; cf. şi pach. 18, doc. 59.
6

7 Ib„ pach. 22, doc. 3.

8 A cad. Rom„ ms. 1068, f. 129; Buletinul Goni. Mon. Istorice, VII (1914),
p. 195 (cu o inscripţie de pe un clopot al Şegarcei, din 1826, în care se citeşte
numele lui Romano).
9 Arh. Stat„ Zlătari, pach. 26, doc. II.

0 Arh. Stat„ Administratfoe vechi, dosar 12 76/1830.

11
Arh. Stat„ Zlătari, pach. 26, doc. 16, 79 şi 128.
12
Ib„ pach. cu acte greceşti neinventariate.
 RELATIII.E 'fĂRlLOR ROMÂNE cu· PATRIARHIA DE ALEXANDRIA 59

mântă întreaga epocă cuprinsă între revoluţia lui Tudor Vladimirescu

-şi secularizare 1. Cu toate turburările de atunci Policarp a izbutit să se
menţină până în 1839 când a fost înlocuit cu Ambrosie 2• Dela 1845
până la 1849 întâlnim ca . ..exarh. la Zlătari pe arhimandritul Nectarie a.
In 1849 Arhimandritul Nectarie a murit în Bucureşti şi s'a
jntervenit la Alexandria să fie numit ca egumen la Zlătari arhim.
.Neofit Aghianitul 4• Nu ştim precis dacă a fost numit. În anul 1851
găsim menţionat pe mitropolitul Libiei, Calistrat 5. Acesta a rezidit

î
'
în 1851, biserica Zlătari aşa cum se vede astăzi, după norme cu totul
streine de arhitectura v�chei construcţii �- Ultimul năstavnic al Zlăta­
ri1or, trimes dela Alexandria este arhimandritul Atanasit, -dela care
avem un act din 5 Aprilie 1861 7• Acesta se găsea în Muntenia încă
<lin Februarie 1856, când, fiind ales mitropolit al Libiei, a fost hiro­
tonit arhiereu în Bucureşti de mitropolitul nostru, Nifon s.

A L T E A J U T O A RE
Afară de aceste sate şi moşii, patriarhia de Alexandria s' a bucurat
dela început şi de alte privilegii în Ţara Românească, date prin diferite
hrisoave domneşti şi aducătoare de venituri însemnate. .Astfel am văzut
mai sus că mânăstirea Stăneşti avea dreptul la vinăriciul din Dealul
Dobruşii, biserica Zlătari avea anual dreptul la 300 vedre de vin din
vinăriciul domnesc ot sud Saacu şi la 50 bolovani de sare dela ocnele
1.'elega 9, schitul Arhanghelul lua vinăriciul din satul Vlădeşti-Vâlcea„
ia_r Şegarcea din dealul Şegarcei şi Şegărciţei-Dolj . Toate acestea erau
date ca milă domnească 10. La început, mânăstirile luau vinul în natură.

1
Vezi în deosebi Gh. Moisescu, Nlândstirile închinate din Ţara Românească
în Biserica orto­
1:n vremea păstoriei initropolitulu.i Grigorie Da.scălitl, z824-34,
doxă română, I,II (1934), p . 432 .
2 Arh. Statului, Zlătari, pach. 26, doc. 146.
3 Ib„ doc. 147, 182 şi 192 ; C. Delicani, IIar:emezi%wv ryyeaqiwv, 2, C-pol,

1904, p. 1 1 7.
4 C. Delicani, o. c„ p. 1 1 7 .
5 Arh. Statului, Zlătari, pach. 26, doc. 192.
G Buletinul Com. Mon. Istorice, I, (1908). p. 41.

7 Arh. Stat., Zlătari, pach. 27, doc. 162.

8 C. Delicani, o. c„ p. 128.
9 Hrisovul lui Nic. Mavrocordat din ro Mai 1720 (Arh. Stat., Zlătari, pach.
15, doc. r).
10
Hrisovul l ui Alex. Moruzi din 1793, publicat de V. A. Ureche în An. Ac .
Rom., ist., s. II, t. XV, p. 62-3 ; 204-6. Vezi şi la Arh. Stat., Zlătari, pach. 15,
documentul 2"
60 DlillTRIE G. 101\"ESCU

Deseori însă patriarhia nu folosea nimic : fie că vinul nu se vindea,

fie că era consumat de călugări. Se fac atunci intervenţii la Bucureşti
şi D_omnii au înlocuit aceste drepturi la vinăriciu cu 300 taleri cari
să se trimeată anual din vistierie direct la Alexandria, iar patriarhii
de acolo şi-au luat obligaţiunea de a întreţine din aceşti bani două şcoli
în Egipt. Hotărîrea aceasta s'a luat de Constantin Mavrocordat în
I747 1 şi a fost continuu întărită de succesorii săi, dar banii se pare
că nu s'au dat niciodată. Patriarhia intervine la igumenia Zlătarilor,
scrie boierilor de pe lângă Domn care-i erau cunoscuţi, sau Grecilor
aflaţi în Bucureşti, şi în I793 Alexandru Moruzi a dat un hrisov prin
care a hotărît ca Zlătarii să primească pe viitor 100 taleri dela vinăriciul
ot sud Saacil şi 50 bolovani de sare dela Telega, Stăneştii împreună cu
Arhanghelul 100 taleri din vinăriciu ot sud Vâlcea, Şegarcea IOO de
taleri .din vinăriciul dealurilor de prin prejur 2. Ajutorul în forma
aceasta putea fi mai sigur că va ajunge la patriarhie. A fost întărit şi
de Ioan Caragea în I813 3.

5. MÂNĂSTIREA HANGU-BUHALNIŢA 4
(Cu hramul Intrarea Maicii Domnului în biserică)

Mânăstirea Hangul a fost închinată Alexandriei în mod arbitrar

de Nicolae Mavroco�dat, în şedinţa Divanului domnesc al Moldovei,
din 20 Iulie I7I5, la care a luat parte şi Samuil Capasulis 5.
Se pare că singurele motive puternice cari au determinat pe Domn
să închine această mânăstire, care nu-i aparţinea, au fost : pe de o parte '
insistenţele lui Samuil, iar pe de alta faptul că Alexandria n'avea nici-o
mânăstire în Moldova, nici-un venit permanent. Cronica 6 spune c ă

1Hrisovul lui Alex. Ipsilanti (f. d.), publicat de V. A. Ureche în A n Ac.

Rom., istorice, s. II, t. XII, p. 846-8; cf. Pr. I. Muşeţeanu, Documente grectşt!
privitoare la mânăstirile închinate, în Biserica ortodoxă română, s. III, L (1932),
p. 141.
2 HrisoaYele lui Moruzi din An. !le Rom. istorice, s. II, t. XV, p. 62-3 şi
204-6.
3An Ac. Rom., istorice, s. II, t. XIX, p. 128-9.
•Vezi preţioasele contribuţii aduse de d-1 Gh. Ungureanu (i\lfânăstfrccţ
Hangului sau Bulialniţa, Iaşi, 1931) pentru o eventuală monografie. Informaţiile
din Hurmuzaki, Documente, V, sup. 1 , p. 22, 306, şi din Cercetări Istorice, IV"'
(1928), p. 18-19, după care Hangul !IT fi fost închinată Antiohiei, iar mânăstirea
Păpăuţii din Botoşani ar fi aparţinut Alexandriei, sunt simple confuzii.
:; Amănuntele acestei şedinţe în partea întâia, Cap. despre Samuil Capamlis.
6 Axintie Uricariul în Cronicile României, II, p. 168-9 ; vezi şi Uricariul
XXV, p. 329 ; Xenopol, o. c., IX, p. 15 ; Hr!sostom Papadopulos, Ia,uov1ii­
KwraaovÎ.1J» p. 35.

---=--�
 RET.AŢUI,E ŢĂRILOR ROMÂNE CU PATRIARHIA DE ALEXA.1'-<
""DRIA 6I

Domnul, mitropolitul, episcopii şi boierii ţării au sărutat mâna lui

Samuil şi l-au rugat « să primească acest puţin dar şi din ţara Moldo­
vei ». Faţă de patronul său, Axintie Uricariul nici nu putea spune altfel.
În realitate însă închinarea s'a făcut fără voia celor de faţă, cari, anul
următor, în domnia lui Mihail Racoviţă (1716-1726), au spus că închi­
narea Hangului s'a făcut peste voia lor. În actul dat de M. Racoviţă,
povestindu-se mai departe această întâmplare, se spune că Hangul
era atunci una dintre cele mai mari mânăstiri ale ţării şi că mitropolitul
Ghedeon a fost împotriva acestei închinări : Hangu « fiind a ţării şi mai
ales la munte » 1.
Ni s' a păstrat şi hrisovul de închinare 2• În el se vorbeşte de sărăcia
Scaunului Alexandriei, de marile datorii băneşti pe care le avea şi de
primejdia de moarte pe care o îndurase Samuil din cauza lipsei. Mână­
stir�a a fost dăruită împreună « cu toate pământurile şi satele din
hotarele ei », inclusiv Bălţăteştii şi Mânjeştii ». Actul de închinare
poartă pe lângă numele Prea fericitului părinte, papă şi patriarh al
Alexandriei, Samuil, şi iscălitura unui arhiepiscop al Ohridei, Grigorie 3•

În ziua de 20 Sept. 1715 Nic. Mavrocordat adaogă Hangului : ţigani,

poşlusnici, şi fixează la 200 lei venitul pe care mânăstirea trebuia să-l
trimeată anual la Alexandria pentru satele Bălţăteştii şi Mânjeştii 4,

cari în 1716 au fost înapoiate Cantacuzinilor. În I73I, Grigore Ghica

la intervenţia făcută din Alexandria, hotărăşte ca oamenii Hangului
să nu mai fie supăraţi cu · gloabe şi alte lucruri 5.
Câtva timp mânăstirea a fost lăsată în părăsire. În I73I, igumenia
Hangului vinde slugerului Nicolae jumătate din satul Războieni pe
care-l avea dela Prăjasca. Actul este semnat de Atanasie al Hangului 6,
cel dintâiu egumen constatat documentar. Într'un act din I740 figu­
rează ea egumen călugărul Chiril 7 • Nu cunoaştem perioada de timp
în care Chiril a condus mânăstirea, dar este sigur că el a igumenit înainte
de această dată, când este înlocuit cu Atanasie, fost al Hangului 8. În

1 În Uricariul, V, p. 372 ; Hrisovul dat de M. Racoviţă Ia 30 Iunie 1716 se

află şi în Second supptement au Memoire presente le r-er j1iin r865 a la Com�is­

sion internationale, Constantinopol 1866, (pieces justificatives).
2 Originalul în Biblioteca Academiei Rmu2ne, no. 237, fol. 379, v. I. Bianu,
Catalogul . . . , I, p. 504. A fost publicat de Iorga, St. şi doc„ VI, p 420; în
Second s1lpplement au Memoire . , p. 1-2, şi în D. Stănescu, o. c., p. 210-3.
. .

3 Melchisedec, Cronica Huşilor, p. 190-1.

4 Bibl. Ac. Rom„ ms. 237. fol.. 384 r şi v.

5 Ib„ ms. 237, fol. 386 r (actul are data : 8 Decemvrie 1 73 1 ) .

? V. A . Ureche, Miron Costin, Opere complete, I , Bucureşti 1886, p. i85.

7 Surete şi Izvoade, XXIV, ·p. 3 3 .

8 Surete şi Izvoade, XXIV, p . 1 7 ; St1,dii ş i doc„ VI, p . 419, nr. 16II.

62 Dll\IITRIE G. IONESCU

r742, mitropolitul Libiei Matei Psaltul, aflându-se la curtea lui Const_

Mavrocordat ca duhovnic, a cerut să se reînnoiască Alexandriei închi­
·
narea Hangului, ceea ce se şi face 1 . În actul acesta ni se spune că mână­
stirea a rămas « nestăpânită o bucată de vreme ». Tot atunci Matei
a cerut şi cele două sate mai sus menţionate, a apelat încă odată la
judecata Divanului Moldovei unde domnea Constantin Mavrocordat,
dar nu s'a putut face nimic 2• Şi, când în 1792 se face o nouă încercare
de către egumenul dela Hangul « epitropul patriarhiei », Lavrentie al
Tripolisului, se stâbileşte definitiv că satele Bălţăteşti şi Mânjeşti sunt
şi rămân ale Cantacuzinilor 3. Procesul acesta dintre Cantacuzini şi
călugării dela Hangu a durat aproape două sute de ani. Cele două
sate au trecut când la mânăstire, când la Cantacuzini « nu după drep­
tate, ci după împrejurări » 4.

Lui Matei, ales patriarh în 1746, înainte de a pleca spre Alexandria,

i s'a prezentat egumenul Atanasie, .care a izbutit să-l inducă în eroare
şi să ia asupra sa, cu depline puteri, administraţia mânăstirii. Atanasie,
şiret şi fără scrupule, a propus patriarhului un plan pentru exploatarea
proprietăţilor Hangului în care se prevedeau vânzări şi cumpărări
noui. Patriarhul, necunoscându-1, i-a aprobat toate cererile, dar Ata­
nasie, în loc să crească veniturile, a ruinat mânăstirea săvârşind mari
abuzuri : vâ.nzân,d vitele de muncă, zălogind obiectele şi împovărând-o­
cu o datorie de 600 groşi 5. După doi ani, 1749, patriarhul a izbutit
să-l înlocuiască prin protosinghelul Ieroteiu 6 pe care-l laudă deseori î11
scrisorile sale ulterioare pentru cinstea şi grij a lui în conducerea mâ-­
năstirii, îndemnându-l continuu să-şi dea toate silinţele pentru ca
mânăstirea să reintre cât mai curând în posesiunea tuturor bunurilor
înstreinate de Atanasie pe care-l califică de: c50J.t6-,;17w� ana-,;17� u r.ar
vnovJ.6-,;171:0� 7 •

1 Actul e din -Ianuarie 1742 şi a fost publicat de D. Stănescu, o . c „ p. 368-70 . .

Vezi şi Neculce, Cronica, II, · p. 487 ; d-l Gh. Ungureânu relatând acest fapt
în o. c., p. 26-7 face o confuzie dând persoanei, care se numia fără îndoială Matei,
numele mitropoliei: Libia ( Tripolitania de astăzi, în nord-estul Africei, eparhie­
=

pendinte de patriarhia de Alexandria).

2 Gh. Ungureanu, o. c., p. 26 (după Condica de A na/orale din Iaşi, 148,.
din 1855).
3 Gh. Ungureanu, o. c., p. 28 (după Condica de Ana/orale din I855, no. 148) . .

4 Idem, o. c., p. 21.

5 Scrisoarea patriarhului Matei către egumenul Ieroteiu, nr. 53 în 'Er.r.Î.�

<I>aeoc;, 19 (1920), p. 575-6.
6 Scrisoarea patriarhului Matei către acelaşi Ieroteiu, din 13 Mai 1 749, la.

Uspenschi, AneKCaHJWiiiCKaSI IlaTpiapxiSI, c6opHHK'l> r.rnTepiaJIOB'l>, p. 50.

7 Scrisoarea nr. 52, în 'E%r.l. <l>aeoc;, o. c., p. 573-4.
 RELAŢIILE ŢĂRILOR RO:iIÂ.."'\e CU PATRIARHIA DE aLEXA..
"<DRB. 6:ţ

Egumenul Ieroteiu trimetea în fiecare an câte 250-300 de groşi

la Alexandria precum şi alte obiecte în natură. Astfel, odată, a trimis.
şi un rând de vestminte arhiereşti 1.
Atanasie este citat într'un act din 12 August 1752 2 ca egumen la
Hangu. Corespondenţa pe care o avem din timpul acela între Matei
al Alexandriei şi Ieroteiu al Hangului ne dovedeşte contrariul. E pro­
babil că după venirea lui Ieroteiu, confirmat de scrisoarea patriarhului
din 13 Mai 1749 3, Atanasie, care nu se mai putea duce la Alexandria
din cauza purtărilor lui urîte, a rămas mai departe în Moldova uzur­
pând acest titlu.
Dela patriarhul Matei ni s'au păstrat, din ft::ricire, o sumedenie de·
scrisori către Domnii Moldovei şi către marii boieri pe cari-i roagă să
protejeze Hangul, să ajute pe Ieroteiu şi să trimită regulat la Alexandria
mila domnească (200 groşi) fixată de Constantin Mavrocordat în 1743·

!
La fiecare schimbare de domnie patriarhul nu scapă nici-o ocazie de a
aminti Domnului, sau nouilor săi demnitari, nevolie Hangului, nevoile-
e şi ale Alexandriei 4.
De obiceiu, mânăstirea era pusă subt protecţia unui boier din apro­
erea Domnului şi bun prieten al patriarhului. Rolul acesta l-au avut :
postelnicul Alexandru, spătarul Gheorgachi, hatmanul Dumitraşcu 5 „

etc. Între 1764-7 patriarhul Matei a intervenit pe lângă Grigore Ghica­

Vodă să scutească Hangul de orice dări. Cererea i-a fost ascultată 6�
În 1759 Ieroteiu era încă egumen. Abia în 1765 întâlnim pe un.
altul, Partenie, menţionat într'un act prin care se raportează Domnului
rezilitatul unei anchete privitoare la moşia Berbesci 7• Acestuia îi
urmează Lc.vrentie al Tripolisului, care în 1792 redeschide fără nici-un.
succes procesul împotriva Cantacuzinilor 8. În 1801 întâlnim pe uh.
oarecare Teofilact, menţionat într'un Ex-libris de pe un Kiriacodrorniu„
care i-a aparţinut, acum în biserica din Comăneşti-Bacău 9. Probabil că
Teofilact n'a rămas multă vreme în fruntea mânăstirii, fiindcă în l80T

2
Scrisoarea nr. 41, nedatată, în o. c., p. 560 1 .
IX, p. 241.
Surete şi Izvoade,
-
3 La Uspenschi, o. c., p. 50. C. Erbiceanu a citit pe un act încheiat de sinodul

ţinut la Iaşi în 1 7S:..:„Jorest egumen al Hangttltii (Istoria mitropoliei Jvfoldovei,

p. 24-6). Cred că trebue să fie o eroare.

.
' O parte din această bogată corespondenţă s'a publicat în 'E;<�΄ <l>ăeo,;'-
o. c., p. 499-614.
5 Vezi scrisorile nr. 36, 3g, 40 Şi 53 în 'E��) t;])cfeo�. o. c.

8 Scrisorile 65 şi 66, în o. c.

1 V. A. Ureche, Miron Costin, Opere complete, II, p. 202-4.

8 Gh. Ungureanu, o. c., p. 29.

9 Ion Neculce, IV (1924). p. 328.

I
 DUUTRIE G. IONESCU

întâlnim pe călugărul Daniil, care arendează în Iulie acelaşi an o du­

gheană a mânăstirii, din Târgul de jos, evreului Boro1 1.
În vremea aceasta patriarhia fixase o sumă drept venit anual pe
care o cerea tuturor egumenilor numiţi pe timp limitat. Astfel, la I
Ianuarie I8I4, igumenia Hangului este reînnoită a doua oară lui Daniil,
pe timp de I5 ani, cu obligaţiunea de ;i. trimite Alex:andriei: dela I8I4-
18I7, 5.000 lei anual, dela 1817-29, 7.000 lei anual. Pe lângă aceasta
i s'a impus să nu îndatoreze mânăstirea, s'o repare la vreme, să îngri­
jească averile mânăstirii, iar ceea ce va agonisi el personal să rămână
după moarte tot patriarhiei 2• În 1821 Daniil « s'a dus în bejenie »,
a revenit peste câţiva .ani şi a izbutit să-şi prelungească igumenia până
în 1834 3• La această dată, episcopul Atanasie al Sevastei făgăduieşte
că va trimite anual 25.000 lei, capătă igumenia Hangului, dar venind
în Moldova, intră în ceartă cu Daniil care pretindea că din cauza tur­
burărilor dela 1821 nu şi-a scos nici măcar cheltuelile şi nu voia de loc
să plece 4. Punându-.:;e subt protecţia Angliei, fiind de fel din insu­
lele ionice, supuse de Englezi, a izbutit să se menţină 5• În cele din
urmă Atanasie izbuteşte să-l înlăture, dar şi el este învinuit că ar fi
dat lui Mihail Sturza (1834-1849) o mie de galbeni pentrucă l-a ajutat
să ia igumenia. Dela Atanasie ni s'a păstrat un înscris prin care des­
minte această acuzaţie. Actul are data : 23 Mai I836 6• Chiar în
anul sosirii, Atanasie a arendat moşiile Hangului boierului Lupu Balş,
cu 80.000 lei anual, plus o cantitate însemnată de alimente în natură.
Contractul de arendare s'a făcut la început pe 3 ani. În I837 s'a
prelungit încă pe trei ani.
Câtă vreme Balş a fost arendaş, se pare că ţăranii de pe moşii,
800 capi de familie, au fost mulţumiţi de soarta lor. După doi ani însă,
Lupu Balş a cedat contractul altora cari s'au purtat rău: în I839, Ata­
nasie nemai fiind la Hangu, mânăstirea a fost lăsată în grija arhiman­
dritului Joasa/, egumenul Frumoasei şi « pl_enipotentul patriarhului
Alexandriei », care a reclamat Domnului pe arendaşii abuzivi şi s'a

1 lb„ V (1925), p. 328.

2 Gh. Ungureanu, o. c„ p. 3 2 (după Condica de hrisoave no. l din· Arhivele

Statului, Iaşi).
3 Artur Gorovei, Comisia dela Buhalni/a (documente cu privire la istoria

ţăr;mului român) în Via/a Românească, XXIV (1912), p. 28 ; Gh. Ungureanu,

o. c., p. 32-3 ; Revista Ion Neculce, V (1925), p. 328 ; C. Erbiceanu, o. c., P·

442 ; Uricarul, ll1, p. 215.

� Gh. Ungureanu, o. c., p. 32.

5 C. Delicani, Ilar:etagxixwl' i}•yeclqicm•, 2, C-pol, 1804, p. 57-9.

6 Hurmuzaki, Documente, V, Sup. 1, p. 450. A se ceti Atanasie în· loc de

Manasie; cf. Gh. Ungureanu, o. c., p. 32-33.

 RELAŢIILE Ţ.!RILOR RQ)L\:-<E CU PATRJ.-l.RHIA DE ALEX.-U
'IDRJA 65

instituit o anchetă ca să se vadă regimul apăsător subt care trăiau

ţăranii 1•
Veniturile Hangului au crescut progresiv: în 1827 mânăstirea era
trecută cu un venit anual de 24.145 piaştri 2, în 1831 cu 80.000 lei 3, iar
în 1835 cu 105.000 lei 4•
Din contractul de arendare, menţionat mai sus, şi din nişte inventare
întocmite în 1855 şi 1861, se vede că Hangu avea următoarele moşii :
Ghindăiianii, Cracăiianii, Cracăul Negm, Bulialniţa cu trupurile de
moşie : Secul, Chisirigul, Iz-uorul-Alb, Potocii, Poenarii şi moşia Cure­
clieşti, toate în jud. Neamţ. Apoi moşia Băiceni în jud. Iaşi şi Verpole
în jud. Dorohoiu 5• Pe lângă acestea mai avea 10 « herestee », 9 mori,
23 pive, o velniţă, mai multe case şi prăvălii prin Târgu Neamţ, Piatra
şi Iaşi 6•
În 1841 mânăstirea Hangu se afla tot subt îngrijirea lui Ioasaf 7•
Tocmai în 1855 se ridică în fruntea mânăstirii călugărul Teofan, cari:
semnează la acea dată plângerea egumenilor mânăstirilor închinate din
Moldova către Domn pentru ridicarea sechestrului pus pe veniturile
mânăstirilor 8• Cred că Teofan a fost ultimul egumen al Hangului numit
dela Alexandria.

1 Artur Gorovei, Comisia dela B11ltallli/a (doc. cu privire la istoria ţăranului

român), în Via/a: Românească, XXIV (1912), p. 17-30, 203-218.

2 Hurmuzaki, Documente, V, Sup., I, p. 221.
3 Ib., p. 302.

• Ib., p. 306.

5 Artur Goroveî, o. c., p. 1 8 ; ms. 1037 din Biblioteca Academiei Române,

f. 295 v (Catalcgat de Bianu şi Nicolăiasa, III, p. 285). V. şi « :uonitorul Of. i>

din 1861, nr. 347, citat şi de Gh. Ungureanu, o. c., p. 35.
6 Second swpptement ati 1'vU1>ioi'Ye presente le I-er juin I865 a la Commission
Constantinopol, 1860, p. 15. A se vedea şi I. Bianu, Catalogul.
internationale, . .•

I, p. 504.
7 Artur Gorovei, o. c., p. 2 17-8.

8 Uricariul, v,' nr. I I , p. · 197-8.

5
 Î N C H E I ERE
Cu informaţiile pe care le avem, nu putem r�constitui listele complete
.ale tuturor egumenilor cari au condus bisericile şi mânăstirile închinate
Alexandriei. Din cele de mai sus rezultă totuşi că schimbările acestor
egumeni sunt destul de dese. Singura explicaţie stă în însăşi purtarea
1or faţă de patriarhie. Mulţi din ei erau abuzivi, aveau în veder� numai
interesele lor personale, trăiau în lux, uitau de îndatoririle lor, trime­
teau veniturile cu mari întârzieri şi nu ascultau ordinele Alexandriei 1.
Şi, fiindcă în orice moment se găseau alţii cari făgădui�rn deplină ascul­
-tare şi un venit mai mare, patriarhia îi schimba uneori, alteori cerea
concursul Grecilor din ţară, Domnilor fanarioţi sau patriarhiei ecume­
nice, pentru ca să-i supravegheze 2•

Până în prezent nu avem un studiu cu privire la regimul subt care au

fost administrate mânăstirile închinate cu satele şi moşiile lor înainte de
Secularizare, dar din cele cunoscute se poate afirma că tot răul pricinuit
mânăstirilor noastre care a înveninat şi raporturile dintre noi şi Greci,
în a doua parte a secolului trecut, se datoreşte mai ales acestor egumeni.

Din a doua jumătate a secolului al XVIII-iea şi până la Secula­

rizare, relaţiile cu Alexandria se restrâng : patriarhii din Egipt nu mai
·<?ălătoresc prin Ţările române şi nici mănăstiri nu li se mai închină.
Curentul roqiânesc care-şi deschide drum larg în �iserică prin Paisie
-şi ucenicii săi, mişcările de întregiri naţionale şi revoluţiile care izbuc­
nesc pretutindeni în Europa răsăriteană la începutul sec. al XIX-iea
creează o nouă stare de spirit. Dacă la acestea se adaogă şi transformările
politice din Ţările r0mâne, se înţeleg uşor motivele care au provocat
ruperea legăturilor şi Secularizarea de mai târziu.

1 Arh. Statului, Zlătari, pach. cu acte �receşti neinYentariate. Vezi şi gra­

matele traduse şi publicate de Pr. Muşeţeanu, în Biserica 01•todoxcf română,

!XL (1931), p. 518 şi L (1932), p. 1 39-143.
2 Porf. Uspenschi, o. c„ p. 50. Hr. J?apadopulos î.n 'E'Y.:â.. <Pcieor;. 19
.(1920), scrisor ile dela p. 499-614.
 RE S U ME
Dans cet ouvrage l'auteur a expose ses recherches concernant les
-relations des pays roumains avec le patriarcat grec d'Alexandrie. Ces
·relations presentent un remarquable interet tant pour l'histoire de
l'Eglise roumâine que pour l'histoire du patriarcat d'Egypte.
Les premieres relations serre3 ont commence a partir de I6oo et
ont continue jusqu'â. I766. Le fait suivant est digne d'observation:
sur I3 patriarches, qui ont regne lâ.-bas a cette epoque, 9 ont sejourne
.en Valachie et en Moldavie, ou ils ont preche contre la propagande
-catholique et ont obtenu de l'argent, des dons et six monasteres, dotes
-de nombreux villages et proprietes foncieres.
Meletius Pigas (I590/I60I) a eu une nombreuse correspondance
avec Michel le Brave, qui, par son intermediaire, a traite la paix avec
la Porte ; il a aussi correspondu avec Jeremie Movilă, qui voulait
transformer, avec son appui, l'Eglise moldave en patriarcat.
Cyrille Lucar {I601/20), le plus important prelat orthodoxe de
son temps, a fait trois voyages au dec;a du Danube ou il a preche et
a exerce une importante activite de missionnaire.
Metropliane Critopoulos (1636/9) est mort dans l'asile que lui avait
offert Mathieu Bassarab de Valachie en I639.
Nicepliore (1639/45) et loannikios {I645/57) ont ete eleves a la
-<lignite patriarcale grâce au puissant appui du prince moldave Basile
.Loupou, qui, prenant la direction de toute l'Eglise orthodoxe d'Orient,
a donne des fonds et a su imposer ses decisions dans le conflit qui
surgit entre Alexandrie et les Sinaits, a l'egarde du « metoc » Tzuvania
du Caire. Nicephore est mort et a ete enterre en Moldavie.
Pa'isios {I657/78) et Partheniits {I678/88) ont ete les hOtes toujours
'bien accueillis des princes Georges Etienne et Şerban Cantacuzino.
A la Cour elegante et pleine de distinction de Brancovanu, Gerasim
Palada (1688/I7rn) a fait trois longs sejours. Il a meme donne la bene­
. diction au prince savant, Demetre Cantemir lors de son avenement
.au treme de Moldavie.
68 DIM! TRIE G. IO:
NESCU

Au XVIII-e siecle, Samuel Capasoitlis (17ro/23) et .1.1ifathieit le Psalt'

(1476/66) ont visite les Principautes. A la cour des Mavrocordato
i1s sont restes de longues annees et ont re9u de nouveaux dons et de
nouvelles faveurs.
En tout, six monasteres ont ete dedies ă. Alexandrie.
Dans une monographie qui expose seulement quelques-unes des
relations entre Ies pays roumains et l'Orient chretien, on ne peut
pas tirer des conclusions definitives ; mais cette etude laisse facilement
entrevoir: a) qu'apres la chute de Constantinople l'Eglise grecque,
appauvrie et aux prises avec de grandes difficultes, a trouve dans les
Principautes l'appui, le refuge et la protection, b) que le clerge grec,
par son activite intellectuelle, a sauve l'ancienne culture roumaine
de l'influence slave en la mettant en contact avec le classicisme grec„
et surtout avec la culture europeenne du XL""{-e siecle.