TEOLOGIA anul IV, nr.

3-4, 2001

Revista Teologia public studii, traduceri din Sfintii Printi, note, comentarii, voci n actualitate, stiri din lumea crestin si recenzii.

NOT CTRE AUTORI Autorii sunt rugati s trimit materialele ce se ncadreaz n rubricile revistei dactilografiate la dou rnduri. Responsabilitatea asupra continutului acestora revine n exclusivitate autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se restituie.

Coperta I: Icoana Bunei Vestiri, sec. XIV, Galeria de icoane din Biserica Sf. Climent, Ohrida Coperta IV: Cldirea Faculttii de Teologie Ortodox din Arad

Editura Universittii Aurel Vlaicu ARAD

UNIVERSITATEA AUREL VLAICU ARAD FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOX

TEOLOGIA

ANUL IV, NR. 3-4, 2001 ARAD

COMITETUL DE REDACtIE PREEDINTE: P.S. Dr. TIMOTEI SEVICIU, Episcopul Aradului si Hunedoarei REDACTOR RESPONSABIL: Pr. conf. univ. dr. IOAN TULCAN, Decanul Faculttii de Teologie Ortodox Arad MEMBRI: Protos. lect. univ. dr. DANIIL STOENESCU Pr. lect. univ. dr. CONSTANTIN RUS Pr. lect. univ. drd. VASILE VLAD SECRETARI DE REDACtIE: Diac. lect. univ. dr. MIHAI SSUJAN ANCA HDEAN

TEOLOGIA Orice corespondent se va adresa: FACULTATEA DE TEOLOGIE 2900 ARAD Strada Academiei Teologice Nr. 9 Tel/Fax: 0040-57-285855

TEOLOGIA Totute correspondence sera envoyee a l'adresse: FACULTATEA DE TEOLOGIE 2900 ARAD Strada Academiei Teologice Nr. 9 Tel/Fax: 0040-57-285855

CUPRINS

EDITORIAL Pentru dinamizarea nvtmntului teologic romnesc ...... 9

STUDII Ierom. lect.univ.drd. Agapie Corbu Inspiratia biblic n scrierile Sfntului Grigorie de Nyssa .... 12 Conf.univ.dr. Constanta Cristescu Structuri modale n colectia de Melodii bisericesti editat n anul 1934 de Dimitrie Cusma .............................. 28 Eugen Glck Frmntri legate de scaunul episcopal al Aradului n anii 1838-1853 ................................................ 78 Prep.univ.Cristinel Ioja Dimensiunea profetic a teologiei n raport cu stiinta contemporan ........................................................................ 101 Lect.univ.drd. Florea Lucaci Toma necredinciosul si problema adevrului ................... 116 Prof. Daciana Marinescu Consideratii despre importanta educatiei, n paginile revistelor ardene Sperantia, Lumina si Biserica si coala ........................................ 124

Cuprins

Lect.univ. drd. Corneliu Pdurean Izvoare demografice referitoare la Comitatul Arad n secolul XIX........................................ 151 Pr. lect.univ.dr.Ioan Rudeanu Parohia ortodox romn Cincis n legturile sale cu Corvinestii ............................................... 158 Pr. conf. univ. dr. Constantin Rus Treptele de instituire divin, pozitia si rolul lor n Biseric dup dreptul canonic al Bisericii Romano-Catolice ............ 167 Dr. Ghizela Suliteanu Trsturi ale colindei cntec de stea, cu tema biblic Vnzarea lui Iosif ................................................182 Asist. univ. dr. Marius Telea Spiritualitatea crestin n lumina tratatului Despre viata lui Moise sau despre desvrsirea cea dup virtute al Sfntului Grigorie de Nyssa ............ 201 Pr. dr. Cristian Tia Mutatii de paradigm n atitudinea fat de religiile necrestine. Elemente de teologie a misiunii occidentale contemporane.................................................... 221

DIN SFINTII PRINTI Sfntul Nectarie al Eghinei Despre pacea sufletul ............................................................246

Cuprins

PAGINI DUHOVNICETI Daniil Partosan Contemplatii ...........................................................................250

DIDACTICA Lector univ. drd. Anton ILICA EDUCAtIA 2000+ ................................................................. 262

NOTE, COMENTARII, VOCI N ACTUALITATE Ilarion Alfeiev Ateism si ortodoxie n Rusia modern ..............................269

DIN LUMEA CRETIN ............................................................ 277 Viata aspr a refugiatilor afgani din Pakistan z Biserica Ortodox Rus invit Biserica Ortodox Rus din diaspora la reconciliere z Miscare pentru unificarea Bisericii Ortodoxe din America z Protestul crestinilor romni n ceea ce priveste parcul Dracula z Rusia restrnge activitatea sectelor religioase strine z Srbtorirea a 10 ani de la numirea z Sanctittii Sale Bartolomeu I ca patriarh z Patriarhul ortodox rus rspunde acuzatiilor aduse de Biserica Ortodox Rus din afara Rusiei

RECENZII P. Elia Citterio, Nicodim Aghioritul: personalitatea opera nvttura ascetic si mistic, trad. Maria-Cornelia si diac. Ioan I. Ic jr, Ed. Deisis, Sibiu, 2001, 480 p. (Ieromonah Lector Agapie Corbu) ............................................... Pr. Prof. Ion Buga, Golgot si Parusie, Ed. Sf. Gheorghe Vechi, Bucuresti, 2001, 288 p (Cristian Bbutu). ...........................284 Will Durant, Civilizatii istorisite, Editura Prietenii Crtii, Bucuresti 2001, 600 p (Lia Vlad). .........................................290 Pr.Prof.Dr. John Breck, Darul sacru la vietii, Editura Patmos, Bucuresti, 2001, p. 300 (Terchet Narcis) ................................................ 292

Editorial

EDITORIAL
Pentru dinamizarea nvtmntului teologic romnesc
nvtmntul teologic reprezint o mare sans pentru Biseric, fiind modalitatea si cadrul adecvat de reflectie, adncire si proiectare a unor raze luminoase asupra lucrrii misionare a Bisericii din orice timp, din bogtia inepuizabil a nvtturii lui Iisus Hristos. Aceast nvttur are o semnificatie mereu crescnd pentru credinciosi si corespunde apiratiilor lor de bucurie, iubire, buntate, pace si mpcare. Teologia si Biserica mplinesc aceste deziderate, mereu noi si complexe ale umanittii fiecrui veac si fiecrui stadiu de dezvoltare stiintific, spiritual, cultural, tehnologic. Teologia trebuie s progreseze n fiecare timp, deoarece Biserica merge nainte prin istorie, preocuprile oamenilor n diferitele domenii ale vietii lor fiind mereu mai rafinate, complexe si cu tendinte evidente de apropiere a unora fat de altii, chiar dac motivatia acestor preocupri nu este ntotdeauna pur teologic. Credem c multe din aceste eforturi ale oamenilor spre cunoastere, spre mbunttirea vietii si spre realizarea relatiilor dintre ei, pot constitui punti ntinse spre domeniul teologic. Cnd ne referim la nvtmntul teologic romnesc, aceste afirmatii sunt cu att mai valabile, deoarece n ultimul deceniu au fost create premisele necesare unei conlucrri eficiente ntre teologie si teologi si celelalte preocupri culturale ale purttorilor de valori perene din societatea romneasc. Cu referire la programul teologic, un teolog de exceptie se exprima astfel: Progresul teologiei este fcut posibil de infinitatea divin n form

10

Editorial

uman pus la dispozitia oamenilor, dar este fcut necesar de trebuinta de a face acest infinit accesibil credinciosilor din fiecare timp, la al cror mod de ntelegere si viat duhovniceasc au contribuit eforturile spirituale ale generatiilor anterioare Progresul teologiei se explic si din progresul spiritual al omenirii n cursul timpului si din problemele noi ale oamenirii, n functie de care realizeaz aces progres (Pr. Prof Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, Bucuresti, 1978, vol. I pp. 100-101, 103). n acest context putem ntelege ce poate nsemna stagnarea, stereotipia si srcia duhovniceasc a teologilor n fata nevoii de a elabora o teologie vie, dinamic, simpl si profund pentru nevoile oamenilor si ale Bisericii de astzi. A face doar o teologie comod, a repetitiei si rupt de viata bisericeasc si de problemele care se pun Bisericii si societtii romnesti de azi, nseamn a nu simti responsabilitatea fat de propria Biseric si teologie. Din pcate, se las nc asteptate deja au trecut zece ani de la desctusarea ideologic a comunismului elaborrile teologice, sau mcar nceputuri ale acestora pe msura nevoilor Teologiei si Bisericii noastre de azi. De aceea, nu ar fi lipsit de interes de a sugera unele directii de actiuni mai bine articulate si cu impact mai direct asupra Bisericii, credinciosilor si cercetrii teologice romnesti. 1. Ar fi benefice, pentru cercetarea teologic, ntlniri periodice ale teologilor de la diferite Facultti de Teologie Ortodox din tar, specializati n aceleasi discipline sau la discipline nrudite, pentru a face o evaluare general a eforturilor ntreprinse n trecut n domeniul respectiv si a surprinde urgenta unor proiecte generale si comune pentru viitorul mai apropiat sau mai ndeprtat. 2. Se impune cu o anumit urgent elaborarea unor noi manuale de teologie aproape la toate disciplinele, care s tin seama n mod real de evolutia temelor ce trebuie abordate si care s fie din punct de vedere documentar, la zi, acest lucru fiind astzi mai usor posibil dect n trecut.

Editorial

11

3. n Teologia Ortodox romn se resimte absenta acut a unor dictionare de teologie pe diferite domenii, asa cum exist acestea la alte Biserici Ortodoxe Romano-Catolice si Protestante, precum si a unor tratate de teologie, care presupun o lucrare de cercetare n echip, bine precizat si organizat. 4. Mcar de dou ori pe an ar trebui institutionalizat ntlnirea decanilor Faculttilor de Teologie din tar, pentru ca mpreun s se poat aborda, analiza si eventual solutiona o serie de disfunctionalitti prezente n momentul de fat n cadrul acestor institutii de nvtmnt superior. 5. Pentru ca un anumit spirit al laicizrii s nu cuprind teologia romneasc, se impune o legare mai strns a acesteia cu viata de credint, rugciune, spiritualitate si mrturisire a Bisericii. n felul acesta, Biserica este ajutat prin Teologie s fie mai profund, mai nuantat si mai dinamic n misiunea ei mntuitoare n mijlocul credinciosilor. Pe de alt parte, Teologia va fi mentinut n strns legtur cu izvorul mereu proaspt si nnoitor al suvoiului infinit de viat dumnezeiasc prezent n Biseric, cu efecte benefice pentru ntreg demersul teologic. Sunt doar cteva aspecte care trebuie luate de urgent n considerare, pentru o vitalizare, nnoire si rodire pe multiple planuri ale asezmintelor noastre teologice de astzi. Redactia

12

Studii

STUDII
Ierom. lect.univ.drd. Agapie Corbu

Inspiratia biblic n scrierile Sfntului Grigorie de Nyssa

Problema inspiratiei este, n contextul gndirii Sfntului Grigorie de Nyssa, pe ct de complex pe att de important. De ntelegerea diferitelor ei nuante depinde buna percepere a altor aspecte ale teologiei sale. Chiar dac, asemenea altor teme, Sfntul Grigorie nu consacr inspiratiei nici o tratare sistematic, totusi gsim n scrierile lui numeroase referiri la aceasta, astfel nct putem ncerca s schitm o sistematizare si o prezentare sinoptic. Dac n teologia biblic contemporan faptul inspiratiei este general recunoscut, problema naturii acestei inspiratii este n continuare o piatr de scandal, rmnnd nc destule aspecte controversate att n ceea ce priveste modul n care s-a realizat aceast inspiratie precum si n privinta rezultatului ei1 . n scrierile Sfntului
1 Pentru detaliile chestiunii din punctul de vedere al multiplelor implicatii si probleme se poate vedea cel mai recent studiu romnesc pe aceast tem: Pr. Prof. Dr. VASILE MIHOC, Canonul si inspiratia Sfintei Scripturi vzute din punct de vedere ortodox, Ortodoxia, an XLVIII (1997), nr. 1-2, p. 19. De asemenea: Diac. IOAN GLJAR, Problema interconfesional a inspiratiei biblice, Ortodoxia VIII (1957), pp. 216-238, H. HAAG, Le probleme de linspiration aujourdhui, Mysterium Salutis, vol. I.2, Ed. du Cerf, Paris, 1969, pp. 136143; JOHN GOLDINGAY, Inspiration, A Dictionary of Biblical Interpretation, Ed. R. J. Coggins & J. L. Houlden, Londra, 1992, pp. 314-316, G. COURTADE, Inspiration et innrance, Dictionnaire de la Bible, Supplement, IV, Paris, 1949, col. 482-559.

Studii

13

Grigorie nu apare niciodat vreo referire polemic la problema inspiratiei Sfintei Scripturi, fapt ce tine de unanima acceptare a Scripturilor ca si crti inspirate, chiar dac existau n epoc si unii eretici care negau inspiratia anumitor crti biblice2 , sau care aveau o conceptie preluat din pgnism asupra inspiratiei3 . Totusi aceast problem nu a fost un subiect special de dezbatere teologic, inspiratia fiind un fapt oarecum de la sine nteles, mostenit ca atare de la sinagog si mrturisit explicit si de scrierile Noului Testament. Astfel, avem din acea epoc o seam de sfaturi date de Printi si scriitori bisericesti vechi, precum si diferite hotrri sinodale4 , practici liturgice legate de Sfnta Scriptur si citirea ei cultic5 , care toate exprim cinstea la care se aflau Scripturile n viata crestinilor tocmai datorit caracterului lor inspirat. Pentru a putea aprecia mai bine valoarea gndirii Sfntului Grigorie si a viziunii sale teologice asupra inspiratiei amintim cteva din caracteristicile conceptiei pe aceast tem a Printilor si scriitorilor din epoc. n general, aceast conceptie era legat de trei aspecte: a). Dumnezeu e autorul Sfintei Scripturi, b). rolul autorului uman
Asa erau ereticii anomei, care negau inspiratia ntregii Scripturi, si montanistii, care refuzau inspiratia Vechiului Testament (Cf. Sfntul EPIFANIE, Panarion, LXXVI, 36, PG 42, 638, EUSEBIU AL CEZAREII, Istoria Bisericeasc, 5, XVI, XVIII, tr. rom. Pr. Prof. T. Bodogae, PSB 13, EIBMBOR, Bucuresti, 1987, pp. 204-207, 220-223). 3 Influentele pgne se resimt mai cu seam atunci cnd se vorbeste despre inspiratie extatic. Acest tip de inspiratie a fost propus de Filon pentru profeti. Chiar dac unii dintre autorii crestini preiau idei de aceast form, ei totusi se deosebesc de mantica pgn recunoscnd si aghiografului un rol activ (pentru mantic se pot vedea detalii n FRANCIS E. PETERS, Termenii filosofiei grecesti, tr. rom. D. Stoianovici, Bucuresti, Humanitas, 1993, articolul mantike pp. 164-165). Sfntul Irineu de Lyon e cel dinti care evit sistematic folosirea termenului de extaz, chiar si acolo unde s-ar fi justificat (cf. SFNTUL IRINEU, Contra ereziilor, II, 33, 3, PG 7, 832). 4 Asa canoanele 60 si 85 Apostolice. La fel, Sinodul de la Laodiceea (360) hotrste s nu se citeasc n Biseric dect din crtile inspirate (canonul 59), dnd si o list a lor (canonul 60). 5 EUSEBIU AL CEZAREII pomeneste de obiceiul pe care-l avea n veacul al II-lea Biserica din Corint s citeasc la adunrile liturgice de duminic din Sfnta Scriptur, alturnd si Epistola ctre Corinteni a Sfntului Clement Romanul (Istoria Bisericeasc, IV, 23, 12, tr. rom. Pr. Teodor Bodogae, PSB 13, EIBMBOR, Bucuresti, 1987, pp. 175-176).
2

14

Studii

fiind apreciat diferit, c). Sfnta Scriptur cptnd prin inspiratie valoarea de cuvnt al lui Dumnezeu. Origen este unul dintre printre primii care vorbeste n mod explicit despre inspiratie6 , ntelegnd-o ns la fel cu majoritatea celor din epoc drept o dictare divin fat de care autorul uman nu are nici o contributie. Lui ns i se datoreaz cteva nuantri care privesc rezonanta Scripturii n sufletul cititorului prin harul inspiratiei prezent n ele si care e al aceluiasi Duh care-l asist pe cititor7 . Acelasi lucru l mrturiseste si Sfntul Grigorie Taumaturgul8 si fratele Sfntului Grigorie de Nyssa, Sfntul Vasile cel Mare, n Tlcuirea sa la Cartea Psalmilor9 . n privinta rolului aghiografului, Printii mai vechi sunt aproape unanimi n a-i reduce rolul la cel de simplu instrument. Aceast conceptie e ilustrat de imaginea plectrului care ciupeste corzile chitarei asa cum Duhul atinge pe autorul sfnt 10 , imagine pe care o va folosi si Sfntul Grigorie de Nyssa. Unanimitatea potrivit creia prin inspiratie Sfnta Scriptur este cuvnt dumnezeiesc se ntemeiaz pe nssi mrturia Scripturii si pe fermitatea cu care s-a fcut apel la autoritatea ei indiscutabil de cuvnt dumnezeiesc n toate vremile, att nainte de Hristos ct si dup11 . Toate aceste aspecte legate de inspiratia biblic
ORIGEN, Contra lui Celsus, V, 60, PG 11, 119; 1276 Pentru ca Biblia s nu rmn cartea nchis a Apocalipsei, cititorul trebuie s aud n vremea lecturii un cuvnt intim n sufletul su. Pentru a-l ntelege pe Isaia sau pe Daniel trebuie s fii n acelasi Duh Sfnt care i-a inspirat (cf. Comentariu la Evanghelia dup Ioan, X, 28 si Comentariu la Evanghelia dup Matei, XIV, 11; XV, 30, apud HENRI CROUZEL, Origen, tr. rom. C. Pop, Deisis, Sibiu, 1999, p. 127). 8 Sfntul GRIGORIE TAUMATURGUL, Cuvnt de multumire, XV, 179: aceeasi putere este necesar celor care profetesc si celor care i ascult pe profeti, si nimeni n-ar putea s asculte pe profet dac nsusi Duhul care profeteste n el nu i-ar acorda ntelegerea cuvintelor Sale (apud H. CROUZEL, op. cit., p. 127). 9 Sfntul VASILE CEL MARE, Comentariu la Cartea Psalmilor, PG 29, 209. 10 Asa ATENAGORA, Solie pentru aprarea crestinilor, VII; IX, PG 6, 904, 908: pentru el suflarea Duhului ca inspiratie aduce pe om la un fel de nrudire (sympatheia) cu Dumnezeu; Sfntul IUSTIN MARTIRUL SI FILOSOFUL, Cuvnt ctre greci, VIII, 7, PG 6, 257; Sfntul HIPOLIT AL ROMEI, Despre Hristos si Antihrist, II, PG 10, 728. 11 Asa Sfntul IRINEU, Contra Ereziilor, II, VIII, 22, PG 7, 802; Sfntul HIPOLIT AL ROMEI, Micul labirint, citat de EUSEBIU AL CEZAREII, Istoria Bisericeasc, V, 28, 17-19, PSB 13, pp. 222-223; CLEMENT ALEXANDRINUL, Protrepticul, IX, 82, 2, PG 8, 192; etc.
7 6

Studii

15

se vor regsi n opera Sfntului Grigorie de Nyssa, dar fiecare va purta pecetea gndirii teologice a Episcopului Nyssei, prin care aceast realitate este integrat n ansamblul teologiei sale, avnd conexiuni si cu practica exegezei, si cu nvttura sa despre viata duhovniceasc, mistic a credinciosilor, si cu cunoasterea lui Dumnezeu prin experient vie. Desi nu vorbeste dect arareori si foarte pe scurt despre ce este inspiratia biblic n natura sa, totusi putem desprinde din scrierile Sfntului Grigorie cteva idei cu privire la acest aspect. n a VII-a carte Contra lui Eunomie, Sfntul Grigorie vorbeste despre procesul inspiratiei biblice folosind verbul empneomai pentru a arta actiunea prin care sfintii de Dumnezeu purtati sunt inspirati prin puterea Duhului 12 . Urmarea acestei actiuni este faptul c toat Scriptura este numit de Dumnezeu insuflat (theopneustos) si din acest motiv nvttura ei este prin dumnezeiasc inspiratie (empneusis)13 . Vedem asadar c Sfntul Grigorie distinge ntre calitatea de a fi inspirat pe care o are Scriptura, calitate denumit prin adjectivul verbal theopneustos preluat de la Sfntul Pavel (2 Tim. 3, 16), si nssi actiunea de inspiratie pe care au suferit-o Sfintii de Dumnezeu purtati si pe care o denumeste cu substantivul empneusis. Primul termen este de origine noutestamentar, fiind ntrebuintat tocmai n acest sens. Cel de-al doilea ns, desi apare n Vechiul Testament att ca substantiv (Ps. 17, 15) ct si ca verb (Deut. 20, 16, Iosua 10, 28, 30, 35; 11, 11, s.a.), totusi n aceste locuri nu are sensul pe care i-l atribuie Sfntul Grigorie, ceea ce arat c el l-a preluat ca termen tehnic din literatura profan, unde este folosit pentru a desemna diferitele forme prin care zeii i inspir pe muritori14 .

Contra lui Eunomie (n continuare prescurtat CE) VII, PG 45, 744 idem 14 Asa apare la PLUTARH, (Mor. 421 B); n scrierea ezoteric Peri Ypsous (16, 2); la LUCIAN, pentru inspiratia profetesei Pythia (Phal. 2, 12), apud. W. BAUER, A Greek-English Lexicon Of the New Testament And Other Early Christian Literature, Chicago, 1973, p.256.
13

12

16

Studii

a). Toat Scriptura e insuflat Acest adevr reprezint unul dintre principiile hermeneutice comune tuturor tlcuitorilor patristici indiferent de scoala creia i-au apartinut, adevr mostenit de la sinagog15 . E clar c pentru Sfntul Grigorie de Nyssa ntreaga Scriptur are caracter inspirat, asa cum reiese din mai multe texte ale sale. Scriind fratelui su Petru un Cuvnt apologetic la Hexaimeron , Sfntul Grigorie arat c tlcuirile Sfntului Vasile cel Mare urmeaz ca important ndat dup cuvntul inspirat al Testamentului16 si de aceea atentia sa se va concentra mai ales asupra referatului biblic. Folosind singularul, Sfntul Grigorie sugereaz c ntreaga Scriptur formeaz o unitate, un singur Testament n dou prti mari, iar unitatea e asigurat de nsusi caracterul inspirat. Asa se face c n tratatul Contra lui Eunomie Sfntul Grigorie vorbeste despre Scriptur ca despre o singur mare carte al crei Autor e si El unul singur: Duhul Sfnt. De Dumnezeu insuflata Scriptur, dup cum o numeste dumnezeiescul Apostol, este Scriptura Duhului Sfnt17 . Desi e una singur, Scriptura aduce un folos felurit cititorului deoarece harul care zace n ea n urma inspiratiei lucreaz n multe feluri: Scopul ei este folosul oamenilor () iar folosul este felurit si de multe feluri dup cum zice Apostolul: spre nvttur, spre mustrare, spre ndreptare, spre nteleptirea cea ntru dreptate18 . Desi n epoc se vehicula conceptia inspiratiei Sfintei Scripturi pn la ultima liter, la Sfntul Grigorie nu ntlnim ns nicieri o asemenea nvttur, care este legat de cea a inspiratiei prin dictare. Origen vorbise deja despre faptul c ntelepciunea dumnezeiasc e rspndit n Scripturile inspirate pn la ultima liter19 , iar Sfntul
15 Dintre numeroasele texte patristice n acest sens se pot vedea: ORIGEN, Contra lui Celsus, 5, 60 (PG 11, 1276); Sfntul VASILE CEL MARE, Omilii la Psalmi 1, 1 (PG 29, 210); TEODORET, Introducere la Psalmi. (PG 80, 865) s.a. 16 Cuvnt Apologetic la Hexaimeron (n continuare prescurtat CH), tr. rom. Pr. Prof. Teodor Bodogae, PSB 30, EIBMBOR, Bucuresti, 1998, p. 95 17 CE VII, PG 45, 741 18 idem 19 ORIGEN, Comentariu la Psalmi, 1, 4, PG 12, 1081

Studii

17

Grigorie de Nazianz, contemporanul Sfntului Grigorie de Nyssa, scria si el n acelasi mediu teologic c noi auzim glasul precis al Duhului pn n ultimul accent si n fiece iamb20 . Ideea inspiratiei fiecrei iota si al fiecrui accent21 sau a fiecrei silabe22 exprima mai ales ideea inspiratiei ntregii Scripturi. La Sfntul Grigorie nu gsim aceste expresii, ceea ce nu nsemn c el nu admite inspiratia ntregii Scripturi. Modul n care se exprim este de alt factur, ce dovedeste o conceptie mult mai nuantat. Pentru el acest aspect al inspiratiei se regseste n faptul c Scriptura este impropriat n ntregul ei, prin har, de Dumnezeu care a si inspirat prin Duhul scrierea ei. Aceast impropriere face ca Scriptura s fie cu adevrat glsuiri ale Duhului 23 de la un capt la altul al ei. Credinta n inspiratia ntregii Sfintei Scripturi reiese si din modul n care Sfntul Grigorie tlcuieste textul biblic si din felul n care crede c n fiece cuvnt zace o mare bogtie de ntelesuri, deoarece Duhul Sfnt a fcut ca n spatele trupului Scripturii s se ascund Dumnezeirea24 . Vedem c pentru Sfntul Grigorie prezenta harului inspiratiei n ntreaga Scriptur este nteleas mai mult din punctul de vedere al dinamicii exegezei biblice, deoarece, pentru el, dac cuvntul Sfintei Scripturi este inspirat, atunci i se poate aplica o anume metod exegetic, ce nu ar fi functional n cazul unui cuvnt scris n mod obisnuit. De aceea inspiratia are pentru episcopul Nyssei si valoarea unei categorii ermineutice. Inspiratia are, prin urmare, dou aspecte: cel al scrierii crtilor biblice, si rezultatul acestuia, care face ca ntreaga Scriptur s fie sfnt si s poat fi socotit cuvnt al lui Dumnezeu. Avem de-a face, n acest fel, cu o latent a harului inspiratiei n cuvntul biblic, iar acest lucru ntemeiaz conceptia Sfntului Grigorie despre multitudinea de sensuri a oricrui text scriptural. Vedem n ce chip inspiratia devine la Sfntul Grigorie dintr-un simplu articol de
20 21

Sfntul GRIGORIE DE NAZIANZ, Cuvnt Apologetic, II, 104, PG 25, 503 ORIGEN, Omilii la Profetul Ieremia, XXXIV, PG 13, 544 22 Sfntul VASILE CEL MARE, Omilii la Hexaimeron, VI, II, PG 39, 144 23 CE VII, PG 45, 744 24 CE VII, PG 45, 741

18

Studii

credint, principiu dinamic de exegez. Ceea ce pentru multi teologi moderni poate s par o fraud fat de sensul Scripturii pe care ei l consider unic, pentru Sfntul Grigorie este lucrul cel mai firesc, implicat n nsusi faptul c Scriptura e inspirat. De aceea, inspiratia pare la el a fi mai mult dect o chestiune pe care s-o laude si s-o exalte mereu, ca alti autori din epoc, si de aceea el o raporteaz la ntreaga Sfnt Scriptur fr a se interesa de modul prezentei inspiratiei n literele, silabele, accentele cuvintelor Scripturii, ca multi din contemporanii si. b). Dumnezeu ca autor al Scripturii prin inspiratie Am vzut c n cartea a VII-a din Tratatul Contra lui Eunomie, Sfntul Grigorie afirm explicit c Scriptura are ca autor pe Duhul Sfnt. De Dumnezeu insuflata Scriptur, dup cum o numeste dumnezeiescul Apostol, este Scriptura Duhului Sfnt25 si glasul lui Dumnezeu26 , spune el, adugnd ca pe un corolar faptul c prin Scriptur suim n urcusul care ncepe de la litera ce ucide spre Duhul de viat fctor, aflm cuvintele cele de nespus care se rostesc n Paradis, fiindc toate cele pe care dumnezeiasca Scriptur le spune sunt glsuiri ale Duhului27 . Avndu-L pe Dumnezeu ca autor, Scriptura ni-L face prezent n chip haric. Acest lucru trebuie nteles n lumina distinctiei dintre Revelatie si inspiratie. Dumnezeu Se reveleaz n felurite moduri, iar Scriptura e cea care consemneaz si mrturiseste n scris o parte din acestea. Dar mrturia pe care o d Scriptura n acest sens nu se reduce la nivelul istoric. Prin inspiratie ea nssi l face prezent pe Dumnezeu, autorul ei. De aceea pentru Sfntul Grigorie harul din Scriptur face ca cel ce o citeste s ajung la simtirea prezentei lui Dumnezeu 28 . Lectura Scripturii se cere mereu orientat n aceast
idem Dialogul despre Suflet si nviere (n continuare prescurtat SI), tr. rom. Pr. Prof. Teodor Bodogae, PSB 30, EIBMBOR, Bucuresti, 1998, p. 402 27 CE VII, PG 45, 744 28 Tlcuire amnuntit la Cntarea Cntrilor (n continuare prescurtat CC) XI, tr. rom. Pr. Prof. Dumitru Stniloae, PSB 29, EIBMBOR, Bucuresti, 1982, p. 262
26 25

Studii

19

directie astfel nct harul inspiratiei prezent n mod latent n Scriptur s devin lucrtor n sufletul cititorului si s nalte mintea prin Duhul 29 . Faptul c Dumnezeu e autor al Sfintei Scripturi trebuie legat de ntelegerea pe care Sfntul Grigorie o are asupra inspiratiei ca act dumnezeiesc ce a avut loc illo tempore, dar ale crui efecte Scriptura le pstreaz de atunci nentrerupt. Pentru Sfntul Grigorie Scriptura e a lui Dumnezeu pentru c l face cunoscut pe El, si nu pentru c Acesta ar fi scris-o folosind autoritar instrumentul uman total pasiv. De aceea Sfntul Grigorie vorbeste despre o ierarhizare a harului inspiratiei n crtile Scripturii, ierarhizare ce corespunde puterii pe care o are fiecare carte n parte de a-L face simtit si cunoscut prin simtire pe Dumnezeu. Despre acest lucru vom vorbi ns mai pe larg ntr-un capitol urmtor. Acum ne intereseaz s retinem c nvttura potrivit creia Dumnezeu este autorul Scripturii e nteleas de Sfntul Grigorie n termenii dinamici ai ntlnirii personale dintre Dumnezeu si om prin intermediul Sfintei Scripturi. Dac Scriptura ar fi pur omeneasc, acest lucru nu ar mai fi posibil30 . Continutul dumnezeiesc al Scripturii, tainic si adnc, se datoreaz tot paternittii dumnezeiesti a Scripturii: am auzit Scriptura cea de Dumnezeu insuflat spunnd lucruri mari despre firea cea mai presus de toate [...] astfel ele, care ne-au fost spuse prin Duhul Sfnt de ctre purttorii de Dumnezeu, sunt nalte si mari si mai presus de toat mrimea fat de msura ntelegerii noastre, dar nu se ating de adevrata mrire a Lui31 .
CE VII, PG 45, 741 n Apus s-a impus prin Fericitul Augustin conceptia dup care n Sfnta Scriptur inspiratia este egal repartizat. i pentru Fericitul Augustin inspiratia justific exegeza spiritual, deoarece si pasajele legaliste, listele de nume etc. sunt inspirate si trebuie aflat n ele un alt sens dect cel literal. Fericitul Augustin (cf. In spaeculum qui ignorat praef, PL 34, 887-889) distinge n Scriptur trei prti: a). Ut scirentur et credentur (Ce trebuie cunoscut si crezut chestiunile dogmatice); b). Ut observerentur et fierent vel prohibita ne fierent (Ce trebuie respectat si fcut si ce este interzis chestiunile morale); c). restul reprezint Sacramentorum velata mysteriis (Tainele sensurilor spirituale). 31 Despre Fericiri (n continuare prescurtat DF) VII, tr. rom. Pr. Prof. Dumitru Stniloae, PSB 29, EIBMBOR, Bucuresti, 1982, p. 387
30 29

20

Studii

Doar inspiratia care-l face pe Dumnezeu autor a Scripturii justific prezenta unor asemenea nvtturi care nu puteau fi atinse de mintea omeneasc. Mai mult, doar o perspectiv auctorial unic a putut face ca ntreaga Scriptur s fie citit hristocentric. Acest lucru Sfntul Grigorie l spune explicit n primul su Cuvnt la nvierea lui Hristos, artnd c tot cuvntul si legea de Dumnezeu insuflat se recapituleaz n harul nvierii 32 . Cercetrile asupra metodei exegetice a Sfntului Grigorie arat c el priveste toate detaliile textului scriptural n legtura lor cu Hristos. Or, pentru ca Scriptura s se preteze la o asemenea interpretare, ea trebuie s-l aib ca autor pe Dumnezeu, singurul care putea prevedea si intentiona asemenea corespondente tainice33 . Acest fapt are si alt implicatie. Fiind inspirat si avndu-L ca autor pe Dumnezeu, Scriptura nu poate fi citit si tlcuit ca orice alt carte. Mai mult, Sfntul Grigorie pune harul inspiratiei din Scriptur n legtur cu harul Botezului care, pus n lucrare, l face apt pe cititor de ntelegerea cuvintelor Duhului, pentru c ntelesurile ascunse ale cuvintelor [le gsim], dac ne facem, printro viat ngrijit, vrednici de intrarea n Sfnta Sfintelor, lepdnd n baia cuvntului toat pata cugetrii urte 34 . Expresia baia cuvntului desemneaz, asa cum au artat multi exegeti ai operei Sfntului Grigorie35 , Taina Botezului. Prin inspiratie Dumnezeu deci, pe de-o parte, a scris Biblia, iar pe de alta, mai ales, lucreaz prin Scriptur fcndu-Se cunoscut sufletului curat si credincios. Prin acelasi har al inspiratiei, pe care am putea-o numi imanent, El ridic vlul de pe inima celor ce cred n Hristos (cf. 2 Cor. 3, 14 s.u.), astfel nct s-L poat gsi n toate cuvintele Scripturii. Inspiratia Sfintei Scripturi ridic deci si o
Despre nvierea lui Hristos, Cuvntul I, PG 46, 604 Pr. Prof. Dr. VASILE MIHOC, Tipologia ca metod de interpretare crestin a Vechiului Testament, Altarul Banatului VIII (1997), nr. 7-9, p. 33 34 CC II, p. 133 35 Asa J. DANILOU n Grgoire de Nysse, La Colombe et la Tenebre, Ed. du Cerf, Paris, 1992, nota 2, p. 151.
33 32

Studii

21

exigent de ordin duhovnicesc: asa cum trebuie s ne purtm fat de Dumnezeu, tot asa si fat de cuvntul Su36 . c). Rolul autorului uman Dup cum Sfntul Grigorie nu explic n mod sistematic modul n care a avut loc inspiratia biblic, tot asa nu precizeaz prea detaliat care este rolul si participarea aghiografului la scrierea textelor biblice. Un lucru se poate spune ns cu sigurant: pentru Sfntul Grigorie autorul uman nu este un instrument pasiv, inert, n minile lui Dumnezeu, ci are rolul su n redactarea textului n forma ce ni s-a pstrat. Aceast conceptie este relativ rar, dac nu unic n vremea sa. Sfntul Epifanie al Ciprului ne relateaz n faimoasa sa scriere Contra tuturor ereziilor c una din nvtturile anomeilor era si cea prin care ei restrngeau inspiratia dumnezeiasc doar la unele crti. Astfel, Sfntul Epifanie ne relateaz c acestia (anomeii si eunomienii) adesea spuneau despre unele texte scripturale: aici e omul care a vorbit, nu Apostolul 37 . tim c Sfntul Grigorie de Nyssa a fost puternic implicat n lupta contra lui Eunomie si probabil c n acest context polemic a nuantat, atunci cnd a avut prilejul, conceptia ortodox despre participarea si rolul autorului uman la redactarea crtilor Bibliei. n primul rnd trebuie s observm c Sfntul Grigorie plaseaz inspiratia la nivelul raportului personal dintre Dumnezeu si autorul biblic, si are valoarea unei experiente duhovnicesti. Bunoar, Moise a vzut
36 Pr. Prof. Dr. VASILE MIHOC (cf. Canonul si inspiratia Sfintei Scripturi vzute din punct de vedere ortodox, Ortodoxia, XLVIII (1997), Nr. 1-2, p. 31) subliniaz c prin Scriptur credinciosul ajunge la o comuniune cu Hristos: slujba ortodox pune n evident foarte pregnant aceast idee a comuniunii cu Hristos si prin Scriptur. Prezenta Evangheliarului la sfintele slujbe este semn al prezentei lui Hristos (). Ascultarea Evangheliei este deja comuniune cu Hristos, pregtind comuniunea mai deplin prin primirea Sfintei Euharistii. 37 Sfntul EPIFANIE, Panarion, LXXVI, 39, PG 42, 638. Aceeasi atitudine ce disocia textele biblice n unele inspirate, n care vorbeste Dumnezeu, si altele n care vorbeste omul, ne e relatat de Fericitul Ieronim la unii ortodocsi care nu credeau n capacitatea omului de a suporta n tot timpul ct au scris lungile lor crti, harul inspiratiei; acest lucru l-ar dovedi prezentele omenesti (2 Tim. 4, 13) sau chiar triviale (Gal. 5, 12).

22

Studii

anumite lucruri tainice si apoi, ajutat de har a scris precum a putut cele vzute. Iar ntelegerea celor scrise echivaleaz cu drumul invers, fcut de cititor, spre trirea acelorasi experiente ca si Moise: drept aceea dac vei cugeta la aceste lucruri si la altele asemenea lor, nevoindu-te spre cele mai nalte culmi, dorind chiar s vezi si cele despre care se spune c le-a vzut Moise cnd a fost rpit n nori, te-as sftui, frate drag, s nu privesti spre altceva, ci spre harul care slsluieste n tine si spre Duhul descoperirii dobndit prin rugciuni, singurul Care ti va lmuri adncimile tainelor celor dumnezeiesti38 . Inspiratia n acest caz nu poate fi definit dect concomitent din trei puncte de vedere: relatia personal Dumnezeu-aghiograf, consemnarea n scris a acesteia si imprimarea textului cu un anumit har ce-i d sfintenie si caracter de cuvnt al lui Dumnezeu. n ultim instant aceast ultim caracteristic e cea mai important deoarece nu orice scriere ce consemneaz experienta personal cu Dumnezeu e prin acest fapt Scriptur Sfnt. Autorul uman, pentru a se nvrednici de harul inspiratiei, trebuie s fie vrednic de a-L cunoaste pe Dumnezeu mai nti prin experienta sa proprie. Prin curtia sa este cluzit la vederea firii celei mai presus de toate. Calea ctre o astfel de cunoastere este curtirea nu numai a trupului, splat prin oarecari stropiri, ci si a oricrei pete 39 . Sfntul Grigorie nu identific Revelatia cu inspiratia, ci afirm c inspiratia este dat unora din cei ce s-au mprtsit de o numit form de cunoastere a lui Dumnezeu, cunoastere pe care el o numeste foarte general teologie. Caracteristica ei principal e ns experienta vie a lui Dumnezeu, ntr-o form sau alta, a celui ales de Dumnezeu si gsit vrednic Luisi (Isus Sirah 3, 5): numai cel ce s-a curtit s ndrzneasc s se apropie de munte. Cci cu adevrat munte nltat pieptis si greu de urcat este cunoasterea de Dumnezeu (teologia), spune Sfntul Grigorie n Viata lui Moise40 . n acelasi paragraf ni se spune c Duhul e cel care-l nvta pe Moise taina ntruprii pe msur ce el suia muntele, adic se apropia de ntunericul unde era
CH, p. 9539 Despre Viata lui Moise (n continuare prescurtat VM), tr. rom. Pr. Ioan Buga, PSB 29, EIBMBOR, Bucuresti, 1982, p. 70 40 VM, p. 71
38

Studii

23

Dumnezeu (Ies. 10, 21): naintnd ns [Moise] trmbitele s-au fcut tot mai puternice cci Duhul sufla tot mai tare n organe 41 . Ajuns n adncul ntunericului, Moise se mprtseste de taine ce nu puteau fi cunoscute pe cale omeneasc: cunoasterea [prin inspiratie] const n a nu primi cu privire la Dumnezeu nimic din cele ce se cunosc prin ntelegere omeneasc 42 . Tocmai pentru c cele consemnate n Sfnta Scriptur au acest caracter era nevoie de harul inspiratiei: i ajungnd Moise acolo [n ntuneric], cele despre care fusese nvtat mai nainte prin ntuneric i se fac cunoscute iarsi prin ntuneric pentru ca, dup cum socotesc, s se fac mai ntemeiat nvttura despre acestea, fiind mrturisite prin glasul dumnezeiesc 43 . ntregul urcus al lui Moise spre o cunoastere tot mai desvrsit a lui Dumnezeu e tlcuit de Sfntul Grigorie n termenii unei experiente tot mai pline, n care Moise l cunoaste pe Dumnezeu cu o tot mai mare parte din fiinta sa pn ce ptrunde n adncul nevzut al cunoasterii lui Dumnezeu. Dar nici aici nu rmne, ci trece la cortul nefcut de mn 44 . Moise aude cu auzul inimii ascutit, () cunostinta puterii lui Dumnezeu 45 . Dar chiar si aceast auzire si vedere au loc n Duhul Sfnt, odat ce i s-au descoperit tainele raiului prin Duhul46 . Astfel, autorul uman e cel ce are o legtur vie, constient cu Dumnezeu. Desi de la Teofil al Antiohiei se folosise pentru autorul uman termenul de organ al lui Dumnezeu pentru a exprima rolul omului n inspiratie47 , la Sfntul Grigorie totusi nu apare acest termen.
idem VM, p. 75 43 VM, p. 74 44 VM., p. 75 45 idem 46 VM, p. 78 47 Sfntul TEOFIL AL ANTIOHIEI, Ctre Autolic, II, 9-10, PG 6, 1064. Asa si CLEMENT ALEXANDRINUL i numeste pe profeti organele glasurilor dumnezeiesti (Stromate, VI, 168, 3, PG 9, 401A). Chiar trziu, dup Sfntul Grigorie de Nyssa, TEODORET AL CIRULUI vorbeste despre Sfintii Prooroci ca despre organul harului Duhului Sfnt (Comentariu la Epistola ctre Romani, XII, 3, PG 82, 188).
42 41

24

Studii

ntlnim la el unele expresii care, luate izolat de contextul teologiei sale, ar putea fi ntelese pe linia unei cauzalitti instrumentale. Astfel, Sfntul Grigorie scrie c Duhul a pus n gura lui Moise sau a lui David cuvintele Lui 48 . De aceea Scriptura toat e a Duhului49 si contine glsuirile Duhului50 . Aceste expresii ns trebuie ntelese n functie de cele spuse mai sus, anume c tot ceea ce e consemnat prin inspiratie n Scriptur este posterior unei experiente si unei cunoasteri a lui Dumnezeu n care autorul biblic are un rol activ. Acest rol activ nu lipseste niciodat chiar dac el difer foarte mult, putndu-se nscrie ntre suirea muntelui de ctre Moise si cercetarea tuturor cu de-amnuntul de ctre Sfntul Luca. n toate aghiograful are o cunoastere a lui Dumnezeu pe care apoi o consemneaz n scris ajutat de harul inspiratiei. Conjunctia, ntlnirea celor dou lucrri, a lui Dumnezeu si a omului a dat nastere la scrierile biblice. De aceea Sfnta Scriptur e n acelasi timp dumnezeiasc si omeneasc, adic teandric. Din unele locuri din scrierile Sfntului Grigorie de Nyssa se vede c nu era strin de cunostinte de tlcuire a Scripturii mprumutate de la iudei. Aici l-a avut precursor pe Origen, care l-a folosit mult pe Filon. La Sfntul Grigorie aceast legtur cu tlcuirile date de iudei e mai bine asimilat dect la Origen sau la alti autori patristici din epoc. n problema inspiratiei dasclii iudei afirmau existenta a trei grupe de crti scripturale, diferentiate prin gradul de intensitate a prezentei inspiratiei. Astfel, Pentateuhul lui Moise a fost scris sub dictarea direct a lui Iahve, Profetii au vorbit n Duhul, iar ceilalti aghiografi au primit un ajutor dumnezeiesc mai mic 51 . Regsim aceast conceptie n prima Omilie la Cntarea Cntrilor, unde Sfntul Grigorie ierarhizeaz Pildele, Ecleziastul si Cntarea Cntrilor n functie de puterea pe care o are harul din ele asupra cititorului 52 . Acest har este cel dobndit de scriere prin
48 La Titlurile Psalmilor (n continuare prescurtat TP) XIV, tr. rom. Pr. Prof. Teodor Bodogae, PSB 30, EIBMBOR, Bucuresti, 1998, p. 186 49 CE VII, PG 45, 741 50 CE VII, PG 45, 744 51 G. COURTADE, Linspiration, 1949, n Supplement au Dictionnaire de la Bible, col. 502 52 CC I, p. 120

Studii

25

inspiratie. Distingem aici intentia clar a lui Dumnezeu de a integra fiecare scriere biblic n ansamblul Scripturii, de aceea diferentele dintre crtile biblice trebuie ntelese din aceast perspectiv a intentiei lui Dumnezeu. Desi n Cuvntul Apologetic la Hexaimeron Sfntul Grigorie spune c Moise s-a bucurat de anumite revelatii fiind rpit la nori53 , totusi el nu admite inspiratia extatic despre care se vorbea la filozofii pgni si chiar la unii autori crestini. Acest gen de inspiratie, pe lng faptul c era unul din elementele ereziei montaniste54 , suspend personalitatea si libertatea aghiografului att de dragi Sfntului Grigorie. Chiar si rpit n nori, Moise si pstreaz aceast libertate si este un partener de dialog cu Dumnezeu, Care i descoper taine sii inspir apoi scrierea. i mai explicit este Sfntul Grigorie atunci cnd scrie despre modul n care profetul David a scris Psalmii: mi se pare c marele David a ascultat aceast cntare [a armoniei generale a lumii] cnd, prin miscarea artistic si preanteleapt care se contempl n ceruri, a auzit descrierea Slavei lui Dumnezeu, Cel ce face aceste armonii n ceruri55 . Este limpede c David a scris ceea ce a ascultat, dar n aceast afirmatie nu e prezent deloc ideea dictrii. Asa cum Moise a vzut, tot asa David a ascultat si amndoi au scris apoi. Este interesant de observat c exact n acelasi paragraf n care Sfntul Grigorie vorbeste despre modul compunerii Psalmilor de ctre David, el pomeneste si o imagine foarte la mod n epoc, folosit pentru a descrie inspiratia biblic verbal. E vorba, nc o dat, de imaginea plectrului care loveste corzile harpei pentru a o face s scoat sunete muzicale. Origen, Sfntul Epifanie 56 o folosesc fr ezitri. Aceast imagine ns, precum si conceptia despre inspiratie pe care o implic, sunt de obrsie montanist si anihileaz
CH, p. 95 Asa n TP X, p. 164: Dar nainte de a gsi temeiul firesc al acestor titluri si nainte de a ncepe explicarea lor trebuie s ne lmurim din capul locului c scopul deplin al acestei nvtturi insuflate de Dumnezeu nu este altul dect de a ne nlta si prin ea la o tlmcire ct mai fericitoare. 55 TP III, p. 140 56 Panarion, XLVIII, PG, 41, 856-880
54 53

26

Studii

libertatea aghiografului, reducndu-l la simplul nivel de instrument pasiv. Sfntul Grigorie, desi foloseste imaginea aceasta clasic pentru descrierea inspiratiei, totusi o foloseste pentru a descrie felul inspiratiei biblice. d). Implicatiile inspiratiei biblice Am vzut deja c inspiratia are dou aspecte. Cel al legturii aghiografului cu Dumnezeu care-l inspir la scrierea celor vzute sau ascultate, si cel al caracterului sfnt pe care o scriere l dobndeste atunci cnd e redactat sub inspiratie dumnezeiasc. Practic, inspiratia e cea care singularizeaz scrierile biblice de restul scrierilor Bisericii si le acord n raport cu aceasta o preeminent. Astfel, scrierile Sfntului Vasile cel Mare sunt puse de Sfntul Grigorie de Nyssa ndat dup cuvntul inspirat al Testamentului57 . Harul inspiratiei se imprim n textul Scripturii si de aceea, indiferent de continutul textului biblic (descriere istoric, vedenie profetic, epistol apostolic etc.), sfintenia sa imanent ne impune chipul n care trebuie s ne apropiem de cuvintele cele de Dumnezeu inspirate ale Scripturii58 . Dac pentru a citi doar Sfnta Scriptur e nevoie de o anumit dispozitie duhovniceasc, pentru a o tlcui se care chiar un har aparte asemenea celui inspiratiei aghiografului. Acest har izvorste din lucrarea celui baptismal, astfel nct ntre tlcuitor si textul sfnt s existe o nrudire haric. Aceast consecint are multiple dimensiuni deoarece tlcuitorul se bucur de harul de a ntelege adncurile Scripturii att prin viata sa duhovniceasc personal, ct si prin rugciunile Bisericii care atrag asupra lui Duhul59 . Inspiratia are mai cu seam prin aspectul ei de calitate a textului biblic si alte implicatii foarte importante si specifice teologiei Sfntului Grigorie. Le vom analiza ntr-un studiu viitor. Deocamdat subliniem c fr acest fundament, pe care l reprezint inspiratia dumnezeiasc
CH, p. 95 TP XIV, p. 193 59 Despre rnduiala cea dup Dumnezeu si nevointa cea adevrat, tr. rom. Pr. Prof. Dumitru Stniloae, PSB 29, EIBMBOR, Bucuresti, 1982, p. 480
58 57

Studii

27

a Sfintei Scripturi, nu vom putea situa multe din elementele gndirii si practicii exegetice a Sfntului Grigorie ntr-un cadru teologic, ci mai degrab filosofic. Or, tocmai faptul c aceste elemente sunt consecinte teologice ale inspiratiei Scripturii n ntregimea ei, reprezentnd baza necesar pentru mproprierea lor ca elemente de autentic provenient dumnezeiasc, este suficient ca s nu le privim ca pe niste mprumuturi filosofice botezate spre a putea sluji exegezei si teologiei.

28

Studii

Conf.univ.dr. Constanta Cristescu

Structuri modale n colectia de Melodii bisericesti editat n anul 1934 de Dimitrie Cusma
Una dintre colectiile de cntri bisericesti de traditie bizantin romneasc enclavizat din prima jumtate a secolului al XX-lea de mare valoare prin documentul muzical notat n sistemul de notatie guidonic pe care l-a stpnit profesorul de muzic bisericeasc din Caransebes Dimitrie Cusma, este cea care constituie obiectul studiului de fat: cartea Melodii bisericesti , vol.1: Cele opt glasuri fixate pe notatiunea liniar , Caransebes, Editura soc. Cminul cultural, 1934. Studiul structurilor modale din acest volum are ca finalitate reeditarea volumului susmentionat n sistemul notatiei muzicale uniformizate utilizat actualmente n editarea crtilor muzicale pentru uzul stranelor si pentru uzul didactic muzical-teologic ortodox general. n studiul de fat m voi referi la urmtoarele probleme: 1. caracteristici generale ale colectiei de cntri bisericesti notate din memorie de profesorul de muzic bisericeasc Dimitrie Cusma n perioada interbelic, folosit si astzi n seminarul teologic ortodox caransebesan; 2. structuri modale extrase din repertoriul colectiei de Melodii bisericesti, editia 1934, alctuit de Dimitrie Cusma; 2.1. metodologia de cercetare muzicologic folosit n analiza si transcrierea muzical, pentru o nou reeditare actualizat a repertoriului muzical romnesc de traditie bizantin enclavizat n zona Caransebesului, n sistemul notatiei uniformizate uzual actualmente n tiprirea crtilor muzicale de cult, pentru uzul stranelor si pentru uzul didactic, n Biserica Ortodox Romn;

Studii

29

2.2. tabelul structurilor modale extrase din analiza cntrilor caransebesene cuprinse n editia studiat; 2.3. tabelul regruprii repertoriului dup criterii structural-modale stiintifice; 3. concluzii. 1. Caracteristicile generale ale antologiei mentionat n titlu si studiat 1.1. Antologia cuprinde un repertoriu liturgic enclavizat de traditie bizantin romneasc de mare valoare pentru patrimoniul cultural-muzical ortodox si universal, ce nsumeaz 87 de cntri si rspunsuri liturgice-tip (model)1 ale vecerniei si utreniei, grupate de Dimitrie Cusma dup criteriul modal al glasurilor, asa cum le-a nvtat pe cale oral si le-a memorizat de la naintasii si dup ureche. Aceast colectie de melodiitip nu a fost analizat pn acum, fiind omis si din studiul lui Gheorghe Ciobanu dedicat variantelor regionale ale glasurilor de traditie bizantin la romni, intitulat Muzica bisericeasc la romni, reeditat n volumul I de Studii de etnomuzicologie si bizantinologie, Bucuresti, Editura Muzical, 1974, p.329-401. 1.2. n virtutea lipsei seculare a unui sistem coerent de educatie muzical-teologic n vestul, sud-vestul si-n nord-vestul trii, zon izolat mult timp de scolile muzical-teologice din sudul si estul Romniei pe considerentul nseltor al relatiilor mai strnse cu scolile occidentale, termenul glas nu exprim structuri modale bine definite conform teoriei muzicii bizantine si de traditie bizantin propagat prin tiprituri de felul unor gramatici muzicale, theoriticoane si bazuri teoretice, ci defineste melodii considerate de practicanti a fi modele adaptabile altor texte liturgice conform rnduielii tipiconale a ritualurilor liturgice ortodoxe. n acest sens, termenul glas se foloseste si pentru desemnarea melodiei textului liturgic Doamne strigat-am din rnduiala vecerniei, pe care Dimitrie Cusma si urmasii si o denumesc nsusi glasul (p.1,8,15,22,30,38,44 si 50). 1.3. Desi cntrile notate din memorie de Dimitrie Cusma sunt grupate dup criteriul modal al celor opt glasuri, ele nu reflect, n cea mai mare parte, structurile modale la care sunt antologate, dovedind neconcordanta repertoriului cu glasurile pe care trebuie s le ilustreze repertorial sub forma melodiilor-tip. Acest fapt reiese din notele explicative si modul de
1 Vezi definitia melodiei-tip n lucrarea: Constanta Cristescu, Model si cliseu n muzica de traditie bizantin, n Analele Universittii Aurel Vlaicu-Seria Teologie, Editura Universittii A.Vlaicu, Arad, 2000, p. 72-77.

30

Studii

notare si grupare a cntrilor n editia din 1934, dovedind, dup cum va rezulta din analiza structurilor modale cuprins n tabelele ulterioare, inadecvarea utilizrii volumului, n forma n care a fost editat de Dimitrie Cusma, n procesul didactic muzical-teologic si muzical general. Din Nota explicativ nsotitoare ale volumului rezult conceptia si educatia muzical a autorului su Dimitrie Cusma, precum si o serie de trsturi generale cu caracter intonational ale repertoriului, pe care le enumer n continuare: 1.4. gndirea tonal a transcriitorului melodiilor bisericesti si notarea arbitrar din punct de vedere modal n tonalitti accesibile citirii muzicale: Am folosit gamele cu mai putine semne de alteratie, pentru ca s fie usor de citit si de executat cu vreun instrument muzical. n acest sens, autorul a prevzut sprijinirea nvtrii corecte a cntrilor prin executia didactic instrumental, ca n scolile occidentale de profil muzical: pianul, vioara, armonica etc. 1.5. imprecizia n intonarea unor trepte modale sau fluctuatia unor trepte modale n timpul executiei muzicale n practica de stran: Semnele de alteratie ce apar n cuprinsul melodiilor (afar de cele puse la cheie), trebuesc considerate ca alteratii accidentale, iar cele puse n parantez ne arat un dubiu (unii cnt ntr-un fel, altii ntr-alt fel respectiv cu sau fr semn de alteratie). 1.6. gndirea mensural guidonic a transcriitorului D.Cusma: Melodiile glasurilor favorizeaz n general ntrebuintarea msurii de doi timpi. 1.7. inadvertenta mensuralismului guidonic la articulatiile morfosintactice ale melodicii prozodice de traditie bizantin; 1.8. ignorarea n interpretarea general a cntrilor a dinamicii si agogicii tipiconale cuprins n crtile de cult: Miscarea si nuantele nu le-am indicat. Ele variaz de la cntret la cntret. 1.9. conceptia personal a lui Dimitrie Cusma de adecvare a tempoului si dinamicii dup caracterul cntrii: Nuantele sunt aplicate n mod liber, potrivit evolurii melodiei: la nceput de obiceiu p, n punctul culminant f, iar cadenta (sfrsitul) p sau f (dup cum este ncheierea n jos sau n sus). 1.10. conceptia asupra frazrii: Miscarea ar trebui s fie potrivit, rar sau maestoas, dup caracterul cntrii, iar nu repede, cum este de obiceiu. Suspendarea miscrii printr-o coroan (fermat) se face ori pe nota final ori ntre dou fraze melodice. Interpretarea (felul de

Studii

31

executare) ce se d uneori cntrilor bisericesti este cnd prea exagerat, cnd prea monoton. Aceasta din motivul c aproape nici un cntret nu tine seam de ntelesul textului pe care-l pronunt, ci numai de partea strict muzical. Dac s-ar tine seam de acest lucru, atunci interpretarea potrivit s-ar produce deodat cu exprimarea (cntarea) si nu s-ar mai interpreta la fel o rugciune ca un cntec de slav. 1.11. gndirea armonic tonal-functional determinat de practica coral secular ce a modificat att lexicul muzical, ct si sistemul de cadentare, iar pe alocuri, structura nssi a unor glasuri, denaturndu-le. 2. Structurile modale ale cntrilor caransebesene antologate de Dimitrie Cusma 2.1. Metodologia de cercetare muzicologic folosit a vizat identificarea structurilor modale ale cntrilor caransebesene n relatie cu cele ale cntrii psaltice practicat n Moldova si-n sudul trii, pentru notarea repertoriului si cu semiografia psaltic. n acest scop am efectuat urmtoarele operatii. 2.1.1. am retranscris ntregul repertoriu respectnd prozodia muzicii de traditie bizantin ce evidentiaz sistemul modal de cadentare si structurile morfo-sintactice specifice acesteia, pstrnd unitatea pulsatorie optimea folosit de Dimitrie Cusma, pentru usurinta comparrii cu tipritura; 2.1.2. pentru retranscriere am identificat structurile modale autentice si cele cromatice, cromatizate, modulante si-n mixturi modale si le-am transpus pe bazele glasurilor originare, dnd posibilitatea comparrii modale fr echivocuri de interpretare; 2.1.3. am retranscris ntregul repertoriu n notatie dubl sinoptic psaltic si guidonic -, evidentiind structurile modaleunitare pentru ntreaga muzic romneasc de traditie bizantin si cele particularizante. 2.2. Tabelul structurilor modale extrase din colectia de Melodii bisericesti, editia 1934, notate si antologate de Dimitrie Cusma Dup cum reiese din tabelul de alturat, hisarul nu este rezultat din cromatizarea glasului Viata, ci din mixajul modal al glasurilor VI si II, acesta din urm aprnd si la repertoriul glasului IV, cu care si-n muzica psaltic se combin.2 2.3. n functie de structurile modale reale ale cntrilor antologate de Dimitrie Cusma dup criteriul glasurilor n mod arbitrar, fr o analiz modal
A se vedea interpretarea colectivului N.Lungu, Gr. Costea, I. Croitoru din Gramatica muzicii psaltice, Bucuresti, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodox, 1969, p.125, lucrare didactic fundamental.
2

32

Studii

Tabel 1. Repertoriul glasurilor autentice

Glasul real Cntrile Indicatorul provenien ei i transferului modal din colecia D.Cusma Glas II Glas I Glas II Doamne strigat-am; Stihira vecerniei; M rire i acum; Lauda; Troparul; M rire i acum Doamne strigat-am; Stihira; M rire i acum; Laud ; Stihoavna; M rire i acum; Antifon; Fericire, Stihira utreniei;Troparul; M rire i acum Troparul; M rire i acum Lipsuri n repertoriul reorganizat al glasurilor

II

Doamne strigat-am; Stihira; M rire i acum; Laud Lauda; Fericirea; M rire i acum final Stihoavna; M rire i acum; Antifon; Fericire; Stihira; Troparul

Stihoavna; Antifonul; Troparul

III

IV

VI

VII

VIII

Doamne strigat-am Stihira vecerniei; Lauda; Mrire i acum; Stihoavna; M rire i acum; Antifonul; Fericirea; Stihira utreniei Doamne strigat-am; Stihira vecerniei; M rire i acum; Lauda; Stihoavna M rire i acum; Antifonul; Fericirea; Stihira utreniei; Troparul; M rire i acum; Doamne strigat-am; Stihira de la vecernie; Lauda; M rire i acum; M rire i acum; Stihira de la utrenie Doamne strigat-am; Stihirile vecerniei i utreniei; Lauda; M rire i acum; Stihoavna; M rire i acum; Antifonul; Fericire; Troparul Doamne strigat-am; Stihirile vecerniei i utreniei; Lauda; M rire i acum; Stihoavna; M rire i acum; Antifonul;

IV

III

VI V VII Antifonul; Troparul Fericirea;

VIII

Studii

33

adecvat a repertoriului memorizat dup ureche de la naintasi, ntr-un nvtmnt teologic deficitar n domeniul pedagogiei muzicale, propun, n vederea reeditrii volumului de cntri bisericesti caransebesene n sistemul notatiei uniformizate actualizat, reorganizarea sa pe criteriul structural modal real, asfel nct fiecare glas autentic s fie ilustrat strict prin repertoriul reprezentativ din punctul de vedere al structurii modale, iar repertoriul n moduri cromatice ca hisarul, repertoriul modulant si cel n mixturi modale s fie grupat pe categoriile mai sus enuntate, evitnd astfel nsusirea de ctre elevi si studenti a unor melodii neadecvate pentru structurile modale la care au fost incluse de Dimitrie Cusma. Clarificarea structurilor modale prezente n repertoriul antologiei de cntri bisericesti caransebesene dup criterii didactico-stiintifice vizeaz parcurgerea n nvtare a drumului firesc de la simplu la complex, pornind cu repertoriul glasurilor autentice si ncheind cu repertoriul cromatic, modulant si cu cel n mixturi modale, de mare ambiguitate structural-modal. nvtarea acestuia din urm necesit cunoasterea si stpnirea prealabil a structurilor elementare ale glasurilor autentice, n forma lor originar psaltic si-n cea autentic enclavizat, nealterat de cromatism sau de modulatii ori mixaje lexicale diverse, prin repertoriul cel mai simplu de memorizat, repertoriu ce s se constituie n modele melodice modale adaptabile altor texte liturgice prin variatie, potrivit principiilor retorice de alctuire a discursului muzical liturgic de traditie bizantin.3 2.3. Prezint, n continuare, tabelul reclasificrii repertoriului dup criteriile structural-modale didactico-stiintifice sus-mentionate . Tabelul cuprinde si melodiile care, n urma reorganizrii cuprinsului antologiei, lipsesc din grupul melodiilor-tip ale fiecrui glas n parte. Melodiile lips ar putea fi recuperate ulterior prin culegeri pe teren specializate de repertoriu muzical liturgic caransebesan de la cntreti btrni cu practic de stran ndelungat si memorie bun.Pe baza reorganizrii repertoriului cuprins n colectia lui Dimitrie Cusma pe criteriul respectrii structurilor modale reale, rezult urmtoarele grupe tabelate de cntri: 2.3.1. cntri n glasurile autentice; 2.3.2. cntri n moduri cromatice si cromatizate; 2.3.3. cntri cu structuri modale modulante si-n mixturi modale.
Aceste principii de organizare si reeditare didactico-stiintific stau si la baza crtilor muzicale pentru uzul didactic si al stranelor din Eparhia Aradului si Hunedoarei n curs de tiprire, respectiv a unui Liturghier de stran si Vecernier si n curs de realizare Utrenier -, ce contin repertoriul cntrilor ardene notat initial de Trifon Lugojan si cel general ardelenesc notat de Dimitrie Cuntan ntr-o manier asemntoare celei a lui Dimitrie Cusma.
3

34
Tabel 1. Repertoriul glasurilor autentice
Glasul real Cntrile

Studii
Lipsuri n repertoriul Indicatorul reorganizat al glasurilor provenienei i transferului modal din colecia D.Cusma Glas II Stihoavna; Antifonul; Troparul Glas I Glas II Doamne strigat-am; Stihira vecerniei; Mrirei acum; Lauda; Troparul; Mrirei acum Doamne strigat-am; Stihira; Mrirei acum; Laud; Stihoavna; Mrirei acum; Antifon; Fericire, Stihira utreniei;Troparul; Mrirei acum Troparul; Mrirei acum

II

Doamne strigat-am; Stihira; Mrirei acum; Laud Lauda; Fericirea; Mrirei acum final Stihoavna; Mrirei acum; Antifon; Fericire; Stihira; Troparul

III

IV

VI

VII

VIII

Doamne strigat-am Stihira vecerniei; Lauda; Mrirei acum; Stihoavna; Mrirei acum; Antifonul; Fericirea; Stihira utreniei Doamne strigat-am; Stihira vecerniei; Mrirei acum; Lauda; Stihoavna Mrirei acum; Antifonul; Fericirea; Stihira utreniei; Troparul; Mrirei acum; Doamne strigat-am; Stihira de la vecernie; Lauda; Mrirei acum; Mrirei acum; Stihira de la utrenie Doamne strigat-am; Stihirile vecerniei i utreniei; Lauda; Mrirei acum; Stihoavna; Mrirei acum; Antifonul; Fericire; Troparul Doamne strigat-am; Stihirile vecerniei i utreniei; Lauda; Mrirei acum; Stihoavna; Mrirei acum; Antifonul;

IV

III

VI V VII Antifonul; Troparul Fericirea;

VIII

Studii
Tabel 2. Structuri modale cromatice
Glasul

35

Indicatorul provenien ei din col. D.Cusma hisar Troparul; Mrirei acum; IV Stihoavna; Mrirei acum; Antifonul; VI Fericire; Stihirautreniei; Troparul Troparul; Mrire i acum II I cromatizat Stihira utreniei; Troparul I tonal

Cntrile

Tabel 3. Structuri modulante i mixturi modale

Glasurile Cntrile modulaiei i de mixtur Doamne strigat-am; Stihira vecerniei; IVI Mrirei acum; Stihoavna; Mrirei acum; Antifonul Doamne strigat-am; Stihira vecerniei; Lauda; VVI Mrirei acum; Antifonul; Fericire; (VILt.) Troparul Indicatorul provenien ei din col.D.Cusma I V

Dat fiind structura de mixtur modal a hisarului, ce se formeaz din mixajul modal al glasului VI cu glasul II si nu din cromatizarea glasului V, propun includerea hisarului n tabelul 3 si regndirea modului de notare a mrturiilor acestui glas de mixtur modal conform componentei sale modale reale. Un caz similar acestei colectii este cel al colectiei intitulat Cntri bisericesti.Partea I si II: Cele opt glasuri dup cntarea fostului episcop al Aradului Ioan I.Papp, aranjate pe note de Trifon Lugojan, editia a IIa, Arad, Diecezana, 1939 (editia I, 1912, fiind identic). Redau n continuare tabelul structurilor modale reale ale cntrilor din aceast colectie reprezentativ pentru stilul individual de cntare si pentru personalitatea muzical a naltului ierarh ardean Ioan Ignatie Papp, respectnd acelasi model de tabelare comparativ folosit si la colectia de melodii caransebesene. Pantru analiza structurilor modale am selectat si analizat 106 cntri, acestea fiind melodiile-tip ale vecerniei.

36

Studii
Structura modal real
Glas Gl IV cromatizat i Glas IV cromatizat Glas IV cromatizat Glas IV cromatizat Glas IV cromatizat Glas IV cromatizat Glas IV cromatizat Glas IV cromatizat Glas I ~ Glas VI Glas I cromatizat cu K frigic Glas I, Kfin de glas VI Glas I~Glas VI, Kfin de glas VIII Glas I, Kfin de glas VIII Glas II Glas II Glas II Glas II Glas II Glas II Glas II Glas II Glas II forma glasului VI Glas II forma glasului VI Glas II forma glasului VI Glas II forma glasului VI Glas VIII Glas VIII Glas V agem Glas V agem Glas V agem Glas IV transpus pe Ke Glas V agem Glas IV transpus pe Ke Glas V agem Glas IV transpus pe Ke Glas IV transpus pe Ke Glas V agem Glas IV transpus pe Ke Glas IV transpus pe Ke Glas IV transpus pe Ke

Glasul n Cntarea col.Trifon Lugojan I Doamne strigat-am D i S se ndrepreze Stih I Stihira I Stih II Stihira II Mrirei acum Dogamatica Stihoavna Mrirei acum Iat s-a mplinit proorocia Troparul nvierii
II Gavriil zicnd ie Doamne strigat-am S se ndrepreze Stih I Stihira I Stih II Stihira II Mrirei acum Dogamatica Stihoavna Mrirei acum O minune mai nou Cnd Te-ai pogort Mrirei acum Toate tainele Doamne strigat-am S se ndrepreze Stih I Stihira I Stih II Stihira II Mrirei acum Dogamatica Stihoavna Mrirei acum Fr de smn Troparul: S se veseleasc Pre tine, ceea ce ai solit

III

Studii
Glasul n Cntarea col.Trifon Lugojan I D i V S se ndrepteze Stih I Stihira I Stih II Stihira II Mrirei acum Dogamatica Stihoavna
Mrirei acum Biseric eti i palat Tropar Troparul Nsctoarei de Dumnezeu VI Doamne strigat-am S se ndrepreze Stih I Stihira I Stih II Stihira II Mrirei acum Dogamatica Stihoavna Mrirei acum Stihoavna Nsctoarei de Dumnezeu Troparul nvierii Troparul Nsctoarei de Dumnezeu D i

37
Structura modal real

VII

Gl V IVagem i Glas Glas V agem cromatizat Glas V agem Glas V agem Glas V agem Glas V agem cromatizat Glas V agem cromatizat Glas V agem cromatizat, Kfin de glas VI Glas V agem cromatizat, Kfin de glas VI Glas V agem cromatizat, Kfin de glas VI Glas V agem cromatizat, Kfin de glas VI Glas V agem cromatizat, Kfin de glas VI Glas VI vu (mi) fluctuant, Kfin tonalizat pe di (sol) Glas VI vu (mi) fluctuant, Kfin tonalizat pe di (sol) Glas VI ga (fa) i vu (mi) fluctuant Glas VI ga (fa) i vu (mi) fluctuant, Kfin tonalizat pe di (sol) Glas VI ga (fa) i vu (mi) fluctuant Glas VI ga i vu fluctuant Glas VI ga i vu fluctuant Glas VI ga i vu fluctuant Glas VIII Glas VIII Glas VIII~glas II Glas VIII Glas VIII Gl VII

38

Studii
Glasul n Cntarea col.Trifon Lugojan I D i VII Doamne strigat-am S se ndrepreze Stih I Stihira I Stih II Stihira II Mrire i acum Dogamatica Stihoavna Troparul Nsctoarei de Dumnezeu Troparul nvierii Troparul Nsctoarei de Dumnezeu VIII Doamne strigat-am S se ndrepreze Stih I Stihira I Stih II Stihira II Mrire i acum Dogamatica Stihoavna Mrire i acum Stihoavna Nsctoarei de Dumnezeu Dintru nlime Mrire i acum Troparul Nsctoarei de Dumnezeu Structura modal real

Gl i Glas IV VII Glas VII Glas VII Glas VII Glas VII Glas VII Glas VII Glas VII Glas VII Glas VII Glas VII Glas VII Glas VIII dup trifonie Glas VIII dup trifonie Glas VIII dup trifonie Glas VIII dup trifonie Glas VIII dup trifonie Glas VIII dup trifonie Glas VIII dup trifonie Glas VIII dup trifonie Glas VIII dup trifonie Glas VIII dup trifonie Glas VIII dup trifonie Glas VIII dup trifonie Glas VIII dup trifonie Glas VIII dup trifonie

Dup cum se poate observa din analiza modal de mai sus si colectia de Cntri bisericesti dup cntarea episcopului Ioan I. Papp editat de Trifon Lugojan n 1912 si 1939 necesit, pentru o reeditare actualizat uniformizat de uz didactic cultic bisericesc si stiintific, reorganizarea materialului muzical dup criteriile structurale reale, respectnd normele didactice fundamentale enuntate anterior. 3. Concluzii Asa cum prin Gramatica muzicii psaltice. Studiu comparativ cu notatia linear, Nicolae Lungu, Grigore Costea si Ion Croitoru au nlturat orice ndoieli privind posibilitatea transcrierii pe portativ a melodiei bisericesti de traditie bizantin, autorii mentionati lrgind accesul la

Studii

39

cunoasterea acesteia, acelasi rezultat l vizez prin extinderea sistemului de transcriere uniformizat, sinoptic sau paralel psaltic si occidental si la zonele n care notatia psaltic a fost timp ndelungat eliminat din notarea cntrii ortodoxe. n acest sens am generalizat directia de notare uniformizat a cntrii bisericesti ortodoxe romnesti avansat de autorii mai sus mentionati n anul 1951 si agreat de Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne si la editarea cntrii enclavizate ardene, caransebesene, general-ardelenesti si bntene, conceptul de uniformizare a muzicii biserticesti ortodoxe nsemnnd editarea ntregii cntri de traditie bizantin practicat de romni pe ambele notatii muzicale uzuale cea psaltic si cea guidonic -, fie sinoptic, fie paralel si nu impunerea unui stil de cntare oficial n toate zonele trii, n detrimentul stilurilor regionale ce au nflorit si s-au cristalizat pe parcursul ctorva secole, stiluri cu valoare de patrimoniu muzical national si universal. Pentru editarea cntrilor n sistemul uniformizat paralel este necesar publicarea prealabil n notatia uniformizat sinoptic, ntruct aceasta permite verificarea stiintific riguroas a transcrierii. Transcrierea sinoptic uniformizat permite nvtarea unui sistem de notatie n mod autodidact de ctre specialisti n domeniul muzicologic si teologico-muzical, n timp ce sistemul uniformizat paralel faciliteaz nvtarea psaltichiei cu profesor, portativul neparazitnd lectura muzical pe notatia psaltic a celor care cunosc sistemul de notatie guidonic.

40

Studii

Eugen Glck

Frmntri legate de scaunul episcopal al Aradului n anii 1838-1853

Una din putinele succese obtinute de ortodocsii romni din Crisana si Banat pe linie bisericeasc a fost instalarea lui Nestor Ioanovici n scaunul episcopal al Aradului (1829-1830). Este de presupus c majoritatea srbeasc a congresului iliric a dat curs presiunilor alegndu-l tocmai pe Nestor Ioanovici, contnd pe o pstorire scurt a bolnviciosului ierarh, ca dup disparitia lui s aib un cmp larg de manevr. ntr-adevr dup moartea lui prematur urmeaz o sedisvacant de cinci ani plin de manevre si incertitudini. Urmeaz totusi romnul Gherasim Rat (1835), dar abia peste trei ani, obtine diploma regal de confirmare, intrnd n plenitudinea jurisdictiei. n timpul pstoririi lui Gerasim Rat, se dezlntuie noi confruntri care l pun la mare ncercare. El nsusi era o personalitate modest care a trit departe de marea politic, dovad absenta lui de la dietele Ungariei unde episcopii ortodocsi aveau scaun. 1 Mai mult, personalitatea lui trda amprentele mediului n care a trit si i-au ngustat orizontul. n anii de cea mai mare criz 1847-1850, capacitatea lui de actiune a fost si mai mult ngrdit de sntatea lui subred. Era notoriu c se baza tot mai mult pe Ioan Rat, protopopul Aradului, nepotul lui si n probleme materiale pe clugrul Tabacovici, chemat de la mnstirea Hodos-Bodrog, la resedint.2
1 Procesele verbale ale casei superioare a dietei ungare tinute pn n anul 1848, se gsesc la Biblioteca Prlamentului din Budapesta. 2 Eugen Ardeanu, Contributii noi cu privire la viata si activitatea lui Sebastian Tabacovici (1897-1872), n revista Mitropolia Banatului, nr.4-6/1979, p.331.

Studii

41

n anii pstoririi lui n miscarea national ce se desfsura pe teren bisericesc, o influent determinant ncep s aib mirenii. n 1839, sub conducerea lui Teodor erb si Mihail Cociuba, demnitari ai orasului respectiv comitatului Arad, se constituie comunitatea romneasc a catedralei. Principalul lor succes const n asigurarea limbii liturgice exclusiv la catedral, ce-i drept cu ajutorul intelectualilor maghiari condusi de Fabian Gabor (1847). Se resimte si sprijinul familiilor macedoromne nnobilate ca Derra si Brassay (Brasovan). 3 Influenta romneasc n eparhie sporeste si prin protopopii cu studii superioare ca Maxim Caracian din Pecica, Teodor Popovici din iria si altii. Desi nivelul preparandiei (1812) si al seminarului (1822), nc era la distant de exigente totusi au nsemnat un mare progres. n 1857, din cei 333 de preoti parohi si capelani o mare parte deja trecuse prin scoal.4 Validarea nzuintelor nationale pe trm bisericesc si cultural constituia optiunea episcopului Rat, dar limite puternice i stteau n fat. n primul rnd era o realitate faptul c episcopia ardean fcea parte din sistemul nchistat al mitropoliei de la Carlovit, condus nc din anii precedenti revolutiei pasoptiste de Iosif Raiacici, care a dovedit deja ca episcop de Vrset idei pansrbesti. Nu exista vreo garantie ca, congresul iliric s fi acceptat o succesiune romneasc n scaunul episcopal din Arad. n aparatul episcopiei continuau s ocupe srbii pozitie si o seam de protopopiate (Semlac, Ineu etc.) erau detinute de coreligionarii lor. Mnstirea Hodos-Bodrog era condus de arhimandritul Kenghelat. La Arad, nc din 1815, la biserica Sfintii Petru si Pavel limba liturgic devenise cea slavon. ncercrile episcopului Rat,5
3 Foaia pentru minte, inim si literatur, 6.02.1850, Gheorghe Litiu, Limba liturgic romn n catedrala din Arad, n revista Biserica si coala, nr.42/1945, p.230-232. 4 Teodor Botis, Istoria coalei Normale (Preparandiei) si a Institutului Teologic din Arad, Arad, 1922, passim. 5 Ibidem, Eugen Ardeanul, T. Bodogae, Lucian Emandi, Mnstirea Hodos-Bodrog, Arad, 1980, p.67-69.

42

Studii

n 1837 si 1842, de a-si valida jurisdictia s-a lovit pn si de interventia mitropolitului. La scoala de la catedral principala limb de predare a fost cea srb, n timp ce elevii avnd aceast limb matern reprezentau doar o fractie. Anomalii similare se puteau constata la Pecica, Cenadul Unguresc, Btania etc. cu srbii, iar la Bichis, Sentes si Hodmezvassrhely cu grecii.6 Episcopia era confruntat cu probleme acute materiale. Venitul estimativ al episcopiei pe un an calendaristic se limita n 1848, la 5221 fl., de-a dreptul ridicol pentru complexitatea sarcinilor. O problem deosebit reprezenta arendarea domeniului din Gai de 309 iugre, contractat cu aviz mitropolitan unui favorit al acestuia, doar pentru 800 fl. pe an.7 n anii 1834-1844, sub conducerea episcopului unit Samuil Vulcan, din Oradea, s-a dezlntuit o actiune care sustinea c unirea nseamn asigurarea Bisericii romnesti si eliminarea imixtiunii srbesti. Actiunea n comitatul Arad a atins vreo 15 comune, iar n Cenad, doar Cenadul Unguresc, mbinat si cu sperante si promisiuni de ordin urbarial. Paradoxal n aceste circumstante a venit un ajutor pe plan politic din partea Carlovitului.8 n anii premergtori revolutiei de la 1848-1849, o activitate fecund a desfsurat consistoriul din Oradea, constituit n 1793. Dup 1838, relatiile cu episcopul Rat s-au depreciat din cauza hirotonirilor efectuate fr aviz consistorial ordan si mai grav, necesitti reale. S-a obiectat numirea protopopului Neteu (1843), fr forme legale si succesiunea fiului su juvenil n functie (1844). n 1847, s-a ajuns la protest formal fat de ingerintele consistoriului ardean n a celui
6 Eugen Glck, Contributii cu privire la parohiile ortodoxe romne din Ungaria, apartintoare consistoriului din Arad (1792-1848), n revista Teologia, nr.1-2/1998, p.75-80; Gheorghe Litiu, Sava Tkly si dreptul de patronat asupra bisericii Sfintilor Apostoli Petru si Pavel din Arad, n revista Biserica si coala, nr.4/1944, p.386-389; Arhivele Nationale Arad, fond Prefectura Jud. Arad. Actele comisarului cezaro-criesc (n cont.ANA) nr.4716/1851 7 Ibidem, 5372, 5669/1850: 8 Gheorghe Ciuhandu, Episcopii Samuil Vulcan si Gherasim Rat, Arad, 1935, passim, localittile mentionate n problem: Galsa, iria, Bocsig, Chier, Trnova, Cherelus, Revetis, Rosia, Mimad, Neagra, Selejeni, Jurita, Chertis.

Studii

43

din Oradea. Voalat si episcopul a fost nvinuit de hirotoniri simoniace, ceea ce a dus chiar la existenta preotilor someri. Nu au fost acceptate explicatiile episcopului, ceea ce se va reflecta si n pozitia sinodului de la Chisineu Cris.9 Un alt aspect al problemei, reprezenta schimbarea intervenit pe plan economic, social si politic. La nivelul parohial s-au resimtit urmrile comasrii satelor dispersate n strzi, alodizrile, segregarea psunilor si alte forme, principial utile, dar n practic adesea cu urmri dureroase pentru trani si chiar pentru Biseric. Un exemplu a constituit comuna Zrand, fiind biserica demolat de pe urma modificrii vetrei satului. Mosierul, generalul Gyulai, s-a limitat doar s promit desdaunarea comunittii.10 Aproape toti preotii reclamau pierderile suferite n sesiunile parohiale primite n timpul reglementrii urbariale ordonat de Maria Tereza, mai ales primirea de pmnt neechivalent. n putine locuri, ca de pild la Btania, aveau preotii sesii ntregi si fr probleme. n general veniturile parohiale erau departe de limita de 300 fl./ an, considerat minimal pentru un intelectual. Dispunem de date mai concrete din Bihor (1848). Astfel, la Tmasda cu 727 suflete se oferea anual 120 fl. La Gepiu de la 836 enoriasi salarizarea se ridica doar la 44 fl. Abia dou, trei parohii ca Micherechi puteau asigura o dotatie de 200 fl.11 Conducerea liberal a comitatelor Arad, Cenad si Bichis au nceput s struie pentru promovarea limbii maghiare. Ce-i drept, uneori se prefera cea maghiar fat de cea srb. n 1832, profesorii preparandiei au cerut dietei nfiintarea unei catedre de limb maghiar. Din actele revizorului scolar Constantini aflm c pn n anul 1848, s-a extins predarea limbii maghiare, n unele locuri si la unele materii ca de exemplu la Ndlac, Btania etc. La Hodos si
Eugen Glck, Contributii cu privire la istoria parohiilor ortodoxe romne din Ungaria, n revista Legea Romneasc, nr.3/1997, p.16; Arhiva Episcopiei Ortodoxe Romne Oradea, Protocol consistorial, 117, 119, 175, 191/1847. 10 Arhivele Nationale Arad, Fond Prefectura jud. Arad, Acta congrgationum, nr.367/ 1848, Muzeul Judetean Arad mss.M R5034. 11 Arhivele Nationale Oradea, Fond Episcopia Ortodox Romn, dos.30, f.29, dos.31, f.29 (n cont. ANO).
9

44

Studii

Ilteu mosierii au initiat ndeprtarea parohilor necunosctori ai limbii statului. n 1845, cu putine exceptii, s-a generalizat legea privind ntocmirea matricolelor n limba maghiar. Din 1846, chiar si protocolul consistorial se ntocmea dup acest normativ. Initiativele pornite de comitatele Cenad, Bichis si Bihor privind limba liturgic maghiar au fost refuzate de ambele consistoare.12 Izbucnirea revolutiei de la 1848, a creat o seam de fenomene ce tindeau la solutionarea problemelor create anterior. n prima etap a revolutiei att episcopia ct si intelectualii romni mireni tindeau la mentinerea ordinei si nfptuirea desfiintrii iobgiei. n aceast directie glsuia pastorala episcopeasc si personalittile cuprinse n comisiile deplasate la fata locului spre a vesti tranilor nc n primele zile ale lunii aprilie 1848, desfiintarea iobgiei si a determina domeniile la suspendarea obligatiilor feudale, fr s mai astepte promulgarea legii ce a avut loc la 11 aprilie. Legile respective au lsat o seam de probleme ce au dus la izbucnirea unor miscri. Primele actiuni ce interesau nemijlocit Biserica au vizat nlturarea unirii ntr-un numr de comune. n comitatul Cenad, o miscare de mas a impus retrocedarea bisericii si scolii preluate de greco-catolici. n comitatul Arad, miscarea a nceput la Galsa, urmat de Ignesti, Julita, Chier, Revetis, Rosia, Selejeni, Miniad si Neagra. Dat fiind faptul c un numr de enoriasi au rmas si pe mai departe uniti, episcopul din Oradea s-a plns guvernului din Pesta. Acesta cutnd o solutie de compromis, a recomandat episcopului Rat introducerea serviciului liturgic alternativ la Galsa si Chier ceea ce ns a fost refuzat.13 Problemele de mai sus au revenit n actualitate n toamna anului 1849. O situatie mult mai delicat s-a conturat prin dezlntuirea miscrii srbesti, condus de mitropolitul Raiacici, cutnd s atrag si pe romni. 14 Consistoriul si chiar parohiile s-au abtinut s dea curs
12 Arhivele Nationale Arad, Fond Constatini, dos.1848, passim; Gheorghe Litiu, Limba maghiar n matricolele bisericesti si corespondenta oficial I-II, n revista Biserica si coala, nr.5-6-7/1945. 13 Orszgos Leveltar (Arhivele Nationale), Budapest, fond H 56, dos.13, nr.8, 19, 38, 50/1848 (n cont. OL) 14 Pesti Hirlap, 10 VI 1848, p.536

Studii

45

invitatiilor ncepnd cu circulara din 9 aprilie, primind consftuirea de la Novi-Sad, strmutat la Carlovit. La 3/15 iunie, Consistoriul a refuzat recunoasterea titlului de patriarh a lui Raiacici, considernd c adunarea electiv a fost rzvrtitoare si hotrrea este ilegal, fiind luat fr audierea romnilor. La 19/31 august s-a luat act de decizia palatinului, suspendnd din functie pe Raiacici.15 O solutie pentru revendicrile bisericesti prea s ofere legea XX, votat de dieta ungar, ce prevedea convocarea unui congres nvestit cu dreptul de a rezolva problemele Bisericii Ortodoxe. Ablegatul bihorean Bethy dn a reusit s amendeze legea n sensul c congresul trebuie s reflecte competitia national a enoriasilor. Acest congres deci putea hotr separatia ierarhic n cazul c romnilor li se asigura majoritatea, potrivit situatiei numerice a enoriasilor. Din pcate, n urma legii au nceput manevrele. Ministerul de Culte si Instructiune Public l-a nsrcinat pe episcopul din Buda, ca expert, s repartizeze mandatele. Acesta a alocat celor trei eparhii n mare majoritate romnesti (Arad, Timisoara, Vrset) doar 32,46% din mandate, n timp ce cuprindeau 69,37% din totalul ortodocsilor Ungariei si Croatiei. Contestatia comunittii catedralei din Arad, ca si cel al Consistoriului din Oradea a ajuns la Pesta cu ntrziere. Desi guvernul maghiar plecnd de la prevederile legii respective nu a satisfcut cererea adunrii romnilor ortodocsi din Crisana si Banat, privind decretarea separatiei ierarhice, naintat la 21 mai 1848, s-au fcut anumiti pasi ce au netezit drumul acestei revendicri. Ministrul Etvs Jszef aflnd de problema mandatelor a ndrumat comisarul guvernamental, delegat pentru congres, ca s verifice justetea proportiei nationale a delegatiilor. Ministrul de Interne, Szemere dduse ordin ca n caz c apare un numr de delegati, cei prezenti s decid ceea ce era favorabil romnilor, dat fiind refuzul srbilor de a desemna delegatii.
Arhiva Episcopiei Ortodoxe Romne Arad, Protocol Consistorial (n cont. EORA), 99, 282, 283, 382/1848.
15

46

Studii

Primii care au ales delegatii au fost romnii din eparhia Aradului. Dintre cei 11 mandatari, 6 proveneau din sectorul consistoriului din Arad si 5 din al Orzii. n episcopia Vrsetului, vldica nu a fost partizan ftis al patriarhului si a dispus efectuarea alegerii. n schimb, protopopii, aproape toti srbi, au sabotat alegerile. Doar protopopul Vuia a convocat electoratul din Oravita pe ziua de 30 aprilie/12 mai si apoi, pe 7/19 iunie. La 10/22 iunie urma la Vrset definitivarea delegatiei eparhiale. n realitate, la congresul din Timisoara nu au sosit dect ctiva romni, probabil doar cei alesi la Oravita. n eparhia Timisorii a avut loc ntrunirea delegatilor locali la 6/ 18 mai 1848, spre a defini trimisii la congres. Romnii au obiectat tendinta de a fi reprezentati n mod insuficient. Din cele 17 mandate li s-au oferit pn la urm 10, n ciuda faptului c ei considerau c au dreptul la o majoritate din 28 de mandate, care ar trebui s revin eparhiei, potrivit ponderei enoriasilor n totalul ortodocsilor. Episcopul Jifcovici a mentionat c srbii nu doresc ntrunirea congresului la data fixat. Mai mult, nc din 16 iunie, s-a adresat ministrului Etvs si la 17 iunie, comisarului guvernamental Vucovici cernd anularea congresului. Retrgndu-se de la ntrunire, delegatii locali romni au mandatat pe Vicentiu Babes, notarul Nicolae Iorgovan si comerciantul Nicolae Czaran s comunice ministerului punctul lor de vedere. Se pare c tocmai acesti mputerniti au aprut si la congresul din Timisoara. Conducerea congresului din partea statului a fost ncredintat comisarilor guvernamentali Petar Cernovici si Sabbas Vucovici. Ambii erau partizani ai revolutiei maghiare, dar n acelasi timp, membrii Bisericii Ortodoxe Srbe. Cernovici, absent din Timisoara n ziua congresului, a preluat dezinformarea episcopului Jifcovici, cic s-au prezentat la 13/25 iunie doar doi delegati, transmitnd informatia la nivel guvernamental. Respectivii erau un preot din Vat din eparhia Budei si unul (sau doi) din comitatul Baranya. n schimb, Vucovici a trebuit s fac fat prezentei delegatilor de mai sus si s-a scuzat cu o scrisoare a episcopului Jivcovici, invocnd n principal c congresul nu se poate tine n absenta mitropolitului. Totusi

Studii

47

delegatii romni s-au ntrunit sub presedentia lui Mihai Cociuba n Fabric si au sustinut memoriul adunrii de la Pesta, cernd totodat si recunoasterea legal a nationalittii romne precum si participarea lor proportional la conducerea administratiei de stat. De asemenea s-a preconizat ca fiecare eparhie s fie autorizat de a tine anual sinod pentru solutionarea problemelor bisericesti si scolare.16 Ideile formulate la Timisoara au fost cuprinse n mare parte n proiectul de lege, prezentat n Camera Deputatilor din Pesta de deputatul Teodor erb, ales n circumscriptia electoral Radna.17 Proiectul pe lng legiferarea separatiei ierarhice prevedea dreptul romnilor de a alege episcop si mitropolit, precum si de a administra scolile. n modalitatea de a nfptui aceste revendicri apar si pe mai departe ideile ce strbat ulterior lucrrile sinodului de la Chisineu Cris (1849) si se materializeaz n final, n Statutul Organic. Episcopatul urmeaz s fie ales de un sinod general compus din 120 membrii (40 clerici si 80 laici), si va defini atributiile celor eparhiale n vederea solutionrii problemelor locale. O comisie mixt va verifica Statutul fundatiilor si a mnstirilor, atribuind fiecruia partea cuvenit. Legea nu a ajuns n dezbaterea plenului, unele prevederi fiind incluse n legea nationalittilor, votat n iulie 1849, la Seghedin, n pragul prbusirii revolutiei.18 Un moment important n vederea separatiei ierarhice a constituit adunarea de la Lugoj din 27 iunie 1848, prezidat de Eftimie Murgu. Hotrrile adoptate pe Cmpia Liberttii prevedeau transformarea
16 Gazeta Transilvania, 26 XI 1848, p.378-379, 5 VII 1848, p.225-226, Documente privind revolutia de la 1848 n trile Romne, C. Transilvania IV 1988, p.178-179, 366268, I.D.Suciu Radu Constantinescu, Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului II, 688-689, 696, 698-705, 772-774, Szmida Lajos, Csernovics Peter kiralyi biztossaganak naploja (Jurnalul comisariatului regal al lui Petar Cernovici). Tortenelmi es Rgketi rtesit, nr.3-4/1901, p.86-87, Glck Jen, A. Csernovics Vukovics levltr (Arhiva Cernovici - Vucovici), Levltari Szemle (Budapest), nr.3/1992, p.76-82, OL H58 dos.7, nr.13/1848 17 Eugen Glck, Deputatii romni n parlamentul Ungariei n 1848-1849. Simpozion, Giula 1999, p.58; Beer Jnos, Az 1848-1849 vi npkpviseleti orszggyls (Dieta bazat pe reprezentare popular din anul 1848-1849), Budapest, 1954, p.863-864, 867. 18 Eugen Glck, Lupta lui Ioan Dragos pentru drepturile romnilor din Ungaria, n revista Convietuirea, Seghedin, nr.4/1998 nr1/1999, p.13.

48

Studii

Banatului ntr-o provincie romneasc autonom, destituirea ierarhiei srbesti si instaurarea unei conduceri romnesti alese n fruntea eparhiilor Timisoara si Vrset. Succesul acestor hotrri din urm, ar fi fost validat prin narmarea romnilor contra srbilor rsculati mpotriva guvernului maghiar. Planul a fost zdrnicit de Vucovici care a dizolvat grzile n formare. Modelul bntean a fost amplificat la Arad. Fr s se distanteze de comitat, delegatii compuse n majoritate de intelectuali romni (Ioan Rat, Ioan Arcasi, protopopul Teodor Popovici etc.) au chemat satele la nrolri n grzile nationale destinate mpotriva rsculatilor srbi. Succesul lor a fost limitat, Ioan Rat invocnd aversiunea lor pentru serviciul militar precum si nencrederea fat de cei din clasele mai nalte. Tocmai datorit acestui factor din urm, au aprut uneori simpatii prosrbesti. Spre exemplu preotul din Msca a declarat c vin servianii si s nu tin cu maghiarii. n vltoarea acestor evenimente episcopul Rat rmnea relativ pasiv. Este semnificativ c n toiul organizrii grzilor nationale a fost vizitat din partea comitatului de Mihai Cociuba, Sigismund Popovici si contele Hadik Gusztav cernd s se deplaseze la iria lmurind localnicii c actiunea respectiv nu urmreste asuprirea romnilor. Episcopul ns a ncredintat doar protopopului Popovici o pastoral, citit apoi, n public. Problemele s-au acutizat n septembrie 1848, odat cu nceperea recrutrilor pentru armata revolutionar maghiar. La nceputul lui octombrie se dezlntuie contrarevolutia, dirijat de la Viena, ceea ce n realitatea Aradului echivala cu o confruntare ntre garnizoana cettii comandat de generalul Berger si comitetul de aprare al orasului, prezidat de Dimitrie Haica, sprijinit de unitti de honvezi si grzile nationale din jur. n acest context o parte a intelectualittii romne din Arad ca Mihai Cociuba, Sigismund Popovici, protopopul Maxim Caracion, preoti ca cei din Dumbrvita si Minis, un timp, deputatul erb au oferit la rndul lor sprijin acestora, desigur printre altele cu gndul la separatia ierarhic. n comitetul de aprare al comitatului Bichis s-au evidentiat David Nicoar si Moise Suciu.

Studii

49

n acelasi timp, n Valea Muresului, n Podgorie si n zona Ndab s-au produs miscri populare mpotriva recrutrilor, mosierilor si autorittilor comitatense.19 Recrutrile au produs miscri la Aletea, n comitatul Arad si mai ales n comitatul Bichis la Giula German, Mezberny, Endrd, Oroshaza etc.20 Miscrile din zona Iossel erau legate de actiunea din Zrand, prefectura lui Ion Buteanu.21 Odat cu recrutrile si mai ales msurile de reprimare ale miscrilor de homvezi si grzile nationale, activitatea tribunalelor represive, inclusiv msurile punitive luate mpotriva preotilor participanti, autorittile au fcut apel la ajutorul episcopului Rat care nu a dat curs cererilor si chiar s-a retras din activitatea public asezndu-se n casa lui din Cuvin. Relatiile episcopiei cu Comitetul pentru aprarea patriei, noul guvernmnt central al revolutiei ungare, s-au redus la corespondent administrativ, referitoare la situatia material a episcopului si clerului, precum si dezvoltarea teologiei ntr-un institut de nvtmnt superior cu cinci cadre didactice. Pe plan bisericesc rar aprea cte o dispozitie privind instalarea vreunui preot. 22 Ideile reformatoare vehiculate n problemele bisericesti si scolare au fost abordate si n aceste luni desi zona Aradului devenise zon de operatii militare, iar a Orzii un adevrat arsenal armatei revolutionare maghiare. n conditiile date persoana episcopului Rat devenise indizerabil din mai multe unghiuri.
Glck Jen, Adatok a szomszd Arad vrmegye 48-49- es trtnethez (Date cu privire la istoria nvecinatului comitat Arad din 1848-1849) Studia historica, 2, Szeged, 1999, p.306-307. 20 Jroli Jszef, Dokumentumok az 1848-1849- i forradalom s szabadsgharc Bks megyei trtnethez (Documente privitoare la istoria revolutiei si luptei pentru libertate din 1848-49 n comitatul Bichis), Gyula, 1995, p.254, 256, 268-271, 316-317. 21 Aradul permanent n istoria patriei, Arad, 1978, p.259 si urm. 22 AEORA prez. 42,72/1849; Miakolczy Ambrus, Biseric si Revolutie, Sinodul ortodox romn de la Chisineu-Cris 1849, Budapest, 1991, p.15-18, Kossuth Lajos az arszgos Honvdelmi Bizottsg ln (Kossuth Lajos n fruntea Comitetului pentru aprarea patriei) I 838, II 645, 679.
19

50

Studii

Guvernmntul revolutionar ungar, retras la nceputul anului 1849 la Debretin, dorea o persoan mai conciliant. Fortele reformiste ale consistoriului Ordan, sprijinite de Ioan Dragos, ca si ardenii grupati n jurul lui Dimitrie Haica, considerau pe baza antecedentelor revolutiei pe Gherasim Rat ca omul potrivnic reformelor n Biseric si scoal. Miscarea national promovat sub conducerea lui aguna cu gndul de a crea n Imperiul Habsburgic, o provincie romneasc, solutionnd astfel si problemele bisericesti, ncepnd cu toamna anului 1848, a pierdut contactul cu Aradul datorit situatiei politice si militare. Acestei actiuni s-a putut ralia la nceputul anului 1849, dintre liderii ardeni doar Teodor erb. S nu uitm c n martie-iunie 1849, desfsurarea operatiilor militare ofereau argumente pe victoria revolutiei ungare. Ostile lor au izolat cetatea Aradului si au ocpat tot Banatul, asediind Timisoara. n conditiile noi, n urma fugii arhimandritului Kenghelat, a fost preluat mnstirea Hodos-Bodrog de Ghenadie Popescu. Protopopul Vuia ncepea s exercite jurisdictia n Banat. n multe locuri autorittile bisericesti srbesti au fost nevoite s se refugieze. Nu mai putin e adevrat c n urma participrii unor preoti la miscrile din Zrand s-a dezorganizat viata bisericeasc si scoal, fiind arestati sau nevoiti s se refugieze. n aceste momente de grea cumpn, au struit deputatii romni din parlamentul ungar aflati la Debretin pentru drepturile romnesti, inclusiv cele bisericesti. Evenimentele dureroase din Principatul Transilvaniei au convins chiar si pe Kossuth Lajos ca s accepte o pozitie mai maleabil n probleme nationale. n acest context se aprob convocare sinodului de la Chisineu Cris, martieaprilie 1849, fiind numit comisar guvernamental Ioan Dragos. Au fost prezenti din comitatele Arad, Bihor, Cenad si Bichis, 51 delegati cu vot deliberativ dintre care 18 clerici si 33 laici. Cei doi srbi Petar Cernovici si consilierul Nicolici, desi invitati, au rmas absenti. Presedentia din partea laicilor i-a revenit lui Ioan Dragos, iar n absent, lui Dimitrie Haica. Nu este deci nimic surprinztor n faptul c episcopul Rat a fost lipsit de jurisdictie ce a trecut n mna vicarului ales Chirilescu. La

Studii

51

Oradea schimbarea vicarului Atanasie Botco cu Ioan Papp s-a rezolvat la nivel de consistoriu.23 Studiind documentele sinodului de la Chisineu Cris, se evidentiaz grija pentru caracterul national al Bisericii: Chiar vicarul Ioan Chirilescu s-a dovedit a fi un lupttor consecvent, jucnd ndeosebi un rol major n alegerile dietale din 1848, ceea a nemultumit chiar pe comitele suprem Bohus Janos.24 n rezolutia privind scoala primar de patru ani, cele din trguri, orase si de fete au stabilit predarea n limba matern, iar limba maghiar nu figura nici ca obiect. n scolile mai nalte pe lng istoria patriei au prevzut si cea a poporului romn. Dat fiind cerinta jurmntului de credint de oamenii Bisericii si scolii n text au introdus si credinta fat de natiunea romn. S-a prevzut democratizarea sistemului bisericesc si scolar, urmnd ca vicarul, protopopii, asesorii consistoriali, nvttorii etc. s fie alesi. Deocamdat, nu a revendicat alegerea episcopului, iar la parohii enoriasii puteau prezenta trei candidati. Au cutat s asigure clerului o viat decent, majornd de la 100 la 150 casele necesare unei parohii si maximaliznd numrul de trei clerici la 400 gospodrii. S-au reglementat stolele, obiect de controvers pn atunci ntre preoti si enoriasi. Lipsind resursele financiare si intelectuale deocamdat, nu au prevzut un liceu, dar s-au concentrat asupra promovrii seminarului si preparandiei, aceasta din urm sub conducere laic. Sinodul a subliniat c este singurul investit cu solutionarea problemelor bisericesti si scolare, ceea ce a devenit obiect de controvers cu pretentiile ministeriale, care ulterior aroga drept de supervizare. Ioan Dragos a comunicat hotrrea ministerial privind ntregirea venitului preotesc la 300 fl. argint/an, din fondurile statului. Totodat, s-a distribuit un ajutor de 5000 fl. Cunoastem doar un decont al fostului vicar Botco care a distribuit la 30 preoti 1344 fl.25
ANO, dos. 32a, f. 29, dos. 33, f. 4, 68. Biblioteca Academiei Romne, Bucuresti, mss.rom. 1058, f. 169-201. 25 ANO, dos. 32a, f. 122, dos. 33, f. 60, 64, 228.
23 24

52

Studii

Consistoriile reconstituite s-au ncadrat n realittile politice contemporane. Vicarul Chirilescu a dispus publicarea detronrii habsburgilor, hotrt de dieta Ungariei la 14 aprilie 1849, omiterea numelui regelui n Liturghie si nlocuirea cu al presedintelui Republicii Ungare. Potrivit dispozitiei date de Ioan Dragos, a trimis patru preoti n parohiile din zona Hlmagiu, lipsite de clerici.26 Consistoriul din Arad, s-a lovit de pozitia ministrului de resort care la 11 mai, a pretins dreptul de confirmare a hotrrilor. Ei ns la 16 mai, au replicat c dispozitia ncalc legea XX din 1848, ce a garantat independenta Bisericii noastre. Totodat, relatiile cu episcopul Rat erau complicate care n lipsa confirmrii ministeriale a vicarului se considera n functie, pretinznd supravizarea hotrrilor sinodale, ceea ce ar fi fost admis de forul de la Debretin. Vicarul ns a conditionat predarea unui exemplar din documentele sinodale de prelucrarea acestora la Chisineu Cris, de un delegat episcopal. Totodat, a cerut Ministerului s ignore exceptiunile episcopului. La 31 mai, vicarul Chirilescu a fost confirmat mpreun cu alesii adunrii de la Lugoj, pentru eparhiile Timisoara si Vrset. La 5 iulie, cu anumite rezerve, au fost confirmate si hotrrile sinodale.27 n urma acestui act, consistoriul a intrat n plenitudinea atributiilor lui cutnd s aplice o seam de msuri n scurtul timp ce a rmas pn la nbusirea revolutiei (13 august 1849). Lund act de decizia ministerial, au considerat-o contrar legii XX, dat fiind faptul c asemenea confirmare este de atributia dietei, alegnd o comisie pentru formularea proiectului de lege (Ioan Arcosi, Grigore Popovici, Ioan Popovici). Ambele consistoare au cutat s normalizeze viata Bisericii. Cel din Oradea, a intervenit n favoarea preotilor arestati din cauza participrii la miscri populare ndreptate mpotriva stpnirii. Cel din Arad, la imand, i-a luat aprarea vduvei parohului Beles, nulificat de drepturile ei de succesorul sotului ei. La Olari, a intervenit
Arhivele Nationale Arad, Fond Episcopia Ortodox Romn, Protocolul vicariatului episcopesc 1849, 1, 2 (n cont. Vicariat). 27 Ibidem, 3, 5, 6, ANO, dos. 32a, f. 17, 40, 77, 102, 133.
26

Studii

53

pentru asigurarea venitului capelanului, retinut pe nedrept de paroh.28 S-a cutat ncadrarea parohiilor vacante, respectnd hotrrile sinodale. La Rpsig parohia vacant fiind supranumerar a fost sistat. S-a publicat concurs pentru Hlmgel, Lazuri si Troasi. S-a reiterat c noi hirotoniri sunt admise doar cu recomandare consistorial si dup reducerea parohiilor. S-au preocupat de parohiile create de pe urma revenirii unitilor. Spre exemplu la Cherelus au dispus anchet pentru stabilirea dotatiei.29 Consistoriul s-a lovit si de problema dinastiilor preotesti. Astfel, la imand fiul unui decedat a reclamat succesiunea. S-a constatat ns c parohia trebuie redus si respectivul a fost admis doar n cea care titularul devenise incapabil de munc si avea nevoie de suplinitor. Penuria material a obligat pe cei de la Rpsig s poat proiecta doar o biseric de lemn. Cererea ns nu a fost transmis comitatului, constatnd c aceasta nu mai este necesar ntruct legile de acum asigur ortodocsilor drepturi egale.30 Dup 13 august 1849, episcopul Rat dintr-o dat a devenit activ, restabilind rnduielile existente nainte de sinodul de la Chisineu Cris. La Oradea comisarul cezaro-criesc Josa a suspendat pe Ioan Papp, l-a repus pe Atanasie Botco, reinstaurnd si consistoriul n componenta de dinainte. 31 Situatia politico-bisericeasc reprezint o nou complexitate. Puterea de stat absolutist, diriguit de la Viena, se caracteriza prin tendinte centralizatoare, germanizatoare si represive fat de participantii la revolutia de la 1848-1849. Validarea acestei politici si mai ales, asigurarea aparatului executiv ntrzia, ceea ce a fcut ca n comitatele Arad, Bihor, Bichis si Cenad s se recurg la serviciile nobilimii maghiare conservatoare (1849-1853). n fruntea comitatului Aradului a fost numit Atzl Jnos. Aceast variant n cadrul vietii national-bisericesti reprezenta o situatie ceva mai bun dect cea din Voievodina Srbeasc si a Banatului Timisan, creat n 1849-1850,
Vicariat 7, 12-15, 17-20, 26, 28, 33, 36-38, 44. Ibidem, 11, 26. 30 Ibidem, 14, 22, 25, 29, 32. 31 ANO, dos. 32a, f. 22.
28 29

54

Studii

n care se manifesta puterea discretional a patriarhului Raiacici. Acesta s-a npustit asupra celor care au militat pentru desprtirea ierarhic. Totusi a reusit ca protopopul Maxim Caracion din Pecica care preluase pe seama romnilor mnstirea Bezdin, situat n eparhia Timisorii, s fie condamnat la moarte de tribunalul militar din Timisoara (1850), el scpnd de executie de pe urma amnestiei, realizat sub presiunea Europei, mpreun cu cei doi capelani ai lui. Gherasim Rat nu a avut soarta episcopului din Vrset nu numai din cauza repulsiunii guvernmntului imperial din Buda, si a conducerii ardene locale, fat de prepotenta lui Raicici, ci n primul rnd datorit restabilirii contactelor cu conductorii romnilor din Ardeal, inclusiv Andrei aguna. n scrisoarea lui din 10 septembrie 1849, Gherasim Rat scuza fat de episcopul sibian pozitia lui din timpul revolutiei, promitnd a lucra de acum cu ndoit rvn. La 5 noiembrie n scrisoarea lui cu aceiasi adres se pronunt pentru mitropolia romnilor n bazinul intracarpatic. De asemenea se oficializeaz adeziunea episcopiei la actiunea national naintat la Viena la 15 noiembrie 1849, ntre semnatarii memoriului figurnd Grigore Popovici, Teodor erb si Vichentie Babes. La 25 octombrie, este desemnat Ghenadie Popescu ca delegat pentru Viena, n vederea promovrii actiunii bisericesti ortodoxe romne. 32 Mai mult, episcopul a lansat o circular n care cerea donatii pentru spesele de cltorie ale delegatilor. n unele locuri ca la Buteni si icula autorittile au oprit colectele.33 Un element n coordonarea actiunilor nationale a constituit trecerea lui Avram Iancu la Cuvin la adunarea liderilor locali (1850). Autorittile au fost deosebit de alarmante, pregtind chiar msuri de fort. n realitate, Avram Iancu a ignorat dispozitia de a se prezenta autorittilor militare si civile din Arad si trecerea lui s-a efectuat fr
Gheorghe Litiu, Romnii ardani n frmntrile anilor 1849-1850, Arad, 1947, p.19, 32, 34; Eugen Glck, Despre lupta antihabsburgic si antifeudal a tranilor n prtile ardene n anii 1849-1853, Studii si articole de istorie IV, Bucuresti 1962, passim.; Arhiva Vicariatului Ortodox Srb Timisoara, Actele Mnstirii Bezdin 1849, f. n., Magyar Hirlap 11 VII 1850, ANA 113/1850. 33 Ibidem, 818, 8882/1849.
32

Studii

55

probleme. ntorcndu-se din Viena el a fost aclamat la Iossel de poporeni. Rapoartele secrete primite de autoritti denot c protopopul Ioan Rat n 1850, n repetate rnduri a plecat n Ardeal si n primul rnd l-a contactat pe Avram Iancu.34 S-au statornicit si anumite legturi si cu revolutionarii de peste Carpati. La 30 mai 1850, episcopul a fost vizitat la Cuvin de generalul Maghieru, sosit cu Ioan Popovici, Grigore Popovici si Atanasie andor. 35 Desi cmpul de activitate a lui Raiacici a fost ngrdit pe parcurs, acesta totusi cuta si pe mai departe, n limita posibilului, validarea nzuintelor lui. Una din primele actiuni a fost destituirea lui Ghenadie Popescu de la conducerea mnstirii Hodos-Bodrog, care n mod arbitrar a fost rupt de eparhia Aradului si trecut sub jurisdictia Timisorii. Raiacici ns s-a confruntat nu numai cu proteste romnesti, ci s-a lovit si de nemultumirea autorittilor supreme de stat pentru c dispozitia lui a modificat granita dintre Ungaria si Voievodina Srbeasc si Banatul Timisan. Repetatele memorii ale patriarhului au fost respinse si la 20 decembrie 1852, s-a restabilit situatia traditional.36 A revenit n actualitate limba liturgic n catedrala din Arad. Ancheta ncredintat conductorului comitatului la 18 februarie 1851, s-a ncheiat doar cu un compromis, adoptndu-se sistemul bilingv romn si slavon. n ceea ce priveste scoala de la catedral, Atzel nu s-a lsat impresionat de trucurile srbesti si constatnd marea majoritate a elevilor romni, a dispus angajarea unui nvttor corespunztor. n biserica mnstirii Sfntul Simeon Stlpnicul din Arad-Gai, s-a impus limba liturgic slavon. Raiacici a intervenit n cazul preotului din Cuvin, srb de origine, a anulat sentinta punitiv a consistoriului impunnd pe seama lui un loc de asesor. n 1849, au rmas nchise portile preparandiei si ale seminarului, preconiznd Carlovitul msuri structurale, ce ns n mare parte au putut fi evitate.
Ibidem, 2018, 2019, 2109/1850. Ibidem, 3137/1850. 36 Ibidem, 9281/1852, 1948/1853.
34 35

56

Studii

Confruntri national bisericesti puternice s-au desfsurat la sate ca de pild la Pecica Romn si Semlac.37 n decembrie, episcopia unit din Oradea a repus n actualitate problema revenirilor la Ortodoxie din 1848, odat cu rentoarcerea enoriasilor de la Minisel la unirea cu Roma si predarea bisericii pe seama lor, cu aprobarea guvernmntului din Buda.38 Totodat, au aprut frmntri la Chisineu Cris si alte sate n vederea unirii, sub semnul desprtirii de srbi (1850-1851).39 Atzl Jnos n calitate de administrator al comitatului a primit dispozitie s verifice n 12 localitti valabilitatea transferului bunurilor, inclusiv bisericile, din patrimoniul unitilor n cel al ortodocsilor.40 Practic ancheta n perioada studiat s-a limitat la audierea delegatiilor ortodoxe si unit de la Galsa. Actiunea unitilor a fost sustinut prin intensificarea construirii bisericii de la iria, iar cea de la Bocsig a si fost consacrat (1852).41 n toiul problemelor amintite Ministerul de Rzboi din Viena dispune asigurarea unui cmp de btaie pentru bateriile cettii din Arad (1849), urmnd ca pe o arie de 568 metri de la zidurile fortificatiei s se demoleze cldirile, inclusiv catedrala ortodox si resedinta episcopeasc, motivat prin dificulttile de tir constatate n timpul asediului din 1848-1849. Desi s-au fcut interventii, pentru reducerea zonei la 474 metri, singurul succes a fost amnarea pn n 1856, a demolrilor si plata unei modeste despgubiri pentru cldirile bisericesti. Este de mentionat c n 1852, aceast despgubire se considera nc inutil de autoritti, plecnd de la suficienta bisericii Sfintii Petru si Pavel de unde romnii erau exclusi.42 Revolutia 1848-1849, a pus la grea ncercare resursele materiale ale episcopiei si ale clerului. Episcopul nsusi rmsese la Cuvin, resedinta din Arad fiind avariat de tunurile din cetate. n multe locuri enoriasii, apartinnd diferitelor culte au tras semnul egalittii ntre
Gazeta de Transilvania 14, 25 VI 1852, 15, 19, 8 II 1851, Foiaia pentru Minte Inim si Literatur 2 VIII 1851, ANA 2674, 3789/1851, 3926/1852, 1030/1853. 38 Ibidem, 1827/1849, 3418, 2803, 7769/1850, 320, 4477, 7452/1850, 489/1851. 39 Ibidem, 2487, 3496, 3418/1850, 4477/1851. 40 Ibidem, 2695, 6849/1851, 3953/1852. 41 Ibidem, 4535/1851, 168, 4743, 9238/1852. 42 Ibidem, 612, 4444, 5105/1852, 7189/1850, 5288/1851.
37

Studii

57

desfiintarea sarcinilor feudale si obligatiile lor fat de Biseric si scoal sau cel putin au cutat s le diminueze. Chiar n septembrie 1849, consistoriul a obtinut sprijinul noilor autoritti n vederea ncasrii veniturilor, cu rezultate partiale. La Chisineu Cris, restantele s-au acumulat de patru ani, iar la Minis si Ineu de dat recent. La Ndab se pretindea reducerea obligatiilor.43 ncasarea sidoxiei n mod traditional comporta probleme. Spre exemplu Covsntul n 1851, datora printre altele 1920 litri vin. Problema s-a acutizat n perioada vicariatului lui Patrichie Popescu. Guvernmntul absolutist a nesocotit asigurarea completrii venitului preotesc, publicat la sinodul de la Chisineu Cris. Noile demersuri au fost inoperante dup cum si problemele legate de sesiile parohiale si nvttoresti. ntre 1849-1853, ele nu au intrat n dezbatere oficial.44 O nou ntorstur a luat problema separatiei ierarhice n urma initiativei patriarhului Raiacici care obtinuse la Viena aprobare pentru un sinod al episcopilor ortodocsi din ntregul imperiu, dar pe care spera s-l domine (18 mai 1850). Episcopii de la Sibiu si Arad si-au exprimat prerea c ar fi fost mai bine s aib loc o asemenea ntlnire dup realizarea separatiei ierarhice.45 n pregtirea acestui eveniment, urmau s aib loc sinoade eparhiale. La Arad au asteptat desfsurrile de la Sibiu si s-a convocat doar pe data de 11/23 aprilie, fr s se astepte aprobarea comisarului civil al guvernmntului din Ungaria, baronul Geringer. n pragul sinodului apare interdictia comandantului militar cercual din Oradea si din partea lui Atzl, acesta din urm considernd c scopul sinodului ar fi atentionarea poporului la petitiunea romnilor, naintat la Viena. 46 Autorizarea sinodului si numirea lui Atzl Jnos n calitate de comisar guvernamental au implicat si un diferend ntre acesta si episcop privind numrul si chiar nominalizarea participantilor. Pn la urm, episcopul a apelat, fr
Ibidem, 84, 99, 135, 247, 712, 1575/1849, 481/1850. Ibidem, 4182, 7804, 8182/1851, 2082, 566, 4503, 8131, 9713/1852. 45 Gheorghe Litiu, Romnii ardeni..., p.40 si urm. 46 ANA, 2128/1850.
43 44

58

Studii

prea mare succes, pn la Viena deschiderea sinodului prorognduse pn n august 1850. O analiz a participantilor dovedeste caracterul pur romnesc al sinodului, srbii nici mcar nu au fost invitati. Se constat un consens n ceea ce priveste interesele nationale, cel putin n temele abordate, lipsind vreun ton disonant, ceea ce dovedeste c s-a urmrit cel putin solutionarea unor probleme. Lista participantilor denot c ei au fost invitati personal, fr alegere, asigurndu-se o majoritate clerical (17) fat de laici (9), n contradictie cu sinodul de la Chisineu-Cris. Majoritatea participantilor erau apropiatii episcopului, care a ignorat din motive binecunoscute n mare msur pe bihoreni. Nu putem uita c printre cei patru invitati figurau protopopul Neteu si administratorul Bica din Beliu repudiati la vremea lor de consistoriul ordan, iar protopopul Adamovici fusese recent numit administrator, n locul lui Ioan Papp, destituit de episcop prin decret presidential. ntre ardeni pe lng nepotul lui Ioan si fiul Terentie, recent numit protopop la Ineu, episcopul putea conta pe tinerii clerici invitati la sinod, proaspt hirotoniti. Tot n aceast categorie putem include pe comisarul de alimentatie comitatenz, Ioan Caba. Din lista participantilor reiese c episcopul a fost nevoit s includ, la recomandarea comisarului guvernamental Atzl pe clericul Ioan Munteanu si pe laicii Dimitrie Haica si Pavel Petrila.46 Este demn de mentionat c n timpul sinodului la 7 august soseste la Arad, Avram Iancu n drum spre Viena si la sediul sinodului a avut o ntrevedere cu Ioan Rat.47 Ordinea de zi a fost definit de o list de doleante (14), aprobat si de comisarul guvernamental. ntre acestea a primat neatrnarea bisericii romnesti si garantarea prin lege ceea ce a echivalat cu revendicarea separatiei ierarhice de srbi. S-a cerut ajutorul statului pentru rennoirea bisericilor degradate, nimicite n timpul revolutiei sau pierdute cu ocazia reglementrilor urbariale. S-a pretins abrogarea denumirii greac neunit ce comporta o apreciere negativ si un statut inferior, precum si adoptarea termenului biseric rsritean. S-a preconizat neatrnarea jurisdictiei bisericesti de cea politic. S-a discutat reorganizarea provizorie a consistoriului, stabilind numrul asesorilor la sase dintre ei doar doi mireni. S-a cerut o dotatie
47

Aradul permanent..., p.293.

Studii

59

decent clerului, fcndu-se aluzie la cassa parochorum catolic. S-a reiterat convocarea sinodului general si alegerea unui mitropolit al tuturor romnilor ortodocsi, revendicat nc n memoriul din februarie 1849. S-a deplns starea scolilor, remediul fiind deschiderea de institutii de nvtmnt de toate gradele pentru romni si dotarea nvttorilor. O veche dorint a constituit sectia romneasc la Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice, precum si o deputatie scolar aparte. S-a discutat problema stipendiilor pentru tineri, situatia fundatiilor comune cu srbii si impozitarea sesiilor preotesti si nvttoresti n categoria de uzufruct. n final, s-a pretins ridicarea unei resedinte episcopesti la Arad, cea actual fiind ruinat n timpul operatiilor militare precedente. Din cele de mai sus reiese c episcopul prin structura sinodului, aprobat si de oficialitate a mpiedicat discutarea reformei vietii bisericesti, n primul rnd reducerea numrului parohiilor, ngrdirea hirotoniilor, eliminarea sistemului de mostenire al parohiilor, ridicarea nivelului preotesc si lrgirea contributiei mirenilor etc. ce devin realitti generale doar dup aplicarea Statutului Organic. La cteva zile dup ncheierea sinodului, episcopul Rat a ncetat din viat, deschiznd problema succesiunii pe care nici romnii ortodocsi, nici conducerea comitatului si nici administratia din Buda nu voia s o vad solutionat, potrivit intentiilor patriarhului Raiacici. La 21 august 1850. Atzl Jnos a telegrafiat baronului Geringer, anuntnd c decesul se asteapt n 48 de ore. Dat fiind lunga lui boal, Biserica a suferit ceea ce reclam o succesiune rapid. La sinod a fost informat c vicarul Atanasie Botco ar fi persoana cea mai competent. Comandantul militar din Oradea, a dispus ca decesul s i se raporteze prin curier. n urma decesului, consistoriul a desemnat imediat ca presedinte pe protopopul Ioan Rat si a nominalizat drept candidati de episcop pe Patrichie Popescu, Ghenadie Popescu si Ioan Popasu.48 Cu o iuteal uimitoare la 2 septembrie Atzl Jnos comunica protopopului Rat c autoritatea central din Buda l-a desemnat vicar pe Atanasie Botco, urmnd s fie instalat la 5 septembrie. La cererea
48

ANA, 4911, 5068, 5414/1850.

60

Studii

protopopului Rat, invitatiile au fost difuzate de curierii clreti ai comitatului. Desfsurrile de la Arad au produs stupefactie la Carlovit. La 7 septembrie, episcopul Pantelimon Jifcovici cere conductorului comitatului s astepte cu instalarea lui Botco pn ce soseste la Arad, din ncredintarea patriarhului. La 12 septembrie, acesta rspunde c instalarea s-a efectuat conform dispozitiilor superioare. Patriarhul ns a pus la contributie autoritatea lui reusind s determine pe baronul Geringer s revoce dispozitia anterioar, preciznd la 11 septembrie c prin numirea lui Botco s-au nclcat canoanele Bisericii Ortodoxe, nefiind persoana indicat si pentru faptul c este cstorit. Deocamdat, el s se ntoarc la Oradea, iar Atzl s se pronunte despre candidati, care s corespund att romnilor ct si srbilor. La 14 septembrie, Atzl a raportat c n ziua precedent a sosit episcopul Jifcovici, iar Botco a plecat, primind 120 fl. de la comitat pentru spese de drum. n referatul lui, Atzl Jnos a artat c nu-l cunoaste personal pe Patrichie Popescu, dar inteligenta romn local are ncredere n el. Ioan Popasu la fel i este necunoscut, dar stie c doreste separarea bisericeasc romno-srb, Ghenadie Popescu la sinod s-a pronuntat pentru separatism. 49 Din desfsurrile amintite patriarhul a nteles ct de indezirabil ar fi desemnarea unui vicar srb la Arad, gsind o solutie de compromis n persoana arhimandritului Patrichie Popescu. 50 ntradevr, numirea a suscitat asteptri din mai multe unghiuri. La Viena era agreat, datorit faptului c n timpul revolutiei a avut o pozitie similar cu cea a lui Andrei aguna mpotriva revolutiei maghiare. Ca o recunoastere a acestei pozitii la 4 septembrie 1851, a fost decorat cu crucea de cavaler a ordinului Francisc Iosif. Patriarhul Raiacici aprecia c Patrichie Popescu a luat parte la actiunile mpotriva hotrrilor de la Lugoj (1848) si aplicarea acestora n 1849, numindu-l administrator al eparhiei Caransebesului respectiv Vrset pe durata revolutiei, ce-i drept sub controlul mandatarului su. n aceast functie a ntrunit si simpatii printre romni. Tocmai aceste activitti au fost apreciate de romnii ardeni. n realitate,
49 50

Ibidem, 5176, 5234, 5426, 5464/1850. Ibidem, 6352/1850.

Studii

61

Patrichie Popescu nu s-a pronuntat explicit pentru separatia ierarhic, dar nici nu a mpiedicat miscrile. Mai mult, ntr-o serie de probleme, ca de pild statutul si fundatiile bisericii Sfintilor Petru si Pavel a apelat pn la curtea de la Viena, ceea ce a displcut patriarhului.51 n perioada urmtoare instalrii vicarului Patrichie Popescu (octombrie 1850) miscarea pentru separarea ierarhic si nscunarea episcopeasc acestuia s-a desfsurat n pofida influentei patriarhului si teama guvernului de la Viena de orice miscare, prin petitionare. Astfel, n 1851, Ioan Rat si preotul tefan Drgan au adunat semnturi pe memoriul adresat mpratului, cernd numirea lui Andrei aguna mitropolit si a lui Patrichie Popescu episcop la Arad. Baronul Geringer a interzis continuarea actiunii, iar conductorul comitatului a primit dispozitie s ia msuri n concordant cu comandantul militar. Nu peste mult timp, consistoriul sub semntura lui Miron Romanul si Teodor Popovici a cerut tot mpratului admiterea unui sinod si nscunarea lui Patrichie Popescu. Rspunsul negativ primit prin comitatul Arad, a invocat c cererea contravine legilor bisericesti si statale precum si privilegiilor fiind vorba de cele ilirice. Apogeul actiunii a avut loc n 1853 n pragul congresului iliric chemat printre altele s aleag episcop la Arad. Actiunea derulat sub conducerea protopopilor Popovici si Dan a avut un rsunet deosebit la imand, Curtici, Macea, Comlus, icula si Pecica. Atzl Jnos a subliniat c scopul suprem al romnilor ardeni este s evite un srb n scaunul episcopesc.52 ntruct Patrichie Popescu a pierdut ncrederea lui Raiacici, alegerea lui a fost mpiedecat. Mai mult, exilat n ndeprtata mnstire Ghergheteg va tri o viat amar nc timp de zece ani.53 Pn la urm, s-a ajuns la alegerea lui Procopie Ivacicovici care a intrat festiv n Arad la 18 iulie 1853, deschiznd o nou etap n istoria eparhiei ardene.
Ibidem, 1022/1851, prez. 88/1851. Gazeta de Transilvania, 10 XII 1852, ANA, 5647, 5790/1851, 1269, 3045/1852, prez. 115, 140, 165/1853. 53 Paul Vesa, Perioada ardean a lui Procopie Ivascovici (1853-1873), n revista Arca, 1, 2, 3/1998, p.81-89, Altercatii n relatiile eclesiastice dintre romnii si srbii ardeni la mijlocul secolului al XIX-lea, n revista Arca, 10, 11, 12/1998, p.103-121.
51 52

62

Studii

Prep.univ.Cristinel Ioja

Dimensiunea profetic a teologiei n raport cu stiinta contemporan

Secole ntregi filosofia s-a oprit la ntrebarea: Ce este materia?. Dar, nainte de a ajunge la explicatiile fizicii din zilele noastre, singura propunere verosimil de explicare a alctuirii materiei din ntreaga istorie a filosofiei, a fost formulat de Printii Bisericii care au vorbit despre alctuirea logic a materiei si rationalitatea intern a creatiei. Pe trm teologic, Origen a fost primul care a dezvoltat o teologie a logoi-lor creatiei, iar Evagrie ia n considerare logoi-i providentei si ai judectii care au legtur cu logoi-i creatiei1 . Sfntul Atanasie cel Mare vorbeste despre o simetrie si o sintez armonioas a cosmosului, n timp ce Sfntul Vasile cel Mare vorbeste despre cunoasterea lui Dumnezeu din rationalitatea lumii, artnd c lumea este o scoal a sufletelor nzestrate cu ratiune si un loc unde se poate nvta cunoasterea lui Dumnezeu 2 . Pentru Sfntul Grigorie de Nyssa, materia provine din convergenta structurilor inteligibile, care sunt locul de ntlnire dintre Ratiunea divin si inteligenta uman, iar pentru Dionisie PseudoAreopagitul, logoi-i care stau la temelia creatiei nu sunt numai simple idei, ci, ntr-un sens dinamic, intentii divine si bune pentru lume 3 . Sfntul Maxim Mrturisitorul a nteles natura ca pe un fapt energetic si a vzut alctuirea materiei ca provenind din contributia la unitatea de calitti logice4 , iar Sfntul Simeon Noul Teolog si Sfntul Grigorie
1 Thumberg Lars, Omul si cosmosul n viziunea Sfntului Maxim Mrturisitorul, trad. Ramus Rus, Bucuresti, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, 1999, pp. 123-124 2 Sfntul Vasile cel Mare, Scrieri partea I, n trad. lui pr. Dumitru Fecioru, Ed. Istitutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti 1986, p. 77 3 Thumberg Lars, op. cit., p. 124 4 Yannaras Christos, Abecedar al credintei, trad. pr. dr. Constantin Coman, Ed. Bizantin, Bucuresti, 1996, p. 71

Studii

63

Palama dezvoltnd o teologie a luminii care strluceste prin toate, vorbeste despre ratiunile divine din lucruri si implicit, despre posibilitatea transfigurrii materiei. Deci, nu exist o ordine natural golit de orice prezent supranatural, ci ntre cele dou exist o ntreptrundere, o legtur interioar, posibil prin energiile necreate. Din punct de vedere ortodox, totul n lume dezvluie armonia, care este nrdcinat n Dumnezeu, n sensul c toate lucrurile si au ratiunile lor n Logosul dumnezeiesc sau n Ratiunea suprem5 . Plecnd de aici, putem spune c, cosmosul e organizat ntr-un mod corespunztor capacittii noastre de gndire si cunoastere, deoarece el nsusi ar fi fr sens, mpreun cu rationalitatea Lui, dac n-ar fi dat ratiunea uman care s-l cunoasc pe baza rationalittii lui6 . Deci, rationalitatea lumii comunic intim si profund cu rationalitatea omului, iar cunoasterea tot mai nuantat a lumii seamn cu o scar pe care omul urc spre o tot mai adnc cunoastere a lui Dumnezeu. Prin rationalitatea lumii, Creatorul adreseaz un mesaj omului, iar prin procesul ntelegerii lumii, omul ajunge la o anumit ntelegere a Creatorului. Sfntul Maxim Mrturisitorul spune c ratiunea suprem a Logosului divin atrage la Sine si urc mintea uman pe treptele contemplatiei naturale a ratiunilor din lucruri7 . Acest lucru este posibil deoarece n teologia ortodox, lumea, n ntregime, si pn n cea mai mic component a ei, este logos lucrtor, energie creatoare personal a lui Dumnezeu. Aceast realitate poate constitui punctul de plecare pentru posibilitatea ntelegerii Universului, nu ca ordine mecanic desvrsit, organizat n mod determinist, ci ca armonie universal care are la baz Logosul personal al alctuirii desvrsite a universului. Odat cu Renasterea ns, cultura a nceput s nu mai fie centrat pe Dumnezeu si din acest motiv toat miscarea imens a ideilor, n special n domeniul stiintelor si filosofiei, a fost o profund emancipare de sub hegemonia doctrinar a Bisericii. Acest proces a atins apogeul n secolul al XVIII-lea, cnd, cu triumful ratiunii iluministe a luat nastere
Pr. prof. Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, vol. I, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1978, p. 345; 6 Ibidem, p. 10 7 Pr. prof. Dumitru Popescu, Teologie si cultur, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1993, pp. 97-99
5

64

Studii

si acea stiint care a realizat opozitia dintre subiectul ce cunoaste si obiectul de cunoastere. De aceea, Laplace i spune lui Napoleon cnd este ntrebat de acesta: Ce rol i revine lui Dumnezeu n sistemul lumii?; Sire, n-am nevoie de aceast ipotez. Plecnd de la aceste premise, filosofia iluminist trece la abolirea ideii de finalitate n cercetarea stiintific, aseznd n locul ei notiunea de cauzalitate imediat. Astfel, stiinta se va ntemeia de azi nainte pe postulatul cauzalittii simple si mecanice: cauza produce n mod necesar efectul. n acest context, atitudinea natural a spiritului stiintific a fost de a substitui metafizicii viului o fizic a viului asemntoare aceleia ce se ocup de obiectele inerte. Natura ntreag era considerat o masin gigantic n care nu avem nimic altceva de luat n considerare dect tipurile si miscrile prtilor ei. Mai mult, corpul uman si cel animal (adic n general fenomenele biologice) nu fac exceptie de la aceast regul, iar n aceast lume masin, nu exist nici cauze finale, nici intentii secrete, nici principii imateriale precum sufletul. Din aceast perspectiv, natura a ncetat s mai fie interpretat ca fiind plin de prezenta Duhului lui Dumnezeu. Ea este golit de misterul su, de taina sa, fiind nteleas tot mai mult ca un simplu obiect de exploatare uman. Astfel, n locul unei viziuni duhovnicesti a creatiei se opteaz pentru o viziune dominat de legea cauzalittii, a lucrului n sine si a legturii exterioare dintre cauz si efect. Chiar si viata uman, odat cu implementarea victorioas a masinilor a ncetat s mai fie organic. Omul ajunge la o automatizare a propriei vieti, se depersonalizeaz8 . Plecnd de la ideea de univers infinit (ncepnd cu Copernic, infinitul devine o realitate; lumea este de fapt infinit), pentru filosofii epocii luminilor si domeniul stiintific devine infinit. Alexandre Koyre n lucrarea De la lumea nchis la universul infinit, arat c ideii de lume nchis, ordonat finit cosmosul anticilor i s-a substituit imaginea unui univers deschis, infinit n spatiu si timp, iar aceast schimbare de paradigm s-a produs la captul unei adevrate dezbateri, avndu-i ca protagonisti pe Kepler, Newton, Descartes si Leibnitz 9 .
8 Pavel C. Constantin, Tragedia omului n cultura modern, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1997, p. 16 9 Koyre Alexandre, De la lumea nchis la universul infinit, trad. Vasile Tonoiu, Bucuresti, Editura Humanitas, 1997, p. 214

Studii

65

Dar dac n secolul al XVIII-lea si mai ales n al XIX-lea, stiinta declara prin unii reprezentanti ai ei c natura este substratul fiintelor si a oricrei realitti existente, secolul al XX-lea a adus dematerializarea materiei si, implicit, falimentul scientismului. Se ajunge astfel la paradoxul c materia este inexistent, si c n ultim analiz, materia nu este dect concentrare de energie. Adic ultimele elemente care alctuiesc materia, nu au nimic material n ele. Schimbarea de optic n cadrul stiintei, a fost declansat de trei mari fizicieni prin teoriile lor: Max Plank, prin teoria cuantelor, Albert Einstein, prin teoria relativittii si W. Heisenberg, prin teoria incertitudinii, prin care pune n lumin limitele cunoasterii stiintifice10 . Aceste teorii arat c, cunoasterea stiintific a lumii nu se ntinde la nesfrsit, c are limite si granite n afara crora rmn o seam de realitti de ordin transcendent, care nu pot fi cunoscute prin mijloace si metode proprii stiintelor pozitive. Ilarion V. Felea arat c la nceputul secolului n stiintele exacte s-au ivit o serie de confuzii si antinomii: chimistii nu stiu ce e materia, fizicienii nu stiu ce e energia, biologii nu stiu ce e viata 11 . Necercetnd dect o fat a realittii prin preocuprile ei fragmentare, stiinta exact nu poate nega existenta realittii supraempirice si nici spune ce se afl acolo. Exist n aceast dimensiune fapte si fenomene mai presus de materie, depsind sfera proprie stiintelor exacte, a cror interpretare se face pe baza descoperirilor supranaturale. Dac determinismul cosmologic din secolul al XVIII-lea si al XIXlea a fcut ca lumea s fie considerat o masin lucrurile exist n ele nsele si sunt legate ntre ele prin legi exterioare n noua teorie a universului, elaborat n ultimele decenii de stiint, se trece la o conceptie energetic a lumii, bazat pe ideea de relatie reciproc. Dup teoria cmpului cuantic, universul fizic observabil nu este fcut dect din fluctuatii minore pe suprafata unui imens ocean de energie12 . Mai mult, universul este o vast gndire, fiecare particul, fiecare atom,
Felea V. Ilarion, Religia culturii, Arad, Editura Episcopiei Aradului, 1994, pp. 99-100; 11 Ibidem, p. 80 12 Guitton Jean, Dumnezeu si stiinta, trad. pr.prof. Ion Buga, Bucuresti, Editura Harisma, 1992, p. 33;
10

66

Studii

fiecare molecul, fiecare celul de materie, trieste si lucreaz, fr stirea nimnui, o omniprezent13 . Oamenii de stiint ai acestui secol, au ajuns la concluzia c procesele care guverneaz universul la nivelul retelei de informatii sunt situate dincolo de cuant adic, n profunzimile realului subcuantic unde exist ascuns o ordine perfect. Deci secretul lumii nu se gseste la nivelul cuantic, cum credea pozitivismul secolului al XIX-lea, ci la nivelul subcuantic. n cercetarea nivelului subcuantic care este cauza nivelului cuantic, fizicienii se izbesc ns de asa numitul zid al lui Plank n care gravitatia devine extrem, ridicnd o barier de netrecut pentru orice informatie. Dincolo de zidul lui Plank mister este totul14 . Aceast incapacitate a stiintei de a nvinge impedimentele mentionate, de a nu putea privi si cunoaste adevrul dincolo de timp si de spatiu (adic dincolo de timpul lui Plank 10-43 secunde) nu poate fi remediat dect prin colaborarea acesteia cu Teologia Bisericii de Rsrit. Orice tentativ a stiintei actuale de a explica geneza Universului cuantic numai pe baza fizicii si anulnd interventia si purtarea de grij a lui Dumnezeu, este sortit esecului. i Bing-Bang-ul fr interventia divin si proniatoare a Creatorului nu ar fi fost dect o explozie haotic, o detonare colosal de energie cuantic, cu entropie maxim, din care nu ar fi rezultat absolut nici o structur. Universul nu contine nimic ntmpltor si de aceea nu cosmologia singur va explica tainele universului. Acest deziderat poate fi rezolvat numai printr-o colaborare dintre datele cosmologice si ale fizicii, n general, si eternele adevruri exprimate n Sfnta Scriptur si n scrierile Sfintilor Printi ai Bisericii de Rsrit. Teologia rsritean a sustinut dintotdeauna dup cum am artat c nimic n creatie nu este rezultatul hazardului si necesittii ei, ci rezultatul lucrrii si interventiei creatoare a lui Dumnezeu n cosmos din luntrul universului, nu din exteriorul lui, adic prin rationalitatea intern a creatiei15 . n aceast perspectiv se situeaz si fizica contemporan, care a descoperit c dincolo de materie si energie exist un cmp informational, un logos intern care orienteaz ordinea natural spre ordinea supranatural. Asadar, stiinta, care a trecut progresiv de la materialitatea universului vzut la energie si de la energie la
13 14 15

Ibidem, p. 45 Ibidem, p. 33 Pr. prof. Dumitru Popescu, op. cit., p. 108

Studii

67

informatie, a ajuns s sesizeze existenta unui cod secret al universului, a unei rationalitti care se afl la temelia ntregului cosmos si pe care teologia rsritean a pus-o n evident cu multe secole nainte de orice investigare stiintific modern. n abordarea cosmosului de ctre fizica contemporan nu se face altceva dect s se repete, desigur cu alti termeni, constatarea Printilor Bisericii referitoare la rationalitatea intern a creatiei. Astfel, se vorbeste despre anumite frecvente de unde si cmpuri electromagnetice, despre radiatie termic si raporturi de sarcin, adic despre msurtori de energie, ratiuni care determin un eveniment pus n lucrare, actualizat, care este materia. Cercetnd alctuirea materiei, teoria contemporan nu descrie o anumit entitate, ci semnaleaz stri energetice care sunt puse n evident n demersul experimental16 . Plecnd de aici, putem vorbi de un determinism al materiei n structura sa intim: materia fiind condus de legi paradoxale. Aceast stare paradoxal a materiei si a legilor care o guverneaz, nu este alogic ci antinomic17 . De pild, problema naturii luminii a suscitat discutii aprinse timp de dou secole. S-a crezut rnd pe rnd, c lumina este cnd und cnd corpuscul. Cu ajutorul fizicii cuantice s-a demonstrat c lumina are o structur paradoxal, ea fiind si und si corpuscul n acelasi timp. Prin aceasta, stiinta afirm, de fapt, ceea ce n spiritualitatea rsritului crestin reprezint o dimensiune specific, adic posibilitatea materiei de a fi spiritualizat, transfigurat n lumin. Implicatiile teologice ale realittii structurii paradoxale a materiei pus n lumin de legile statistice ale fizicii moderne, sunt astfel considerabile, fiindc a fost o vreme cnd coincidenta celor opuse era socotit incompatibil cu ratiunea. Oriunde se ntlnea o sintez de felul acesta si toat realitatea este asa ratiunea o frmita n notiuni ireconciliabile, contradictorii, ridicnd pe unele mpotriva altora, sau cutnd s le contopeasc cu forta. Ratiunea s-a obisnuit acum s cunoasc principiul distinctiei si al unittii n ntelegerea realittii
Yannaras Christos, op. cit., p. 56 Pr. drd. Popescu Ioan, Structuri tematice cu implicatii n gndirea teologic dup lucrarea lui Erwin Schrodinger Ce este viata? si Spirit si materie, n Studii Teologice, nr.4, 1991, p. 142
16 17

68

Studii

n asa msur nct nu-i mai este de loc greu s vad modul antinomic de a fi al realitti18 . Astfel, universul care ne nconjoar, devine din ce n ce mai putin natural; el nu mai este comparabil cu o masin imens, ci mai de grab cu o gndire vast. O realitate stranie, profund, exist sub acest vl, spune Jean Guitton, o realitate care nu pare s fie alctuit din materie ci din spirit; o vast gndire pe care dup o jumtate de secol de tatonri, noua fizic ncepe s o nteleag 19 . Vznd universul din aceast perspectiv, stiinta contemporan se ntlneste cu marii Printi ai Bisericii, Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, Maxim Mrturisitorul, Simion Noul Teolog, Grigorie Palama, care au depsit si ei, la vremea lor dualismul filosofiei antice pentru a scoate n evident rationalitatea care se afl la temelia universului. Deci, fie c vorbim n limbajul teologiei patristice, fie n cel al fizicii contemporane, spunem unul si acelasi lucru, adic realitatea materiei este un eveniment energetic accesibil omului ca posibilitate a ratiunii. Acest lucru arat, pe de o parte, posibilitatea si necesitatea unei colaborri ntre stiintele filosofice si cunoasterea teologic, iar, pe de alt parte, arat dimensiunea profetic a teologiei rsritene n raport cu stiinta contemporan.

18 19

Pr. prof. Dumitru Stniloae, op. cit., p. 288 Guitton Jean, op. cit., p. 75

Studii

69

Lect.univ.drd. Florea Lucaci

Toma necredinciosul si problema adevrului

1. Aspecte preliminare Subiectul pe care l am n vedere s-a ivit n deschiderea unor ntrebri, si anume: 1.Dac Iisus Hristos este Adevrul, atunci n ce temei calificm dorinta lui Toma de a vedea si a atinge semnul rnilor ca form de necredint? 2.Care poate fi semnificatia numelui Toma necredinciosul, respectiv cum justificm aceast sintagm din moment ce Apostolul Toma, purttorul numelui cu functia negatiei este atestat ca predicator al crestinismului n India, Persia, Partia si Grecia? 3.Dac ne punem problema obiectelor purttoare de adevr, care este natura acestora n cazul adevrului credintei n Dumnezeu ? Evident, ntrebrile sunt relative la tematica antropologiei filosofice crestine si, n mod punctual, vizeaz cel putin dou aspecte de interes, si anume: a) relatia lui Toma cu Iisus Hristos nviat,deoarece n raport cu ceilalti ucenici Toma poate fi numit sau credul sau incredul; b) resurectia tipului primitiv de gndire al ucenicului Toma, mai exact nevoia resimtit de multi credinciosi din zilele noastre de a vedea si a atinge anumite obiecte fizice. Primul aspect intereseaz prin deschiderea analitic si original de interpretare semantic, iar al doilea, care tine de practica asa-zisului crestinism popular este amintit doar. Din textul biblic, respectiv Sfnta Evanghelie dup Ioan, cap. 20, rezult existenta a trei stri de fapt: a) Starea lui Iisus Hristos de a fi nviat din morti; b) Starea lui Toma de a-si edifica credinta prin simturi;

70

Studii

c) Starea de credint ca adevr al relatiei Dumnezeu om, care conexate dau o situatie real. Astfel, faptul nvierii intr n relatie factual cu faptul perceptiilor vizuale si tactile, precum si cu faptul credintei neconditionate. Problema care se contureaz este constructia unui model de explicitare care s functioneze la nivel logic si ontologic, dezvluind adevrul credintei ca temei existential si nu ca o determinatie a ntmplrii, mai exact elementele empirice s nu conditioneze credinta (n cazul dat privitul si atingerea unei rni). Consider c n realizarea acestui model trebuie s avem un referential n care s se regseasc si un nivel intuitiv, necesar pentru forta de evocare, dar si un nivel analitic, necesar pentru rigoarea logic. Pe scurt: 2. Ucenicul Toma n cazul lui Toma cunoscut sub numele de Toma necredinciosul reiese limpede c este suficient si totodat necesar ca el s-si transforme simturile ntr-un sistem de referint la care raporteaz inclusiv aspecte de ordin metafizic si mistic, adic acest sistem valideaz valoarea de adevr a tririlor sale si a credintei sale. El se exprim fr echivoc printr-o propozitie ipotetic exclusiv, adic: Dac nu voi vedea, n minile Lui, semnul cuielor, si dac nu voi pune degetul meu n semnul cuielor, si dac nu voi pune mna mea n coasta Lui, nu voi crede (Ioan 20, 25). Pentru usurinta calculului propozitional reducem afirmatia lui Toma la o form simpl: Numai dac vd, atunci cred. Aplicnd una dintre cele dou legi ale ratiunii necesare: Falsitatea conditiei implic falsitatea consecintei, obtinem dou forme valide: a) modul ponens de la conditie si b) modul tollens de la conditie. a) Numai dac vd, atunci cred Simbolic: p=q Vd p * Cred * q * * * *

Studii
b) Numai dac vd, atunci cred Nu vd * Nu cred * * Simbolic: p=q ~p * ~q * *

71

In judecata lui Toma se face distinctie ntre este asa ntruct vd si nu este asa, deoarece nu vd sau ntre atitudinea cred si nu cred, mai exact ntre strile de fapt: a) Vd semne de ran si deci purttorul semnelor este Iisus Hristos nviat din morti, b) Nu vd semne de ran si deci persoana n cauz nu este Iisus Hristos nviat din morti. Totul pare corect, adic la nivelul simtului comun este vizibil n mod indubitabil existenta corespondentei, a adecvrii ntre enuntul prin care Toma si exprim credinta si faptul la care se refer enuntul, ceea ce ar nsemna c gestul lui Toma si expresia sa lingvistic stau sub jurisdictia adevrului. Este suficient s punem o singur ntrebare, si anume: exist un temei al acordului nemijlocit ntre simturile lui Toma (senzatiile vizuale si senzatiile tactile) si enuntul presupus de afirmatia cred, adic Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu nviat din morti? Fr a insista, afirmm c nu exist un asemenea temei. Negatia este justificat si poate fi demonstrat. Astfel avem: a) nc scepticul Sextus Empiricus arta c judectile nu pot fi admise n orice conditie, ba trebuie chiar suspendate. n relatiile omului cu lumea fizic (n cazul dat relatiile nemijlocite, adic directe prin vz si pipit) nu avem nici o certitudine, iar n acest sens el aduce zece argumente sau tropoi, dintre care primele sase vizeaz direct simturile, care sunt diferite la oameni diferiti. Or, dac asa stau lucrurile rezult posibilitatea principial de a avea reprezentri diferite despre lucruri. Asadar, atitudinea de nencredere a lui Toma numai aparent este sceptic, ntruct scepticul suspend orice judecat, nu se mai pronunt - si ajunge la acea liniste sufleteasc netulburat, desemnat prin 1 b) Enuntul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu nviat din morti
1 Anton Dumitriu, Istoria logicii, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti 1975, pp. 241-242

72

Studii

este o propozitie categoric universal. Cnd este vorba de un singur subiect Iisus Hristos, adic predicatul Fiul lui Dumnezeu nviat din morti se enunt despre un subiect exprimat printr-un nume complex satisfctor, care red o notiune individual sau o clas cu un singur element, respectiv clasa Fiilor lui Dumnezeu, atunci potrivit criteriului cantittii acest propozitie trebuie tratat ca universal. Enuntul Dac nu voi vedea,n minile Lui, semnul cuielor este reductibil la o propozitie particular, desi subiectul presupus este individual Toma. Predicatul vztor nu este propriu doar lui Toma, ci unei clase de indivizi clasa oamenilor vztori, care nu este universal, ntruct exist si clasa oamenilor nevztori. n form standard enuntul lui Toma este relativ la propozitia Eu sunt vztor si care exprim starea oricrui individ din clasa oamenilor vztori. Una dintre legile logice de inferent afirm clar c din propozitii particulare nu se pot deriva propozitii universale. Or, rezult c aceast lege constituie si temeieul primei justificri a adevrului sintagmei Toma necredinciosul, adic n acest caz nu este vorba de o metafor.. Not: n acest caz, care a devenit limpede, nu mai putem accepta observatia lui Origen, care vizeaz aspecte pur literale si colaterale. Mai exact el scrie: printr-o tlmcire gresit a cuvntului adresat de Domnul lui Toma la sfrsitul Evangheliei dup Ioan: Fericiti cei ce n-au vzut si au crezut, s-ar crede c cei ce n-au vzut si totusi au crezut ar fi mai fericiti dect cei ce au vzut si au crezut...2 . Chiar dac ar fi o greseal de traducere, exist si greseala lui Origen care const n nclcarea principiului identittii. Or, acest principiu este si logic si ontologic, cum rezult din definitia lui Aristotel: Identic n sine se zice despre lucrurile a cror materie e una, fie ca specie, fie ca numr, ct si despre aceea a cror substant este una. De aici reiese limpede c identitatea este un fel de unitate, o unitate de existent a unei pluralitti sau aceea care rezult din considerarea mai multor lucruri ca unul, ca atunci cnd spunem c un lucru e identic cu sine, caz n care acelasi lucru e socotit ca dou lucruri3 . Prin urmare, el nu face distinctia
2 Origen: Scrieri alese, partea a doua, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1982, p. 191 3 Aristotel, Metafizica, Editura Academiei, Bucuresti, 1965, p. 178 (V, 9, 1018 a)

Studii

73

conceptual ntre fericire si perceptia vizual. Prin definitie, fericirea este starea de plenitudine a iubirii lui Dumnezeu si ntru Dumnezeu, o stare mistic, iar perceptia vizual este o relatie de natur informational a omului cu lumea exterioar. Asadar, ntre trirea mistic si informatia vizual sau tactil nu exist si nici nu poate exista afinitate de natur si, deci, nici interconditionare. n textul biblic se opereaz o disjunctie ntre credint si actul perceptiei vizuale, numai c natura limbajului o face mai putin clar. Astfel, Iisus Hristos i spune lui Toma: Pentru c M-ai vzut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vzut si au crezut (Ioan 20,29). Termenul fericit joac aici rolul operatorului logic sau pentru operatia de disjunctie, mai exact este expresia temeiului ntr-o logic a preferintei. Intuitiv, putem formula situatia astfel: Cei care nu vd si cred sunt preferati celor care vd si cred (preferat = fericit n.n.) Asa se explic de ce Iisus Hristos a artat El nsusi ucenicilor semnele cuielor, constient fiind de limita puterii de ntelegere a acestora subliniind ns, distinctia necesar si preferinta Sa: Fericiti cei ce n-au vzut si au crezut (subl. n.). Or, de dou mii de ani nimeni n-a vzut ceea ce a vzut ucenicul Toma, iar credinta n nvierea lui Isus Hristos n-a fost pus sub semnul ntrebrii. 3. Despre obiectele purttoare de adevr n viata de zi cu zi oamenii nu fac o distinctie clar ntre natura cuvintelor si natura lucrurilor, precum si ntre functiile acestora. Exist o expresie care a consacrat aceast stare de fapt, si anume: vorbim fr s gndim, caz n care cuvntul si conceptul gndirea nu se refer la procesul psihic, ci la un enunt logic corect. n acest sens, spunem fr s gndim c exist bani falsi, bijuterii false, pereti falsi, chei false etc. Anticipnd concluzia argumentrii, subliniem c un obiect fizic n sine nu poate fi adevrat sau fals, el putnd doar s existe sau s nu existe. S ne lmurim. pornind de la un exemplu banal si, deci, perceptibil pentru oricine. Bancnota de 1 leu, avnd nsemnele statului romn dinainte de 1989, a iesit din circulatia monetar si a intrat n circulatia numismatic. Nu s-au modificat datele existentiale ale bancnotei, adic natura sa

74

Studii

material, dar i s-a modificat functia. Functia banilor n cazul cnd sunt n circulatia monetar este aceea de echivalare a mrfurilor sub form de costuri, respectiv costul fortei de munc consumate, salariul, se echivaleaz cu costurile diverselor mrfuri, obiecte si servicii. Dac simbolic notm cu X banii n circulatie monetar si cu Y functia lor de echivalare valoric a mrfurilor, atunci avem: a) X exist ntruct face Y b) Y este o consecint a lui X Dac se modific datele existentiale ale bancnotei X, adic dimensiunile, nsemnele, culoarea, tipul de hrtie etc., rezult c X nu mai exist conform definitiei lui X si, deci, nu exist nici Y conform definitiei lui Y. n acest caz, modificrile lui X dau o reproducere mai mult sau mai putin reusit a lui X si nicidecum nu se produce o falsificare a lui X, ntruct falsificarea este ceva ce se raporteaz contradictoriu la definitia lui X si nu la obiectul X. Spunem c X este fals printr-un abuz de limbaj. Definitia este o propozitie adevrat care descrie esenta obiectelor reale n genere. Prin definitie se determin semnificatia unui termen sau se indic note caracteristice prin care o notiune se deosebeste de altele sau se indic modul de constructie a unei clase de obiecte formale (ori secvente finite de asemenea obiecte)4 . Adevrul si falsul reprezint valoarea de adevr a propozitiilor. Mai concret, avnd n vedere defintia banilor n circulatie monetar, putem spune: 1) Bancnota de 1 leu este astzi, 31 mai 2001, n circulatie monetar. 2) Bancnota de 1 leu este astzi, 31 mai 2001, scoas din circulatia monetar. Este clar c propozitia (1) este fals, iar propozitia (2) este adevrat. Acum dac ne ntoarcem la ucenicul Toma si la semnele cuielor pe care vroia s le vad si s le pipie, ntelegem c doar valoarea interpretrii acestor semne poate fi sau adevrul sau falsul. Totodat, nu-i mai acceptm lui Toma realismul naiv, ntruct interpretarea nu se face referindu-ne la semnul fizic al cuielor din plama dreapt sau palma stng
4 Gheorghe Enescu: Dictionar de logic, Editura tiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1985, p. 70

Studii

75

ale lui Iisus Hristos sau dintr-o anumit zi din intervalul Inviere - Inltare, ci n functie de o ran ca obiect ideal(ca definitie). Din perspectiv semiotic, Umberto Eco arat c multimea tuturor semnificantilor (dictionare, enciclopedii, specialisti, exemplificri etc.) care explic semnificatii formeaz un sistem, numit dup Peirce interpretant. Interpretantul este ceea ce garanteaz valabilitatea semnului chiar n absenta interpretului5 , adic n cazul nostru Toma poate lipsi. i n absenta lui Toma semnul cuielor semnific crucificarea, iar crucificarea semnific jertfa Mntuitorului. Credinta are n vedere un alt adevr, care nu este purtat de semne fizice, materiale, ntruct acest adevr este etern. S ncercm o analogie, pornind de la presupozitiile lui Wittgenstein, respectiv 1) Dumnezeu poate crea totul, dar nimic care s fie contrar legilor logice 2) Nu ne putem reprezenta n limbaj nimic care s contrazic logica 6 . n formele de limbaj uman, att n cel natural ct si n cele simbolice, Mario Bunge a identificat un realism ce si are originea n ontologia Ideilor a lui Platon, adic adevrul este o poprietate a propozitiilor considerate obiecte eterne pe care omul le poate doar descoperi7 . Cnd Iisus Hristos i spune lui Toma c El este Adevrul (Ioan: 14,6), evident, nu sa referit la persoana Sa fizic cu nftisare uman, ci a avut n vedere definitia Sa, si anume Logos ntrupat. De ce? Simplu, ca persoan fizic si El este schimbtor asemeni oricrui om, adic s-a nscut, a avut o copilrie si a crescut. Prin El Cuvntul care este nsusi Dumnezeu, cum adevrat spune Evanghelistul Ioan: La nceput era Cuvntul si Cuvntul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvntul S-a ntrupat ntr-o Lege Nou. Astfel, n Noul Testament crestinul trebuie s descopere adevrul etern care-l leag
5 Umberto Eco: Tratat de semiotic general, Editura tiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1982, p. 91 6 Ludwig Wittgenstein: Tractatus logico-philosophicus, Editura Humanitas, Bucuresti, 1991, p. 44 (propozitiile 3.031 si 3.032) 7 Mario Bunge: Treatise on Basic Philosophy, vol. II, Semantics: Interpretation and Truth, Dordrecht Holland, 1974, p. 82

76

Studii

pe om de Dumnezeu, iar acest Adevr este temeiul credintei crestine. Obiectul purttor de adevr este textul biblic, numai si numai Cuvntul lui Isus Hristos. Not: A doua justificare a sintagmei Toma necredinciosul si are asadar temeiul n credinta naiv a lui Toma n ceva fizic, material. Or, tot ceea ce este material este supus schimbrii si este pieritor. Toma era si el ntre ucenici cnd Iisus Hristos i spune lui Filip: Nu crezi c Eu sunt ntru Tatl si Tatl este ntru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatl Care rmne ntru Mine face lucrrile Lui (Ioan 14,10) si mai adaug: nc putin timp si lumea nu M va mai vedea; voi ns M veti vedea pentru c Eu sunt viu si voi veti fi vii (Ioan 14,19), dar n-a nteles sensul acestor cuvinte. Echivalenta ntre Tatl si Fiu implic echivalenta ntre Iisus Hristos si apostolii Si n temeiul termenului viu, care n acest context are semnificatie de etern. Rezult c apostolii sunt vii, ntruct n cuvntul lor slsluieste Cuvntul. Viu, asadar, nu desemneaz o stare biologic , ci una spiritual. Credinta pote fi definit ca o stare mistic, o stare a constiintei omului. Omul crestin se gndeste pe sine si trieste ca om ntru Dumnezeu. Crestinismul este Calea restaurrii omului, iar Iisus Hristos, Cuvntul Su, cum se exprima Printele Stniloae, este modelul divin al acestei restaurri.

Studii

77

Prof. Daciana Marinescu

Consideratii despre importanta educatiei, n paginile revistelor ardene Sperantia, Lumina si Biserica si coala
Primele ncercri de pres romneasc, la Arad, au fost initiate n climatul cultural creat n jurul preparandiei. Dup nfiintarea Institutului Teologic Ortodox Romn din Arad, intelectualii care si-au desfsurat activitatea n cadrul ori n legtur cu cele dou institutii de nvtmnt au ncercat s editeze periodice de profil, n pas cu sau chiar devansnd presa ce aprea n celelalte centre culturale romnesti. n contextul evolutiilor parcurse de activitatea publicistic din Transilvania si comitatele vestice, precum si ca o continuare a primelor preocupri viznd nfiintarea, la Arad, a unor ziare si reviste romnesti, editarea, succesiv, a periodicelor Sperantia (ncepnd din 1869), Lumina (1872) si Biserica si coala (1877) relev cel mai pregnant, n peisajul presei locale, o amplificare a interesului de a aduce la cunostinta opiniei publice multiplele convergente ntre o serie de aspecte privitoare la dezvoltarea nvtmntului pedagogic si teologic. Edificatoare, n acest sens, sunt conditiile de aparitie ale celor trei reviste, precum si finalittile urmrite de initiatori. n majoritate elevi sau profesori ai institutului teologic din Arad, acestia au insistat n paginile celor trei reviste, programatic, asupra importantei deosebite pe care intentionau s o acorde problemelor legate de viata bisericeasc si scolar. Pe coordonate similare s-au nscris si principalele colaborri, reprezentnd aportul unor exponenti marcanti ai intelectualittii romne din Arad, strns legati, prin activitatea profesional pe care au desfsurat-o, de dezvoltarea nvtmntului pedagogic si confesional. n coloanele celor trei periodice, spatii largi au fost consacrate importantei atribuite educatiei, n general, pentru destinele viitoare ale

78

Studii

natiunii, dezbaterilor referitoare la distinctia dintre aceasta si instructie, rolului ce revenea culturii politice, precum si efectelor benefice pe care o pregtire intelectual adecvat le putea avea n privinta mbunttirii nivelului de trai al romnilor. S-a teoretizat distinctia dintre educatie si instructie, afirmat nc n scrierile pedagogice ale lui Dimitrie tichindeal, Ioan Mihut si Constantin Diaconovici Loga, raport n cadrul cruia educatiei morale i se acord ntietate, n spirit crestin. Pe linia ideilor afirmate de cei dinti profesori ai preparandiei ardene, educatia este asociat componentei morale, subliniindu-se c obiectul acesteia l reprezint cultivarea bonului moralicesc. Argumentnd c numai nvttura, prin scoal si biseric, i poate salva pe romni de la pierire, ca popor, George Morariu1 evidentia, n a sa Predic despre educatie, rostit n catedrala din Arad, c, n comparatie cu instructia, cresterea sufleteasc e cea mai de frunte.2 Se afirma c nvtmntul trebuie s fie moral (incluznd asa-numita gimnastic a sufletului, nvttura bunelor moravuri, iubirea de Dumnezeu si de patrie, respectul fat de printi si fat de sine, sentimentul drepttii, iubirea fat de munc si sentimentul uman) si intelectual (respectiv, gimnastica inteligentei si nvttura stiintelor). Criticndu-se faptul c educatia, cultura moral, lipseau din nvtmntul public din Ungaria, se conchidea c trebuia s se dea natiunii cultura moral, pentru ca romnii s fie uniti si s depseasc dezbinrile, n fata diferitelor primejdii ce le amenintau fiinta national.3 Trecerea de la ideile iluminismului despre educatie, la tezele specifice romantismului a fost relevat de prezenta din ce n ce mai pregnant a finalittii nationale, atribuite educatiei, nteleas ca oper de luminare. Educatia era conceptualizat tot mai mult ca o conditie a existentei si a liberttii, individuale si colective, att n plan confesional, ct si national. Ca premis a progresului civilizatiei, ca mijloc de conservare si propsire a natiunii, educatia era invocat, n spiritul tezelor promovate de Dimitrie tichindeal, Ioan Mihut, Constantin Diaconovici Loga si, ulte1 A fost membru n colegiul de redactie al Sperantiei, de la prima aparitie a revistei, n 1869, si a absolvit Institutul Teologic Ortodox Romn din Arad, n promotia anului scolar 1870/1871 2 Sperantia, nr. 12, 1871, p. 92, 93 3 Lumina, nr. 29, 1872, p. 221 - 223

Studii

79

rior, de Dimitrie Constantini, Atanasie andor, Alexandru Gavra, Lazr Petrovici si Petre Pipos, care au realizat translatia la postulatele luptei nationale, caracteristice generatiei romantice, context n care poate fi sesizat o deplasare a obiectului educatiei, de la individ, la comunitatea national. Afirmnd necesitatea ca, n exercitarea virtutilor crestinesti, cultul religios s nu treac n fanatism, George Morariu se referea la cultur ca la o punte care l conduce pe om din starea natural n imperiul liberttii si al independentei.4 Potrivit redactorilor Sperantiei, vremurile impuneau dezvoltarea spiritual, caracterizat drept o conditie fr de care drepturile, autonomia si independenta bisericii ortodoxe, precum si progresul natiunii nu puteau fi realizate. Ei lansau un apel la luminarea prin educatie, ca prim demers pe calea eliberrii poporului, argumentnd c negura nestiintei trebuie s dispar, deoarece a sosit momentul ideilor moderne de progres, timpul care propag lumina, cultura si civilizatia.5 Deplngndu-se faptul c, de secole, poporul romn geme n sclavia ntunericului, <> fiind pus la ndoial nssi existenta sa, se afirma c nainte de tot i este de lips cultura, lumina, pentru c numai asa va veni la constiinta de sine.6 Printr-o raportare permanent la spiritualitatea altor natiuni, ce poate fi regsit nc n scrierile lui Dimitrie tichindeal, se afirma c tot poporul care doreste dezvoltarea si civilizatia trebuie s apuce fr ntrziere mijlocul nvtturii, fr de care azi nu mai poate nici chiar exista. n acest sens, tuturor romnilor li se cereau sacrificii pentru a propsi cultura national, prin orice mijloace posibile: creatii originale, prelegeri, reuniuni de lectur, precum si prin initierea unor ntreprinderi, nvtarea de meserii si cultura pmntului.7 n acelasi spirit, preparandul Ioan Tina8 sublinia c, desi, datorit mprejurrilor vitrege, se situeaz, n multe privinte, departe de alte
Cultura si ramurile ei, n Sperantia, nr. 7, 1871, p. 53 - 55 n art. Vocea Seclului, Sperantia, nr. 2, 1869, pagina de titlu 6 n art. Chemarea preotului, semnat de preotul Nicolae Butaru, Sperantia, nr. 4, 1869, pagina de titlu 7 Sperantia, nr. 6, 1869, p. 50 8 Absolvent al Institutului Teologic Ortodox Romn din Arad, din promotia anului scolar 1868/69
5 4

80

Studii

popoare, romnii trebuie s se destepte odat din somnul cel de moarte. Autorul articolului si sustinea punctul de vedere invocnd c numai popoarele care au ajuns la un anumit grad de cultur pot spera un viitor mai fericit, iar pentru aceasta se cere instructie. Ioan Tina conchidea c datoria preotilor si a nvttorilor, ca trimisi si urmritori ai lui Cristos pe Pmnt, este aceea de a fi adevrati lumintori ai poporului, ca apostolii.9 Militnd mpotriva ntunericului nestiintei, redactorii Sperantiei sustineau c spiritul secolului modern le ncredinteaz printilor misiunea de a-si creste copiii n cultur, stiint, civilizatie si n sentimentul national si patriotic, pentru a deveni oameni de stiint, sustintori ai renasterii natiunii si patriei, aprtori ai intereselor nationale ale poporului romn.10 Aceleasi idei au fost preluate si dezvoltate de initiatorii revistei Lumina, George Popa, primul redactor-sef al acesteia afirmnd, programatic, c Titlul de drept, cu care o natiune se mai poate de acum sustine, ba si extinde, este nvttura si strduinta ei. Pentru aceasta numai scoala este garantia viitorului nostru. Relevnd imperativul ca poporul s si creeze, n cadrele conferite de autonomia sa national-bisericeasc, un nvtmnt conform aspiratilor sale de a deveni o natiune dreapt si curat, autorul sublinia necesitatea ca instructia s fie obligatorie si gratuit.11 Similar, primii redactori ai revistei Biserica si coala au propagat teza potrivit creia cultura l elibereaz pe individ si l nvat s se foloseasc de binefacerile liberttii, impunndu-se ca preotii si nvttorii poporului s se sacrifice, ca s-l ridice din ntunericul produs de lanturile iobgiei. n acest sens, se releva c, pentru cstigarea liberttii, exist numai un singur mijloc luminarea poporului prin scoal si biseric.12 Uznd de autoritatea conferit de functia pe care o detinea, episcopul Aradului, Ioan Metianu, le atrgea atentia tuturor protopopilor, preotilor si inspectorilor de scoal din dieceza Aradului (ntr-o circular transmis n
n art. Poporul romn trebuie cultivat, Sperantia, nr. 21, 1869, p. 182 n art. Despre datorinta printilor ntru cresterea pruncilor si, de Ioan Besan Sperantia, nr. 18, 1869, p. 154 - 156 11 Legea de nvtmnt si pozitia noastr, n Lumina, nr. 2, 1873, p. 9-10 12 n art. Sclavajul modern, Biserica si coala, nr. 19, 1877, p 144-145 si nr. 20, 1877, p. 155
10 9

Studii

81

14 august 1877), asupra faptului c nvtmntul este pentru poporul romn tot att de necesar ca si hrana zilnic, o problem de urgent si de existent. n acest sens, episcopul le cerea s conving poporul c nvttura este baza fericirii lui si c biserica avea chemarea de a-l ajuta s ndeplineasc acest deziderat, ce putea fi atins numai prin luminare.13 n contextul acestor strdanii de a defini si propaga, n rndurile opiniei publice romnesti, rosturile educatiei, ca premis a liberttii nationale, se detaseaz, apelul adresat nvttorilor la anul nou, de ctre Georgiu Bocu 14 . ndemnndu-i pe colegii si cu inima romn s se uneasc n cuget si simtiri, autorul le cerea s nzuiasc s asigure dulcii noastre natiuni o generatie cult si bine educat, artndu-le tinerilor calea pe care s devin lstari folositori natiunii noastre celei att de atacate n decursul attor secole. Georgiu Bocu i mobiliza pe nvttori ca, pentru Dumnezeu si natiune, s prseasc nepsarea si indiferentismul, contribuind la naintarea culturii nationale.15 Spre deosebire de tezele reformismului iosefin, care defineau educatia n spirit utilitarist, atribuindu-i menirea de a pregti cetteni folositori statului, redactorii celor trei reviste ardene evidentiau c finalitatea acesteia este, n primul rnd, aceea de a forma oameni utili nu numai patriei, ci si natiunii si bisericii. Argumentnd c scoala i desprinde pe tineri de familie si i propulseaz n viata public, unde acestia pot dovedi dac sunt membrii folositori ai patriei, natiunii si bisericii, Ioan Besan16 sustinea, n a sa Meditatie despre om, c dezvoltarea puterilor spirituale ale oamenilor se putea realiza numai n scoal, prin strdaniile nvttorilor. Potrivit autorului, cei mai puternici factori n acest sens erau familia, scoala si viata social n care se ncadrau tinerii, un rol deosebit revenindu-i moralei crestine.17 Pentru ca educatia s-si poat ndeplini rolul pe care intelectualii romni ortodocsi din zon i-l rezervau, n cadrul demersurilor viznd
Biserica si coala, nr. 30, 1877, pagina de titlu si p. 234 Absolvent al Institutului Teologic Ortodox Romn din Arad, din promotia anului scolar 1870/1871 15 Lumina, nr. 1, 1873, p. 2 16 Membru n colegiul redactional al Sperantiei, n 1869. A absolvit Institutul Teologic Ortodox Romn din Arad, n promotia anului scolar 1869/1870 17 Sperantia, nr. 21, 1869, p. 178
14 13

82

Studii

eliberarea si propsirea natiunii, n paginile celor trei reviste s-a insistat asupra necesittii unei formatii atotcuprinztoare, complexe si stiintifice, cu un accent deosebit pe educatia politic. n acest sens, se regsesc ecouri ale tezelor consacrate de Jan Amos Komensky, privitoare la imperativul ca scoala s fie legat de viat, prin cunostinte enciclopedice, precum si de J. F. Herbart, conform crora educatia trebuie s fie ntemeiat pe o sfer bogat si strns de idei. Continund traditia inaugurat de Dimitrie tichindeal care, n Sfaturile a ntelegerii cei sntoase si n Fabule, a sustinut importanta desvrsirii umane din toate punctele de vedere, George Morariu sublinia c formatia stiintific reprezint cel mai nalt nivel al culturii, pe care un individ erudit si-o cstig n mai multi ani de studiu. Afirmnd imperativul ca tinerii s frecventeze universitti si academii, conchidea c oamenii care posed o cultur stiintific sunt cei care privesc lumea ca pe un Kosmos.18 Potrivit redactorilor Sperantiei, garantia prosperrii bisericii ortodoxe romne o reprezenta calificarea mai extins, multilateral, a clerului, scop n care era necesar ca membrii acestuia s acumuleze cunostinte de medicin si filozofie, avnd, totodat, o bun conduit si experient, merite cstigate n domeniul teologiei, precum si alte cunostinte care i puteau face eruditi.19 Ca expresie a ideilor promovate odat cu afirmarea romantismului, educatia politic a dobndit, treptat, o pondere din ce n ce mai nsemnat n cadrul discursului de pres. Astfel, ntr-o corespondent adresat redactiei revistei Sperantia, n 1 martie 1869, Sava Giurgiu, capelan din Covsnt, sustinea c, dac poporul nu e ridicat la un grad al culturii care s garanteze avantajele cstigate prin lupta politic, acestea pot fi considerate mai mult momentane.20 Potrivit lui George Morariu, cultura politic reprezenta o amplificare a culturii stiintifice, o consimtire faptic pentru cauza si binele comun. Definind-o ca iubirea patriei, a natiunii, nzuinta pentru binele comun, autorul afirma c omul cu o cultur politic poate fi numai acela care-si iubeste patria si trieste ntr-o legtur intim, armonioas cu natiunea sa
n art. Cultura si ramurile ei, Sperantia, nr. 6, 1871, p. 46 n art. Observri modeste referitoare la organismul bisericii noastre, Sperantia, nr. 4, 1871, pagina de titlu 20 Sperantia, nr. 3, 1869, p. 23
19 18

Studii

83

si cu interesele mari ale omenirii. Apreciind, n spiritul ideilor pasoptiste, c factorii cei mai importanti n promovarea culturii si civilizatiei sunt libertatea cuvntului si egalitatea drepturilor, George Morariu cataloga cultura drept o arm mpotriva fanatismului si intolerantei. n acest sens, sublinia necesitatea jurnalelor politice, despre care afirma c nu trebuie s fie partizane, ci s difuzeze cunostinte din stiintele politice, din dreptul natiunii, al statului si din economia national, lund n dezbatere, impartial, chestiunile cotidiene.21 n fine, n contextul eforturilor de a ridica nivelul de trai al populatiei romnesti, care, n pofida aportului su covrsitor la dezvoltarea economico-social a zonei, se confrunta, n epoca respectiv, cu grave dificultti materiale, educatia era prezentat n paginile celor trei reviste ardene ca un mijloc de mbunttire a conditiilor de viat. Potrivit lui Constante Gurban,22 cheia naintrii era nvttura, prin care poporul romn avea datoria de a lupta mpotriva celui mai nspimnttor vrsmas al su srcia. n acest sens, autorul sublinia c, prin nvttur, omul devine constient de el nsusi si poate lua un ndreptar nimerit pentru viat.23 n calitate de inspector scolar, preotul Nicolae Butaru constata c regresul pe care l nregistrau scoala si nvtmntul popular, n general, se datora faptului c romnii s-au srcit, precum si legii nvtmntului, care loveste acolo unde ar trebui s ajute si s sprijine, adic n confesiuni.24 Consideratiile despre importanta educatiei, difuzate de-a lungul timpului n coloanele celor trei periodice, au contribuit la constientizarea opiniei publice romnesti din zon, n legtur cu sprijinul material si moral pe care trebuia s l acorde dezvoltrii nvtmntului national. Ecoul larg al acestor idei a fost relevat de faptul c aparitia revistelor s-a bucurat de o apreciere pozitiv din parte unor reprezentanti de marc ai intelectualittii romne din zon si nu numai (printre care Ioan Metianu, George Barit, Andrei aguna, Roman Ciorogariu s.a.), stare de spirit care a constituit unul dintre factorii ce au permis periodicului Biserica si coala s devin cea mai longeviv revist romneasc din Arad.25
n art. Cultura si ramurile ei, Sperantia, nr. 7, 1871, p. 54 Membru n colegiul redactional al Sperantiei, n 1869. A absolvit Institutul Teologic Ortodox din Arad, n promotia anului scolar 1868/1869 23 Sperantia, nr. 2, 1871, p 11 24 n art. Cum stm cu scoala si cu nvtmntul poporal?, Lumina, 1873, p. 37 25 i-a sistat aparitia, n anul 1948
22 21

84

Studii

Lect.univ. drd. Corneliu Pdurean

Izvoare demografice referitoare la Comitatul Arad n secolul XIX

Demographical Sources Concerning the Arad Conty in the 19th Century (Abstract) The paper has in view to highlight the main sources that can be used in the research concerning the population of the Arad conty, in the 19 th century. Among the most important sources mentioned by the author, we can name the papers with statistical character elaborated by the Royal Hungarian Statistics Office, the censuses and conscriptions made by the Austrian and Hungarian Authorities, as well as the Parochial Registres of births, deaths and marriages. Note: The abstract has been translated into English by Alina Nicoleta Pdurean. Pentru cercetrile de demografie istoric referitoare la zona ardean, secolul XIX se dovedeste mult mai bogat n raport cu veacurile anterioare n ceea ce priveste izvoarele specifice acestui domeniu. O bun parte a acestora au fost de-a lungul timpului publicate, ns altele asteapt s fie valorificate de cei interesati n adncirea investigatiilor demografice. Dintre sursele edite amintim conscriptiile si recensmintele. Conscriptiile fiscale , urbariale , confesionale etc., pot s ofere informatii importante si asupra populatiei pn la nceputul secolului XIX1. n acest
1 Liviu Moldovan, Conscriptii si recensminte de populatie din Transilvania si importanta lor documentar, n Culegere de referate, Sesiunea 1969, Bucuresti, 1971, p.163-167; Idem, Consriptii si recensminte n Transilvania (secolul XVII-XIX) Metodolgie si valoare documentar, n Revista Statistic, XIX, nr. 8, 1970, p. 86-92

Studii

85

sens amintim conscriptia general din anul 1828. n baza articolului VII/ 1827, dieta din 1825/1827 a hotrt efectuarea unei conscritii generale, comisia de conscriere desfsurndu-si activitatea ncepnd cu ziua de 20 martie 18282. Aflat n Arhivele Nationale Ungare din Budapesta, partea referitoare la comitatul Arad a fost partial publicat, dup cum am mai amintit, de ctre Kovch Gza3. Conscriptia din anul 1828 a avut n vedere o serie de categorii ale populatiei cum ar fi: nobilii opincari care triau pe sesii urbariale, nobilii din orase care practicau o meserie sau comertul , orsenii, preotii ortodocsi (dac nu practicau profesia), arendasii morilor si crciumelor, iobagii , jelerii cu si fr cas , mestesugarii, negustorii, grdinarii de tutun , zilierii si slugile, precum si evreii. Aceste categorii, mai precis familiile respective, erau prezentate pentru fiecare localitate n parte. Nu au fost inclusi n aceast conscriptie nobilii, preotii confesiunilor crestine, profesorii si nvttorii, functionarii, minerii, honoratiorii, notarii satelor , soldatii insurgenti si debilii mintali4. Conscriptia a mai evidentiat persoanele ntre 18-60 ani, numrul de case, valoarea arendei, productia de cereale, fnetele, viile, livezile, animalele mari si mici, crciumele. n cazul unor localitti au fost evidentiate si posibilitatiile de cstig n afara agriculturii, productivitatea medie, morile, cldrile de tuic, mcelriile etc.5 n cazul comitatului Arad, au fost publicate pn acum pentru cele 175 de localitti, date referitoare la numrul familiilor de iobagi si jeleri, numrul persoanelor ntre 18-60 ani, numrul caselor, mrimea suprafetelor de pmnt cultivate, numrul animalelor mari precum si a mestesugarilor (care aveau un mestesug ca ocupatie de baz). Pentru secolul al XIX-lea mult mai importante pentru evolutia demografic sunt ns recensmintele. Mult mai ample, n comparatie cu conscriptia din anul 1828, sunt spre exemplu ,datele cuprinse n recensmntul din 18576, considerat primul
Bottlo Bela, Az 1828 vi orszgos sszeirs, n vol. A trtteneti statisztika forrasai , Budapest, 1957, p. 247-27 3 Kovch Gza, Conscriptia satelor ardene n 1828..., p. 105-123 4 Ibidem, p. 107 5 Ibidem, p. 108 6 bersichten ber die Bevlkerung und den Viehstand von sterreich nach der Zhlung von 31 X 1957, Wien, 1859
2

86

Studii

recensmnt modern din monarhie7. Desfsurat ntre 31 octombrie 31 decembrie 18578,acest recensmnt nscrie pe de-o parte populatia , preciznt religia , ocupatia , vrsta , starea social si domiciliul ei, iar pe de alt parte animalele9. Dup realizarea n anul 1867 a dualismului austro-ungar, autorittile maghiare au initiat inventarierea potentialului uman si material al Transleithaniei, parte a dublei monarhii aflat sub controlul guvernului de la Budapesta. De acum nainte, comitatul Arad si Transilvania intrau sub acelasi regim politic si administrativ10. Pe baza Legii III din anul1869 a fost initiat recensmntul, care in practic a nceput s se deruleze ncepnd cu data de 1 ianuarie 1870, fr s fie fixat o perioad concret n care s se finalizeze11. Desi n raport cu recensmntul din 1857 este de factur mai bun, totusi recensmntul din anul 1869 a avut unele limite. Spre exemplu, nu a fost nregistrat limba matern si cunostintele de limbi. Lipsa de pregtire a celor care au avut sarcina de a centraliza datele a dus pe de alt parte, la strecurarea unor erori la gruprile de vrst si la profesiuni12. Din pcate, datele finale publicate nu contin n cazul orasului Arad toate informatiile inregistrate (structura confesional, spre exemplu). Dup acest recensmnt, n urma celui de-al VIII-lea congres international de statistic desfsurat la Sankt Petersburg n anul 1872, recensmintele s-au desfsurat si n cadrul dublei monarhii din zece n zece ani, n anii care se termin cu cifra zero13. n consecint, pe baza Legii LII din 1880, s-a hotrt organizarea unui recensmnt n acelasi an, pe data de 31 decembrie14. Practic el s-a desfsurat ntre 1-10 ianuarie
7 Ioan Bolovan, Transilvania intre Revolutia de la 1848 si Unirea din 1918. Contributii demografice, Cluj-Napoca , 2000, p. 9 8 Prin legea recensmnturilor din 20 Martie 1857, Curtea de la Wiena a hotrt ca dat a recensmnturilor ziua de 31 octombrie, zi care coincidea cu nceperea anului Administrativ, apud, Ibidem 9 Liviu Moldovan, op. cit. , p. 170 10 Ioan Bolovan, op. cit, p. 10 11 A magyar szent Korona orszgaiban az 1870 v elejen vegrehajtott npszmlls eredmnyei hasznos hzi llatok kimutatsval egytt, Pest, 1871 12 Liviu Moldovan, op cit., p. 171-172; Ioan Bolovan, op cit., pg. 10 13 Liviu Moldovan, op cit. p.. 172 14 Toate recensmintele desfsurate pn la sfrsitul secolului XIX (1880,1890, 1900) s-au desfsurat n perioada 1-10 ianuarie a anului urmtor, apud, Ibidem, p. 171

Studii

87

anul urmtor. Prin introducerea unor formulare individuale de recensare, a fost mai usor de mnuit si au fost reduse posibilittile de a se gresi. De data aceasta au fost incluse si ntrebri asupra limbii materne. Ca si la recensmntul anterior au fost nregistrate alturi de populatie, animalele de cas si locuintele, ns n mod mai sumar. O limit a recensmntului a fost nenregistrarea surdo-mutilor la nici una din nationalitti15. De asemenea, copiii de pn la doi ani, care nu stiau vorbi, nu au fost inclusi la limba matern a printilor, ci au fost considerati cu limb matern necunoscut. n anii urmtori Oficiul Central Regal Maghiar de Statistic, prin lucrrile publicate, a corectat aceast deficient16. Rezultatele recensmntului au fost publicate n dou volume, din care unul cuprindea rezultatele pe tar iar cellalt rezultatele detaliate pe sate si orase17. Noul recensmnt din anul 1890, organizat n temeiul Legii IX din 1890, cu rubrici diversificate n privinta ocupatiilor si prin datele furnizate, a pus bazele statisticii industriale18. O atentie special a fost acordat cldirilor, fiind nregistrat materialul din care erau confectionate si cu ce au fost acoperite. Rezultatele recensmntului au fost cuprinse n trei volume, care fceau o descriere general a populatiei, a ocupatiilor locuitorilor si o statistic a cldirilor19. Datele cuprinse n cele trei volume au fost centalizate la nivelul comitatului Arad, a plsilor din comitat si a orasului Arad, fr s cuprind date pentru fiecare localitate n parte20. Constatarea este valabil si pentru celelalte unitti administrativ- teritoriale din ntreaga Ungarie, inclusiv Transilvania. Ultimul recensmnt al secolului XIX , organizat la aceeasi dat ca si ultimele dou, a avut ca temei juridic Legea XVIII din anul 1900. Se apreciaz c acest recensmnt a nsemnat un progres remarcabil n raport cu recensmintele anterioare21. Informatiile cuprinse n chestionare
Ibidem, p, 172 Magyar Statistikai Kzlemnyek. j falyam, I. Ktet, Budapest, 1893: 17 A Magyar Korona orszgaiban az 1881 v elejen vgrehajtott npszmlals eredmenyei ,nmely hasznos hzi llatok kimutatsval egytt , 1 ktet, Budapest, 1882; A Magyar korona orszgaiban az 1881 v elejen vegrehajtott npszmlals fbb eredmenyei megyk s kzsgek szerint rszletezve, 2 ktet, Budapest, 1882 18 Liviu Moldovan, op cit., p, 173 19 Ibidem 20 Ioan Bolovan, op cit., p. 11 21 Liviu Moldovan, op cit., p. 173
15 16

88

Studii

au fost mult mai exacte, recenzorii, pe lng limba maghiar trebuind s cunoasc si limba populatiei supuse recenzrii. Datele prelucrate au necesitat elaborarea a 10 volume, din care pentru cercetrile de demografie istoric a comitatului Arad, sunt de un real folos volumele care descriu populatia si ocupatia locuitorilor pe localitti22. Alturi de aceste cinci recensminte amintite mai sus, a cror rezultate au fost publicate n epoc, de un real folos pentru cercetrile de demografie istoric a judetului Arad sunt si lucrrile aprute n cadrul colectiei Studia Censualia Transilvanica. n ultimul deceniu al secolului XX, un harnic si neobosit colectiv din cadrul catedrei si laboratorului de sociologie din cadrul Universittii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, a initiat publicarea n limba romn a recensmintelor pentru Transilvania, ncepnd cu cel din anul 1850-1851. Din cele sapte volume publicate sub coordonarea profesorului Traian Rotariu, sunt de interes pentru zona Aradului, cele dou editii ale recensmntului din 1857, precum si cele dintre anii 1869191023. Precizm c volumele acestea au fost concepute pe baza structurii actuale a organizrii administrativ-teritoriale a Romniei. Indispensabile pentru studiile de demografie istoric referitoare la spatiul ardean, mai cu seam pentru miscarea natural a populatiei, dar si pentru alte fenomene demografice, se dovedesc colectiile si unele lucrri elaborate de Oficiul Central Regal Maghiar de Statistic. Amintim n acest sens volumele pentru secolul XIX din Magyar Statisztikai vknyv si Magyar Statisztikai Kzlemnyek24, sau Nomenclatorul localittilor25
22 A Magyar korona orszgainak 1900 vi npszmlalsa, els rsz. A npessg rszletes leirsa , Budapest, 1902; A Magyar orszgainak 1900 vi npszmlalsa, Elso resz. A npessg foglalkozsa ksgenknt, Budapest, 1904 23 Recensmntul din 1857. Transilvania , coord. Traian Rotariu, [Bucuresti], 1996, editia. II, [Bucuresti], 1997, Recensmntul din 1869. Transilvania, coord. Traian Rotariu, [Bucuresti]; Recensmntul din 1880. Transilvania, coord. Traian Rotariu, [Bucuresti], 1997; Recensmntul din 1890. Transilvania, coord.Traian Rotariu, [Bucuresti]; Recensmntul din 1900. Transilvania, coord. Traian Rotariu, [Bucuresti], 1999,Recensmntul din 1910. Transilvania, coord. Traian Rotariu, [Bucuresti], 24 Magyar Statisztikai vknyv. I-XX, Budn, 1872- Budapest, 1891; Magyar Statisztikai vknyv. j folyam, I. ktet-XXII. ktet, Budapest, 1894-1916; Magyar Statisztikai kzlemnyek. j folyam, I ktet-XII ktet, Budapest, 1893-1900 25 A Magyar Korona Orszgainak Helysegnvtra, Budapest, 1892

Studii

89

elaborat pe baza recensmntului din anul 189026. Dinamica populatiei orasului Arad poate fi urmrit, pe lng sursele amintite pn acum, si prin intermediul unei alte publicatii periodice, A Magyar Vrosak Statisztikai vknyve 27. Alturi de aceste izvoare statistice, importante informatii , utilizate de noi n realizarea analizei demogrfice pe care ne-am propus-o, au furnizat si unele lucrri cu caracter istoric, geografico-statistic si etnografic publicate n secolul XIX si nceputul secolului XX cu referire direct la comitatul si orasul Arad. ntre lucrrile care au furnizat sau prelucrat informatii statistice cu caracter demografic, amintim cele semnate de Fbian Gabor, Fnyes Elek, Lakatos Otto, Mrki Sndor, Somogyi Gyula si altii. De o valoare deosebit s-au dovedit pentru demersul nostru registrele parohiale de stare civil28 . Importanta acestora pentru cercetrile de demografie istoric a fost evidentiat de o serie de cercettori demografi29. Cu toate acestea, bogatia informational a acestor izvoare polivalente a fost prea putin valorificat30 att la nivelul cercetrii nationale ct si n cadrul cercetrilor de demografie istoric din zona ardean31. Registrele parohiale de stare civil cercetate de noi, fac parte din Fondul registrelor de stare civil din cadrul Directiei Judetene a Arhivelor Nationale, filiala
Liviu Moldovan, op cit., p. 173 A Magyar Vrosok Statisztikai vkonyve, I vefolyam, Budapest, 1912 28 Michel Fleury, Louis Henry, Nouveau manuel de dpouillement et dexploitation de letat civil ancien, Paris, 1963 29 Liviu Moldovan, Registrele confesionale de stare civil din Transilvania, n Revista Arhivelor (seria nou), nr. 1, Bucuresti, 1958, p.159-185; Idem, Registrele parohiale din Transilvania, n Revista de statistic, XVII, nr. 11, 1968, p.52-60 ; Idem, Registrele confesionale de stare civil din Transilvania (1607-1912), n Din istoria statistici romnesti, Bucuresti, 1969, p. 273-296; Idem, Registrele parohiale de stare civil, izvoare demografice, n Populatie si societate, vol. II, sub red. tefan Pascu, ClujNapoca, 1977, p.41-50; Idem, nregistrarea de catre biserici a botezatilor, cununatilor si nmormntrilor n tarile Romne n secolele XVIII-XIX, n Populatie si societate, vol. III, sub red. tefan Pascu, Cluj-Napoca, 1980, p. 137-141; Sorina Bolovan, Ioan Bolovan, Registrele parohiale de stare civil din Transilvania- izvoare de demografie istoric, n Revista Arhivelor, seria III, vol. I , nr 1-2, 1995, p. 47-51; Ecaterina Negrut Les dossiers paroissiaux de Moldavie et leurs importance comme source dmographique, n Populatie si societate, vol. III, sub red. Stefan Pascu, Cluj-Napoca, 1980, p. 143-148 30 Sorina Bolovan, Ioan Bolovan, op.cit, p.48 (nota 7) 31 Corneliu Pdurean, Situatia demografic a localitti Crand ntre 1863-1880, n Teologie si Stiinte Umaniste, II , Arad, 1996, p. 155-172
26 27

90

Studii

Arad. Acest fond s-a constituit la 6 octombrie 1966 si cuprinde Registrele cu evidenta botezatilor, cununatilor si decedatilor, provenite de la parohiile diferitelor confesiuni aflate n cuprinsul judetului Arad32. Initial acest fond a cuprins 2193 de registre, acestora adaugndu-li-se n anul 1999 nc un numr de 127 de registre preluate de la serviciul de stare civil a Consiliului Judetean Arad si a Primriei Municipiului Arad. Cel mai vechi registru, din cele 2320 de exemplare, dateaz din anul 1702 si apartine parohiei romano-catolice din orasul Arad33. Este unul din cele mai vechi registre confesionale de stare civil din Transilvania34. Dup mrturisirea lui Mrki S. cel mai vechi registru matricol confesional ar data din anul 1668 de la Vntori si ar fi apartinut parohiei ortodoxe35. Din punct de vedere confesional, registrele parohiale de stare civil apartin urmatoarelor culte: ortodox-romn(196 parohii), romano-catolic(48 parohii), izraelit(19 parohii), greco-catolic(15 parohii), reformat(15 parohii), evanghelic(5 parohii), ortodox srb(5 parohii). Marea majoritate a acestor registre au fost ntocmite n secolul al XIX-lea. Registrele consultate de noi apartin parohiilor confesiunilor ortodox romn, romano-catolic, greco-catolic, ortodox srb, reformat, evanghelic si izraelit din orasul Arad, parohiei romano-catolice din Panatul Nou (azi Horia), parohiei ortodoxe romne din Macea, precum parohiilor ortodoxe romne, romano-catolice si greco-catolice din iria. Mentionm c n cazul tuturor acestor parohii au fost cercetate registrele pentru botezati, decedati si cununati. Statistica nregistrat dup despuierea registrelor pentru cele 3 fenomene demografice a fost inclus n anexele 3-8 ale prezentei lucrri. Prin informatiIle pe care le detin, registrele parohiale de stare civil aflate la Directia Judetean a Arhivelor Nationale Arad (D.J.A.N. Arad) reprezint surse exceptionale de documentare att pentru istoriciidemografi si filologi ct si pentru istoria medicinei, istoria biserici si multe alte domenii.
ndrumtor n Arhivele Statului. Judetul Arad , vol. I , Bucuresti, 1974 , p. 188 Ibidem 34 Liviu Moldovan, Registrele confesionale de stare civil din Transilvania, n Revista Arhivelor (seria noua), nr I, 1958, p. 164 35 . S. Mrki , Arad Vrmegye...., II., p. 751
32 33

Studii

91

Pr. lect.univ.dr.Ioan Rudeanu

Parohia ortodox romn Cincis n legturile sale cu Corvinestii

Prin locul care-l ocup n cuprinsul satelor romnesti de pe valea Cernei, ct si prin trecutul lui istoric, Cincisul detine un loc aparte printre satele vii. Vechiul sat Cincis se gsea pe conul de dejectie al Vii Limpezi, afluent al rului Cerna, a fost locuit din timpuri milenare. Spturile arheologice de la Cncis, ntreprinse n vara anilor 1961 si 1962, n locul numit POPEASCA, au o important arheologic si istoric deosebit. Ele aduc noi dovezi materiale privitoare la persistenta populatiei autohtone dacice n perioada stpnirii romane a Daciei, la rolul acestei populatii n economia provinciei, mbogtind putinele date existente n legtur cu exploatarea zcmintelor de fier.1 Spturile arheologice au scos la iveal pe vatra vechiului sat Cincis, o necropol cu 17 morminte de incineratii din vremea Daciei romane. Mormintele erau mprejmuite cu cte un cerc de pietre de 2-6 metri n diametru si acoperite cu lespezi de gresie, deasupra crora se ridicau movile de pmnt. Inventarul mormintelor const din piese de factur roman (monede, opaite, fibule, cutite, ulcioare etc.) alturi de care s-au gsit fragmente de vase dacice si zgur de fier, ceea ce dovedeste prezenta n zon a bstinasilor n timpul Daciei romane. Oameni liberi sau sclavi, dacii de aici lucrau la minele de fier ct si pe mosia proprietarului de villa rustica descoperit n apropierea cimitirului. Fr ndoial c dacii nmormntati apartineau unei comunitti existente n vremuri anterioare stpnirii romane.2
1 O Floca, Villa rustica si necropola daco-roman de la Cincis, Acta Musei Napocensis II 1965, p.163. 2 Mircea Valea, Nume vechi de sate hunedoarene, Cuvntul liber 1994

92

Studii

n urma cercetrilor istorice, numele localittii Cincis este redat n documentele privitoare la Romnii din Comitatul Hunedoarei, publicate n Analele Societtii istorice si arheologice din Hunedoara de ctre D. Solyom Fekete Ferencz. ntre documentele publicate cele care prezint pentru noi un interes aparte este cel din anul 1360 n care se mentioneaz si numele cneazului Dan de Cholnocus, alturi de alti 11 cneji, 6 preoti si 6 trani romni, ntruniti n Hateg n duminica a patra dup Rusalii n procesul dintre Mic fiul lui Murc si Stoian si Boian fiii lui Musana legat de posesiunea (Rchitova si Lunca (Reketye es Nyias)) ca jurat. Despre sat si familia sa cnezial avem stiri, dup aproape o sut de ani, cnd Iancu de Hunedoara ntreste la 1446 cu un drept nobiliar lui Dan, fiul rposatului Iaroslav (Sorbe - erban) si Ioab, fratii si possessio chonokos din districtul Hateg pe care Dan o stpnea de dinainte cu drept cnezial (mare kaneziatus). n acest document sunt numiti si vecinii Cincisului: Bucur din Silvasul de Sus, Supa (dup) si Vasile din Lingine, Ungar din Ndstie, Boda din Cerna si Stoica din Mceu (dip. 29481).3 Legturile de rudenie ale cnezilor din Cincis cu Iancu de Hunedoara erau cunoscute nc din secolul al XVIII-lea si ele au fost invocate de unii istorii pentru a dovedi originea romneasc a fostului voievod al Transilvaniei si regent al Ungariei. n Cronica Romnilor, istoricul si iluministul Gheorghe incai reproducea dup preanvtatul Daniil Cornides hrisovul dat de Iancu n 1448 cnezilor din Cincis din care rezult nrudirea dintre ei. Mai departe Gheorghe incai reproduce mrturia lui Carol Feiervari, care arat c, n 1772 comitele Andrei Hadic de Futac, comandantul imperial din Lodomeria si Galitia si fost guvernator al Transilvaniei, a cetit n satul Cincis de lng Hunedoara, n original diplomatul (actul) care l-a dat craiul Matias I satului Cionocus sau Cincis, n care diplomat pre toti lcuitorii i numeste rudenii (=siesi) si d cdint (=rang) boiereasc, scutindu-i de toate drile si greuttile pe care le suport prostii (=poporul de rnd), cu care crdint pn astzi triesc: de unde nu ru se nchide c numa viteazul Ioan Huniadi a fost prsit (=nscut) din satul Cincis, cci altminterea nu s-ar fi numit lcuitorii aceia rudenii,
3 Radu Popa, La nceputurile Evului mediu romnesc tara Hategului, Bucuresti 1988, p.91.

Studii

93

nefiind obicei ca capetele cele ncoronate s numeasc pre prosti sau pre nobili rudenii sic. Acolo s-a uitat pre ascuns gubernatorul Ioan Huniadi care vesteste c aceia carii vor vtma pre cinciseni n cdintele sale, nu numai gratia lui s o piard, ci si mnia Aotputernicului si a tuturor sfintilor s cad... Carii vreau s arate c Ioan Huniadi nu este ungur sau ardelean, numai la argumentul ce vor rspunde ei vor vedea.4 Am citat aceste documente pentru a dovedi c n secolul XVIII se pstra nc la Cincis pe baz de acte oficiale amintirea faptului c fostii cnezi deveniti nobili n secolul XV se nrudeau cu Iancu de Hunedoara. Dup ce au fost publicate, comentnd expresia frater condivisionales, ntlnit ntr-unul din documente, Aron Densusianu a tras concluzia c Iancu a fost frate de mosie cu cnezii din Cincis, cu care s-ar fi nrudit, fiind originar chiar din aceast localitate. Indiferent de faptul dac au fost sau nu rude cu Iancu, cnezii din Cincis au jucat un rol de seam n luptele conduse de marele comandant de osti de origine romn. Astfel, ntr-o serie de acte de danie, sunt amintite slujbele credincioase si comportamentul vitejesc la Varna al cnezilor din Cincis: Iaroslav, Dan, Voicu, Petru, erg si Ioan, fii lui Iaroslv si Ladislau si Sandru, fii lui Voicu, rude si frati devlmasi ai lui Iancu. Cu acest prilej, Iaroslav si-a gsit chiar moartea, iar fii si nepotii si rmasi n viat sunt rspltiti cu mosiile Cincis si Dobca din Hunedoara, nsotite de privilegii ntinse scutiri de slujbe ostsesti si de alte obligatii si de titlul nobiliar. Pe rudele sale din Cincis, care pn atunci erau cnezi, nu numai c (Iancu) i-a druit cu drepturi nobiliare, ci i-a nzestrat o dat cu daniile de mosii, cu privilegii mai mari dect cele obisnuite; iobagii lor au fost scutiti de dri, procesele lor capitale le rezolvau ei nsisi, iar poruncile regelui numai atunci aveau putere executorie dac erau ntrite si de cel mai n vrst dintre ei5 . Scutirile de dri ale cnezilor din Cincis deveniti ntre timp nobili au fost ntrite de regele Matei Corvin, fiul lui Iancu, n 1466, cnd i-a scutit pe ei si iobagii lor de darea pe oi (quinquagesima ovium).6
N.Stoicescu, Date privind vechea parohie Cincis, n Mitropolia Banatului, An XXXV (1985 ) p.799 5 t efan Pascu, Rolul cnezilor din Transilvania n lupta antiotoman a lui Iancu de Hunedoara (SC1) Cluj VII-1957, p.63 6 G.incai, Cronica romnilor, Bucuresti 1978, p.146-147
4

94

Studii

n documentul din 1360 primul act al cancelariei Ungariei feudale care pomeneste Cincisul, apar satele cu biserici ale regiunii Hunedoara, cele mai multe biserici de piatr vechi de la 1360. Le-a nchinat o carte cu aprofundat cercetare arheologic si de istoria artei specialistul prof.V.Vtseanu: vechile biserici de piatr din judetul Hunedoara, Cluj 1959, extras din anualul comisiunei Monumentelor Istorice Sectia Transilvaniei pe 1929, Cluj, 1930. Desi titlul pretinde a prezenta toate bisericile vechi de piatr din judetul Hunedoara, nu le cuprinde cartea pe toate. Lipsesc foarte multe, incluse de exemplu n istoria vicariatului Hateg de Iacob Radu, Lugoj 1913 si n alte crti Cincisul lipseste. Biserica Cincisului Dl.Vtsanu nu o pomeneste. Dovedind ns vechimea de pe la 1200 a bisericilor existente si azi a altor sate cu cnezi si preoti pomeniti n documentul din 1360: Densus, Ostrov, Strei ne impune ntrebarea oare Cincisul, desi sat mai mic si mai srac s nu-si fi avut Biserica sa de zid nc din vremea cneazului Dan 1360? ntrebarea se impune cu att mai vrtos, c tipul arhitectonic si planul bisericii de zid, pstrate pn azi, a Cincisului sunt ntocmai ca si ale bisericilor din Ostrov, Strei, Sntmria Orlea si altor biserici studiate de prof.V.Vtsanu si dotate si de dnsul si de alti cercettori strini si romni din veacul al XIII-lea. ndat dup cartea lui V.Vtseanu a aprut o alt carte care descrie biserica din Cincis si i reproduce una din picturile secolului al XV-lea. Descrierea acestui savant cu renume este urmtoarea: biserica din Cincis dup traditia din secolul al XV-lea... Nici o inscriptie nu o dateaz. Cldirea e compus din Nav longitudinal, fr abside laterale, Pronaos si un mic pridvor modern peste care este clopotnita din 1867. Altarul a adus la rsrit si este acoperit de o ncrucisare de arcuri (ojive). Naosul e boltit semicilindric si are lunete la nord si sud, trei de fiecare latur, semicilindrul este fortificat printr-un sistem de arcuri si de chei pe bolt. n altar nici o pictur si bolta si peretii au fost vruiti n alb. Sub var ns sondajul a descoperit pictur veche.7
7 I.D.tefnescu, La peinture religieuse en Valahie et en Transilvanie, Paris 1932, p.257-258

Studii

95

La rsrit, n stnga (n stnga ferestrei), portret de Erarh, sigur c nu este singura, tot altarul a fost pictat. n naos, cerimea si lunetele pstreaz decorul pictat. O inscriptie n cirile pictat n coltul nord-est datat din 1766 si Cucernicul popa Simion zugravul. Distributia temelor: NAOS (cerimea) Latura Nord - Arestarea Domnului, judecarea lui Iisus de Arhierei, Batjocorirea, Daniil Stlpnicul, dou persoane asezate pe tronul de aur. Coltul Nord-Vest Evanghelistii Matei si Marcu. Latura Sud- mijloc Tablou cu Iisus, binecuvntnd, drumul crucii si plngerea. Coltul Sud-Est Evanghelistii Luca si Ioan si Prohor (diacon lng Ioan). Coltul Vest nvierea, Mironositele la mormnt. Nord-Vest Iisus si Samarineanca. Nord Necredinta lui Toma, serafimi cu ripid. Sud Serafimi cu ripid (sters). Nord-Vest ntlnirea lui Iisus cu Luca si Cleopa nspre Emaus. Pictura a fost executat de Popa Simion n anul 1776. n fata ornatei va fi fost si Pantocratorul pe cerime dar ntre timp sa sters. Rstignirea are cei doi tlhari, Maria, Iosif si Longh n picioare n jurul Crucii Domnului. Plngerea: Maica Domnului, dou femei, Iosif si Nicodim toti cu fata spre spectator, dincolo de Iisus culcat pe piatr acoperit cu cearceaf. Spre Emaus, Iisus urmat de doi Apostoli se ndreapt ctre Emaus. nftisat printr-o biseric si cas. Sub scena Samarinencei rznd s-a descoperit pictura anterioar bine pstrat. - Necredinta lui Toma. - Deasupra ei este indicat textul biblic pe care-l redm: IOANNIS XX pictur roman din secolul al XV-lea redat n plansa XXIV. Popa Simion nu a pictat aceleasi scaune care erau n locul vruit pentru a-l repicta el, ci altele aranjate cum le-a aranjat si la biserica din Nucsoara.

96

Studii

Bisericii romneasc ortodox din Cincis e inclus ntre bisericile romnesti vechi de zid (65) cu picturi vechi ntre bisericile de structur arhitectonic roman-medieval stil romantic sau mai exact vorbind Lombard cu plan rectangular compuse din nav mic, terminat la apus n clopotnit cu multe etaje, iar la rsrit n absid pentagonal mai joas si mai strmt dect nava. Asa sunt bisericile din Strei, Sntmria Orlea, Ostrovul Mare si Cincis. Descrie si pictura veche a acestor biserici (66) vesmntul de zugrveal al acestor biserici se pstreaz mai totdeauna binisor desi este greu de deosebit cu claritate. El poate fi dotat prin mijlocirea cldirii pe care o mpodobeste, cu ajutorul inscriptiilor sau cu acela a unor informatii de ordin documentar din veacul al XIII-lea ori al XIV-lea. Picturile de interes artistic exceptional sunt rare, mai ales n ntelesul de opere de art si pentru pretuirea amatorilor obisnuiti cu opere de art si pentru pretuirea amatorilor obisnuiti cu lucrurile frumoase din muzeele si catedralele apusului. Toate picturile si monumentele citate se nftiseaz ns mrturii sfinte ale unui trecut plin de slav si pun cercettorului de art religioas probleme de cel mai mare interes. Ele formeaz ntr-adevr, pe de o parte, ilustratii de dogme si de rituri, iar pe de alt parte, adevrate documente vorbitoare de ordin istoric. Interesul artistic este, la rndul lui, n strns legtur cu fondul de idei si sentimente pe care-l traduce n imagini aceast pictur de ordin intelectual si analiza iconografic este singura cheie de interpretare a acestei arte religioase monumentale, de care ne-am desprtit de la o vreme aproape cu totul din pricina nruririi Renasterii italienesti si a educatiei pe care ne-am fcut-o n scolile si muzeele Apusului. n continuare nvtatul istoric de art caracterizeaz n bloc grupul de biserici amintit si alte grupuri, fr a se ocupa n mod special de biserica din Cincis, ca-n anul 1932. Afirm c n grupul bisericilor ntre care am nsirat si a Cincisului pe peretele din rsrit al altarului erau pictati Apostolii, nu ierarhi din veacul al IV-lea crestin ca n alte biserici. Odat ce la Cincis din altar n-ar ras varul ce acoperea pictura initial dect ntr-un singur loc n stnga ferestrei de rsrit si acolo a dat de portret de Erarh cum descrie n 1932, reprodus mai sus, nseamn c generalizarea nu se potriveste la biserica din Cincis. Constatarea aceasta

Studii

97

e deosebit de important dac e adevrat c iconografia cu Apostoli pictati n altar e de origine apusean catolic pe cnd iconografia bizantin oriental ortodox prescrie ca acolo s se picteze ierarhi. Iconostasul lipseste. Care e importanta constatrii? Importanta - Pentru datarea picturii bisericii din Cincis si pentru apartinerea ei atunci, Bisericii Ortodoxe Oriental. Dac Biserica ar fi fost ctitorie a familiei Csolonoksy, dup trecerea ei la catolicism aceast familie ar fi pictat-o dup iconografia apusean, catolic, mai ales c pictori care au pictat biserica cu ntia ei pictur apartineau scolii catolice din secolul al XV-lea, dup caracterele picturii scoase la iveal si date n cliseu de profesorul I.D.tefnescu, dup care o redm si noi aici n copie manual. Aceste consideratiuni permit s datm biserica din Cincis nc din epoca n care familia cnezilor din Cincis era pornit a imita familia rud Hunyadi, aducnd pictori catolici pentru a picta biserica ortodox a satului cu populatie ortodox, dar nu era nc nici ea nstrinat de obstea satului nct respecta dorinta parohului (preotului) ca n altar s se picteze ierarhi si nu apostoli cum ar fi pictat mesterii catolici. Dac familia Csolonosky ar fi fost mosiera atotputernic a satului Cincis, datarea de profesorul I.tefnescu a picturii reproduce din naos din secolul al XVlea o putea restrnge la partea dinainte de 1466 al acestui secol, cci dup 1466 familia Csolonosky era mosier feudal a satului si probabil catolic deja nct ar fi pictat biserica nu numai cu picturi n stil catlic si n iconografie apusean adic cu apostoli n altar. n secolul al XVII-lea biserica a fost pictat de Mihail din Hunedoara, pictura acestuia a fost descoperit n decembrie 1962 cu ocazia extragerii frescei din secolul al XVIII-lea. Cu aceast ocazie s-au descoperit urmtoarele inscriptii cu textele urmtoare: n biserica femeilor s-a descoperit sub tencuiala si executat cu o culoare neagr de tempera. Biserica femeilor (pronaosul) a fost zidit n jurul lui 1649, dat confirmat de o inscriptie descoperit sub tencuial si executat cu o

98

Studii

culoare neagr de tempera. Textul este n limba maghiar, el se grupeaz pe dou rnduri nstnga si dreapta trecerii dintre naos si pronaos. n stnga usii: AZ UR ORIZZE MEGG AZ (T) EXIME... UL POCVA M (I) ND ROKRE n dreapta usii: NE ELT NE BEMENETE ELIT MOS... AD A 1649 DIE 7 A Traducerea inscriptiei este urmtoarea: Dumnezeu s pzeasc pe cel care iese si care intr n casa lui de acum si pn n veac. Anul Domnului 1649, ziua 7, aprilie. Biserica brbatilor (naosul) boltit cilindric cu penetratii si altarul boltit dup sistemul gotic, ns ambele numai din crmid, nervurile fiind din mortar; dup prerea prof.V.Vtseanu ele au fost ridicate la sfrsitul secolului XVI. Sub fresca din secolul XVIII, s-a descoperit o pictur mural executat cu tempera al seco, care ne-a dezvluit dou pretioase inscriptii, din care una este descifrat complet; cea mai important este incomplet descifrat. Fotografiile ce se vor executa n viitorul apropiat cu raze ultraviolete si infrarosii ne vor putea pune n evident si literele sau cuvintele acum invizibile, permitndu-ne si precizri istorice definitive. Aceste dou inscriptii sunt urmtoarele: 1) IUVANTE ET CONSERVANTE DEO, MICHAIL PICTOR IN HUNIADORA 2) ANNO 16.5 DIE 16... VENEROSUS DOMINUS... MICHAL CZOLNO KOSI... EADEM... C... DEO... IUVANTE... DEDICANTUM ERICI CURA... NOMINIS... IMA CONSORTES... FECIRVIZI... MAXIMO DEDICANT. Ultimele lucrri mai importante au fost executate n 1867, cnd s-a construit turnul clopotnit, dup cum rezult din inscriptie: CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU, ZIDITU ACESTU TURNU I RPLUITU SINTA BISERICA SUPTU STAPINIREA SPIRITUALA A EXCELENTEI SALE MITROPOLIT ANDREI BARON DE AGUNA PROTOPOP IOANNE RAtIU PAROCHI CON FRATI IOANNE ET

Studii

99

ARON UNGUR CU CHELTUIALA OBSCEI, LA ANULU MNTUITORULUI 1867. De la vechea biseric din Cincis au rmas picturile executate de zugravul Mihai din Hunedoara. Dup cum arta Vasile Drgut cunoscut istoric de art aceste picturi sunt o pretioas mrturie a faptului c n secolul al XVII-lea influentele Renasterii fuseser pe deplin integrate mediului artistic din Transilvania. Prezentnd remarcabile asemnri stilistice cu pictura din sala Dietei a castelului din Hunedoara sau cu pictura din vechiul sediu notarial din Sibiu, ele impun, dincolo de o anume naivitate a viziunii, prin caracterul decorativ, prin desenul sintetic, prin coloritul pastelat.8

Vasile Drgut, Vechi monemente hunedorene, Bucuresti 1968, p.59-60

100

Studii

Pr. conf. univ. dr. Constantin Rus

Treptele de instituire divin, pozitia si rolul lor n Biseric dup dreptul canonic al Bisericii Romano-Catolice
Dispozitiile canonice referitoare la treptele de instituire divin n Biserica Romano-Catolic se pot clasifica dup cum urmeaz: - dispozitii de ordin general care reamintesc despre principiile esentiale pe care se ntemeiaz conceptia romano-catolic referitoare la hirotonie si preotie; - dispozitii referitoare la naintarea ntr-o treapt clerical (conditii referitoare la recrutarea, formarea, modalittile de hirotonie, neregularitti, impedimente); - prescriptii canonice referitoare la slujirea propriu-zis a episcopilor, preotilor si diaconilor, prescriptii referitoare la ndatoririle lor fundamentale; si n sfrsit - prescriptii canonice referitoare la viata slujitorilor, la pozitia si rolul lor n Biseric. 1. Dispozitii generale Principiile si conceptele cheie referitoare la treptele de instituire divin, asa cum sunt ele cuprinse n canonul 1008 din Codul de drept canonic romano-catolic, sunt hirotonia, slujirea si pastorala sau activitatea conductoare: - hirotonia ca tain, - slujirea (munera docendi, sanctificandi et regendi) ca misiune (deputantur), - si pastorala sau activitatea conductoare ca reprezentare a lui ristos n poporul lui Dumnezeu.

Studii

101

Aceste principii se degaj din firul unei istorii deja complexe. Cteva etape mai mari jaloneaz aceast istorie pentru ultima jumtate de secol, si anume: Conciliul Vatican II din anii 60, Sinodul romano-catolic al episcopilor din 1991 despre slujirea preotilor, apoi acela din 1991 despre formarea preotilor. Acesta din urm a dus la publicarea de ctre Congregatia pentru cler a ndrumrilor pentru slujirea si viata preotilor din 31 ianuarie 1994. Perioada care a urmat Conciliului Vatican II este foarte bogat n publicatii de toate felurile despre acest subiect nevralgic. Ne vom referi n special la controversa anilor 80 ntre P. Edward Schillebeeckx si P. Pierre Grelot de-a lungul operelor lor bine informate, toate aprute n editura du Cerf: Le Ministere dans lEglise (1981) si Plaidoyer pour le Peuple de Dieu (1987) care au rspuns lucrrii intitulate Eglise et ministeres. Pour un dialogue critique avec Edward Schillebeeckx (1983) si Les Ministeres dans le Peuple de Dieu (1988). Va fi plictisitor s enumerm literatura consacrat acestui subiect n timpul Conciliului Vatican II. Vom semnala totusi lucrarea Le Sacrament de lOrdre a lui Lecuyer (1983 si Cles pour une theologie du ministere. In persona Christi. In persona Ecclesiae, a lui B. D. Marliangeas (1978) si una si cealalt aprute n colectia Theologie historique a editurii Beauchesne. Apoi lucrarea Note theologique a Biroului de studii doctrinale a Conferintei episcopilor din Franta si Les Ministeres ordonee dans une Eglise-communion (1993) furnizeaz un puncz de vedere actual al acestei conceptualizri esentiale de a ntelege problemele care se pun n legtur despre preoti si, mai mult, despre diferitele lucrri personale pe care acestia le exercit n Biseric. O dispozitie central n Dreptul Bisericii Romano-Catolice, canonul 1008 citat deja, arat diferitele elemente ale definitiei hirotoniei: Sacramento ordinis constituuntur sacri ministri Dei populum pascant. Un al doilea canon introductiv (can. 1009) stabileste imediat diversitatea gradelor sau treptelor ierarhice sacramentale care sunt episcopatul, persbiteratul si diaconatul. Aceste definitii fundamentale ale Codului de drept canonic din 1983 si au izvorul lor n:

102

Studii

- textele Conciliului Vatican II: Constitutia Lumen Gentium, nr. 11; Decretul despre ndatoririle pastorale ale episcopilor n Biseric, Christus Dominus; Decretul despre formarea preotilor, Optatam Totius si Decretul despre viata si slujirea preotilor, Presbyterorum Ordinis; - Codul de drept canonic din anul 1917, canonul 948; - si Constitutia apostolic Pontificalis Romani a papei Paul al VIlea din 18 iunie 19681 . Aceste texte nu reusesc dect s se refere ele nsele, fiecare n felul su, la textele din Sfnta Scriptur si din Sfnta Traditie, n special la Printii Bisericii si la lucrrile Conciliului Tridentin (de exemplu, sesiunea a XXIII-a). n sectiunea consacrat Sfintei Taine a Hirotoniei (Titlul VI a crtii a IV-a, canoanele 1010-1054), Codul de drept canonic din 1983 trateaz: - despre modalittile hirotoniei (desfsurare, timp si loc, slujitor); - despre conditiile cerute pentru primirea hirotoniei si despre neregularittile si impedimentele n materie; si n sfrsit - despre unele formalitti (nscrierea, atestarea, notificarea) care trebuie ndeplinite dup hirotonie. De asemenea se gsesc n cuprinsul Codului si alte dispozitii referitoare la statutul canonic al persoanelor hirotonite, si anume: - n cadrul definitiei si reglementrii strii clericale (can. 207) n opozitie cu starea laic; - n aceea referitoare la demnitatea episcopal (can. 375) sau curial (can. 519); - n functia nvttoreasc, cnd le este acordat un titlu special (can.47); - n legtur cu fiecare tain sau act de conducere unde ei sunt solicitati n special ca slujitori (cartea a IV-a);
O nou Constitutie apostolic Pontificale Romanum a fost editat n Editura Vaticanului, n 1990, care cuprinde: De ordinatione episcopi, presbyterorum et diaconorum precum si Decretul Congregatiei cultului divin si Disciplina Tainelor din 29 iunie 1989, Decretul Congregatiei Sacre a Riturilor din 15 august 1968 si Constitutia apostolic Qua novi ritus aprobantur ad ordinationem diaconi, presbyteri et episcopi a lui Paul al VI-lea din 18 iunie 1968.
1

Studii

103

- si, n sfrsit, n procesele bisericesti unde ei pot s fie implicati beneficiind de unele drepturi speciale. Astfel, de exemplu, este rezervat Tribunalului Roman dreptul de a judeca pe episcopi n unele litigii(can. 1405, paragraful 3). Mai general, Codul de drept canonic din 1983 nscrie printre normele sale generale (Cartea I-a) Titlul VIII consacrat n ntregime pentru a preciza conceptia romano-catolic despre puterea conductoare sau jurisdictional (potestas regimini) n Biseric (can. 129-144). Aceast putere legislativ, executiv sau juridic este concentrat n mod esential asupra clericilor care sunt slujitori hirotoniti. Ea se exercit mai nti ca o putere ordinar n cadrul unui oficiu, dar poate s fie exercitat si n mod personal, ca putere delegat (can. 131 si 135). Teritoriul nu este altceva dect un cadru printre altele n care se desfsoar o jurisdictie canonic. Dup acest apel la izvoarele dreptului canonic referitoare la treptele sacramentale, se impune s cercetm conceptele care au fost evocate mai sus. - Hirotonie, ordo: termenul latin desemneaz un ordin n sensul unei aranjri, a unui clasament sau a unei succesiuni. Prin hirotonie, preotii intr n cinul preotesc pentru a asigura permanenta mntuirii si pentru a oferi tuturor darurile lui Dumnezeu2 . Aceast rnduial, acest cin este deja acela al episcopilor si are unele conotatii corporatiste pozitive: n cinul episcopilor se perpetu fr ntrerupere corpul apostolic3 . n mod istoric, pentru a relua afirmatia lui Edward Schillebeeckx, pn n secolul al II-lea, cinul preotesc nu este o stare sau un ordo n sensul unei rnduieli sau al unui rang senatorial roman (desi s-a formulat si mai ales structurat astfel pn la urm)4 . Numai cu Tertulian, ctre anul 211, termenul latin ordo va inspira structura crestin a slujitorilor si mai general aceea a ntregii comunitti conceput ca un cin(ordo) legitim5 .
2

Cf. Les Ministeres ordonees, Note du Bureau detudes doctrinales, 1993, Cf. Gaudium et Spes, nr. 22, citat Ibidem, p. 24, precum si n Christus Dominus,

p.47.
3

nr. 4. P. Edward Schillebeeckx, Plaidoyer pour le Peuple de Dieu, Edition du Cerf, Paris, 1987, p. 133. 5 Grelot greseste cnd admite aceast interpretare: Les Ministeres, p. 82.
4

104

Studii

i nc mai trziu, n timpul lui Sfntului Ciprian, n mijlocul secolului al III-lea, clerul si nu numai Biserica, devine ordo clericorum, tagma clericilor, apoi cinul sau tagma episcopilor6 . Din punct de vedere canonic s-au pus si nc se mai pun probleme referitoare la diferitele forme de regrupare sacerdotal sau clerical, a ierarhiei lor sau mai bine zis a raporturilor lor n structura general a relatiilor din snul Bisericii. Hirotonia ca tain, ca sacrament. nc din epoca lui Testulian (sec. II-III), termenul sacramentum desemna demersul prin care candidatul la botez se angaja s respecte rnduiala Bisericii prin analogie cu jurmntul pe steagdin dreptul civil7 . Dou sute de ani mai trziu, Fericitul Augustin afirm, tratnd despre cstorie, c prin aceasta a fost rnduit definitiv sacramentum hirotoniei8 : era vorba atunci de un caracter sau de un semn distinctiv. Ritualul hirotoniei (punerea minilor si rugciunea de invocare a Duhului Sfnt) este atestat nc din epoca apostolic (Epistola Sfntului Apostol Pavel ctre Timotei), apoi de Sfintii Printi (de exemplu, de Sfntul Grigorie de Nazianz, de Sfntul Ioan Gur de Aur, de Sfntul Efem Sirul etc.) ca un semn al unei harisme sau al unui dar special. Pe aceste premize se ntemeiaz doctrina romano-catolic despre caracterul sacramental al hirotoniei, asa cum a fost definit acesta la Conciliul de la Trident, ca rspuns la atacurile9 reformatorilor. Hirotonia devine astfel una din cele sapte Taine ale Bisericii. Dreptul canonic poate contribui la garantarea acestui caracter sacramental stabilind norme valide n ceea ce priveste administrarea Sfintelor Taine. - Preotii sunt slujitorii sacrii ai acestei noi iconomii sacramentale; slujirea lor le cere exercitatea celor trei ramuri ale puterii bisericesti: cea nvttoreasc, cea sacramental sau sfintitoare si cea jurisdictional sau de conducere pastoral a credinciosilor, sau conform terminologiei catolice, a poporului lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, functiile lor att din domeniul cultului (unde tentatia uneori este mai mare) ct si n acela al nvtturii, al mrturiei sau a activittii caritative si mai general, n acela
Edward Schillebeeckx, Plaidoyer, p. 147. Ibidem, p. 146. 8 Cf. Lecuyer, Le sacrament de lordination, p. 199, n De bono conjugali, 1. XXIV, nr. 32. 9 Le Foi Catholique, 1975, p. 463.
6 7

Studii

105

de a pstori comunitatea crestin. Semnificatia functional a acestor oficii care determin slujirea n Biseric nu recapt exact conotatia teologic a cuvntului functie. n traditia bisericeasc, cuvntul ministerium are un sens foarte bine precizat, nrdcinat ntr-o experient uman individual si colectiv, unde Israel trieste rentoarcerea prin care anunt si naste pe Iisus Hristos, Slujitorul10 . Formula este a lui Marie Abdon Santaner dup care ministeriul este drumul pascal urmat de Iisus din Nazaret ntre dou abisuri egale, acela al Absolutului lui Dumnezeu si acela al omului11 . Dreptul va trebui s supravegheze legitimarea foarte precis a unui statut clerical zdruncinat de recunoasterea mai concret a ndatoririlor laicilor ntr-un oficiu n Biseric12 sau, n lips, el va trebui s gireze consecintele unei reorganizri a prefctoriilor oficiale din Biseric. Ministeriul sau slujirea este misiunea preotului n sensul n care el reprezint un dar instituit de Hristos pentru a continua misiunea Sa mntuitoare, care a fost conferit mai nti Sfintilor Apostoli iar apoi urmasilor lor legitimi, episcopii13 . ndrumtorul dezvolt mai departe aceast dimensiune misionar a ministeriului crestin: Preotul este ales, sfintit si trimis pentru a reda eficacitate astzi acestei misiuni vesnice a lui Hristos, al crei reprezentant si mesager autentic este14 . Vocabularul sugereaz cteva din problemele supuse unui canonist, ca de exemplu autenticitatea trimiterii, controlul unei eventuale delegatii15 sau normele de deosebire a acelora care au fost trimisi. - Functia pastoral a preotilor decurge din nrdcinarea hristologic a misiunii n comunitatea eclesial. Nota teologic a Biroului de studii doctrinale a Conferintei episcopilor din Franta conchide astfel: eclesiologia comuniunii conduce la definirea lucrrii pastorale n legtur
10 Marie Abdon Santaner, Homme et pouvoir. Eglise et ministere, Edition Ouvrieres, Paris, 1980, p. 54. 11 Ibidem, p. 204. 12 Cf. Nota Secretariatului general al episcopatului, din aprilie 1993. 13 Cf. Congregation pour le clerge, Directoire pour la vie et le ministere des pretres, 31 janvier 1994, nr. 1, p. 8. 14 Ibidem, nr. 7, p. 11. 15 Cf. Les eveques de France, Le Ministres ordonees dans une Eglise-communion. Note theologique du Bureau detudes doctrinales de la Conference des eveques de France, Edition du Cerf, Paris, 1993, p. 35 si urm.

106

Studii

cu Iisus Hristos, Pstorul suprem care, prin jertfa Sa, a realizat mntuirea obiectiv a tuturor16 . i nc: numai Sfnta Tain a Hirotoniei confer candidatului o participare special la demnitatea lui Hristos de Pstor si la preotia Sa vesnic17 . Functia pastoral a preotilor se exprim, n sfrsit, mai bine prin caritatea pastoral: Pentru c este chemat ntr-un act de iubire absolut gratuit, preotul trebuie s iubeasc Biserica asa cum a iubito si Hristos, s-si consacre toate energiile sale n activitatea pastoral, dndu-si propria viat pentru aceasta18 . 2. Conditiile intrrii n cler Dreptul canonic al Bisericii Romano-catolice formuleaz conditiile cerute n ceea ce priveste ascensiunea ntr-una din treptele preotiei sacramentale unui candidat la preotie. Candidatul la preotie trebuie astfel: - s fie de sex masculin (vir, can. 1024). Aceast norm canonic a fost accentuatuat foarte ferm de ctre papa Ioan Paul al II-lea n scrisoarea sa apostolic Ordinatio sacerdotalis, despre hirotonia sacramental rezervat exclusiv oamenilor, din 22 mai 199419 . - s fie botezat si confirmat, adic s apartin aceluiasi trup pe care l va sluji si va tri dup Duhul Sfnt20 ; - s ndeplineasc conditiile cerute, adic o credint integr, vocatie, o pregtire teologic, un nume bun, o bun purtare, virtutile cerute, precum si toate calittile fizice si psihice pe care le cere slujirea sa. Aprecierea acestor calitti revine judecrii episcopului sau superiorului competent,
Ibidem, p. 59. Ibidem, p. 37. 18 Directoire pour la vie et le ministere des pretres, nr. 13, p. 15. 19 Cf. La Documentation Catholique, 19 juin 1994, nr. 2096, p. 551-552. Vezi si La Note de presentation de la Lettre apostolique Ordinatio sacerdotalis de la Salle de presse du Saint- Siege, n Ducumentation Catholique,, 19 juin 1994, nr. 2096, p. 553. Problema a fost deja tratat de Congregatia pentru Doctrina de credint, la cererea papei Paul al VIlea, n La Declaration Inter insiguiores din 15 octombrie 1976. Vezi si reactia Conferintei episcopilor germani care, nesatisfcuti de argumentarea propus, au cerut schimbarea acestor probleme (Declaration de la Conference episcopale allemande, 20 septembre 1994, n Documentation Catholique, 20 novembre 1995, nr. 2104, p. 998-999). 20 Dac botezul este o conditie a validittii, confirmarea nu este dect o conditie de acordare a unei trepte ierarhice.
16 17

Studii

107

care ncredinteaz aceast grij rectorului de seminar sau scolii de pregtire unde este pregtit candidatul. - s aibe vrsta canonic cerut: 25 de ani pentru candidatii la preotie si la diaconat celibatari, respectiv 35 de ani pentru candidatii la diaconat cstoriti21 ; - s aibe libertatea de voint (consimtmntul sotiei sale pentru un candidat la diaconat cstorit). Candidatii la diaconat sau la preotie dau n fata Episcopului lor sau Superiorului competent o declaratie scris si semnat prin care se atest spontaneitatea cererii lor (can. 1036); - s fie instruit n ceea ce priveste ndatoririle si drepturile sale, adic s aibe o pregtire teologic solid; - si, mai mult, s-si dovedeasc aptitudinile sale. La toate aceste conditii se mai adaug si acelea prin care candidatul se consider s fie util pentru slujirea Bisericii (can. 1025, parag. 2). Din responsabilitatea fat de Biseric rezult si aprecierea acestei utilitti. Fr exceptie, Biserica Romano Catolic si alege slujitorii din rndul credinciosilor si celibatari sau vduvi22 , nct s rspund astfel nevoilor sale, asa cum ea le cere. Accesul la una din treptele ierarhiei sacramentale este mrginit deci de un sistem de impedimente si neregularitti care pot constitui obiectul dispensei papale. Impedimentele sunt legate de situatiile succeptibile de evaluat, ca de exemplu, cstoria sau un rol al administratiei publice, exceptndu-se de la acestea candidatii la treapta diaconiei care doresc s se cstoreasc. Ptati de alte nereguli, oarecum perpetui, ca de pild: nebunia sau maladii fizice si psihice; apostasia, erezia, schisma, adic acelea prevzute de canonul 1364; atentat la o cstoria chiar civil sau la un vot al castittii (can. 1041); faptul de a fi comis un omor voluntar, sau de a fi mutilat, sau de a fi mutilat pe cineva si, n sfrsit, de a da dovad de acte rezervate acelora care s-au constituit deja n Taina Hirotoniei (can. 1041), atrag dup sine respingerea de la Taina Hirotoniei.

Candidatii nu pot s fie promovati la diaconat dect dup absolvirea a cinci ani de studii filosofice si teologice (can. 1032, parag. 1). 22 Adic n msura de a-si asuma exigentelecanonului 277 referitor la celibatul clerului.
21

108

Studii

3. Obligatiile sacerdotale ale episcopilor, preotilor si diaconilor Se observ la acest punct dou tendinte care leag stric si ntr-un mod putin contradictoriu slujirea si dreptul canonic: pe de o parte, tendinta de a reglementa foarte minutios si cteodat ntr-un mod formal foarte constrngtor o practic care mbrtiseaz de altfel o diversitate bogat n situatii, n special pentru preoti; iar pe de alt parte, o tendint de a formula toate aceste exigente n termeni teologici si pastorali mai putin practici si cteodat controversati (sacerdot ministerial, slujitor sacerdotal, clar, presbiteriu, pstori, preoti, agenti pastorale etc.). Aceste ambiguitti se gsesc desigur n definitia obligatiilor episcopilor, preotilor si diaconilor care alctuiesc ordinul sau cinul slujitorilor sacramentali n Biserica Romano-Catolic. Aceste obligatii care sunt ale oficiilor n termenologia canonic au fost reformulate ntr-o manier fundamental de Conciliul Vatican II care de asemenea a inspirat Regulamentele elaborate apoi pentru fiecare treapt sacramental: Regulamentul episcopilor n slujirea lor pastoral al Sfintei Congregatii pentru episcopi (text latin din 31 mai 1973, publicat n francez de Serviciul de editur al Conferintei Catolice Canadiene din Ottawa n 1974) si Regulamentul pentru viata si slujirea preotilor al Congregatiei pentru cler, din 31 ianuarie 1994. a) Obligatia sacerdotal a episcopilor Obligatia sacerdotal a episcopilor este definit n capitolul II al Titlului I despre Bisericile locale si autorittile lor din cartea a II-a a Codului de Drept Canonic (can. 375-430). Dup cum stipuleaz canonul 391, parag. 1 apartine episcopului diocezan s conduc Biserica local care, n conformitate cu hotrrile canonice, este nzestrat cu putere legislativ,executiv si judectoreasc. Aceste obligatii sunt clare n ndrumtorul episcopilor privind slujirea pastoral care se refer la raporturile lor cu Biserica universal (cooperarea cu Suveranul Pontifice si cu colegiul episcopal) si mai ales obligatiile lor obisnuite si cotidiene n Biserica local ncredintat lor spre pstorire. Prima sectiune din partea a III-a consacrat slujirii episcopului n Biserica local enumer diferitele slujiri ale episcopului: - rolul su de slujitor si ndatoririle sale cu privire la subiectul transmiterii si aprrii credintei;

Studii

109

- rolul su de pontifice al comunittii cultului n ceea ce priveste rugciunea, liturghia si pietatea n general; - rolul su de conductor n comunitatea ierarhic privind exigentele sale actuale si n special n raporturile sale cu clericii eparhiei, cu sefii celorlalte culte si cu laicii; - responsabilitatea sa special n raport cu operele de caritate si de administrare a bunurilor bisericesti; si n sfrsit - rolul su principal n apostolatul si organizarea activittii pastorale. b) Obligatia sacerdotal a preotilor Se cunoaste atentia pe care a avut-o n vedere deja Conciliul Vatican II referitoare la aceast obligatie. Numrul special al revistei Vocation alctuit de Comisia episcopal francez a clerului si seminariilor despre Preoti n gndirea Conciliului Vatican II (ianuarie 1966) ofer un comentariu principal acestor texte fundamentale (Lumen Gentium, nr. 10, 11, 17, 23, 28, 37; Presbyterorum Ordinis, Decretul despre slujirea si viata preotilor, Christus Dominus, Optatam Totius despre formarea preotilor etc.). Congregatia pentru cler a redat publicului un Directoar pentru slujirea si viata preotilor, la 31 ianuarie 1994. Acesta se aplic n special pentru ntemeierea si dezvoltarea teologic a identittii, spiritualittii si formrii permanente a preotilor. Documentul aminteste c preotul care este n Biseric, se plaseaz de asemenea fat de ea (nr. 12) si avertizeaz mpotriva unui spirit democratic deplasat sau democratism care este perceput ca un obstacol identic cu clericalizarea elementului care limiteaz starea clerical a preotului (nr. 19)23 . Mai mult, putem nota suprapunerea partial limitat ntre slujirea si viata preotului despre care vom vorbi mai jos. Slujirea preotului este descris mai mult n canoanele Codului de drept canonic consacrate parohiei care este locul traditional al activittii sale pastorale Canonul 519 stipuleaz c preotul paroh este pstorul propriu al parohiei ncredintate lui spre pstorire, exercitnd sub autoritatea episcopului eparhiot care l-a numit lucrarea de mprtsire a slujirii lui Hristos, adic obligatia pastoral a comunittii respective,
Vezi n acelasi sens recentul Regulament al Congregatiei clerului: Despre cteva probleme referitoare la colaborarea credinciosilor cu preotii (1977).
23

110

Studii

ca s ndeplineasc pentru aceast comunitate cele trei functii ale puterii bisericesti: de a nvta, de a sfinti si de a conduce cu colaborarea eventual a altor preoti sau a diaconilor si cu ajutorul laicilor, n conformitate cu legile n vigoare. Se recunoaste doctrina celor trei ramuri ale puterii bisericesti sau tria munera, despre care vorbeste si Conciliul Vatican II. Canoanele urmtoare detaliaz aplicarea n materie de nvtmnt (omiletic, formarea catehetic, educatia catolic), acelora care s-au ndeprtat de practica religioas sau care nu profeseaz credinta adevrat(can. 528, parag. 1), n legtur cu latura sacramental (euharistie, alte Taine, rugciune, can. 528, parag. 2) si n legtur cu latura conductoare (vizite, acte de caritate, atentie special celor sraci, bolnavi, izolati, exilati, familiilor precum si asociatiilor si lucrrilor lor, can. 529); reprezentrii juridice a parohiei (can. 532). c) Obligatia sacerdotal a diaconilor Hotrrea luat de Conciliul Vatican II de a reactiva diaconatul ca o treapt proprie si permanent a ierarhiei sacramentale a fost dezvoltat imediat ntr-un studiu colectiv aprut n anul 1966 n Editura du Cerf, n colectia Una Sanctam, Le Diacre dans lEglise et le morale daujourdhui24 . Doctrina referitoare la acest subiect este nc ezitant. Decretul conciliar despre obligatia pastoral a episcopilor aminteste c n exercitarea puterii lor, diaconii, ca si preotii, depind de episcopul lor (nr. 15). Mgr. Medina compar situatia diaconului cu aceea a unui vicar administrativ. Paul Winninger aminteste n aceeasi oper c diaconatul permanent vizeaz n mod esential de a da pstori poporului crestin acolo unde ei lipsesc si de a asigura cura animarum. Diaconul este de asemenea n serviciul cultului, al cuvntului si al lucrrii caritative. Dou motu proprio ale papei Paul al VI-lea precizeaz unele modalitti puse n practic referitoare la ceea ce se numeste n Biserica Romano-Catolic
24 Paginile care sunt consacrate statutului canonic al diaconului (p. 269-285) scot n evident situatia cercetrii unde s-au gsit si se gseste nc aceast treapt clerical. Ea adun ntr-un mod sintetic sugestiile si cercetrile specialistilor,ca de exemplu Mgr. Jorge Medina de la Facultatea de Teologie din Santiago de Chile si ale lui P. Lyonnet, de la Institutul Biblic Pontifical al Universittii Gregoriene din Roma. Acesta din urm consacr un lung comentariu la I Timotei 3, 12.

Studii

111

restabilirea25 diaconatului: Sacrum diaconatus ordinem din 8 iunie 1967 si Ad pascendum din 15 august 1972. Cu privire la cult, diaconul administreaz solemn botezul, el pstreaz si distribuie Sfnta Euharistie. Printr-o delegatie a unui preot competent, el asist la cstorie n numele Bisericii si o binecuvinteaz. El administreaz ierurgiile. n caz de necesitate, el administreaz si Taina Maslului. El prezideaz rnduiala nmormntrii, cultul si rugciunea credinciosilor. Mai profund, el devine levitul sau asistentul svrsitorului de la altar. Canonul 907 stipuleaz ceea ce el nu poate face n svrsirea Sfintei Euharistii. Cu privire la puterea nvttoreasc, el citeste Sfnta Scriptur, instruieste si ndeamn pe credinciosi n comuniune cu episcopul si presbiterul su(can. 757). De asemenea el detine si dreptul de a predica (can. 764). El poate s se angajeze mai specific pe terenul mass mediei. Cu privire la latura caritativ si la cea administrativ, P. Winninger sper c diaconul va redeveni administratorul bunurilor Bisericii, n serviciul sracilor, eventual n cadrul unei Asociatii de caritate care ar forma un corp al diaconilor specializati pe plan national si international26 . Codul de drept canonic nu face mentiune despre aceasta nici n prescriptiile referitoare la treapta diaconatului, nici n acelea care trateaz despre administrarea bunurilor bisericesti. Aceast dimensiune caritativ nu este mai putin exercitat practic de numerosi diaconi nsrcinati cu aceast vocatie de dispozitiile recente ale dreptului particular27 . Din aceast prezentare sumar trebuie s retinem difersitatea functiilor exercitate de fiecare treapt sacramental n parte. Slujitorul romano-catolic hirotonit n mod valid nu rspunde unei definitii simple, univoce.
25 Cf. Mgr. Crescenzio Sepe (Secretaire de la Congregation pour le Clerge), Le diaconat: une signe visible de laction de lEsprit-Saint, n La Documentation Catholique, 1994, p. 1005-1010. n interventia sa, Mgr. Sepe citeaz Le Catechisme de lEglise Catholique (1992), dup care exist dou grade de participare la preotie, episcopatul si presbiteratul, si o treapt de slujire, care este diaconatul. 26 Cf. Le Diacre dans lEglise, p. 191. 27 Orientrile de folosint ale preotilor parohi care nsoteau diaconatul permanent (Documentul episcopilor din Midi, text originar elaborat de P. Jean-Claude Vinceneau, o echip de diaconi si de Mgr. A. M. de Monleon, episcop de Pamiers), n La Documentation Catholique, 1991, p. 805.

112

Studii

4. Prescriptii canonice referitoare la diferitele momente ale vietii slujitorilor si la conditiile lor religioase S-a vzut cum textele canonice si diferitele Regulamente unesc n capitolele lor chiar slujirea si viata episcopilor, preotilor si diaconilor. Adic, dincolo de o functie, Biserica Romano-Catolic a vzut n aceste slujiri definitive28 , determinnd starea de viat chiar dac problema s-a pus pentru preoti (ca de exemplu Charles Wackenheim) sau pentru diaconi (Mgr. Medina)29 , o slujire temporal sau partial. Regulile de viat pe care o astfel de perspectiv le impune au fost studiate din toate punctele de vedere. Istoria tunderii, scris se Louis Trichet de exemplu, este revelatoare n ceea ce priveste raportul ambiguu dintre dreptul canonic si structurile pastorale pe care el le pretinde c le organizeaz. Iat cteva concluzii: Dispar ordinele, categoriile sociale, prin care membrii se recunosc dup portul lor. Dispar privilegiile ordinului clerical. Dispar sanctiunile, cteodat severe, ncurajnd indisciplina30 , desi aceast ultim concluzie pare ntructva pripit Fr ndoial c accentul nu se mai pune pe privilegiile clericilor, chiar dac acestia sunt invitati s nu renunte la ele, chiar dac pot s fie scutiti de obligatiile sau de functiile publice civile, strine strii clericale pe care legile civile, conventiile sau obieciurile le acordau lor(can. 289, parag. 2): tratnd despre organizarea intern a Bisericilor locale, Codul canonic din anul 1983, titlul capitolului VI al crtii a II-a, intitulat Parohiile, preotii parohi si vicarii parohiali, precum si canoanele corespunztoare Codului din 1917 intitulate Preotii parohi si vicarii parohiali. Canoanele capitolului VI fixeaz drepturile si obligatiile preotului paroh31 . Functia parohial atrage dup sine obligatia de a locui n casa parohial a Bisericii(can. 533, parag. 1). Dac preotul paroh are dreptul la concendiu (maxim o lun), el trebuie s ncunostiinteze pe episcopul locului pentru absent de cel mult o sptmn(can. 533, parag. 2).
Hirotonia, o dat primit n mod valid, nu se anuleaz niciodat (can. 290). Cteva motive pledeaz de asemenea n favoarea diaconatului partial: problema financiar, slujirea deocamdat redus, cea mai mare proximitate cu laicatul. n toate aceste cazuri, totusi, diaconul este o persoan hirotonit n toate circumstantele vietii sale: n familie, munc, precum si n exercitatea slujirii sale (Le Statut canonique du diacre, p. 281). 30 Cf. Louis Trichet, La Tonsure. Vie et mort dune pratique ecclesiastique, Editions du Cerf, Paris, 1990, p. 55. 31 Functiile conferite n mod special curiei romane sunt urmtoarele(can. 530).
28 29

Studii

113

Ideea potrivit creia obligatia este un drept rmne totusi ancorat n neant pentru diferite motive. Fr ndoial sistemul de beneficii nu este uitat: parohia era ntr-o oarecare msur proprietatea preotului paroh, dup dispozitiile Codului canonic din 1917. Garantiile care nconjur functia public n Franta constituie de asemenea un model care nu este fr influent asupra modului de a concepe practic statutul preotilor, n special n Alsacia si Moselle, unde se perpetueaz un sistem concordatar al cultelor. O specificitate marcant a preotiei sacramentale romano-catolice nu rmne fr legtura sa strns cu starea religioas, n punctul de a-si revendica exceptia unui statut care refuz de a se nrudi att cu conditia salarial ct si cu cea a profesiei liberale n ce priveste teoria serviciului comunitar pe care o analizeaz Georges Dole n lucrarea sa de referint: Les professions ecclesiastiques. Fiction juridique et realite sociologique (1987)32 . Dup cum afirm constitutia Lumen Gentium, clericii rmn hirotoniti, chiar dac, desi n calitate de slujitori sacri, exercit o meserie laic33 . Pentru a rezuma, n sfrsit, n mare prescriptiile esentiale care caracterizeaz preotia romano-catolic referitoare la viata personal a clericilor, nu putem dect s ne referim la figura celor trei voturi monahale: al sacultrii, al srciei si al celibatului religios, pe care ele le-au mbrtisat n mod progresiv cu recomandarea unei oarecare practici a vietii comune(can. 280). Ascultarea: Clericii au obligatia special de a arta respect si ascultare fat de Pontificele Suprem, iar fiecare fat de episcopul su (can. 273)34 . Srcia: Clericii trebuie s caute simplitatea vietii si s se abtin de la tot ceea ce are o urm de vanitate. Ei se vor dedica binelui Bisericii si operelor de caritate, surplusul de la ceea ceprimesc cu ocazia exercitrii oficiului bisericesc, dup ce se vor ngriji de existenta lor n mod cinstit si de ndeplinirea tuturor ndatoririlor caracteristice strii lor, trebuie napoiat Bisericii(can. 282, parag. 1 si 2). Celibatul: Clericii au obligatia s pstreze abstinent perfect si perpetu cauzei mprtiei cerurilor si ,deci, sunt constrnsi celibatului,
32 George Dole conchide c o Biseric nu ar sti s se comporte n a-si angaja deserventii si fr s abdice la latitudinea de a selectiona candidatii si, desigur, de a se separa de colaboratorii si deveniti inapti pentru un motiv de ordine religioas (Les professions ecclesiastiques. Fiction juridique et realite socioloque, Paris, L. G. D. J., 1987, p. 519). 33 Lumen Gentium, nr. 31. 34 Vezi, de asemenea, can. 274, parag. 2: clericii trebuie s accepte si s exrcite n mod fidel functiile primite la hirotonie.

114

Studii

darul special al lui Dumnezeu, prin care clericii pot s se uneasc mai usor cu Hristos si s se dedice mai deschis slujirii lui Dumnezeu si oamenilor (can. 277, parag. 1 si can. 1087)35 . Acest cadru propriu religios urmreste o sfintire a slujitorului care trebuie s fie un exemplu de urmat n viata sa spiritual (svrsirea zilnic a Sfintei Euharistii si citirea continu a Sfintei Scripturi, svrsirea ceasurilor, rugciunea mintii, frecventarea continu a tainei pocintei, prea cinstirea Maicii Domnului etc., can. 276) si s-si manifeste n mod deschis starea sa (purtarea unei haine preotesti, can. 284). n msura n care aceste prescriptii canonice nu pot dizolva tria profesional si n mod general uman a slujitorului sacru, dreptul consacr de asemenea cteva drepturi fundamentale clericilor n calitatea lor de oameni: dreptul de a se asocia cu oarecare rezerve (can. 278); dreptul la o pregtire permanent (can. 279); dreptul la concediu (can. 283, parag.2)36 ; dreptul la o remuneratie potrivit pregtirii lor (can. 281, parag. 1)37 ; dreptul la asistent social n caz de boal, invaliditate sau btrnete (can. 281, parag. 2); n sfrsit, dreptul de a fi membrul unui partid politic cu conditia de a nu lua parte activ sau de a participa ntr-o asociatie sindical dar fr a face parte din organele sale de conducere38 . n concluzie, se pune urmtoarea ntrebare: cum se ntelege acest ansamblu de prescriptii canonice referitoare la slujitorii sacrii n Biserica Romano-Catolic? Este clar c statutul preotului pe care ele l contureaz este un statut extrem de singular n sociatatea contemporan, datorit unei exigente pastorale si n special al unei cereri solide astzi. Acest statut este el asa de omogen dup cum pare? Este inutil s spunem c atitudinea n cauz atrage dup sine contributiile succesive ale mprejurrilor culturale care sunt mult mai variate n istoria Bisericii n general, si a dreptului canonic n special. Dreptul slujitorilor romano-catolici rmne un drept evolutiv. El relev diversele optiuni eclesiologice si misionare ale teologilor si canonistilor romano-catolici.
35 Aceast ultim dispozitie se aplic diaconilor cstoriti si acelora care doresc s se recstoreasc n caz de divort. 36 Potrivit Codului Canonic din anul 1917, nu sunt prevzute dect n favoarea canonicilor si prelatilor catolici. 37 Canonul 281, parag. 1. 38 Aceast interpretare, evident excesiv, poate oferi prilej de controvers. (Cf. de exemplu comentariul la editia lui Wilson Cafleur, p. 190-191).

Studii

115

Dr. Ghizela Suliteanu

Trsturi ale colindei cntec de stea, cu tema biblic Vnzarea lui Iosif*
Tema biblic a vnzrii lui Iosif, fiul cel mai ndrgit al patriarhului Iacob de ctre fratii si ne-a suscitat interesul, constituind obiectul comunicrii de fat, motivat n special, prin: valorile ei psihologice, moralizatoare si, nu n ultimul rnd, teologice. Fcnd parte din categoria uneia dintre principalele manifestri folclorice ale srbtorilor de iarn, respectiv perioada Crciunului si fiind, uneori, ncadrat n piesa Vicleimul, jucat cu acelasi prilej, studierea colindeicntec de stea Vnzarea lui Iosif, mai poate fi n momentul de fat completat. Astfel, fat de datele, de acum cunoscute n literatura de specialitate, cursurile de etnomuzicologie apartinnd faculttilor de muzic din Bucuresti, Cluj si Iasi, alturi de rezultatele obtinute de ctre ilustrii cercettori romni, ca de exemplu profesorii: George Breazul, Constantin Briloiu, Ilarion Cocisiu, Traian Mrza, Ovidiu Brlea, Petru Caraman, si toti acei care au fost interesati de folclorul romnesc, vom ncerca s punctm pe scurt, cteva dintre atributele acestei valoroase manifestri privind: 1) precizarea notiunii de colindcntec de stea, 2) rdcinile biblice, 3) continutul psihologic si teologic al tematicii, cu reflectarea n viata laic, 4) cteva elemente morfologice, devenite caracteristice materialului avut n vedere, 5) relatia dintre cele trei religii monoteiste: iudaic, crestin si musulman, 6) valoarea educativ psiho-teologic n contemporaneitate. 1. Folosirea termenului de colindcntec de stea pentru materialul ce formeaz obiectul lucrrii de fat a avut n vedere att felul de
* Comunicare realizat pentru sesiunea stiintific a Universittii Aurel Vlaicu, Arad din mai 2000.

116

Studii

manifestare, ct si anume particularitti ale structurii morfologice ale textului si muzicii. Astfel, s-a evidentiat o dat n plus formatia interdisciplinar a etnomuzicologiei, fiind implicate, pe lng disciplinele preocupate de analiza textului si pe cele ale muzicii. 1.1. Despre termenul compus colindcntec de stea, folosit n lucrarea de fat, se poate afirma c reprezint pe cel de colind, semnificnd obiectul si obiceiul unui strvechi cntec popular de urare, cntat de ctre copii si tineri din cas n cas /.../ si care ureaz belsug si viat fericit pentru anul urmtor1 . Ct despre cntecul de stea, ne-am nsusit termenul dat de Ovidiu Brlea: n Transilvania, numite nedistinct colinde, (...) reprezint n folclorul romnesc gesunkenes Kulturgut (...) autorii celor mai multe fiind preotii si clugrii rmasi necunoscuti. Doar ctiva provin din Psaltirea lui Dosoftei, si au circulat mai mult integrate n textul Irozilor Vicleiul2 . 1.2. Brlea ne precizeaz n continuare: ele (cntecele de stea), au fost difuzate sistematic prin scoala patronat de Biseric. Originea crtutreasc a cntecelor de stea este confirmat de tematica biblic, de ast dat, aceast autentic dovad c autorii erau cunosctori, familiarizati cu textele biblice3 . 1.3. Emilia Comisel ne afirm c, o parte din cntecele cu tematic religioas de origine cult au ptruns, prin intermediul scolii si al Bisericii, n repertoriul folcloric. Deoarece, n unele cazuri, erau nsotite de o stea, confectionat de copii, au fost numite cntece de stea, chiar atunci cnd erau executate de maturi, alturi de colindele profane fr stea4 . 1.4. ncadrarea acestei manifestri ca o subcategorie a colindei, pe care am denumit-o colindcntec de stea, ne-a aprut necesar, pentru a delimita astfel de fondul de colinde, determinat de diferentierile unei structuri si a unei functionalitti diferit. 1.5. Totodat, prin acordarea acestui termen, s-a tinut s se precizeze
1

Dictionar Enciclopedic Romn, vol.I, A-C, Editura Politic, Bucuresti, 1962,

p.695. Ovidiu Brlea, Folclorul romnesc, Editura Minerva, Bucuresti, 1981, pp.390/393. Ibidem. 4 Emilia Comisel, Folclor muzical, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1967, p.195.
2 3

Studii

117

o dat cu practicarea cntatului din cas n cas, a unor cntece specifice acestei manifestri, si functionalitatea de a semnifica srbtorirea Crciunului. De aceea, denumirea de subcategorie a folclorului srbtorilor de iarn, ne-a aprut mai potrivit acestui prilej, ca parte functional a categoriei folclorului srbtorilor de iarn. 1.6. n ntregul lor, colindelecntec de stea se diferentiaz. Nu doar tematica, ci mplicit textele si tipurile muzicale ne apar particularizate printro exprimare devenit specific si astfel deosebit de structura morfologic a fondului folcloric propriu-zis romnesc5 . i de ast dat Ovidiu Brlea ne precizeaz, ne evidentiaz o serie de elemente negative de topic, ce caracterizeaz acestor productii o imagine greoaie si adesea confuz6 . Tot astfel, si Emilia Comisel tine s accentueze deosebirea de tipurile muzicale ale colindelor prin: lipsa refrenului si caracterul solemn de interpretare (n miscare mai lent)7 , iar Ileana Szenik, n cursul de folclor muzical al scolii clujene, remarc de asemenea: Se constat o mare diversitate melodic, (...) datorit surselor variate ale cntecelor de stea. Sunt prezente deopotriv fragmente ale melodiei bisericesti, melodii din muzica cult, occidental, venite pe calea miscrilor populare n secole diferite, melodii de mare popularitate ale muzicii clasice, alturi de creatii culte sau semi-culte autohtone aprute cu cteva secole n urm, si ntre care unele se apropie n spirit de specificul colindelor autentice8 . 1.7. Retinem pentru comunicarea de fat afirmatiile cercettorilor privind relatia de functionalitate si executie dintre colinda strveche si colindacntec de stea, n contextul religiei crestine ortodoxe, aparitia si structura morfologic de provenient relativ mai nou n timp a acesteia, prezenta n teatrul religios Vicleim, structura eterogen si mai ales, implicarea religioas a cunoasterii Bibliei. n realitate, ns, avem de a face cu o manifestare pe ct de traditional, pe att de laic. 2. Spre deosebire de marea majoritate a colindelor aflate n folclorul
5 Detintor prin traditia oral a unor strvechi elemente, provenite din timpurile arhaice ale formrii si evolutiei fondului spiritual al poporului romn. 6 Ovidiu Brlea, op.cit., p.391. 7 Emilia Comisel, op.cit., p.195. 8 Traian Mrza si Ileana Szenik, Curs de folclor muzical, Conservatorul de Muzic Gheorghe Dima, Cluj, 1969, p.211.

118

Studii

romnesc, subcategoria colindcntec de stea ne apare cu o functionalitate relativ mai nou n timp si vdit religioas. Aceasta a fost dovedit de ctre cercettorii naintasi, ce au analizat structura textului si a muzicii. Ele detin o tematic de factur religioas cu incontestabile rdcini biblice, situatie strlucit reprezentat de tematic Vnzarea lui Iosif. S-au mai avut n vedere: perioadele de aparitie si dezvoltare, conjunctura social-istoric, transmiterea oral, generatiile participante si functionalitatea implicrii educative. 2.1. Dac tematica colindeicntec de stea Vnzarea lui Iosif se poate rezuma la motivarea invidiei declansat de situatia privilegiat a acestuia creat de ctre tatl lor, patriarhul Iacob si la peripetiile lui Iosif sfrsite prin devenirea acestuia mare demnitar egiptean, fapt ce i-a permis aducerea ntregii sale familii n Egipt, salvnd-o astfel de foametea ce bntuia tara lor, odat cu iertarea si mpcarea cu fratii si, despre aparitia si circulatia acestei tematici cu functionalitatea colindcntec de stea se stie mai putin. Ovidiu Brlea referindu-se la cntecele de stea ne afirm c: modelul acestor cntece de stea, a fost cntecele calvine propagate printre romnii transilvneni n secolul al XIX-lea pentru a-i cstiga la noua confesiune.1 2.2. Avem de-a face cu o perioad de emancipare ce a zdruncinat istoria multor popoare n evolutia lor ctre progres, a existentei lor sociale si a vietii religioase nssi, ca de pild: instalarea slujbei religioase n limba poporului respectiv, iar prin aceasta, n primul rnd, nlesnirea ntelegerii normelor religiei si a rugciunilor. Secolul al XVIII-lea ni se relev n special, n cea de-a doua parte a sa prin intensificarea aparitiei unor creatii tinnd de fondul popular, ca anume piese si cntece istorico-religioase introduse n manifestrile folclorice si care aveau darul de a trezi si mentine n popor, att interesul pentru cunoasterea continutului istorico-religios al crtilor sfinte, ct si pentru stimularea constiintei rationale. Ct despre referirea la fondul biblic, acesta oferea un material excelent de baz corespunztor si nzuintelor poporului ctre izbndirea drepttii, pcii si bunstrii. 2.3. Faptul c aceste colindecntece de stea erau practicate de
1

Ovidiu Brlea, op.cit., p.393.

Studii

119

mai tinerele generatii, copii si tineri de parte brbteasc2 pn la cstorie, dar mai ales transmiterea oral de la o generatie la alta, conform legittilor folclorului3 ce le acorda odat cu stabilitatea prilejului si o oarecare respectare a structurii morfologice a muzicii si textelor respective, acordndu-le o calitate sacral ce necesita transmiterea, pe ct posibil mai exact, a integrittii lor. 2.4. Astfel, plecnd de la faptul relatat n Biblie privitoare la Iosif si familia sa, capitol ce am avut curiozitatea de a-l urmri n relatrile celor trei religii monoteiste aflate n crtile lor sfinte, respectiv: Thora iudaic, Biblia crestin si Coranul mahomedan. Privite comparativ, s-a putut evidentia: - forma originar prezent n primele dou, ca si usoare variatii n redarea Coranului; - ca episod principal, apare motivul vnzrii lui Iosif de ctre fratii si; - aparitia manifestrilor folclorice sub forma teatrului popular; - intensificarea acestora spre sfrsitul secolului al XVIII-lea si ca pies de teatru la evreii din Romnia4 si n calitate de colindcntec de stea la poporul romn; - relatia dintre srbtorile de iarn, Anul Nou si Crciun la crestini si Purim si Pastele evreilor privite ca situatii de renastere printr-o salvare miraculoas. 2.5. Avnd n vedere locul pe care functionalitatea acestor colinde cntec de stea l ocup n folclorul muzical romnesc, aceasta ne apare plasat ntre desfsurarea important a unei manifestri colective cu repercursiuni adnci n viata fiecruia dintre practicanti. Pentru acestia ea detine valoarea unei traditii pstrat de-a lungul generatiilor, care afirm calitatea moral-educativ prin autoritatea religiei si a conduitei umane. 2.6. Mai tinem s mentionm c prezenta temei Vnzarea lui Iosif
2 Doar pentru Moldova si Transilvania, se evidentiaz participarea tinerelor fete, probabil ca o reminiscent a matriarhatului. 3 Ghizela Suliteanu, Cercetarea interdisciplinar n etnomuziclogie, comunicare la Congresul International de Muzic Traditional, Oslo, Norvegia, iulie 1979; Blgarsko Muzikoznanie, Sofia, Bulgaria. 4 Idem, Iosif si fratii si, n folclorul evreilor din Romnia, studiu amplu, pies cu 25 de Cnturi, ms.VII, 1979.

120

Studii

ne apare si ca moment cu caracter de divertisment n piesa Vifleim. Aici pare s marcheze aparent o deviere fat de desfsurarea subiectului originar al piesei privind nasterea lui Iisus Hristos, ns necesar, ca o mplinire psihologic a atmosferei acestei srbtori. 3. Continutul si valoarea psiho-teologic a manifestrii reiese din plin, att din tematica biblic a colindeicntec de stea Vnzarea lui Iosif, ct si din modalitatea practicrii prilejului respectiv. Astfel, structura interdisciplinar a folclorului5 are n vedere aici odat cu factorul uman ca rezultat al colectivittii din care face parte si o seam dintre disciplinele implicate n existenta acesteia, printre care pe primul plan se situeaz: psihologia si religia. 3.1. Gratie studierii interdisciplinare cu psihologia6 si importantei deosebite date factorului uman, colindacntec de stea ne evidentiaz mai pregnant multiplele atribute ale continutului ei plin de norme moralizatoare privind relatia individului cu familia si colectivitatea din care acesta face parte. 3.2. Din punct de vedere psihologic, gsim o exprimare afectiv de resemnare, a lui Iosif fat de atitudinea ruvoitoare a fratilor si, iar din exemplele avute la dispozitie, se poate observa o reactie foarte ndeaproape nrudit cu aceea a ciobanului din balada romneasc Miorita. 3.3. Acceptarea cu ncredere a ntmplrilor, privite ca destin si mai ales absenta intentiei rzbunrii, ne mai poate conduce si ctre atributul religiei de a ierta rul, nct si n acest sens actiunea vnzrii lui Iosif corespunde dogmei crestine. 3.4. ntocmai legilor de existent ale folclorului, si aceast colind cntec de stea este axat pe o schem cu caracter laic, cutnd s corespund aspiratiilor practicantilor. Aici nu doar structura morfologic a textului ne introduce, cu greselile inerente de topic, n limbajul popular al colectivittii respective, dar nssi expunerea narativ apare asculttorilor contemporan. 4. Din materialul supus studiului s-au putut observa si unitatea
5 Idem, Principiile si legile folclorului n etnomuzicologie, comunicare la Comisia de Folclor a Academiei Romne, mai 1977, Bucuresti. 6 Idem, Psihologia folclorului. Contributia psihologiei la studierea muzicii populare, Editura Academiei.

Studii

121

principalelor sale elemente componente: tematica, structura morfologic a textului si de asemenea aceea a muzicii. Avem de-a face cu diferite variante, pstrnd ns un acelasi fir de legtur ce izvorste, pe de o parte din functionalitatea acestei subcategorii, iar pe de alt parte, din nssi tematica originar a acestei colindecntec de stea. Aceasta reiese din cele dou exemple cuprinse n si pentru prezenta lucrare. 4.1. Astfel, pe primul plan se situeaz continutul tematic despre Vnzarea lui Iosif, prezentat asa cum se poate observa n cele dou exemple, cu accent pe normele morale ale relatrii: ncrederea n fratii si si dragostea pentru adevr, cinste si credint. ntlnirea cu caravana negustorilor, si vnzarea lui Iosif acestora, fratii renuntnd s-l omoare. ntreaga tem ne apare cu o functionalitate pilduitoare si ntru totul corespunztoare mentalittii poporului romn. 4.2. n ceea ce priveste structura morfologic a textului, si aceasta ne apare cu toat stngcia autorului din dorinta acestuia de a ne ncadra printre normele poetice ale timpului. n cazul exemplului dat acestia apar de formatie dascli si preoti de tar. i chiar avem de-a face cu preotul-poet Picu Ptrut (1818-1872), excelent reprezentant al creatorului de miniaturi si poezii cu tematic religioas, acestia nu au putut depsi un limbaj artificial de mbinare a unor expresii de cult cu cele populare si astfel ntr-un fel denaturat, ns din dorinta de a corespunde respectivilor practicanti. 4.3. Se poate observa predominarea unei versificatii de tip octosilabic, corespunztoare unei etape mai noi n evolutia textelor populare, ce ne conduce spre posibilitatea de a atribui acesteia calitatea de etap de trecere si totodat de depsire a stadiului anterior caracterizat prin versul hexasilabic. Aceast versificatie octosilabic ne apare organizat pe hemistihuri tetrasilabice si de asemenea pe strofe de cte patru versuri avnd rima pe versurile: 1-3 si 2-4. 4.4. O situatie specific o prezint partea muzical, care tinnd seama de formatia intelectual clerical a creatorilor, ne apare foarte mult influentat de muzica bisericeasc. Astfel au fost mult promovate tipurile de felul exemplului nti din prezenta lucrare, apartinnd lui Picu Ptrut despre care acesta precizeaz c se cnt pe glasul ntiu. La cel deal doilea exemplu, se poate observa c apartine ca variant unui tip muzical foarte frecvent n Transilvania, si n colinde, aici ns cu inflexiuni de

122

Studii

muzic bisericeasc, probabil de pelerinaj. 4.5. Textul acestui tip reprezint o variant de ast dat din Muntenia, prezent n culegerea preotului Florea din comuna Vlsnesti, judetul Arges, unchiul preotului Gheorghe Florea7 de mai trziu. Avem de a face n primul rnd cu o variant foarte apropiat, culeas n urm cu peste un secol si jumtate (1828), si care ne atest unitatea nu doar a tematicii, ci si aceeasi structur morfologic a textului, nct, referitor la perioada respectiv, ne putem referi cu destul certitudine la existenta acesteia relativ frecvent n prima parte a secolului al XVIII-lea. 4.6. Totodat mai tinem s mentionm c aceast colindcntec de stea, prin functionalitatea ei ct si prin structura ei morfologic poeticomuzical, apartine folclorului romnesc, nct lesne ea poate fi recunoscut ca atare. 5. Deosebit de puternic, ne mai apare caracterul realist al exprimrii tematicii, ca de altfel nssi cea mai mare parte a textului Bibliei. De altfel, aceasta constituie si liantul cel mai puternic, nu doar ntre Cartea Sfnt si factorul uman, dar prin ntelegerea ei, poate realiza apropierea dintre oameni. 6. O alt trstur important o constituie deosebita valoare educativ a acestei teme. Dac tinem seama de apartenenta ei la fondul biblic, si de categoriile de vrst ale practicantilor, locul colindeicntec de stea ne apare foarte valoros pentru formarea educativ a tineretului si cu prilejul practicrii obiceiurilor de Crciun si Anul Nou. Aceasta ne-o indic nssi desfsurarea srbtorilor respective generate si aflate pn n zilele noastre de Biblie. Iar pe aceast cale, a credintei contemporane promovate de cele trei religii monoteiste, strns nrudite ntre ele, prin Biblie, si pentru care si colindacntec de stea Vnzarea lui Iosif constituie un exemplu foarte bun de predominare a unittii credintei si a valorii ei umaniste, nct odat n plus ntelegem religia si faptul folcloric ca evidentiind aspiratiile umane ctre nfrtire si pace ntre toate popoarele lumii. Picu Ptrut, Miniaturi si Poezie, Bucuresti, 1985. Pg. 83.
7 Mihail M. Robea, Gheorghe Florea, dascl entuziast si folclorist pasionat, n coala Argesului, II, 1973.

Studii

123

Viers al lui Iosif celui prea frumos si curat Acel fiu de sfnt brbat, A lui Iacob minunat, Tinerelul cel frumos, Cel blnd si prea cuvios, Cel la fat luminos, i taic-su drgstos Domnul l-au nfrumusetat i-ntelepciune I-au dat, De-au iubit cu osrdire Pre ntreaga curtie i toat fapta cea bun O-au isprvit mpreun Cel de Domnu iubitoriu Cel ce de ru s-a ferit i bine au isprvit Dnd pild fratilor si Asa s fac si iei. Dar ei ru s-au abtut Ceale reale au fcut Pre dnsul l-au pizmuit Cu ru spre el s-au pornit n fntn l-au bgat i au sttut nemncat. i de-acolo scos fiind Tinerelul cel prea blnd De vnzare s-au fcut i-n Egipet s-au vndut De zavistnicii si frati Cei spre pizmenie dati. Asa au cltorit

124

Studii
Iosif cel prea slvit n tara Eghipteneasc Vndut de mn frteasc. Dar Domnul tuturor i era lui ajutor n cale cu el mergea De reale l mntuia, C el toate le rbda Ori ce I se ntmpla. Apoi n Egipt iar Avu ispita amar De muierea eghipteanc Cea curv si prea viclean Care-l sili spre pcat Pre tnrul cel curat. i fiind c n-au voit Pre el apoi l-au bgat (C o-ar fi tras spre pcat). i asa acel cuvnt De domnul ru crezut fiind n temnit l-au nchis i doi ani au sttut prins. Apoi Domnul cel prea sfnt (S-l proslveasc voind) i de-acolo l-au scpat i pricepere I-au dat Visurile s cunoasc Prin care s l slveasc. i asa el tlcuind Visul craiului spuind Cinste mare-au dobndit Mai mult ca toti s-au mrit A fi el dup-mpratul

Studii
i ca dnsul nime altu. i bucate-au adunat n veacul mbielsugat S fie cu-destulare Cnd va fi foametea mare. i trecnd buna rodire Veni vremea cu lipsire. Foametea s-au ntrit C pmntul-au rodit Atunci Iosif cel drept Tnrul cel ntelept S fcu mprtitoriu i de gru druitoriu i tuturora vindea Gru la cei ce venea. Atuncea si ai si frati De la taic-su mnati La Egipt au pogort C hran le-au trebuit. i la Iosif au venit i cinste I-au druit Iar el ntelept fiind i pre dnsii cunoscnd Putintel I-au necjit i iscoade I-au numit. Apoi la toti gru le-au dat i bani-n saci le-au bgat i apoi le-au dat porunc n tara lor s s duc. Numai pre unul tiind La dnsul zlog fiind Pn aci-I vor aduce Pre fratele lor cel dulce. i cnd iar au venit

125

126

Studii
Cu frate-su cel iubit i de tat-su stiind C-I sntos auzind Foarte mult s-au bucurat Dar au si lcrimat. Apoi le-au dat de mncare i la cmilele sale. i grul lor din destul dnd i banii n saci bgnd i un phar de argint (Nimica dnsii stiind) Lui Veniamin i pus i asa plecnd s dus. Deci dnsii putin mergnd Trimisul pre ei strignd napoi I-au nturnat i aspru I-au cercetat Cci pharul de argint I-au furat ei, hoti fiind. Pentru aceasta voi Pre Veniamin a fi tinut la el n robie Slujitor s i rmie. Iar ei s rugar foarte Ca pre cel mai mic al lor frate Acas s-l slobozeasc i pre dnsii s-I opreasc C nu pre dnsul oprind La tat-su nemergnd Jale s-I pricinuiasc Pn la moarte s-l scrbeasc. Atunci Iosif s rumpea De jale mare ce-avea i scotnd pre toti afar

Studii
i cu multe lacrmi iar Gri ctr ei zicnd: Eu fratele vostru sunt Care Iosif m numeste Dar tat-meu mai trieste ? Fratii toti s spimntar i foarte s-nfricosar i foarte se temea, ct Nu putea gri un cuvnt. Iar Iosif i mngia: Nu v-nfricosati-ziceaNu de voi sunt adus eu Aicea ; ci Dumnezeu Asa bine au voit i voind s-au isprvit, Ca pre voi s v chivernisesc. i la Egipt s fiu tat, Dndu-le hran bogat. Cinci ani nc vor veni Cnd nimic nu va rodi. Deci acas v grbiti i la taic-meu vestiti; Iosif, fiul cel iubit, Pre care mult l-ai dorit, t-au trimis nstiintare (Fiind n Egipt Domn mare) Cel mai nti si mrit Dup Craiul mai cinstit i acuma te doreste A merge la el voieste, Ca lng dnsul s stai, Cu tot cuprinsul ce ai. i el pre toti va hrni

127

128

Studii
i lng dnsul veti fi. Apoi de la el iesind, La toti cte ceva dnd, Mai ales la cel iubit Veniamin, l-au cinstit. i la ttne-su, iar, Precum cmile si car. i pre dnsii trimitnd, Le-au grit asa, zicnd: De ceale ce s-au ntmplat, Nu vorbiti unul cu alt. Deci ei acas venind i ttne-su spunnd, Cum c Iosif trieste in Eghipet slvit este, Degrab la el au plecat. i spre Eghipet venind, i acuma apropiind, Iosif iesi nainte Iubitului su printe, i vzndu-l de departe Se bucur foarte mult foarte. i jos din car pogornd, S s-mbrtiseze vrnd, Iacob dac s-au privit, Pre Iosif cel iubit, n bratul lui au czut. Ca unui dorit de mult. i-l sruta lcrmnd i I-au grit lui, zicnd: Acuma vreau, bucuros O fiul mieu cel frumos, S mor vzndu-te viu, O, dorite al mieu fiu. Asa veselindu-se

Studii
i mult bucurndu-se Fcu Iosif mijlocire La criasa stpnire, i-aseaz pentru ei bune, Dndu-le loc de psune, La toate ale lor vite; i lor ceale trebuite, i bine vietuind. Iacob si mbtrnind, S puse pre-al su pat, i-n Domnul au rposat. i cu cinste fu-ngropat Ca un brbat minunat. i-l plnse pre dnsul toti Ai si feciori si nepoti, Ba si nltar plnsul Tot Eghiptul pentru dnsul. Iar Iosif sfnt brbat, Dup ce au ngropat Pre Iacob ttne-su, Cel iubit de Dumnezeu, i pe fratii si iertndu-I i cu bucate hrnindu-I, Vetui tot cu plcere, Dup a Domnului vreare. i btrn acum fiind, i ctre sfrsit sosind, n Domnul au rposat i cu cinste fu-ngropat. i toti pentru el plngea, Craiul si norodulea. Asa Iosif cel curat n ispite s-au luptat i state au biruit

129

130

Studii
i cinste au dobndit, Cu cel de sus ajutor Al Domnului tuturor. Asa bine s-au luptat i slav au cstigat i pre pmnt si-n cer sus n binele cel nespus. i acum s veseleste i pre Dumnezeu priveste. Deci si noi lui s-I urmm, Curtie s avem, i orice feal de ispit S rbdm cu multmit, Ca si noi s dobndim Raiul care l dorim, Slava cea prea strlucit, Vecinic si nesfrsit. Ca toti ntru un cuvnt S ludm pre cel sfnt i s-I cntm cu glas lin Slav Domnului, Amin. Se cnt pe glas 1, podob.: Acest fiu de-mprat mare.

Gheorghe Ciobanu, Izvoare ale muzicii romnesti, vol. IX,

Studii
secoleleXVIII-XIX, Editura Muzical, Bucuresti, 1985. Pg.176-177. Cntece de lume. 125. Abe ani saptesprezece. Abe ani saptesprezece Numram n vrsta mea, Cnd din fratii mei unsprezece Cei zce m pizmuie. Eu stiindu-m fr de vin, Gndul lor nu-l cunostea; Fr de grije si-n odihn Oitele mi psteam. Prin livezile-nflorite, Bucurndu-m cntam, Supt ramurile nfrunzite Cu mieii m desftam. i mnndu-I eu din urm, Cu fluierasul suflam i-n genunghe, lng turm, Lui Dumnezeu m rugam. Ah! Atunci fratii pornir, Fr mil m-apucar, i deodat nvlir i-ntr-un put m aruncar. i acolo n adncime, Vrnd ei s m mistuiasc i-n grozava ntunecime Chinuit s m sfrseasc. Eu vzndu-le acea sil, Cnd din mini mai m lsar, M rugam lor pentru mil Pornind lacrimi a vrsa. ns acestea mpotriv Nu putea de a le sta, C pizma-I nemilostiv

131

132

Studii
La suspin a ajuta. Tocmai atunci la acea jale, Sosind niste negustori, La tara lor pe acea cale Ce fusr cltori, Frtiorii pentru plat De vnzare m-au fcut, i tocmeala le fu gata Dupre ct ei au cerut. i cu dragoste pltir, Cei ce m-au rscumprat, Dupre cum s nvoir -atunci toti s-au bucurat. i acest feliu eu vzndu-i Din inim i-am iertat, i acolo lsndu-i n loc, Cu jale m-am deprtat. *Melodia, Moderato, este scris n original pe finala do.

Mihail M. Robea, Vechi texte folclorice n manuscrisele din nordvestul Munteniei. (n memoriile Comisiei de Folclor, T II, Editura Academiei Romne, Bucuresti, 1988, pg.52-53). Cntarea lui Iosif cnd l-au vndut fratii Abia ani patrusprezece numram. Cnd din frati unsprezece Numram n vrsta mea. Cei zece m pizmuia. tiindu-m fr vin, Gndul lor nu-l cunostea. Oitele mi psteam Prin livezile nverzite. Supt ramuri nfrunzite. Bucurndu-m cntam, Mielusei mi desftam.

Studii
Mindu-le dup urm i ngenunchind lng turm, Cu fluierasul cntam, Lui Dumnezeu m rugam. Ah! Acei frati pornir i de-o dat m plir, Fr mil m-apuca, n fntn m-arunca, Acolo n adncime, n groaznica ntunecime, Vrnd ei s m potopeasc Chinuit s m topeasc. Ieu vzndu-le acea sil, M rugam lor pentru mil, Cnd din mini nu m lsa, Pornind lacrimi a vrsa. ns ieste mpotriv, Ca pizma nemilostiv Nu putea de a lesta Suspinului m-ajuta. Tocmai atuncea la cea jale, Sosind trei negustori Ce fusese trectori; Fratii mei lor pentru plat i tocmeala le fu gata. De vnzare m-au fcut, Dup cum le-au si plcut. i cu dragoste pltir, Dup cum s si nvoir. Cei ce m-au cumprat, Atunci toti s-au bucurat;Pre care nc vzndu-i, Acolo n loc lsndu-i, Din inim i-am iertat, Cu jale m-am deprtat.

133

134

Studii

Asist. univ. dr. Marius Telea

Spiritualitatea crestin n lumina tratatului Despre viata lui Moise sau despre desvrsirea cea dup virtute al Sfntului Grigorie de Nyssa
Sfntul Grigorie de Nyssa (cca. 335-395) a fcut parte dintr-o familie de ilustri crestini din Cezareea Capadociei fiind al treilea dintre cei zece copii ai retorului Vasile si ai sotiei sale Emilia. Sora sa Macrina cea Tnr si fratele su Vasile (viitor arhiepiscop n Cezareea Capadociei) au avut o influent major si hotrtoare n dezvoltarea sa spiritual si educatia sa religioas. Desi a fost numit citet de biseric, Sfntul Grigorie a decis s urmeze cariera tatlui su, ca profesor de retoric si s-a cstorit. Moartea sotiei sale, Teosebia si puterea de convingere a membrilor familiei si a prietenilor si, l-au fcut s se retrag la mnstirea ntemeiat de fratele su Vasile pe malul rului Iris, n tinutul Pontului.1 Sfntul Vasile cel Mare a asigurat numirea Sfntul Grigorie ca episcop de Nyssa, o mic localitate n partea extrem rsritean a Capadociei dar nu cu dorinta ca fratele su s obtin un renume din ocuparea acestui scaun episcopal ci ca el nsusi s-i confere renumele su de mai trziu. Sfntul Grigorie de Nyssa a jucat un rol deosebit de important la Sinodul al II-lea ecumenic de la Constantinopol din anul 381 care a nsemnat
Cea mai complet relatare despre viata Sfntului Grigorie de Nyssa nainte de numirea sa ca episcop o gsim la Michel Aubineau n Introducere la tratatul Despre feciorie (P.G. 46, col. 317-416), n col. Sources Chretinnes vol. 119, Paris, 1962, pp. 29-82. Pentru viata n general a Sfntului Grigorie de Nyssa a se vedea lucrarea lui Jean Danielou, Herbert Musurillo, From Glory to Glory: Texts from Gregory of Nyssas Mystical Writings, Londra, 1961, pp. 3-10 si Pr. Prof. Ioan Gh. Coman, Patrologie, Sfnta Mnstire Dervent, 1999, p.114.
1

Studii

135

triumful Ortodoxiei asupra arianismului. Apoi mpratul Teodosie cel Mare a realizat o definire corect a doctrinei trinitare, nu doar n termenii mrturisirii de credint ci si n termeni personali, iar numele Sfntului Grigorie de Nyssa s-a alturat celor al episcopilor din Constantinopol si Alexandria ca normative pentru credint. Sfntul Grigorie de Nyssa a fost un teolog speculativ de o mare originalitate, iar pe lng clarificrile aduse doctrinei trinitare, el si-a adus o contributie esential la fundamentarea nvtturilor despre om, suflet, nvierea din morti si rscumprare.2 n ultimii ani ai vietii, Sfntul Grigorie de Nyssa a dezvoltat o teologie filosofic a vietii spirituale. ntre ultimele sale scrieri se detaseaz cea intitulat Despre viata lui Moise n care Sfntul Grigorie rezum mai nti istoria profetului Moise, iar apoi extrage nvtturi morale si spirituale din unele evenimente ale vietii sale. Lucrarea dezvolt ideea c viata virtuoas este un progres perpetuu bazat pe buntatea infinit a lui Dumnezeu. O datare precis a scrierii acestei opere este imposibil dar o serie de circumstante indic faptul c a fost scris la nceputul anului 390.3 Aceasta face ca lucrarea s apartin ultimei perioade a vietii Sfntului Grigorie de Nyssa.4 Accentul pus pe ntruparea lui Hristos si absenta oricrui argument despre ndumnezeirea Duhului Sfnt se potriveste cu timpul cnd atentia s-a mutat de la controversa trinitar la hristologie. Se remarc faptul c n Despre viata lui Moise se gseste o doctrin bine conturat despre viata spiritual ancorat n textele biblice.5 Cardinalul Jean Danielou plaseaz acest tratat ntre Omilii la Cntarea Cntrilor si Despre perfectiune, iar Werner Jaeger l consider ca urmnd imediat dup tratatul Despre institutiile crestine ce reprezint o culme a operelor de spiritualitatea ale Sfntului Grigorie de Nyssa.6
2 Johannes Quasten, Patrology, vol. III, Utrecht, 1960, p. 254 s.u. Hans von Campenhausen, The Fathers of the Greek Church, New York, 1955, pp. 107-116. 3 Aceasta este concluzia la care a ajuns Jean Danielou, Gregoire de Nysse. La Vie de Moise, n col. Sources Chretinnes, vol. 1, Paris, 1955, p. 9 si Werner Jaeger, Two Rediscvered Works of Ancient Christian Literature: Gregory of Nyssa and Macarius, Leiden, 1954, pp. 119, 130. 4 Sfntul Grigorie de Nyssa, Despre viata lui Moise sau despre desvrsirea prin virtute, n Scrieri- partea ntia, n col. Printi si Scriitori Bisericesti, vol. 29, traducere de Pr. Ioan Buga, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1982, p. 21. 5 Jean Danielou, op.cit., p. 9; Werner Jaeger, op.cit., p. 116 s.u. 6 Werner Jaeger, op.cit., p. 117, 141 s.u.

136

Studii

Destinatarul acestui tratat, asa dup cum rezult din finalul unor manuscrise, este Cezar, iar alte dou manuscrise dau numele acestuia chiar n titlul tratatului, ntr-unul fiind considerat a fi un monah.7 De altfel acesta este un necunoscut dar mai important este precizarea c lucrarea dateaz din vremea n care Sfntul Grigorie de Nyssa era considerat de ctre ascetii din Asia Mic ca dascl al vietii spirituale, chiar dac fusese recunoscut mai devreme de ctre Sinodul al II-lea ecumenic si de mprat ca dascl al doctrinei crestine. Acest tratat ocup un loc nsemnat, ca parte a planului Sfntului Grigorie de Nyssa de a asigura ntelegerea ideologic a miscrii monahale organizate de Sfntul Vasile cel Mare. Despre viata lui Moise are forma unei cuvntri, mai exact este un tratat ceremonios, ce se ocup cu desvrsirea prin virtute, asa dup cum aflm din titlul su complet. Probabil, a fost scris pentru a fi citit cu voce tare ntr-o comunitate ascetic8 si se compune din patru sectiuni: 1. Prefata sau cuvntul introductiv; 2. Istoria (historia) sau interpretarea liber a povestirii biblice; 3. Contemplarea (theoria) sau ntelesul spiritual al povestirii biblice care este preocuparea de baz a autorului, si 4. Concluzia. Se cuvine s facem precizarea c modul de abordare al historiei si theoriei era comun n instruirea catehetic din vremea aceea.9 n general este cunoscut faptul c, filosofia a devenit religioas n perioada elenistic, iar n timpul perioadei romane trzii a devenit contemplativ si ascetic. De altfel, viata ascetic n crestinism a fost o continuare direct a vietii contemplative din filosofia greac.10 Astfel
7 Dovada existentei manuscriselor mentionate o face Jean Danielou, op.cit., p. 134 si Herbert Musurillo, Gregorii Nysseni. De Vita Moysis, Leiden, 1964, p. 143. Unul dintre manuscrise aminteste n titlu de un oarecare Olimpiu, iar celelalte amintesc si pe fratele Sfntului Grigorie de Nyssa, Petru de Sevasta. 8 Jean Danielou, Herbert Musurillo, op.cit., p. 289. 9 Herbert Musurillo, History and Symbol, n Theological Studies, nr. 18/1957, pp. 357-386. 10 Werner Jaeger, op.cit., p. 20; Dorothy Emmet, Theoria and the Way of Life, n Journal of Theological Studies, serie nou XVII (aprilie 1968), pp. 38-52. Pentru schimbrile n ntelegerea filosofiei, a se vedea Anne.Marie Malingrey, Philosophia.Etude dune groupe de mots dans la litterature grecque, des Presocratiques au IV-e siecle apres Jesus Christus, Paris, 1961.

Studii

137

Sfntul Grigorie de Nyssa vorbeste n Despre viata lui Moise despre retragerea n singurtate ca o filosofie mai mare.11 ncepnd din secolul al IV-lea traditiile filosofice grecesti au fuzionat ntr-un platonism modificat cunoscut sub numele de neoplatonism. Cu toate acestea Sfntul Grigorie de Nyssa a avut evidente legturi cu mostenirea filosofic elenistic, iar relatia sa cu dezvoltarea filosofic ulterioar a constituit un frecvent obiect de studiu, cci el, mai mult dect ceilalti Sfinti Printi, a fost un teolog filosof.12 Sfntul Grigorie de Nyssa a exercitat o veritabil ambivalent n legtur cu nvttura pgn. El foloseste adesea cuvinte aspre la adresa inadvertentelor si pericolelor acesteia.13 De aceea foarte elocvent este profilul su de educatie pgn ce se constituie ntotdeauna n lucrare dar niciodat roditor.14 Pe de alt parte, Sfntul Grigorie de Nyssa se exprim ct se poate de clar n legtur cu inutilitatea nvtturii pgne. Cosul n care pruncul Moise a fost salvat de apele Nilului a fost alctuit din diferite tblite, care sunt educatia alctuit din diferite nvtturi si care tine pe cel purtat de ea deasupra valurilor vietii, 15 cci exist anumite lucruri rezultate din educatia profan care nu trebuie respinse n nzuinta noastr spre virtute.16 De aceea, nvttura egiptenilor este necesar, desigur, dobndind-o ca pe o porunc divin.
Sfntul Grigorie de Nyssa, op.cit., p. 26. Johannes Quasten, op.cit., p. 283 s.u. A se vedea de asemenea H. Merki, OmoiwsiV qew. Von der platonischen Angleichung an Gott zur Gotthnlichkeit bei Gregor von Nyssa, n Paradosis 7, Freiburg, 1952 si Endre Ivanka, Vom platonismus zur Theorie der Mystik. Zur Erkenntnislehre Gregors von Nyssa, n Scholastik nr 11/1936, pp. 163-195. Potrivit lui F. berwerg, B. Geyer, Grundriss der Philosophie II. Die patristische und scholastische Philosophie, Berlin, 1928 nimeni nainte de Sfntul Grigorie de Nyssa n-a cutat s stabileasc credinta crestin pe baze rationale ntr-un mod att de cuprinztor asa cum a fcut-o el. Otto Bardenhewer, Geschichte der altkirchlichen Literatur, III, Freiburg, 1912 crede c Sfntul Grigorie de Nyssa a fost probabil mai bine instruit n filozofia pgn dect orice alt scriitor crestin al veacului al IV-lea. 13 Pasajele din opera Sf. Grigorie de Nyssa n care sunt mentionati greci dup nume, de obicei ntr-o lumin nefavorabil, sunt adunate de Harold Fredrik Cherniss n The Platonism of Gregory of Nyssa, University of California Publications in Classical Philology 11, Berkeley, California, 1930, pp.1-12. A se vedea si A. C. Weiswurm, The Nature of Human Knowledge according to St. Gregory of Nyssa, Washington, 1952, p. 16 s.u. 14 Sfntul Grigorie de Nyssa, op.cit., p. 40. 15 Ibidem, p. 39. 16 Ibidem, p. 46.
12 11

138

Studii

Aici, sensul spiritual al rsftrii egiptenilor este c Dumnezeu porunceste celor care particip prin virtute la viata cea liber s se nzestreze ei nsisi cu bogtia nvtturii pgne.17 Omisiunea formal a Sfntul Grigorie de a se initia n nvttura pgn s-ar putea s fi fost o binecuvntare.18 El a fost introdus n studiul clasicilor si a dobndit cunostintele elementare ale filosofiei pgne de la fratele su, Sfntul Vasile cel Mare dar nu s-a folosit de manuale de specialitate ci a fost liber s-si pun n valoare propriile sale calitti intelectuale n acest sens. Sfntul Grigorie de Nyssa face o serie de referiri clare la cteva lucruri bune din filozofie pgn dar si la nvtturile sale eronate. Spre exemplu filosofia pgn afirm c sufletul este nemuritor dar spune, de asemenea, c sufletele trec dintr-un trup n altul si si schimb natura rational ntr-una irational. Dac prima afirmatie este o constatare religioas adevrat cea de a doua este o conceptie materialist strin nvtturii crestine. Mai exist si alte exemple de acest fel ntre care si acela c exist un dumnezeu dar care este gndit ca fiind material, recunoscut ca si creator al lumii ns avnd nevoie de materie pentru creatia sa. El este bun si atotputernic dar n toate lucrrile sale se supune destinului.19 Sfntul Grigorie de Nyssa are o atitudine pozitiv fat de doctrina etic a lui Aristotel despre virtute, pe care o consider de valoare medie dar cel mai mult n acest sens i datoreaz lui Platon.20 Toate acestea au suferit o profund transformare concretizndu-se ntr-o admirabil sintez crestin. n partea a doua a tratatului, Sfntul Grigorie de Nyssa rezum evenimentele vietii lui Moise conform relatrilor biblice din crtile Exodului si Numerilor. n partea a treia el revine la aceste evenimente folosindu-le ca baz pentru o serie de lectii de spiritualitate. Astfel viata lui Moise devine un simbol al cltoriei spirituale al sufletului uman spre Dumnezeu.
Ibidem, p. 60. Idem, Epistola 13.8, P.G. 46, col. 1048A-1049B. 19 Idem, Despre viata lui Moise sau despre desvsirea prin virtute, p. 46. 20 H. F. Cherniss, op.cit., p. 63; R. Arnou, Platonisme des Pres, n Dictionnaire de Theologie Catholique12, Paris, 1935, col. 2258-2392.
18 17

Studii

139

Aceast lucrare a Sfntului Grigorie de Nyssa poate fi legat cu sigurant de nceputurile interpretrii Sfintei Scripturi, n special de traditia alexandrin, iudaic si crestin. n interpretarea literal a vietii lui Moise, Jean Danielou a observat prezenta anumitor elemente din haggada iudaic adic o amplificare a nvtturilor textului biblic, accentul pe elementul miraculos cu negare a interpretrilor naturaliste si reprimarea detaliilor socante sau a interpretrilor ntr-un sens favorabil. 21 De mai mare interes este ns, interpretarea alegoric sau neliteral a theoriei avnd n vedere c metoda alegoric era bine dezvoltat n vremea Sfntului Grigorie de Nyssa.22 Desi el foloseste propria sa originalitate n aplicare acestei traditii trebuie s tinem seama si de predecesorii si. Figura lui Moise ocup un loc de seam n gndirea iudaic si crestin.23 O important deosebit pentru Sfntul Grigorie de Nyssa o are Filon din Alexandria24 care a scris si el o Viat a lui Moise25 n dou prti. Viata lui Moise scris de Filon n stilul biografiei elenistice de tip peripatetic prezint viata profetului ca exemplu pentru un anumit tip de viat.26 Prima parte a lucrrii lui Filon face o incursiune n viata lui Moise, prezentndu-l ca pe un rege, ntr-o ordine istoric bine structurat cu mici ncercri spre alegorie. A doua parte realizeaz o interpretare de actualitate a caracterului lui Moise fiind prezentat activitatea sa de legislator, preot si profet. n mod similar, Sfntul Grigorie de Nyssa schiteaz viata acestuia si apoi l ia pe Moise ca model de viat spiritual. Teologia spiritual a
Jean Danielou, op.cit., pp. 11-14. R. M. Grant, The Letter and the Spirit, Londra, 1957; R. P. C. Hanson, Allegory and Event, Richmond, 1959. 23 ntelegerea lui Moise din punct de vedere iudaic, crestin si musulman a fost realizat ntr-o editie special a publicatiei Cahiers Sion tiprit sub titlul: Moise: lhomme dalliance, Paris, 1955, A se vedea de asemenea J. Bonsirven, Palestinian Iudaism in the Time of Jesus Christ, New York, 1964, pp. 80-82 si Moses Hadas, Hellenistic Culture, New York, 1959, p. 172. 24 Werner Jaeger, op.cit., p. 78. Autorul mentioneaz c scriitorii medievali au marcat influenta lui Filon din Alexandria asupra Sf. Grigorie de Nyssa. 25 Traducere de F. H. Colson n Loeb Classical Library, Cambridge, Mass., 1935. 26 Fr. Leo, Die griechisch rmische Biographie, Leipzig, 1901, Sfntul Grigorie de Nyssa nu urmeaz forma de biografie de tip elenistic ci mai degrab utilizeaz una didactic.
22 21

140

Studii

episcopului Nyssei a dobndit, de altfel, o mare atentie n ultimii ani,27 iar tratatul su Despre viata lui Moise este considerat a fi o formulare mai aparte a spiritualittii sale crestine.28 Sfntul Grigorie atrage atentia asupra acelor trsturi ale vietii lui Moise care pot fi considerate drept o retragere de la implicarea activ n ceea ce priveste legturile dintre oameni: n tinutul Madian Moise a trit singur n munti departe de tumultul cettii,29 iar pe Muntele Sinai prsind poporul cu ndrzneal s-a apropiat si a intrat nluntrul celor nevzute.30 Sfntul Grigorie de Nyssa ncuraja viata retras petrecut ntre aceia ce pasc ntr-un gnd cu noi toate miscrile sufletului din noistpniti de voia Cuvntului ndrumtor.31 El subliniaz totusi nevoia unei ntoarceri n societate pentru a nfrunta toate vicisitudinile vietii. Astfel Moise cel care cunoscuse disciplina vietii din pustiu, a reusit s cstige totusi si ascultarea poporului32 si fiind instruit de Dumnezeu n ntunericul cel adnc a cobort la poporul su pentru a mprtsi cu el miracolul pe care l-a vzut.33 De aceea n viziunea Sfntului Grigorie filosofia practic trebuie s se alture celei contemplative.34 Tratatul pune accentul pe ascetism ntruct viata n virtute cere austeritate si intensitate.35 Ascetismul este o filozofie mai mare dect nvttura egiptenilor. 36 Sfntul Grigorie interpreteaz
27 Jean Danielou, Platonisme et Theologie Mistique. Doctrine spirituelle de Saint Gregoire de Nysse, Nouvelle edition revue et augumente, Aubier, Editions Montaigne, Paris, 1953; Louis Bouyer, The Spirituality of the New Testament and the Fathers, Paris 1963, pp. 351-368; Hans Urs von Balthasar, Presence et Pens. Essai sur la philosophie religieuse de Gregoire de Nysse, Paris, 1942, Walther Vlker, Gregor von Nyssa als Mystiker, Wiesbaden, 1955; J. T. Muckle, The Doctrine of St. Gregory of Nyssa on Man as the Image of God, n Medieval Studies nr. 7/1945, pp. 77-84; Endre von Ivnka, Hellenisches und Christliches im frhbizantinischen Geistesleben, Vienna, 1948. 28 Se poate realiza o paralel cu celelalte opere ale Sfntului Grigorie de Nyssa pentru o abordare mai complex a problemei. 29 Sf. Grigorie de Nyssa, op.cit., p. 26. 30 Ibidem, p. 32. 31 Ibidem, p. 41. 32 Ibidem, p. 49. 33 Ibidem, p. 34. 34 Ibidem, p. 85. 35 Ibidem, p. 38. 36 Ibidem, p. 26.

Studii

141

acopermintele tabernacolului drept o modificare a crnii celei pctoase si consider ascetismul ca o podoab a Bisericii.37 Controlul asupra patimilor este o tem des repetat n tratat. Astfel Sfntul Grigorie de Nyssa afirm c este imposibil s prsim viata egiptenilor dac nu distrugem complet rul nc de la aparitia sa.38 Cci atunci cnd el ucide nceputul, distruge n acelasi timp si ceea ce urmeaz dup el.39 Apoi, n cazul splrii vesmintelor si al pstrrii animalelor departe de munte n vederea Teofaniei de pe Muntele Sinai, episcopul Nyssei d o interpretare moral, aceea a pstrrii trupului si sufletului neprihnite dar si a pstrrii simturilor sub control.40 Mnia, mndria si plcerea, ca inamici ai vietii spirituale, dobndesc o tratare n extenso n ultima parte a tratatului. Din punct de vedere pozitiv, cele dou prti ale virtutii sunt cunoasterea lui Dumnezeu si buna purtare.41 Virtutea credintei, a ndejdii ca si constiinta pur se bucur de o atentie special din partea Sfntului Grigorie. Toiagul lui Moise este, pe de o parte cuvntul credintei prin care el a condus 42 fiecare familie israelit, iar pe de alt parte mesajul ndejdii43 de mai bine. Vocea care este melodioas si urc la auzul lui Dumnezeu, nu este strigtul rostit cu putere ci rugciunea nltat cu constiinta curat.44 Elocvent n acest sens este si interpretarea moral a vesmintelor preotesti.45 n ciuda acestei orientri generale a tratatului, tendinta studiilor mai recente a fost de a vedea n Despre viata lui Moise lucrarea ce ncununeaz misticismul Sfntului Grigorie.46 Datorit lipsei de precizie
Ibidem, p. 81. Ibidem, p. 55. 39 Ibidem, p. 56. 40 Ibidem, p. 70. 41 Ibidem, pp. 74-75. 42 Ibidem, p. 46. 43 Ibidem, p. 59. 44 Ibidem, p. 61. 45 Ibidem, pp. 82-85. 46 A se vedea lucrrile lui Jean Danielou, J. T. Muckle, Endre von Ivanka si Walther Vlker mentionate n nota 27. Discutiile asupra misticismului Sfntului Grigorie de Nyssa se concentreaz n jurul a ceea ce ntelege el prin extazul mistic. Ekkehard Mhlenberg, Die Unendlichkeit Gottes bei Gregor von Nyssa, Forschungen zur Kirchen und Dogmengeschichte 16, Gttingen, 1966 insist asupra faptului c efortul psihologic cu
38 37

142

Studii

cu care cuvntul misticism este destul de frecvent folosit si al strnsei legturi a Sfntul Grigorie cu dezvoltarea filosofic a vremii sale, este de preferat s vorbim mai degrab despre o spiritualitate a sa. Exist unele pasaje referitoare la comportamentul lui Moise pe Muntele Sinai care sunt nconjurate de un cerc mistic dar preocuparea de baz a Sfntul Grigorie este s scoat n evident faptul c virtutile morale si calittile sufletului sunt cele care ne apropie de Dumnezeu. Punctul culminant al spiritualittii Sfntul Grigorie este urmarea lui Dumnezeu,47 ns este surprinztor faptul c tratatul mentioneaz foarte putine lucruri despre rugciune, meditatie si ascultarea Sfintei Scripturi ca si ci ce duc la Dumnezeu deoarece atentia este acordat, n linii generale, calittilor morale ale omului. n unele locuri din tratat, Sfntul Grigorie de Nyssa se refer la o serie de probleme care constituie o parte din cadrul general teologic al doctrinei sale spirituale.48 Omul a fost creat dup chipul lui Dumnezeu.49 Prin cderea sa n pcat acest chip s-a ntunecat.50 Mntuitorul Hristos a luat asupra Sa natura uman czut pentru a o restaura n starea ei originar.51 Aceast schimbare a restaurat capacitatea omului de a oglindi natura divin.52 Este, de fapt, o transformare continu spre asemnarea cu Dumnezeu pe msur ce omul se apropie de infinitul divin,53 este o participare mereu mai mare la Dumnezeu.54
intentie este contrazis de programul n cunoastere implicat n extaz. Walther Vlker, op.cit., pp. 202-215 aseaz viziunea Sfntului Grigorie de Nyssa asupra extazului mistic n contextul piettii sale, extazul uneste n sine nsusi o parte intelectual si una emotional. Episcopul Nyssei utilizeaz limbajul lui Platon, dar ptrunde totul cu un spirit crestin, iar n final l potriveste ntr-un cadru de teologie negativ. Sfntul Grigorie de Nyssa ne d de fapt, ceea ce a mostenit de la Origen, mai exact o form, un cadru pe care Dionisie Pseudo- Areopagitul ar putea s-l foloseasc n realizarea unei structuri meditative. 47 Sf. Grigorie de Nyssa, op.cit., p. 97. 48 A se vedea Michel Aubineau, op.cit., pp. 143-213; J. T. Muckle, art. cit., pp.80-83; Roger Leys, La thologie spirituelle de Gregoire de Nysse, n Studia Patristica nr. 2/ 1957, pp. 495-511. 49 Sf. Grigorie de Nyssa, op.cit., pp. 47,109. 50 Ibidem, p. 47. 51 Ibidem, pp. 47,78. 52 Ibidem, pp. 47-48,86, 97-88. 53 Ibidem, pp. 90-91, 94-95. 54 Ibidem, pp. 23,50.

Studii

143

n acest fel ajungem la nvttura cea mai specific a tratatului Despre viata lui Moise si tema care devine un corolar al ntregii lucrri si anume ideea de progres sau epectaz.55 Filosofii antici au vzut perfectiunea n devenire dar Sfntul Grigorie de Nyssa (ca si moralistii stoicii de mai trziu) a negat posibilitatea atingerii perfectiunii n acest sens. Dezvoltnd indicatiile date de Filon din Alexandria si Origen, care au descris viata spiritual ca o succesiune de pasi spre desvrsire, Sfntul Grigorie de Nyssa a mers mai departe considernd progresul nsusi drept perfectiune. Sfntul Grigorie de Nazianz a exprimat o idee similar despre progresul n cltoria niciodat ncheiat spre Dumnezeu.56 Aceast tem a progresului infinit este anuntat n prefat.57 Acelasi limbaj folosit pentru a exprima infinitatea lui Dumnezeu58 este folosit aici pentru virtute: Atunci cum ar putea cineva ajunge n apropierea granitei, cnd el nu poate gsi nici o granit? Cci singura limit a perfectiunii este faptul c nu are nici o limit si nu este nici un loc de oprire n drumul spre virtute.59 Perfectiunea este nelimitat si de neatins, asadar ea este redefinit ca perfectiunea naturii umane ce const probabil tocmai n cresterea ei n virtute.60 O lung sectiune61 din tratat dezvolt tema progresului infinit n legtur cu infinitatea divin: Astfel nici o limit nu poate ntrerupe urcusul spre Dumnezeu atta timp ct binele nu are limite, iar satisfactia nu opreste dorinta spre mai bine.62 Reusitele obtinute de Moise si prezentate de-a lungul lucrrii servesc pentru a sublinia adevrul c din fiecare culme atins se deschid noi
Lucrrile lui Jean Danielou recomand aceasta drept cea mai nou contributie major a Sf. Grigorie de Nyssa si adopt cuvntul grecesc epektasiV pentru a o exprima. A se vedea de asemenea Jean Danielou, op.cit., pp. 291-307 si Jean Danielou, Herbert Musurillo, From Glory to Glory: Texts from Gregory of Nyssas Mystical Writings, Londra, 1961, pp. 46-71. 56 Sfntul Grigorie de Nazianz, Cuv.38, P.G. 36, col. 317B, cf. Sf. Grigorie de Nyssa, op.cit., pp. 93-94. 57 Sfntul Grigorie de Nyssa, op.cit., pp.22-24. 58 Ibidem, p. 93. 59 Ibidem, p. 22 cf. p. 95. 60 Ibidem, p. 24. 61 Ibidem, pp. 88-96. 62 Ibidem, p. 94.
55

144

Studii

orizonturi: Activitatea ndreptat spre virtute determin capacitatea ei de a creste prin efort 63 afirm Sfntul Grigorie de Nyssa. Moise ntotdeauna gseste un stadiu mai nalt dect cel pe care l-a atins.64 Astfel participarea la virtute sporeste capacitatea pentru mai mult virtute. Carnea poate cunoaste ndestularea pe cnd sufletul nu.65 Aceast crestere nu implic ns, o lips de satisfactie din partea sufletului. Desi dorinta cuiva creste cu fiecare participare la Dumnezeu,66 aceast experient este n contrast cu repetarea dorintelor pentru lucrurile fizice.67 Progresul n virtute este dobndit n struinta n bine68 dar este diferit de eforturile celor ce svrsesc pcate ntruct miscarea acestora este asemenea unui om ce ncearc s urce o dun de nisip.69 Att n prefat70 ct si n cuprinsul lucrrii71 , Sfntul Grigorie de Nyssa citeaz textul din Epistola ctre Filipeni 3,13 pentru a exprima continua disponibilitate a omului pentru o mai mare participare la bine. Pe msur ce se apropie de sfrsit Sfntul Grigorie de Nyssa odat n plus reitereaz faptul c singura perfectionare la ndemna omului n aceast viat const n progresul spre perfectiune adic acea continu dezvoltare a vietii spre ceea ce este mai bun n drumul sufletului spre perfectiune.72 Desi dependenta Sfntului Grigorie de Origen este foarte mare,73 Printele Capadocian a realizat modificri semnificative n spiritualitatea alexandrin. Scopul este ns diferit la Sfntul Grigorie progresul continuu nlocuind unitatea static a sistemului filosofic a lui Origen. Brooks Otis distinge, de asemenea, o diferent semnificativ n ntreaga
Ibidem, p. 90. Ibidem, p. 91 65 Ibidem, pp.50,91. 66 Ibidem, p. 91. 67 Ibidem, p. 50. 68 Ibidem, p. 95. 69 Ibidem. 70 Ibidem, p. 22. 71 Ibidem, p. 90 72 Ibidem, pp. 107-108. 73 Influenta lui Origen asupra Sfntului Grigorie de Nyssa este binecunoscut. A se vedea n acest sens J. H. Srawley, The Catechetical Oration of Gregory of Nyssa, Cambridge, 1956, pp. 19-25; William Moore, Select Writings and Letters of Gregory, Bishop of Nyssa, n Nicene and Post Nicene Fathers, vol.5, pp. 14-23; P. Godet, Gregoire de Nysse, n Dictionnaire de Theologie Catholique vol 6, Paris, 1920, col. 1847-1852.
64 63

Studii

145

dispozitie a celor dou spiritualitti. Dac comparm Omiliile la Cntarea Cntrilor ale lui Origen sau cele 27 de Omilii la Numeri cu Despre viata lui Moise este foarte clar c o prpastie separ cele dou spiritualitti: cea a lui Origen este dominat de omniprezenta posibilitate de a fi ispitit si a pctui n timp ce aceea a Sfntului Grigorie este preocupat aproape exclusiv cu viata fr de pcat a celor mntuiti si binecuvntati.74 Asistm aici, probabil, la o exagerare care ar putea servi pentru a scoate n evident nsusirea conceptiei crestine de ctre fiecare dintre cei doi mari teologi. Unul a nteles ideea de progres, iar cellalt a constientizat puterea pcatului. Perfectionismul Sfntului Grigorie sau ceea ce poate fi numit din punct de vedere teologic sinergism a constituit o parte a traditiei grecesti si a rmas n traditia rsritean. Ar fi util ca cineva s urmreasc ideea de progres etern n gndirea spiritual trzie a Bisericii Rsritene. Werner Jaeger a demonstrat ntr-una din lucrrile sale influenta general a Sfntului Grigorie de Nyssa asupra lui Macarie si a vietii spirituale a Bisericii Rsritene.75 Desi Despre viata lui Moise reflect cu greu toate preocuprile doctrinare ale Sfntul Grigorie de Nyssa, gsim n acest tratat anumite doctrine care dobndesc o atentie special si ar putea fi legate de ntregul su sistem de gndire.76 n ceea ce priveste pe Dumnezeu, doctrina spiritual a Sfntului Grigorie de Nyssa se bazeaz ferm pe teologia sa, iar nvttura fundamental a spiritualittii sale este infinitatea divin. nc de la nceputul tratatului, Sfntul Grigorie de Nyssa afirm c Dumnezeu este Binele
74 Brooks Otis, Cappadocian Thought as a Coherent System, n Dumbarton Oaks Papers nr. 12/1958, pp. 108.115. Despre setea de Dumnezeu a lui Origen n contradictie cu progresul continuu al Sfntului Grigorie de Nyssa, a se vedea Marguerite Harl, Recherches sur lOrigenisme dOrigene: la saitiete (koeoV) de la contemplation comme motif de la chute des mes, n Studia Patristicanr. 8/1966, pp. 373-405. Despre realitatea ispitirii n lucrarea Despre viata lui Moise sau despre desvrsirea n virtute a se vedea Jean Danielou, op.cit., p. 87 s.u. 75 Werner Jaeger, op.cit., p. 174 s.u. A se vedea si Jean Gribomont, Le De Instituto Christiano et le Messalianisme de Gregoire de Nysse, n Studia Patristica nr. 5/1962, p. 312 s.u. 76 Ekk. Mhlenberg, op.cit.; Walther Vlker, Zur Gotteslehre Gregors von Nyssa, n Vigiliae Christianae nr. 9/1955, pp. 103-128.

146

Studii

absolut si Virtutea absolut. Ca atare El este fr limite si infinit, ns pe cnd buntatea poate fi definit prin contrariul ei, natura divin nu admite ceva opus ei.77 n trei sectiuni importante ale tratatului Sfntul Grigorie de Nyssa vorbeste despre prezenta lui Dumnezeu n rugul de foc care nu se mistuia,78 darea Legii pe Muntele Sinai79 si doctrina de a-L vedea pe Dumnezeu.80 Dumnezeu este Existenta adevrat cci El este singurul care subzist prin Sine nsusi si de El depinde ntreaga creatie, Dumnezeu este suficient Lui nsusi prin participarea la El a tuturor celorlalte existente create.81 Dumnezeu Cel infinit este invizibil si incomprehensibil.82 Atta timp ct El transcende toat gndirea si reprezentarea cognitiv El este n ultim instant necunoscut fiind deasupra oricrei cunoasteri sau concept intelectual.83 Natura uman nu are limite,84 iar experienta partial a omului n ceea ce priveste pe Dumnezeu vine din urmarea Sa n mod regulat. AL vedea pe Dumnezeu nseamn a-L cunoaste ca necunoscut. A-L urma pe Dumnezeu oriunde te-ar putea conduce nseamn a-L vedea pe Dumnezeu.85 Aceasta este cu adevrat vederea lui Dumnezeu: s nu fii niciodat satisfcut n dorinta de a-L vedea.86 ntruparea, nasterea feciorelnic si cele dou naturi ale lui Iisus Hristos ocup un loc important n interpretrile Sfntului Grigorie de Nyssa. El gseste sase reprezentri ale ntruprii n istoria vietii lui Moise: rugul de foc care nu se mistuia,87 toiagul lui Moise transformat n sarpe,88 mna lui Moise devenind leproas,89 mana cereasc,90 tabernacolul91 si tablele
77

Sf. Grigorie de Nyssa, op.cit., p. 23. Ibidem, pp. 42-44. 79 Ibidem, pp. 72-75. 80 Ibidem, pp.89-90; 91-94; 96-98. 81 Ibidem, p. 42. 82 Ibidem, p. 32. 83 Ibidem, pp.72-74, 92. 84 Ibidem, p. 93-94. 85 Ibidem, p. 97. 86 Ibidem, p. 94 cf. p. 92. 87 Ibidem, p. 41-42. 88 Ibidem, pp. 44, 45-46. 89 Ibidem, p.44. 90 Ibidem, p. 66. 91 Ibidem, p. 77.
78

Studii

147

de piatr ale Legii Vechi.92 Prin aceste reprezentri el are posibilitatea de a sublinia pururi fecioria Maicii Domnului,93 preexistenta dar si zmislirea din Sfnta Fecioar Maria a lui Iisus Hristos Care nu are origine omeneasc94 precum si luarea de ctre Mntuitorul a pcatelor noastre asupra Sa si transformarea naturii umane deczute.95 Prin accentul pus pe ntruparea Mntuitorului nu nseamn c crucea este neglijat. Reprezentri ale crucii avem n bratele ntinse ale lui Moise aflat n rugciune cnd a ndeprtat plgile date de Dumnezeu asupra Egiptului96 si mijlocirea pentru Israel contra armatei lui Amalec,97 n lemnul care a ndulcit apele din Marah,98 ciorchinele de struguri suspendat de lemn si adus din Canaan de Iosua99 ca si n sarpele de aram.100 Pe lng aceasta pieile vopsite n rosu si firele de pr folosite la tabernacol sunt luate drept referiri la snge si la omorrea patimilor.101 Surprinztor ns, Sfntul Grigorie nu face referire explicit la patimi n evocarea Mielului Pascal.102 Este evident faptul c reprezentrile crucii mentionate de Sfntul Grigorie de Nyssa erau deja traditionale n timp ce reprezentrile ntruprii lui Hristos sunt dezvoltri originale. Avnd n vedere rolul Sfntului Grigorie n stabilirea dumnezeirii n timpul controverselor doctrinare ale timpului su, este uimitor faptul c Duhul Sfnt apare asa de rar si chiar deloc ntr-un context strict teologic. Duhul Sfnt a fost Mijlocitorul ntruprii,103 iar acum harul nfloreste prin Duhul.104 Sfntul Grigorie de Nyssa laud pe cei de dinaintea sa care au interpretat norul ce i-a condus pe israeliti ca fiind Duhul Sfnt105
Ibidem, p. 88. Ibidem, p. 42. 94 Ibidem, pp. 78-79. 95 Ibidem, pp.44-45. 96 Ibidem, p. 53. 97 Ibidem, p. 69. 98 Ibidem, p. 64. 99 Ibidem, pp. 99-100. 100 Ibidem, p. 100. 101 Ibidem, p. 80. 102 Ibidem, p. 58 dar cf. pp. 57 si 58. 103 Ibidem, p. 88. 104 Ibidem, p. 81. 105 Ibidem, p. 61.
93 92

148

Studii

si consider luminile tabernacolului ca reprezentnd razele Duhului.106 n alt parte ngerii sunt cei care preiau rolul de a asista poporul lui Dumnezeu. Ei sunt mentionati ca ajutndu-i pe cei drepti n lupta lor contra rului.107 Natura lor, ca si aceea a sufletului uman, este necorporal.108 Tabernacolul i oferea Sfntului Grigorie de Nyssa oportunitatea de a explica functiile diferitelor cete de ngeri.109 Natura uman, la nceput a fost unitar si nemuritoare,110 dar ea a czut n pcat.111 n timpul neascultrii omului fat de voia lui Dumnezeu, n jurul naturii umane s-a instalat un nvelis mort si pmntesc de piei cunoscut si sub numele de hainele de piele.112 Ca urmare omenirea este dominat acum de mortalitate si patimi. Trupul, odat ce a primit o miscare n jos, continu n acea directie, n timp ce sufletul, necorporal si usor, dac nu este stnjenit se ridic spre Dumnezeu.113 Conform Sfntului Grigorie de Nyssa exist trei prti ale sufletului: rationalul, spiritualul si instinctualul. Partea instinctual a sufletului este plin de dorinte ptimase si nu este niciodat satisfcut.114 Cu toate acestea nici una dintre aceste prti nu este n ntregime rea. Pentru buna functionare a sufletului partea rational trebuie s controleze si s pstreze pe cea instinctual si spiritual mpreun, artndu-le directia spre care s se ndrepte.115 ndemnurile morale ale tratatului accentueaz n mod repetat necesitatea ca partea rational a sufletului s opreasc si s se controleze patimile. Toate miscrile sufletului nostru sunt pstorite.. de ctre vointa ratiunii conductoare.116 Un loc aparte n gndirea Sfntului Grigorie de Nyssa din Despre viata lui Moise l ocup liberul arbitru. Theoria acestui tratat ncepe cu nvttura c noi suntem ntr-o oarecare msur proprii nostri printi
106 107

Ibidem, p. 80. Ibidem, pp.48,47. 108 Ibidem, p. 48. 109 Ibidem, pp.79-80. 110 Ibidem, pp.87-88. 111 Ibidem, p. 47. 112 Ibidem, p. 42. 113 Ibidem, p. 90. 114 Ibidem, pp.57,62. 115 Ibidem, p. 50. 116 Ibidem, p. 41.

Studii

149

dndu-ne nastere nou nsine prin propria noastr alegere liber n conformitate cu orice ne dorim.117 De la cderea n pcat, fiecare individ este asezat ntre un nger desemnat de providenta divin s-l ajute si un demon care ncearc s-l corup n actiunile sale.118 Plasat ntre acesti doi concurenti, omul alege pe care s-l urmeze si cruia i se altur.119 Sfntul Grigorie de Nyssa este nevoit s acorde o atentie deosebit si unui al element major al viziunii sale: mpietrirea inimii lui Faraon de ctre Dumnezeu.120 El insist asupra faptului c ndeprtarea initial de Dumnezeu apartine omului, iar Dumnezeu exercit asupra omului aceleasi influente care nclin pe unii oameni ntr-o directie, iar pe altii n alta. Noi oamenii avem n noi nsine n propria noastr natur si prin propria noastr alegere, cauzele luminii sau ale ntunericului, din momentul n care ne orientm noi nsine spre cea n care dorim s fim.121 Deci dac n acelasi loc unul sufer rul, iar altul nu, n fiecare se arat deosebirea n folosirea liberttii, de pe urma creia i vine ceea ce i se potriveste. De aici e vdit c nici un ru nu poate lua fiinta fr vointa noastr liber.122 n legtur cu aceast subliniere, activitatea divin este vzut ca o colaborare care vine s asiste sufletul ce a fcut prima miscare spre virtute. De aceea, Duhul Sfnt conduce spre virtute pe cei care sunt vrednici.123 Cci cu adevrat sprijinul pe care Dumnezeu l d naturii noastre este pregtit acelora care triesc pe deplin viata n virtute.124 Urmnd traditiei crestine, Sfntul Grigorie de Nyssa consider trecerea prin Marea Rosie un tip al Botezului.125 n acelasi timp consecvent nvtturii sale despre mntuire, Sfntul Grigorie de Nyssa vede Botezul n primul rnd ca pe o victorie asupra fortelor rului. Cei care au fost n sclavia pcatului si a mortii au omort pe diavol cufundndu117 118

Ibidem, p. 39. Ibidem, p. 47-48. 119 Ibidem, p. 40-41. 120 Ibidem, p. 52-55. 121 Ibidem, p. 54. 122 Ibidem, p. 55. 123 Ibidem, p. 61. 124 Ibidem, p. 47. 125 Ibidem, p. 62-63.

150

Studii

l n apa cea sfintit. Prin Botezul mntuirii patimile sunt omorte, iar apa sfintit a Botezului aduce moartea dusmanului si viata noului prieten al lui Dumnezeu. Dar Sfntul Grigorie este constient c n apa Botezului nu are loc o transformare magic. O bun parte din discutia pe marginea acestui subiect se multumeste s arate incompatibilitatea de a permite armatei egiptene (patimilor) de a urma pe cineva n timpul vietii dup eliberarea sa prin Botez. n alt parte el avertizeaz c patimile rmn totusi n cei credinciosi.126 Sfntul Grigorie de Nyssa se refer la aceia care primesc Botezul ca fiind cei care si spal stigmatele pcatelor, cei care administreaz harul si cei care sunt prtasi la darul cel liber. 127 Apocatastaza sau ntoarcerea tuturor lucrurilor la Dumnezeu este clar sustinut n acest tratat. Astfel ntoarcerea luminii dup trei zile de ntuneric asupra Egiptului este interpretat drept restaurarea final care se asteapt s aib loc mai trziu n mprtia cerurilor acelora care au suferit condamnarea n Gheena.128 Pedeapsa cu focul este adevrat pentru aceia care i imit pe egipteni n modul lor de viat,129 dar ea nu va fi vesnic. Moise stnd cu minile ntinse reprezint vindecarea durerii si izbvirea de pedeaps.130 Caracteristic pentru operele trzii ale Sfntului Grigorie de Nyssa este faptul c el d o motivare scripturistic doctrinei sale spirituale. Nu doar ntregul tratat Despre viata lui Moise este bazat pe relatarea spiritual ci si interpretrile spirituale primesc o baz scripturistic unde este posibil. Frecventele citate scripturistice confirm acest fapt. n Introducere, Printele Capadocian spune: Cred c e bine pentru mine s folosesc Scriptura ca si consilier n aceast privint.131 Profetii si Apostolii sunt instrumentele Duhului, vestind mai departe mesajul divin.132 Tratatul abund n astfel de afirmatii despre natura divin a Sfintei
Ibidem, p. 101. Ibidem, p. 81. 128 Ibidem, p. 54. 129 Ibidem. 130 Ibidem. 131 Ibidem, p. 24. 132 Ibidem, p. 71.
127 126

Studii

151

Scripturi. Duhul Sfnt care a inspirat Sfnta Scriptur trebuie s conduc si la interpretarea ei.133 Indicatiile despre viata Bisericii din vremea aceea, prin natura nssi a tratatului sunt rare dar revelatoare. Sfntul Grigorie de Nyssa scria n timpul acela despre triumful asupra idolatriei si reflect asupra numeroaselor convertiri din secolul al IV-lea.134 El stia, de asemenea , c multi dintre prozeliti nu au pstrat credinta curat dezvoltndu-si caracterul crestin pe care l-au dobndit. Multi dintre cei care s-au identificat ei nsisi cu Evanghelia sunt astzi nc amenintati de diavol prin atacurile succesive ale ispitelor.135 Sfntul Grigorie de Nyssa reflect si asupra ereziilor care au contestat doctrina Bisericii n secolul al IV-lea.136 El vedea ca o solutie retragerea si fuga de controverse n Biseric, atunci cnd cei ce respingeau regula de credint erau la putere. Marele ierarh Capadocian a fost de asemenea constient de pozitia sa de influent si vedea demnitatea episcopal n termeni printesti.137 Predecesorii si sunt numiti Printi,138 iar acolo unde nvttura scripturistic nu este explicit traditia Printilor se ngrijeste de o garantie demn de crezare a doctrinei.139 Sfntul Grigorie de Nyssa mediteaz si asupra ereziilor care au contestat demnitatea preoteasc n Biseric. El arat c nu toti oamenii trebuie s aib ncredere n ei nsisi nainte de a primi Tainele ci trebuie s aleag cteva persoane vrednice s primeasc lucrurile divine si s-i nvete.140 Fuga lui Moise n tinutul Madian si ntoarcerea sa cu un mesaj de eliberare arat c faptul de a nu fi fost nzestrat el nsusi cu acest fel de pregtire spiritual de a instrui multimea, nu putea s-i permit s le vorbeasc oamenilor.141 n mai multe rnduri Sfntul Grigorie de
133 134

Ibidem, p. 77. Ibidem, p. 85. 135 Ibidem, pp. 49.63. 136 Ibidem, pp. 41, 71-72, 88. 137 Ibidem, p. 21. 138 Ibidem, p. 40. 139 Ibidem, p. 47. 140 Ibidem, p. 71. 141 Ibidem, p. 49.

152

Studii

Nyssa observ c se pot vedea oameni egoisti si ambitiosi arogndu-si pentru ei treptele ierarhiei divine.142 Ei caut o viat de lux si nu respect disciplina preoteasc.143 El are multe de spus fat de ndrzneala celor pe care i consider nevrednici de preotie, iar remarcile sale par s reflecte propriile sale experiente cu astfel de oameni.144 Consideratiile fcute asupra tabernacolului145 i ofer Sfntului Grigorie ocazia de a vorbi despre structura Bisericii. Stlpii Bisericii sunt Apostolii, nvttorii si profetii care au adus lumina Evangheliei la oameni. n Biseric jertfa de laud si tmierea rugciunii sunt oferite zilnic lui Dumnezeu. Spltorii tabernacolului sunt cei care administreaz Botezul, iar curtile care legate ntre ele mprejmuiesc locul reprezint armonia, dragostea si pacea celor care cred. Biserica este n mod deosebit nfrumusetat prin modul de viat ascetic simbolizat prin pielea vopsit n rosu si testurile din pr cu care este mpodobit cortul. Se remarc faptul c fiecare personaj al Vechiului Testament, pentru Sfntul Grigorie de Nyssa devine un model de virtute.146 Avraam este descris n Contra lui Eunomie n termeni foarte similari cu cei aplicati lui Moise.147 Chemarea lui Avraam si mutarea sa n Canaan nu a fost o simpl cltorie spatial deoarece el si-a depsit propriile sale posibilitti umane pentru a se apropia de Dumnezeu. El a lsat n urma sa toate perceptiile simtuale si a ajuns prin credint la cunoasterea faptului c Dumnezeu este mai mare si mai sublim dect orice dovad prin care El ar putea fi cunoscut. i evenimentele din viata lui Moise sunt considerate ca modele de virtute n operele Sfntului Grigorie de Nyssa.148 ntr-una din cele mai semnificative pasaje ale tratatului, Sfntul Grigorie aduce mpreun trei stadii ale experientei divine a lui Moise: Manifestarea lui Dumnezeu ctre marele Moise a nceput cu lumina, dup aceea Dumnezeu i-a
142 143

Ibidem, p. 102. Ibidem, p. 103. 144 Ibidem, p. 102. 145 Ibidem, pp. 80-81. 146 Jean Danielou, op.cit., p. 269 147 Sfntul Grigorie de Nyssa, Contra lui Eunomie, P.G. 45, col. 940A-941B 148 Jean Danielou, op.cit., p. 269 s.u.

Studii

153

vorbit dintr-un nor, iar apoi cnd Moise a devenit mai extaziat si ndreptat, el a vzut pe Dumnezeu n ntuneric. 149 Urcusul niciodat terminat n cunoasterea lui Dumnezeu este totodat un urcus niciodat terminat n desvrsire sau bine, cci fiinta lui Dumnezeu cea nemrginit echivaleaz cu Binele nemrginit si n fiinta noastr e sdit setea spre aceast nemrginire n bine pe care nu o putem cuprinde niciodat cci aceasta ar nsemna s punem niste margini binelui pe care l-am putea ajunge. Desvrsirea ca naintare n binele personal nesfrsit cci binele nu poate fi dect personal e deci si o mereu neatins desvrsire a noastr care ne cere s nu oprim niciodat naintarea n ea, pentru c orice oprire nseamn o mpcare cu contrariul ei sau cu rul. .

149 Sfntul Grigorie de Nyssa, Omilii la Cntarea Cntrilor, P.G. 44, col 1000C. Cele trei evenimente la care face referire episcopul Nyssei au fost identificate diferit: 1) Exod 19,18 sau 3,2; 2) Exod 20,21 sau 24,15-18 si 3) Exod 24,15-18 sau 20,21. Dac se ia n considerare primul set de citate biblice, atunci Sf. Grigorie are diferite afirmatii fcute n legtur cu Teofania de pe Muntele Sinai. Dificultatea const n faptul c n Septuaginta ntunericul este mentionat n cap. 20,21, iar norul n cap. 24,18 astfel c ordinea prezentat este gresit. Dac se ncearc identificarea a trei evenimente separate, gsirea celui de-al treilea, nc este o problem si aceasta poate fi cea mai important pentru Sf. Grigorie. Fr s fac referire la textul din Cntarea Cntrilor, Dorothy Emmet, op.cit., p. 43 urmndul pe Jean Danielou, Platonisme et Theologie Mystique. Doctrine spirituelle de Saint Gregoire de Nysse, Aubier, Paris, 1953, pp. 17-23 propune trei stadii ale vietii spirituale conform Despre viata lui Moise sau despre desvrsirea prin virtute: 1) purificarea si iluminarea rugul de foc cel nemistuit; 2) nstrinarea de lume trecerea prin nor n traversarea desertului; 3) intrarea n ntunericul de pe Muntele Sinai. Dac comparm textele omonime din Omilii la Cntarea Cntrilor cu cele din Despre viata lui Moise sau despre desvrsirea prin virtute vom putea identifica lumina cu rugul de foc cel nemistuit norul este Teofania de pe Muntele Sinai (lund versetele 20-24 ca un ntreg) iar ntunericul este vederea spatelui lui Dumnezeu n timp ce mna Sa umbreste pe Moise n despictura stncii (Exod 33,20-33). Desi cuvntul ntuneric nu apare n cel din urm, aceasta poate fi interpretarea Sf. Grigorie

154

Studii

Pr. dr. Cristian Tia

Mutatii de paradigm n atitudinea fat de religiile necrestine. Elemente de teologie a misiunii occidentale contemporane
Problema atitudinii si a raportului crestinilor cu religiile lumii este esential pentru misiologia contemporan occidental, ea constituind, de altfel, o problem special pe tot parcursul istoriei ecleziale, dintru nceput si pn n epoca modern; n timpurile noastre a dobndit o important fr precedent.1 Un mare numr de teologi occidentali cere o schimbare a paradigmei n atitudinea fat de religiile necrestine.2 Trei sunt solutiile principale propuse de Teologia Crestin a Religiilor3 pentru ntelegerea relatiei crestinismului cu celelalte religii si pentru
1 n occident a existat un timp n care religiile orientale erau accesibile doar acelora care erau capabili s citeasc n sanscrit sau n pali si s-a deplasat n continente ndeprtate. Astzi cea mai mare parte a bibliotecilor publice contin traduceri ale Bhagavad Gitei indu sau colectia de nvtturi budiste Dhammapada. Pentru a ntlni indu nu mai este necesar s te deplasezi pe malurile rului sacru Gange. Pluralismul religios este n mod inevitabil parte a panoramei att a Estului ct si a Vestului, precum si a natiunilor Lumii a Treia si a Patra. 2 Volumele, alctuite de diferiti autori, intitulate: Lunicita cristiana: un mito? Per una teologia pluralista delle religioni (ed. John Hick si Paul F. Knitter) ed. Cittadella, Assisi, 1994, La teologia pluralista delle religioni: un mito? Lunicita cristiana riesaminata (ed. Gavin DCosta), ed. Cittadela, Assisi, 1994, constituie n acest sens o irezistibil provocare. 3 Disciplina Teologia (crestin a) Religiilor (T.C.R.), nscut din preocuparea teologilor de a rezolva problemele ce se nasc ntr-un mediu pluralist din punct de vedere religios, si formuleaz reflexiile n lumina credintei crestine, bazndu-se pe izvoarele revelatiei divine crestine si judecnd validitatea obiectiilor religioase ale altor religii. Aceast disciplin teologic se diferentiaz de Filozofia religiilor, care ofer judecti valorice asupra altor religii n lumina ratiunii naturale si nu n lumina credintei crestine. A existat chiar propunerea unei Teologii Universale a Religiilor ne-crestine, aplicabile tuturor religiilor, nteleas ca reflexie sistematic care s includ toate religiile, subliniind aspectele comune

Studii

155

rezolvarea tensiunii existente ntre cele dou axiome crestine fundamentale: a) Mntuirea se realizeaz doar prin Iisus Hristos; b) Dumnezeu vrea mntuirea tuturor oamenilor. Solutia exclusivist (1) (ce dovedeste adeseori o cunoastere si o experient a lui Dumnezeu limitat doar la credinta crestin), postuleaz o precar viziune asupra lui Dumnezeu si o infim valoare mntuitoare n celelalte religii. Insist asupra ideii c mntuirea vine doar de la Dumnezeu, prin Iisus Hristos, ignornd completamente axioma a doua. Solutia inclusivist (2), admitnd c exist si n alte religii o sincer cunoastere si experient a lui Dumnezeu, sustine totusi c plenitudinea acestei cunoasteri si experiente se afl doar n crestinism. Aceast pozitie accept axioma vointei de mntuire universal a lui Dumnezeu si pe aceea c mntuirea vine doar de la Dumnezeu, prin Iisus Hristos, n Biseric, recunoscnd simultan valoarea altor religii si importanta decisiv a lui Hristos n istoria mntuirii. Solutia pluralist este considerat o revolutie copernican n atitudinea teologic crestin fat de alte religii, ntruct admite c toate religiile sunt n mod egal, ci mntuitoare ale unicului Dumnezeu. Paul Knitter4 , observ c cea mai mare parte a istoriei umanittii este dominat de dou atitudini fundamentale: atitudinea conservatoare, exclusivist, care consider posibil mntuirea doar n Hristos, negnd existenta unor autentice valori altundeva dect n crestinism. A doua atitudine, liberal, inclusivist , recunoaste bogtia spiritual a altor credinte, considernd-o ns rezultatul operei mntuitoare a lui Hristos, si necesitnd s fie orientat spre plenitudinea care exist n El. Perspectiva catolic asupra dimensiunii absolute a crestinismului distinge trei principale tendinte: prima, vede n crestinism mplinirea si recapitularea tuturor religiilor (Jean Danilou, De Lubac, Hans Urs
(Leonard Swidler). T.C.R este n schimb mai mult dect aceasta: ea este o reflexie sistematic asupra propriei credinte n ceea ce are ea specific si unic, si deci nu doar n elementele ei comune cu alte credinte, cfr. Mariasusai Dhavamony, Teologia delle religioni. Riflessione sistematica per una comprensione cristiana delle religioni, ed. San Paolo, Milano, 1997, p. 31. 4 Paul Knitter, Per una teologia della liberazione delle religioni, n Lunicita cristiana: un mito?, p. 313-347.

156

Studii

von Balyhasar). n aceast optic, celelalte religii5 nu sunt mijloace de mntuire, ci momente de asteptare, trepte sau faze ale pregtirii evanghelice pentru primirea lui Hristos a crui prezent rmne ns tainic, relevndu-se deplin doar n crestinism. Trebuie s identificm si s purificm valorile care le gsim n aceste religii, care astfel si vor gsi mplinirea perfect n crestinism. A doua tendint din teologia catolic este reprezentat de asa-numita teologie a istoriei mntuirii, potrivit creia religiile sunt expresii ale istoriei generale a mntuirii, pentru c prin ele nsele sunt mijlocitoare ale mntuirii, legitimate si n mod pozitiv dorite si folosite de Dumnezeu. Doar n momentul n care o persoan dobndeste certitudinea caracterului absolut al crestinismului si devine constient de faptul c este unica cale a mntuirii, ea este obligat s urmeze credinta crestin (K. Rahner, Schlette). A treia tendint este aceea a sacramentalittii cosmice (Y. Congar, E. Schillebeeckx), potrivit creia religiile nu fac parte n mod deplin din istoria mntuirii, dar pot s constituie mijlociri ale mntuirii n virtutea dispozitiilor personale ale adeptilor lor. Cnd viata si optiunile unei persoane umane sunt pozitive, constituind un rspuns afirmativ la chemarea lui Dumnezeu pe care o simte fiecare persoan n adncul sufletului, atunci
5 Pentru un dialog inter-religios deschis, unii au propus o proclamare teo-centric a mprtiei lui Dumnezeu, ca exprimat n misiunea si auto-comprensiunea lui Iisus istoric. mprtia lui Dumnezeu este n mod evident tema central a predicii lui Mntuitorului, El ncepndu-si misiunea vestind Evanghelia care este vestea cea bun, c mprtia s-a apropiat si este deja chiar prezent. Prin dialogul cu alte religii, si colabornd cu ele, am construi mprtia lui Dumnezeu si realizm astfel misiunea lui Hristos. O astfel de pozitie este de nesustinut din punct de vedere teologic. Iisus credea c mprtia este deja prezent n El, si n activitatea Lui, prezent ntr-un mister (Marcu 4,11), dar nu era nc n mod real si dinamic prezent. Misterul eshatologiei realizate si al activittii mesianice a lui Iisus sunt acelasi lucru. n activitatea, moarte si nvierea Lui, mprtia lui Dumnezeu este deja venit. Proclamarea lui Iisus era: timpul s-a mplinit, mprtia deja a venit, convertiti-v si credeti. Vestea bun a Evangheliei nu era deci doar un program pentru dezvoltarea sau eliberarea uman, pentru realizarea pcii si a drepttii, ci proclamarea unui act al lui Dumnezeu n Iisus Hristos, ca Mntuitor universal al umanittii. Religiile lumii sunt orientate spre mprtia lui Dumnezeu prin realizarea partial a mesajului mntuitor al Evangheliei, si drept urmare, sunt orientate si spre Biseric si spre tain mprtiei lui Dumnezeu, cfr. Sebastian KAROTEMPREL, Seguire Cristo nella missione. Manuale di Missiologia, Ed. San Paolo, Milano, 1996, p. 298.

Studii

157

ntreaga realitate creat (inclusiv organizatiile social-religioase necrestine) poate deveni pentru el semn al prezentei lui Dumnezeu n lume si o constientizare a invitatiei lui Dumnezeu de a urma calea mntuirii. Toate aceste trei pozitii teologice (inclusiviste), au ca baz comun recunoasterea caracterul normativ al hristologiei crestine n lectura teologic a realittilor necrestine. Putem deci - din perspectiva Teologiei Crestine a Religiilor - articula n trei teze discursul teologic de pn acum: a) Iisus Hristos este unicul mijlocitor al mntuirii dorite de Dumnezeu pentru ntreaga umanitate; b) Biserica si desfsoar activitatea ei sacramental ntr-o asemenea manier, nct este necesar s apartii acesteia (ntr-un mod sau altul) pentru a dobndi mntuirea; c) ntruct istoria mntuirii este unic, Hristos trebuie s aib un raport cu celelalte religii. Toate aceste trei teze inclusiviste comport o serie de dificultti din punct de vedere teologic si pastoral, asupra crora nu ne vom opri. Trebuie n schimb s subliniem c exist o diferent fundamental ntre istoria general a mntuirii si cea special, realizat n Hristos. Istoria general a mntuirii nu este crestin, ci este doar destinat a deveni astfel, si deci nu relev iconomia misterului lui Hristos ascuns dintru nceput n Dumnezeu (Efeseni 3,9), chiar dac este orientat n mod decisiv spre Hristos. Umanitatea se zbate n ignorant, dar simultan este provocat de revelatia crestin si este interpelat de istoria special a mntuirii (Faptele Apostolilor 17,30), fapt demonstrat n istoria mondial a religiilor, de patosul cu care umanitatea, indiferent de timp si de spatiu, si caut mntuirea. Chestiunile ridicate de pluralisti merg la inima teologiei si practicii crestine. Doctrina despre Dumnezeu, centrat pe ntrupare, este pus n discutie n diferite moduri. Acesta este motivul pentru care mentionm trei studii care au Sfnta Treime ca punct de plecare pentru o reflexie crestin asupra diversittii religioase: Rowan Williams, Trinita e pluralismo, Gavin DCosta, Cristo, Trinit e pluralit religiosa, Christoph Schwobel, Particolarita, universalita e religioni.

158

Studii

Tema locului lui Hristos ntr-o lume pluralist din punct de vedere religios este n centrul dezbaterilor teologice contemporane. Volumul ngrijit de Gavin DCosta La teologia pluralista delle religioni: un mito? Lunicita cristiana riesaminata (ed. Citadella, Assisi, 1994) este de referint n problematica noastr.6 Aceast carte7 constituie un dialog serios n interiorul comunittii crestine asupra dezbtutei probleme a teologiei religiilor.8 Colaboratorii vin din diferite confesiuni crestine, din
Subtitlul Mitul unicittii crestine face referint n mod intentionat la o precedent carte publicat de John Hick, Mitul Dumnezeului ntrupat, n care doctrina traditional a ntruprii este pus n discutie cu motivatii mai mult sau mai putin valide. Primele cinci studii ale prtii a doua nfrunt chestiuni hristologice, sugernd n moduri diferite c semnificatia definitiv a lui Hristos este hotrt si c, de fapt, o orientare hristologic n tratarea chestiunii celorlalte religii desfund strzi importante si creative. A treia serie de studii nfrunt chestiuni ermeneutice si epistemologice ridicate de pluralisti. Prezentul volum ncearc s nfrunte aceste chestiuni artnd c pluralismul astfel cum este definit n cartea Lunicita cristiana: un mito?... nu este unica optiune posibil pentru crestinism n era modern. 7 mprtirea n dou mari grupuri de teologi a autorilor acestui volum nu corespunde apartenentelor ecleziale. Aceasta explic de ce att n primul grup ct si n al doilea, teologi de diferite denominatiuni crestine apr mpreun aceleasi teze ale altor teologi din propriile lor comunitti, lucru ce denot faptul c unii teologi nu sunt suficient de reprezentativi pentru pozitia bisericilor lor, si deci nu beneficiaz de o unanim acceptare n comunittile lor. Aspectul pozitiv este c se realizeaz o comuniune ecumenic concret ntre acestia. n nfruntarea problematicii noastre sunt anulate diviziunile dintre biserici si se evolueaz n directia unei comuniuni ntre teologi de diferite proveniente. Acesta este unul din fructele pozitive ale dezbaterii impuse de dialogul inter-religios, cfr. Carlo Molari, Le ragioni delluniversalita cristiana, p. 13. 8 Aceste probleme vizeaz chestiuni interne ale crestinismului privitoare la natura relativittii istorice, evidenta Noului Testament, coerenta Conciliului din Calcedon, natura lui Dumnezeu si multe alte chestiuni anexe. Sunt implicate si chestiuni inter-religioase, ntruct revendicri analoge si uneori conflictuale de unicitate vin avansate si de alte religii. n plus de aceasta, multe implicatii ale revendicrilor de unicitate ar fi considerate inacceptabile n consecintele lor din cauza atitudinii crestine fat de alte religii. Revendicrile crestine privitoare la unicitate sunt coerente si iluminatoare pentru a da un sens pluralismului religios? Se pot avansa aceste revendicri pretinznd n acelasi timp de a asculta ceea ce zic n acest sens celelalte alte religii? Aceste revendicri constituie poate continutul Vestii Bune ncredintat crestinilor? Cu nuante diferite, colaboratorii acestui volum rspund pozitiv la aceste ntrebri. Cititorul va putea s-si fac o idee despre multele feluri posibile de a sustine si interpreta aceste revendicri si cum ele ilumineaz ntlnirea crestinismului cu religiile lumii. De aceea acest volum vrea s ia n obiectiv unicitatea crestin. Ibidem, p. 16.
6

Studii

159

diferite prti ale lumii, cu o gam de specializri si experiente diversificate. Sunt filosofi, teologi, indologi, sociologi si specialisti n ermeneutic, uniti de o diferentiat insatisfactie pentru proiectul teologic pluralist asa cum vine conturat si definit n colectia de studii stiintifice Lunicita cristiana: un mit? Per una teologia pluralista delle religioni (editie ngrijit de John Hick si Paul F. Knitter), ed. Cittadela, Assisi, 1994. Unii cercettori au fost nesatisfcuti de terminologia utilizat n dezbaterea teologic (precum exclusivism, inclusivism, pluralism), n timp ce alti specialisti se identific cu aceste pozitii. ntr-un anumit sens, toate religiile sunt unice, ntruct ele sunt diferite una de alta, fiecare avndu-si propria istorie, textele sacre proprii, practicile specifice, credintele particulare etc. Unicitatea la acest nivel nu prezint nici o problem si este indiscutabil. Dificulttile apar la nivel teologic, unde sunt avansate revendicri, de exemplu privitor la definitivitatea si normativitatea revelatiei lui Dumnezeu n Hristos. Cteva cuvinte se impun asupra conceptului de pluralism teologic. Nu se poate nega realitatea pluralismului religios, din istorie si din contemporaneitate. Discutabil este n schimb legitimitatea unei teologii pluraliste n termenii propusi de unii specialisti (precum autorii volumului Lunicita cristiana: un mito?...). Trebuie subliniat faptul c o teologie pluralist nu este o interpretare potrivit a pluralismului religios, dat fiind faptul c teologia pluralist, paradoxal, pare adeseori s mpiedice n loc s favorizeze o recunoastere adecvat a pluralismului religios, n ciuda intentiei ei. Unitatea volumului La teologia pluraliste delle religioni: un mito? Lunicita cristiana riesaminata, nu se bazeaz pe o insatisfactie negativ si critic, ci pe tentativa de a propune comunittii crestine un mod alternativ de a nfrunta chestiunile ridicate. Acest volum poate fi utilizat ca text complementar si echilibrant al volumului Lunicita cristiana: un mito? Per una teologia pluralista delle religioni, pentru cei care sunt interesati de dezbatere si pentru crestinii care n biserici si universitti doresc s cunoasc mai aprofundat multiforma dezbatere privitoare la semnificatia altor religii n teologia crestin. Chestiunea pluralismului religios poate fi nfruntat din perspectiva doctrinei trinitare despre Dumnezeu, element central pentru crestinismul

160

Studii

traditional. Rowan Williams9 scrie un studiu de apreciere10 , chiar dac nu lipsit de critici, privitor la contributia trinitar a lui Panikkar la dezbatere. El retine c doar Panikkar dintre colaboratorii volumului Lunicita cristiana. Un mito? furnizeaz ideile cluzitoare pentru o autentic teologie a angajrii inter-religioase. Meritul principal i revine conceptiei lui Panikkar11 , pentru care misterul Sfintei Treimi furnizeaz fundamentele ultime ale pluralismului, ntruct logosul si spiritul, concretul si universalul, rmn n tensiune pn n eshaton. Pentru acesta, plenitudinea lui Hristos trebuie s fie permanent re-descoperit; ea nu este prezentat ntr-un anumit model conceptual cu pretentii de exhaustivitate. Deci, pn la sfrsitul istoriei, nu putem spune cu precizie tot ceea ce s-ar putea spune despre Logos. William l mai admir pe Panikkar atunci cnd acesta dezaprob pluralismul liberal, tocmai pentru c forma pluralismului lui Panikkar este fundamentat pe centrul teologiei si practicii crestine si mai putin pe bazele externe ale unei concrete comunitti religioase. Williams ntreprinde o dubl tentativ. nainte de toate, dezvolt si aprofundeaz unele idee implicite propuse de Panikkar. n al doilea rnd, fcnd aceasta, comenteaz n mod critic cteva carente ale lui Panikkar, prezentnd astfel propria sa manier de a se raporta la orientrile trinitare ale lui Panikkar. Williams relev importanta atentiei la procesul istoric, ntruct limbajul trinitar s-a cristalizat n legtur cu diferentele materiale si temporale ale persoanelor trinitare si cu unitatea lor intern n jurul lui Iisus Hristos. Fr aceast perspectiv istoric, echilibrul ntre unitate si pluralitate, att de crucial pentru Panikkar ar fi fost n pericol de prbusire. Williams examineaz si logica dialogului n interiorul acestei structuri. Panikkar poate nu pune n relief responsabilitatea critic a mrturiei crestine... n raport cu traditiile pe care le ntlneste. Dup o
9 A studiat teologia la Cambridge, a fcut cercetri de filosofie si teologie la Oxford si a predat n India si Statele Unite. Este titularul catedrei Lady Margaret de teologie din Oxford, preot anglican, si membru al Comisiei Anglicane de Teologie si Doctrin. Studiaz chestiuni privitoare la raportul dintre Hristos si cultur. ntre operele lui cele mai recente amintim Arius: Heresy and Tradition. Este ngrijitorul lucrrii The Making of Orthodoxy. 10 Rowan Williams, Trinita e pluralismo, n op. cit., p. 65-83. 11 Cfr. Raimundo Panikkar, Il Giordano, il Tevere e il Gange, n Lunicita cristiana: un mito? Per una teologia pluralista delle religioni (a cura di John Hick si Paul F. Knitter), ed. Cittadela, Assisi, 1994, p. 227-250.

Studii

161

discutie bogat n nuante el concluzioneaz c intentia crestin n ntlnirea dintre credinte este aceea de a le invita s regseasc aici, n naratiunea si n practica lui Iisus si a comunittii Sale, ceea ce fortific si ancoreaz speranta uman, nu neaprat n forma mplinirii aspiratiilor lor, sau a perfectionrii celor mai nalte idealuri ale lor, ci ca o fort urias ce poate unifica o ntreag serie de eforturi pentru integritate uman fr a nega sau coloniza istoria si exprimarea lor proprie de pn acum. Aceast interactiune permite o matur critic a crestinismului n urma creia crestinii au foarte multe de nvtat. Williams afirm c mrturia si auto-perceperea crestinilor nu pot s aib loc n afara contextului de conversatie cu acea care stau n afara bisericii si aici dialogul inter-religios este fundamental pentru existenta crestin. Gavin DCosta12 propune cinci teze13 n care examineaz diferitele ci prin care doctrina despre Sfnta Treime poate s ilumineze si s fundamenteze crarea dintre pluralism si exclusivism. n prima dintre tezele sale DCosta sustine c Sfnta Treime protejeaz de pluralism si de exclusivism ntruct ea reconciliaz ntr-o manier satisfctoare particularitatea lui Hristos cu universalitatea harului lui Dumnezeu. Exclusivismul tinde s se opreasc brusc la prima, iar pluralismul, n diferite moduri, o pune n evident pe a doua, dar nu poate s o justifice si s o fundamenteze ntr-o manier adecvat pe nici o revelatie special pentru c aceasta ar constitui un privilegiu ilegitim. DCosta apoi sustine c Duhul Sfnt a fost ntotdeauna conceput n principala traditie a Bisericii ca agent activ al creatiei si n istorie, iar prin intermediul actiunii Duhului Sfnt noi suntem cluziti la o ntelegere tot mai profund si mai intim a lui Dumnezeu n Hristos. Dac religiile sunt considerate ca prti ale actualei istorii a umanittii, atunci aceast doctrin are semnificative interpretri. DCosta dezvolt argumentarea sa pentru a
Laic catolic, a studiat la Universitatea din Birmingham si la Cambridge. Actualmente este cercettor-sef la West London Institute of Higher Education. Srudiile sale se nscriu n aria disciplinei Teologia Religiilor: Theology and eligious Pluralism; John Hicks Theology of Religiosu: A Critical Evaluation. Este membru al British Council of Churches Committee for Relation with People of Other Faith, si al Comitetului Romano-Catolic pentru alte Credinte (Anglia si Galles). 13 Gavin DCosta, Cristo, Trinita e pluralita religiosa, n op. cit., p. 84-103.
12

162

Studii

demonstra c normativitatea lui Hristos (si aceea a unei Sfinte Treimi relationale) conduce la o form normativ de viat modelat de o iubire crucificat, slujitoare si comunitar, care se auto-druieste. Aceast form de viat are implicatii att structurale ct si personale. Aici, sustine el, st precaritatea si srcia strategiilor de eliberare propuse de pluralisti: de fapt, cum se mai poate vorbi de mprtie, sau de dreptatea ei n interiorul crestinismului, fr referire la Hristos, la Dumnezeu si la Duhul Sfnt? Calea practic nu poate evita relatia dialectic si importanta doctrinei. Teza final a lui DCosta este aceea c dac Biserica este un subiect la judecata Duhului Sfnt, si dac Duhul Sfnt este activ n religiile lumii (ntr-o manier care nu se poate specifica apriori) atunci religiile mondiale sunt vitale pentru fidelitatea crestin la propriile valori. n dezvoltarea acestui punct, DCosta insist asupra faptului c alteritatea necrestinului trebuie s fie protejat, crend aceea ce el numeste un spatiu narativ. El scrie c doctrina Duhului... furnizeaz spatiul narativ n care mrturiile persoanelor religiilor mondiale, cu cuvintele si cu vietilor lor, pot demasca ideologiile si practicile narative mutilate n interiorul comunittilor crestine. Prin acest proces se ajunge la cunoasterea sfinteniei si opresiunii care au loc n interiorul altei traditii si n crestinism. Nu este posibil s indicm care poate s fie rezultatul diferitelor ntlniri, dar provocarea si promisiunile religiilor mondiale nu pot s fie ignorare de crestinii trinitari.14 Christoph Schwbel15 prezint un studiu sistematic privitor la Sfnta Treime n teologia crestin ca mijloc de conservare a aspectelor particulare si universale ale crestinismului.16 Toti trei autorii amintiti pn acum reflect de fapt aceast preocupare fundamental. Schwbel ncepe definind problemele nscute att din pluralism ct si din exclusivism. Viziunea exclusivist pare s pun n evident caracteristicile
Ibidem, p. 102. Christoph Schwbel este profesor de Teologie sistematic la Colegiul Regal al Universittii din Londra. Ultimele lui publicatii privesc conceptul de Dumnezeu, eclesiologia n raport cu teologia dogmatic si etic. A scris diferite crti n german referitoare la teologul Martin Rade ale crui opere le-a publicat n trei volume. 16 Christoph Schwbel, Particolarita, universalita e religioni. Per una teologia cristiana delle religioni, n op. cit., p. 104-130.
14 15

Studii

163

proprii ale credintei crestine, dar simultan pune n discutie universalitatea actiunii lui Dumnezeu pe care o proclam. Pe de alt parte, perspectiva pluralist pare c tinde s dezvolte o imagine a universalului din toate religiile care transcende religiile concrete recunoscnd particularitti lor distinctive doar un penultim status preliminar. Schwbel apoi sustine c credinta crestin se fundamenteaz pe unicitatea faptului c Dumnezeu s-a revelat n istoria lui Iisus Hristos, actiune autentificat de Duhul Sfnt. Dezvoltarea teologiei trinitare a ncercat s afirme c Dumnezeu este realmente agent al reconcilierii si al mntuirii n Hristos, si Duhul dttor de viat, izvor al vietii si al adevrului n creatie, este Dumnezeu egal n demnitate. Lectia pe care Schwbel o extrage de aici este c, n dialog, teologia crestin trebuie dac vrea s fie credincioas ei nsisi s ncerce s evidentieze att specificul ei fundamentat pe revelatie, ct si pe acela al altor religii. Totusi Schwbel vrea s mai evidentieze universalitatea actiunii lui Dumnezeu implicit n formulrile trinitare. Religiile trebuie s fie considerate rspunsuri umane la prezenta si actiunea omnicomprensiv a lui Dumnezeu n istorie. El este activ n toate formele existentei create, fiind fundamentul fiintei si al sensului si originea si finalitate oricrei mpliniri. Schwbel apoi nfrunt chestiunea absolutului att de capital pentru dezbatere. Exist un sens n care crestinismul nu poate s se revendice a fi religia absolut, deoarece absolutul poate s fie considerat un atribut divin, care exprim ceea ce teologia clasic numea aseitas Dei. Schwbel sustine c atunci cnd absolutul este revendicat pentru o fiint creat si finit, n favoarea unei institutii sau principiu, atunci demonicul invadeaz viata religioas. n partea final a studiului su, Schwbel propune cteva reguli pentru dialog ce deriv din reflexiile trinitare si care au valoare doar pentru partenerul crestin al dialogului. Hristologia crestin, la rndul ei, d o serie de rspunsuri si formuleaz o serie de perspective la provocarea altor religii. M. M. Thomas17 intr
17 M. M. Thomas, a fost director al Institutului Crestin pentru Studiul Religiilor la Bangalore din 1962 n 1975, membru a nenumrate comisii n Consiliul Mondial al Bisericilor si presedinte al Adunrii Consiliului din 1975. a predat n Statele Unite la Andover Newton, Princeston si n Institutele Teologice South Methodist ntre 1980-1987. ntre publicatiile lui cele mai cunoscute amintim: Acknowledged Christ of the indian Renaissance; Toward a Theology of Contemporany Ecumenism si Risking Christ for Christs Sake.

164

Studii

n dezbatere pe baza nenumratilor ani de experient din India. El se forteaz s formuleze o via media ntre calea agresivittii coloniale att de clar experimentat n contextul su indian de viat si aceea a pluralismului care se bazeaz pe ceea ce el numeste o stagnant spiritualitate a-storic, ntlnit n interiorul traditiilor multor comunitti crestine istorice ale Indiei.18 Contributia sa const n sugerarea faptului c se pot explica n mod adecvat problemele pluralismului mediului indian dac este luat Hristos ca baz de plecare pentru a analiza deplin pluralismul.19 El sustine c, din punct de vedere istoric, rolul crestinismului chiar dac nu fr ambiguitti, a fost esential si determinant pentru renasterea hinduismului. Crestinii indieni au datoria de a contribui la dezvoltarea noii Indii conturnd o viziune a lui Hristos de Creator al unei noi umanitti, o umanitate n care suferinta, istoria si rul nu sunt ignorate ci luate n serios si transfigurate n Dumnezeu. Sub acest aspect, Thomas este de acord cu apelul lui Knitter la o baz eliberationist a pluralismului religios, dar adaug critic c hristocentrismul este ceea ce pune n relatie pe Dumnezeu, biserica si mprtia, mentinnd intact aceast relatie. Thomas ia n calcul si prerile altor traditii, att religioase ct si seculare, si modul n care ele se deschid lui Hristos pentru a-si orienta propria formare. O credint hristocentric s-ar putea gsi n afara bisericilor crestine, n aceia care chiar rmnnd hindusi sau altceva, cred totusi n definitivitatea lui Hristos. Acesta este cazul lui O. Kandasamy, Chetty si Manilala Parekh. Viziunea crestinismului propus de Thomas, dobndeste un plus de vitalitate datorit amploarei universale invocate, fr de care crestinismul ar deveni din punct de vedere social si teologic neputincios. El ne aminteste totusi c exclusivismul, inclusivismul si pluralismul pot opera ntr-o pozitie cu un centru hristocentric care exclude si rezist la anumite forme ale rului incluznd si afirmnd alte forme de viat care pot s nu se defineasc crestine, dar care totusi pretind ochelari hristocentrici pentru a fi recunoscute.
si pn la un anumit punct, viziune prezent si n volumul criticat de noi Lunicita cristiana: un mito? Per una teologia pluralista delle religioni, op. cit. 19 M. M. Thomas, Approccio umanista cristocentrico alle altre religioni nel contesto pluralista dellIndia, n op. cit., p. 131-150.
18

Studii

165

Francis Clooney20 , indolog si teolog, afirm c puntul fundamental de plecare al initiativei pluraliste nu este nici corect, nici satisfctor. Argumentarea lui este c teologia crestin este biblic: adic, Biblia ofer structura interpretativ n cadrul creia s ne trim propria existent, si s ntelegem realitatea.21 n acest context ntlnirea cu textele religioase clasice precum Tiruvaymoli ofer ocazia pentru lectura si re-lectura Bibliei si a altor texte crestine n noul context al textelor necrestine. n acest proces, sufer modificri att lectura Bibliei ct si aceea a lui Tiruvaymoli. Opinia lui Clooney este c rezultatul acestei activitti nu poate s fie sistematizat mai nainte de procesul real de lectur,
Francis X. Clooney, este doctor n filosofie al Universittii din Cicago din 1984, specialist n limbile si civilizatia Asiei meridionale. A predat n Nepal pentru doi ani si a fost cercettor la Madras ntre 1982-1983. Actualmente este profesor asociat la Colegiul Boston si a publicat opera de referint Thinking Rituality: Retrieving the Purva Mimsa of Jamini, n colaborare cu Institutul indologic al Universittii din Viena. 21 ntr-adevr, Sfnta Scriptur nu poate fi neglijat n problema religiilor. Distinctia dintre istoria universal si cea special a mntuirii, ntre prezenta providentialmntuitoare a lui Dumnezeu si alianta Sa cu poporul su (Israel si Biserica), este realizat n crtile Iona, Deuteronom, Isaia, si n mod special n Faptele Apostolilor, n Epistolele pauline si n prologul Evangheliei lui Ioan. Sfntul Apostol Pavel avertizeaz cu claritate c iudeii sunt vinovati naintea lui Dumnezeu pentru a fi violat legea lui Moise (Romani 1, 17-32), iar neamurile pgne erau la rndul lor nvinovtite pentru a fi dispretuit cunoasterea lui Dumnezeu oferit si accesibil prin Revelatia natural. Potrivit Scripturii, cutarea lui Dumnezeu si relatia omului cu El, constituie o dimensiune esential, constitutiv, ontologic-uman, nscris n natura lui creat dup chipul lui Dumnezeu, independent de revelatia pozitiv sau de alianta vetero-testamentar. Potrivit viziunii biblice a planului lui Dumnezeu, prin mijlocirea poporului ales, toate natiunile sunt chemate de unicul Dumnezeu pentru a forma un unic staul, un unic templu al lui Dumnezeu, un unic Trup al crui Cap este Hristos. Spre acest sfrsit tinde n mod dinamic istoria mntuirii, Orice cercettor al Scripturii, recunoaste imediat o fenomenologie religioas comun formelor de cultur local, uneori, completamente uman. Idei si fapte precum aliant, profetie, lege divin, judecat universal, sacrificii expiatori, rugciuni, locuri si obiecte sacre, adoratie si moralitate, sunt comune - de exemplu - traditiilor religioase ale Orientului. n centrul fenomenologiei religioase a Scripturii exist o unic interventie a lui Dumnezeu, n istoria lui Israel, si n evenimentul Hristos. Revelatia si comunicarea lui Dumnezeu n istorie au loc prin intermediul fenomenologiei religioase umane, a formelor religioase si ale experientelor contextuale, care se relev ca mijloace providentiale de auto-comunicare a lui Dumnezeu, pregtitoare pentru primirea Evangheliei.cfr. Pietro Rossano, Diaogo e annuncio crisiano. Lincontro con le grandi religioni, ed. Paoline, Milano, 1993, p. 33.
20

166

Studii

si n exemplul su ilustrativ22 arat multe noi perspective pe care acest proces le poate contura. Deci, unele chestiuni dilematice precum aceea dac Tiruvaymoli este la fel de valid pe ct Epistola ctre Galateni, sunt nlocuite de urmtoarea: este diferit lectura Epistolei ctre Galateni dup ce a fost citit Tiruvaymoli? Clooney poart cu sine n dezbatere specificitatea orientalistului si al exegetului de nuant . Dar argumentarea lui la sfrsit conduce la o sintez teologic. Acest proces de ermeneutic este mai bine nteles ntr-o perspectiv inclusivist deoarece el detaliaz n mod suficient orientarea teologilor comparatisti: nscrierea lumii n textul biblic. ntreaga perspectiv a lui Clooney poate s fie considerat o serioas provocare la modul n care textele biblice sunt tratate n Lunicita cristiana: un mito?..., adic ntr-o perspectiv rsturnat fat de aceea a lui Clooney. El afirm c aceast rsturnare de perspectiv genereaz si o lips de atentie riguroas la revendicrile altor texte religioase, determinnd si diminuarea limbajului ratiunii teologice si religioase n fata Misterului (lucru diferit de contemplatie). Indigenizarea textual a lui Clooney are ceva n comun cu forma de indigenizare spiritual a teologului John B. Cobb asupra cruia ne vom opri n cele ce urmeaz. John B. Cobb23 a fost angajat n dialogul crestin-budist pentru multi ani, si el apeleaz la aceast experient pentru a sugera o important alternativ la ceea ce el numeste forma esentialist a pluralismului autorilor volumului Lunicita cristiana: un mito?.... Ea comport discutabila ipotez istoric a unei esente comune, pe care orice traditie apoi o ncarneaz ntr-un fel sau n altul. Cobb insist asupra faptului c dialogul poate avansa doar dac exist convingerea c orice traditie
22 Francis X. Clooney, Leggere il mondo in Cristo. Dal confronto allinclusivismo. n op. cit. p. 151-176. 23 John B. Cobb jr. este titularul catedrei Ingraham la School of Theology din Claremont si al catedrei de religie Avery la Claremont Graduate School. Este director al Centrului de Studii de aici. mpreun cu Masao Abe a fost organizatorul ntlnirii teologice budisto-crestine si a fost primul presedinte al Societtii pentru Studii Budisto-crestine. A publicat numeroase crti dintre care amintim: Christ in a Pluralistic Age; Beyong Dialogue; Toward a Mutual Transformation of Christianity and Buddhism.

Studii

167

este unic n modul ei, si n multe cazuri, are scopuri diferite. Trebuie deci abandonat orice idee a unei unice norme sau esente comune, potrivit creia religiile ar putea fi analizate si judecate. Cobb apoi refuz s accepte si relativismul conceptual, care este adeseori prezentat ca o alt alternativ. John B. Cobb24 subliniaz c dac diferitele religii vor s nfrunte pluralismul, atunci nu trebuie s-si abandoneze propria norm; problema este nainte de toate cum norma lor poate s se extind prin deschiderea la gndirea normativ a altora. El examineaz pe scurt traditiile indiene ale budismului si ale hinduismului identificnd o limitare n formele de deschidere care caracterizeaz traditiile religioase indiene pentru c acestea nu par deschise revendicrilor definitive ale traditiilor avramice privitoare la credinta n Dumnezeu. n traditiile abraamice, din punct de vedere istoric, lucrurile merg n directia deschiderii progresive, iar Cobb ntrezreste o radical deschidere ntr-o form de hristocentrism. Aceast perspectiv confer credibilitate unei viitoare orientri spre mprtia ntrupat n Hristos, fat de care noi crestinii suntem receptivi. Dar sensul prezent (opus celui de viitor) al realittii mprtiei n Hristos ridic si chestiunea modului (prezentei) lui Hristos astzi n lume. Cobb afirm c n manier analog curajoasei tentative a lui Augustin de a ncorpora ntelepciunea neoplatonismului, crestinii astzi sunt invitati s ncorporeze ntelepciunea hinduismului, a budismului, etc. Aceast indigenizare este mrturie a bogtiei spirituale din interiorul religiilor mondiale. Perspectiva lui Cobb este important ntruct sugereaz c nu se pretinde o solutie global la existenta pluralittii si c adeseori revendicrile de adevr, aparent n conflict ntre ele, pot fi ntelese corect n situatia concret a dialogului.25
John B. Cobb, Oltre il pluralismo, n op. cit., p. 177-198. Prioritatea lui fundamental este aceea de a cerceta profunzimile crestinismului pentru a descoperi sursa si potentialul unei radicale deschideri fat de lume. El o gseste n Hristos. Miscarea lui spre un pluralism mai amplu dect acela oferit de ctiva autori ai volumului citat este foarte semnificativ. Multi autori ai acestei colectii de studii si unesc eforturile n recunoasterea si identificarea unui pluralism mai radical dect acela propus de Lunicita cristiana: un mito?...
24 25

168

Studii

Wolfhart Pannenberg26 evidentiaz centralitatea hristologiei n dezbaterea privitoare la atitudinea crestin fat de alte religii. El opteaz pentru opera lui John Hick care este n mod legitim considerat drept unul dintre cei mai distinsi protagonisti ai acceptrii pluralismului religios ca pozitie sistematic n teologia crestin si n filosofia religiilor. Pannenberg27 examineaz cteva dintre chestiunile ridicate de Hick n The Myzh of God Incarnate si n alte succesive studii pentru c pozitia lui Hick se bazeaz pe precedenta demolare a doctrinei traditionale a ntruprii. Pannenberg semnealeaz cum pozitia lui Hick, si mare parte a discutiei creia i-a dat apoi origine, urmeaz liniile aplaudate, de harnack si de altii, al dezbaterii teologiei liberale germane. n aceasta, criticile lui Pannenberg pun n evident modul penibil n care mare parte a teologiei anglosaxone este scris fcnd abstractie de teologia continentului european. Se sper c prezentul volum s poat n parte servi la remedierea acestei situatii. Argumentarea propus de Pannenberg afirm c revendicrile unicittii crestinismului nu se bazeaz pe revendicri tardive avansate de crestini asupra persoanei lui Hristos, ci izvorsc din finalitatea eshatologic revendicat de Iisus nsusi. Aici el demonstreaz c tentativa lui Hick, de a fundamenta propria teologie pluralist pe egalitatea experientei religioase, nu ntelege n mod grav fundamentele revendicrii crestine de unicitate. El mai insist asupra faptului c n traditia crestin, limbajul referitor la Dumnezeu este ancorat n traditia crestin bimilenar, n timp ce John Hick, neglijeaz acest fapt. Aceasta se observ, de exemplu, n definitia mntuirii dat de Hick, care potrivit lui Pannenberg are putin n comun cu notiunea biblic de mntuire (care implic judecata
Wolfhart Pannenberg, a studiat filosofia si teologia la Berlin, Gottingen, Basilea si Heidelberg. Profesor de teologie sistematic la Institutul Ecumenic din Monaco, este autor a nenumrate publicatii de hristologie, antropologie crestin si de fundamentare teoretic a teologiei. Dintre nenumratele sale publicatii amintim doar cteva titluri: Ce este omul. Crezul si credinta omului contemporan; Hristologia; Antropologia n perspectiv teologic; Crestinism si societate; Epistemologia si teologia; chestiuni fundamentale de teologie sistematic; crestinism si mit; revelatia ca istorie etc. 27 Wolfhart Pannenberg, Pluralismo religioso e rivendicazioni di verita in conflitto fra loro. Il problema di una teologia delle religioni mondiali, n op. cit., p. 199-213.
26

Studii

169

eshatologic). Pannenberg este critic cu interpretarea strict juridic a Judectii pe care o face John Hick.28 Pannenberg si ncheie studiul precum a nceput, sustinnd c o teologie inclusivist a religiilor este mult mai potrivit ntr-o lume a pluralismului religios, dect poate fi o perspectiv fie pluralist, fie exclusivist. El pune n evident si faptul c chestiunea mntuirii acelora care apartin la alte religii rmne n mod inevitabil o chestiune la care este imposibil s dm un rspuns definitiv, fapt ce nu trebuie s-i mpiedice pe crestini profite n mod pozitiv de contactul inevitabil cu persoanele apartintoare altor religii. Dialogul fr confuzii, n duhul sperantei, este nota pe care Pannenberg vrea s o imprime societtii pluraliste din punct de vedere religios. Monika Hellwig29 , intervine n dezbaterea noastr cu cteva probleme hristologice, ridicate de unii scriitori ca Stanley Samartha, Aloysius Pieris, John Hick si Gordon Kaufmann. Ea consider30 c n centrul dezbaterii st o problem de armonizare: e vorba de a concilia recunoasterea faptului c adevrul ultim-definitiv, nu poate s fie posedat n form absolut ntr-un mediu conditionat din punct de vedere cultural (impermeabil comunicrii inter-culturale, cu o anumit limb si o anumit experient istoric) cu a) constiinta la fel de puternic c revendicrile unui adevr ultim-definitiv sunt o necesar component a credintei
Una dintre preocuprile principale ale lui Pannenberg este analizarea modului n care propunerile lui Hick discrediteaz si degradeaz chestiunea privitoare la revendicrile de adevr emise de evanghelia crestin. Fapt pentru care una dintre concluziile lui Pannenberg este c caracterul specific al credintei crestine, ancorat ntr-un trecut istoric si fcnd referint la o viitoare mntuire eshatologic este astfel c revendicrile de adevr ale predicii crestine se ancoreaz n istoricitatea credintei crestine, n timp ce diferentele fat de alte religii deriv de la revendicri de adevr n conflict ntre ele, cfr. Gavin DCosta, Due concezoni diverse di dialogo, n op. cit., p. 52. 29 Monika K. Hellwig, este doctor n Teologie si licentiat n stiinte juridice. Pred teologia la Georgetown University din Washington. Proeminent figur international, cunoscut pentru interpretrile problematicilor fundamentale ale vieti crestine, este autoarea a nenumrate volume, dintre care amintim: Catholic Faith and Contemporary Questions; The Role of the Theologian; Gladness Their Escort; Homiletic Reflections. 30 Monika Hellwig, La cristologia in un ecumenismo piu ampio, n op. cit., p. 214-230.
28

170

Studii

religioase n general; b) c nu exist alt mijloc de a exprima aceste revendicri dect ntr-un anumit mediu cultural; hristologia se afl deci la rscruce. Dac crestinii vor s avanseze revendicri privitoare la natura definitiv, normativ si unic a lui Iisus, att sub profil ontologic ct si formal, aceste revendicri trebuie s fie credibil fundamentate. Hellwig consider c o astfel de strategie ar fi posibil n cadrul unei mai ample societti ecumenice a diferitelor religii si ideologii. De fapt, ea afirm c este inutil din punct de vedere ecumenic s renunti la aceste revendicri ntruct noi atunci nu vom avea nimic pertinent de dus la ntlnirea ecumenic. Hellwig exploreaz diferitele ci deschise crestinilor. Ea expune cteva puncte de vedere istorico-sociale, care calific religiile n baza beneficiilor lor umane si umanitare; se ntreab n mod pertinent care sunt criteriile cu care vin judecate aceste beneficii. Hellwig n concluzie opteaz pentru o metod fenomenologic pe care ea nssi o dezvolt, metod care acord o mare atentie persoanei, vietii, lucrrii si destinului final al lui Iisus din Nazaret, si influentei pe care El a avut-o si continu s o aib asupra lumii. Hellwig consider c aceast metod a fost adoptat cu succes n recenta oper hristologic a lui Edward Schillebeeeckx. Aceast perspectiv este n consens cu practica bisericii indicnd interesele practice care stau la baza formulrilor doctrinare. Potrivit argumentrii sale centrale, pentru crestinism este fundamental revendicarea functional (care are implicatii ontologice) potrivit crora unicitatea lui Hristos st si n faptul c El propune un mod unic de a tri. Concluzia lui Hellwig este c crestinii pot s afirme divinitatea lui Iisus si centralitatea Lui n proiectul uman ce se desfsoar n istorie si n destinul uman care transcende istoria. Aceasta, pe baza unei certitudini interioare conferite inimii de experienta acumulat de noi, fcnd o provocare prietenoas tuturor acelora care sustin altceva, fr a nega potentialul rol mntuitor al altor proeminente figuri religioase. Studiul su indic c chestiunile ridicate de alte religii sunt intim legate chestiunilor privitoare de justificarea revendicrilor crestine ntr-o lume de ideologii, filosofii si moduri de viat n competitie ntre ele.

Studii

171

J. A. DiNoia31 prezint o detaliat reflexie filosofic32 din care rezult faptul c el mprtseste intentiile fundamentale ale pluralistilor afirmnd c mntuirea este posibil si n afara granitelor comunittii crestine. Totusi, argumentarea lui este c ceea ce este propus drept teologie pluralist a religiilor (de autori precum Hick, Gilekey si Samartha) sufoc n mod inconstient recunoasterea adevratului pluralism ntre religiile lumii. n loc s identifice perspectiva din care s se poate recunoaste adevratul pluralism si deci situatia care faciliteaz dialogul si dezbaterea, acesti autori sunt pnditi de pericolul de a prezenta un sistem care relativizeaz revendicrile normative si universaliste si minimalizeaz varietatea scopurilor definitive propuse si recomandate de cea mai mare parte a religiilor, existnd pericolul de a califica drept agnostice multe doctrine religioase. DiNoia si fundamenteaz teza pe un model de religie care se forteaz a lua n serios unitatea de doctrin si practic si modul n care scopurile propuse pretind de la credinciosi un mod special de viat si atitudini care i pregtesc la o adecvat gustare a acestor scopuri, fie aici, fie n viitor. Fapt pentru care, se poate observa c orice comunitate religioas recomand un scop amplu al vietii si un mod de viat corespunztor, capabil s duc la ndeplinirea lui. El observ c aceast asemnare de structur este transferat ntr-o asemnare de obiective n teologia pluralist. Pentru a sustine aceast manevr, toate predicatele referitoare la acest obiectiv trebuie s fie relativizate (si calificate ca partiale) pierzndu-si astfel forta de sugestie. Fapt pentru care, Realul propus de Hick sau Misterul propus de Samartha ca scop al religiilor, devine tot mai vag, precum si atitudinile cerute pentru a intra n raport cu el. Sub acest aspect, aceste teologii pluraliste modific n loc s includ, realmente, specificul altor expresii religioase. Un exemplu sugestiv n aceast directie este afirmatia religioas potrivit creia
31 J. A. DiNoia este profesor asociat de teologie sistematic si de filosofia religiei la Dominican House of Studies din Washington. Este redactor sef al publicatiei The Thomist. Este doctor n filosofie al Universittii din Yale. A publicat n Theological Studies si Religious Studies. Este interesat de problematica diversittii religiilor n perspectiv crestin. 32 J. A. DiNoia, Teologia pluralista delle religioni. Pluralista o non pluralista? n op. cit., p. 231-253.

172

Studii

Misterul st dincolo de Nirvana, Dumnezeu, Brahman etc.. Deci, ceea ce este prezentat drept o interpretare a ceea ce sunt alte comunitti religioase constituie, de fapt, o propunere religioas alternativ si independent de ntelegerea respectivelor religii. Aceast perspectiv deci este incapabil de a nfrunta conflicte sau contradictiile existente si, lucru mai important, cu modul n care respectivele comunitti religioase ar vrea s se prezinte. DiNoia afirm c exist necesitatea unei viziuni mai ample, care s explice unicitatea si particularitatea crestinismului si a altor religii. Lesslie Newbigin33 propune o tez interesant, sustinnd c pozitia pluralist este si un indicator al crizei culturii. El identific n linii mari rdcinile socio-istorice si intelectuale ale pozitiei unor pluralisti, relevnd profundele amprente seculare care stau la baza supozitiilor lor. Toate acestea sunt plasate n contextul epocii Ratiunii, n care religia este tot mai mult considerat ca apartinnd sferei optiunii private a omului, devenind o chestiune de gust. Arbitrarul deciziei, public recunoscut, era ratiunea, iar religia a ajuns tolerabil numai n limitele ratiunii. Totusi, dup perioada modern stigmatizat de dou rzboaie mondiale, ncrederea n ratiune sa prbusit, aceasta intrnd ntr-o criz cultural. Newbigin este convins c doar Hristos este capabil s furnizeze orientarea dreapt n aceast situatie de criz. El consider pozitia pluralist o form de capitulare n fata crizei.34 Ofensiva lui critic mpotriva lui Gordon D. Kaufman, John Hick si Langdon Gilkey se bazeaz pe faptul c, din punct de vedere epistemologic, ei urmeaz linia kantian n care subiectul cunoasterii devenea unicul centru de atentie, neglijnd, iar la final, eliminnd, obiectul cunoasterii, n cazul nostru, Dumnezeu . n aceast manier vin vehiculate chestiuni privitoare la adevr si la criteriul cu care adevrul si realitatea pot fi descoperite. Newbigin n schimb vrea s pun n centrul
Lesslie Newbigin a fost misionar activ ntre anii 1936-1974 n India, si profesor la International Missionary Council si la Consiliul Mondial al Bisericilor. Din 1947 a devenit episcop si din 1974 profesor de teologie. ntre publicatiile recente mentionm Foolishness to the Greeks si The Gospel in a Pluralist Society. 34 Pentru a demonstra aceasta, identific cu atentie si critic o serie de premise epistemologice ale ctorva dintre colaboratorii volumului Lunicita cristiana: un mito? Cfr. Lesslie Newbigin, Una religione per la piaza del mercato, n op. cit., p. 254-273.
33

Studii

173

oricrei actiuni crucifixul, care poate pune n dubiu (precum K. Barth) orice pretentie de exprimare exhaustiv a adevrului lui Dumnezeu ntrun anumit sistem intelectual sau de ncarnare a perfectei justitii a lui Dumnezeu ntr-o anumit sistem politic (crucea: ascez a logicii). Tentativa lui Newbigin de a nfrunta dificile probleme epistemologice indic c problemele teologiei religiilor depind enorm de formularea teologiilor sistematice si fundamentale. Ea demonstreaz de asemenea de la ce baz ngust si problematic unii autori care vorbesc de mitul unicittii lui Hristos si demareaz critica lor. Multe dintre ntrebrile lui epistemologice sunt mprtsite si de Jurgen Moltmann. Jurgen Moltmann35 nfrunt dou chestiuni esentiale36 : prima este dac astzi dialogul este unicul raport posibil si rational ntre religii; a doua este dac ideologia pluralismului constituie o baz rational pentru dialog. La amndou ntrebrile el d un rspuns negativ. Mai nti indic din punct de vedere istoric formele multiple de raporturi inter-religioase si pluralitatea modurilor de a dialoga existente. Critic n mod special dezvoltarea subiectivist din lumea modern, care privatizeaz religiile si consider implicarea n lumea religioas o chestiune de gust. Citndu-l pe Herbert Marcuse, Moltmann relev c el este tolerant n a permite orice lucru ca posibilitate subiectiv, dar represiv fat de realitatea obiectiv a religiilor. Ca Newbigin, Moltmann avertizeaz ironic c aceast form de pluralism actioneaz n mod destul de surprinztor, avansnd tocmai aceeasi pretentie la totalitate prezentat odinioar, n imperiul roman, de religia crestin. E clar c dialogului nu i este rezervat nici un spatiu real n interiorul acestei forme de pluralism.
35 Jurgen Moltmann, nscut la Hamburg, este membru al Bisericii Reformate din Germania. A studiat la Universitatea din Gootingen unde s-a licentiat n diferite specializri devenind profesor de teologie. Actualmente este profesor de teologie sistematic la Universitatea din Tubingen. Este presedintele Societtii de Teologie Evanghelic. A publicat nenumrate crti, dintre care amintim: Teologia sperantei; Dumnezeul Crucificat; Cine este omul? Biserica n forta Duhului; Dumnezeu n creatie; Experimentul sperant; Viitorul creatiei; Limbajul eliberrii; Sfnta Treime si mprtia lui Dumnezeu; Catastrofa atomic: Dumnezeu unde este? Diaconia. Slujirea crestin n perspectiva mprtiei lui Dumnezeu etc. 36 Jurgen Moltamnn, La Teologia pluralista e utile per il dialogo fra le religioni? n op. cit., p. 274-284.

174

Studii

Moltmann apoi profit de experienta lui de dialog n mediul crestinmarxist, sustinnd c din experienta lui rezult c, n dialog nu se pierde propria identitate, ci se dobndeste una mai profund, gratie unei superioare ntelegeri a propriului specific. Prin dialog, omul nu se vede prin imaginea iluzorie a propriilor ochi, ci nvat a se vedea cu ochiul critic al altora. Este foarte semnificativ faptul c Moltamnn relev cum teoria meta-dialogic eludeaz problemele spinoase n loc s le nfrunte. El ncheie acest subiect afirmnd c dialogul este oportun si imperios necesar cnd exist o comun amenintare a vietii. Aceast sectiune este important pentru c pune n evident o problem comun mprtsit de religii si de ne-religii, aceea a ecologiei si a amenintrii nucleare. n a treia parte Moltmann identific si analizeaz dou tipuri dominante de pluralism. Primul este acela al anticii pozitii liberale a relativizrii istoricocritice a tuturor religiilor si a oricrei pretentii de adevr. Al doilea, sugerat de scrierile lui Knitter, este al unei ontologii pluraliste caracterizate de universul pluriform si misterul divin politeist. Primul a fost deja considerat problematic, al doilea, sustine Moltmann, pune chestiunea ntr-un mod care este inacceptabil majorittii participantilor la dialog. Moltmann ncheie cu un apel pasionat afirmnd c conditiile pentru dialog (adic o amenintarea global pentru umanitate) sunt prezente, si crestinii care revendic unicitatea lui Hristos trebuie s fie n primul rnd n ntlnirile inter-religioase. Paul Griffiths37 apr unicitatea doctrinei crestine mpotriva a ceea ce el calific perspectiva exclusiv functionalist a pluralistilor.38 El si mparte propria argumentare n trei prti. n primul rnd demonstreaz cum John Hick, n calitate de exponent tipic al pluralistilor, consider
Paul J. Griffiths, s-a nscut la Londra si a predat teologia la Trinitiy College de la Oxford. Tot la Oxford a studiat sanscrita si filosofia indian. n Statele Unita a primit titlul de doctor n filosofie si n studii budiste la Universittile din Wisconsin si Madison. Pred actualmente la Divinity School a Universittii din Chicago. Cercetrile lui se situeaz n domeniul problematicii conceptuale a propriei traditii religioase, n contextul angajrii n dialog cu alte religii. Recent a publicat la New York volumul Christianity through NonChristian Eyes. 38 Paul J. Griffiths, Difesa dellunicita della dottrina cristiana, n op. cit., p. 285-309.
37

Studii

175

doctrinele drept functionale, si aceasta doar din perspectiva compatibilittii lor cu ipoteza sa pluralist. Manevra lui Hick calific cea mai mare parte a doctrinelor irelevante din punct de vedere sotiric, si srcite de continutul lor religios, un rezultat ce duce la o viziune n mod ireparabil srcit de doctrin religioas. Concluzioneaz c, implicit, cteva doctrine-cheie ale principalelor comunitti crestine religioase sunt n mod clar false, si o face fr a se confrunta cu ele n termenii care le sunt lor proprii, fr s discute meritele lor cognitive sau responsabilitatea epistemic a celor care le profeseaz. n a doua parte Griffiths expune ceea ce el consider a fi cele mai importante cinci dimensiuni ale doctrinei religioase, ilustrnd propria tez cu exemple att budiste ct si crestine. El si recunoaste dependenta fat de operele lui Wiliam Christian si ntr-o msur mai mic ale lui George Lindbeck. Doctrinele religioase functioneaz ca norme guvernante ale vietii comunittii care le profeseaz. Ele exclud ceea ce este inacceptabil pentru comunitate, resping erezia, si definesc din punct de vedere conceptual si practic, legile comunittii. Ele plasmeaz si sunt plasmate de experientele spirituale ale comunittii care le profeseaz. Doctrinele religioase, apoi, functioneaz ca instrumente pentru formarea membrilor comunittii religioase, astfel c doctrina este parte integrant a evanghelizrii si a catehezei. n sfrsit, doctrinele revendic conceptia despre natur si despre persoanele umane si despre lume n care ele triesc; contin recomandri referitoare la tipurile de actiune de dorit. Griffiths ncheie afirmnd c orice perspectiv asupra raportului dintre religii care anuleaz aceste dimensiuni trdeaz integritatea religiilor si pluralismul falimenteaz n aceste criterii. Pentru a abandona o asemenea viziune a unicittii doctrinei (crestine si budiste), s-ar cere o critic mult mai substantial dect aceea a unui bine-intentionat pragmatism care nlocuieste o form de imperialism cu o alta. Valoarea studiului lui Griffiths st n clarificarea naturii doctrinei, att n crestinism ct si n budism si n demonstrarea faptului c doctrinele trebuiesc s fie luate n consideratie foarte serios de ctre aceia care sunt interesati de raportul dintre religii. Preocuprile sale se regsesc n multe alte studii, n special cele ale lui DiNoia si Cobb.

176

Studii

Contributia lui John Milbank39 la dezbaterea noastr contine o puternic critic a pretinsei evolutii convergente a religiilor spre un punct comun de ntlnire etic si politic, postulat de numerosi pluralisti (definit puntea etico-practic). Milbank si structureaz critica n trei prti40 : n primul rnd el identific patru discutabile ipoteze subntelese de majoritatea studiilor pluralistilor, care consider c religia este o categorie genuin (1), c dialogul confer un mod special, privilegiat de acces la adevr (2), c unicitatea n ultim analiz este doar o chestiune de atasament cultural (3), si c imperialismul const n aroganta universalizrii particularului (4). Toate aceste ipoteze concord n a sugera, pe urma iluminismului, c ratiunea etic si practic sunt normele universale cele mai apropriate. Milbank are mari suspiciuni privitor la aceast afirmatie si caut s o conteste. El sustine c emfaza pus pe justitie si pe eliberare, universal acceptat, este o prezentare ntr-un anumit sens ideologic a acestei circumstante a modernittii, c determin cercettorii s neglijeze faptul evident c religiile s-au diferentiat n practica politic si social la fel de mult ca n alte sectoare. Un aparent consens privitor la justitie si libertate este rspndit n elita intelectual liberal occidental. Noi trebuie s apelm la o atent lectur a textelor moarte pre-existente infuziei occidentale n religiile orientale, pentru a recupera diferentele adeseori nbusite de acest aparent acord universal. n cea de-a treia parte a studiului su Milbank sustine c cauzele nobile si pozitive ale socialismului, feminismului, anti-rasismului si ecologismului sunt n realitate confiscate cnd sunt atasate pluralismului deoarece discursul pluralismului exercit o influent retoric ntr-o directie liberal care si face proprie proprietatea natiunii-stat de inspiratie occidental si a economiei capitaliste inspirat de occident.41
39 John Milbank, este teolog si filosof, profesor la Department of Religious Studies la Universitatea din Lancaster. A studiat la Universittile din Oxford, Cambridge si Birmingham. ntre publicatiile sale amintim crtile: Theology and Social Theory, Vico and Philosophy. 40 John Milbank, La fine del dialogo, n op. cit., p. 310-336. 41 Sub acest aspect studiul lui Milbank are multe n comun cu acela a lui Kenneth Surin. Totusi, Milbank, n a patra si ultima sa parte, lanseaz supozitia c idealuri nobile

Studii

177

Studiul lui Kenneth Surin42 pune n dubiu termenii n care a avut loc dezbaterea privitoare la alte religii. El sugereaz o radical re-fundamentare a agendei unei teologii a religiilor, lund n discutie nu doar pluralismul unor autori precum John Hick si Cantwell Smith, dar si traditionalele categorii de inclusivism si exclusivism propuse de teologi precum Karl Rahner si Hendrik Kraemer. Surin afirm c toate pozitiile sunt profund problematice n ceea ce priveste convingerea lor c raportul dintre religii este o chestiune de a ntelege bine teorii si doctrine. n plus de aceasta, axarea pe o identitate prezent n teologiile pluraliste precum acelea ale lui Hick si Smith si de asemenea, ntr-o msur diferit n inclusivismul lui Rahner, trdeaz natura ideologic a acestor teologii. Aceste perspective sunt criticate pentru carenta lor de a nu lua n consideratie interactiunile si complexitatea configuratiilor culturale si politice care conditioneaz aceste moduri de a face teologie. Surin propune n mod constructiv un model alternativ de discurs care ia n consideratie tocmai acei factori sistematic emarginati din modelele de discurs dominante implicite categoriilor de pluralism, inclusivism si exclusivism. El se inspir din analiza lingvistic si cultural a lui V. N. Voloshinov, pentru a propune si indica noile puncte focale care rezult din aceast perspectiv alternativ, precum contextualitatea de semnificat si raportul inevitabil dialogic implicit oricrei expresii lingvistice. De la aceast perspectiv istoric si politic, Surin este capabil s pun n lumin distonanta care exist ntre religii, neglijat n teologiile religiei. n partea final a studiului43 Surin ncearc s descopere genealogia actualelor modele dominante interesndu-se s identifice, potrivit unei genealogii de tip foucaultian, fortele istorice si politice
precum justitia, pacea si reconcilierea, pot s fie formulate si propuse lumii doar dintro pozitie crestin (sau poate ebraic). Aici argumentarea este mpotriva studiului lui Panikkar si implicit nfrunt si cteva din problemele ridicate de Surin. Se bazeaz pe lectura controversat dar important a hinduismului. Analiza lui Milbank pune serios n dubiu multe ipoteze de tip liberal care se regsesc la unii pluralisti, demonstrnd n acelasi timp un profund interes pentru unele valori incontestabile precum justitia, pacea si reconcilierea. 42 Kenneth Surin a studiat filosofia si teologia n Anglia si Galles. Pred actualmente teologia si literatura la Duke University din Durham n Carolina de Nord. 43 Kenneth Surin, Una politica della parola. Pluralismo religioso nellera dellhamburger, n op. cit., p. 337-365.

178

Studii

care au determinat aceste modele si s evidentieze motivele pentru care modelele dominante nu doar c nu sunt adecvate, dar de fapt rtcesc adevratele scopuri. Studiul lui Surin pretinde o schimbare radical de paradigm care evidentiaz faptul c ultimul cuvnt nu a fost nc spus n dezbaterea privitoare la crestinism si la religiile mondiale, existnd multe ci creativ-inovative si din punct de vedere social sensibile, pe care teologia crestin poate evolua n contactul cu celelalte religii ale lumii. Iat deci aici trecute n revist diferite pozitii ale unor specialisti de referint la nivel mondial n teologia crestin a religiilor. Ele pot constitui surse de reflexie teologic si pentru teologii ortodocsi contemporani, care deocamdat, datorit contextului socio-cultural si religios diferit din Estul European fat de cel occidental, au meditat mai putin asupra sfidrilor pe care rspndirea a diferite religii ne-crestine le fac teologilor crestini din spatiile geografice corespunztoare prin traditie crestinismului.

Din Sfintii Printi

179

DIN SFINTII PRINTI

Sfntul Nectarie al Eghinei

Despre pacea sufletului *

Sfntul Nectarie al Eghinei este de departe cel mai popular Sfnt n Bisericile de limb greac si, n msura n care ncepe s fie cunoscut este iubit, si n restul ortodoxiei. Marea sa popularitate se datoreaz pe de o parte apropierii sale cronologice fat de noi ( 1920), iar pe de alt parte numeroaselor minuni pe care le svrseste de la adormirea sa ntru Domnul si pn astzi n toate colturile lumii unde este chemat cu credint. Acest fapt i-au atras numele de taumaturgul. Nscut n 1846, studiaz teologia la Atena si, dup ce se clugreste n insula Hios ajunge n scurt timp ierarh la Patriarhia din Alexandria. n urma calomniilor si a intrigilor ce s-au tesut mpotriva sa, asa cum se ntmpl n cazul tuturor oamenilor lui Dumnezeu, este scos din scaun si pleac n Grecia unde ajunge director al Scolii Teologice Rozareion din Atena. Aici formeaz multe generatii de viitori preoti si redacteaz o serie de lucrri teologice ntemeindu-se pe izvoarele patristice. Din 1904 ncepe n insula Eghina constructia Mnstirii de maici Sfnta Treime al crei Printe duhovnicesc a rmas pn la adormirea sa. ncepnd cu 1905 si pn n 1908 a purtat o corespondent pe teme duhovnicesti cu maicile din aceast sinodie, corespondent grupat
* Haghiou Nectariou, Episkopou Pentapoleos, 35 Poimantikes Epistoles, Tesalonic, 2000, pp. 108-113

180

Din Sfintii Printi

si publicat ntr-un volum de nvtatul monah athonit Teoclit Dionisiatul, care face si o introducere n teologia duhovniceasc a Sfntului Nectarie. Privite n ansamblul lor aceste Epistole se constituie ca un manual practic de introducere n viata clugreasc pe care Sfntul Nectarie o doreste trit la cotele exigentelor patristice. Dintre temele acestor Epistole amintim fina si patristica analiz a adevratei chemri la clugrie, rnduiala postului, a ascultrii, nvtturii despre rugciunea mintii si despre viata liturgic, povtuiri privind feluritele nftisri ale patimilor si lupta nevzut cu gndurile celui ru, etc. Toate acestea constituie elemente indispensabile unui monahism viguros si autentic. Cunoasterea lor l duce pe crestinul intrat n viata clugreasc de la statura de novice la aceea de brbat desvrsit dup msura vrstei deplinttii lui Hristos. Neglijarea lor, trecerea lor pe plan secund n favoarea unui monahism de tip social, cu pretinse slujiri misionare, orientat eminamente spre lumea aceasta, fr perspectiva luptei duhovnicesti pentru gustarea puterilor veacului ce va s fie (Evr. 6, 5) fac din monahism o jalnic paiat a ceea ce Sfntul Isaac Sirul numeste mndria Bisericii. Prin asimilarea si condensarea Traditiei patristice trezvitoare Epistolele Sfntului Nectarie sunt astfel deosebit de actuale si de nsemnate pentru cei care au urechi de auzit. Importanta lor este dublat de faptul c sunt scrise de un tritor al vietii monahale si deci poart pecetea experientei personale, spre deosebire de numeroase scrieri academice care, desi erudite, rmn totusi rod al studiului din biblioteci. Asemeni Sfintilor Printi din vechime, Sfntul Nectarie uneste sfintenia cu eruditia artndu-ne c si n zilele noastre, la care a ajuns sfrsitul veacurilor (1 Cor. 10, 11), calea de teologhisire ortodox e accesibil si rmne aceeasi precum ne-au artat-o Sfintii Printi. Din colectia de Epistole amintit prezentm mai jos, n traducere, Epistola a 23-a. Pacea este, dup cum mi se pare mie, apa odihnei despre care scrie psalmistul. Este ns darul lui Dumnezeu fcut celor ce se mpac cu El si mplinesc dumnezeiestile Lui rnduieli.

Din Sfintii Printi

181

Domnul nostru Iisus Hristos, vorbind nainte de Patimi dumnezeiestilor Si ucenici si Apostoli, a dat lor pacea Sa zicnd: pace las vou. Pacea Mea o dau vou (In. 14, 27). Asadar pacea ucenicilor Domnului este un dar al lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este numit n Sfintele Scripturi Dumnezeul pcii (2 Cor. 13, 11). Dumnezeiescul Iacov, fratele Domnului, n Epistola sa soborniceasc spune c roada drepttii se seamn ntru pace de cei ce lucreaz pacea (3, 18). Din cele spuse suntem nvtati c Dumnezeul pcii ncununeaz pe ucenicii Si cu pacea Lui si c roada drepttii, altfel spus lucrul Evangheliei sau cuvntul lui Dumnezeu se seamn ntru pace, adic pentru fiii pcii sau pentru fiii pcii chemati la mntuire. Frumoase sunt picioarele lor ca ale unora ce binevestesc cele bune. Pacea, ca dar al lui Dumnezeu, rmne n ucenicii Domnului. Pacea, ca dar dumnezeiesc, este lumin si se mprtseste celor luminati. Pacea ca lumin alung ntunericul, fiindc nu este nici o mprtsire ntre lumin si ntuneric. Pcatul este ntuneric, si deci pacea alung pcatul, ca ntuneric. Prin urmare pctosul niciodat nu are pace. Concluzia celor spuse este mai presus de orice discutie, dar se pune ntrebarea: toate patimile ce se afl n noi sunt pcate ce alung pacea lui Dumnezeu druit celor luminati cu lumina cunostintei de Dumnezeu? Rspunznd la aceast ntrebare spunem: Nu toate patimile afltoare n noi, cei ce ne-am luminat, sunt pcate. Fiindc cele nnscute, sufletesti si trupesti, ca unele sdite de Dumnezeu sunt ireprosabile. Cci Dumnezeu a fcut toate bune foarte. i patimile au fost date cu un scop si un tel rational. Ele lucrnd potrivit legii dumnezeiesti si potrivit ratiunii existentei lor si urmrind atingerea telului rnduit, se prefac n puteri morale, neavnd nimic ptimas si striccios, si de aceea petrec mpreun cu pacea. Iar pacea nu prseste sufletele care au aceste patimi deoarece ele vietuiesc potrivit legii dumnezeiesti. Nelucrnd, ns, aceste patimi potrivit scopului si telului lor rational pentru care au fost date, ci pentru o mplinire irational, ele aduc n om stricciunea si mptimirea, iar functionarea lor se consider pcat, si cel ce provoac lucrarea acestora n acest fel, orice ar face, pctuieste naintea lui Dumnezeu. Dar n afara patimilor sdite n suflet pentru lucrarea virtutii si pentru desvrsirea noastr, se afl n noi printr-un fel de mostenire si alte patimi sufletesti, pe care nu le-a sdit n noi Dumnezeu. Acestea reprezint n

182

Din Sfintii Printi

noi legea pcatului care se arat n noi ca si nclinatie spre ru. Aceast nclinatie tinde s stpneasc vointa noastr si s dirijeze ea potrivit cu voile ei. Aceast nclinatie tinde s domine vointa noastr si s-o conduc potrivit cu poftele ei. Aceast nclinatie pretinde s ne chiverniseasc ea si cere stpnirea peste puterile sufletesti si trupesti si ncearc s le schimbe n patimi nrobite, n patimi pctoase, n patimi demonice. Cnd aceast nclinatie ne stpneste, atunci pacea este alungat, iar cel robit de patimile acestei nclinatii, ca un rob al pcatului, nu are nici o pace. Patimile din noi, analizate deja, sunt robite pcatului? Dac legea pcatului subjug libertatea noastr adic a vrea si a face pururea conform legii ui Dumnezeu, si conduce puterile noastre sufletesti si duhovnicesti spre scopul ei si spre un sfrsit irational, dac subjug libertatea noastr moral si vointa liber, atunci patimile sunt robite pcatului si pace nu exist ntru noi. Dac legea lui Dumnezeu din noi, legea binelui se opune si lupt pentru supunerea legii pcatului si dezlegarea legturii nclinatiei spre pcat si pentru ntrirea liberttii noastre morale, atunci cnd simtim c luptm pentru libertatea noastr moral, atunci pacea lui Dumnezeu umple inimile noastre. Patimile legii pcatului sunt nimicite putin cte putin si sunt alungate iar lupta cea mare aproape c nceteaz iar pacea mprteste. Trebuie ns s priveghem si s avem trezvie fiindc legea pcatului privegheaz n noi, iar diavolul o aprinde ca un foc. Concluzia e s v nteleptiti si s luptati mpotriva legii pcatului, s nu fac n voi patimile trboi si rzmerit. Pacea nu e nlturat de patimi, ci de caracterul acestora pe care-l capt ele din nfrngere sau din lupt. Dac nvingi n lupt, rscularea patimilor se face pricin de nou bucurie si pace; dac esti nvins, s nu fie, atunci se naste ntristarea si tulburarea, dar dac dup o lupt puternic, legea pcatului continu s persiste, si dac lupttorul reia lupta si struie n ea, atunci nvinge si pacea revine. Acestea le-am scris ca rspuns Amaliei. V binecuvintez si m rog lui Dumnezeu pentru voi. Printele vostru dup duh, < Nectarie al Pentapolisului. Traducere din limba greac de Ieromonah Agapie Corbu

Pagini duhovnicesti

183

PAGINI DUHOVNICETI

Daniil Partosanu Episcop-vicar

Contemplatii
Acsa ctre tatl ei Caleb: D-mi binecuvntare, tu mi-ai dat pmntul de la miazzi, d-mi si izvoarele de ap. i i-a dat Caleb dup dorinta ei izvoarele cele de sus si izvoarele cele de jos (Judectori 1, 15). Izvoarele cele de sus sunt energiile necreate ale harului Duhului Sfnt, iar izvoarele cele de jos sunt lacrimile rugciunii de pocint. * Femeia samarineanc: Doamne d-mi aceast ap (Ioan 4, 15); iudeii: Doamne d-ne totdeauna aceast pine (Ioan 6, 34). * Rzboiul nevzut: Cei ce lucrau la zid si cei ce crau, cu o mn lucrau iar cu cealalt tineau lancea (Neemia 4, 17) Sabia Duhului care este Cuvntul lui Dumnezeu (Efeseni 6, 17). * Viata crestinilor pe pmnt o continu pribegie n piei de oaie si n piei de capr (Evrei 11, 37): n piei de oaie din perspectiva Duhului, iar n piei de capr din perspectiva lumii. * Pietrele vruite cu var pe care s-a scris Legea (Deuteronom 27, 2-3) prefigurri ale Sfintei Scripturi si ale Sfintei Traditii. *

184

Pagini duhovnicesti

Samson orbul din Gaza (Judectori 16, 25-31), Bartimeu orbul de la Ierihon (Luca 18, 35) si Zaheu vamesul din Ierihon, cutau s vad cine este Iisus (Luca 19, 3). * Ziceti dudului (lui Zaheu): dezrdcineaz-te din Ierihon si sdeste-te n marea ndurrii si iubirii lui Dumnezeu! (Luca 17, 6; 19, 4). * Cele ce sunt cu neputint la oameni trecerea prin Marea Rosie, desprtirea Iordanului, oprirea soarelui pe cer, Nasterea din Fecioar, umblarea pe mare, vindecarea orbului din nastere, nvierea Mntuitorului, trecerea prin usile ncuiate sunt cu putint la Dumnezeu (Luca 18, 27). * Precum jertfa lui Isaac (Facere 22, 1-14) este o prefigurare a Mntuitorului Iisus Hristos, tot asa si jertfa fiicei lui Ieftae (Judectori 11, 34-40) este o prefigurare a Maicii Domnului. * Temeiuri evanghelice pentru prea-nalta smerit cugetare: brna din ochi (Matei 7, 3), lipsa hainei de nunt (Matei 22, 11), smochinul neroditor (Marcu 11, 13) si candela stins a fecioarelor nentelepte (Matei 25, 8). * Valaam, fiul lui Beor modelul teologului: Omul cu ochii deschisi, cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, cel ce cade cu fata la pmnt si ai crui ochi sunt deschisi (Numeri 24, 4). * Luati aminte la psrile cerului Sfintei Scripturi (Matei 6, 26): corbul si porumbelul lui Noe (Facere 8, 7-11), corbii sfntului Ilie (III Regi 17, 6), vulturul din cartea Iezechiel (17, 3) si din Apocalips (8, 13) si porumbelul Sfntului Duh de la Iordan (Luca 3, 22). * Stri si constatri ale unui crestin: Iarba mrii s-a ncolcit mprejurul capului meu (Rugciunea proorocului Iona cap. 2, 6). * Cereri n Pateric: Avva Antonie spune c: Un an am svrsit rugndum lui Dumnezeu s-mi descopere locul dreptilor si al pctosilor

Pagini duhovnicesti

185

(Antonie 2); Avva Pamvo a petrecut trei ani rugndu-se lui Dumnezeu si zicnd: s nu m slvesti pe pmnt (Pamvo 1); Avva Sisoe n ceasul mortii zicea: Iat ngerii au venit s m ia si m rog s fiu lsat s m pociesc putin (Sisoe 14). * Necunoscuta tain a tainelor celor apte Tunete din Apocalips: Iar cnd (ngerul) a strigat, cele apte Tunete au slobozit glasurile lor. i cnd au vorbit cele apte Tunete, voiam s scriu, dar am auzit o voce care zicea din cer: pecetluieste cele ce au spus cele apte Tunete si nu le scrie (Apocalips 10, 3-4). * Gnd de Pasti: Doamne, rmi cu noi (Luca 24, 29) Iat, Eu sunt cu voi (Matei 28, 20). * Cererea nepotrivit a fiilor lui Zevedeu (Marcu 10, 38) si cererea plcut lui Dumnezeu, a lui Solomon (III Regi 3, 10). * S-au uitat napoi ca si femeia lui Lot (Facere 19, 26): cel ce si-a cumprat tarin, cel ce si-a cumprat cinci perechi de boi, cel ce si-a luat femeie refuznd chemarea la Cin (Luca 14, 18-20) si tnrul bogat (Luca 18, 23). * O conexiune posibil: Fiul risipitor se ntoarce acas la Tatl su, venind din tinutul Gherghesenilor, dup ce turma de porci i s-a aruncat n mare * Unde sunt doi sau trei adunati n numele Meu, acolo sunt si Eu n mijlocul lor (Matei 18, 20). Doi: Luca si Cleopa n Emaus (Luca 24, 30), Pavel si Sila n temnita din Filipi (Faptele Apostolilor 16, 25), Petru si Ioan la templul din Ierusalim (Faptele Apostolilor 3, 1), sfintii Apostoli Petru si Pavel n sinaxarul si srbtoarea zilei de 29 iunie; Trei: Petru, Iacob si Ioan pe Tabor (Matei 17, 1) si ca Stlpi ai Bisericii (Galateni 2, 9), Petru, Silvan si Timotei (I Tesaloniceni 1, 1), Sfintii Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gur de Aur n 30 ianuarie. *

186

Pagini duhovnicesti

Prin vindecarea fiicei ndrcite a femeii Cananience (Matei 15, 22) Mntuitorul Iisus Hristos ridic si blestemul ancestral al lui Canaan, nepotul lui Noe (Facere 9, 25), din neamul cruia era si mama si fiica. * Cincizecime si Eshatologie: Asa grieste Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vnturi si sufl peste mortii acestia si vor nvia (Paremia Smbetei Mari, Iezechiel 7, 39). * Statur Saul si Zaheu: Atunci au alergat si l-au luat de acolo si el (Saul) a stat n mijlocul poporului si poporul i venea numai pn la umeri (I Regi 10, 23); i (Zaheu) cuta s vad cine este Iisus, dar nu putea de multime pentru c era mic de statur (Luca 19, 3). Sfntul Apostol Pavel: Pn vom ajunge toti la statura apostolic, patristic si filocalic a brbatului desvrsit, la msura vrstei deplinttii lui Hristos (Efesenii 4, 13). * Locuri si moduri ale teologhisirii (neopatristice): Noe de la fereastra corabiei, Avraam de sub stejarul Mamvri, Lot din Sodoma, Iacob de la Betel, Moise de pe Sinai, Iov de pe grmada de gunoi, Ilie din gura pesterii de la Horeb, Iona din pntecele chitului si de la coliba de la rsrit de Ninive, proorocul Daniel din groapa cu lei din Babilon si de pe malul fluviului Ulai din tara Elamului, Iezechiel de pe malurile rului Kebar, Isaia din templu, Avacum din turnul de veghe, sfntul Apostol Pavel n timpul celor trei ani din Arabia si sfntul Ioan Evanghelistul din exil n insula Patmos. * Dumnezeu i-a vorbit lui Moise din mijlocul tunetelor si fulgerelor de pe Sinai (Exod 9, 16), lui Iov din mijlocul furtunii (Iov 38, 1) iar lui Ilie, din adierea blnd si linistit (III Regi 9, 12) a duhului isihast si filocalic. * Imperative: A privi, a vedea si a contempla lumea si creatia cu uimirea cu care a vzut-o Adam ntia dat si a fi crestin astzi ntr-o lume care, desi seamn tot mai mult cu un tinut al Gherghesenilor, este totusi plin de ruguri aprinse! * Sracul Lazr cel plin de bube din pilda Mntuitorului, poate fi socotit un Iov al Noului Testament.

Pagini duhovnicesti

187

* Cincizecimea din Cezareea: Scopul, rolul si efectul predicii si propovduirii crestine n Biseric este Pogorrea Sfntului Duh peste asculttori ca si peste sutasul Corneliu din Cezareea, dimpreun cu toat casa lui, n timpul predicii sfntului Apostol Petru: Iar pe cnd Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfnt a czut peste toti cei care ascultau cuvntul (Faptele Apostolilor 10, 44). i cnd am nceput eu s vorbesc mrturiseste sfntul Petru Bisericii din Ierusalim Duhul Sfnt a czut peste ei, ca si peste noi la nceput la Cincizecimea din Ierusalim (Faptele Apostolilor 11, 15). * Reflectii la pilda Semntorului: Semntorul a semnat smnta trecnd pe Drum: Drumul spre Emaus Luca si Cleopa; Drumul Damascului Saul din Tars; Drumul spre Gaza arhidiaconul Filip si famenul reginei Etiopiei. Semntorul a semnat smnta de pe Stnc: Stnca de la Horeb Moise si Ilie si Golgota cuvintele de pe Cruce; Semntorul a semnat dintre Spini revelatia Rugului aprins din Sinai. * Steaua lui Iacob si steaua Nasterii (Numeri 24, 17; Matei 2, 2 si 9) Fulgerul Parusiei si semnul Fiului Omului (Matei 24, 27 si 30): l vd semnul Fiului Omului dar acum nc nu este; l privesc (contemplu), dar nu de aproape; un fulger iese de la Rsrit si se arat pn la Apus * Strigt: Strigtul poporului lui Israel dimprejurul zidurilor Ierihonului (Iosua 6, 19-20) si, peste veacuri, strigtul orbului Bartimeu de la poarta Ierihonului: Iisuse, Fiul lui David miluieste-m! (Luca 18, 39). * Desi drmat si aflat n ruin, umbra ancestral a Turnului Babel se ntinde peste timp si veacuri, peste spatii si locuri pn la noi * Atunci se vor uni crestinii cu adevrat, cnd vor fi gata s-si spele picioarele unii altora pregtindu-se pentru Cina cea de Tain de pe Urm, la care Domnul va veni pe norii cerului ca la propria-I nunt vesnic, a Fiului de mprat. *

188

Pagini duhovnicesti

Zis-a un printe ntru inima sa: Fcutu-m-am aram rsuntoare si chimval zngnitor (cf. I Corinteni 13, 1), de aceea Elihu ne sftuieste: Taci si te voi nvta ntelepciunea (Iov 33, 33). * Cercetati Scripturile! (Ioan 5, 39). Biblia se deschide cu relatrile lui Moise despre pomul vietii (Facere 2, 9) si se ncheie cu descoperirea sfntului Ioan Evanghelistul despre acelasi pom al vietii (Apocalips 22, 2). La umbra si n lumina acestuia se descopere Revelatia divin, se dezvluie istoria Bisericii si se desfsoar istoria uman. * Prezenta lui Dumnezeu n sfintele Altare ale Bisericilor: Vzut-am pe Domnul stnd lng Altar (Amos 9, 1). * Cel ce era si Cel ce este se reveleaz si ca Cel ce vine (Apocalips 4, 8; 11, 7). Hristos e lumina diminetii cnd rsare soarele, e ca dimineata fr nori, ca razele dup ploaie ce fac s rsar iarba pe pmnt nvierea spiritual si nvierea de apoi (II Regi 22, 4). * Ahiman, esai si Talman, cei trei uriasi, fii ai lui Enac din neamul uriasilor (Facere 6, 4; Numeri 13, 23 si 29 si 34), la care se adaug si Goliat filisteanul din Gat (I Regi cap. 17) reprezint, simbolizeaz si prefigureaz din perspectiva filocalic a rzboiului nevzut, pe uriasii patimilor sufletului care dup sfntul Marcu Ascetul sunt nestiinta, uitarea si trndvia (vezi Filocalia vol. I si Patericul egiptean, Avva Antonie 2). * Dou atitudini n fata muntilor: prin credint Mut-te de aici, dincolo! sau Ridic-te si te arunc n mare! (Matei 17, 20; 21, 21); sau prin disperare si spaim: Atunci vor gri ctre munti: Acoperiti-ne! iar dealurilor: Cdeti peste noi! (Osea 10, 8; Luca 23, 30). Vezi si Apocalips 6, 16-17: Strignd muntilor si stncilor cdeti peste noi si ne ascundeti pe noi de Fata Celui ce sade pe tron si de mnia Mielului, cci a venit ziua cea mare a mniei lor si cine are putere ca s stea pe loc? * Fiecare Sfnt si Dumnezeiasc Liturghie ar trebui s o slujim, s o privim si s o trim ca si cum ar fi prima si singura Liturghie pe pmnt!

Pagini duhovnicesti

189

* Iluminare: Atunci cnd El tinea strlucitoare deasupra capului meu candela Sa si luminat de ea, eu strluceam prin ntuneric (Iov 29, 3). * Paza mintii, trezvia inimii si priveghere: S stii bine c esti nconjurat de curse si c mergi pe margine de ziduri de cetate (ntelepciunea lui Isus fiul lui Sirah 9, 13). * Oameni ai tcerii n Sfnta Evanghelie: Dreptul Iosif, Lazr din Betania, Simon de la Cirena, Iosif din Arimateia. * Toti norii cerului pot si trebuie contemplati ca naintemergtori ai Norului plin de slav, lumin si strlucire, pe care Mntuitorul nostru Iisus Hristos va veni n ziua Parusiei. Norii sunt cruta Ta si te porti pe aripile vnturilor (Psalmul 103, 3) si Norii sunt pulberea de sub picioarele Lui (Naum 1, 3). * Trepte ale Revelatiei biblice: - Ctre Isaac: Eu sunt Dumnezeul tatlui tu Avraam (Facere 26, 24); - Ctre Iacob: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si al lui Isaac (Facere 28, 13); - Ctre Moise: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacob (Exod 3, 6). * Patru asigurri n Apocalips: Vin curnd: tine ce ai ca nimeni s nu ia cununa ta (Apocalips 3, 11); i iat vin curnd. Fericit cel ce pzeste cuvintele proorociei acestei crti (Apocalips 22, 7); Iat, vin curnd si plata Mea este cu Mine, ca s dau fiecruia, dup cum este fapta lui (Apocalips 22, 12); Cel ce mrturiseste acestea zice: Da, vin curnd! Amin! Vino, Doamne Iisuse (Apocalips 22, 20). * Binecuvntare: Dumnezeu binecuvinteaz casa lui Laban din Mesopotamia prin venirea si slujirea patriarhului (Facere 30, 27-30); casa lui Putifar din Egipt prin prezenta lui Iosif (Facere 39, 5) si casa lui Obed-Edom din Gat prin aducerea chivotului sfnt al Domnului (II Regi 6, 11-12).

190

Pagini duhovnicesti

* Fntna lui Iacob de la Sihar (Ioan 4, 6) este captul de jos al Scrii lui Iacob de la Betel (Facere 28, 12-13). Acolo i se descoper Dumnezeu patriarhului, aici se arat Hristos ca Mesia femeii samarinence. * Apropiindu-ne de Biseric pentru a sluji sau a participa la Sfnta Liturghie, cuvine-se s avem n minte si n inim cuvintele lui Moise rostite urcnd pe Sinai: Sunt ngrozit si m cutremur (Evrei 12, 21). Iar, iesind cu pace din Biseric, s cugetm zicndu-ne: Astzi am vzut lucruri minunate (Luca 5, 26). Care? Cele cu privire la Iisus Hristos Euharistic! (cf. Luca 24, 19). * Smerenia sfintilor si a ngerilor: sfntul Apostol Petru ctre sutasul Corneliu, care, ntmpinndu-l n casa lui din Cezareea, i s-a nchinat cznd la picioarele lui: Ridic-te. i eu sunt om. ngerul Domnului ctre sfntul Ioan Evanghelistul care, cznd de asemenea la picioarele lui, i se nchin: Vezi s nu faci aceasta! Eu sunt mpreun-slujitor cu tine si cu fratii ti, care au mrturia lui Iisus. Lui Dumnezeu nchin-te! (Apocalips 19, 10; 22, 9) * Cinci trepte spirituale: pocinta, metanoia sau schimbarea mintii, nnoirea mintii (Romani 12, 2), rpirea mintii (Faptele Apostolilor 10, 10), desvrsirea mintii (ntelepciunea lui Solomon 6, 11) si a avea mintea lui Hristos (I Corinteni 2, 16). * Lupta cu gndurile sau rzboiul nevzut cu fiicele Moabului (Numeri 25, 6-8) si cu fiii Babilonului (Psalm 136, 9): i nvleau psrile rpitoare asupra trupurilor, iar Avraam le alunga Iar dup ce a asfintit soarele si s-a fcut ntuneric, iat un fum ca dintr-un cuptor si par de foc au trecut peste buctile acelea (Facere 15, 11 si 17). * ndemn pentru Schimbarea la Fat Debora ctre Barac: Domnul Dumnezeul lui Israel ti porunceste: Du-te si te suie pe Muntele Tabor (Judectori 4, 6). *

Pagini duhovnicesti

191

Isihasm evanghelic: Veniti singuri la o parte, ntr-un loc pustiu si odihniti-v putin (Marcu 6, 31). * Nedumerire: Pe Cel prin Care s-a creat lumea si se lucreaz Providenta, iudeii l ntreab: Ce lucrezi Tu? (Ioan 6, 30), iar Pilat: Ce ai fcut? (Ioan 18, 35). * Teologia este stiinta sfintilor (Pilde 31, 1) si cunostinta mntuirii (Luca 1, 77). A sti puterea Ta este rdcina nemuririi (ntelepciunea lui Solomon 15, 3). * Pogorrea Duhului Sfnt la Ierusalim la Cincizecime (Faptele Apostolilor cap. 2) si pogorrea Noului Ierusalim din cer de la Dumnezeu n Eshaton (Apocalips 21, 2 si 10). * Trei trepte ale cresterii duhovnicesti n plida cu smnta: Pmntul rodeste singur: nti un fir verde, apoi spic, dup aceea gru deplin n spic (Marcu 4, 28). 59. Smerenia regilor: smerenia lui David (II Regi 12, 12 si 16; 16, 10), smerenia lui Roboam (II Cronici 12, 6-8) si smerenia lui Ahab (III Regi 21, 27-29). * 60. Iisus Hristos Mntuitorul este Sfntul Sfintilor (Daniel 9, 24); crestinii sunt sfintii celui Preanalt (Daniel 7, 21-22, 27), iar Sfintele Taine sunt Sfintele sfintilor (vezi Sfnta Liturghie). * 61. Crestinii primari si Biserica din casa lor: Aquila si Priscila din Roma si Biserica din casa lor (Romani 16, 5); Nimfa din Laodiceea si Biserica din casa lui (Coloseni 4, 15); Filimon, Apfila si Arhip si Biserica din casa ta Colose (Filimon 1, 1-2). V mbrtiseaz mult, n Domnul, Aquila si Priscila, mpreun cu Biserica din casa lor (I Corinteni 16, 19). * 62. Dorul si dorinta suprem a sfntului Apostol Pavel si a oricrui crestin: Doresc s m despart de trup si s fiu mpreun cu Hristos, si aceasta e cu mult mai bine (Filipeni 1, 23).

192

Pagini duhovnicesti

* 63. O nstiintare apostolic si o certitudine profetic: Cci toti care voiesc s triasc cucernic n Hristos Iisus, vor fi prigoniti. Iar oamenii ri si amgitori vor merge spre tot mai ru, rtcind pe altii si fiind ei nsisi rtciti (II Timotei 3, 12-13). * 64. De trei ori spune Mntuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu despre Sine n Apocalips: Eu sunt Alfa si Omega, nceputul si sfrsitul, Cel dinti si Cel de pe urm (Apocalips 1, 8; 21, 26; 22, 13). * 65. Trei desprtiri de ape mari n Sfnta Scriptur: desprtirea Mrii Rosii de ctre Moise si trecerea fiilor lui Israel prin mare ca pe uscat (Iesire 14, 29; 15, 19); desprtirea Iordanului de ctre Iosua, dup patruzeci de ani si trecerea poporului ales de asemenea ca pe uscat ( Iosua 3, 16) si desprtirea de secarea Eufratului prin vrsarea potirului celui de-al saptelea nger din Apocalips ca s fie gtit calea mpratilor de la Rsritul Soarelui mai nainte Armaghedon (Apocalips 16, 12). * Toate ostenelile vietii crestinesti si clugresti au scopul final de a ne pregti s nvtm si s cntm pe vecii vecilor, dimpreun cu cei 144.000 de sfinti alesi care stau mpreun cu Mielul lui Dumnezeu pe Muntele Sionului, acea cntare nou doxologic, auzit si venit din cer (Apocalips 14, 1-5). * Au ajuns pn la cer: pcatele Sodomei si Gomorei (Facere 18, 20-21) si rutatea Ninivei (Iona 1, 2) si pcatele Babilonului celui mare adic ale lumii acesteia (Apocalips 18, 5). * Pe om l privim ca fptur, l vedem ca persoan si-l contemplm ca si chip al lui Dumnezeu, chemat spre asemnarea cu El prin ndumnezeire. * Ridicarea ochilor la cer (cf. Psalm 120, 1), prin credint, rugciune si smerenie este conditia fundamental a echilibrului sufletesc uman: i dup trecerea acestui tip, cu Nabucodonosor am ridicat ochii mei la cer si

Pagini duhovnicesti

193

mintea mi-a venit din nou (la loc, v.33) si am binecuvntat pe Cel Preanalt si Celui vesnic viu, I-am adus laud si preamrire, c puterea Lui este putere vesnic, iar mprtia Lui din neam n neam (Daniel 4, 31). * Cei trei brbati alesi ai Vechiului Testament: Noe, Daniel si Iov (Iezechiel 14, 14). * Omul cel vechi (Efeseni 4, 22), omul firesc si pmntesc sau omul pcatului se poate asemna picioarelor chipului din visul lui Nabucodonosor: O parte de fier si o parte de lut (Daniel 2, 33), parte tare, parte subred (2, 42) deoarece fierul nu se poate amesteca la un loc cu lutul (2, 43). * Vezi: tara cea minunat sau tara strlucirii (Daniel 8, 9; 11, 16 si 41) si tara Havila (Facere 2, 11). * Postul de trei zile: postul Esterei (Estera 4, 16), postul ninivitenilor (Iona 3, 5-10) si postul sfntului Apostol Pavel din Damasc (Faptele Apostolilor 9, 9). * Viata crestin se desfsoar pe marea vietii ntre Limanuri Bune si Euroclidon vntul puternic dinspre miaznoapte-rsrit (Faptele Apostolilor 27, 8, 14). Dar trebuie s ajungem pe o insul, sau trebuie s dm peste un ostrov, dup cum spune sfntul Apostol Pavel n corabie pe Mediterana (Faptele Apostolilor 27, 26). Ostrovul sfntului Pavel era Malta ( Faptele Apostolilor 28, 1), ostrovul sfntului Ioan Evanghelistul a fost Patmosul (Apocalips 1, 9), ostrovul proorocului Iona a fost Ninive, iar ostrovul lui Noe a fost Araratul. * Nu ne apartine dect ceea ce lum cu noi dup moarte. Tot binele se rsplteste si tot rul se plteste, aici si-n vesnicie. * Cuvntul lui Dumnezeu ctre Sanherib, regele Asiriei rostit prin Isaia proorocul: De sezi, de intri, ori de iesi, Eu toate le stiu si obrznicia ta fat de Mine (IV Regi 19, 27).

194

Pagini duhovnicesti

* Contemplatie natural si supranatural Cuvntul lui Dumnezeu prin Elihu ctre Iov: Iov, ia aminte de aceste lucruri, stai locului si te uit la minunile lui Dumnezeu (Iov 37, 14), ntregit de cuvintele sfntului Antonie cel Mare: n orice loc vei sedea s nu te misti degrab (Patericul egiptean, Antonie 5). * ntrebare: Care drum duce la palatul luminii? nvierii lui Hristos (Iov 38, 19): calea Crucii, drumul spre Emaus si drumul Damascului. * Plinirea vremii la ntrupare (Galateni 4, 4) se devrseste prin Luarea vremii la Sfnta Liturghie. * Iat fiule, Hristos st nevzut de-a dreapta Tatlui, n cer si pe pmnt, pe masa Sfintelor Altare, n Potir, Evanghelie si Chivot, pe orice Sfnt Cruce si-n orice Sfnt Icoan, n Biseric si n afar de Biseric, pretutindenea n orice loc si n orice timp, mereu si nencetat, n toate si peste toate, Hristos st nevzut (cf. Molitfelnic, Taina Spovedaniei).

Didactica

195

DIDACTICA
Lector univ. drd. Anton ILICA

EDUCAtIA 2000+

-COALA DE VAR - SINAIA 2001Centrul Educatia 2000+, membru al Fundatiei Soros Open Network, a organizat la Sinaia, asa numitele coli de var, dup modelul fostelor scoli de la Vlenii de Munte, din perioada interbelic. CEDU (Centrul Educatia 2000+) a lansat un concurs prin MEC pentru 26 de locuri pentru urmtoarele cinci clase: Didactica limbii si literaturii romne, Didactica istoriei, Didactica matematicii si stiintelor, Didactica pentru didacticieni si Didactici transdisciplinare. n urma selectiei, din Arad, au fost admisi n clasa I, prof. Mirela Muresan, prof. Maria Fotescu (de la Colegiul National Moise Nicoar) si lect. univ. drd. Anton Ilica. Locul de desfsurare a fost la Sinaia, la Hotelul Holliday Inn, iar programul a fost dens, variat si extrem de eficient. Presedintele executiv al CEDU 2000+, dr. Alexandru Crisan (cunoscut pentru promovarea modelului de Curriculum-ului national pentru nvtmntul primar si gimnazial, mentiona c colile de var constituie o modalitate de a ncuraja reflectia pe marginea ameliorrii didacticii actuale, cheie a oricrei reforme de succes; o manifestare de a reconsidera practici si proceduri, deseori sofisticate. coala de var constituie o invitatia adresat dasclului de a fi el nsusi, de a fi dinamic si eliberat de complexele inhibante ale profesiei. La Sinaia, n elegantele saloane ale hotelului, profesorii din tar (nvtmnt liceal, gimnazial si universitar) au fost o sptmn elevi.

196

Didactica

Continutul stiintific al scolii a fost asigurat de formatori din Ministerul Educatiei si Cercetrii (prof. univ. dr. EMIL PUN, director general, prof. univ. dr. IOAN NEAC U, director general, conf. univ. dr. ADRIAN STOICA , director SNEE), din universitari (lector dr. LIVIU PAPADIMA, lector dr. ROMIt B. IUCU), din Institutul de tiinte ale Educatiei (SOFIA DOBRA, FLORENTINA SNMIHIAN, ELEONORA RDULESCU, CTLINA ULRICH, LIGIA SARIVAN, VERA ELEK), precum si de dr. ALEXANDRU CRI A N (presedintele executiv CEDU 2000+) si OTILIA PCURARI (directorul colii de Var). Proeictul colii de Var este conceput pe durata a trei ani, avnd ca misiune facilitarea reflectiei asupra domeniului didacticii din punct de vedere al teoriticienilor si al practicienilor care aduc reforma la nivelul clasei. Care ar fi, n esent, menirea acestei institutii didactice? Nu este vorba de o alternativ la reforma nvtmntului din Romnia, ci un sprijin efectiv prin promovarea unei noi didactici disciplinare, abordarea nvtrii centrate pe elev si mbunttirea climatului de nvtare, nvtare prin cooperare, stimularea inteligentelor multiple, managementul educational, forme moderne de evaluare interactiv etc. n acest context, ALEXANDRU CRI A N a angajat cursanti ntro prelegere interactiv despre Politici educationale. Dup clarificarea conceptului, s-a trecut la evaluarea situatiei actuale (criterii de analiz, stabilirea metodelor de investigare, culegerea, analiza si interpretarea datelor), la planificarea elaborrii si interpretarea politicilor educationale. Dezbaterea a indicat att punctele tari ct si cele slabe, sugernd decidentilor formule si modele de ndreptare a elementelor care nu converg spre o coerent a traseului educational. Proiectarea n contextul, seminar interactiv coordonat pe baza unui temeinic suport de curs de ELEONORA RDULESCU, a fost axat pe conceptia asupra viitorului educational. Investigarea erorilor n imaginarea viitorului (pasivitatea n raport cu viitorul, refuzul de a identifica alternative, dependenta de trecut, prelungirea imaginrii viitorului n functie de prezent, refuzul identificrii de oportunitti s.a.), elevii au fost stimulati s gndeasc n mod critic (gndirea critic) conceptia lui

Didactica

197

Godet privind contextul schimbrii si demersul proiector al unei noi mentalitti asupra viitorului educatiei. A rezultat ideea c viitorul trebuie proiectat pe baza unui demers logic, temeinic algoritmizat. Proiectul de inovatie, schimbare si dezvoltare, se bazeaz pe: definirea cadrului general (de proiectare); definirea obiectivelor; precizarea resurselor necesare; stabilirea actiunilor care vor conduce efectiv de realizarea obiectivelor; ierarhizarea priorittilor; precizarea metodelor de evaluare a demersului. (conform Training Trust, 1992) Dezbaterea pe echipe a evidentiat barierele care mpieteaz implementarea unui proiect (utiliznd fisele de lectur din J. Adams si C. Carnoll), si anume: bariere perceptive, cognitive, personale (habitudini, conformism, tendinte autoritare, dogmatism, exces critic), bariere de mediu, culturale. Alt echip de nvtare a evidentiat rolul creativittii n determinarea unei atitudini pozitive fat de viitorul educational (creativitatea = capacitatea individului de a genera elemente noi, originale, calitativ diferite si ameliorate). Accesul direct la Internet si vizualizarea studiilor a determinat consultarea a 17 articole si familiarizarea cu 32 de titluri specifice modului de proiectare. LIGIA SARIVAN, diriginta mea, a clasei Didactica pentru didacticieni, a supus dezbaterii teoria inteligentelor multiple. Ideile le voi expune n cele ce urmeaz. O nou perspectiv n teoriile nvtrii, care a fcut valuri n didactica actual este sugerat de viziunea lui Howard Gardner (Multiple Intelligences. The Theory in Practice, (1993). Teoria inteligentelor multiple a devenit model pentru diferite curricule scolare, dar n spatiul romnesc a rmas (deocamdat) o simpl optiune teoretic. Teoria lui Haward Gardner porneste de la o nou definitie dat inteligentei si anume capacitatea de rezolvare a problemelor sau de a adapta produsele care sunt evaluate ntr-unul sau mai multe medii culturale(apud Iucu, 2001, p. 153). El stabileste o list cu sapte inteligente (fat de dou tipuri recunoscute matematic si verbal):

198

Didactica

logico-matematic (capacitatea de a rationa deductiv si de a gndi logic); lingvistic (abilitatea de a utiliza efectiv limbajul spre a deveni informatie); spatial (capacitatea de a crea imagini mintale, de a vizualiza); muzical (capacitatea de antrenare a functiilor auditive); corporal-inestezic (vizeaz abilitatea mintal de a coordona gesturille); naturalist (capacitatea de a valorifica reprezentrile din mediul nconjurtor); personale (interpersonal si intrapersonal) (capacitatea de a constientiza propriile triri si de a relationa cu altii). Cele sapte inteligente opereaz complementar si coordonat, alctuind mpreun intelectul multiplu. Din punct de vedere didactic, asumarea teoriei multiple presupune un model interdisciplinar al nvtrii. Bunoar, cnd se nvat despre poovestea Caprei cu trei iezi a lui Ion Creang, se nvat lecturarea, se cnt, se deseneaz, se observ animale, se socoteste, se activeaz stri sufletesti etc. Oamenii dispun de grade diferite de dezvoltare a inteligentelor. Diferentierea de dezvoltare privind abilittile si talentele acestora permite cooperarea si individualizarea. Fiecare individ dispune de un profil de inteligent, n care acestea pot fi ierarhizate si valorizate prioritar. Acest profil nu se stabileste prin aplicarea unui test (de tip IQ) ci prin manifestrile indivizilor. Observnd elevii, de pild, ne dm seama care le sunt activittile cele mai comode, ce coduri de exprimare folosesc cu precdere si care sunt acelea pe care le evit (Sarivan, 2000). Valorificarea teoriei prin generarea unui model de nvtare ar determina o optiune privind eficienta nvtrii, exploatarea tuturor disponibilittilor indivizilor si angajarea faculttilor abilitate spre rezolvarea problemelor prin transfer / cooperare de inteligente. O alt provocare a fost angajat de nvtarea prin cooperare propus de CTLINA ULRICH. Tema avea menirea de a determina o schimbare a practicilor educationale, n sensul democratic si cooperativ,

Didactica

199

care s stimuleze participarea elevilor si ameliorarea rezultatelor scolare. Se porneste de la ideea c nu numai relatiile complementare genereaz o motivatie adecvat prin nvtare. Mult timp, scoala desi institutie public a promovat spiritul de competitie, ncurajnd individualismul si egoismul intelectual. Realizarea de clasamente formale (notri, calificri), de echitri (foarte bun, slab, mediocru), individualizarea nvtrii (clase pe sexe, pe etnii, nvtmnt special, clase de elit) etc. au determinat mentalitatea c numai competitia creeaz motivatie pentru performant. Inclusiv n rndul intelectualilor sa proliferat aceast mentalitate de competitie care alimenta individualizarea performantelor. O alternativ educational poate constitui nvtarea (sau angajarea activittii intelectuale) prin cooperare. nc din scoal unde se formeaz primele deprinderi de munc intelectual cooperarea n nvtare poate constitui nu numai surs de performante intelectuale mai bune, ci si surs de responsabilitate individual (asistat colegial), deprinderi interpersonale, interactiuni si competente sociale pozitive. Se promoveaz unul din cei patru piloni ai educatiei (pomeniti de Comisia international a educatiei pentru secolul al XXI-lea, prin J. Delors) : a nvta s triesti alturi de ceilalti (pe care MIRELA MIHILESCU (Educatia 2000+) o integreaz ntr-o interrelatie: cum s nvtm s facem nvtnd s cunoastem si cum s nvtm s fim nvtati s trim mpreun? Gratie activittii (de nvtare) prin cooperare, persoanele deprind competente si mentalitti de viat n comunitate (familie, institutii, loc de activitate, grup social, national, etnic si intergrup), precum si convingerea c, prin cooperare, se obtine mai mult dect o sum a produselor individuale ale activittii prtilor. A nvta s convietuiesti, desfsurnd mpreun activitti, constituie o provocare actual a muncii intrelectuale. Munca intelectual prin cooperare genereaz proiecte/produse incomparabil mai performante dect prin activitatea intelectual independent. Cooperarea presupune constituirea grupului. Aceste grupuri pot fi formale (constituite pe baz de norme, identitti etc. definite n prealabil) si informale (constituite prin initiative spontane, individuale). Un grup / microgrup functioneaz pe

200

Didactica

baza activrii unor roluri, a unei retele de comunicare tolerante si reciproce. ntr-o clas, pot exista grupuri optimale (4-5 elevi), constituite pe baz de interese comune, cu nivel tensional sczut si cu un nivel de coeziune pozitiv. O form particular a grupului este echipa. Grupul / microgrupul devine echip dac exist interactiuni permanente, o atmosfer pozitiv, roluri asumate si acceptate, relatii personale trainice, mobilizare continu si o coeziune exemplar. n fine, membrii grupului sau echipei atenueaz elementele care le definesc identitatea. Acestea se realizeaz mai bine prin cooperare, prin crearea conditiilor de specializare coordonat de un obiectiv. n aceast viziune, activitatea intelectual capt noi dimensiuni stilistice. Stilul de munc intelectual se bazeaz pe achizitiile de activitate independent, dar se valorific n mod concertat si pozitiv n munca n echip, ale crei produse sunt incomparabil superioare. Faptul c marile inventii intelectuale actuale sunt consecinta activittii n echip a oamenilor de stiint confirm superioritatea unei asemenea nvtturi de a coopera si aduna inteligentele cu ntelepciune ntr-o echip productiv. Directorul colii de Var, Centrul Educatia 2000+, prof. dr. OTILIA PCURARI (originar din Arad) a stimulat o retea de discutii despre nvtarea activ: definirea nvtrii, nvtare si predare, motivatia, emergenta nvtrii (a face din stiint o enigm si de a cultiva enigme cu bun stiint), gndirea critic, jocul de rol, metoda cubului, organizarea situatiilor problematice de nvtare dinamic. ROMIt B. IUCU (autorul volumului Instruirea scolar, Polirom, 2001) a organizat unitatea de curs despre Managementul si gestiunea clasei . Prof. univ. dr. IOAN NEAC U, director general n MEC, pe baza unor recuperri informationale despre dezvoltarea psihic de pe Internet, a coordonat elevii din clasa I (alctuit n bun parte din cadre didactice universitare) spre a nvta s citeasc tabloul dominantelor psihice si s alctuiasc profilul psihocomportamental al indivizilor (elevi, studenti, adulti).

Didactica

201

Strategiile n domeniul evalurii elevilor au fost prezentate de ADRIAN STOICA, directorul serviciului National de evaluare si examinare (SNEE) de pe lng MEC. n fine, vom puncta alte cteva elemente: prin prezenta d-lui prof. univ. dr. EMIL PUN, director general n MEC, multe din problemele didacticii au intrat n atentia operational a decidentilor; existenta unor clase paralele a permis elevilor s activeze si n alte grupuri tematice: interdisciplinaritate, gndire critic, lectura textelor; activittile formale au fost ntretinute de accesul la Internet, participarea cu programe PC (Power Point, Word, Page Maker, Quark Press), participarea la cafenelele scolii, la serii de filme didactice, precum si la recuperare (piscin, saun, jacuzzi, gimnastic, lectur, divertisment). Evaluarea final, care va determina promovarea n clasa a II-a, se realizeaz prin prezentarea de ctre elevi a unui portofoliu/proiect pn la nceputul anului 2002. Cursurile, gratie crora profesorii se scolesc vara, reprezint o excelent form de promovare n nvtmnt a metodelor moderne de nvtare. Elevii din clasa I au fost cadre didactice de la Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca (Adriana Barna, Musata Bocos, Maria Eliza Dulam, Florentina Ciomos), Universitatea din Bucuresti (Steliana Toma, Violeta Trif), Universitatea Al. I. Cuza din Iasi (Gianina Masari, Alois Gherghut), Universitatea din Timisoara (Lia Blaj), Universitatea Ovidius din Constanta, Universitatea din Oradea (Valentin Blndul), Universitatea din Alba Iulia (Elisabeta Voiculescu, Lucia Popa), Universitatea din Ploiesti s.a. A fost nu numai o ntlnire cu didactica pentru didacticieni, ci un superb mesaj de cooperare, prietenie si relationare institutional de tip universitar.

202

Note, comentarii, voci n actualitate

NOTE, COMENTARII, VOCI N ACTUALITATE

Ilarion Alfeiev

Ateism si ortodoxie n Rusia modern 1

n cuvntul de fat mi propun s evidentiez istoria ateismului n Rusia de-a lungul ultimilor o sut de ani. Voi ncepe prin cteva consideratii referitoare la natura ateismului din Rusia de dinaintea Revolutiei (1917 n.t.), apoi voi spune cte ceva despre dezvoltarea ateismului n perioada comunist, iar n cele din urm voi ncheia cu cteva observatii privitoare la natura ateismului n Rusia post-comunist. Mi-ar place s ncep cu cteva ntrebri: Cum a fost posibil ca tara cunoscut drept Sfnta Rusie, cu o att de lung istorie crestin ortodox, s fie transformat ntr-un timp att de scurt, de ctre bolsevici, n cel mai ateu stat din lume? Cum a fost posibil ca acelasi popor care a nvtat religia n scoli pn la Revolutie, s distrug cu propriile mini biserici si s ard sfintele icoane n anii 20? Care este explicatia faptului c Biserica Ortodox care a fost att de puternic n Imperiul tarist, a fost redus la tcere aproape total de ctre cei care cu putin timp nainte i erau membri? Ar trebui s precizez dintru nceput faptul c nu pot interpreta cele ntmplate n Rusia anului 1917, drept acapararea puterii de ctre un mic grup de ticlosi ca simplu accident. Mai degrab as vedea n Revolutia
Atheism and orthodoxy in modern Rusia, text gsit pe site-ul www.3saints.com. Articolul pe care l prezentm n traducere romneasc, apartine printelui Ilarion Alfeiev si a fost sustinut n cadrul unei conferinte ortodoxe n Vezelay (Franta), 5-7 mai 2001. Mentionm faptul c printele Alfeiev conduce sectia Relatii intercrestine din cadrul departamentului pentru relatii externe al Bisericii Ortodoxe Ruse
1

Note, comentarii, voci n actualitate

203

rus ultimul rezultat a ceea ce s-a ntmplat n societatea prerevolutionar si n Biseric care erau nedesprtite. As zice chiar c Revolutia rus a fost vlstarul monarhiei ruse si al societtii. Rdcinile ateismului postrevolutionar pot fi cutate n societatea rus pre-revolutionar si n Biseric. S-a spus c Rusia a fost botezat, dar nu iluminat. ntr-adevr, n ceea ce priveste secolul al-XIX-lea iluminismul a fost adesea n conflict cu religia. Masele analfabete tineau credintele lor traditionale, n timp ce din ce n ce mai multi oameni educati, chiar proveniti din spatiul religios, respingeau credinta si deveneau atei. Chernyschevsky si Dobroliubov sunt exemple clasice: ambii proveneau din familii preotesti si au devenit atei dup ce au studiat n seminarii teologice. Pentru oameni ca Dostoievski, religia era ceva ce trebuia redescoperit, dup ce a fost pierdut prin educatie. Tolstoi, pe de alt parte, a dobndit un anume fel de credint n Dumnezeu, dar strin de Biserica Ortodox. Dac privim perioada pre-revolutionar vedem clar c exist o prpastie ntre Biseric si lumea educat. n ajunul Revolutiei a devenit din ce n ce mai evident c ateismul invadase marea mas a poporului. Berdiaev a scris despre acea babuska, ce trebuia s fie credincioas, c nu mai era de mult o realitate, ci un mit. Ea a devenit nihilist si atee. As vrea s citez ceva din acest mare filosof rus, din ceea ce a scris n 1917, cu cteva luni naintea Revolutiei din octombrie: Poporul rus s-a considerat dintotdeauna crestin. Multi gnditori slavofili au crezut c poporul rus a trit dup credinta ortodox, singura care detine adevrul absolut. Dostoievski a predicat c natiunea rus este un sol al lui Dumnezeu. Revolutia izbucnise si descoperise un mare gol spiritual n popor. Aceast srcie spiritual este rezultatul sclaviei care a durat prea mult, al paraliziei care a amortit Biserica si al degradrii morale a ierarhiei bisericesti. Sacrul a fost de mult exterminat din sufletul poporului, pregtind atitudinea critic fat de sacru, atitudine ce nu a fost dezvluit n toat urtenia ei. Berdiaev condamn regimul tarist si Biserica Ortodox pentru ceea ce s-a ntmplat n 1917. Lsnd deoparte cele trecute, s ne concentrm asupra rolului Bisericii n perioada pre-revolutionar. Pe de o parte exista Biserica-stat, puternic si influent, intervenind n toate domeniile vietii si ale societtii. nc mai triau sfinti ca Ioan de Kronstadt si viata spiritual

204

Note, comentarii, voci n actualitate

era nc nfloritorare cel putin n cteva mnstiri. Pe de alt parte, Biserica a fost guvernat de autoritti civile, sau chiar de figuri ciudate ca Rasputin. mi amintesc c am citit o carte scris de printele Georgy Shavelsky, protopresbiter al armatei sub tarul Nicolae al II-lea. El nsusi membru marcant al Sfntului Sinod, a mrturisit faptul c acesta era strin de viata poporului, fapt pentru care a fcut foarte putin pentru a preveni rspndirea ateismului n popor. Pentru a arta ct de mic a rmas evlavia traditional a poporului fat de Dumnezeu, Shavelsky citeaz urmtorul exemplu: cnd, printr-un decret imperial, participarea la Sfnta Liturghie nu a mai fost obligatorie pentru soldatii rusi, acestia au continuat frecventarea bisericii doar n procent de 10%. O alt mrturie asemntoare este a mitropolitului Veniamin Fedchencov devenit episcop al Armatei Albe dup Revolutie. El scrie c nici un student de la Academia Teologic din Sankt Petersburg unde a studiat, nu a fost s-l vad pe printele Ioan de Kronstadt, iar unii studenti erau atei. Este descris de asemenea, atmosfera de rceal spiritual din snul Bisericii, precum si lipsa spiritului profetic. El sustine c nu a fost de mirare ca s rsar din popor oameni ca si Rasputin mpotriva indiferentei religioase generalizate. El a aprut ca o figur harismatic ce a fost mai nti acceptat ca atare de ctre autoritatea bisericeasc ce ia dirijat pasii spre palatul imperial. Cea de a treia mrturie pe care as dori s o aduc este de o manier mai personal: este vorba despre printele Serghie Bulgakov. Fiu de preot ortodox, dup studii la seminar teologic, devine ateu, urmnd pasii lui Chernyschevsky si Dobroliubov. n autobiografia sa se ntreab cum de a fost posibil si rspunde: s-a ntmplat cumva aproape brusc, imperceptibil, si a fost luat de bun cnd poezia copilriei mele a fost nlocuit de proza seminarului Cnd am nceput s m ndoiesc, ntrebrile mele nu au fost multumite de apologiile seci pe care le-am gsit chiar scandaloase. Revolta mea a fost ntrit de rugciunile obligatorii si lungile acatiste care nu m multumeau. Printele Bulgakov a renuntat usor la credint, fr lupt; nici chiar originea sa, nici educatia sa n teologie nu l-a ajutat s reziste tentatiei ateismului si nihilismului. Tabloul ce reiese din aceste memorii scrise de cei care au trit n perioada prerevolutionar este cel al unui profund declin spiritual. Desi

Note, comentarii, voci n actualitate

205

Ortodoxia a fost mentinut ca si credint oficial de ctre monarhie, societatea si Biserica au fost contaminate de necredint, nihilism, ateism. Chiar si seminaristii, viitori preoti, oscilau ntre religie si ateism. Multi crestini, dac nu majoritatea, nu credeau deloc si acestia au fost cei care s-au ntors mpotriva Bisericii de ndat ce apartenenta la Biseric nu a mai fost ncurajat. Biserica a pierdut repede marea majoritate a membrilor ei, rmnnd o mic turm gata s moar pentru Hristos. tim ce s-a ntmplat cu cei credinciosi: au fost fie executati, fie persecutati, doar putini supravietuind. Dup cel de al II-lea rzboi mondial s-a ntrezrit o mbunttire a situatiei Bisericii, dar niciodat nu si-a recstigat vechea pozitie de dinaintea Revolutiei. Ce fel de ateism a fost impus poporului rus sub regimul sovietic? Nu a fost de fapt o necredint, ci mai degrab o puternic credint n inexistenta lui Dumnezeu, ntr-un viitor fericit n aceast viat, n infailibilitatea partidului comunist si ideologia materialist. Divina figur a lui Lenin (pentru un timp mpreun cu Stalin, apoi singur) domina peste tot, n toate locurile publice, n toate ncperile din cldirile oficiale, dela grdinite, la universitti, magazine sau spitale. Lenin era Dumnezeu, unicul partid era Biserica, liderii lui erau soborul sfintilor, lucrrile lui Lenin erau Biblia etc. Poporului rus nu i-a fost propus ateismul, ci o pseudo-religie, religia lui Antihrist. Astfel, Berdiaev a avut dreptate cnd a vorbit despre caracterul religios al socialismului si ateismului rus. n ce msur a fost aceast ideologie acceptat de popor sau cti au acceptat ideologia si n ce procentaj au fost capabili s reziste? n anii 20 - 30, ateismul rus a trit perioada sa de apogeu: era activ, agresiv implicat n masele de oameni. La sfrsitul anilor 60 a pierdut aproape tot vechiul entuziasm: a fost luat de bun de ctre majoritate, ns nu a fost urmat cu fanatism si zel pentru mult vreme. Calitativ, ateismul a atins apogeul n anii 30, dar cantitativ, cred, s-a manifestat n anii 60 70. n 30 nc mai existau btrni care n secret pstrau credinta mostenit din timpurile tariste. Dar la sfrsitul anilor 70 acele babuska au murit si au fost nlocuite de cele care fuseser educate dup Revolutie, n timpul regimului ateist. Pot dovedi ceea ce am afirmat despre calitatea ateismului cu exemple din propria mea familie. Bunicii mei s-au nscut nainte de Revolutie, dar au fost educati dup: nici unul dintre ei nu a fost credincios. Chiar n anii

206

Note, comentarii, voci n actualitate

80, cnd aproape toti tinerii din familia mea, unul dup altul, au mers la Biseric si au fost botezati, bunicii au rmas pe dinafar. Una dintre bunici mi-a spus la acea vreme: M simt ca si Robinson Crusoe pe insula sa nelocuit: lumea din jurul meu merge la Biseric, iar eu nu. A fost membr a partidului comunist mai bine de cincizeci de ani si presupun c n anii 20 probabil era o atee militant. La sfrsitul anilor 80, cnd mi-am amintit de ea. Nu simtea nimic mpotriva credintei si nimic pentru credint. Ateismul ei a devenit ntru totul pasiv, a fost acceptat ca atare. Printii mei au crescut n societatea atee a anilor 40 50 si niciodat nu au militat mpotriva ei, desi n tineretea lor, ei au respins ideologia sovietic si au cutat adevrul n afara ei. Dar, n societatea care trebuiau s supravietuiasc, aveau o fric permanent de faptul c necredinta lor n ideologia comunist putea fi descoperit si pedepsit. Mama mea a trecut la crestinism pe la mijlocul anilor 70, dar nu a putut s practice credinta n mod liber. A-ti mrturisi credinta nsemna a fi exclus din societatea ateist si probabil a-ti pierde slujba. De fapt, eu am fost botezat n secret, ntr-o cas particular, si nu n biseric. Am crescut n perioada anilor 70 80, care era cu sigurant cea a declinului ateismului rus. Totusi, era nc periculos s fii crestin mrturisitor; de exemplu, as fi fost exmatriculat din scoal, una muzical, de elit, dac s-ar fi stiut c frecventez biserica. Pe parcursul celor 11 ani de studii nu am stiut pe nimeni s fie crestin practicant. Se considera c toti erau atei. n acelasi timp, multi dintre colegii mei nu aderau la ideologia oficial, avnd vederi liberale, dar erau departe de Biseric. Era foarte dificil s crezi deschis n Dumnezeu, dar era cel putin posibil s-ti manifesti deschis necredinta n ideologie. Atmosfera din scoala mea a fost chiar tolerant, desi la nivelele oficiale, ideologia comunist era nc mentinut. Astfel, desi am crescut sub un regim ateist, nu am simtit o asemenea presiune nct s nu pot rezista, mai degrab simteam deci un minunat sentiment de libertate dect fric. De aceea, nu sunt surprins c cei mai multi din generatia mea au iesit pe strzile Moscovei n august 1999 pentru a-si lua adio de la regimul comunist. Nu le-a fost fric pentru c au crescut n perioada declinului ideologiei comuniste. Unul din principalele motive ale falimentului ideologiei ateiste a fost simplul fapt c nu s-a mai crezut n ea. Cnd astzi, ateismul si-a pierdut

Note, comentarii, voci n actualitate

207

caracterul religios, el a devenit sec; i-a pierdut puterea cu mult timp nainte de a fi abandonat oficial. Pe scurt, care este starea ateismului si a religiei astzi, dup cderea sistemului sovietic? Cred c, desi numrul crestinilor a crescut imens n ultimii ani, Rusia nu este nici pe departe o tar crestin. A fi botezat, a fi ortodox, a devenit o mod. Nu as fi surprins dac majoritatea celor ntrebati dac sunt sau nu ortodocsi ar da un rspuns pozitiv. Aceasta nu nseamn c toti merg la biseric ci c majoritatea si-au asumat o nou imagine pentru a tine pasul cu renasterea spiritual. mi amintesc c am ntrebat odat o adolescent care mpreun cu mama sa veniser s primeasc Botezul: - Crezi n Dumnezeu? - Nu, a rspuns ea. - Atunci, de ce vrei s fi botezat? - Pi, toat lumea se boteaz n ziua de azi. Acest caz, unul din multele, ilustreaz faptul c multi privesc religia n mod superficial, uneori chiar fr s cread n Dumnezeu. Rmnnd n sufletele lor atei, au devenit ortodocsi de fatad. Cel mai recent sondaj de opinie arat c desi exist un mic numr de atei convinsi, crestinii practicanti sunt departe de a fi o majoritate. Cei mai multi ar spune c ei cred n ceva, recunosc existenta supranaturalului, dar admit c credinta religioas nu ocup un rol important n viata lor. Mai exist si paradoxul c nu toti care se pretind ortodocsi cred n Dumnezeu, unii dintre ei fac parte din organizatii ortodoxe fr a practica religia. A vorbi de renasterea spiritual a Rusiei contemporane a devenit o banalitate. Lumea ntelege variat ceea ce presupune. Cert este c exist o renastere exterioar: au fost redeschise multe biserici, mnstiri, scoli teologice, cldirile au fost restaurate. Dar este prea devreme a vorbi despre restaurarea si revigorarea sufletului rus. Nu se percepe nici o mbunttire moral n Rusia contemporan, ci dimpotriv, trebuie s admitem c standardele morale au deczut fat de cum erau sub regimul comunist. Aceasta nu indic de fapt, inexistenta unei nnoiri a vietii crestine si neasumarea normelor crestine? Nu este izbitor faptul c mult asteptata pocint, metanoia, schimbarea mentalittii n bine, nu a avut loc n Rusia. Unii atribuie aceast scdere brusc a standardelor morale influentei occidentale. Pornografia, prostitutia si toate formele de imoralitate au

208

Note, comentarii, voci n actualitate

venit din Occident. Acesta este felul nostru de a fi: condamnarea tuturor n afar de noi. Asa cum Berdiaev spunea n 1918: Orict de amar ar fi... spiritualitatea religioas este din ce n ce mai slab. Aceast afirmatie este adevrat n cazul n care cultura religioas nu este nteleas ca o apartenent la vreo organizatie de dreapta, ortodox, ci ca o trire dup regulile moralei crestine. Cnd a nceput Perestroika, multi au crezut c Biserica si va asuma rolul de conductor n renasterea spiritual a natiunii, ceea ce nu s-a ntmplat. Biserica a renviat doar prin reconstructia mnstirilor, lucrare ntr-adevr dificil, care ns nu rspunde nevoilor religioase si morale ale poporului. Conductorii Bisericii si-au cstigat accesul la autorittile civile, dar nu au fost capabili, cu mici exceptii, s-si cstige calea ctre oamenii din afara Bisericii. Biserica ortodox este nc nchis n sine, preocupat de probleme interne mai mult dect de nevoile spirituale ale societtii moderne. S-a adeverit c sectele neoprotestante au luat initiativa de iluminare a fostilor atei si nu este surprinztor faptul c datorit metodelor lor misionare cstig simpatia tot mai multor oameni. Ateismul rus va muri, poate, ntr-o zi, dar aceasta se va ntmpla cnd tara nu va fi doar botezat, ci atunci cnd va fi iluminat si va renaste spiritual. Biserica ortodox va avea un rol important n aceast renastere spiritual iar aceasta se va ntmpla atunci cnd va deveni Biseric national si nu Biseric a statului. Pentru ca acest lucru s se ntmple, Biserica trebuie s ias din adpostul ei, trebuie s nvete s vorbeasc limba poporului, s fac fat cerintelor societtii si s le rspund adecvat. La momentul de fat, Biserica se lupt s-si gseasc o nou identitate n Rusia post-comunist. Exist dou pericole majore. Primul ar fi rentoarcerea la starea prerevolutionar cnd Biserica-Stat a devenit din ce n ce mai putin national. n acest caz, Biserica va fi din nou respins de majoritatea natiunii, asa cum s-a ntmplat n 1917. Cei saptezeci de ani de persecutie comunist a fost o experient de purgatoriu, din care Biserica ar fi trebuit s ias rennoit n ntregime. Greseala cea mai periculoas ar fi s nu se trag nvtturi de pe urma experientei din 1917 si s se revin la starea prerevolutionar, cum doresc unii dintre membrii clerului.

Note, comentarii, voci n actualitate

209

Al doilea pericol ar fi cel al Ortodoxiei militante, corespondentul postateist al ateismului militant. Vreau s spun, o Ortodoxie care lupt mpotriva evreilor, a masonilor, mpotriva democratiei, a culturii occidentale. Acest tip de ortodoxie este predicat chiar din unii membrii importanti ai ierarhiei si are multi sustintori n Biseric. Dac acest tip de Ortodoxie va cstiga sprijinul statului, vor forta ateismul rus s se retrag temporar n catacombe. Ateismul rus nu va fi nfrnt dect atunci cnd transfigurarea sufletului si nevoia de a tri conform Evangheliei va deveni singurul mesaj al Bisericii ortodoxe ruse. (Traducere din limba englez de Carmen Rosu)

210

Din lumea crestin

DIN LUMEA CRETIN

Viata aspr a refugiatilor afgani din Pakistan
n apropierea granitei afgane, n lagrul de refugiati Jalozai din nordvestul Pakistanului, se afl la ora actual aproximativ 80.000 de refugiati. Putini dintre ei dispun de corturi si pturi; aprovizionarea cu alimente este insuficient si ntregul lagr este deservit doar de patru medici care ntmpin mari dificultti n procurarea medicamentelor. Refugiatilor le merge foarte greu. Ne este foarte greu, dar cel putin aici avem ceva de mncare, acas nu am avut nimic declar Fatima care a venit n lagr n luna ianuarie. De atunci Fatima poart aceeasi mbrcminte. Copiii ei s-au rnit la picioare datorit drumului lung prin desert. Cnd au ajuns n lagr, au primit ceva de mncare si ncltminte nou, dar acestea au fost insuficiente. Ca toti copiii care se afl aici, ei sunt subnutriti si predispusi la diferite boli. De 20 de ani oamenii sufer n Afganistan datorit rzboiului si a regimurilor dictatoriale. Sute de mii de afgani duc de ani de zile un rzboi dur pentru supravietuire. Din acest motiv ei sunt constrnsi de mult timp s caute refugiu n aceste lagre. Lagrul din Jalozai este unul din cele nou lagre de refugiati din Pakistan. (Zenit.org 7 octombrie 2001 )

Biserica Ortodox Rus invit Biserica Ortodox Rus din diaspora la reconciliere
Smbt, la resedinta patriarhal din Moscova, a fost convocat o sesiune a Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, sub conducerea patriarhului Alexei II al Moscovei. Sinodul a chemat Biserica Ortodox Rus din diaspora (ROCOR) la anularea schismei pentru a purcede la

Din lumea crestin

211

unire. Actul principal al Sfntului Sinod, redactat la Moscova a fost trimis ca o epistol frteasc membrilor sinodului episcopilor Bisericii ortodoxe ruse din diaspora, care se vor ntruni n 23 octombrie 2001, urmnd s fie ales un nou conductor, n contextul retragerii mitropolitului Vitalie, n vrst de 92 de ani. n scrisoarea amintit se arat faptul c toate cauzele care au determinat separarea noastr de voi au disprut... Doctrina social a Bisericii ortodoxe ruse, adoptat anul trecut, a introdus clarificri n relatiile dintre stat si Biseric. Sinodul de la Moscova presupune nfiintarea unei comisii care s aib n atentie chestiunea unirii celor dou Biserici. Este acum, timpul pentru noi toti, s ntelegem c separarea noastr nu este dect expresia inertiei si pctoseniei umane. Diaconul Nikolai Savchenko, secretarul conducerii Bisericii a ROCOR din Sankt Petersburg, a rspuns c singurul lucru care mpiedic unirea noastr l constituie ecumenismul si serghianismul... (www. 3saints.com. - 7 octombrie 2001 )

Miscare pentru unificarea Bisericii Ortodoxe din America

Planul de a crea o Biseric Ortodox unificat, cuprinznd mai multe grupuri etnice ortodoxe din Statele Unite, a fost ncurajat de anuntul c cea mai mare organizatie laic ortodox intentioneaz s strng un milion de dolari pentru fuziune. Exist 7 jurisdictii ortodoxe n Statele Unite: greac, romn, bulgar, ucrainean, antiohian, srb si rus, fiecare avnd propria ierarhie bisericeasc. Organizatia crestinilor laici ortodocsi, cu sediul la Chicago, doreste s schimbe acest lucru. Luptnd cu opozitia, ea caut s creeze o singur Biseric Ortodox n America de Nord. Distinctiile n Biserica Ortodox, bazate pe divizrile etnice, care dureaz din secolul trecut, constituie o opreliste n perpetuarea credintei ortodoxe n America, - consider unii membri OCL. Ei cred c e timpul potrivit pentru o Biseric unificat. Ortodoxia a fost n America de 200 de ani, de cnd a aprut n Alaska, si am avut o prezent puternic de 100 de ani a afirmat Peter Marudas, purttorul de cuvnt al organizatiei laice.

212

Din lumea crestin

n Statele Unite fiecare jurisdictie ortodox are o ierarhie diferit, adeseori n contrast cu celelalte.Unele se afl sub jurisdictia Bisericii din Constantinopol cum ar fi Biserica Ortodox Greac din America si Biserica Ortodox Ucrainean din SUA. Altele, ca Biserica Ortodox din America, ale crei rdcini se afl n traditia rus, si hotrsc si confirm proprii episcopi. Alice Kopan, presedintele gruprii, a afirmat c formarea unei Biserici Ortodoxe unite va constitui un moment din evolutia Ortodoxiei n SUA. Unii dintre ierarhi vor tolera acest fapt, dar nu si vor exprima deschis prerea. Oficialii Arhiepiscopiei ortodoxe grecesti din Chicago au refuzat s comenteze campania pentru o biseric unificat. OCL promoveaz crearea unui singur corp ortodox n America de Nord de 14 ani. n 1994 episcopii ortodocsi rsriteni din America de Nord au acceptat s coopereze pentru o biseric unit administrativ. Dar patriarhul ecumenic s-a opus puternic, considernd-o o miscare a Bisericilor din America de Nord de a fugi. Cnd episcopii s-au ntlnit pentru a doua oar n acest an, problema aceasta nu a intrat n discutie. Campania pentru o Ortodoxie unit n Statele Unite a fost ncurajat vara trecut, cnd delegatii clerici si mireni, prezenti la congresul Arhiepiscopiei ortodoxe antiohiene din America de Nord au aprobat ntrun numr coplesitor o rezolutie prin care se cere Patriarhului Ignatie IV de Antiohia autonomia n alegerile propriilor episcopi. Miscarea pentru construirea unei Biserici Ortodoxe unificate, cu guvernare proprie a nceput deja, a afirmat Marudas, adugnd c grupul su a strns deja 110000 de dolari din milionul de care au nevoie. Este unul din acele lucruri care n teorie merg foarte bine si oamenii sunt ncntati de el, consider John Klentos, profesor de studii ortodoxe la Institutul Ortodox din Berkeley, California. n mare parte, a continuat el, oamenii se simt confortabil n bisericile etnice, asa cum sunt ele. Din punct de vedere teologic, fiecare ierarhie va mrturisi probabil c avem nevoie de o singur Biseric Ortodox n SUA. Asta din punct de vedere teologic. Dar, pastoral si practic, sunt probleme serioase cum s faci lucrurile s mearg efectiv. Kopan insist c o Biseric unificat va pstra oamenii n traditia ortodox mai mult timp. Credem cu adevrat c Biserica este destul de matur s se miste si nu s astepte alt generatie.

Din lumea crestin

213

E prea riscant. Vom pierde o nou generatie. Dac dorim s retinem credinciosii, va trebui s revitalizm toate nivelele clerului pentru a veni n ntmpinarea nevoilor spirituale ale poporului, a concis Kopan. (www. 3saints.com. - 23 octombrie 2001 ) Teologii ortodocsi si catolici discut pe tema Sfntului Duh Teologii ortodocsi si catolici au continuat discutiile cu privire la Sfntul Duh la ntrunirea din 11 13 octombrie de la Washington. Cea de a 61-a ntrunire a Consultantei nord americane a teologilor ortodocsi si catolici a fost a sasea sesiune a grupului de cnd au nceput studierea relatiei Sfntului Duh cu Tatl si Fiul asa numitul filioque. Ea este una din cele mai spinoase teme doctrinare teologice care divide Bisericile Rsritean si Apusean de aproape 1000 de ani. Initiat n anul 1965, Consultanta este cel mai vechi grup de dialog oficial catolic ortodox din lume, ea fiind nfiintat cu 15 ani naintea dialogului teologic international. (www. 3saints.com. - 24 octombrie 2001 )

Protestul crestinilor romni n ceea ce priveste parcul Dracula

Clericii din Romnia s-au alturat demonstratiilor mpotriva planurilor guvernului de a construi un parc Dracula. Aproximativ 200 de protestatari din Sighisoara au numit propunerea ca fiind pctoas si au avertizat oficialittile c vor plti pentru asta la Judecata de Apoi. Ei sustin c orasul risc s devin un punct de atractie pentru satanisti si o piat de droguri si prostitutie. O declaratie a protestatarilor sun astfel: Orasul crestin Sighisoara nu poate accepta si tolera o tar Dracula. Numele de Dracula nu las nici o ndoial cu privire la ceea ce se va ntmpla aici. Parcul va deveni mprtia diavolului. Preotul orasului, Hans Bruno Frchlich a declarat cotidianului National: Am vzut deja persoane palide, mbrcate n niste haine ciudate negre. Un grup din Germania chiar m-a abordat, spunndu-mi c doresc s practice un ritual pgn incluznd srituri prin foc si invocarea lui Lucifer chiar n curtea parohial.

214

Din lumea crestin

Un alt preot a afirmat: Dac parcul va fi construit, m tem c vampirismul si sugerea sngelui va deveni un joc de societate. Protestatarii pretind c parcul va distruge mediul natural protejat, incluznd o pdure de stejari seculari. (www. 3saints.com. - 24 octombrie 2001 )

Rusia restrnge activitatea sectelor religioase strine

Guvernul rus doreste s restrng activitatea sectelor religioase strine si a extremistilor religiosi, se arat ntr-un raport al unei agentii de stiri ruseasc. Adjunctul prim ministrului, Valentina Matviyenko a afirmat c li se va ordona ministerelor de externe si de justitie s fac recomandri pentru amendamente legislative care s restrng controlul asupra activistilor religiosi strini care se afl n Rusia, au precizat agentiile de stiri ITARTass si Interfax. Cteodat astfel de persoane vin n Rusia pentru un an si nimeni nu stie sigur ce fac ei de fapt n tara noastr, a afirmat Matviyenko, citat de Interfax. Ea a afirmat n continuare c legislatia nu va i va afecta pe reprezentantii organizatiilor religioase legitime, ci i va opri pe unii s mai foloseasc religia ca paravan pentru activittile extremiste. De asemenea, politia si autorittile vor fi rugate s sporeasc vigilenta asupra activistilor strini, se arat ntr-un reportaj ITAR-Tass. Multe organizatii religioase, inclusiv cele strine, au protestat mpotriva restrictiilor legale din Rusia cu privire la religie, care, spun ei, limiteaz liberttile religioase n Rusia. Legea, sustinut de Biserica Ortodox Rus, cere grupurilor religioase s fie nregistrate de ctre autorittile rusesti. Unele grupuri nu si-au putut nregistra enoriasii oficial, iar reprezentantilor acestora li s-au refuzat vizele, a declarat Associated Press. (Zenit.org 24 octombrie 2001 )

Din lumea crestin

215

Srbtorirea a 10 ani de la numirea Sanctittii Sale Bartolomeu I ca patriarh

ntr-o splendid ceremonie care a avut loc luni la Centrul cultural american al Arhiepiscopiei Grecesti din America, s-au srbtorit cei 10 ani de la alegerea Sanctittii Sale Bartolomeu I ca patriarh. n discursul su de felicitare, consulul general al Greciei n New York, Dimitris Platis, a artat ntreaga solidaritate, sprijinul si ajutorul guvernului Greciei. (www. 3saints.com. - 25 octombrie 2001)

Patriarhul ortodox rus rspunde acuzatiilor aduse de Biserica Ortodox Rus din afara Rusiei
n data de 5 noiembrie 2001, dup ntlnirea cu ambasadorul Statelor Unite n Rusia, Alexander Vershow, ntistttorul Bisericii Ortodoxe Ruse, patriarhul Alexei al II-lea a rspuns ntrebrilor ziaristilor n ceea ce priveste reactia Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei (ROCOR), la scrisoarea frteasc a patriarhului Moscovei si a Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. Reporter: Prea Fericite Printe Patriarh, cum comentati rspunsul ROCOR? Patriarhul Alexei al II-lea: Am crezut c vor avea o reactie mai blnd la scrisoarea noastr frteasc. Aparent, acest lucru reflect schisma din Biserica din afara Rusiei: pe de o parte exist unii oponenti clari ai oricrui contact cu Biserica mam iar pe de alt parte, exist un grup mare de ierarhi care sustin initierea unui dialog n vederea unei posibile unificri. Sperm c va prevala opinia majorittii ierarhilor cu gndire sntoas din Biserica din afar, ierarhi care consider c e necesar s se rentoarc n snul Bisericii mame. Astzi nu mai exist nici o baz pentru continuarea existentei lor n afara Bisericii mame. Odat cu trecerea timpului, Biserica din afara Rusiei si va pierde treptat identitatea pentru c noua generatie de episcopi si clerici nu sunt de nationalitate rus ci apartin trilor n care politica ruseasc e n minile membrilor ROCOR. Va mai trece un deceniu si Biserica din afara Rusiei

216

Din lumea crestin

va fi rus doar cu numele. Timpul nu asteapt, e necesar s se uneasc cu Biserica mam. Reporter: Prea Fericite Printe Patriarh, n scrisoarea ROCORului Biserica Ortodox Rus a fost acuzat n mod repetat de serghianism si ecumenism. Ce puteti spune despre acest fapt? Patriarhul Alexei: Cu privire la acuzatiile mpotriva asa numitului serghianism, as afirma c era necesar s triesti aici, n tara mam pentru a ntelege c acesta constituie azi doar o acuzatie artificial si un pretext prin care se ncearc mpiedicarea reunificrii. n principal este vorba de scrisoarea mitropolitului Serghie din 1927 prin care a intentionat la acea vreme s arate autorittilor care, v reamintesc, au ntemnitat si au mpuscat clerici si credinciosi, c Biserica nu era o organizatie contrarevolutionar. n scrisoarea respectiv se arat urmtoarele: vrem s fim ortodocsi si s considerm Uniunea Sovietic drept tara mam, ale crei bucurii si tristeti sunt si ale noastre. Acestea sunt cuvintele des criticate. Ce fel de bucurie puteam avea ntr-un stat ateu? Dar scrisoarea nu vorbeste despre un stat ateu; vorbeste despre tara mam, desi n 1927 acest concept a fost aproape uitat. Aceasta a fost prima miscare inteligent prin care mitropolitul Serghie a ncercat s salveze Biserica si clerul. Prin afirmatia conform creia membrii Bisericii doresc s fie considerati parte a Bisericii mame si vor s-i mprtseasc bucuriile si necazurile, el a ncercat s arate celor care persecut Biserica si o distrug c noi, fiii Bisericii dorim s fim cetteni loiali, astfel ca legtura oamenilor cu Biserica s nu-i pun n afara legii. Asadar, este o acuzatie depsit. n ceea ce priveste acuzatia de ecumenism, astzi nu exist nici mcar o Biseric (inclusiv Biserica din afara Rusiei) care s poat tri izolat. Trim n aceast lume si ar trebui si chiar vom colabora cu oameni ai altor confesiuni si credinte religioase. Mai ales, n zilele acestea, cnd terorismul cuprinde ntreaga lume, toti trebuie s ne unim eforturile n lupta mpotriva rului. Doresc s subliniez c n cadrul organizatiilor crestine internationale, Biserica Ortodox Rus s-a declarat ntotdeauna pentru Ortodoxie. Prezenta ei a ajutat reprezentantii confesiunilor apusene s nteleag pozitia Ortodoxiei. ntotdeauna vom fi martori ai Ortodoxiei si ai aderrii noastre la sfnta Biseric Ortodox. (www. 3saints.com. - 13 noiembrie 2001) Rubric realizat de Simona terei

Recenzii

217

RECENZII
P. Elia Citterio, Nicodim Aghioritul: personalitatea opera nvttura ascetic si mistic, trad. Maria-Cornelia si diac. Ioan I. Ic jr, Ed. Deisis, Sibiu, 2001, 480 p.
Aceast carte este una din cele ai recente desftri n acelasi timp crturresti si duhovnicesti oferite nou de prestigioasa Editur Deisis. Asa cum ne-a obisnuit n ultimii ani, multe din crtile pe care ni le ofer aceast editur constituie repere pentru configurarea unei constiinte ortodoxe ct mai plenare n contextul derivei axiologice generale si al relativismului care tinde s-si fac loc chiar si n mediul bisericesc si teologic. Autorul acestei admirabile monografii, este cunoscut deja cititorului romn din studiul introductiv publicat n preambulul Autobiografiei unui staret, tiprit la aceeasi editur, studiu care-l dovedeste un bun cunosctor al veacului XVIII, al miscrii filocalice, al paisianismului, dar si un prieten al romnilor si al Ortodoxiei. Nu poate dect s ne bucure faptul c sfintii nostri sunt centre de interes pentru cercettori din afara Ortodoxiei, devenind astfel, prin intermediul celor care i studiaz cu sinceritate, adevrati misionari si svrsitori tainici ai unui ecumenism luntric, lipsit de conotatiile obositoare ale prfuitei politici bisericesti, ecumenism ale crui roade se vor vedea, cu sigurant, mai trziu. Pe de alt parte, continu s fie un semn de ntrebare si chiar o mustrare pentru noi ortodocsii faptul c cele mai temeinice si mai ample studii nchinate Sfintilor Printi sunt, n majoritate aproape total, scrise de autori neortodocsi, apuseni. Dincolo de aspectul stiintific impecabil evident, importanta crtii rezult din prezentarea sistematic a importantelor solutii pe care Sfntul Nicodim le ofer unor probleme ale vietii bisericesti similare celor de

218

Recenzii

astzi. Atmosfera eclesial a epocii Sfntului Nicodim este, n destule puncte, asemntoare celei contemporane. Biografia si teologia Sfntul Nicodim capt n acest context o dimensiune exemplar, n sensul c solutiile si principiile sale se cer rapid mpropriate si puse n practic. Sfntul Nicodim Aghioritul, canonizat n 1955 si prznuit la 14 iulie, este binecunoscut romnilor, iubit si pretuit pentru scrierile sale practice legate de viata duhovniceasc traduse, ce-i drept destul de deficitar, n limba romn. Trebuie ns s semnalm cu tristete si indignare absenta acestuia din Mineiele, Sinaxarele si calendarele romnesti care, n ciuda unor mentiuni nebisericesti gen Ziua National sau Ziua Eroilor, trec cu vederea evenimente liturgice de talia pomenirii Sfntului Nicodim precum si a altor mari sfinti ai Bisericii Sobornicesti (ca Sfntul Simeon Noul Teolog, Sfntul Siluan Athonitul, Sfntul Nicolae Cabasila, Sfntul Nectarie al Eghinei, s.a.). Partea nti a lucrrii analizeaz coordonatele biografice ale Sfntului Nicodim, ncepnd cu mediul istoric si cu anii si de formare, si sfrsind cu petrecerea sa la Athos alturi de consideratii asupra personalittii sale duhovnicesti si a raporturilor cu occidentul latin. Prezentarea Printelui Elia Citterio bucur cititorul att cu bogtia si precizia informatiilor ct si cu tonul cald, de apropiere duhovniceasc, fat de subiectul tratat. Multe pagini n care ni se nftiseaz viata de ascez a Sfntului Nicodim au valoare de manual duhovnicesc pentru petrecerea n isihie. Aceast prim parte contine de asemenea pretioase informatii legate de miscarea colivarilor, miscare insuficient pus n lumin si putin cunoscut la noi romnii. n plus, contextul bisericesc n care s-a nscut aceast miscare se suprapune n multe puncte peste cel contemporan, n sensul c inovatiile n domeniul liturgic, obiceiurile si traditiile deveniser norm si traditie prin forta obiceiului. n acelasi timp, Sfnta Traditie, normativ, patristic, cu conotatiile ei liturgice si practice, czuse n desuetudine. Inovatiile deveniser Traditie, iar Traditie devenise inovatie!, scrie traductorul acestui volum, Printele Ioan I. Ic jr, n studiul su introductiv (Strategii de promovare a Traditiei patristice n epoca modern: cazul Greciei secolului XVIII, p. 9). Or, miscarea colivarilor viza tocmai recuperarea originilor, a miezului identittii eclesiale ortodoxe. Adversara lor direct

Recenzii

219

era, asadar, ignoranta traditiei spirituale autentic ortodoxe degenerate n ritualist si formalism clerical, n obscurantism monahal si rationalism teologic de tip iluminist pe fondul laxismului moral generalizat si al cresterii indiferentismului religios n masele populare (ibidem, p. 10). n acest trist context, a crui descriere ne este din pcate n multe familiar nou romnilor astzi, apare si activeaz Sfntul Nicodim Aghioritul, reorientnd teologic monahismul si teologia spre fundamentele patristice, lucru care va duce la o renastere duhovniceasc ortodox. Elementele dogmatice ale acestei ntreprinderi realizate de Sfntul Nicodim sunt schitate de Printele Elia Citterio n a doua parte a monografiei sale, axat n principal asupra nvtturii duhovnicesti a Sfntului Nicodim. Aceast a doua parte cuprinde pretioase precizri legate de antropologia filocalic pe care se ntemeiaz Sfntul Nicodim n observatiile sale, antropologie ce constituie temelia cunoasterii lui Dumnezeu. Metoda acestei cunoasteri este analizat apoi separat, precum si importanta si felurile ascezei ca itinerar indispensabil pentru curtirea luntric de patimi si dobndirea unei autentice cunoasteri a lui Dumnezeu. Ultimul mare capitol, Rugciunea si Sfintele Taine, pune nainte o problem acut si nevralgic nc. Pe de-o parte, este tratat problema oportunittii folosirii rugciunii lui Iisus de ctre tot omul, iar pe de alt parte, problema frecventei mprtsirii euharistice. Primei probleme i se rspunde c, fiind modul cel mai usor si mai rapid de rugciune, ea este recomandat tuturor crestinilor, nu numai monahilor. Desigur c acestia din urm au o situatie privilegiat n ceea ce priveste posibilittile de practicare a ei. n problema mprtsirii euharistice, Sfntul Nicodim se face purttorul de cuvnt al celor ce sustineau mprtsirea deas sau, dup expresia lui, necontenit. n situatia n care pn si multi monahi athoniti se mprtseau doar o dat n cele patru mari posturi sau chiar o singur dat pe an, atitudinea vehement a Sfntului Nicodim este de la sine nteleas. Termenii ntre care situeaz Sfntul Nicodim chestiunea sunt cei ai pzirii poruncilor si ai efortului de ndreptare a vietii prin pocint, lucruri care ne ngduie s ne apropiem de Euharistie. Frecventa mprtsirii e n raport cu acestea, adic cu mrturisirea, zdrobirea si strpungerea inimii, mplinirea epitimiilor, postul, privegherea, trezvia fat

220

Recenzii

de gndurile ptimase. Toate acestea au ca efect direct sporirea intensittii pocintei, ceea ce duce la cuviinta pregtirii, premis si temelie a rodirii Euharistiei nsesi. Viata duhovniceasc traditional ortodox este prin urmare de neconceput n afara acestor termeni si ai mprtsirii ct mai dese cu Dumnezeiestile Taine. Volumul este n mod fericit nsotit de cteva anexe: conferintele Problema traducerilor lui Nicodim Aghioritul si Sfntul Nicodim Aghioritul dascl al vietii duhovnicesti si far al Bisericii, la care sunt adugate de ctre editor, n traducere, Viata Sfntului Nicodim de Eftimie Ieromonahul, precum si Prologurile Sfntului Nicodim la scrierile duhovnicesti, si alte cteva texte scurte. De mare important pentru ntregirea imaginii a personalittii Sfntului Nicodim si a efectelor operei sale peste veac ni se pare initiativa editorului de a include n volum si textele de baz ale unei polemici recente, iscate ntre crturarul grec Christos Yannaras, socotit de teologii ortodocsi drept nceptor de erezie, si comunitatea monahal a Sfntului Munte, care a luat atitudine oficial n 1993 mpotriva tezelor eronate ale acestuia cu privire la Sfntul Nicodim Aghioritul. Avem aici nc un exemplu asupra modului n care Sfntul Nicodim desparte adevrul de minciun, lumina de ntuneric, realitatea vietii duhovnicesti de nchipuire si polarizeaz n jurul su fortele perene ale teologiei si ale tririi ortodoxe. Cazul Sfntului Nicodim Aghioritul si a nnoirii duhovnicesti si teologice aduse de el dovedeste nc o dat, dac mai era nevoie, c fr ntoarcerea la Sfintii Printi, fr aprofundarea lor si mproprierea modului lor de teologhisire, de trire si de vietuire bisericeasc, Ortodoxia rmne vestejit, contemplndu-si doar gloriile de odinioar ntr-un discurs sec si triumfalist, lipsit de forta convingerii att pentru neortodocsi, ct chiar si pentru fiii ei. Abia infuzia patristic n duhovnicie si teologie e n msur s dea Ortodoxiei de azi credibilitate att n fata neortodocsilor, ct si n fata propriilor ei ochi. Lectura prezentei crti va fi, prin urmare, benefic nu numai n planul acumulrii de informatie, ci si n cel al formrii teologice si al mproprierii unui punct de vedere ortodox autentic n probleme care vizeaz viata bisericeasc de totdeauna. Cartea se recomand de aceea nu numai

Recenzii

221

publicului larg, ci mai cu seam celor ce se ndeletnicesc cu teologia si pstorirea Bisericii si nu mai putin monahilor, care, toti, vor putea gsi aici rspunsuri patristice pertinente si precise la multe din neclarittile care bntuie trirea Ortodoxiei n Biserica de azi. Ieromonah Lector Agapie Corbu

Pr. Prof. Ion Buga, Golgot si Parusie, Ed. Sf. Gheorghe Vechi, Bucuresti, 2001, 288 p.
Preotul profesor Ion Buga, recent caracterizat ntr-una din cele mai prestigioase reviste ortodoxe - noua si percutanta Ideea crestin - drept singurul nostru crturar care reuseste s rmn si un autentic teolog, este cunoscut n teologia contemporan prin cteva crti n care departe de a se reduce la manipularea de cunostinte teologice, cum adesea se ntmpl n breasl, scrie cu duh, asemenea profetilor de odinioar. Zicem aceasta ntru ct, din scrierile sfintiei sale, gsim rspunsuri vii la probleme actuale,dar ca s revenim, gsim mai degrab provocri pentru propria noastr constiint si nu rspunsuri contrafcute si cu pretentie de ex chatedr-ism. Titlurile printelui sunt diverse si modul de abordare a lucrurilor este profund teologic, cu avantajul de a fi puse n pagin de condeiul unui liric cu har. De la infrapaginalul excurs n filosofia antic greac, n zorii gndirii umane, regsit n paralel cu traducerea la Despre viata lui Moise, trecnd prin Minipatrologia (recent amplificat n Unde a fost Biserica?), Pastorala, Introducerea la secolul XXI, Teologia enclavelor, Teologia Cinei de tain ,si pentru a nu mai continua sfrsind cu Golgot si Parusie, de care vrem s ne ocupm aici, printele reuseste s capteze pagin cu pagin toat atentia cititorului onest, sincer si fr prejudecti (s nu uitm c originea cuvntului prejudecat e gr. ). Vigoarea scrisurii printelui Buga este coplesitoare, de aceea bulverseaz, deranjeaz adesea. Despre autor se pot spune mai multe, cci intuim n scrisul printelui acea latur chatartic devenind scris-mrturisire si e usor de intuit c printele Buga se scrie (pe sine) si nu doar scrie, dar

222

Recenzii

vom ncerca s trecem la consideratiile asupra crtii Golgot si Parusie. Motto-ul crtii este deosebit de elocvent, descriind situatia de fapt care a dus la alctuirea acestei crti de ctre printele scriitor: On fait toujours silence sur l essentiel, qui est insupportable(Jean Guitton). nc din Argument, cartea se recunoaste drept incomod, dar ntru totul personal, drept pentru care va crea : prieteni pentru eternitate sau eterne inamiciti..., constituindu-se n acelasi timp ntr-o spovedanie a unui pctos dintr-un secol pctos. Cartea este alternant: ntlnim, cnd profunde cugetri si meditatii teologice, cnd realitti dureroase ale vremii noastre, elementul de coeziune, credem, este durerea si implicarea total cu care printele scrie. Parcurgnd cartea, nu poti s nu observi c este asemenea unui tipt din strfundurile fiintei celui ce o scrie. Departe de a plictisi, se citeste pe nersuflate, departe de a fi usor de citit nu oboseste deloc. Este o carte vulcanic, precum gndirea printelui este la fel de vulcanic.Sugestiv este si subtitlul Jurnal eshatologic, cartea fiind ntradevr un jurnal. Aspectele tratate n carte sunt diverse, dar toate sunt privite dintr-o perspectiv eclesiologico eshatologic (si s nu uitm c n actualitate acestea dou constituie frmntarea primordial a celor ce teologhisesc). De asemenea printele este critic cu multe atitudini ale unor oameni din Biseric, dar critica este, n general, una constructiv. Ea este arztoare pentru cei care conduc destinele Bisericii si ale nvtmntului teologic si nu se ridic la rigorile cerute. Critica se adreseaz si oamenilor vremii acesteia, care se multumesc s triasc n indiferent. n ansamblul crtii l gsim pe printele scriitor drept diagnostician al veacului n care scrie, intuind bolile acestor vremi, boli care macin societatea si din pcate afecteaz si Biserica. Aceasta este n mare linia urmrit de printele Buga n carte, dar, fiind si jurnal, problemele dezbtute sunt probleme existentiale, de viat si de moarte. Vom ncerca s amintim cteva din continuturile crtii: scurte meditatii exegetice la texte din Sciptur sau la evenimente din viata Bisericii; tlcuiri pe seama unor atitudini civice ale mai marilor lumii; tratri cu mare echilibru a problemelor nationalismului si romnismului

Recenzii

223

sau a unor chestiuni politice; adevrate apoftegme, de care va trebui s se tin cont pe viitor; analize asupra unor triri personale ale autorului, etc. Ceea ce se vede de la cea mai simpl lecturare este faptul c printele urste pcatul, iubindu-i n acelasi timp pe pctosi. Personal, considerm c multe pasaje din carte vor constitui revelatii pentru cititori. Cartea nu are pretentia de a fi una de teologie, dar tocmai prin acest fapt arat c teologia, departe de a fi o abstractiune cum multi las s se nteleag - este viat, actiune, atitudine ferm. Considernd c sunt de prisos prea multe vorbe despre Golgot si Parusie , credem c esenta a ceea ce am spus despre carte ar fi: profunzime, debordant, incisivitate, originalitate, cuvinte care pot intra si n conturarea fizionomiei teologice a autorului. Invitm la citirea cu sinceritate care va aduce att folos sufletesc, ct si desftare intelectual. Smerit, ncheiem cu cteva vorbe ale printelui scriitor: Este imposibil s vorbesti si s nu fi mndru. Tcerea e un loc mai ferit. Exist, desigur, si tceri care pleznesc de mndrie dar cel mai putin, rnesc pe o arie mult mai restrns. Oricum, Tcerea este un TOPOS. Cristian Bbutu

Will Durant, Civilizatii istorisite, Editura Prietenii Crtii, Bucuresti 2001, 600 p.
Socot c primele cuvinte n prezentarea unei crti trebuie s-i apartin tot autorului, care printr-o mbinare de frmntri si eforturi a reusit s-si transforme ideile ntr-o realitatea complex si palpabil, gata s rspund multor ntrebri ce bntuie intelectul. S dau, deci, curs n aceast introducere scriitorului, care la nceput de secol XX ntrea un adevr inexorabil, si anume: Civilizatia este un fluviu cu zgazuri. Apa este cteodat umplut cu sngele popoarelor care se omoar, se jefuiesc, se zdrobesc si fac toate celelalte lucruri pe

224

Recenzii

care istoricii le consemneaz de obicei, n timp ce zgazurile nenregistrate sub perioadele n care popoarele cldesc case, si cresc copii, cnt cntece, scriu poezii si chiar cioplesc satul. Istoria civilizatiei este povestea a ceea ce se ntmpl la zgazuri. Istoricii sunt pesimisti tocmai pentru c nu bag de seam zgazurile fluviului. Despre Will Durant, ar fi multe lucruri de spus ns voi ncerca s rezum momentele cele mai importante ale evolutiei sale intelectuale si academice. S-a nscut n North Adams, n Massachusetts, unde si ncepe si educatia, pentru ca mai trziu s ajung reporter ucenic la New York Journal. n 1911, este numit profesor la Ferre Modern School, o scoal care promova educatia liber aleas. ncepnd cu 1912, dup sustinerea licentei la Columbia University, si ncepe periplul prin lume n cutarea relicvelor unor popoare si civilizatii, crora fluxul si refluxul istoriei le-a grbit decadenta tot att de usor pe ct le-a nlesnit drumul spre nflorire si prosperitate. Civilizatii istorisite este o lucrare clasic de referint despre istoria lumii, recunoscut de specialisti ca cea mai complet istorie universal scris vreodat. Munca, strdania si dorinta de a lsa ceva n dar posterittii s-au mbinat ntr-un studiu colosal. New York Times consider lucrarea drept o splendit panoram a culturii mostenite, n cuvinte si imagini, pe care si neinitiatii o pot ntelege pe deplin. Structurnd-o n 35 de volume, Will Durant ne poart din Orientul antic populat de supercivilizatii pn n Europa Reformei, de la Renastere si pn la epoca lui Voltaire, refnd trecutul att de detaliat nct rsfoind paginile fiecrui volum, nu numai c te ntmpin un continut extrem de complex, dar n acelasi timp esti readus pentru o clip n atmosfera acelor vremuri, de mult apuse. Din ratiune de spatiu o s m opresc doar asupra primului volum al impresionantei colectii, intitulat Mostenirea noastr oriental, prin care Will Durant si deschide seria studiilor; volumul ncorporeaz o descriere cuprinztoare a Orientului. Astfel, ne vom ntlni pe rnd cu: egiptenii si monumentele arhitecturale, medicina, arta mblsmrii; babilonienii, marii maestri ai fizionomiei si fizicii; iudeii, ce si-au consemnat cultura n Vechiul Testament si persii cei care au ntemeiat si au condus cel mai mare si

Recenzii

225

puternic imperiu cunoscut n istorie nainte de cel al Romei. Faptul c orele pe car cititorii le vor petrece n compania acestor volume, parcurgnd pas cu pas itinerarul pe care civilizatia la tresat de-a lungul secolelor de la perioada ntunecat a originilor si pn la epoca modern, vor fi de nalt spiritualitate, nu poate fi tgduit. Fiecare pagin, le reveleaz un adevr la fel de vechi ca si universul si anume c, viata fiecruia dintre noi nu este doar rodul ntmplrii, ci se hrneste prin rdcini adnci din nssi esenta creatiei omenirii, care si-a nteles rostul pe pmnt si a dinuit cu trud si rbdare, CIVILIZAtIA. Tocmai aceste rdcini ne invit autorul s le descoperim, pentru a ne convinge nc o dat de magnifica oper pe care Omul a cldit-o ntru bucuria contemplatiei sale si a meditatiei despre conditia sa att de aparte de celelalte fiinte. Lurarea CIVILIZAtII ISTORISITE are darul de a ne mbogti nu numai spiritual ci si informational, tocmai pentru c omul complex al zilelor noastre are nevoie de o lucrare complex; iar cea de fat nu este altceva dect glasul civilizatiilor, rzbtnd de dincolo de negurile uitrii pn la noi, generatiile secolului XXI, care desi ne delectm cu luxul modernismului, tnjim necontenit dup trecut. Lia Vlad

Pr.Prof.Dr. John Breck, Darul sacru la vietii, Editura Patmos, Bucuresti, 2001, p. 300
Anul editorial 2001 s-a deschis pentru editura Patmos (Cluj-Napoca) cu o carte ce se dorea a fi asteptat n lumea ortodox. Darul sacru al vietii, scris de printele John Breck, profesor la Institutul Sfntul Serghie din Paris, vine s dea un rspuns bazat pe argumente biblice si patristice, provocrilor genetice prin care lumea de astzi este blversat si care ridic ntrebri. nainte de a devora continutul acestei crti, s dm cteva repre biografice ale autorului. Printele John Breck s-a nscut ntr-o familie de protestanti din Statele Unite. n 1965 vine mpreun cu familia sa n Europa,

226

Recenzii

la Heidelberg, pentru a-si completa studiile. Psesete pentru prima dat ntr-o biseric ortodox la Insitutul Saint-Serge; fr s nteleag slujba, deoarece se oficia n slavon, mrturiseste c aici simte c a ajuns acas. Paralel cu doctoratul fcut la Hidelberg, printele a studiat si nvttura Bisericii Ortodoxe; se stabileste n Franta cu gndul de a trece la Ortodoxie, ceea ce s-a ntmplat la sfrsitul anului 1973. Peste aproape patru ani, este hirotonit ntru preot. Dup tri ani pe care i-a petrecut la un Seminar din Alaska, a predat vreme de 12 ani la Institutul Sfntul Vladimir din New York. n prezent este profesor de Bioetic si Hermeneutic patristic la Institutul SaintSerge din Paris. Cititorii romni au fcut deja cunostint cu printele John Breck prin cartea Puterea cuvntului, aprut n 1999 la Institutul Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne. Tot din 1999, a fost invitat n fiecare an n Romnia, unde a tinut cursuri de Bioetic la Cluj, Sibiu, Alba Iulia si Timisoara. Cuvntul nainte al editiei romnesti a crtii tratate, este semnat de ctre Prea Sfintitul dr. Irineu Pop Bistriteanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Clujului, fiind si cel care a tradus-o din limba englez. n cteva pagini, traductorul sintetizeaz tratarea problemelor din domeniul Bioeticii ntr-o asa manier, nct s-l determine pe cititor s lase totul la o parte si s citeasc cartea. La sfrsitul cuvntului, Prea Sfintia sa, n calitatea de pstor al Bisericii ndeamn ca Darul sacru al vietii s fie citit att de ctre preoti si medici, ct si de printi; toti trebuie s pretuiasc viata ca pe un dar dumnezeiesc. Fie ca Histos Viata noastr (cf. Ioan 1,4; 14,6), s ne ajute pe fiecare a lucra, ct ne st n putint la mbunttirea existentei umane si a valorilor ei esentiale (p. 10). Printele John Breck scrie n Prefat ce ce abordeaz cartea sfintiei sale: probleme referitoare la semnificatia sexualittii si la moralitatea diferitelor forme de comportament sexual; () o apreciere moral, din perspectiv orrtodox, privind unele proceduri ca avortul, fecundarea in vitro si ingineria genetic (inclusiv clonarea uman) (p. 11); despre sinuciderea asistat, eutanasie. Trei apendice trateaz despre avort, sinucidere si prezint unele consideratii pastorale cu privire la nmormntare

Recenzii

227

si incinerare. Tot n Prefat, printele multumeste sprijinitorilor si si studentilor de la Insitutele teologice unde a predat si dedic aceast carte fiilor si, Paul si Michael. Iterpretarea ortodox a dilemelor Bioeticii poate i fcut doar plecnd de la afirmarea c viata este un dar sacru dat de Dumnezeu. Iar a vorbi despre sfintenia sau sacralitatea vietii umane nseamn a vorbi despre persoan (p. 18). Persoan este doar acela care reflect n sine comuniunea celor trei Persoane ale Sfintei Treimi si suntem persoane doar atta vreme ct ntrupm si transmitem celorlalti frumusetea, adevrul si iubirea care unesc cele trei Persoane Tatl, Fiul si Duhul Sfnt ntr-o vesnic tri-unitate (pp. 18-19). Tratnd din punct de vedere dogmatic, printele accentueaz importanta koinoniei, a comuniunii, ceea ce presupune s recunoastem si s acceptm responsabilitatea noastr fat de ceilalti, pentru a le oferi ajutorul, cluzirea si interventia de care au nevoie (p. 73). Dumnezeu se implic n fiecare criz zilnic uman fiindc Hristos este Capul Trupului, al Bisericii. Noi nu trebuie s facem altceva dect s ne ncredintm n minile pline de mil ale lui Dumnezeu att pe noi, ct si pe ceilalti implicati (cap. Fundamentele teologice ale eticii crestine ortodoxe, p. 74). Al doilea capitol, intitulat Sexualitate, cstorie si responsabilitate are ca unul dintre moto-uri un citat al Sfntului Ioan Gur de Aur: Ori de cte ori dai un sfat sotiei tale, ntotdeauna s ncepi prin a-i spune ce mult o iubesti. Acest capitol nu vine dect s sudeze n mod ortodox legtura dintre sot si sotie. Trateaz despre relatiile sexuale pre-maritale, extra- si intra-conjugale, precum si deviatii ale comportamentului (pornografia, masturbarea, homosexualismul). Accentul n a pstra calea de mijloc trebuie s cad pe ascez n viata credintei. ns, obiectivul nu este doar prevenirea pcatelor sexuale, ci angajarea n rzboiul duhovnicesc care duce la viata transfigurat (p. 133). Pentru ferirea de deviere s ne aducem aminte de cuvintele Sfntului Apostol Pavel: Slviti pe Dumnezeu n trupul vostru (I Corinteni 6, 20). Capitolul se ncheie cu o not despre homosexualitate si SIDA, ndemnnd la iertare, dragoste si rugciune nentrerupt pentru milioanele de oameni care au suferit deja efectele devastatoare (ale SIDEI, n.n.) si pentru multimea de victime ce nc vor

228

Recenzii

veni (p. 161). Procrearea si nceputul vietii prezint prerile ctorva oameni de stiint dar si o evaluare ortodox ca rspunsuri la ntrebarea Cnd ncepe viata omului? . Acest capitol face trecerea la chestiunile cele mai interesante care sunt tratate aici si care sunt cuprinsen capitolul patru: Afirmnd sacralitatea vietii. Este vorba despre avort, fertilizarea in vitro, ingineria genetic. Ultimul capitol (Un Paste binecuvntat) lmureste care trebuie s fie atitudinea fiecruia fat de un muribund eutanasiere sau asumarea a Crucii? Intentionat nu am dat detalii despre ultimele dou capitole, tocmai pentru a nu dezvlui modul de lmurire al problemelor cu care se confrunt omenirea precum si din dorinta de a-l forta pe cititor de a citi cartea si de a primi el nsusi, personal, rspuns la acestea. M-am ntlnit zilele trecute cu directorul editurii Patmos, domnul Vasile Manea n Bucuresti, umblnd pentru a face cunoscut cartea Darul sacru al vietii, a Printelui John Breck, tuturor membrilor Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne, adunati atunci ntr-o sedint de lucru. Domnia sa crede c ea, cartea, va avea un rol important n luarea de atitudine a Bisericii Ortodoxe, vis--vis de provocarile Bioeticii si are dreptate. Studiile Printelui John breck constituie un reper n teologia ortodox n ceea ce priveste adoptarea unei preri unanime de ctre Biserica Ortodox, iar cei ce o citesc ajung s conltientizeze sacralitatea vietii umane, a iesii inundate de har si de lumin, a vietii-comuniune. Terchet Narcis