4

13ISEPICA
OPTCDOM Pat ICI
HUM srarruLui MKT

(SECTIA LTORE)
'kt
Anul LV. Nr. 3 4 --- R Martie-Aprilie 1937
BUCURE'I
11

www.dacoromanica.ro
 COMITETUL DE DIRECTIE

1. P. S. Patriarh MIRON, presedinte de onoare.

P. S. Episcop LUCIAN at Rornanului, director.
P. S. Episcop TIT at Hotinulul, secretar de redactie.
P. C. Arhini. IULIU SCRIBAN, profesor la Universitatea din Iasi.
P. C, Pr. NICULAE M. POPESCU, profesor la Universitatea din Bucuresti.
P. C. Pr. QR1GORE PISCULESCU, profesor la Universitatea din Iasi.
C. Diacon GHEORGHE I. MOISESCU, redactor.

CUPRINSUL
I, ARTICOLE
Pagina
Preotul Dr. Olimp N. Mita, Anatematismele Sf. Chill!
al Alexandriei . . .... .
Const. R. Vasilescu, Mdndstirea Gorgoia . . . .
129-155
156-174
Dimitrie G. Ionescu, Senzinarul din Bli,:-...clu . 175-213
II. DOCUMENTE SI INSEMNARI

Diacon Dr. St. Lupsa, Cum a ajuns Meletie Kovacs

episcop 214 220

HI. RECENZII

A. Kartasev, Practica dreptului de apel la Patriarhii

din Constantinopol, Varsovia (Tip. Sinodala), 1936,
19 p. (Teodor M. Popescu) 221-226

IV. NOTE BIBLIOGRAFICE

Lucrari en caracter general 227-223

Teologia sistematicd 228-230
Teo logia practicci 231-236
Teologia exegeticd 236-237
Teologia istaricd 237-239
(0, Cront, V. Dudu, Diac. Gh. I. Moisescu, N. M. Nicolae,
S. Simionov, Em, Vasilescu).

www.dacoromanica.ro
 V. CRONICA INTERNA
PagIna

Diac. Gh. I. Moisescu, t Joan episcopul armatei . . 240-241

Preotul Victor N. Popescu, Desfiinjarea lojei nzasoneriei
nationale ; Principii generale de conducete a bi-
sericii , a) Spiritul de largd toleranja al Bisericii
ortodoxe ; b) Discujiuni in fund , oblemei dacci
preolll trebue sd facd politico 241-247

VI. CRONICA EXTERNA

G. Cront, V. Dudu, N. M. Nicolae. Bulgaria, Constar,-

tinopol, Finlanda, Grecia, Lituania, Polonia,
Rusia Sovieticd, Biserica rusd din streindtate. 248-256

Manuscrisele, artile $i periodicele pentru recenzii se trimit la palatul

Sfantului Sinod, Str. Antim 29, Bucuresti VI, cu mentiunea : pentru
Revista Biserica Ortodox& Romdmi, sau pe adresa C. Diacon
CHEORGHE I. MOISESCU redactorul revistei, Str. Ing. V. Cristescu 23,
Parcul Calarasi, Bucuresti IV.

ABONAMENTUL
PRETUL
In taro : In strainatate :
Pe an 160 lei Pe an 300 lei
Un numar 35 lei Un numar 50 lel
Abonamentele, precum $i toate cele ce privesc administratia, se trimit
pe adresa : CONSILIUL CENTRAL BISERICESC, str. Antim 29, Bucuresti
VI, cu mentiunea pentru Revista Biserica Ortodox& Romtinde.

www.dacoromanica.ro
 ANATEMKTISMELE SF. CHIRIL AL ALEXANDRIEE

1. Invataturile cele not pe care patriarhul Nestorie,

dimpreund cu acolitii lui, Incepusera sa le propoveduiascd
la Constantinopol, catre sfarsitul anului 428, cu privire la
titlul pe care Biserica crestina trebuia sa -1 dea sfintei Fe-
cioare Maria 1, turburaserd cum nu se poate mai greu
linistea Bisericii constantinopolitane 2. Aceste invataturi se
raspandisera in toata Biserica crestin0, semanand pretu-
tindeni aceeasi turburare plind de desnadejde4.
1. In scrisoarea catre papa Celestin, Migne, P. L. vol. XLVIII, col. 176,
ca gi in cea catre loan al Antiohiei, Mansi, Concil. amp/iss. coll. vol. V, 572,
Nestorie arata ca la venirea lui pe scaunul dela Constantinopol, ar fi gasit in ca-
pitala imperiului spiritele credinciosilor impartite in ceea ce priveste titlul care tre-
buia dat sfintei Fecioare. Astfel, unii voiau ca ea sa fie numita OsoT6xog" iar altii
ecv0pomovixoc". Pentru a multumi pe toti, el ar fi propus titlul Xptcr2o-c6xov. A-
devarul este insa cu totul altul. El nu a gasit discutia aceasta inceputa, ci a pro-
vocat-o prin sincelul sau, preotul Anastase. Dealtfel titlul de Xptoto,scixoc" era in
armonie desavarsita.' cu intreaga invatatura hristologica a lui Nestorie, dobandit'a
dela marele deschizator de drumuri gresite, Teodor al Mopsuestiei. Dupa aceasta
invatatura, intruparea Cuvantului lui Dumnezeu se reducea la o simply unire mo-
ralk intre cuvantul lui Dumnezeu si o persoana omeneasca. Vezi 5i Hefele, Hist.
des Conciles, Paris 1908, vol. II 1, pag. 239 rota 1 (Leclercq).
2. Cuvantarea preotului Anastase a produs consternate in sanul credincio-
silor adunati la slujba in biserica Sf. Sofii si prin ei in toata metropola. Nestorie
s'a simtit obligat sa intervind pentru a impaca spiritele. Cuvantarile tinute de Ne-
storie intre 429 si 430 se gasesc traduse in latineste de Marius Mercator : Migne,
P. L. vol. XLVIII, col. 699-862. Ideile lui Nestorie n'au gasit sustinator decat
in Dorotei al Marcianopolului, care dupa sf. Chiril, Mansi, op. cit., vol. IV, col.
1014, ar fi fost cel dintai care ar fi atacat titlul de Oso.rOxog cu care Biserica
cresting onora pe sf. Fecioara. Impotriva lui Nestorie s'au ridicat Proclu fost
preot la Constantinopol si episcop al Cizicului, iar mai tarziu patriarh al Constan-
tinopolului si Eusebiu avocat in Constantinopol si apoi episcop al Dorileei. Cuvan-
tarea lui Proclu se gaseste In Mansi, op. cit., vol. IV,col..578 sq. §1 in latineste
Migne, P. L. vol. XLVIII, col. 776 sq.
3. La Alexandria, catre inceputul anului 429, sf. Chiril avea cunostinta de
cele ce se intamplau la Constantinopol, deaceea in scrisoarea pascala pe care o cla
in acost an (6p.:Xia t1 Migne, P. G. vol. LXXVII, col. 768 sq.) el cauta sa precizeze
invatatura hristologica a Bisericii. La Roma, ideile lui Nestorie fusesera facute cu-
noscute de Insusi Nestorie prin dota scrisori succesive (Migne, P. L. vol. XLVIII,
col. 173, 178) care, insa, nu primisera nici un raspuns din partea papei Celestin.
Datorita legaturilor de prietenie care-1 apropiau de ierahii din Patriarhatul Antio-
hiei : loan patriarhul Antiohiei, Andrei al Samosatei si Teodorit al Cirului, ele
vor fi fost tot atat de repede cunoscute si Mei.
4. Nestorie cautase s5.-si raspandeasca ideile sale indeosebi printre caluga'rii
din Egipt, cars din cauza multimii lor, puteau fi de un fobs real pentru triumful
nestorianismului, Numai ca lucrurile nu au urmat cursul dorit de Nestorie. Calut
gash din Egipt, auzind ca patriarhul Constantinopolului refuza sa atribue sfintei
Fecioare titlul de 9scc6xoc" au fost cuprinsi de o stare psihopatica din cele ma-
Revista Biserica Ortocloxo Romdtl, 55 (1937), Nr. 3-4, Martie-Aprilie. 1

www.dacoromanica.ro
130 Preotul Dr. Olimp N. CAciu1

Credinta traditionala a Bisericii crestine se gdsea acum

In primejdie pand la temelii, cad invataturile cele not ale-
lui Nestorie nu priveau numai pe sfanta Fecioard, ca unele
care voiau inlocuirea titlului ei, indeobste recunoscut, de
Nascatoare de Dumnezeu", Osot6m5, cu cel de Nascatoare
de Hristos", Xptazotozo;, propus de Nestorie, ci ele a tacau
In plin insasi invatatura hristologica a Bisericii crestine ras-
frangand urmari grave asupra intregii invataturi soteriolo-
gice a ei.
Dupd Nestorie, sfanta Fecioard nu mai trebuia numita
Ontozo;, deoarece carnea nu poate sit nascd decat came,
iar Dumnezeu care este spirit pur n'a putut fi ndscut de
o femee, cad creatura n'a putut sd nasal pe creatorul" t.
Negresit ca, daca numind pe sfanta Fecioara Nasca-
toare de Dumnezeu", ne-am inchipui ca natura omeneasca
finitd a ei a ndscut natura dumnezeeascd ,si infinita
a Fiului lui Dumnezeu, care dupd cum se stie, este nciscut
mai 'nainte de veci din Tatal, atunci ar trebui sä recu-
noastem ca toata dreptatea este de partea lui Nestorie,
pentruca este cu neputinta ca natura omeneasca sd nasca
natura dumnezeeasca $i ca finitul sa nascd infinitul. Bi-
serica crestina n'a sustinut insa niciodata o asemenea
absurditate. Deaceea, nici temelia argumentarii lui Nestorie
nu trebue cautata aici.
Titlul de Nascatoare de Dumnezeu" pe care Biserica
crestina II da. sfintei Fecioare, este o urmare fireasca a
dogmei privitoare la comunicarea proprietdlilot in per-
soana Mantuitorului lisus Hristos. Pe temeiul acestei dogme,
-Flu) 1W Dumnezeu, cel nascut mai 'nainte de veci din
Tata], intrupandu-se din sfanta Fecioara, a comunicat trupului
omenesc celui luat din ea $i care in afara de pacat era
intru totul asernanator celui al nostru , din insasi clipa
conceperii, toate proprietatile dumnezeesti, insusindu-$i -le

ingrijoratoare. Pentru ridicarea moralului for sf. Chiril be adreseaza epistola I

(Migne, P. G. vol. LXXVII, col. 9-40) in care le vorbeste despre sfanta Fe-
cioara ca Nascatoare de Dumnezeu 9so'cintog", despre dumnezeirea Domnului Hris-
tos gi despre intruparea lui ca gi despre unirea celor cloud naturi in persoana lui
Hristos. Epistola aceasta ajungand la cunostinta lui Nestorie, it face sä albs cele
mai nestapanite iesiri fata de colegul sau dela Alexandria. Sf. Chia insa, incepe
discutiunea direct cu Nestorie, adresandu-i doul scrisori : II $i IV, Migne, P. G.
LXXVII, col. 40-41 f i 44-49; Mansi, vol. IV, col. 884 -885; 888-892.
1. Cf. Hefele (Leclercq), op. cit. III, pag, 237, nota 5. Vezi Si Migne, P.
L. vol. XLVII1, col. 76%.

www.dacoromanica.ro
Anatematismele Sf. Chiril al Alexandriei 131

-totdeodata pe toate cele omenesti. Natura dumnezeeascd

a Fiului lui Dumnezeu s'a unit astfel in pantecele sfintei
Fecioare cu natura orneneascd, iar unirea aceasta, de si
desavarsitd, a fost totusi fcirci de amestecare. Biserica cre-
stind cdutand sa defineasca aceasta fiintare laolalta a celor
doud naturi in persoana (ipostasa) Domnului Iisus Hristos,
a numit-o unire ipostatica , ivcoots oroatcancii, sau zu0'tino-
csuatv. In consecinta, Mantuitorul Iisus Hristos, nascandu-se
din sfanta Fecioara, nu a fost nicidecum un simplu om
purtdtor de Dumnezeu, Osegpopos C'tvOponcos', dupa modelul
sfintilor 1, ci a fost Dumnezeu adevarat si om adevarat,
iar titlul de Ndscdtoare de Dumnezeu" cu care Biserica
a cinstit intotdeauna pe sfanta Fecioard., este cat se poate
de indreptatit. Cuvantul lui Dumnezeu s'a ndscut din
sfanta fecioara Maria, in acelasi inteles in care a pdtimit
in trup", a fost rcistig,nit in trup" ?I a gustat in trup
moartea 2 ".
Invataturile lui Nestorie despre intruparea Fiului lui Dum-
nezeu din sfanta Fecioard Maria, erau insa cu totul altele :
Maria a ndscut omul in care Cuvantul s'a intrupat ; ea
a nciscut instrumentul mantuirii noastre. Cuvantul a
luat trup intr'un om 7nuritor ; day el insu,si n'a murit,
ci a inviat pe acela in care s'a intrupat. Totui Iisus
este pentru mine Dumnezeu zicea Nestorie , pentru
cd el cuprinde pe Dumnezeu. Ador vasul, pentru cu-
prinsul lui; actor vegmcintul pentru aceea ce acopere;
odor in fine aceea ce-mi apare la suprafaici, pentru
Dumnezeu care este ascuns si pe care nu-1 separ nici-
decum de aceasta 3"
A numi pe Iisus Hristos, cel nascut din sfanta Fe-
cioara instrumentul mantuirii noastre", sau a explica ra-
1. Expresiunea 9soy6poc avD.pconn" aplicata la Domnul Hristos, putea avea
doul sensuri : 1, acela de unire morals $1 de locuire accidentals a Cuvantului lui
Dumnezeu in persoana omeneasca a Domnului Hristos ; acesta era sensul pe care
11 dAdea Nestorie $1 Impotriva caruia lupta din rasputeri sf. Chiril (Vezi: anatema-
tisma V, Migne, P. G. vol. LXXVI, col. 120) gi 2. acela de unire intima a intregil
dumnezeiri a Cuvantului lui Dumnezeu cu omenirea ; acesta era sensul pe care it
dAdea Biserica cre5tina (Vezi combaterea anatematismei V de Teodorit, Migne.
P. G. vol. LXXVI, col. 420; comp. $i Migne, P. G. vol. XXIX, col. 468 0 Migne
P. G. vol. XXXII, col. 969. Pentruca prin acceptiunea a doua a acestei expresiunl si
nu se strecoare insa ratAcirea lui Nestorie, sf. Chiril cauts ss indeparteze cu desa-
var5ire expresiunea aceasta din invatatura hristologica a Bisericii cre5tine.
2. Vezi anatematisma XII a sf, Chiril, Migne, P. G. vol. LXXVI, col. 121.
3. Cf. Hefele (Leclercq), op. cit. II j, pag. 237 ,iota 5. Comp. 51 Migne,
P. L. XL VIII, col. 761 sq.

www.dacoromanica.ro
132 Preotul Dr. Olimp N. Citeiula

portul care exista intre Cuvantul lui Dumnezeu si omul

in care Cuvantul s'a intrupat, dupe raportul care exista
intre un vas si continutul lui, sau intre un vestment si
aceea ce acel vestment acopere, inseamna chiar a-
tunci cand nu separi catusi de putin aceste douA notiuni
una de alta a sustine ca intre ele exista o unire sau
o legatura pe cat de inseparabila, ca una care este re-
clamata de notiunea unitatii persoanei lui Iisus Hristos,
pe atat de extrinsecd. In asemenea conditiuni, insa, toata
comunicarea dintre cele doua naturi in lisus Hristos nu
se reduce decat la o comunicare de autoritate si de putere
pe care natura dumnezeeasca o face naturii omenesti si
numai in baza acestei comunicari cel dublu cu naturile
trebue adorat ca unul singur in ce priveste vrednicia si
cinstea
Fiintarea celor doua naturi in lisus Hristos era cu
aceasta salvata ; unitatea persoanei insa era cu totul
compromise. Nestorie intelegea lucrurile tocmai pe dos
de cum le intelegea Biserica cresting. Pentru el, ceeace
forma unitatea persoanei in Hristos nu era personalitatea
Cuvantului lui Dumnezeu, care in pantecele sfintei Fe
cioare a luat asupra-si natura omeneasca nepersonala, ci
absorbit de vederea concrete a unui om, el nu a putut sa
se ridice la abstractiune, nu a putut sa-si inchipue natura
omeneasca fara de personalitate si sa creada intr'o unire
a naturii omenesti simple, cu o persoana dumnezeeasca" 2.
Dupe Nestorie cele doua naturi si-au avut fiinta si perso-
nalitatea for de sine statatoare, iar unirea for in Hristos-
nu a fost decat rezultatul legaturii stranse dintre persona-
litatile celor doua naturi, in mAsura de a forma mai de-
parte o singura personalitate, aceea a unirii si care nu
mai era nici aceea a Cuvantului lui Dumnezeu si nici
aceea a omului4.
Ne mai fiind vorba despre o unire ipostatica in lisus
Hristos si nici chiar despre o unire imac5 in adevaratuI
1. "Bv Tecp tto dy.cpostpcov sb 7Cp6CROZOV gicf scat utit npoaxovointevoy =pa
ndaig -ctg epi)astoc" Loofs, Nestoriana, Halle, 1905, pp. 196, 280, 281, 224, dup5.
Tixeront, op. cit. III, pag. 25.
2. Hefele, op. cit. Hs, pag. 247.
3. Le Livre d'Heraclide de Damas, editata in siriaca de P. Bedjan,-
Paris 1910 Si tradusa in frantuzWe de F. Nau, Paris 1910, pp. 187, 193, 273,
cit. dupe Tixeront, op. cit., III, p. 28.
4. Idem, pp. 132, 282, 127, 128, 146.

www.dacoromanica.ro
Anatematismele Sf. Chiril al Alexandriei 133

inteles al cuvantului1 , ci numai despre o legatura, coveccpata.,

a celor doua naturi cu personalitatile for deosebite, nu
mai putea fi vorba nici de o comunicare efectiva a pro-
prietatilor intre cele douA naturi. Deaceea, cel ce s'a nas-
cut din sfanta Fecioara, nu a fost decal un om In care
Cuvantul lui Dumnezeu a locuit ca Intr'un templu, nu
a fost decat vasul care a cuprins pe Dumnezeu, nu a
fost decat vWnuintul vazut, care a Imbrdeat pe Dumne-
zeu cel nevdztit, nu a fost, in fine, decat instrumentul prin
care Cuvdntul lui Dumnezeu a infdpluit miintuirea
noastrd.
Ca atare cel ce a suferit in timpul patimilor a fost
omul, templul, vasul, vestmantul si instrumentul in care
se gasea $i de care se servea dumnezeirea Cuvantului,
care a stat mai presus $i in afara de orice patimire : Pilat
n'a ucis dumnezeirea, ci numai vegmcintul dumnezeirii"2 ,
Nu Dumnezeu este acela care a suferit, ci el era unit
cu trupul care a lost rastignit pe cruce" 3 . Tot pentru
aceste motive sfanta Fecioara Maria nu a nAscut dumne-
zeirea, ci ea a ndscut un om, care din cauza unirii lui
cu Fiul lui Dumnezeu, poate fi numit Fiul lui Dumne-
zeu" 4 Deaceea titlul cu care trebue onorata nu trebue
sä fie in nici un caz acela de OsoT67,os, ci mai degraba
acela de eso86x0; s , sau $i mai bine, acela de XptctotOzoc,
pe care dealtfel Nestorie it si propunea mai cu tarie.
1. Nestorie evita cu multa abilitate termenul g.vcootc", intrebuintand in
schimbul lui termenul ouvcpsta,", care nu exprima deck apropierea intre cloud
lucruri care continuau sd rdmand cu total streine unit! de altul. Acest lucru
it observa foarte bine sf. Chiril, Migne P. G. vol. LXXV, col 85, 87. In corn-
baterea anatematismei III. Teodorit ramane surprins ca sf. Chiril indepArtand ter-
menul ,covc'ecpstce, al lui Nestorie, intrebuinteaza totusi termenul voi)voSox care
nu ar insemna decat unul si acelasi lucru : cTivt -rap oiix stialXov, thg ouvcipstx xrxt
ci)vo5og oiibavt Stagipoucrtv ; :4TE -pap ativo8oc taiv xsxcuptopevwv gatt oovo5oc, fITE
auvdcpsta toiv 8vapvtivcov ouvdcpstoe d n cocparxrcoc Toiv X6ia)v 7.06'COW 7CaStP, cbc
svavt'c Ta o6pc,ouwoc TiOstxsx Migne, P. G. vol. LXXVI col. 401. Numai ca sf.
Chiril nu opune termenul auvdcpsta" termenului cnivoboc", ci expresiunea couvdcpsta
= c& Tiro giciv" expresiunii covoboc xcOgvtootv cpuomtv". Vezi apologia in favoarea
anatematismei III, Migne, P. G. vol. LXXVI, col. 404-409, comp. si Hefele (Le
clercq), op. cit. Il 1, pag. 207 rota 1.
2. Non occidit Pilatus Deitatem sed Deitatis vestimentum", Migne,
P. L. vol. XLVIII, col. 791.
3. Loofs, Nestoriana p, 252, Non est mortuus incarnatus Deus, sed
ilium in quo incarnatus est suscitavit", cit. dupa Tixeront, op. cit. 114 p. 33; comp.
si Migne, P. L. XLVIII col. 789-301.
4. Migne, P. L. XLVIII, col. 763, cit. dupa Hefele, op. cit., 11', pag. 242.
5. ceso86xov dico, non Oso-cOxov, 5 litteram non x exprimi volens' Loofs,
ivestoriana, p. 276 cit. dupd Tixeront, op. cit. III, tag. 34; comp. $i Migne
P. L. XLVIII, col. 800.

www.dacoromanica.ro
134 Preotul Dr. Olimp N. Cad!" la

2. Invataturile lui Nestorie care se departau astfel dela

dreptarul credintei celei adevarate a Bisericii $i-au gasit cel
mai strasnic critic $i cel mai inviersunat du$rnan in sf.
Chiril patriarhul Alexandriei.
Plarnadit din acelasi aluat duhovnicesc prea ales, din
care fusese plamadit $i marele sau inaintas, sf. Atanasie,
sf. Chiril se gasea inzestrat cu aceeasi intuitie inalta a
adevarurilor crestine $i cu acelea$i calitati de mare apa-
rator al for $i luptator neinfricat impotriva ereziei.
Pana in toamna anului 430, cand episcopii egipteni
intruniti in sinod la Alexandria, iau cunostinta in chip ofi-
cial de ratacirea patriarhului Nestorie de la Constantinopol
$i cand tot in chip oficial sunt chemati sa lupte impotriva
ratacirii acestuia, sf. Chiril al Alexandriei lucrase cu toata
puterea pentru vadirea ratacirii lui Nestorie $i pentru adu-
cerea lui din nou pe calea credintei celei drepte. El lu-
crase fie personal, fie in numele Bisericii in fruntea careia
se afla ; lucrase insa totdeauna singur $i totdeauna far. nici
un rezultat. Minte luminata, daruita cu o rara putere de
patrundere $i cu un minunat dar de a expune limpede $i
pe intelesul tuturor aceea ce gandeste, sf. Chiril crezuse
Ia in ceput Ca va putea convinge pe impreuna slujitorul sau
de la Constantinopol, ca noutatea invataturilor lui este streina
de adevarul Bisericii crestine.
Nestorie insa nu era omul care sa se lase convins,
ci acela care voia cu orice pret sa convinga pe altii.
Mandru de sine, increzator in cunostintele sale teologice
pe care le dobandise de la marele magistru Teodor al Mop-
suestiei, urmator credincios al $coalei antiohiene $i ca atare
vrajmas al celei alexandrine, urmas al marelui Hrisostom
pe scaunul de la Constantinopol $i agreat al curtii impe-
riale 2, Nestorie avea toate calitatile care trebuiau sä-1 faca

1, Stlinta teologica a lui Nestorie poate fi chestiune de controversa. Le-

clercq zice : Le peu de science de Nestorius et le peu de precision de son Ian.
gage expliquent l'hesitation persistante des theologiens sur le fond de sa doctrine",
cf. Hefele, op. cit, II', pag. 243, rota 4. Dar stiinta teologica a lui Nestorie nu
este cunoscuta deck in parte, din cauza ca scrierile sale s'au pastrat numai in
fragmente, In traduceri $i in intrebuintarile pe care le-au facut cei cari I-au coin-
batut, iar lipsa de preciziune in limbaj cu privire la termenii .rcpciaantovp, 62t6crrccat.g"
si cpticmc", este un defect de care a suferit nu numai el, ci toll contemporanii lui,
Nici chiar sf. Chiril nu este scutit de lipsa de preciziune cu privire Ia acesti ter-
meni. Nu se poate tagadui, insa, ca Nestorie a fost un foarte dibaci vorbitor.
2. Sf. Chiril cautase sa deslipeasca pe imparatul Teodosie II de Nestorie.
(Vezi : Ilpbc Tbv stias6iato BccatAacc esoMacov, Ilpoocpuivirccxoc, Migne, P. G.

www.dacoromanica.ro
Anatematismele Sf. Chiril al Alexandriei 135

sau ascultat, sau cel mai cumplit dusman. Ba.nuitor, el a

privit intotdeauna piezis graba cu care sf. Chiril a cautat
se preintampine invataturile lui cele not ; ironic, el a so-
cotit intotdeauna ca nu are nevoie de sfaturile cu care sf.
Chiril ca.uta sa.-1 conduce din nou pe calea cea dreapta
Timpul care s'a scurs dela sfarsitul anului 428 $i
pane in toamna anului 430, aratase zadarnice toate sfor-
Odle sf. Chiril de a readuce pe Nestorie in fagasul orto-
doxiei. El contribuise insa foarte mult la larnurirea situa-
tiei in vederea intamplarilor care aveau sä urmeze, cad
prefacuse pe cei doi ierarhi in doi potrivnici.
In asemenea conditiuni conflictul dintre ei nu mai
putea ramane prea mult in stare latenta, ci avea se rabuf-
neasca in curand. i unul si altul se vor fi gandit la a-
ceasta. Si, dupe cum Nestorie, la Constantinopol va fi
cautat salt adune pe langa sine prieteni si cunoscuti pe
buna credinta si pe ajutorul carora O. se poat6. sprijini la
nevoie, tot astfel va fi facut $i sf. Chiril la Alexandria.
Acesta este dealtfel $i rostul intrunirii episcopilor egipteni
in sinod, in toamna anului 430.
3. La deschiderea acestui sinod sf. Chiril avea de
partea sa si Biserica romana, care in sinodul intrunit de
papa Celestin la Roma, in vara anului 430, se ridicase
impotriva invataturilor celor noui ale lui Nestorie, afirmase
unitatea desavarsita. de vederi, in ce priveste invgatura
hristologica, dintre Biserica romana, cea alexandrine si cea
constantinopolitana., inaintea venirii lui Nestorie pe scaunul
patriarhal si amenintase pe Nestorie cu condamnarea dace
nu va recunoaste ratacirea invataturilor lui $i dace va
continua se le mai propoveduiasca. In scrisorile pe care
papa Celestin le trimite la 11 August 430 lui Nestorie,
sf. Chiril al Alexandriei, clericilor si laicilor dela Con-
stantinopol $i lui Joan al Antiochiei, el face cunoscute
acestora hotaririle sinodului roman $i deleaga chiar pe sf.
vol. LXXVI, col. 1133-1199). In acela*i timp el scrisese *i sorei lui Teodosie, Pul-
heria (Vezi: Hpootpu)vvtotbg tats slios6so-ttl-cat6 ct.otXtoocttg, Migne, P. G. vol.
LXXVI, col. 1201-1336. Teodosie it mustrA insa aspru printr'o scrisoare in care
zice: uvcc. stxs )..6(011 gSSpCt ii ;tpbc 'vac :tat -tip+ sixs6scrreirtv Airrobcrrav Etiboxfav
Tilt' epv a6116Lov gruciaXXELv, g7sPct SE ItPOS ttily &µily eas)-911v niiv 660E6scrcarilv
Airo6oucv Hotaxsplas; ; 64131 Stxoystv '0.64 CAOtic .17 thxovotoetv tivntoccc s x TIOV
rig Cr`]; OsoasCe(ctc Tpappecrow" col. 1109.
1. Veit Migne, P. G. vol. LXXVII, cap. V, col. 40-57.

www.dacoromanica.ro
136 Preotul Dr. Olimp N. CAciula

Chiril sa vegheze asupra lui Nestorie, care daca in timp

de zece zile de la primirea scrisorii de la Roma nu avea sa
se lepede de invataturile lui gresite, era declarat ab uni-
versalis Ecclesiae catholicae communione dejectum" .

Sinodul episcopilor egipteni luand act de starea de

lucruri din Biserica crestina, la propunerea sf. Chiril,
face o ultima sfortare pentru indreptarea lui Nestorie. Se
elaboreaza o scrisoare sinodala, alcatuita de altfel tot de
sf. Chiril, pe care o si trimite patriarhului de la Constanti-
nopol2. Scrisoarea aceasta, care in prima parte punea
fats 'n fats ratacirile lui Nestorie cu invatatura Bisericii,
rezuma in partea a doua, toata aceasta invatatura in 12
puncte de credinta, a caror nerecunoastere atragea dup.
sine excluderea din sanul Bisericii ortodoxe.

4. Punctele acestea de credinta, care au fost obiectivul

asupra caruia s'au indreptat cele mai vii atacuri, in toiul
luptelor teologice ce au urmat, sunt asa zisele (materna-
tisnze ale sf. Chiril al Alexandriei 3. Textul lor este
acesta:
I. Daca cineva nu marturiseste ca. Emanuel este cu
adevarat Dumnezeu si ca pentru aceasta sfanta Fecioara.
este Nascatoare de Dumnezeu : cad a nascut trupeste 4
pe Cuvantul cel din Dumnezeu Tata!, care s'a facut trup,
sa fie anatema 5.
II. Daca cineva nu marturiseste ca Cuvantul cel din
Dumnezeu Tatal s'a unit cu trupul in chip ipostatic si ca

1. Mansi, op. cit. vol. /V, col. 1035.

2. Mansi, op. cit. vol. IV, col. 1067-1081 si Migne, P. G. vol. LXXVII,
Epist. XVII, col. 105-121.
3. Anatematismele sf.Chiril se gasesc in Migne, P. G. vol. LXX V.1: a)
in partea II-a a epistolei sinodului episcopilor egipteni catre Nestorie (epist. XVII)
col. 120-121. b) in 'ErciXootc Tiny Sas= xscpriArxitio. col. 293-312. c) in 'AitoXoTrinx6c
67* 'raw 868ixa xsyocAocto.iv Ttpac TO6C Tfjc et.vatoXijc iinaxOnouc, la un loc cu o-
pozitiunile lui Andrei al Samosatei, col. 315-386. §i d) in 'Erctcrro)it icpbc DiOrmov
1;p6; 'env r.pz Hes3wpir:ou xac& TaiV 8th8sxa xscpcaockov eivottprhicsiv, la un loc cu
opozitiunile lui Teodorit, col. 385-452. Vezi si Mansi, op. cit, tV, col. 1081-1084.
4. Tinand seams de faptul ca cuvantul grecesc oolpt, care in romaneste
inseamna ,carne", a fost tradus de vechii traducatori romani prin trup" (xce. 6
AO-roc crip iTivezo = si cuvantul trup s'a facut, loan I, 14), am tradus si not
cuvintele Gig si accpxtv.thc, din anatematismele sf. Chiril prin ,trup" si trupeste"
in loc de came" si carnal '.
5. I. El TLC out Op.oXo-rst f3sbv swat VAT& 6.1ijOstav rOv 'Ep.p.avoirig? %al ati.
TViTO OSOTOX0V Till, &Tim+ icipOivor TsTivvrpts Tip accpx:xibc ac'spxcc TsTovovx T6v
ix &soil Ilasp6 AOTor cicvtiOspcx ECM°.

www.dacoromanica.ro
Anatematismele Sf. Chiril a1 Alexandriei 137

unul este Hristos, dimpreund cu trupul sau, acelasi adica

Dumnezeu $i om laolalta sa fie anatema 1.
III. Daca cineva, in Hristos care este unul, impute
ipostasele dupd unire, legandu-le intre ele numai cu le-
gatura cea dupa merit, adica dupa autoritate $i putere, $i
nu cu gasirea laolalta printr'o unire naturala: sa fie anatema 2.
IV. Dacd cineva atribue la cloud persoane sau ipostase
expresiunile din evanghelii $i scrierile apostolice, fie cele
rostite de sfinti asupra lui Hristos, fie cele rostite de el in-
susi cu privire la sine $i pe unele le leaga in chip deose-
bit de omul care se intelege alaturi de Cuvantul cel din
Dumnezeu Tatal, iar pe altele, ca unele ce sunt vrednice
de Dumnezeu, numai de Cuvantul cel din Dumnezeu Tata]:
sa fie anatema 3.
V. Daca cineva indrazneste sä spund ca Hristos este
un om purtator de Dumnezeu $i nu ca este Dumnezeu
cu adevarat, ca Fiu unul $i prin natura, intrucat Cuvantul
s'a %cut trup $i a fost pArta$1 la fel cu not sangelui $i
trupului : sa, fie anatema 4.
VI. Dacd cineva indrazneste sa spund ca Cuvantul cel
din Dumnezeu Taal este Dumnezeul $i Stapanul lui Hris-
tos $i nu marturiseste ca el este Dumnezeu $i om laolalta,
intrucat Cuvantul s'a facut trup, dupd Scripturi : sä fie
anatema 5.
VII. Daca cineva zice ca lisus este pus in miscare in-
tocmai ca un om de Cuvantul lui Dumnezeu $i cä buna-
voirea Unuia nascut i-a fost adaogata ca unui altuia, care a
existat Wig el : sä fie anatema 6.
1. II. Et ,ctg o6y 61.thXo7it capxt x.110'6%Ocrcacty ilyclatiat -thy x eaoli Ila-cp66
AOTov, gva re siva: Xpthrthy its-c& wig leia4 aaprbg, TOY airthy niXoyon Eisby TS 61105
xat eivAptonor etvasaa gate).
2. III. El .a .c Ent Toil ivbg Xptatori bthapsZ cac incoa-ataitc µeta Trev ivoystv, 264
oovir.T.on auras covaystrit Ti2" xatit ziiv .gictv, frfoov allOSVTI.C49 it auvacs-cstav, xat
okt Li) 116tXXoy ouv66ep xae'gvtuatv cpuatxijr clvediaa Eat o.
3. IV. El -,::g Ithoatoxocc 8uoty, rouv 6.nocnxiciac, Toil TS Iv -co% sua77eArxotg
xat evrcocnoXtxolg aurrpdpliam 8tavip.st. cpcovctc, '11 Eirt Xpcosti, xapa. thiy 6.-ricov As10-
dIvas, it map'air;o13 xipt iawsofi, scat rag ply tbc ety0pt6my ;zap& 'thy ix Osoil AVTOV
Wads vocdollivtp 7thcaci7rtit, -c&g 8s wg Osolthini/c Ow!) -4) ix 6so5 Ilatp6c A674).
etvotOelta. gosza).
4. V. El sztc coXp4 ).aistv Oiocpopoy dtyerximov TOY Xptcrthy, xat clixt Lit irsttAXoy
eiby iTvat vardc 642 -Ostav, tbc rthy Iva xat cp6cit, xa0'6 iiyovs actep;; 6 A6°; o6 xat
xixotvthyr.v.s 7:12.palskiptcog illity atp.aToc xat capx6c rivasp.a. iGS(1).
5. VI. El ct "coX4 Xi"fitv °say 73 Asclthtviy stvca. TO5 XpLotofi 'thy lx es05 Ha-
Tp6c A6coy, :tat okt Lii WcZXAov thv with%) 61thAvii/ Oebv 41.0 TS scat clvOponcov,
6.K /siovoToc capx6c TOti A0701) XU.Ta sitc Tpucpcic Etyetbspa gaze).
6. VII. Et vc cprialy, thg EivOptoTccy ivlpifiaka nap& Ton 880 A6Too -thy 'Ilaoi3v,
scat Ti)V rou [1,GV0ISVOtic 8580eXS, 7C eptilcp0ac, cbc g^:epoy Tra.p'aithv 6ncipxorta ivd:95!.ta
gems.

www.dacoromanica.ro
138 Preotul Dr. ()limp N. 0.5.eiu15.

VIII. Daca cineva indrazneste se spund c. omul luat de

Cuvantul lui Dumnezeu trebue dimpreund adorat cu Dum-
nezeu Cuvantul §i dimpreund preamarit $i ca el este dim-
preund Dumnezeu ca ceva deosebit fata de altceva deosebit
(ad cuvantul dimpreuna." addogat, continu ne sileste se
intelegem aceasta) $i nu cinsteste pe Emanuel cu o singura
inchinaciune si nici nu-i Malta o singura preamarire, intrucat
Cuvantul s'a facut trup : sa. fie anatema
IX. Daca cineva zice ca unul Domn Iisus Hristos a fost
preamarit de Duhul, folosindu-se de puterea lui ca de o
putere streind $i ca, de la el a luat puterea de a lucra
impotriva duhurilor celor necurate $i indeplinirea minunilor
intre oameni, $i nu zice dimpotriva ca. $i Duhul prin care
a lucrat minunile este propriu lui: sä fie anatema2.
X. Sfanta Scripture spune ca Hristos s'a nascut arhi-
ereu $i apostol al m'arturisirii noastre si cal s'a adus pe
sine pentru noi intru miros de bund mireasmd lui Dum-
nezeu si Tatalui. Deci, dacd. cineva zice c. arhiereu si
apostol al nostru nu s'a nascut insusi Cuvantul cel din
Dumnezeu, atunci tend s'a facut trup $i om la fel cu noi,
ci un altul, in afara de el $i mai ales un om nascut din
femee , sau daca. cineva zice cd el a adus jertfa si pentru
sine insusi, car nu numai pentru noi, caci nu a avut ne-
vole de jertfa cel ce nu cunostea pacatul : sa. fie anatema3.
XL Daca cineva nu marturiseste cd trupul Domnului
este facator de viata si cd el este propriu Cuvantului celui
din Dumnezeu Tat.l, ci zice ca este al altcuiva alaturi de
el, unit la un lac cu el dupd merit, adicd avand numai
o locuinte dumnezeeasca $i nu ca, este facator de vial.,
1. VIII. Et stc To?,[1:1 Xiyetv zby civotXTROivza 'oriptonov avnposxuvelaCiat 8s/v Tc)
esti) AOTcp, %at cova*iscOat, xat aoTxpn[taztetv esbv, cis Ezspov Ev izipcp zb Tap
obv tist npoaztOilisvov TOuTO vasty etvaixc4st xce. otixt 8i1 1.1.iXXov 1.0 7CpOCIXUYIJCSL
T,:f4 zby 'EAtecevouii? rat ilCav atiztp t'tiv 84,o).o1lav avanitinst, xaBb iiiovs a4 6
Ablog ecvaOsp.a gazco.
'2. IX. Et ztc Cpnat, zby gva licipcov 'Inaotiv Xptazbv *EcOat rcapa toti Dvibpazog,
cbg da.Xozpta bovci.p.st rij St'aiizo8 xpoi[tsvov, xat nap'atizog Xct66vza zb iverreiv
a6vccaflat %az& nveup.etzaw axaficipzcov xat zb nAnpogv sic dcvepoinou zee; Osoani.tsiac,
:tat o5xt 8 11.60,Xov /8tov airco5 zb IIvsuµa tort, St'o5 rat irsipylas "Ce(4 Bsoarip.siac
fiva0ep.a sato.).
3. X. 'Apxtspia xat an6azoXov sijc dpoXoTtac tinleov is-revva0at Xptazbv i1 es(a
xiTst Ppacptir npoaxexop.txivat 8E gauzbv &nip lpfyiv etc aclitv eucoUctc TIP esti) xat
IIazpt. Et Ttg zoivov atoxtspia xat anbazoAov 7s7svvilakti platy o5x atizbv zby
gx °soli Ilazpbc A6Tov, 6zs Taiovs capb xat xa(Fiw.Eic avOptolzog, eak'tb gzspov
nap'a5zby 18txiic &vOpto rov gx Tovatx6c ij et ztg 2.iyst 5nkp ictozoti npoosys-rxely
can& opt npoacpopatv, xat oUxt Bit tealov &nip [1.6vow till.tior oti Tap atv i8k.71911
npoacpopd4 6 pi] sl8iog etp.apstav etvitOsftz laza).

www.dacoromanica.ro
Anatematismele Sf. Chiril al Alexandriei 139

dupe cum am zis, intrucat el a fost propriu Cuvantului,

care are puterea de a face vii toate : sa fie anatema t.
XII. Dace cineva nu marturiseste ca Cuvantul lui
Dumnezeu a patimit in trup $i ca a fost rastignit in trup
$i ca a gustat in trup moartea, fiind cel intaiu nascut din
morfi, intrucat Dumnezeu este viafa si de viafa facator sa
fie anatema 2.
5. Scrisoarea papei Celestin dela 11 August 430 va
fi insemnat pentru Nestorie, fare indoiala, o grea lovitura.
Faptul ca si episcopii din Rasarit, in frunte cu loan al
Antiohiei, incepusera sa se desolidarizeze de el 3, va fi in-
semnat pentru marele ereziarh o loviturd si mai grea. Ar
fi fost de asteptat ca anatematismele sfantului Chiril, In
forma lapidara $i severs in care erau redactate, sa-I fi
zguduit pe Nestorie pans in adancul sufletului, si sa-1 fi deter-
minat la pocainta, facandu-1 sa renunte la toate ratacirile pe care
le propoveduise, subscriindiarasi credinfa cea adevarata a Bi-
sericii. Deasemenea sa fi convins pe episcopii ortodocsi, care
se gasisera pans atunci in comuniune cu Nestorie, sa rupa
orice legatura cu el, in cazul cand acesta ar fi persistat in
invalaturile lui gresite. Lucrurile evoluiaza Insa tocmai in
sens invers : Nestorie nu numai ca nu face pocainfa, ci
se ridica impotriva celor 12 anatematisme ale sf. Chiril
cu tot atatea contra-anatematisme 4, iar episcopii din
1. XI. Et Ttc oux dpoXoist Tip co g KopEou acipxm Ccoorcotbv avca, %at Way
scUTog Tog dx Osog fficTpac Miou, ZaA'clic dTapou Twbc itccp'canbv, aumpuivou pi v
airs xccTdc Tip giav, i)ouv Cog [tom Osr.m, ivoix.ricav gamx6Toc, xcd. mixt 8+1 peOLAov
tworcotbv; tub icplpsv, Ern Taiovev 18(a TOt3 AGVTOU Tot) Tdc ncivTcc toorcotstv taxbovsoc
icvdOsp.ch sotw.
2. XII. Et Tcc oux OpoXo-rst, Toy Tog 8sog AO-coy iccalimcc accpxt xcd, EaTauptopivov
accpxt, xat Occvd-cou Tsuadttsvov accpxl, isTovciTcc TS 7CpCOTOTOXOY E x vsxpern, xcce' 8
Con) tau, xcd tawortococ, we 0s6c. civecOsp.cc data).
3. In scrisoarea pe care loan al Antiohiei o scrie lui Nestorie, Mansi,
op. cit. vol. IV, col. 1061-1068, el it sfatueste cu multi£ stdruinta sa se supund
hotdririlor Bisericii romane st celei alexandriene, trimise in copie : Ilccpaxcaa aou
Ttily 8tdOscav, antoc ccircotc bTuxstv, &crce ;lire Tccpaxip Tcvcc xccTec a,civocav 67cocrrilvcd,
icpIc noAXcbag cptXovetxica rat dvaTdastg dic,.6Accestg aupecdvouat p.)1Ts ptv xaTcc-
oppovilaca, Tog rcpeipaToc . . . efcXX'IppeXiiic ccircotc drcuxsZv 7tapcacteetv 8s xat
Ttvccc Taw Opocpxaw co: npbc Ttily TCOv irpoxstutvon 8:cicncscptv".
4, Contra-anatematismele lui Nestorie se gdsesc in Mansi, op. cit., vol.
/V, col. 1099 ; far Baca sf. Chiril in anatematismele sale cauta sa princla in doud-
sprezece formule de credinta tot adevdrul Biserici crestine asupra intrupdrii Dom-
nului, Nestorie combatand aceste anatematisme una cate una, intrunea in cloud-
sprezece formule tot atatea greseli capitale. Ideea de a elabora aceste contra-ana-
temattsme a lost f staid pentru Nestorie, cxci, dupe cum observe H. Leclercq,
data actiunea oratorica it fAcea pe Nestorie sa c4tige adeseori succese inaintea
itscultAtorilor il n'en itait plus de mottle des qu'il prenait la plume, l'eclat de sa

www.dacoromanica.ro
140 Preotul Dr. Olimp N. Cticiu16.

Rasarit, Andrei al Samosatei $i Teodorit al Cirului, In

frunte cu loan al Antiohiei, vechi prieteni si colegi de in-
vatatura ai lui Nestorie, care in timpul din urma se des-
facusera de el, se solidarizeaza acum din nou cu el, vazand,
dimpreuna cu el, pretutindeni in anatematismele sf. Chiril
9171 )7 tai aPOlillariS711.

6. Pentru a putea avea o idee precisa de sensul ana-

tematismelor sf. Chiril si a vedea intrucat acuzatiunile a-
duse de Nestorie, Joan al Antiohiei, Andrei al Samosatei
$i Teodorit al Cirului, sunt indreptatite, este nevoie sa
scoatem la iveala ideile dogmatice cuprinse in ele.
Din cercetarea amanuntita a celor 12 anatematisme
rezulta ca ideile dogmatice cuprinse in ele sunt urma-
toarele :
Anatematisma I:
a) Cel ce s'a nascut din sf. Fecioara (Emanuel) este
Dumnezeu adevarat, caci
b) sf. Fecioara a nascut trupeste pe Cuva.ntul lui
Dumnezeu, care s'a fault trup ; deci
c) sf. Fecioara este Nascatoare de Dumnezeu.
Anatematisma II:
d) Cuvantul lui Dumnezeu s'a unit cu trupul in chip
ipostatic (xot.0'inc,6occcacv), ca atare
e) Hristos si trupul lui sunt una : Dumnezeu $i om,
totdeodata.
Anatematisma III:
Unirea in Hristos fiind ceva efectiv :
f) ipostasele nu se pot imparti ;
g) ele nu sunt legate numai printr'o legatura (coveccpaca)
de merit, de. autoritate, sau de putere, ci
h) ele se gasesc laolalta printr'o unire naturala (wx0'
gwoacv oatztv).
Anatematisma IV:
7) In Hristos nu sunt nici doua persoane, nici doua
ipostase ; deaceea, tot ce se spune in evanghelii $i in scrie-
rile apostolice trebue atribuit unuia $i aceluiasi Hristos, ca
om $i Dumnezeu.
parole n'etait plus la pour couvrir la faiblesse de son argumentation" Hefele,
op. cit. 111, pag. 280, nota 1. Autenticitatea contra-anatematismelor lui Nestorie
este tagaduita de E. Schwartz. Vezi Tixeront, op. cit., 111, pag. 43, nota 3.

www.dacoromanica.ro
_Anatematismele Sf. Ohiril al Alexandriei 141

Anatematisma V :
j) De$i Hristos a avut trup $i sange la fel cu noi, el
nu a fost 0Eopopo5 avOpcorog, pentruca in el Cuvantul s'a
facut trup.
Anatematisma VI:
k) In Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu nu a fost Dum-
nezeul $i Stdpanul lui Hristos, ci Cuvantul lui Dumnezeu
facandu-se trup a fost Dumnezeu $i om totdeodatd.
Anatematisma VII:
1) Cuvantul lui Dumnezeu nu a lucrat prin Hristos ca
printr'o alto persoana. deosebitd.
Anatematisma VIII:
in) Hristos nu este dimpreuna." (abv) adorat, prea-
marit, sau Dumnezeu cu Cuvantul, ci este onorat cu o
-singura adorare $i cu o singura prearnarire.
Anatematisma IX:
n) Duhul, de la care a luat Hristos puterea de a face
minuni nu a lost ceva strain lui, ci a fost Duhul lui propriu.
Anatematisma X:
o) Cuvantul lui Dumnezeu s'a nascut ca arhiereu $i
apostol at nostru ; ca atare el s'a adus jertf6. lui Dumnezeu
Tata' $i a facut aceasta numai pentru noi, $i nicidecum $i
pentru sine.
Anatenzatisma XI:
p) Trupul Domnului este facator de viata nu pentrucd
ar fi luat puterea aceasta dela Cuvantul lui Dumnezeu, care
ar fi locuit in el ca intr'o cask ci pentruca a fost trupul
Cuvantului lui Dumnezeu.
Anatematisma XII :
r) Pentruca. Cuvantul lui Dumnezeu intrupandu-se a
facut trupul cel luat din sf. Fecioara trupul sau propriu,
el a patimit in trup, a fost rastignit in trup $i a gustat in
trup moartea. Ca unul insa care este viata $i facator de
viata, el s'a facut intaiu nascut din morti.

www.dacoromanica.ro
142 Preotul Dr. Olimp N. Caciultt.

7. Dupa cum se poate vedea din lamuririle pe care

sf. Chiril le da mai tarziu anatematismelor sale 1, isvoa-
rele de care s'a servit pentru elaborarea ideilor dogmatice
din aceste anatematisme, au fost :
A) Expresiunile Sf. Scripturi referitoare, la Intruparea.
Cuvantului lui Dumnezeu : a) otI Yap Al'n &Tram iltt-
Actp.66vezac, &XX& o7c6plictro5 'A6paOtp. i'ruky.6civerott... caci el
nu is asupra-si ceva din aceea ce este al ingerilor, ci is
asupra-si samanta lui Abraam" (Evrei H, 16)2; b) Eilabs-
icpavepthOil iv capti.... Dumnezeu s'a aratat in trup" (I. Tim.
III, 16) ; c) xai, 6 A6To5 c &p i-rvato $i Cuvantul trup s'a
facut" (loan, ev. I, 14); cum si alte expresiuni din sf. Scrip-
tura, privitoare la lucrarea lui Hristos in lume $i la ado-
rarea care-i trebue data (Filip. II, 6,7 , 10 ; Evrei I, 6 ; Luca
I, 31 ; Rom. VI, 3 sq ; Evrei III, 1 ; X, 14 ; Efes, V, 2) $i
.B) Simbolul sinodului ecumenic din Niceia, care
privitor la intruparea Fiului lui Dumnezeu, spune : 26v 8t'tp.c15,
Tobs a.v0pcincoo5 net ate( vriv tiletepav ccorripi.av xv.:ek06vca.
xai cupx0i6vroc, iva.v0pco7ctccora., ictr.66vra xai avacc6vta. T-13
TpErg -iitthpcf care pentru not oamenii $i pentru a noastra
mantuire s'a coborit si s'a Intrupat, s'a facut om, a patimit
al a Inviat a treia zi...".
Toate ideile dogmatice din anatematismele sf. Chiril se
pot socoti, pe buna dreptatate, concluziuni logice deduse
din isvoarele mai sus aratate afara de cele dela punc-
tele d gt h (anatematisma II si III), care de $i ortodoxe in
felul cum le intelegea sf. Chiril, Insa in forma cum erau
infatisate, nu puteau decat sa dea de banuit teologiei
secolului al V, dinaintea sinodului ecumenic din Efes. In-
teadevar, sf. Chiril aducea aici in chip vadit inoiri in
materie de formulare dogmaticci, infatisindu-ne niste spe-
culatiuni filosofice, care daca puteau fi familiare lui $i intr'o
masura oarecare suportate de catre cei de la Alexandria,
erau totusi straine, atat la Constantinopol, cat $i la Antiohia,
unde, de Indata ce au fost cunoscute au provocat un grozav
scandal. E vorba de expresiunile capxt xafroicootocacv i)voi-
ace occi.O'gwoctv ceococipa.
Ceea ce a hotarit pe sf. Chiril sa se foloseascd de
1. 'ElstXuatg Tthv Ethaexce scepalatur, Migne, P. G. vol. LXXVI, co1.293-312.
2. Sf. Scriptura, editiunea Institutului Biblic, Bucuresti 1936, traduce
locul acesta, astfel: ,Cdci negreFit nu de itsgeri are grije, ci de seatinlia kie
.Avraam are grije.

www.dacoromanica.ro
Anatematismele Sf. Chiril al Alexandriei 143

-expresiunile acestea in anatematismele sale, nu a fost nici-

decum niscaiva inclinari vadite catre apolinarism, dupa cum
au crezut protivnicii lui, cu toata simpatia sa fats de unele
scrieri de nuanta apolinarista 3, ci convingerea lui ne-
stramutata ca numai exprimandu-se astfel putea Infatisa mai
bine taina cea negraita a fiintarii laolalta a celor doua naturi
in Iisus. Astfel, in lamurirea anatematismei I, cautand sä
faca inteleasa aceasta fiintare laolalta a dumnezeirii $i ome-
nirii in Hristos, el pune cateva principii, care indreptatesc
indeajuns expresiunea capxi zu0'67cectuatv rJvthokt" din ana-
tematisma II, dandu-ne posibilitatea sä avem o intelegere
dreapta a ceea ce intelegea el prin aceasta expresiune. In-
teadevar, el zice : Cuvantul cel unul nascut al Tatalui fiind
Dumnezeu in ceea ce priveste natura, a luat asupra-$i sa-
manta lui Abraam, dupa cum spune fericitul Pavel $i a
fost partasi la fel ca $i noi sangelui $i trupului. Caci, el s'a
nascut trupeste din sf. Fecioara $i a fost om ca $i noi, nu
alunecand din a mai fi Dumnezeu, nicidecum ; ci, fiind aceea
ce era $i ramanand in natura $i marirea Dumnezeirii. Noi
zicem Ca el a fost om, nu suferind vreo schimbare in aceea
ce nu era $i nici vreo modificare, caci el este deapururi
acelasi, nesuportand a suferi nici macar o umbra de schim-
bare. Deasemenea, noi nu zicem nici ca a avut loc vreun
amestec, vreo revarsare sau vreo confundare a fiintei lui
cu trupul, ci zicem Ca Cuvantul s'a unit cu trupul, care
avea suflet rational, iar aceasta s'a facut mai presus de
minte, in chip tainic $i numai cum el insu$i stie. Deci el
a rarnas Dumnezeu si in luarea asupra-$i a trupului. ySi
este un singur Flu al lui Dumnezeu $i Tata], Domnul nostru
Iisus Hristos: acelasi $1 mai inainte de tot veacul $1 timpul,
intrucat este inteles ca Cuvant $i caracter al ipostasei lui,
iar in timpurile din urma facandu-se om in chip de ico-
nomie pentru nor 2.
Ei bine, unire ipostatica gwoct; xistO'Cncocmccv Inseamna
tocmai aceasta fiintare laolalta a dumnezeirii $i a omenirii
in Iisus Hristos, care este fara amestecare (cpupp.6v), fall re-
varsare (Ocvcixuacv) pi fara confundare (crOixpuctv) $i care nu
1. Dintr'una din aceste scrieri, care circulau sub numele sf. Atanasie, impru-
mutase sf. Chiril expresiuna apolinarista, 4pta. cpticgc Tot"; esol3 A6you oscapxup.am,
vezi Migne, P. G. vol. LXXVI, col. 1212, expresiune dogmatics in jurul careia
au avut loc marl discutii teologice in disputa monofizita de mai tarziu.
2. Migne, P. G. LXXV1, col. 296-297.

www.dacoromanica.ro
144 Preotul Dr. Olinip N. Ctieiula

are la baza nici schimbarea (spoiciiv) lui Dumnezeu in ceea

ce nu era mai inainte si nici modificarea (aaoi.coatv) lui.
Tot asemenea in apologia pe care o face in favoarea
anatematismei II, care fusese combatuta cu inviersunare de
Teodorit al Cirului 1, explicand expresiunea xa0"67c6-
ozaatv, zice : Iata din nou, nobilul, cautand ca in fleca-
reala lui sA gaseasca prilej in orifice la intamplare impo-
triva noastra, aduce in discutie cuvantul xcth'67cciataacv. El
arata noutatea acestui cuvant si sustine ca este ceva cu
totul strain, neintelegand Ca puterea cuvintelor punand ina-
inte adevarul, impotriva nascocirilor necugetatilor eretici,
cauta sa paralizeze tot ceea ce pare a sta impotriva. Astfel
Nestorie, combatand pretutindeni nasterea trupeasca a Cu-
vantului lui Dumnezeu si cautand sa ne puny inainte in
chip inselator numai o unire de merite zicand ca de
Dumnezeu a fost legat un om, care a fost cinstit cu aceeasi
numire de Fiu noi, luptand impotriva sustinerilor lui,
zicem, in chip necesar, Ca aici a avut loc o unire iposta-
tica (rip xchO'tenracrccmv gmatv yev6cOac cpatiiv); cuvantul ipo-
static (xceoltootaatv) nearatand nimic altceva, deck numai
ca natura Cuvantului, adica ipostasa, (-il toy A61oo yoacs,
4j-roov oir6cnctac5), care este insusi Cuvantul, unit intea-
.)%

devar cu natura omeneasca, fara schimbare si fail con-

fundare, dupa cum am zis de mai multe ori, Hristos se
intelege si este unul, acelasi Dumnezeu si om".
Expresiunea (=pit ipcbcOut xex0-67c6cmccacv din anate-
matisma II, este in chip vadit o !noire pentru teologia
secoluiui al V, dar este o !noire tehnicd z lexicologica, jar
nicidecum o 'Moire conceptualc13.
In ce priveste expresiunea xa0.gwoacv pacwiriv din
anatematisma III, asupra careia nu s'a oprit decat foarte
putin cei ce au combatut anatematismele sf. Chiril, dar

1. ,,Ilspvc-rifi co'iov ", zice Teodorit A xaflintootaccv gmacc, ifv emt xpdoemc
ilp.tv, the oipat, npoeaXXovtat. 'Apxat ZA XgTstv civ evtootv, -4-ctc xcd Tac cp6ostov tat.C-
Tvrac asixvuot, rat Tbv gva npoaxuvsiv 8L8ctoxst. XpLoviv". Migne, P. G. vol. LXX Vi,
col. 400.
2. Migne, P. G. vol. LXXV1, col. 400-401.
3. Leclercq, arata cd. unirea ipostatica' mai fusese intrebuintata $i de alti
inaintasi ai sf. Chiril pentru lamurirea tainei fiintarii laolaltd a celor doud naturi in
Hristos: Ipolit, Epifaniu si Atanase, Hefek, op. cit if', pag. 243, nota 4. Din
exemplele pe care le aduce nu rezulta insa nicairi expresiunea oapxl ilvcBal)ac
xcr.W5.ttOosactv" asa cum a formulat-o si cum a intrebuintat-o sf. Chiril in expunerea
Invataturii hristologice.

www.dacoromanica.ro
Anaternatismele Sf. Chiril al Alexandriei 145

care a fost fatald pentru ratacirea monofizita de mai tdrziu

ea apare in intelegerea sf. Chiril tot atat de nevinovata si
de ortodoxa ca gi cea dintaiu. Inteadevar, in lamurirea ana-
tematismei III, sf. Chiril spune : Scrutdnd cu deamdnuntul
taina iconomiei in trup a Celui unul nascut, zicem cd Cu-
vantul lui Dumnezeu Tani s'a unit in chip extraordinar si
tainic cu un trup slant, care a avut suflet rational. Ca atare
not intelegem un singur Fiu, cum dealtfel ceva asemanator
se poate vedea si la not insine, unde cu toate ca trupul
este de alta natura decat sufletul, totusi amandoud. se gl-
sesc asezate laolalta in aceeasi vietuitoare. Unii isi inchipue
insa ca aceste lucruri nu stau astfel: ei fac deosebirea unui
om aparte si zic ca acesta a lost legat in chip deose bit
de Cuvantul cel din Dumnezeu Tatal, numai prin merit,
adica prin autoritate si nu printr'o unire naturala (xcdri'matv
Tocrocip), adica adevarata si dupa cum credem not" 1.
Pentru sf. Chiril, asa dar, xcegvo)acv yoatx-riv, nu inseam-
nä nici mai mult nici mai putin cleat o unire adevd-
rata. El intrebuinteaza expresiunea aceasta prin analogie
cu Pavel (Efes. II, 3), intrucat continudnd, zice: Dealtfel
si sf. Scripture zice intr'un loc astfel : not eram dela na-
tura copiii maniei, ca si ceilalti 2, ludnd astfel cuvantul de la
nature in acceptiunea de cu adevcirat"
Expresiunea xorb gvcoatv cpucerriv din anatematisma III
era si ea o moire in materie de formulare dogmaticd. Sensul
ei addnc insa si urmarile pe care be putea avea pentru in-
vatatura hristologica a Bisericii, scapau din vedere teolo-
giei sec. V. Sf. Chiril ca si contemporanii sal de altfel,
confunda termenul nature Om; cu cel de ipostasa 67có-
°rams, intrebuintandu-i fard nici o deosebire pentru deter-
minarea fiintel concrete, cu proprietatile si facultatile ei fiin-
tiale. Numai termenul persoand rpoacorov arata pe individul
complet si independent. Astfel, pentru sf. Chiril, Cuvantul
lui Dumnezeu, mai inainte de intrupare, era in acelasi timp
o persoand 1cp6aci1co, o nature Oats si o ipostasa cS7c6-
cmccaL5 2, iar intre invatatura lui si cea dela Antiohia, din
punctul acesta de vedere, nu exista nici cea mai mica deo-
sebire. Numai sinodul ecumenic din Calcedon (451) iden-
1. Migne, P. G. vol. LXX VI, col. 300.
2. Tixeront, op. cit. III, pag. 67.
Revista Biserica Ortodoxa Roman& 55 (1937), Nr. 3-4, Martie-Aprilie. 2

www.dacoromanica.ro
146 Preotul Dr. Olimp N. CAciulA

tifica termenul ipostasd cu cel de persoand, tragand intre

acesti doi termeni gi termenul natures, limita despartitoare
pe care o marturiseste $i teologia de astazi 1.
8. Daca isvoarele de care s'a folosit sf. Chiril pentru
elaborarea ideilor dogmatice din anatematismele sale sunt
cele aratate mai sus si daca interpretarea data de el in-
susi expresiunilor mai intunecate din aceste anatematisme
nu lases sa se intrezdreasca nici cea mai mica invatatura
gresita, carui fapt se datoreste revolta ce a cuprins pe
episcopii din Rasarit de indata ce au luat cunostinta de
anatematismele sf. Chiril si cum se face ca episcopii An-
drei al Samosatei si Teodorit al Cirului combat punct cu
punct anatematismele sf. Chiril, gasind pretutindeni numai
invdtaturi gresite?
Din compararea ideilor dogmatice din anatematismele
sf. Chiril cu cele infatisate de episcopii Andrei al Samo-
satei si Teodorit al Cirului in combaterea acestor ana-
tematisme, reiese ca intre invatatura hristologica de la Ale-
xandria si cea de la Antiohia nu existau niscaiva deosebiri
de fond, ci numai de forma. Astfel $i deoparte si de cea-
lalta se sustinea deopotriva: unitatea lui Hristos, ca Hristos
nu este un om asemanator cu dreptii sau cu profetii; ca
el este Dumnezeu si om laolaltd.; ca unirea dumnezeirii
si omenirii in Hristos este tainica si nespusa, reala, intima
si indlsolublla; ca unirea s'a realizat in momentul con-
ceperii in pantecele sf. Fecioare ; ca sf. Fecioara este
thosOzo;, far nu civ0pcozorOzo5 ca celelalte mame ; ca nu
este ingaduit sa vorbim de o separare in doi fii sau domni
$i nici sa deosebim pe unul de celalalt, cu alte cuvinte
pe Cuvantul Jul Dumnezeu de fiul Mariei ; ca oricat de
intima si de reala ar fi unirea din Hristos, ea este fdra ame-
stecare, fard confundare $i lard vreo modificare a naturii
dumnezeesti in cea omeneasca $i finita ; ca, cu toata unirea
intima, care este intre cele doua naturi in Hristos, dum-
nezeirea $i omenirea raman mai departe distincte, fiecare
cu toate elementele ei esentiale $i cu toate proprietatile ei ;
ca Cuvantul a ramas asa cum a fost mai inainte de intru-
1. Dupa W. A. Wigram, An introduction to the history of the Assy-
rian Church, London 1910, pag. 226, 278, citat de Tixeront. op cit., Ill, pag.
56 nota 2, termenii ace0a nu devin fic§i Si absoluti deck incepand cu anul 612,.

www.dacoromanica.ro
Anatematismele Sf. Chiril al Alexandriei 147

pare, adica impreuna vecinic cu Tatal $i cu sf. Duh, intrucat

el este neschimbat ; ca omenirea in Hristos este desavarsita $i
consubstantiala cu a noastra ; ca el nu a avut un corp inchi-
puit $i nici unul coborit din cer, ci unul nascut din femee ;
ca trupul lui nu a fost fara suflet rational, cum sustinea
Apolinarie ; ca in virtutea unirii celor doud naturii in Hri-
stos, el a facut trupul cel luat din sf. Fecioara, trupul sat.'
propriu impropriindu-$i tot ce apartine acestui trup; ca dand
pentru mantuirea noastra, propriul sau trup, el este cu a-
devarat Rascumparatorul nostru $i victima noastra de is-
pasire ; ca trupul sau facand una cu Cuvantul lui Dum-
nezeu are dreptul la aceeasi adorare din partea noastra ;
ca fiind trupul Cuvantului celui facator de viata el are
puterea de a da viata $i in fine ca tot ceea ce se spune
in sf. Scriptura fie despre dumnezeirea lui Hristos fie
despre omenirea lui, se raporta la un singur si unic Iisus
Hristos, Dumnezeu si om totdeodata
Forma in care erau sustinute invalaturile acestea de
sf. Chiril se deosebea insa cu totul de forma in care erau
sustinute de episcopii Rasaritului. Astfel, pe cand in ana-
tematisma I sf. Chiril lua ca baza expresiunea din loan
ev. I, 14, in combaterea acestei anatematisme, Teodorit al
Cirului lua ca baza expresiunea din Evrei II, 16. Pentru
sf Chiril, sfanta Fecioara. a nascut trupeste pe Cuvantul
cel din Dumnezeu Tatal, care s'a facut trup". Pentru Teo-
dorit al Cirului, verbul ,,a face" avand sensul de a tran-
sforma", iar Cuvantul lui Dumnezeu fiind neschimbat gi
nemodificat", el nu s'a facut trup, ci a luat asupra-si un
trup viu $i rational". El ,$i -a format un templu in pante-
cele Fecioarei, fiind impreuna cu cel ce s'a format in ea
$i care s'a nascut din ea". Din cauza aceasta, zice Teo-
dorit, numim pe acea sfanta Fecioard Nascatoare de Dum-
nezeu, ,,nu pentruca ea a nascut pe Dumnezeu cu natura,
ci pentruca a nascut pe omul, care era unit cu Dumnezeu,
care 1-a format pe el" 2. Dar sf. Chiril nu a sustinut ni-
1. Vezi J. Mahe, Les anathematismes de saint Gyrate d'Alexandrie et
les eveques orientaux du patriarchat d'Antioche, in Revue d'hist. eccles., 1906, vol.
VII. Autorul gaseste deasemeni c5. les deux christologies en presence. cele d'An-
tioche et celle d'Alexandrie, malgre des differences tres notables... sont en somme
Tune et l'autre parfaitement orthodoxes" pag. 507. Pentru ilustrarea acestei afirma-
thud el pune pe dota coloane numeroase citatii din sf. Chiril si din Andrei al Sa-
mosatei si Teodorit al Cirului, pag. 525-535.
2. Migne, P. G. vol. LXXV], col. 392-393.

www.dacoromanica.ro
148 Preotul Dr. Olimp N. OAciuia

ciodata ca Cuvantul lui Dumnezeu s'a facut trup schirn-

brindu-se" sau modificandu-se" si nici ca sfanta Fecioara
a nascut pe Dumnezeu cu natura.
In anatematisma IV, sf. Chiril subliniaza cum nu se
poate mai bine comunicarea proprietcililor in Domnul Hri-
stos prin atribuirea spuselor scripturistice unuia si aceluiasi
Hristos ca Dumnezeu si om. Teodorit al Cirului, atribuind
spusele scripturistice tot unuia i aceluiap. Hristos, ca
Dumnezeu si om, in combaterea acestei anatematisme ga-
seste ca ar fi necugetat sa se sustind comunicarea pro-
prietatilor in Iisus Hristos, intrucat aceasta ar da avant rd.-
tacirilor lui Arie $i Eunomie. Astfel zice : Sa spuna deci,
invatatorul ce] subtil al dumnezeestilor dogme, cum ar
putea sa vddeasca blasfemia ereticilor, celor cari atribue
Cuvantului lui Dumnezeu cele spuse in chip umilit $i po-
trivit chipului celui de sery ? Caci acestia facand astfel, in-
vata lucruri marunte despre Fiul lui Dumnezeu $i spun ca
el este o creaturd, un lucru facut, un sery $i ceva din
nefiintA". Deaceea cele ce sunt spuse $i sdvarsite in chip
vrednic de Dumnezeu, zice Teodorit sa le atribuim
Cuvantului lui Dumnezeu, iar cele ce sunt spuse $i sä-
varsite in chip umilit, sa le atribuim chipului celui de serv,
pentru ca sa nu ne aratam bolnavi de blasfemia lui Arie
$i a lui Eunomie "'.
In anatematisma V, sf. Chiril anatematiza pe oricine
indrdsneste sa spuna. ca Hristos este un om purtator de
Dumnezeu $i nu ca este Dumnezeu adevarata. In comba-
terea acestei anatematisme, Teodorit gasea cd. expresiunea
.om purtator de Dumnezeu OeoffOpos. 6v0pwrco5" aplicata. la
Hristos nu este streina de invatatura Bisericii 2. Este insa
limpede ca Teodorit nu intelegea nicidecum expresiunea
aceasta in sensul lui Nestorie, cad zice : noi it numim om
purtator de Dumnezeu, nu ca pe unul care a primit un
oarecare har dumnezeesc partial, ci ca pe unul care are
unity cu el toata Dumnezeirea Fiului" 3, cu alte cuvinte
tocmai aceea ce voia $i sf. Chiril prin anatematisma V.
In anatematisma VI, sf. Chiril se ridica impotriva celor
ce sustineau a Cuvantul lui Dumnezeu este Dumnezeul
1. Migne, vol. LXXVI, col. 409-413.
2. El aduce cloud marturii din sf. Vasile cel Mare: Migne, P.G. vol. XXIX,
col. 468 §i Migne, P. G. vol. XXXII. 969
3. Migne, P. G. vol. LXXVI, col. 420.

www.dacoromanica.ro
Anatematismele Sf. Chiril al Alexandria 149

$i Stapanul lui Hristos. Continuand pe tema atat de placutd.

lui, Teodorit nu face altceva decat sa spuna aceleasi lu-
cruri: Fericitul Pavel numeste aceea ce a fost luat de
Cuvantul lui Dumnezeu, chip de serv. Fiindcd insa luarea
a fost mai Inainte de unire, iar fericitul Pavel vorbind despre
unire a numit chip de sery natura cea luatd. de Cuvantul,
dupa ce s'a facut unirea nu mai poate avea loc numirea
de serv"1.
In anatematisma VII, sf. Chiril condamna rdtacirea celor
caci sustineau ca. Hristos a fost numai un instrument al
Cuvantului lui Dumnezeu. In combaterea acestei anatema-
tisme, Teodorit nu numai ca nu rastoarnd afirmatiunea sf.
Chiril, dar ne da totdeodata o idee cat se poate de clara
despre comunicarea proprietayilor in lisus Hristos: caci
daca de la natura fiind muritor (e vorba de chipul de sery
luat de Domnul) el a devenit nemuritor din cauza unirii
cu Dumnezeu Cuvantul, atunci insemneaza ca el (chipul
de serv) a luat ceeace n'a avut. Daca insa a luat aceea
ce n'a avut $i daca a fost preamarit, atunci el a fost prea-
marit de Ace la care i-a dat lui aceasta" 2.
In combaterea anatematismei VIII, Teodorit nu spune,
deasemenea, nici mai mult, nici mai putin decat spune sf.
Chiril in aceasta anatematisma ; spune insa cu cuvinte deo-
sebite : Dupa cum am spus adesea, not dam o singurd
preamarire Stapanului Hristos si marturisim ca el a fost
totdeodata Dumnezeu $i om, caci acest lucru ne-a invatat
cuvantul unire. Nu incetam, insa, de a arata proprietatile
naturilor : caci nici Dumnezeu Cuvantul nu a primit schim-
barea in trup $i nici omul nu a pierdut aceea ce era mai
inainte, transformandu-se in natura lui Dumnezeu. Deci, not
ne inchinam Stapanului Hristos atribuind fiecarei naturi cele
ce sunt ale ei"3.
In anatematisma IX, sf. Chiril staruind asupra urmarilor
unirii ipostatice, marturisea ca lucrarea savarsita de Domnul
Hristos in lume, nu a fost savarsita cu vre-o putere streina,
fiindcd. Duhul, prin care Hristos a lucrat minunile, a lost
Duhul sau propriu. In combaterea acestei anatematisme,
Teodorit aducand cu o usurinta demna de toata lauda mai
1. Migne, vol. LXXVI, col. 421.
2. Col. 425.
3. Col. 428-429.

www.dacoromanica.ro
150 Preotul Dr. Olimp N. Chciula

multe locuri din sf. Scriptura, iii inchipue ca sf. Chiril prin
aceasta anatematisma se ridica impotriva tuturor vestitorilor'
adevarului cari au fost mai inainte : impotriva evangheli-
stilor, apostolilor $i chiar a arhanghelului Gavriil. Si, sa fie
oare altceva deck numai o pornire patimase, destul de ex-
plicabila in imprejurarea de fata, atunci cand Teodorit graeste:.
dar cercetatorul subtil al dumnezeestilor dogme nu a ana-
tematizat numai pe arhanghelul Gavriil, ci a intins blas-
femia lui chiar $i asupra Mantuitorului tuturor" Dealtfel
invatatura pe care o infatiseaza. Teodorit in combaterea
acestei anatematisme, in esenta este ca si a sf. Chiril: pu-
terea Celui Prea inalt (Sf. Duh) a umbrit pantecele sf. Fe-
cioare si a format acolo nu pe Dumnezeu Cuvantul, care
este de o fiinta si impreuna vecinic cu Tata!, ci natura
omeneasca luata de el, In zilele din urma. Duhul este pro-
priu Fiului, ca unul care este de aceeasi natura cu Fiul
$i ca unul care purcede din Tatal, iar nu ca unul care este
din Fiul si care I i are existenta prin Fiul.
Mai deosebit s'ar parea ca stau lucrurile cu anate-
matisma X. Aici, sf. Chiril infatisand urmarile soteriologice
care decurg, in chip firesc, din invatatura hristologica a
Bisericii, arata ca Hristos, ca Dumnezeu si om totdeodata,
este arhiereul nostru, care s'a adus pe sine jertfa pentru
not $i numai pentru noi, pentruca not aveam nevoie de
rascumparare. In combaterea acestei anatematisme, Teo-
dorit, intemeindu-se pe epistola catre Evrei, sustine ca ar-
hiereu al nostru nu a fost Cuvantul lui Dumnezeu, ci na-
tura omeneasca pe care a luat-o Hristos si pe care el a
ridicat-o mai presus de toti arhierii Cu acestea Teo-
.

dorit, consecvent felului sau de a vedea lucrurile, cauta sa

atribue si aid fiecareia dintre cele doua naturi din Domnul
Hristos, aceea ce este propriu ei. Catre aceasta it indrep-
tatea cele spuse de sf. apostol Pavel in epistola catre Evrei
cap. V, vers 1-10, unde marele apostol al neamurilor cauta.
sa infatiseze pe Hristos ca arhiereu. Astfel sf. apostol Pavel
zice : 1. Intr'adevdr orice arhiereu, find luat dintre oa-
meni, este pus pentru oameni, in cele ce-1 privesc pe
Dumnezeu, ca sd aducd daruri si jertfe pentru pdcate
2. El poate sd fie ingdduitor cu cei negiugtori si rdtdcifi
1. Migne, vol. LXXV1, col. 429-432.

www.dacoromanica.ro
Anatematismele Sf. Chiril al Alexandriei 151

de vreme ce si el este impresurat de slcibicluni. 3. Din

aceasta przcind dater este, precurn pentru popor, asa ,ci
pentru sine sd jertfeascd pentru pacate 4. $i nimeni nu-p'
is sie i cinstea aceasta, ci data este chemat de Dumnezeu,
dupd cum si Aaron. 5. A,sa si Hristos, nu s'a preamcirit
pe sine insuA ca sa se facel arhiereu dar cel ce a grdit
cdtre el: Fiul men egi tu, eu astdzi to -am ndscut 6. Pre-
cum zice si in alt loc: Tu ecti preot in veac, dupd ran-
duiala lui Melhisedec. 7. In zilele trupului sdu, el a adus
cu striga t tare pi cu lacrdmi, cereri s i rugeiciuni, cdtre cel
ce putea meiniuiascei de moarte ci auzit a fost pentru
bona sa cucernicie. 8. $i, cu toate cd era fiu, a invcitat ascul-
tarea din cele ce a pdtimit. 9. ,Sifdaindu-se desetvdrit, s'a
facut tuturor celor ce-1 ascultd pricing de meintuire veci-
nicd. 10. Iar de Dumnezeu a fost numit : arhiereu dupd
rdnduiala lui Melhisedec. In pasagiul acesta sf. apostol
Pavel se refera in chip lamurit la natura omeneascd. din Domnul
Hristos. Dar Teodorit mergea prea departe cu interpretarea
celor spuse de sf. apostol Pavel 1. Deaceea, in apologia pe
care o face in favoarea acestei anatematisme, sf. Chiril
aratand cat de neintemeiate sunt acuzatiunile pe care i le
aducea Teodorit, zice : Hristos fiind Dumnezeu cu natura
$i Fiu al lui Dumnezeu $i Tatalui s'a facut om $i s'a nascut
trupe$te din samanta lui David, imbrb.cand masura cuve-
nita unui serv, adica omenescul, el care era in forma lui
Dumnezeu $i Tat4Iui, el, prin care totul s'a facut, in care
totul este, creatorul tuturcr. FAcandu-se insa om, el nu se
rusineaza de masura omenirii ; caci el, care nu a socotit
ceva demn de dispret a se face om ca noi, in ce chip ar
renunta la cele prin care s'ar putea cunoaste ca s'a facut
pentru noi, cu adevarat, ca noi?"... Data insa ar zice cineva
ca este un lucru marunt pentru Dumnezeu Cuvantul $i fntru
totul nedemn, a plange, a se teme de moarte, a refuza
paharul $i a fi uns ca preot, atunci a$ zice $i eu spune
sf. Chiril ca inteadevdr asemenea lucruri sunt nedemne
de natura cea dumnezeiascd, $i mai presus de toate. In
acestea insa, noi am vazut saracia pe care el a suportat-o
de bung voie pentru noi". Deaceea, continua sf. Chiril
data ti se pare ca umilinta cea provenita din de$ertare
1. Migne, vol. LXXIV, col. 436.

www.dacoromanica.ro
152 Preotul Dr. Olimp N. CttcinIA

este ceva cu neputinta, minuneaza-te mai mult de iubirea

Fiului fats de not ; cad, ceeace tu zici a este ceva ma-
runt, aceea el a facut vointa a lui pentru tine : a plans
omeneste, ca sa faca sä inceteze lacramile tale ; s'a temut,
lasandu-se in chip de iconomie in voia trupului si a su-
ferit cele ce erau proprii acestuia, pentruca sä ne faca pe
not sa avem indrasneala ; a refuzat paharul, pentruca sä
vorbeasca crucea Impotriva nelegiuirii Iudeilor ; a fost slab
omeneste, pentruca sa arate ca. ascultarea Tatalui se in-
dreapta statornic $i catre rugaciunile tale ; a dormitat, pen-
truca tu sä inveti sa nu dormitezi in ispite, ci dimpotriva
sa to dedai la rugaciuni indelungate..." $i a facut toate
acestea pentruca sa se creada ca el a fast $i om cu ade-
varat, cu toate a a ramas aceea ce a fost, adica. Dum-
nezeu" . Deci, el a fost arhiereul cel din samanta lui David,
avand in el, cu alte cuvinte, unit pe Cuvantul cel din Dum-
nezeu si Inca unit laolalta in chip nedespartita . Caci, in-
treaba. sf. Chiril pe Teodorit: cum zici atunci, Ca Cuvantul
cel din Dumnezeu, s'a unit cu samanta lui David, daca ai
atribuit preotia numai celui din samanta lui David? Cad,
daca unirea este adevarata, atunci inseamna a nu mai
sunt doi, ci se intelege ca Hristos este unul $i singur, din
amandoi" '. Explicatiunile date de sf. Chiril in apologia pe
care o face in favoarea anatematismei X, sunt suficiente
pentru a arata fundamentul dogmatic al acestei anatema-
tisme cat se poate de solid $i de curat din punct de ve-
dere ortodox.
Anatematisma XI este combatuta de Teodorit numai
cu sofisme, la baza carora stau idei cu totul streine hri-
stologiei sf. Chiril. Teodorit, gaseste aici, ca sf. Chiril atribue
Domnului Hristos un trup neinsufletit, ceeace este cu totul
neadevarat, daca tinem seams de explicarea pe care o da
sf. Chiril anatematismei P. In afara de aceasta, invatatura
lui Teodorit este la fel cu a sf. Chiril : Noi zicem Ca
trupul insufletit si rational al Domnului este facator de viata,
din cauza dumnezeirii celei facatoare de viata, care este
unita cu el 3".
In ceeace priveste anatematisma XII, invatatura lui
1. Migne vol. LXXVI col. 441-445.
2. Col. 297.
3. Col. 448.

www.dacoromanica.ro
Anatematismele Sf. Chiril al Alexandriei 153

Teodorit corespunde intru totul celei a sf. Chiril. Numai ca

Teodorit accentuiafa indeosebi si credem ca face aceasta
fail a contraveni cu ceva invataturii Bisericii rolul pe care
1-a avut omenirea din Hristos in opera rascumparatoare.
.Astfel, el zice : ,Patimirile sunt proprii celui care este supus
patimirii. Caci ceeace este WA patimire este mai presus
de patimire. Deci, cel care a patimit a fost forma de sere,
cu care se gasea, negresit, laolalta forma lui Dumnezeu, care
i-a ingaduit sa patimeasca pentru mantuirea ce s'a facut
oamenilor din p5timiri $i care si-a facut patimirile proprii
lui, din cauza unirii. Deci, nu Hristos patimind, ci omul
luat dintre not de Dumnezeu" 1.
9. Anatematismele sf. Chiril cresteaza pe trunchiul dog
mei ortodoxe o epoca noun. Daca ele au provocat din insasi
clipa in care au fost cunoscute impotriviri $i discutiuni
aprinse, daca ele au tulburat spiritele inainte statatorilor
Bisericii crestine din Rasarit $i i-au silit sa se prinda intro
lupta din cele mai aprige, in toiul careia n'au lipsit ba-
nuielile, rastalmacirile si nici pornirile patimase, aceasta s'a
intamplat, pedeoparte din cauza ca ele loviau in plin erezia
lui Nestorie, care nu numai ca nu intelegea sa renunte la In-
vataturile lui ratacite, ci lupta din rasputeri pentru triumful
acestor rataciri, far pe de alta parte din cauza zelului epis-
copilor Rasdritului de a pastra cat mai curata invatatura
ortodoxa traditionala.
Sf. Chiril al Alexandriei, in cele 12 anatematisme,
trecea in formule de credinta, scurte si precise, invatatura
hristologica." a Bisericii crestine. El creia totdeodata $i termeni
not in expunerea acestei invataturi. Dar, daca in lupta de
idei desfasurata in jurul acestor 12 anatematisme geniul
marelui ierarh de la Alexandria ne umple de admiratie, tot
in aceasta lupta, atitudinea darza a episcopilor din Rasarit
ne da sa invatam, ca orice interpretare noun si orice forma
noua de exprimare a adevarurilor dogmatice ale Bisericii
crestine, trebue privita cu cea mai mare rezerva de cdtre
crestinul constient ; trebue cercetata cu cea mai mare aten-
tiune si trebue atata vreme cat ea nu capata pecetea
consensului unanim al Bisericii , privita ca o adevarata
primejdie 2. Preotul Dr. Olimp N. CaciuLl
1. Col. 449.
2. Articolul de mai sus se va tipAri si in extras. Extrasul va fi insotit de

www.dacoromanica.ro
154 Preotul Dr. Olimp N. CaciuIA.

Res um
LES ANATHEMATISMES DE SAINT CYRILLE D'ALEXANDRIE

Quand Nestorius s'eleva vers la fin de l'annee 428

contre le titre de Mere de Dieu, que l'Eglise attribuait d'un
commun accord a la sainte Vierge, it ne faisait que de Bon-
ner un nouveau essor a la dispute theologique autour
du dogme christologique, et de troubler profondement la
paix de l'Eglise.
Le titre de Mere de Dieu etait une consequence logi-
que du dogme de la communion des idiomes en Jesus Christ,
et de ]'unite de la divinite et de l'humanite en lui. Dire
que la sainte Vierge est Mere de !'homme ou Mere du
Christ comme soutenait Nestorius, c'etait soutenir que les
deux natures en lui n'etaient que liees entre elles, mais pas
unies, que le Christ n'etait pas le Logos de Dieu, mais sim-
plement un homme qui ne formait pas un avec le Logos
de Dieu, que les hypostases etaient en Jul liees seulement
par autorite, par dignite ou par pouvoir ; qu'a Jesus Christ
on devait attribuer a Dieu ce qu'il a fait de merveilleux
et a l'homme ce quill a fait en homme ; qu'il etait seu-
lement un homme theophore, qu'en Jul le Dieu etait le
Dieu et le Maitre du Christ ; que le Christ a accompli
les miracles avec une puissance etrangere mais pas
avec sa propre puissance de Homme-Dieu, qu'on adore
le Christ avec le Dieu qui est en lui, mais non qu'on
adore le Christ avec une seule adoration et que le Logos
de Dieu n'a pas souffert et n'a pas gotate la mort dans
sa chair.
Les idees de Nestorius ont trouve le plus redoutable
ennemi en Cyrille, le saint patriarche d'Alexandrie. Des
qu'il a su ce que Nestorius debitait a l'egard de la sainte
Vierge, it avait compris le grand peril qui menacait l'Eglise.
II desavoua fraternellement rheresie de Nestorius mais Nesto-
rius n'etait pas l'homme a ceder. Stir de sa grande et pure

o anexa, care va cuprinde in traducere romaneasca: 1. Contra anatematismele lui

Nestorie, 2. Lamurirea ceior douisprezece anatematisme Vacua de sf. Chiril la ce-
rerea Sinodului din Efes, 3. Combaterea acestor anatematisme de catre Andrei al.
Samosatei, 4. raspunsul sf. Chiril, 5. combaterea acestor anatematisme de catre
for. Teodorit al C:rului si 6. raspunsul sf. Chiril.

www.dacoromanica.ro
Anatematismele Sf. Chiril al Alexandrisi 155

foi et muni de l'assentiment de l'Eglise romaine, Cyril le

convoqua le concile des eveques egyptiens et redigea alors
une derniere lettre pour Nestorius. A la fin de cette lettre
it exposa la foi de l'Eglise en douze anathematismes que
Nestorius devait souscrire si non it aurait a subire l'ex-
communication.
Les anathematismes de saint Cyril le ont souleve de
grandes disputes theologiques. Nestorius en repondit par
douze contre-anathematismes et les eveques du patriarchat
d'Antioche les en combattirent violemment.
Le genie de saint Cyril le concentra en douze formu-
les de foi, tout le dogme christologique de l'Eglise. II em-
ploya aussi, quand it le croyait necessair des expressions nou-
velles pour traduire mieux cette foi en formules dogma-
tiques. Mais ses innovations n'etaient pas des innovations con-
ceptuelles mais seulement des innovations techniques et
lexicologiques.
Les eclaircisements de ces douze anathematismes en
demontre precisement leur tenue et les apologies que Cyril le
a fait en faveur de ces anathematismes envers les refuta-
tions d'Andree de Samosate et de Theodoret de Cyr en de-
montre que ses enseignements etalent strictement orthodoxes.
D'ailleurs entre sa doctrine christologique et celle de ses
adversairs non-heretiques du patriarchat d'Antioche it n'y
avait que des differences de langage.

www.dacoromanica.ro
 MANASTIREA GORGOTA '

Acezarea Incindstirii. La cativa chilometri spre Nord-Est

de Targoviste, in regiunea dealurilor, se afla asezata pe o cul-
me de deal, manastirea Gorgota2, ctitorie a lui Patrascu cel Bun.
Apropierea de Targoviste face ca mijloacele de a ajunge la
ea sa fie lesnicioase. Drumul cel mai drept este prin satul Valea-
Voivozilor, numit asa se zice pentru ca pe acolo se re-
trageau Domnii spre locuri mai ferite, in munti, in ceasuri de
cumpana. Calea obisnuita este soseaua nationals Targoviste-
Ploesti, pana la Rasvadul- de-Sus, sat cu gospodarii intemeiate,
urmare a bogatelor izvoare de pacura ce se gasesc in impreju-
rimi ; de acolo, apucand la stanga, un drum de sat numit
Valea lui Socol, bine intretinut, to lass dupa trei chilometri
de mers, in comuna Gorgota. Tot pe soseaua nationals, insa
mergand numai pana Ia liceul militar de la Manastirea Dea-
lului, iar de acolo, tinand un drum de carute, ajungi dease-
meni la Gorgota, cu oarecare economie de timp.
Satul Gorgota are casele cuibarite, o parte langa manastire,
/ocuitorii de aici fiind urmasii vecinilor daruiti manastirii de
catre Patrascu cel Bun 3, altele pe coasta dealului din spre
Apus, purtand numele de Panaghia $i Poiana-Mare ; iar jos
in vale, spre Miaza-zi, ca la un chi]ometru departare, se in-
sird Linioara, Bleaju $i Carbunaru. Prin mijlocul satului curge
un paraias numit Slanic, format in buns parte din apele ce se
1. Lucrarea de fats e un rezumat al tezei de licenta lucrata sub controlul
Seminarului de istoria bisericii romane si sustinuta Ia Facultatea de teologie din
Bucuresti, sesiunea 19 Dechemvrie 1936.
2. Poporul numeste Gorgota, mai rar Gorguta, atat manastirea cat $i mo-
stile $i satele inchinate altadata acestei manastiri : mosia Gorgota langa Nucet,
satul Gorgota pe Valea- Lungs,
In documentele pastrate ale manastirii numirea apare astfel : in cele slavo-
nesti : ronroTa, fail accent, (intre anii 1580-1649) ; in cele grecesti : naioscx
11644, 1796), l'OXTala (1701) ; in cele romanesti : Golgota (1639, 1644, 1659, 1756
(: Golgota), 1778 ; Gorgota (1643, 1659, 1672, 1682, 1698, 1734-36, 1754 (: Gar-
gota), 1769, 1785-1799). Credem ca numirea romaneasca: Gorgota (si Garguta)
51 ca este un nume de familie derivat dintr'un substantiv Gorga
este cea originara
Cu sufixulota, ca $i atatea altele : Ian -ota, Ou-ota (boa), Lea-ota. Nurnirea sla-
voneasca ro.nroTa $i cea greceasca roiXiota (FOX-roAcc) este creiata dupa numirea
romaneasca Gorgota, influentata insa de cuvantul ebraic ro.)Xio0Et (= xpoodEov=ca-
patana) din Noul Testament : Mat. 27, 33 ; Marcu 15, 22 ; loan 19, 17. Accentul
formei grecesti : rthx1oca, dovedeste ca la temelia ei sta cuvantul romariesc :
Gergota. (Nota a preotului profesor Niculae M. Popescu),
3. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet IV. doe, 1 si 2 ; ibidem, Condica
m-rie Golgota, nr. 149, pp. 113, 115.

www.dacoromanica.ro
Mttartstirea Gorgota 157

scurg de pe dealurile din imprejurimi. Din inaltimea uncle

este asezata, manastirea domina tot satul $i vaile din jur,
deschizand ochiului o priveliste minunata.
In legatura cu zidirea manastirii, locuitorii satului po-
vestesc urmatoarea legenda : A fost pe vremuri la Pana-
ghia o manastire, zidita nu se tie de cine, ale carei urme
se mai vad si astazi. Dupa ce s'a naruit acea manastire,
pe vremea 1W Radu Negru, locuitorii s'au hotarit sa faca
jos in vale, in partea stanga a paraului Slanic, o biserica_
Pentru aceia, au asezat la locul hotarit pentru zidirea bi-
sericii o icoana a Maicii Domnului, luata din manastirea
naruita. Icoana se afla si acum in biserica manastirii, roasa
de cari si inegrita de fum. Cand au venit locuitorii la ca-
teva zile sa inceapa lucrul, n'au mai gasit icoana acolo.
Ea zburase sus pe deal si se asezase intr'un maracine,
crescut in mijlocul unui lac. Atunci locuitorii, vazand in
aceasta un semn dumnezeesc, s'au hotarit sa zideasca
acolo o manastire. Au taiat paduri, au facut carbuni multi,
i-au aruncat in lac si asa apa fiind sorbita, s'a putut zidi
manastirea Gorgota de azi. De atunci, o parte de sat,
poarta numirea de Carbunaru 1.
INTEMEEREA MANASTIRII GORGOTA
Act dupa care sa stabilim data adevarata a intemeerii ma-
nastirii Gorgota, nu avem. Jefuirile $i ruina, care s'au abatut
deseori peste aceasta manastire osebita $i instreinata."
cum o nume$te Mihai Viteazul, au facut sa se piarda multe
acte pretioase, printre care si cele de la intemeetor.
In deosebi a avut de suferit manastirea la anul 1611,
cand Gabriel Batori, principele Ardealului, navalind in Mun-
tenia, pradeaza toata tam $i toate manastirile" 3. Atunci
au pierit multe acte ale manastirii, de la intemeerea ei
!Ana in acea vreme, Inca si cu mai multe odoara".
Faptul acesta it marturiseste $i Radu Voda Mihnea intr'un
hrisov de intarire a mosiei din jurul manastirii din 5 Aprilie
1611, spunand: Pentru ca asa pi Domnia Mea am aflat $i
m'am incredintat si au spus si dregatorii Domniei Mele si
1. Legenda este culeasa de la locuitorul Ion Georgescu din comuna Gorgota.
2. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet IV, doc. 1. ; ibidem, Condica ,n -rif
Golgota, nr. 149, p. 144.
3. A. Treb. Laurian $i N. Balcescu, Magazin istoric pentru Dacia, tom.
IV, Bucuresti 1847, p. 304.
4. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet IV, doc. 5 ; ibidem, Condica nGrie
Golgota, nr. 149, p. 122.

www.dacoromanica.ro
158 Const. R. Vasilescu

calugarii din manastire au marturisit, cum ca au avut cartea

raposatului Patrascu Voevod si cartea lui Mihail Voevod
si a lui Simeon Voevod si a Radului Voevod, pentru aceasta
mosie si vecinii sfintei manastiri, atunci cand a venit Craiul
cu Ungurii si au jefuit toata Cara Domniei Me lea'.
Hrisoavele care ne-au ramas ne arata insa ca prim
miluitor al manastirii cu mosia din jurul ei, pe Patrascu
cel Bun. Cum intemeetorul era de obiceiu acela care in-
zestra manastirea cu averi2, putem socoti pe Patrascu cel
Bun de Intemeietor. In sprijinul acestei afirmatii vine si
faptul ca Mihai Viteazul intr'un hrisov din 7 Julie 15943,
prin care-i intareste mosia din jurul ei, it numeste pe Pa-
trascu, ctitor al sfintei dumnezeiestii manastiri", iar in
cartea lui Fotea cu 12 pargari din 3 Dechemvrie 1597 4,
spune ca. au fost miluita aceasta biserica de la Inteineiere,
cu locul de mosie dimprejul manastirii, de raposatul pa-
rintele Domniei mele Io Patrasco Voevod". Calugarii din
manastire il socoteau deasemeni pe Patrascu de Intemeetor
al Gorgotii5. Asa dar,in timpul celor trei ani de domnie ai
lui Patrascu cel Bun, (Fevruarie 1554Dechemvrie 1557),
trebue pusa intemeerea manastirii Gorgota 5.
VIATA MANASTIRII DE LA INTEMEERE PANA LA A DOUA ZIDIRE

Nu tarziu dupa intemeere, din pricina vremilor turburi

si a pradaciunilor ce are sä le sufere in cateva randuri 7,
1. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet. IV, doc. 4 ; ibidem, Condica nt-ril
Golgota, nr. 149, p. 120.
2. N. Dobrescu, Intemeerea mitropoliilor fi a celor dintai nandstiril
din lard, Bucuresti 1906, p. 144.
3. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet IV, doc. 1 ; ibidem, Condica tn-rii
Golgota, nr. 149, p. 113.
4. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet IV, doc. 2 ; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149, p. 117.
5. Acad. Rom, ins. nr. 722, p. 212. (Catagrafia din 1846 a manastirii
Golgota).
6. Poineliticul fericifilor ctitori, zugravit la proscomidie °data cu refa-
cerea de la 1836 a manastirii, trece printre ctitori si pe Neagoe Voevod. Ex-
plicatia poate fi gasita in faptul cal Neagoe Basarab era socotit ctitor la m-rea
Schimbarea la Faid de la Meteore, unde era inchinata Gorgota. De la fericitul
Domn lo Neagoe a inceput a propasi manastirea noastra" $i el ne-a dres noun
turnul sus, in piatra si a infrumusetat scara"... spune catigumenul Dionisie de la
Meteore intr'o scrisoare catre Mihnea Voda. (cf. N. Banescu, Acte grecegi pri-
vitoare la Tarile Romdne in Neamul Romanesc literar, an III (1911), p. 365.
Inclinam a crede ca numele ctitorului de la Meteore a fost trecut de calugarii
greci si in pomelnicul metohului for de la Gorgota.
7. Arhiv. Stat., Jf -rea Golgota, pachet IV, doc. 1 si 4 ; ibidem, Condica
on-rii Golgota, nr. 149, pp. 113 si 120.

www.dacoromanica.ro
3/fAnAstirea Gorgota 159

din partea facatorilor de rele, mandstirea Gorgota ajunge

In ruina. Astfel Intr'un act de danie, fara data, pe care d-1
prof. N. lorga Il dateaza pe la 15801 , mitropolitul Eftimie
al Tarii Romanesti, arata ca a vazut pe aceasta mama-
stire Gorgota cum era pustie si scapatata si nu avea nimic,
nici cu ce sa Linea calugarii, nici hrand, nimic si viile pu-
stiite $i casele dardmate Si risipite toate $i ne ingradite" 2.
Atunci facand sfat cu Domnul Alexandru Voevod si cu
egumenul Spiridon de la mandstirea Dealul, ca sa nu o
lase in parasire si sä nu se risipeasca aceasta manastire",
mitropolitul orandueste ispravnic la Gorgota pe Spiridon,
caruia ii dd bani ai miei bani" ca sa lucreze viile Si
sa faca o moara la Targoviste.
Rasboaele lui Mihai Viteazul cu Turcii lui Sinan Pasa
aduc insa din nou pustiirea in manastire. Cartea lui Fotea
arata ca in 1597 manastirea era ddramata de catre pro-
cletii Turci si arsa si goald $i fara odajdii induntru si calugdrasii
goi si sdraci".
Inca un mare neajuns i se pricinueste manastirii la
anul 1611, and, dupa cum am vazut, Gabriel Batori ii
distruge toate actele.
INZESTRARILE SI DANIILE FACUTE MANASTIR II PANA LA 1624.

Patrascu cel Bun a inzestrat mAnastirea cu mosia din

jurul ei3. Mai tarziu, calugarii au cautat sa sporeasca a-
verea manastirii. In vremea lui Mihnea Voda, ei cumpa-
rara jurnatate din mosia Galesesti din judetul Dambovita
drept 2000 de aspre de argint gata" 4. Tot atunci, erau
In cearta cu Barbu $i Stroe din Manesti, pentru satul Tar-
baceni, dar calugarii raman de judecata5.
Mihai Viteazul intareste manastirii in 1594 mosia $i
1. N. Iorga, Fundalluni religioase ale Domnilor romani in Orient, in
An. Ac. Rom., ist. seria II, torn. XXXVI (1913-1914), p. 871. De fapt mitropo-
litul Eftimie este pomenit intre anii 1568-1574 (N lorga, Istoria bisericii roma-
nesti si a vie /ii religioase a Romanilor, vol. II, ed. II, Buc. 1932, p. 320 ; cf.
Buletinul Comis. Mon. 1st., an XXII (1929), p. 24). El este contemporan cu A-
lexandru al II-lea (1568-1577) pe care mitropolitul Eftimie it aminte0e in aceasta
carte de danie.
2. Arhiv. Stat., M -rea Golgota, pachet V, doc. 1; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149, p. 140.
3. Arhiv. Stat., AI-rea Golgota, pachet, IV, doc. 1, 2, 3, 4 ; ibidem. Con-
dica m-rii Golgota, nr. 149, pp. 113. 115, 117, 118.
4. Arhiv. Stat., Condica m-rii Golgota, nr. 149, p. 18.
5. lindcuz, pp. 53E.9.

www.dacoromanica.ro
160 Oonst. R. Vast lawn

vecinii, pe care ii lass a fi in bund pace de bir $i de

gdleatd $i de fan $i de zeciulala de of si de albine si de
ramatori $i de toate dajdiile si slujbele, oricate sunt a fi
preste an... ca sä fie vecini sfintei manastiri, cu tot ye-
nitul for 1". Tot atunci, milueste mandstirea si cu vindri-
ciul domnesc $i boeresc, ce sa cade dup . aceasta mosie".
Pentru hotarnicia mosiei din jurul manastirii, sunt tri-
misi la Gorgota jupan Radul marele clucer, jupan Preda
marele postelnic Buzescul si Nica Vistieru $i alti boeri".
Trei ani mai tarziu, la 3 Dechemvrie 1597, Mihai Viteazul
intamplandu-se sä mearga la aceasta sfanta mandstire",
egumenul $i calugarii se jeluesc Domnului ca nu le ajunge
locul de hrana, cat au avut miluire de la raposatul pa-
rintele Domniei mele" ; $i atunci Domnul le adauga mosie
din mosia orasului Targoviste Z.
Domnii urmatori Simeon Voevod, Serban Voevod 4i
Radu Voevod, au inoit si au intarit toate aceste miluiri.
Curand, starea materiald a mandstirii se imbunatateste.
Ea isi sporeste treptat bunurile, fie prin cumpdraturi,
fie prin danii veneti de la credinciosi. La anul 1602, ma-
nastirea primeste danie cloud locuri de casa, dintre care
unul aproape de metohul manastirii3", iar in anul 1608,
calugarii cumpara si ei un loc de casa langd metohul
de moara al manastirii4". La 1610 se adaoga prin cum-
parare de la Craciun $i cealalta jumdtate de mosie GA-
lesesti5, avand cartea de intarire a lui Radu Voevod.
De asemenea Patru Portarul si Patru din Bulinesti fac
danie mosia Bulinesti in anul 1612 6, iar la 1617, Radu Bu-
zescu ii darueste mosia Aninenii sau Valea Lung& 7.
Cu acest prilej, afldm pentru prima data din documente
ca manastirea este inchinatd la Meteore. Radu Buzescu
ddrueste aceasta mosie, ca sa alba pomenire in veci $i
aici, $i la sfanta mandstire Meteora la Rumele". Se adaoga
1. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet IV, doc. 1 ; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149 p. 113.
2. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet IV, doc. 2 si 3 ; ibidem, pachet
V, doc. 3 ;
3. Arhiv. Stat , Condica m-rii Golgota, nr. 149. p. 142.
4. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet V, doc. 4 ; ibidem, Condica on-vii
Golgota, nr. 149, p. 143.
5. Arhiv. Stat., Condica m-rii Golgota, nr. 149, p. 19.
6. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet II, doc. 5 ; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149, p. 161,
7. Ibidem, p. 26.

www.dacoromanica.ro
2ditnitstirea Gorgota. 161

apoi la 1618, o vie cu casa daruita de Anca $i avand

carte de Intarire de la mitropolitul Luca, un loc In Tar-
.goviste daruit de jupaneasa Paraschiva, cu cartea de Inta-
rire a aceluiasi mitropolit 2 ; un loc de stana in munti SA-
tenilor daruit de Ventill de &tent" In 1620 3; un vad de
moara cumparat de la Isar vistierul In 16214 $i un loc de
casi . cumpatat de calugari in 1623, de la Cernica vornicul
si Intarit cu hrisovul lui Radu Voda Mihnea 5.
A DOUA ZIDIRE (1623)

Cu aceste cumparari $i danii primite de la credinciosi,

-starea materials a manastirii era destul de buns la 1623,
cAnd in zilele lui Radu Mihnea jupan Nicolae egumenu
,,si vistierul", ridica o noun biserica in locul celei vechi6,
care fusese arsa.' $i daramata, Inca din vremea luptelor
lui Mihai Viteazul cu Turcii.
Pisania bisericii puss la leat 7132' si scrisa In trel
limbi: greceste, slavoneste $i romaneste, nu aminteste de
Intemeetor, dar it arata pe Nicolae ca nou ctitor" 5.
1. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet V, doc. 5 ; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149, p. 144.
9. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet V, doc. 17 ; ibidem, Condica m-rii
Colgota, nr. 149, p 149.
3. Arhiv. Stat., Condica m-rii Golgota, nr. 149, p. 133.
4. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet V, doc. 7 ; ibidem, Condica ,n -rii
Cakrote, nr. 149, p. 145.
5. Arhiv. Stat., M-rea Gorgota, pachet V, doc. 8 ; ibidem, Condica ,n -rii
Golgota, nr. 149, p. 147.
6. Nu stim care ii va fi fost infatisarea. Biserica cea noun, de si refacuta
la 1836, avand forma crucii fara pridvor... pastreaza intacta forma exterioara pri-
tnitiva, cu bale de caramida aparenta, alternand cu braie tencuite, orizontale Si
perpendiculare Prin aceasta caracteristica, ca gi prin braul de caramida in zimturi
si caramida rotunda, este un tip de blserica bizantina" (cf. V. Draghiceanu, Cdlduza
monumentelor istorice din jud. Da mbovita, Targoviste 1907, p. 24). Zidita cu multa
unitate de stir (C. Bilciurescu, Mdndstirile si bisericile din Romania, Buc. 1890
p. 89), ea a impresionat placut si pe Thu Maiorescu in excursia ce o face acolo
la 26 Augst 1875, gasind'o ernisctor de atragatoare, (Titu Maiorescu, Insemnari
Zilnice, I, Buc. 1937, p. 234). Dimensiunile bisericii, sunt : interior: lungimea 18 m.
(altar 4 m ; naos 8 m. tinda 6 m) ; latimea sanuri 8'° m., tinda 550 m.
7. Leatul 7132 corespunde cu anul de la nasterea Domnului 1623 Sept. 1
1624 August 31. Dar Radu Voda Mihnea n'a domnit, precum se stie, decat pans
In August 1623=7131, cand vine pe tron Alexandru Coconul (1623-1627). Cum
se face atunci ra in pisanie este pomenit ca Domn Radu Mihnea la leat 7132?
Explicarea nu poate fi decat urmatoarea : Sau pisania a fost sapata Ia inceputul
lunii Sept. 1623 = 7132, data Ia care poate nu ajunsese la Gorgota vestea ma-
zilirii lui Radu Mihnea, sau calugarii au tinut cu orice pret sa treaca in pisanie
spre pomenire numele lui Radu Mihnea ca prinos de multamita pentru ajutoarele
ce daduse manastirii rezidita in vremea domniei lui.
8 Pisania se afla acum cazuta jos, in fats bisericil; rezemata de zid
Sparta la un colt, cu multe litere terse $i acoperita de mt4chiu, citirea ei este
Revista Bisertca Ortodoxti Rontana, 55 (1037), nr. 3-4, Martie-Aprilie. 3

www.dacoromanica.ro
162 Const. R. Vasilescm

Cine sa fi fost acest jupan Nicolae egumen si vistier,

nu stim. Intre boerii trimisi in 1597 de catre Mihai Viteazul
ca sa hotarniceasca mosia manastirii Gorgota, aflam pe un
Nica vistierul. La 1619 el traia Inca, intrucat egumenul
si calugarii de la Gorgota, primind danie de la Dumitru ne-
potul lui Mircea, mosia Fasaeni in satul Galesesti, ii da-
ruesc la randul for ,,500 de aspre si un bou ce 1-au
fost cumparat dela Nica vistierul drept pumenire a sufle-
tului sau" 1. Poate ca acest boier, grec de neam
care cu ani in urma se mai ingrijise de nevoile Gorgotii,
ajuns catre sfarsitul vietii, va fi primit cinul calugaresc la
Gorgota, al carei egumen si ajunge. Vazand starea de ru-
Ina in care se afla biserica, el inalla din temelie alt
lacas ajungand astfel nou cititor" al manastirii. Din actele
cunoscute nu reiese ca el ar fi inzestrat cititoria aceasta
cu vre-o mosie.
INCHINAREA LA METEORE

Obiceiul de a se inchina manastirile romanesti, la Locu-

rile sfinte, de catre Domnii $i boerii nostri, a facut ca $i ma-
nastirea Gorgota sa fie inchinata, $i anume manastirilor Me-
teore din Tesalia. Incercarea insd de a dovedi cine 0 la ce
an a inchinat manastirea Gorgota, intampina multd. greutate.
Intre actele manastirii se pastreaza o copie intru totul
asemenea"2, care pretinde ca inchinarea Ia Meteore s'a
facut de catre Radu flub lui Mihnea Voevod". El dd al
sau hrisov prea cinstit, lnsesi manastirii ce se zice Meteor,
foarte anevoloasa Am folosit sistemul fotografierii ajutat fiind la citire de d-nii
Draghiceanu, St. Nicolaescu gi Regleanu. Dimensiuni : lungimea 2 m. latimea.
0,80 m. Din ceia ce s'a putut descifra iatA cuprinsul acestei pisanii :
I-iul text grecesc: Eu sluga... atotstApanitor, din temelie s'a ridicat in
cinstea Schimbarii Domnului nostru, de credinciosul lui Dumnezeu igumen sl vis-
tier Nicu]ae din slavitul oras al Ioaninei... metoh... impAratiei tale.
Textul slay: Eu acest hram, intru totul imparatului 1-am ridicat prin cre
ding iubire... inchinat Schimbdrii sale la fatd, Nicolae igumen gi vistier din
Ianina, conducand aceasta locuintd fiind celor vechi. Pentru aceasta... lui Dumne-
zeu §i dragoste... am flout imparatiei tale.
Textul romanesc: Acest dumnezesc hram carele intru numele cinstitii
preaobrajeniei Domnului nostru lisus Hristos din temelie au ridicat JupAn Nicula $i
Vistiaru $i nou ctitor, ce iaste de in cetate de Ioanina, in zilele Domnului Ia
Radu Voevod. VAleat 7132. Ispisah lane Zugray.
II-lea text grecesc: Aceasta dumnezeiascA si sfanta bisericd, in numele
slavitei $i dumnezeestii Schimbari a Domnului Dumnezeului li Mantuitorului nostru
Ilsus Hristos, s'a ridicat din temelie de cinstitul si preaslAvitul dumnealui NIcolae...
din mdritul oras al Ioaninei, in zile prearespectatului si prea stralucitului Domn Ia
Radu Voevod.
1. Arhiv. Stat., Condica m-rii Gorgota, nr. 149, p. 19.
2. Arhiv. Stat., .1I-rea Gorgota, pachet VII netreb, doc. 5.

www.dacoromanica.ro
Mamastirea Gorgota 163

unde se cinsteste amintirea Schimbarii la Fara a Domnului

nostru Iisus Hristos, ca sd-i fie metoh acelei mandstiri, sfanta
manastire ce sä zice Golgota, la care se face pomenirea
Schimbarii la Fatd, cu toata averea ei miscatoare $i nemis-
catoare, pe care i-a afierosit-o Domnia noastra $i cu tiganii
Si cu mosiile pe cari le-a inchinat la dansa boierul dum-
nealui Nicolae Vistierul". Calugdrii de la Meteora vor fi li-
beri sa o carmuiasca si sä aleagd egumen de acolo din
fratia for $i sä-1 trimita la metohul for Golgota... si sä nu
aiba vole $i putere nimeni, nici din neamul mieu, nici din
neamul boierului dumnealui Nicolae Vistierul, sä desfaca $l
sa is ceva de la zisa manastire Golgota".
Dacd ar fi sa credem acest act, admitand ca data
hrisovului s'a gresit prin copiere, de si d. N. lorga arata
ca $i lista de boeri de la sfarsit este imposibila", ar urma
ca inchinarea s'a facut in anul 1623, adica in a doua dom-
nie a lui Radu Mihnea, $i cand Nicolae Vistierul ajunse
ctitor al Gorgotii. Din documente insa, aflarn ca mandstirea
era inchinata Inca din 1617, and Radu Buzescu face danie
mosia Anineni, ca sd aibd. pomenire si aici $i la sfanta
manastire Meteora la Rumele". Deasemenea la 1620 Ven-
tild de Sdteni face danie locul de stand pentru pomelnicul
sd ne pomeneascd $i aicea la Gorgota $i la Meteora", iar
Isar Vistierul la 1621, vanzand mandstirii vadul de moara
din apa Targovistii, cu care I-a fost miluit erban Voda
la nunta lui, and i-a fost cununat", scrie la proscomidie,
case nume drept 6000 aspre Si aid au scris la sfanta ma-
nastire din Golgota si acolo la mandstirea ei, lavra cea mare
ce sä zice Metehor si ce este metoh sfanta manastire din
Golgota, la aceasta lavra mare, la Metehor". Din toate aceste
acte reiese limpede cd inchinarea mandstirii nu s'a putut
face la 1623. Iarasi nici in Aprilie 1597 nu putem admite
cd ar fi putut da Radu acest hrisov, ca pretendent la tron,
Impotriva lui Mihail Viteazu12.
Am vazut mai sus ca in Dechemvrie 1597, Mihai Vitea-
zul venind la mandstirea Gorgota, o gaseste arsd $i goaIs
$i calugarasii goi $i saraci". Calugdrii se plang ca nu be
poate ajunge locul de hrand cat au avut miluire de la rd-
1. Tradusa de D -1 N. Iorga in Fundatiuni religioase ale Domnilor roinani
in Orient. An. Ac. Rom., 1st, seria II, torn. XXXVI (1913-1914), p. 873.
2. Ibidem, p. 871.

www.dacoromanica.ro
164 Coast. R. Vasilescu

posatul parintele Domniei mele", iar Domnul le intareste

si le adauga movie. Nu se putea vorbi deci la acea dat4
de mosiile pe cari le-a irichinat la dansa boerul dumnea-
lui Nicolae vistierul", pe care dealtfel actele nu ni-1 arata.
ca miluitor al manastirii, cu vre-o movie.
Fara indoiala, ca. aceasta copie", judecand gi dupa.
hartia pe care e scrisa, nu este decat un falsificat al ca-
lugarilor greci din manastire, de pe la inceputul sec. 41
19-lea.
Inchinarea la Meteore s'a flout asa dar, inainte de 1617,
poate tot de catre Radu Mihnea, in cea dintai domnie a lui
(1611-1616)1, cunoscand c acest Domn, crescut in-
tre Grecii muntelui Atosa 2, arata neamului grecesc multa,
pretuire.
DE LA A DOUA ZIDIRE PANA LA REFACFREA DIN 1836

Stirile pe care le aflam in acte dupa cea de a doua

zidire, stau in legatura mai mutt cu averea manasti-
rii, care continua sa sporeasca. Astfel, la 1628 egume-
nul Nil cumpara de la Gheorghe Turcul $i fratele sau
Tanase Paiosul, mosia Varnava.3, din apropierea manas-
tirii, iar in anul urmator manastirea dobandeste si mosia
Tarbaceni4, va.nduta de catre Neacsa logofeteasa.
In anul 1638, Matei Voda. Basarab, vazand sfanta
manastire Gorgota intr'un loc cu pas si cu nevoie $i alt
venit n'are", spune hrisovul, a cumparat de la Sefer Armea-
nul din Targoviste mosia Dobrineasca pe Rastoaca din
judetul V1asca5, $i a facut-o danie manastirii. Tot el it
intareste in 1646 Poiana Popii din ocina Anineanilor",
asupra careia ridica cuvant Stan rumanul lu Iordachi Vor-
nicul", care pierdura insa judecata, cad nu s'a cute-
zat a luare lege". Deasemenea in 1649, Matei Basarab
intervine ca egumenul si calugarii sa poata cumpara mo-
1. Veal §i N. lorga, Istoria Bisericli Romanesti, Bucure§ti vol. I, ed. II
1929, pp. 263-4.
2. A. D. Xenopol, Istoria Romani lor din Dacia Traiand, Ia§i 1890, vol.
p. 444.
3. Arhiv. Stat., 1I-rea Golgota, pachet VI, doc. 1 ; ibidem, Condica nt-rii
Golgota, nr. 149, p. 124.
4. Arhiv. Stat., Condica m-rii Golgota, nr. 149, p. 62.
5. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet III, doc. 1 ; ibidem, Condica nz-ril
Golgota, nr. 149, p. 38.
6. Arhiv. Stat., Condica m-rii Golgota, nr. 149, p. 27.

www.dacoromanica.ro
 Mittittstirea Gorgota 165

sia Carligati din judetul Vlasca 1, ce se afla alaturi de

mosia cumparata de el de la Sefer Armeanul si facuta
apoi danie manastirii.
Mosia Carligati fusese vanduta de Draghici feciorul
postelnicului Tara Lung, marelui paharnic Dragusin din
Deleni, drept 80 de galbeni. Calugarii de la Gorgota prin-
zand insa de veste, fiind mai volnici sa cumpere aceasta
mosie", vin la Domn cu plangere. In urma judecatii ma-
relui Divan, care hotaraste ca. nu i se cuvine lui sa intre
acolo in Carligati langa mosia manastirii $i sa cumpere
el", jupanul Dragusin paharnicul, daca au vazut asa, s'a
socotit una pentru sfanta manastire, alta gi pentru pome-
nire $i si-a luat banii inapoi". Mosia a fost apoi cum-
parata de manastirea Gorgota in acelasi pret.
Un Chiril calugarul face danie in 1659, o jumatate
de pivnita cu casele de deasupra $i pravalii" 2, in Targo-
viste. Pe cartea de danie semneaza drept marturie sme-
ritul mitropolit al Gazei Paisie" 3.
In acelasi an, Nedelcul clucerul ajungand la vreme
de slabiciune $i boala despre moarte", socotind ca bo-
gate pacate au facut", trichina manastirii mosia Tiganesti
dupa Mostiste din judetul Ilfov4, pe care o mostenise
de la fratele sau Istrate postelnicul caruia 1,1 s'a intamplat
pierire de catre Mihnea Voevod".
Urmeaza o judecata la 1664 in fata ispravnicului de
Targoviste pentru o livada ce o avea manastirea de la
Tanase Peinsulul 5, iar in anul 1672 averea manastirii se
sporWe cu o mina din mo5la Dobrineasca, cumparata
de la Gheorghe postelnicu Arapu si sotia sa Frusina 6.
La 1682, manastirea se gasWe in cearta cu Goran
logofatul pentru mosia Tiganesti. Acesta tinand in ca-
satorie pe o nepoata de soil a lui Istrate postelnicu, se
1. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet 1If, doc. 4; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149, p. 41.
2. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet V, doc. 14 ; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149, p. 157.
3. Este Paisie Ligaridis care avea In acest timp grija ortodoxiei la Bunn-
re0i gi fa0; cf. N. Iorga, 1st. bis. ron:. si a vieJii religioase a Romanilor, vol.
I, ed. II, Buc. 1929, p. 362.
4. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet I, doc. 2; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149, p. 3,
5. Arhlv. Stat., Af-rea Golgota, pachet IV, doe. 9; ibidem, Condica m-rii
Golgota, or. 149, p. 127.
6. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet III, doc. 7; ibidem, Condica nt-rii
Golgota, nr. 149 p. 45.

www.dacoromanica.ro
166 Const. R. Vasilescu

face stapan pe mosie, ba inca din aceasta movie au fost

dat si unei fete a lui zestre, cand o au casatorit dupre
Manta negutatorul Zaraful". Serban Cantacuzino judecand
in divan plangerea calugarilor, le face dreptate 1. Radu
feciorul lui Goran si cumnatul sau Manta se scoala insa
dupa moartea lui Serban, cu para. la Constantin Branco-
veanu pentru mosie. Dar Domnul si boerii din Divan,
vazand scrisori bune $i adevarate la manastirea Golgota",
hotarasc din nou ca manastirea sa-si pastreze mosia 2.
0 galceava" pe care o are manastirea cu Ion Croi-
torul din Bucuresti si altii, in 1734 pentru o fune" de
mosie din mosia Spariat, se termina in folosul manastirii3.
La 1735, Grigore Ghica da o carte la mana egume-
nului Dionise 4, ca sä fie volnic" a lua venitul mosiei
Tarbaceni, ori de ce ar fi pe mosie, on grau, au malai,
porumb, fame*, or canepa, in $i alte legumi de prin
gradini, din toate sa alba a lua dijma, de la tot omul din
zeace una, dupd obiceiu ; asijderi sä aiba a lua si de la
cei ce vor vinde vin in carciuma pre aceasta mosie, de bute
cate talere unul". Toti oamenii aflatori pe mosia Tarba-
ceni, vor trebui sa clacuiasca fiestecare om trei zile
pe an, orice ar fi treaba manastirii, dupe obiceiu". Se vede
insa, ca, locuitorii din Tarbaceni n'au tinut aceste oran-
dueli, cad la 1756 egumenul loachim, se plange Domnu-
lui Constantin Mavrocordat, ca nu se supun manastirii a
clacui, dupa cum este luminata. porunca Mariei Tale,
ci sä pun si vand si vinuri pa mosie $i manastirea nici
un folos de catre ei nu are, ca vinurile manastirii nu se
pot vinde, avand ei vinurile lora 5. Atunci Constantin
Mavrocordat porunceste ca oamenii de pe mosiile manas-
tirii sa alba a clacui zilele 12 intr'un an, la aratura, la
coasa, la secera si sa dea dijma din toate bucatele dupa
obiceiu si nimeni sa nu fie volnic, au din boiar, au din
1. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet I, doc. 5 0 6; ibidem, Condica
m-rii Golgota, nr. 149, p. 6 0 9.
2. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet I, doc. 6; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149, p. 11.
3. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet III, doc. 8; ibidem, Condica ,n -rii
Golgota, nr. 149, p. 47.
4. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet II, doc. 7; ibidem, Condica ,n -rii
Golgota, nr. 149, p. 63.
5. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet II, doe. 11; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149, p. 64.

www.dacoromanica.ro
Ma.nlistirea Gorgota 167

slujbas, au din sateni a pune yin sau rachiu pe mo$ile

manastirii sä vanza, Ears numai egumenul ; egumenul 1

sä aibd a$ lua intreiala pestelui dup. obiceiu" 2.

Mosia Poiana din judetul Dambovita, ce se afla aid-
turi de mosia Tarbdceni se adaogd. $i ea la averea manas-
tirii in anul 1736, prin dania lui Rale Poenaru $1 cumnata
sa Maria 3.
0 altd pricing ", de scurta durata, are Gorgota in 1769
cu manastirea Cobia 4 in urmatoarele imprejurdri Egu- :

menul Cornilie de acolo, ludnd drept bune spusele unor

oameni, socoteste ca mosia Cobiei este impresurata de
Gorgota, de aceia ii calcd hotarul. In urma plangerii egu-
menului Iosif de la Gorgota, catre ispravnicii de Vla$ca, fa-
cdndu-se cercetarea semnelor, s'a vazut ca spusele acelora
n'aveau niciun temeiu.
Tot pentru o impresurare de mosie, are cearta ma-
nastirea cu Luxandra Poenareanca intre anii 1796-17995,
care cdlcase mai multe sute de sta.njeni din mosia Tar-
Moen' Si pusese stapanire $i pe sat. Alexandru Constantin
Moruzi Voevod trebuind sa judece aceasta pricing, trimise
In cateva randuri boeri la fata locului pentru cercetare.
Si abia cu greu se ajunge la o impaciure, dar mai tarziu,
prin 1827, stolnicul Radu Clinceanu ginerele Poenarencii
tot facea calcare la aceasta mosie a manastirii6.
0 livadd in Carbunaru intra in averea mandstirii in
1819, fiind daruitd de un Dumitrache
REFACEREA MANASTIRII GORGOTA IN ANUL 1836

Care va fi fost starea bisericii in tot acest rdstimp,

de la 1623 pans la inceputul veacului all 9-lea, din documente

1. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet H, doc. 9; ibidem, Condica m-rii

Golgota, nr. 149, p. 65.
2. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet II, doc. 9; Ibidem, Condica m-rd
Golgota, nr. 149,65.
3. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet H, doc. 8; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149, p. 63.
4. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet III, doc. 11; ibidem, Condica m-rd
Golgota, nr. 149, p. 52.
5. Arhiv Stat., M-rea Golgota, pachet II, doc. 2; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149 p 68.
6. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet II, doc. 18; ibidem, Condica m-rd
Golgota, nr. 149, p. 106.
7. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet IV, doc. 14; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149, p 132.

www.dacoromanica.ro
168 Oonat. R. Vasilescu

nu putem afla. Tocmai in 1823, cu prilejul inlaturarii

egumenilor greci de la conducerea manastirilor, spre a fi
inlocuiti cu egumeni romani, $i cand se intocmesc $i
catagrafii de averile manastiresti I, aflam din catastihul
prin care se da in seams egumenului roman Isidor averea
Gorgotii, ca : starea sfintei biserici de zid, din temelie,
pana la bolta veche ; boltile sunt tavanite cu uluci putrezi,
Invalitoarea sa, iar ploua intransa ; cu 5 ferestre fara cer-
cevele $i fara geamuri, nezugravita" 2. Ce inteles poate
avea aceasta descriere? Banuim doar ca in urma vreunui
cutremur, biserica s'a daramat pana la bolta cea veche".
Fiindca se stricase acoperisul si ploua intr'insa, a fost din
nou tavanita cu uluci si invelita, dar intre timp si acelea
putrezisera.
Din starea aceasta asa de rea, incat nu mai putea
preot ca sa slujeasca sfanta leturghie", este scoasa la 1836
de catre egumenul Efrem, trimis de la Meteura", si care
vazand-o asa darapanata, au apucat de au prenoit-o cu
facerea clopotnitii si cu sindrilitul $i cu tavaneala si cu
zugraveala la 5 icoane 3". El nu 1-a redat, asa dar, Infa-
tisarea pe care o avea inainte de cutremur, ci pe aceleasi
ziduri, retezate cu un sfert din vechia for inaltime, a asezat
tavanul de lemn si acoperisul de sindrila, Acelasi egumen
face chiliile din casele de deasupra portilor i casele cele
mari", dup. cum ne spune pisania din 1836 4.
1. Vezi Gh. I. Moisescu, Mtinastirile inchinate in vremea mitropolitului
Grigorie Dascdlul, rev. Biserica Ortodoxd Ronidnd, an LII (1934), p. 427 si ex-
tras, p. 8.
2. Acad. Rom., ms. 722, p. 193.
3. Vezi pisania de la 1836 care se afla zugrAvita in tinda femeilor, deasupra
usli dinspre naos si are cuprinsul urmAtor :
et Ale tale dintru ale tale, aduce tie, Doamne, robul tau Efrem ermonah egu-
men sf. manastiri Gorgota, cea fost trimis de la Meteura. AceastA sfanta ma-
nastire, fiind zidita de al doilea de raposatu Neculai Vistieru de la Enina in zilele
Domnului Radu Voevod $i dupA vremi stricandu-se, that nu mai putea preot ca
sa slujeasca sfAnta leturghie si viand sfiintia sa parintele Efrem egumen $i vazand-o
asa darapanata, au apucat de au prenoit'o cu facerea clopotnitii gi cu aindrIlitul
ei cu tavAneala $i cu zugraveala la 5 icoane, i cu facerea chiliilor din casele de
deasupra portilor i casele cele marl, pe care tot sfintia sa le-a fAcut din temelie In
zilele prea inaltatului Domn Ion Alex. Ghica Voevod, spre a sfintii sale pomenire
in vecii vecilor; 1836 Iunie 5*. (cf. N. Iorga, Inscriptii din bisericile Romdniei
II, Buc. 1908, p. 101.
4. Din toate acestea n'au mai ramas azi decat chiliiie din laturea din -
spre Apus, darapanata si pe tale de distrugere complecta. In ele a functionat o
vreme scoala satului. Acum numai o chilie mai serveste drept locuinta can tl-
retului. Poarta de la intrare aproape darapanata" pe cand o vizita Maiorescu,
azi este in Nina.

www.dacoromanica.ro
Manlistirea Gorgota 169

V1ATA MANASTIRII DE LA 1836 PANA ASTAZI

Dupa egumenul Efrem, aflam la Gorgota ca ,vremel-

nicesti Ingrijitori" ai manastirii, pe cuviosul Isidor protosin-
ghelul $i cuviosul Nicanor 1. Urmeaza apoi cativa egumeni
greci trimisi tot de la Meteore, care nu stau decat putina
vreme la conducere, din pricina invinuirilor de rai chiverni-
sitori, ce li se aduc de catre egumenul si calugarii de la
Meteore, fapt care hotaraste pe patriarhul de Constantino-
pole sa intervina pentru inlaturarea lor.
La 19 Mai 1846, vine egumen Dorotei, dar la putina
vreme cei de la Meteore se plang si impotriva lui patriarhului
ecumenic cu rugamintea sa-1 inlocuiasca 2. Tot odata ei tri-
mit la Gorgota pe arhimandritul Agatanghel, egumen la
Meteore, ca sa cerceteze abaterile de care se facuse vino-
vat Dorotei. Urmarea este ca n'a izbutit sa ajunga la nicio
intelegere, asa ca Dorotei a fost scos din igumenia mana-
stirii. In locul lui la anus 1847, este trimis egumen Ignatie,
caruia Dorotei nu voeste sa-i dea in primire, pana ce nu i
se restitue 60.000 lei, pe care pretindea ca-i cheltuise cu
repararea lacasului 3. A trebuit sa intervina Departamentul
logofetiei treburilor bisericesti, pentru ca sa se faca predarea.
Egumenul Ignatie moare chiar in acel an. ?i atunci
conducerea o is cu de la sine putere arhimandritul Aga-
tanghel, care isi insuseste lucrurile de pret ale manastirii,
banii din casa $i pecetea. Deabia In anul 1849 calugarii
de la Meteore trimit ca egumen pe Atanasie, care aduce
$i o recomandare din partea patriarhului din Constantino-
pol catre Nifon, pe atunci loctiitor de mitropolit al Tariff
Romanesti. Prin aceasta scrisoare Nifon era rugat ca sä-i
dea lui Atanasie tot sprijinul pentru predarea de catre
Agatanghel, a sineturilor si pecetiei manastirii, pe nedrept
Insusite4.
instalarea lui Atanasie ca egumen se face la 28 Ianuarie
18505, iar Agatanghel dupa multe staruinti $i prin inter-
ventia Marelui Vizir, este trimis la Constantinopol, pentru

1. Acad. Rom., ins. 72Z p. 199.

2. Arhiva Mitropoliei Ungrovlahiel, dosar 73/1847.
3. Ibide.
4. /bident, dosar 1635/1849.
5. Acad. Rom., ins. 722, p. 237.

www.dacoromanica.ro
170 Const. R. Vasilescu

ca O. dea seama in fata patriarhului de invinuirile ce i se

aduceau.
Atanasie carmueste manastirea pans in anul 1856, cand
este inlaturat, in locul sau fiind numit arhiereul de Ierapole
Anania, avand Si el scrisori de recomandare de la patriar-
hul Constantinopolului 1.
Despre veniturile manastirii in aceasta vreme, gasim
stiri in catagrafia dela 1850, unde se arata ca la 1846
egumenul Dorotei arenda serdarului Pana Tandarica, pe
termen de 3 ani, mosiile Crivina, Valea Lungd, Pietrosita,
Nucetul si hanisorul din Bucuresti, in pret de 20.000 lei
pe fiecare an. Moara din Targoviste arendata de catre
egumenul Ignatie, aducea anual 5000 oca malai si 1000
oca faina ; mosia Pietrosita zisa $i Oboarele de la Munte,
aducea 725 lei, iar mosia Carbuneni 100 galbeni. Asa
dar, veniturile nu erau prea marl. In bugetul manastirilor
inchinate pe anul 1863 2 Gorgota este trecutd printre ma-
nastirile de rangul III si se arata ca. era Inchinata manas-
tirii Varlaam de la Meteore 3.
SECULARIZAREA

La 15 Dechemvrie 1862 urmeazd la conducerea ma-

nastirii egumenul Atanasie, In timpul caruia se face secu-
larizarea. Licitatia pentru vanzarea obiectelor si vitelor
manastirii oranduita de Ministerul Cultelor, se tine la 8
Fevruarie 1864 4 cand prefectul de Dambovita raporteaza
ca s'a facut licitatie publica deschisd, deoarece domnii
concurenti au declarat ca numai cu licitatie deschisa pot
sa concure" si ca s'au obtinut preturi bune, in comparatie
cu felul vitelor si al obiectelor.
La 13/25 Fevruarie 1864, a fost numit ca ingrijitor
civil la manastirea secularizata Gorgota preotul Dimitrie
Crinescu din ora5u1 Slatina. 5 In Maiu acela*i an, este

1. Arhiva Mitropoliei Ungrovlahiei, dosar 434/1857.

2. Arhiv. Stat., Minist. Instr., dosar 1055/1863.
3. Azi sunt (la Meteore) patru rranastiri mici : sf. Treime, Buna Vestire,
Haghia Moni, Sf. Nicolae din Kophina, $i trei marl : Sf. Stefan, Varlaam si Schim-
barea la Fata" (N. Iorga, Fundatiuni religioase ale Domnilor romani in Orient
An. Ac. Rom. 1st. seria II, torn, XXXVI (1913-1914), p. 871.
4. Arhiv. Stat.Vinist. Instr., dosar 316/1863.
5. Arhiv. Stat., Minist. Instr., dosar 1498/1864.

www.dacoromanica.ro
AtlfatAstirea. Gorgota 171

transferat acolo, in urma cererii sale ieromonahul Mihail

Protopopul egumenul manastirii Valea 1.
Starea bisericii in aceasta vreme era destul de proasta.
In raportul pe care Aaron Crinescu revizorul scolar al
judetului Dambovita, it face la 1 Ianuarie 1865, in urma
cercetdrii a mai multor scoale si biserici, arata ca la
Gorgota este de trebuinta O. se cumpere o pereche de
odajdii, cloud sfesnice mari, o cazanie, iar invelitoarea la
biserica este foarte rea, incat ploaia patrunde mai pe multe
locuri $i asa este de lipsd a se inveli biserica ; mai sunt
$i alte reparatiuni de facut, insa acelea se vor expune din
partea arhite ctil or 2i.
0 insemnare a cantaretului Nicolae Radulescu pe
Mineiul lunii Septemvrie, scrisd la 15 August 1865, ne
arata ca atunci era ingrijitor al manastirii parintele Che-
rontie din Bucuresti trimis de d-1 Ministru". Parintele
Atanasie (fostul egumen) era arendas pa a treia parte",
iar parintele Radu era preot al bisericii, de facea sfanta
leturghie, si al comunii pentru orce trebuinta", Au mai
fost preoti in aceasta vreme parintele Parvu si parintele
Gavril, care a murit inecat in apa Ialomitii3. De la 1877
pand la 1920 a pastorit preotul loan Georgescu. I-a urmat
Intre anii 1925-1929, preotul D. lonescu, iar de la 1929,
preotul Nicolae D. Mihai.
Biserica, de si a implinit peste trei sute de ani, si are
zidurile crapate 'n mai multe locuri, incat pe la 1900 lo-
cuitorii au trebuit sa o incingd cu un brau de fier, totusi
ea slujeste Inca si azi pentru trebuintele sufletesti ale satului.
EGUMENII MANASTIRII GORGOTA

Daniil 3 Dechemvrie 15974.

Gherasim 18 Iunie 1602 5.
Serafim 4 Ianuarie 1610 6.
Nil 1 Septemvrie 1617 7.
1. Ibidem,
2. Arhiv. Stat., Minist. Instr., dosar 153311864.
3. Comunicare ora1a facuta de d. loan Gorgescu fiul preotului loan Geor-
gescu din comuna Gorgota.
4. Arhiv. Stat., M-rea Gorgota, pachet IV, doc. 2; ibidem, Condica
m-rii Golgota, nr. 149, p. 115.
5. Arhiv. Stat., AI -rea Golgota, pachet V, doc 3 ; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149, p. 142.
6. Arhiv. Stat., Condica m-rii Golgota, nr. 149, p 18.
7. Ibidem, p. 26.

www.dacoromanica.ro
172 Cont. R. Vasilescu

Samuil 22 Iunie 16201.

Pangratie 10 Ghenarie 1623 2.
Nil 15 Mai 1628 3.
Nil 7 August 1644 4, 17 Fevruarie 1644 5.
Zaharia 16 Aprilie 1646 8.
Hristodor 20 Dechemvrie 1649 11 Iunie 1653 8.
Damaschin 27 Ianuarie 1659 9. 15 Fevruarie 1659 1°.
Nichifor 7 Iulie 166411.
Hristodul 15 Noemvrie 167212.
Partenie 12 Martie 1674 13.
Anania 26 August 1682 14.
Ioanichie 2 Mai 1698 15, 1701 18.
Visarion 24 Iulie 1715 ', 14 Iulie 171618.
Dionisie 24 Iunie 172319. 10 Octomvrie 1734 2°. 30 Mai
1736 12. 21 Iunie 1735 22. 16 Noemvrie 1736 23.

1. Ibidetn, p. 133.
2. Arhiv, Stat., M-rea Golgota, pachet V, doc. 8; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149, p. 148.
3. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet IV, doe. 6; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr 149, p. 124.
4. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet IV, doc. 9; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149. p. 126.
5. b. Arhiv. Stat., M-rea Nucetu, pachet XXI, doe. 4.
6. Arhiv. Stat., Condica m-rii Golgota, nr. 148, p. 26.
7. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet III, doc. 4; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149, p. 42.
8. lbidem, p. 134.
9. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet V, doc. 14: ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149, p. 157.
10. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet I, doe. 2; ibidem, Condica in-rii
Golgota, nr. 149. p. 3.
11. Arhiv. Stat, M-rea Golgota, pachet IV, doc. 9; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149. p. 127.
12. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet III, doe. 7; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149, P. 45.
13. Arhiv. Stat., Condica nt-rii Golgota, nr. 149, p. 163.
14. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet I, doc. 5; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 1. 149. p. 6.
15. Arhiv. Stat., Al -rea Golgota, pachet I, doc. 6; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149, p. 9.
16. Arhiv. Stat., Af-rea Nucet, pachet XXI, doe. 9.
17. Arhiv. Stat., M-rea Dealul, pachet XXII netreb. doc. 36.
18. Arhiv. Stat., M-rea Dealul, pachet XXII, doc. 36.
19. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet IV, doc. 10; ibidem, Condica in-rii
Golgota, nr. 149, p. 127.
20. Arhiv, Stat., M-rea Golgota, pachet III, doc. 8. ibidem, Condica in-rii
Golgota, nr. 149, p. 46.
21. Arhiv, Stat., M-rea Golgota, pachet II, doc, 8; ibidem, Condica nt-rii
Golgota, nr. 149, p. 63
22. Arhiv Stat , M-rea Golgota, pachet II, doc. 7; ibidem, Condica tn-rii
Golgota. nr. 149, p. 62.
23. Arhiv. Stat., Condica rn-rii Golgota, nr. 149, p. 63.

www.dacoromanica.ro
-Mitnitstirea Gorgote. 173

Ioachim 10 Martie 1746 I.

Ieremia 30 Iunie 1749 2, 14 Dec. 1754 3.
Ioachim 2 Fevruarie 1756 4.
Iosif 3 Septemvrie 1769 5.
Gavriil Noemvrie 1774 6, 10 Martie 1775'.
Dionisie 28 Fevruarie 1779 8.
Daniil 26 Octomvrie 1785 9. 17 Septemvrie 178719.
Ioachim 21 Iunie 179211.
Dorotei 19 Mai 1796 12. 13 August 179613. 10 Sep-
temvrie 179914. 10 Noemvrie 179915. 15
Dechemvrie 179916. 6 Fevruarie 180017.
Neofit 4 Fevruarie 180418.
Efrem 17 Septemvrie 1819 19. 16 Martie 1823 29.
Isidor 30 Noemvrie 1827 21.
Ifrim 12 Iulie 183122. 18 Mai 1833 23, 24 Iunie 183424.

1. Arhiv. Stat., M-rea Dental, pachet XXII, doc. 50

2. Arhiv. Stat., Condica n: -rii Golgota nr. 149. p. 30.
3. Arhiv. Stat. Jii -rea Nncet, pachet XXI, doc. 22.
4. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet II,_doc. 11; ibidem, Condica ni-rii
Golgota, nr. 149, p. 64.
5. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet III, doc. 11; ibidem, Condica in-rii
Golgota, nr. 149. p. 52.
6. Arhiv. Stat., Condica in-rii Golgota nr. 149, p. 166.
7. Arhiv. Stat., M-rea Nucet, pachet XXI, doc. 3L
8. Arhiv. Stat., Condica rr ii Golgota, nr. 149, p. 131.
9. Arhiv. Stat, Condica m-rii Golgota, pachet III, doc. 13; ibidem,
Condica nt-rii Golgota, nr. 149, p. 53.
10. Arhiv. Stat., M -rea Golgota, pachet 11, doc. 10; ibidem, Condica
Golgota, nr. 149. p. 66,
11. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet I, doc. 7; ibidem, Condica in-rii
Golgota, nr. 149, p. 12.
12. Arhiv. Stat , Condica m-rii Golgota, nr. 149, p. 67.
13. Arhiv. Stat , M-rea Golgota, pachet II, doc. 12; ibidem Condica m-rii
Golgota, nr. 149, p. 68.
14. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet II, doc. 15; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr. 149, p. 76.
15. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet 1I, doc. 16; ibidem, Condica in-rii
Golgota, nr. 149 p. 88.
16. Arhiv. Stat , M-rea Golgota, pachet II, doc. 17; ibidem; Condica
zn-rii Golgota, nr 149, p. 96.
17. Arhiv. Stat., Condica m-vii Golgota, nr. 149, p 102
18. /bidem, p. 34.
19. Arhiv. Stat., Af-rea Gorgota, pachet IV, doc. 14; ibidem, Condica
,u -rii Golgota, nr. 149, p. 132.
20. Acad. Rom. ms. 722, p. 193.
. 21. Arhiv. Stat., Af-rea Golgota, pachet II, doc. 18; ibidem Condica In-rii
Golgota, nr. 149, p. 111.
22. Arhiv. Stat., Condica in-rii Golgota, nr. 149, p. 36.
23. Arhiv. Stat,, M-rea Golgota, pachet VI, doe, 1 ; ibidem, Condica m-rii
Golgota 149, p. 24.
24. Arhiv. Stat., M-rea Golgota, pachet II, doc. 19; ibidem, Condica m-rii
Golgota, nr, 149, p. 111.

www.dacoromanica.ro
174 Coast. R. Vasileseug

5 Iunie 18361.
Dorotei 19 Mai 1846 2.
Ignatie 10 Septemvrie 1847 3.
Atanasie 28 Ghenarie 1850 4.
Anania 8 Iulie 1857 5.
Atanasie 15 Dechemvrie 1862 6.
Const. R. Vasilescu
LE MONASTERE GORGOTA
Résumé
La monastere Gorgota du departement Dambovitza se-
trouve dans la region des collines carpathiques, a quelques
chilometres au nord-ouest de Targoviste. Souvent, mis au.
pillages par les voleurs de l'endroit, par les Turcs de Si-
nan Pacha et les ungrois de Gabriel Batori en 1611, beau-
coup de documents precieux du monastere se sont perdus,
parmi les quels aussi ceux du fondateur.
Les documents qui nous ont ete gardes, nous pre-
sentent Patrascu le Bon, comme premier donateur, qui lui
a donne la domaine de l'entour du monastere. Celui-ci est
nomme dans un document qui date du 7 Juillet 1594
fondateur du saint et divin monastere". Ainsi donc, dans
les trois ans du regne de Patrascu le Bon, 1554-1557,
doit etre mise la fondation du monastere Gorgota.
Les documents nous montrent qu'en 1617 ce mona-
stere etait dedie aux monastere Meteore de Rournelie.
En 1623, Nicolas le Vistier de Janina, fait construire
une nouvelle eglise a la place de l'ancienne, tombee en ruine.
Le monastere a eu beaucoup de domaines dans les
departements Dambovitza, Ilfov, Vlasca et Prahova, des mou-
lins aussi pres de Targoviste et un auberge a Bucarest.
En 1836, le staretz Ephreme fait renouveler le mo-
nastere qui avait soufert a cause des tremblements de terre.
Par la secularisation (1864), le monastere devient é-
glise seculiere, au service du village Gorgota.

1. Pisania m-rii Golgota, din anus 1836.

2. Acad. Rom. ms 722, p. 211.
3. Ibidern, p. 225.
4. Ibidern, p. 237.
5. Ibidern, p. 247.
6. Ibidern, p. 259.

www.dacoromanica.ro
 SEMINARUL DIN BUZAU

La 15 August 1936, seminarul teologic Chesarie Epis-

copul, de pe langa sfanta Episcopie a Buzau lui, a fmplinit
o suta de ani.
Vechimea acestui asezarnant de cultura, precum si
caracterul sau de scoala bisericeasca pregatitoare de preoti
chemati sa raspandeasca evlavia si credinta stramoseasa
in popor, ne lamureste in mare parte prestigiul de care s'a
bucurat aceasta institutie, precum si cele asemanatoare, in
mijlocul societatii romanesti.
Grija pentru cultivarea sistematica a preotilor roman!
in sec. al 19-lea cinsteste pe conducatorii nostri din epoca
Regulamentului organic, can au vrut acest fel de scoale
si le-au infaptuit in ciuda tuturor greutatilor ce s'au ivit in
cale. Din ce nevoi a pornit aceasta initiativa nu e greu de
lamurit, dad. ne gandim la cunostintele atat de insuficiente,
care se dadeau candidatilor de preoti in ,5coalele catehetice
in fiinta pana atunci, $i la dorinta tot mai adanc simtita de
a avea o preotime Iuminata, in stare sa promoveze noua
stare de spirit creiata de miscarile de intregiri nationale $i
de revolutiile care izbucnesc pretutindeni in Europa rasa-
riteana in prima jurnatate a secolului al 19-lea. Multi dintre
luptatorii nationalist! de atunci vedeau in Biserica cea mai
mare sprijinitoare a ideii de nalionalitatel.
Nici de la cine a pornit gandul fnfiintarii seminariilor
preotesti nu este greu sa aratam in timpul de fata. tim
ca in jurul generalului rus Kisseleff, se aflau atatia colabora-
tori ca : marele vornic Barbu Stirbei viitorul domn, Alexan-
dru Filipescu, ,Stefan Beilaceanu2, toti oameni luminati $i
patriot! convinsi. Mai stim apoi ca. la Bucuresti se cunosteau
rezultatele seminarului de la Socola, infiintat de Veniamin
1. A se vedea discursul episcopului Chesarie la instalarea sa in scaunul
eparhiei Buzaului, la 5 Aprilie 1825, publicat in foaia Busettl din 18 Aprilie 1876:
in Biserica Ortodoxd Ronidna, II (1875-76), p. 612 $i in ziarul Traian, I (1869),
p. 204.
2. V. A. Ureche, Istoria .5coalelor de la 1800-1864, t. I, Bucuresti 1892,
'pp. 181-182, t. IV, Bucuresti 1894, pp. 306-309.

www.dacoromanica.ro
176 Dimitrie G. Ionesett

Costachi. Insa cel care a avut la anima ridicarea prin inva-

tatura a preotilor de prin satele Tarii-Romanesti, cel care:
a inmultit numarul seminariilor de la doua, ate se preva-
zuse la inceput, la patru, adica de fiecare eparhie ate unul,
cel care s'a gandit adanc la buna for intocmire si le-a pus de
la inceput sub grija materiala $i morala a episcopilor, a fost
marele carturar, mitropolitul Ungro-Vlahiei, Grigorie Das-
caltil (1823-1834)
Este sigur astazi ca legea votata. de Adunarea obsteasca
in ziva de 7 Mai 1834, care hotari sa se infiinteze semi-
narii pe langa fiecare episcopie, sa aiba cate patru clase,
sä fie intretinute din plocoanele preotilor si sä ramana sub
controlul mitropoliei, a pornit din indemnurile acestui mare
ierarh al Bisericii noastre2.
Actul de nastere al seminarului din Buzau este Regu-
lamentul organic impreuna cu legiuirea care i s'a adacgat
in primavara anului 18342. Infaptuirea cat mai grabnica a
legii ramanea numai la intele gei ea si bunavointa episccpului
respectiv. Din nenorocire nu ni s'a pastrat nimic din cores-
pondenta, care desigur ca a urmat intre Logofetia treburilor
bisericesti si episcopia Buzaului. Din intreaga activitate cul-
turala a vrednicului episcop Chesarie 4 se poate deduce ins&
ca a fost aproape singurul care, dupa moartea lui Grigorie
Dascalul (t Iunie 1834), a depus toate silintele ca sa se
infaptuiasca gandul marelui mitropolit. Incat, putem socoti
pe episcopul Chesarie ca al doilea ctitor al acestui aseza-
mant de invatatura religioasa care din Noemvrie 1926
poarta numele sau.
Seminarul din Buzau s'a deschis in ziva de 15 August
1836, ziva Sfintei Mari!, hramul episcopiei. E al doilea In
ordine cronologica dupa seminarul Central din Bucuresti,
deschis in Fevruarie acelasi an. lntarzierea deschiderii credem
ca se datoreste greutatilor ce s'au ivit din cauza lipsei de
1. Preotul N. M. Popescu, Viata Si faptele parintelui Grigorie mitropolitut
rani Romdneftt; in Biserica Ortodoxd Romand, LII (1934), p. 299; Constantin
Erbiceanu, 0 scrisoare a generalului Ktsselejf cd1re mitropolitul Grigorie Das-
cahtl, din 23 August 1833, In Biserica Ortodoxd Rointind, XVII (1893 - 1894),
p. 510.
2. Preotul Niculae M. Popescu, op. cit., p. 299.
3. Analele parlamentare ale Ro,ndniei, t. IV, vol. I, 1833-1844, Bucuresti
1893, p. 274 (anexe).
4. Vezi, Econom D. Furtung, Chesarie episcopul Buzdului, via ja ¢i meritele
sale, Bucure§ti 1913, p. 57.

www.dacoromanica.ro
Seminarul din Buzau 177

local i din lipsa profesorilor, cad trebuiau adusi de prin

al te parti
La ceremonia inaugurarii seminarului, episcopul Che-
sarie n'a luat parte, motivand ca nu poate parasi Bucu-
restii, unde Linea loc de mitropolit. A trimis, in schimb, pe
arhimandritul Eufrosin Poteca, igumenul mandstirii Motru,
cu o scrisoare adresatd elevilor incepatori. Cine a conceput
scrisoarea, nu $tim. In ea se vede destul de !impede ce se
astepta de la noul seminar : preoti inainte de toate, plini de
simtiri crestine ! Este imbucurator sä afli astAzi ce credeau
Inainta$ii nostri de pe la 1836 despre misiunea preotiei care
e lucrare 'ingereascd, ce 'Malta pe om pana la scaunul lui
Dumnezeu ,si-1 face sd vadd pe Dumnezeu pururea nu
ca prin oglinda, ci aevea'. Dupd ce Eufrosin Poteca a
cetit scrisoarea lui Chesarie, a vorbit $i Gavriil Munteanu2,
caruia i se incredintase conducerea noului asezarnant. Ce
anume a spus acest profesor ardelean, iara$1 nu $tim.
Cum s'a rezolvat problema localului ; cine avea dreptul
sa urmeze cursurile seminarului, ce profesori, ce studii $i
ce spirit au domnit in el ; ce a insemnat aceasta $coala in
jurul episcopiei Buzaului ; ce oameni $1 ce initiative culturale
$i religioase au pornit din el, sunt intrebari ce cautam sa le
lamurim in lucrarea de lard. Cum seminarul din Buzau a
fost desfiintat in 1893 $i reinfiintat ca seminar superior cu
opt clase in 1914, lucrarea va avea cloud parti :
PARTEA I-a : 1836-1893

Localul. Problema localului s'a deslegat usor $i in scurta

vreme la Buzau. Hotarirea la care s'a oprit episcopul Che-
sarie, curand dupa votarea legii din 1834, a fost de a face
pentru seminar o cladire noun, incapatoare $i trainica. Deoarece
constructia proectata nu putea fi gata decat in cativa
ani, imediat dupa deschidere, $coala a fost instalata vre-
melnic in casele donne. i 3, actualul palat episcopal
care se gasesc in fata bisericii catedrale. Peste doi ani, in
luna Mai 1838, seminarul din Buzau avea localul sau pro-
1. losif Naniescu, istoriml pe sell t al Sf minariaor in Romania, Bucu-
resti 1893, da in anexe, p. 11-14, scrisoarea episcopului Chesarie, pe care spun
ca a copiat-o chiar atunci la deschidere, de pe original.
2. Aron Pumnul, Leplurariu rnmanesc, IV (Viena 1865), p. 40.
3. losif Naniescu, op. cit., p. 6-7.
Revista Biserica Ortodoxa Romano, 55 (1937), nr. 3-4, Martle-Aprilie. 4

www.dacoromanica.ro
178 Dimitrie G. Ionescu

priu : clddire mare de zid, cu un etaj, in curtea dintai a

episcopiei 1.
Nu stim cine a fost arhitectul care a facut planul si
a condus lucrarea. Planul adoptat e acela al palatelor fran-
-ceze stil cornpozitunt, in care predomind elementele dorice.
Cladirea e in forma de dreptunghiu. Parterul si etajul
sunt strabdtute in lungime de cate un condor larg de
4,30 m., care le Imparte in cloud. De o parte si de alta
se afla insirate sale de clasa, cancelariile, dormitoarele,
toate cu esire in cele cloud coridoare. Intrarea se face
prin mijlocul fatadei principale dinspre rasarit. Din sala
de primire de la intrare, o scary obisnuita cu trepte de
piatra se ridica ocolind pal-0i pand la etaj, unde cateva
coloane sprijina plafonul la intrarea in coridorul de sus.
Coloanele acestea sunt, dealtfel, singurul ornament in interior.
Cladirea e masiva, sus la etaj zidurile au grosimea de un
m. si pare prea incarcata! Preotii batrani din orasul Buzdu
povestesc si acum unele amintiri pastrate din parinti despre
tiganii, robi ai episcopiei, cari au ridicat aceasta constructie2.
Incolo. totul e sobru si rece ! Camerele de la parter sunt
cam intunecoase din cauza ferestrelor mici, cu usori din
plata, zabrelite pe dinafara cu gratii de fier din sine late
de cativa centimetri. Probabil c'au fost rezervate de la in-
ceput dormitoarelor si sdlilor de masa. In tre cladirile de
scoald a fost socotit unicul in toata Romania, pand. pe la
1880 g. Localul a rdmas neatins pand. astazi. Reparatiile ce
i s'au facut in cursul timpului au privit mai mult acoperisul.
Un asemenea local asezat intr'o curte inconjurata. din
toate partile cu ziduri groase, impunator la vederea exterio-
rului, atragea atentia4 si incadra minunat biserica episco-
pald. Ramanea insa rece in lduntrul lipsit de podoabe si
parica. oprea in loc perspective mai inalte de gand si de
aspiratii ale elevilor seminaristi, inchisi in el ca intr'o ade-
1. Reproducem inscriptia : Spre slava ltd Dunenezete si luminarea clerului,
episcopal Buzdului Kir Kesarie, au ridicat din tentelie acest Seminarion, in
zilele Prea honinattelui Domn Alexandrte Ghica Voevod. Leat 1838, Mai 1.
2. Cu ocazia scoaterii pietrei din muntele Istrita pentru constructia seminarului
din Buzau s'a descoperit si Closca cu puii de our (cf. A. Odobesco, Le tresor
de Petrossa, Paris 1900, p. 1).
3. Episcopul Melchisedec, Biografia Prea Sfintittehti Dionisie Romano,
episcop de Buzdu, An. Ac. Rom., seria 11, t. V, sectia 11, Bucuresti 1882, p. 14 (extras).
4. Calatorul francez, Felixe Colson, care 1 -a vizitat in 1839, 11 numeste
paled magnific (De l'ertat present et de l'avenir de Principautes Roumaines, Paris
1839, p. 165).

www.dacoromanica.ro
Seminarul din Buzau 179

varata manastire bizantina. Cladirea aceasta grea $i masiva

Iti face impresia $i astazi ca sileste pe elevi sä taca, salt.
inabuse elanurile, sa munceasca $i sa asculte, absenfi $ipalizi_
Biblioteca. Spre norocul seminarului, Inca de la infiin-
'area lui, se intalnird la Buzau doi profesori ardeleni cu
frumoase indeletniciri carturaresti : ierodiaconul Dionisie
Romano, profesor national la scoala normald (preparandia)
care luase fiinte in acest oras Inca din 1832' $i Gavriil
Munteanu, primul director $i profesor al noului asezamant
bisericesc. Fiecare in parte Si amandoi in colaborare au
talmacit, au scris $i au tiparit in tipografia episcopiei nu-
meroase cat-1i didactice, morale $i religioase. De aceea, cre-
dem ca de la inceput seminarul a fost inzestrat cu o bi-
blioteca in care se gaseau cel putin tipariturile acestora,
revista Vestitorul bisericesc pe care cei de mai sus au scos-o
Limp de doi ani (1839-1840), precum $i alte tiparituri ale
episcopului Chesarie sau daruite de acesta. Din fericire se
mai pastreaza $i astazi cateva volume folosite de semina-
ristii incepatori. Aproape pe toate se aminteste ca sunt date
de la episcopie spre indeletnicirea religiei2.
In arhiva seminarului, de la 1860 incoace, singura care
a existat $i care ni s'a pastrat, se intalnesc numeroase do-
natii in bani $i cart!, facute de Ministerul Cultelor $i In-
structiunii Publice, de episcopie $i chiar de alte persoane.
Astfel, in Mai 1861, episcopul Melchisedec trimite prin Mi-
nister cinci exemplare din a sa Introducere in sfintele car/i
spre a se depune in Biblioteca3; in Octomvrie 1864, Mi-
nisterul trimite 500 lei pentru un inceput de bibliotecci ce
va cuprinde ccilli didactice spre a fi folosite de elevii scZ-
raci4. Se atrage atentiunea directorului ca sa procure $i
ale trei dicfionare de Latina, elina $i franceza. In 1865,
episcopul Dionisie Romano doneaza bibliotecii seminarului
250 volume 5, din biblioteca episcopiei. Din titlurile cartilor
se vede ca erau de cuprins moral, religios, istoric $1 di-
dactic. Literature foarte putina $i Indeosebi traduceri din
autori strain!. Nu lipsesc scriitorii greci, francezi $i germani.
Cu timpul, biblioteca seminarului din Buzau se in-
1. Episcopul Melchisedec, op. cit., p. 13 (extras).
2. Econom D. Furtund, Chesarie episcopul Buzdului, Bucuresti 1913, p. 28-
3. Arhiva seminarului din Buzau, dosar 2, f. 143.
4. Ibidem, dosar 5, hartia cu nr. ministerului 47.746/1864.
5. Ibidem, dosar 6, f. 149.

www.dacoromanica.ro
180 Dimitrie d. IoneScu

bogati atat de mult incat in 1878, pe vremea razboiului de

independents, cand localul a fost din nou transformat in spital
pentru ranitii rusi, directorul raporta la Bucuresti ca nu are
unde sä aseze mobilierul 8i biblioteca. I se rezerva atunci
cateva incaperi de jos ca ss poata adaposti in siguranta
toate cartile 1.
Mzjloacele de Intrefinere. Regulamentul Organic facea
din seminar o institutie de stat. De aceea, la inceput, a
fost vorba ca toate seminariile nou infiintate sä fie intre-
tInute de stat din contributiunile pe care urmau sa le verse
Mitropolia, episcopiile $i manastirile. Subordonarea aceasta
materials. fats de puterea executive, nu convenea chiriar-
hilor si mai ales mitropolitului Grigorie Dascalul. Prelatii
se temeau de un amestec al statului care se Impiedice
buna desvoltare a scoalelor ce urmau sa is fiinta. Mitro-
politul intervine si Kisseleff aproba ca Mitropolia si epis-
copiile se fie scutite de orice dare in folosul Case lor fci-
ccitoare de bine, dar sa se oblige fiecare in parte cu
tinerea unui seminar 2. Potrivit acestei dispozitii, seminarul
de la Buzau a fost intretinut de la infiintare si pang la
1860, cand trece pe seama statului, de catre episcopie
din veniturile sale. Episcopia se ingrijea de reparatiile,
mobilierul, incalzitul si luminatul localului, de plata pro-
fesorilor si a personalului administrativ si de serviciu, de
procurarea cartilor, doctoriilor, de hrana elevilor, de hainele
si de albiturile lor. Toate acestea se procurau de epis-
copie, dupa voia si hotaririle sale. Elevii seminaristi, bur-
sieri, primeau totul gratuit. Erau insa. si solvent! cars, in
schimbul platil primeau intretinerea de la scoala. Pe ace-
stia, actele vremii Ii numesc externi, adica intretinerea le
venea din afara. de scoala, si erau primiti intotdeauna
peste numarul bursierilor (20 la infiintare, apoi 50 dupa
votarea legli clerului din 1847) In limita posibilitatilor
localului.
Nu cunoastem la ce sums se ridicau la inceput chel-
tuelile anuale facute de episcopie cu intretinerea semina-

1. Ibidenz, dosar 18, f. 52.

2. Scrisoarea lui Kisseleff atm mitropolitul Grigorie, din 13 August 1833,
publicata de Constantin Erbiceanu in Biserica Ortodoxet Rontrina, XVII, (Bucuresti
1893-1894) p. 510.
3. Vezi, G. Bibesco, Regne de Bibesco, 2 vol., Bucuresti 1893, vol. II, p. 588.

www.dacoromanica.ro
Seminarul din Buzau 181

rului, $i data ele satisfaceau nevoile reale ale scoalei 1

Dintr'un cont 1 in care se cuprind toate obligatiunile de
mai sus, se vede ca. in anul 1846 s'a atins cifra de lei
70.419,74. Nu mntotdeauna insi . episcopii asigurau buna
intretinere a seminarului. Se cunosc uncle cazuri cand
grija for coboara sub orice a$teptare. Pe langa aceasta,
faptul ca episcopia suporta cheltuelile cerute de intretinerea
scoalei lasa mama libera episcopului sä se amestece cu rost si
fare rost in conducerea seminarului. Episcopul anganja prole-
sori, director, admitea pe elevi In seminar, intervenea la pro-
movarea for dintr'o class intr'alta, be libera chiar testirnonii
de absolvire inainte de sfarsitul celor patru clase, si-i hiro-
tonea 3. Profesorii si directorul erau continuu la bunul plac al
episcopului si al oamenilor sai cari faceau destule greutati
in procurarea celor strict necesare bunului mers al scoalei.
Deaceea, directorul Agatanghel Gutu califica acest regim

1. cf. Al. T. Dumitrescu $1 Gh. M. Ionescu, Contributii la istoria semina-

riilor preotesti, Bucuresti 1906 p. 28.
2. In 1856, pe cand era episcop Filoteiu (1850-1860), seminaristii de Ia
Buzau, adanc nemultumiti de felul cum erau intretinuti, se Wang impotriva directorului
$i bat pe iconomul care adusese la masa un cat Imputit ci plin de viermi. Elevii fac
apoi o plangere scrisa cane episcop. Tanarul Antonescu Opri$an e trimis s'o prezinte.
Intrand la Prea Sfintia Sa $i aratandu-i nemultumirile elevilor, episcopul 1-a lovit cu
bastonul pe gurd rupandu-i brava Despre bataia iconomului se aude Ia Bucuresti
$i Domnitorul Barbu tirbeiu insarcineaza pe directorul Departamentului din launtru,
in trecere prin Buzau, sa cerceteze $i cazul acesta. Raportul de ancheta desco-
pera lucruri uimitoare : painea este neagra ca pacura, necoapta, piing de necura-
tenii $1 patata in mai multe locuri de bucati de pamant. Mamaliga este de un
malai stricat $i plin de murdarii. In supa. $1 in felul de bucate s'au gasit mai
adesea $oareci fierti, viermi $1 alte necuratenii, iar in varza $oareci intregi, din
care pricing s'au si inbolnavit unit $colari $i mai cu seams Tanase, care din
Intamplare luand $oarecele drept o bucata de came, a zacut pans acum o sap-
tamana. Bucataria este de o murdarie ingrozitoare $i vasele de o necuratenle
spaimantatoare. Cazanul de ciorba nu s'ar fi spoit de un an de zile. Din fondu-
durile seminarului nu se cla acestor $colari decat doua perechi de pantofi de cavafi
pe fiecare an $i o giubea la 4 ant. Uncle din giubele sunt din cloud fete (culori)
de postav, incat cel investat cu dansa seamana mai mult cu un arestat decat cu un
seminarist. Murdaria rufelor este ingrozitoare. Dusumelele sunt asa de murdare
incat nu se mai poate cunoaste din inpestritarea nuantelor, fata for primitive.
oarecii se plimba prin odai fare a se speria de sgomot. °data pe an, la Dra-
gala. (24 tunic), se spala $i se curate casa. In celelalte odai de jos, unde se cults
scolarii externi, din desimea tor, duhoarea urata si murdaria cea mare, s'a incins
raia ce ba'ntuie o mare parte dintransii".
Rezolutia Domnului e blanda :... din cele aici aratate vedem cu osebita In-
tristare neoranduelile ajunse la un grad ce nu e ertat. Se va incuno$tiinta prin
ofisul domnesc Prea Sf. mitropolit sa theme pe episcopul Buzaului la cuno$tinta
celor dintai datorii $i sa ceara indata o radicals indreptare (Reprodus de d-1 Iorga
in : Viata si Domnia lui Barbu Dimitrie ,Stirbein, An. Ac. Romane, s. II, t.
XXVIII, Bucuresti, Mem. sec. istorice, p. 102 -103.
3. Vezi conceptul raportului directorului Agatanghel Gutu, din 1860, catre
Minister, in dosarul hartiilor stranse de preotul Chiril Popescu, nenumerotate.

www.dacoromanica.ro
182 Dimitrie G. loneseu

drept vicios, intr'un raport catre Minister din 1860 1. De

abia atunci se vazuse ca lucrurile nu mai puteau continua
fara sa primejduiasca existenta seminarului. Toti Il ocoleau.
Nu se prezentau candidati nici pentru cele 50 locuri de
bursieri. Deaceia guvernul se gandeste la o reorganizare
completa a seminariilor, pe alte baze. Va incepe reforms
fixand un all regim de intretinere
In luna August 1860 2, ministrul Vasile Boerescu face
cunoscut episcopiei hotarirea Consiliului de ministri de a
trece administratiunea seminariilor pe seama statului, la-
sand totusi episcopului dreptul de a priveghea asupra
conduitei si moralitatii elevilor si a celor insarcinati cu
cresterea si educatiunea lor, precum si acela de a observa
daca invataturile teologice se predau cu buns. oranduiala.
Ca sa menajeze anumite susceptibilitati, ministrul adaoga
ca vede in Chiriarlzie o punte intermediara" 'Mire Minister
0 Seminar, deaceea va primi cu placere observatiunile
ce episcopul va face asupra ziselor materii si va admite
chiar rectificarile cuvenite cand le va gasi bune. Aceasta
noun dispozitie prin care statul intelege sa la asupra sa
cheltuelile scoalei este numai Inceputul unei serif de ma-
suri, care vor tinde sa modifice caracterul seminarului,
transformandu-1 din ce in ce mai mult intr'o scoala de stat.
Cunoastem suma anuala rezervata pentru intretinerea
seminarului inferior de la Buzau. La inceput, nu diferea
mult de cea cheltuita de episcopie. Astfel, in primul an,
1860/61 se ridica. la 75.370 lei 3, in care se cuprindeau :
salariile a doi profesori (unul pentru cl. I-a si a II-a, altul
pentru cl. III-a $i a IV-a), al directorului, al maestrului
de cantari bisericesti, al maestrului de muzica vocals, al
doctorului, salariile personalului de serviciu, precum $i
celelalte cheltueli materiale (hrana, spalat, luminat, incalzit,
carti, rechizite scolare, haine, reparatii, doctorii, etc). Peste
acestea, profesorul de la cl. III-a $i a IV-a, Dumitru Ra-
covita, mai primia de la episcopie Inca 400 lei anuala.
Bugetul seminarului din Buzau a variat insa continuu.
Directorul facea rapoarte Ministerului despre toate
1. Ibidem.
2. Originalul in dosarul histiilor de la Pr. Chiril Popescu.
3. Arhiva seminarului din Buzau, dosar 1, f. 16.
4. Ibidem, f. 20.

www.dacoromanica.ro
Seminarul din Buzau 183

nevoile scoalei, intemeiat pe acte justificative si ministerul

trimetea banii fie prin parintele Ambrozie 1, iconomul me-
tohului episcopiei de Buzau din Bucuresti, fie prin pre-
fectura judetului. Aprovizionarea cu lemne, alimente, haine,
medicamente, reparatii, etc., se facea prin licitatii in re-
-gula si incheeri de contracte, tot la prefectura 2.
Banii ceruti nu soseau intotdeauna la timp. Uneori
intarzierile erau prea mari $i directorul se imprumuta la
episcopie3, alteori bugetul scoalei suferea simtitoare redu-
ceri, impuse de nevoile generale4. Cu toate aceste greutati,
.seminarul se putea crede, sub acest regim, oarecum asi-
gurat dinspre partea materials. Ramane sa vedem daca el
a pasit in acea vreme mai sigur spre destinele sale.
Elevii. Cui era destinata aceasta scoala superioard
de preoti? Se deschidea tuturora sau numai unei anumite
categorii de elevi?
In conceptia oamenilor din epoca Regulamentului or-
ganic, seminariile nu aveau caracterul for rural de astazi.
Seminariile se deschideau numai fiilor de preoti. Nu ca o
rasplata pentru serviciile publice ale acestora, ci fiindca
se facuse un fel de traditie, care astazi din placate tinde
sa dispard.: in conducerea parohiei, fiul A* unneze tatdlui.
Pe urma, se credea atunci a familiile de preoti desvoltau
in copii anumite dispozitii sufletesti pe care se putea urzi
incet, incet calea spre o adevarata preotie.
Pans la 1836, preotii din judetul Buzau isi trimisesera
copiii la scoalele catehetice de la Nifon $i Berca, unde inva-
tau tipicul slujbei, ceintarea dupd ureche i cititul cat mai
-corect. Cand se deschide seminarul, preotii sunt obligati
sa-si aduca copiii in acest institut, chiar daca frecventa-
sera o scoala catehetica.
Nu stim cum au primit preotii de prin satele eparhiei
Buzaului noua randuiala! E mai mult ca sigur ca multi
dintre ei preferau scoalele acelea rudimentare seminarului
care impunea patru ani de invatatura, griji si cheltuieli
mai mari. Pentru toti preotii de atunci, fars scoala, inoirea
aceasta era grea de inteles, incat unit cred ca s'au impotrivit.
1. Ibidern-, f. 24.
2. Ibidern, f. 36 $i 74.
3. Ibidern, f. 24.
4. Ibidern, dosar 7, f, 250.

www.dacoromanica.ro
184 Dimitrie G. Ionescu

Nu cunoastem numele si nici provenienta celor dintai

20 elevi cu cari se deschide seminarul din Buzau In 15
August 1836. Slim insa precis a printre ei se afla si
ierodiaconul Iosif Nania I (viitorul mitropolit losif Naniescu),
In varsta de abia 15 ani, Vasile Caloianu, care ajunge
mai tarziu (1855-83) profesor la Craiova2, Costachi Proto-
popescu, care in toamna anului 1840 e numit profesor3 la
seminarul pe care atunci it absolvise, si ierodiaconul Iero-
teiu, care in Iunie 1845 e premiantul colegiului Sf. Sava,
unde continua studiile intretinut de episcopul Chesarie 4.
Numarul seminaristilor in cei dintai doi ani scolari (1836/
37, 1837/38) a fost: 20 bursieri si 8 solventi, iar in ani! ur-
matori (1838/39, 1839/40): 30 bursieri $1 33 solvents 5;
Localul fiind destul de incapator, dupa un an de functio-
nare s'au primit 4i elevi solvent!, cari in schimbul unel
plati anuale primeau intretinerea de la 4coala. E probabil
ca acestia nu erau fii de preoti. Mai tarziu, dupa 1860,
oricine putea sä candideze la bursele vacante. S'au preferat
Insa intotdeauna fiii de preoti sau de cantareti.
Numarul elevilor a variat mereu. Astfel in 1860, se-
minarul din Buzau a fost frecventat de 50 elevi, toti
bursieri 8, in anul scolar 1863/4 au fost 65 de bursieri7,
iar in 1872/73 Ministerul ridica numarul bursierilor la 808.
In 1866 se admit 4i elevi externi cu locuinta in oral.
Cand in fruntea episcopiei de Buzau vine Dionisie
Romano (1860/1873), acesta face in 1865 o interventie
cerand sa se infiinteze 41 la Buzau un gimnaziu a carui
lipsa se simtia mult9. Ministerul raspunde ca la Buzau
exista deja o scoala superioara celor primare, un seminar
a carui organizatie difera foarte putin de un gimnaziu,
far daca zelul pentru invatatura este prea mare sa se
1. losif Naniescu, Istoricul pe scurt at seminardlor in Romania, Bucu-
rest' 1893, p. 6. (Extras din niserica ortodoxd romana, XVII, Bucuresti 1893-1834,
p. 1 7).
2 L Ionascu, Um $colar al seminaruhd Chesarie de acurn o suit, de
ani: V. Caloianu in revista hfuguri, XIII (Buzau 1936), 7-10, pp. 1-2.
3 A lmanahul Tdrii Romiine)ti pe 1840, Bucuresti 1840, p. 105,
4 Vestitorul Romeinesc, IX (Bucuresti 1845), p. 210.
5. Vestitorul Bisericesc, II (Buzau 1840), p 78.
6. Arhiva seininarului din Buzau, dosar I, f. 1.
7. Ibidem, dosar 5, f 1
8, Ibidem, dosar 13, f. 116.
9. Vezl adresa episcopiei de Buzau cgtre rectorul seminarului, din 9 Oct. 1865,
in dosarul hartiilor dela preotul Chiril Popescu.

www.dacoromanica.ro
Seminarul din Buzau 185

primeasca la seminar $1 altii ca externi 1. Episcopul, fara

sa inteleaga rostul vietii de internat a seminarului, convine
..$1 dispune sa fie primiti in seminar oricali elevi se vor
ardta cu doringt a urma ca externi la invcitaturd ca
astfel cu mijloacele de can dispunem sd putem veni in
ajutorul lumindrii junimei naliei 2. A fost deajuns
iaceasta hotarire. In anul scalar 1877/78 seminarul din
Buzau e frecventat de 285 elevi : 32 bursieri-interni $i
253 externi3. Nu se facea nici o alegere ; iar traiul semi-
naristilor dincolo de zidurile $coalei, unde nu puteau gas'
niciun sprijin moral pentru continutul for sufletesc, a avut
urmari dintre cele mai funeste asupra mersului $coalei.
In arhiva dintre anii 1866-1884, cand seminarul din
Buzau a fost frecventat $i de elevi externi, abunda recla-
matiile gazdelor impotriva elevilor oameni intre 16-28
ani pe motivele cele mai scandaloase cu putinta. Cat de
ridicola apare interventia episcopului care atragea deseori
atentia directorului O. supravegheze cu grip. onorabilitatea
gazdelor $1 purtarea celor 250 elevi raspanditi prin toate
cartierele orasului fiindca aduc discreditul institutiunii $1
mahnirea amara a bietilor parinti" 4 ! Nu lipsesc nici recla-
matiunile elevilor externi impotriva profesorilor, indreptate
catre episcop sau catre Ministers. Inspectiile se tineau lant.
In 1884, dupa o ancheta rasunatoare pe care o face chiar
Spiru Haret in calitate de inspector al Ministerului, se
opreste pe viitor inscrierea elevilor externi la seminarul
din Buzau 6.
Pana la 1860, primirea elevilor se facea In felul ur-
mator : cel ce doreau sa imbrati$eze cinul preotiei se
prezentau Insotiti de parintii for mai intaiu episcopului,
care-i trimetea apoi la director $1 profesori spre a fi cer-
cetati de ceeace $tiau $1 repartizati in clasa I-a sau a doua.7.
Cei mai buni se primeau in locurile vacante de bursieri,
ceilalti puteau urma ca solventi.
Elevii admisi in cl. I-a de seminar trebuiau sa $tie sa
1. Ibidem.
2. Ibidem.
3. Arhiva seminarului din Buzau, dosar 19, f. 86.
4. Ibidem, dosar 12, f. 21; dosar 13, f. 8.
5. Ibidem, dosar 25, f. 348.
6. Ibidem, 1. 394.
7. Raportul directorului Gutu catre minister, din 27 Aug. 1860, conceptul
in dosarul hartiilor de la Pr, Chiril Popescu.

www.dacoromanica.ro
186 Dimitrie G. Ionescu.

citeasca, sa scrie $i sa socoteasca. Multi veneau cu 2-3

clase de scoald primary sau de scoala catehetica. Inteo,
dare de seams, intocmita la finele anului scolar 1860/61,
directorul Calaceanu spune ca seminarul din Buzau de la,
infiintarea sa si pans acum n'a avut niciodata elevi din
scoalele domnesti si cu o pregatire trebuincioasa. A-i res-
pinge nu se putea, deaceea s'a infiintat o class pregati-
toare, care se intretine din cheltuiala parintilor. In aces
class, Pr. D. Vldiculescu, om povatuit de bunul simt $i de
patriotismul sau luminat 1, preda nestiutorilor de carte cu-
nostinti elementare de scris, cetit si socotit.
In vara anului 1860, directorul Agatanghel Gutu, in
conflict cu episcopul, dupa ce arata. Ministerului intr'un
raport neajunsurile cauzate seminarului de amestecul intern-
pestiv al episcopului, cere sä se fixeze definitiv formalitatile
pe care trebuie sa le indeplineasca elevii la primirea in
seminar. Inspectorul, zice el, profesorii si doctorul sa aibe
insarcinarea a desemna inteligenta, sanatatea si vocea can-
didatilor, can sa nu fie mai mad de 19 ani si mai mici
de 16. Pentru locurile de interni sa se prefere intotdeauna
fiii de preoti si tarcovnici. Data insa acestia nu vor avea
calitatile de mai sus se vor primi atunci si fii de mireni2.
Dupa 1860, Ministerul institue un examen de admi-
tere pentru bursierii-interni, ca externi puteau veni oricati
voiau. Din comisiunea de examinare faceau parte intotdea-
una si institutorii din orae.
Pans prin anul 1860, la Buzau nu cunoastem o re--
gula bine stability in promovarea elevilor. Nu stim dacd $i
pe atunci elevii traiau emotiile notarilor in catalog cum se
intampla. astazi. Abuzul si bunul plac din partea profesori-
lor si a episcopului hotarau insa mai in toate cazurile4.
Dupa 1860 se introduc cataloage iar notele se dau in
calificative : eminent, prea bine, bine, binisor, de nujloc-
i ran. Pe de alts parte, pedepsele erau cam aceleasi
din zilele noastre : in picioare la masa, trei zile pe paine
si apd, arestul adica oprirea in scoala un timp oarecare
1. Arhiva seminar:glut; dosar 2, f. 206.
2. Conceptul acestui raport in dosarul hartiilor dela Pr. Chiril Popescu.
3. Arhiva seminarului, dosar 3, f. 221, 240-241.
4. Vezi raportul directorului Gutu, din Aug. 1860. i mai tarziu s'au ivit
abuzuri anchetate si pedepsite de Minister (Arhiva seminarului, dosar 18, f. 221
dosar 25, f. 394, cu ancheta lui Haret din 1884).

www.dacoromanica.ro
Seminarul din Buzau 187

si darea afar& coala avea foarte putin material didactic,

iar elevilor le lipseau in bund parte manualele. Cele mai
multe studii din program se invatau dupa manuscrisele
date elevilor de profesori t. Faceau multd practica biseri-
ceasca, chiar in biserica episcopiei, ca sä deprinda tipicul2.
Nu toti seminari ?tii ramaneau pand la absolvirea scoalei.
Cu invoirea episcopului multi se hirotoneau inainte de ab-
solvire3. Dupd 1852, Ministerul supravegheaza mai indea-
proape invatatura si conduita elevilor, iar dupa. 1860 o-
randueste chiar inspectori in acest scop. Un criteriu sigur
de promovare, Ministerul a izbutit sd impuna abia in 1877 :
se cerea media generald 6, si la nici un obiect o medie
anuala mai mica de 44. Dupd aceasta data repetentii ating
in medie un procent de 40-500/0 anual. Cei mai nu-
merosi se recrutau dintre externi a cdror conduita ldsa
foarte mult de dorit5.
La sfarsitul fiecarui an scolar, elevii dadeau examen
in fata unei comisiuni formata din profesorii scoalei si din
persoane In afara de scoala : consilieri comunali, institu-
tori, revizori scolari, inspectori trimisi de Minister. La 1864
s'au introdus si examene semestriale, dar in curand s'a
observat ca sunt o pierdere de timp $i peste doi ani s'au
desfiintat6.
Distribuirea cartilor de premii, venite in fiecare an
de la Minister, avea loc in ziva de 29 Iunie, in aula mare
a seminarului sau in palatul domnesc de la episcopie, de
fatd fiind toate autoritatile orasului in frunte cu episcopul,
prefectul, primarul, presedintele tribunalului, etc. Dupd
1867 data infiintarii gimnaziului Tudor Vladimirescu
ceremonia aceasta, organizata de primaria orasului, a luat
un caracter $i mai impresionant. La aceasta serbare luau
parte toate scoalele secundare din oras. Ministerul insusi
recomanda directorului seminarului s& se realizeze o so-
lenmitate important& cu lume multd, si set se dea pre-
mil cat mai marl ca sd se destepte in fiecare roman
1. Acelasi raport al directorului Gutu.
2. Arhiva sentinarztlui, dosar 13, 1. 60.
3. Acelasl raport at directorului Gutu.
4. Arhiva stminarului, dosar 18, f. 21.
5. In anul scolar 1873/74, din 199 elevi, roman 100 repetenti (Arhiva se-
minarului, dosar 15, f. 108).
6. Ibidem, dosar 6, f. 49; dosar 7, f. 81.

www.dacoromanica.ro
188 Dimitrie G. loneseu

interesul pentru instructiune, pe care se reazimd tot vii-

torul Tdriil ". Pacat ca traditia acestei solemnitati cu adanc
rasunet in toate straturile sociale s'a pierdut astazi aproape
cu totul In orasul Buzau!
tim ca Obsteasca adunare luase Inca din Mai 1835
hotarirea ca incepand de la 1 lanuarie 1839 absolventii
5coalelor catehetice nu vor mai fi hirotoniti cleat numai
daca absolventii seminariilor nu sunt de ajuns. Dispozitia
aceasta a ramas liters moarta din doua motive : a) pan&
la 1860, numarul absolventilor de seminarii a fost foarte-
mic, fiindca multi din ei erau hirotoniti inainte de absol-
vire ; putinii absolventi de seminar, lipsiti de convin-
geri religioase, fug de preotie, devin functionari pe la di-
ferite autoritati, institutori prin targuri, sau continua studiile
la seminarul Central din Bucuresti de unde se reIntorceau
profesori pe la seminarii, gimnazii sau pe la preparan-
diile normale. In astfel de imprejurari, neputandu-se creia
convingeri s'a recurs la masuri severe impotriva semina-
ristilor cari refuzau sa se preoteasca. Cu ocazia votarit
legit clerului din 18472, se hotaraste ca seminaristii cart
nu vor sä se faca preoti sa nu fie primiti in alte slujbe,
si sa inapoieze Ministerulul banii cheltuiti cu tntretinerea
for in seminarii. Masura aceasta inutila, dar caracteristica.
pentru aprecierea rezultatelor date de seminarii, s'a men-
tinut pans in zilele noastre, Ears nici un rezultat. In arhiva
seminarului din Buzau se gaseste o numeroasa corespon-
dents Intre 5coala $i Minister sau Intre scoala si episcopie
pe aceasta chestiune. Ministerul cere In repetate randuri
tablourl de absolventii nehirotonit13, impune directorului s&
la declaratii scrise elevilor Inca de pe bancile scoalei si
sa nu le libereze atestatele dead numai daca merg la o
alta scoala sau daca se preotesc 4. Pe un absolvent, Basile
lorgulescu, ajuns profesor $i director la gimnaziul din Bu-
zau, I-a constrans sa restitue cheltuelile 5. Cei mai multi
Insa se strecurau plecand prin alte eparhii, nu se faceau
preoti 5i nici nu restituiau sumele cheltuite. Neputand sa-i
1. lbidem, dosar 6. 1. 179.
2. Regulamentul Organic, editia din 1847, Bucuresti 1847. p. 667. Vezi pi
Hurmuzachi, Supl. I, vol. 4, p. 560.
3. Arhiva semincarnhti, dosar 14, f. 30.
4. Ibidem, dosar 5, f. 164 si 167.
5. lbidem, dosar. 14, f. 30.

www.dacoromanica.ro
Seminarul din Buzau 189

urmareasca pe toti, in 1870, episcopia de Buzau, in de

comun acord cu Ministerul, dispune ca pe viitor sa nu
se mai primeasca in seminar decat elevi cari locuiesc in
cuprinsul eparhiei de Buzau, fiindcd aceasta eparhie In-
treline seminarul pentru nevoile sale Intdiu si numai pe
unnd pentru ale altor eparhii'. In lipsa de convingeri
se recurgea la constrangeri ineficace.
Fara indoiala ca majoritatea celor cari au trecut prin
seminarul din Buzau, de la infiintare $i pana in 1893, s'au
facut preoti prin satele $i oraseIe acestei eparhii. Unii s'au
preotit si prin alte eparhii. Altii au continuat studiile in
seminarul Central din Bucuresti imbratisand invatarnantul
laic sau ocupand multimea locurilor disponibile in deose-
bitele cariere publice. Cu informatiile pe care le avem
nu-i putem urmari pe toti acestia, fiindca nici nu-i stim
pana la 1860, dar din aceste serii de pana la 1893, all-
turi de Iosif Naniescu, Vasile Caloianu $i Costachi Pro-
topopescu, amintiti mai sus, adaugam pe ; Ion D. Petrescu
Dimitrie Racovild, Neagu Ionescu, Preotul Dumitru Vldicu-
lescu, Za ;nfir GrigorescO, cari devin profesori ai semina-
rului, apoi pe : Nicolae Ichim, Invatator in Ramnicul-
Sarat, ,Stefan Marcu, invatator in Valenii de Munte, Ion
Constantin3, profesor la colegiu, Basile Iorgulescu. pro-
fesor $i director al liceului de baeti din Buzau, Gheorghe-
Lazar, profesor in Urziceni, Toma Dicescu, profesor la
seminarul Central din Bucuresti, Gheotghe Chelan', pro-
fesor de limba romana la liceul Lazar din Bucuresti, Prea
Sfintitul Irineu Mihdlcescu, profesor la Facultatea de Teo-
'ogle din Bucuresti, Stanciu Grigorescu, cantaret la epis-
copia de Buzau si fost profesor de muzica bisericeasca la..
seminar ; Dimitrie Petrescu-Bdldceanu, ajuns avocat in Bu-
curesti, Constantin Ldacirescu, fost sub administrator fi-
nanciar la R. Sarat, azi pensionar.
Cum era conceput. In mintea celor ce le-au infiintat,
seminariile inferioare, cum era bunaoara cel de la Buzau,
aveau menirea sa dea elevilor luminile cartii, oarecare
cunostinte teologice si putina deprindere In citire si intele-
1. Ibident, dosar 11, f. 208 ; dosar 13, f. 85.
2. Ibidem, dosar 27, f. 161.
3, Arhivele Statului, Ministerul Cultelor ci lustrucgunii Publice, dosar
1842/851, f. 261 si 278, apud I. Ionascu, op. cit. p. 2, nota 5.

www.dacoromanica.ro
190 Dimitrie G. Ioneseu

gere sfintei scripturi $i in practica bisericeasca. Se urmarea

in primul rand sa se dea stiinta de carte i indeosebi de
carte religioasa. Astfel, clasa I-a era conceputa ca o clasa
de curs primar in care se preda ; citirea, scrierea, ince-
puturi de gramatica si de aritmetica. Aceasta clasa va fi
deschisa totdeauna acelor candidati la preotie cari nu a-
veau terminate scoala primara, precum si altor tineri de
orice stare, cari vor veni din afara sa urmeze aceste in-
vataturi incepatoare.
Pentru cl. II-a si a III-a se adaogau : stilul scrierii,
aplicatii gramaticale, geografia, catehetica precum si incer-
-call de predici pe teme date din sfanta Scriptura, de pe
modelul Cazaniilor si Chiricadromion-ului. Numai pentru
clasa III-a se introduce teologia morals i dogmatics, hro-
nologia $i istoria bisericeasca, iar in cl. IV-a : teologia
pastorala, corespondenta, tinerea registrelor parohiale $i
exegeza biblica. Pe langa toate acestea, in ultimii doi ani
se vor preda cunostinte de masuratoarea locurilor, de le-
giuirile ce sunt in atributiile juratilor satului, de vaccinatie,
de fisica si medicine populara
Trebue sa recunoastem ca din punct de vedere so-
cial si national e remarcabila intentia celor ce au alcatuit
Regulamentul I seminariilor preparande anexat legit din 1843,
din care am luat cele de mai sus, fiindca voiau ss face
din preot, Inca de la inceput, un important factor cultural
de ridicarea satelor. Absolventii acestor seminarii erau
cei dintai oameni luminati cari mergeau la Cara si for li
se cerea sa infaptuiasca scoala primara a satului, sa ince-
tateneasca stiinta de carte, sa inlature analfabetismul ma-
selor rurale. Art. 16 din acelasi Regulament oblige pe
preotii tineri O. frifiinteze scoli primare prin sate $i impune
locuitorilor sa -$i trimita copiii la aceste scoale.
Intentiile acestea au ramas unele numai pe hartie,
iar altele s'au realizat. Invatamantul nostru primar de as-
tazi a pornit dela acesti preoti modesti ai seminariilor
inferioare. Dar legea aceasta din 1843 nu constitue un
tot organic, ci mai mult fragmente de bune intentii. Aceasta,
in ce priveste invatarnantul teoretic-religios expus fare
norma, fare spirit metodic si deci fare putinta pentru elevi
I. La V. A. Ureche, Istoria $coalelor, IV (anexe), Bucure0 1901, p.576-7

www.dacoromanica.ro
Seminarul din Buzau 191

de a intelege ceva din dumnezeiasca viata a Mantuitorului..

Ce cultura religioasa putea avea elevul in cl. III-a de se-
minar ca ss inteleags teologia dogmatics? Legea aceasta
mai are insa o lacuna: nu pomene$te nimic de nevoia
atat de imperioasa de a se creia in seminarii o atmosfers
de religiozitate, care se formeze convingeri cre$tine $i ca-
ractere morale in stare sä inteleaga slujba in serviciul
Bisericii ca o chemare I
Cat prive5te seminarul din Buzau, nu $tim cum s'au
predat in mod efectiv cele prevazute in lege! Din testi-
monial' elevului Dumitru Racovita, care a absolvit in
Iunie 1841, vedem ca s'au predat: gramatica limbii patriei,
aritmetica, cosmologia, geografia, stilul limbii patriei, istoria
universal& geografia biblica, istoria bisericeasca pans la
1054,teologia dogmatics $i omiletica, iar intr'un raport2,.
Incheiat la finele anulul $colar 1860/61, se adaoga pe fangs
cele de mai sus : morala cre$tina, exercitii de predici,
muzica bisericeasca $1 vocal& desemnul $i caligrafia, La-
tina $1 franceza, predate de director in mod particular_
Observam ca in realitate nu se facuse nimic din ceea ce
se anuntase pentru pregatirea socials a preotului. Predo-
mina studiile religioase. A$a dar, cu toate cs legea din
1834 deschidea orizonturi mai largi introducand in pro-
grama seminariilor cateva obiecte laice, in practica accen-
tul s'a pus.intotdeauna, pans. la 1864, pe obiectele reli-
gioase. Preotul trebuia inainte de toate sä se initieze in
chestiunile teologice ; dar nici acestea nu se puteau face
a$a cum trebue. La seminarul din Buzau, toate aceste
materil erau predate numai de doi profesori, de multe on
improvizati; unul penfru cl. I-a $i a II -a ; altul la cl. III-a
$1 a IV-a. Directorul, afara de rare exceptii, un calugar
de pe la episcopie, era ocupat cu viata casnica a semi-
narului ; se adaoga profesorul de cantari cu un ajutor al
sau $1 medicul $coalei. Astfel ca de fapt, in cei 3-4 ant
cat elevul ramanea in seminar, nu -$i putea insu$1 sufici-
ente cunostinti religioase, incat, pans la urma, se alegea
cu scrisul, cititul, socotitul, citirea psaltiriei, tipicul liturgic
$i muzica bisericeasca. Deaceea cred Ca in afara de primii

1. Copie in Arhiva seminaruhri, dosar 34, f. 1.

2. Ihideat, dosar 2. f. 206.

www.dacoromanica.ro
192 Dimitrie G. Ionescu

ani, cand a fost condus de vrednicul ardelean Gavriil Mun-

teanul, seminarul din Buzdu, pan& la 1860, nu s'a ridicat
cu mult peste nivelul unei scoale catehetice.
In 1864, obiectele de studii s'au grupat in catedre.
La seminarul inferior din Buzau avem : 2 catedre de re-
ligie, una de limba roman& $i latina, alta de istorie si
geografie, o catedra de stiinte naturale, una de matema-
tici. In plus se mai predau higiena $i medicina popular&
In 6 ore pe saptamana, muzica vocal& gi bisericeasca, de-
semnul si caligrafia ' Prin bugetul anului 1867 se introduc
catedre noi; una de elina si alta de franceza, care sunt
desfiintate prin bugetul anului 1872 2. Lasand la o parte
prezenta vremelnica a limbilor elina gi franceza, vedem
Ca noua program& este destul de bogata pentru un semi-
nar inferior. Cu aceasta programa scoala avea sa traiasca
aproape 30 de ani.
Profesorii sunt acum recrutati prin concurs, reparti-
zati pe catedre, cu tendint& vadita de specializare. Din
partea Ministerului se observa continuu mai mult interes
In numirea profesorilor 3 $i preocupari constante de pro-
blemele pedagogice in corespondenta cu scoala, Astfel se
pun in discutia profesorilor scoalei chestiuni de felul aces-
tora : metodele de predare, distributia si ordinea obiectelor
pe clase, desvoltarea ci intinderea ce urnzeazd sd se dea
_fieccirui object, distributia orelor in proportie cu impor-
tanta si desvoltarea obiectelor de studii, alcdtzcirea unuz
Regulament interior4 etc. In aceasta noua ipostaza se
cerea seminarului sä dea cunostinti de cultura generala.
Cercul de pregatire al viitorului preot se lArgise in ambele
directii: profana si religioasa. Cat priveste pregatirea pre-
otului pentru viata socials a satului era lasata din nou la
o parte. In 1866, directorul raporta Ministerului c& agro-
nomia, horticultura, viticultura, medicina populara, igiena,
veterinaria si dreptul ad-tiv nu se puteau face, programul
fiind prea incarcat, dar se cereau lectii de logics, psiho-
1. Ibidern, dosar 24, f. 27.
2. Ibidem, dosar 8, f. 74 ; dosar 12, f. 168.
3. Catedra de desemn $i caligrafie se ocupa in Sept. 1872, de 1. Andreescu,
eel dintai profesor titular al acestor obiecte, si care ramane Ia Buzau pans la 1
Ianuarie 1879, cand cere un concedlu pentru 2 luni $i pleaca Ia Paris (Ibidem,
dosar 20, f. 150).
4. Ibidem, dosar 7, f. 21.

www.dacoromanica.ro
Seminarul din Buzau 193

logie', elind. Pentru buna indrumare a educatiei religioase

ramaneau : viata de internat, practica bisericeasca si pre-
dicile pe care elevii erau obligati sd le tina in zilele de
sarbatoare pe la bisericile din orae. In rezumat, se urmd-
rea o mai buna pregatire teologica si o mai sanatoasa in-
drumare religioasd. Acestea nu se puteau astepta atat de la
paragrafele unor programe de studii, cat mai ales de la su-
fletul si constiinta morala a directorului si a profesorilor.
Directorul si profesorii. Conducerea seminarului de la
Buzau a fost incredintata dintru inceput ardeleanului Gavriil
Munteanu. Acesta se nascuse la 1812, in Vingrad, comi-
tatul Albei inferioare, studiase la Alba-lulia si Cluj, in 1834
trece Carpatii si e numit prefect de studii la internatul
colegiului Sf. Sava. La Bucuresti facuse cunostinta cu epis-
copul Chesarie, care in vara anului 1836 it aduce la Buzau
ca profesor si director.
Gavriil Munteanu facuse studii temeinice. Din bogata
lui activitate literara si didactica se vede ca manuia cu
usurinta limba germana, latind si mai ales studiul moralei
crestine. Un mare noroc a fost pentru tanara scoala si
pentru intreaga eparhie venirea lui la Buzau! Organizarea
scoalei, a vietii de internat, a invdtaturii, editarea manua-
lelor didactice, totul e opera lui. Pe deasupra, o multime
de traduceri din latineste si nemteste, foarte multe invatd-
turi morale precum si o frumoasa activitate extra-scolard,
se vede din cele publicate in numeroasele volume sau in
foaia Vestitorul bisericesc cea dintai revista bisericeasca
romaneasca pe care el o scoate la Buzau (1839-1840),
in colaborare cu ierodiaconul Dionisie Romano, profesor
national $i viitor episcop. Iata cum fl califica marele An-
drei ?aguna pe Gavriil Munteanu, care ajunge mai tarziu di-
rector al gimnaziului roman din Brasov si apoi membru
al Academiei Romane : Barbat de o natura serioasa, om
cumpanit In faptele sale si cunoscator profund al limbei si
literaturei latine, precum si al literaturei bisericestiu 3.
1. Ibide,n, dosar 9, f. 36.
2. Tbidem, dosar 9, f. 54 In 1868 Ministerul cere telegrafic si se comunice
subiectele despre care au predicat profesorii qi elevii.
3. Andrei Barseanu, Istoria fcoaklor centrale romdne greco-orientale din
Brafov, Bra§ov 1902, p. 288. Cine vrea sa cunoasca. viata §i activitatea acestui
bun profesor ardelean poate sd consulte cu folos: A. Barseanu, o. c., p. 57; 288-298;
.588-589; Aron Pumnul, Lepturariu rumdnesc, Viena 1865, t. IV, p. II-a, p. 40-42;
Rerista Bisertca Ortodoxii Ronina, 55 (1937), nr. 1-2 lanuarie-Fewruarie 5

www.dacoromanica.ro
194 Dimitrie G. Ionesca

Nu mai avem astazi rapoartele directorului, sau inspec:

torului Gavriil Munteanu, cum i se zicea pe acea vreme, dar
din numeroasele sale scrieri si traduceri se vede cu de-
stula claritate cu cats siguranta manuia el latina si ger-
mana, cat de convins era el de valoarea morala a religiei
crestine si cat de orientat era in principiile si metodele
de educatie ale moralei religioase. Int'o scrisoare prefatd
la Imitatio Christi, publicata in traducere la Bucuresti in
1845, el spune : tiinta din afard a veacului poate sa facd
pe om mai indemanatec in trebi, mai prevazator, mai mlddios,
mai prefacut si mai istet ; insa ceea ce nu va putea nici-
°data fara ajutorul religiei cristiane este sd dea barbatului
acea tarie de caracter si de virtute neclintita de catre nici
o ispitd, acea buns credinta intru toate relatiile lui sociale,
acea jertfire, acea tdgaduire de sine, insfarsit acea multu-
mire cu pozitia in care se an atat de trebuincioasd
pentru pacea si fericirea individuald, familiald si sociala.
Cuvantul omului va lumina capul, insa inima o formeaza
cuvantul lui Dumnezeu" 1.
Gavriil Munteanu nu era un teolog. El credea ca re-
ligia se reduce la morala. Avea insa o conceptie la care daca
mai adaogam obligatiile impuse de structura unei scoale
bisericesti cu cresterea elevilor laolalta, izolati de familie si
de mediul social, cu trairea in rugaciune si cu practica
vietii religioase, ne inchipuim noul spirit in care incepe sä
se desvolte aceasta scoala pregatitoare de preoti.
Profesorii. 0 arhiva a seminarului din Buzau pand
la 1858 n'a existat. Asa dar nu cunoastem din acest timp
nici elevii, nici profesorii, nici materiile de studii efectiv
predate si nici Infaptuirile. Nume izolate, imprastiate ici si
colo prin tipariturile timpului sau prin biografiile fostilor
elevi, si putine amintiri, atat avem!
E sigur cd in primii patru ani Gaviil Munteanu a fost
singurul profesor de studii si director, ajutat doar de Ma-
tache cantaretul, profesor de cantari si fost elev al lui
Macarie 2.

G. Barit, Opurile lui C. C. Tacit, Sibiu 1871 (introducerea); Profesor I. $tefan,

In memoria profesorului Gavriil Munteanu, Brasov 1870; Vestitorul bisericesc,,
gazeta religioasa si morala, Buzau (18 Dec. 1838 ]Dec.] 1840).
1. Gavriil Munteanu, Urmare lui Hristos, Bucuresti 1845, p. M.
2. Anton Pann, Opere, ed. G. Dem. Teodorescu, Bucuresti 1891, II, pp. 49-50

www.dacoromanica.ro
Seminarul din Buzau 195

Acestia pregatesc prima promotie, care paraseste se

.minarul in 1840. lata ce zice Vestitorul bisericesc: Impli-
nindu-se cursul de 4 ani la seminaristii din seminarul sfintei
episcopii Buzau, la 24 Iunie in ziva Dragaicii s'a facut
examenul pe anul scolastic 1839--40. 0 foarte numeroasa
adunare de streini si pamanteni era fata. Examenul s'a
deschis printr'un imn cantat de scolari, dupa care a luat
cuvantul d. profesor G. Munteanu, care a aratat ca numai
invatatura preotilor poate intinde in norod moralul $i dra-
gostea binelui ; care scop spre a se dobandi, se cere : ca
Biserica sa ingrijeasca pentru invatatura preotilor, iar po-
porenii sa poarte grija pentru mijloacele traiului for : doua
conditii fail care preoti cum avem trebuinta nu se vor
putea dobandi" 1.
Se ghiceste aci ecoul unor nemultumiri ; intretinerea
materials a seminarului de catre episcopie nu se facea
cum trebuie, iar Statul nu platea salarii preotilor, cari, la-
sati in voia satelor $i a muncii for personale, pierdeau
contactul cu cartea si cu preocuparile religioase.
In toamna anului 1840, numarul profesorilor se ma-
re$te. Inspector era acum ierodiaconul Chiril, Gavriil Mun-
teanu ramane profesor de teologie, se adaoga Costachi
Protopopescu, dintre absolventii seminarului, ca profesor
de catehism, D. Gheorghe, profesor de cantari, si un
medic, Dr. Antonie Paleologu2. Nu cunoastem motivul
care a indemnat pe episcopul Chesarie sa inlocuiasca pe
Gavriil Munteanu la conducerea scoalei printr'un calugar de la
biserica episcopala ; dar faptul acesta ne indreptateste sa
credern ca Chesarie insasi nu intelesese nimic din spiritul in
care Gavriil Munteanu credea Ca trebue sa se desvolte aceasta
koala bisericeasca, daca nu cumva se facuse numai o
impartire de atributii : Gavril Munteanu ramanea director de
studii, iar ierodiaconul Chiril, director administrativ.
Ne este greu astazi sa zugravim figurile acestor pro-
fesori incepatori, din lipsa de informatii, dar ca sa se vada
ce isbutise sa se realizeze la Buzau in primii ani, voiu
vita parerea unui fost elev, devenit mai tarziu profesor si
1. Vestitorul Bisericesc, Buzau 1840, an. II, pp. 77-78.
2. Almanahul Statului pe 1840, Bucuresti 1840, p. 105. Aceasta situatie
se mentine si in anti scolari 1841/43 (Vezi Almanahul Statului pe 1841, p. 134
.si pe 1842, p. 150).

www.dacoromanica.ro
196 Dimitrie G. Iottescu

erector : Acest institut model era pe atunci unicul in felul

sau, pentruca se afla condus de regretatul G. Munteanu,
fost mai apoi membru al Academiei Romane 1".
La 1 Septemvrie 1844, Gavrii Munteanu demisioneaza.
din postul de Inteliul profesor, paraseste Buzaul si se duce
la Bucuresti2. Nu cunoastem exact sirul celor can au ur-
mat in postul de director. Pena la 1860 toti se recruteaza
dintre calugarii dela episcopie, oameni can au trecut asa
cum au venit, fare sa lase vre-o urma! Astfel, se pare ca
in anul 1846, demnitatea aceasta a fost incredintata dia-
conului Ipatiu (I. D. Petrescu), absolvent al seminarului
din 1845, numit pe aceeasi data si profesor la cl. I-a si a
II-a. Al doilea profesor era in acea vreme Petre Sucie.
La 30 Noemvrie 1846, episcopul Chesarie moare, $i
ii urmeaza rapacele Filoteiu pana in August 1860. Dupa
revolutia de la 1848, cand trupele rusesti intra in Buzau
prin luna Septemvrie, profesorii Seminarului: I. D. Petrescu
si P. Suciu, parati de Filoteiu, sunt prinsi de Rusi, inchisi
la temnita. Ca find cu reacfiunea gi transportati tocmai
la Vacaresti. Dupd vreo 10 luni scapa din inchisoare si
cand se reintorc la Buzau gasesc localul seminarului ocupat
si transformat in spital pentru trupele rusesti de invazie4.
In toata aceasta perioada, dela plecarea lui G. M. $i
pana in August 1860, cand in fruntea eparhiei Buzaului
vine Dionise Romano, viata seminarului a fost adanc tur-
burata, si este sigur ca in multe privinte a dat inapoiu.
Mai intai, imprejurarile vitrege de ordin istoric : Dupa re-
volutia din 1848, tarile romane sunt ocupate de Turci 4i
de Rusi, avem apoi ocupatia ruseasca dintre 1853-1854
(razboiul Crimeii), iar de la 1854-1856 am indurat ocupa-
tiunea armatelor austriace. Fate de scoala, in general, ocu-
pantii n'au aratat nici o bunavointa. Intr'un orasel de
1. I. D. Petrescu, Duchetul, urmat de diverse cugetdri alese, Targoviste
1889, p. 23. Tot in legatura cu frumoasa activitate inaugurate de G. M. la Buzau.
citam un alt caz : Dumineca 14 Februarie 1843, ziva intronarii Domnului Bibescu,.
se face un Te-Deum la episcopie. unde vorbeste un seminarist. Cuvantarea se
publica in Yestitorul Rontknesc, VII (1843), pp. 62-64. lgumenul Hurezulul, Hri-
santie trimite redactiei 10 galbeni imparatesti ca scl-si ampere cart& trebu-
incioase, pentrucd se intelege cd acest scolar are un duh foarte bun si poate
folosi patria" (Vestitorul romfinesc, VII (1843), p. 681).
2. Aron Pumnul, Lepturariu rumtinesc, Viena 1865, vol. IV, partea II, p. 41.
3. I. D. Petrescu, op. cit., pp. 58-63. Acest Petrescu a publicat la Buzau.
in 1847, un Catihism pentru grrimdtici si tarcovnici.
4. 1. D. Petrescu, op. cit., pp. 56, 58, 63 si 72

www.dacoromanica.ro
Seminarul din Buzau 197

provincie ca Buzdul, in care nu mai exista un alt local de

marimea seminarului, trupele streine fl foloseau intotdeauna
pentru trebuintele for de cuartiruire 1. Din aceasta cauza,
elevii petreceau timpul mai mult pe acasa, iar arhiva si
mobilierul erau distruse in intregime.
In aceasta situatie vitrega, conducatorii dela Bucuresti
nu incearca sa faca nimic, si cu atat mai putin episcopul
Filoteiu, despre care toti contemporanii nu au decat cuvinte
grele. Pe Tanga faptul ca acest episcop n'a avut nici-o
solicitudine pentru seminar, dar nu si-a dat macar silinta
de a mentine ceeace se facuse !
La 1858 intalnim ca director la seminarul din Buzau
pe monahul Ieronim 2, in 1859 pe calugand Dornetian3,
iar in 1860 functioneaza Agatanghel Gu/u4. Tot in 1860
vine ca locotenent eparhial Dionisie Romano, un om de
carte, destul de sarguincios si mai ales un mare animator.
Dionisie Romano fusese adus la Buzau din dorinta
ferma a lui Alexandru Joan Cuza a carui domnie inaugu-
reaza in latura scolara o serie intreaga de preocupari
pentru ridicarea invatdmantului public. Intre altele, se pare
ca incepuse sa se simtd nevoia de preoji luminafi pe cari
bietele seniinarii de pand la 1860 nu-i daduse. Una din
masurile socotita ca cea mai utila a fost trecerea invata-
mantului seminarial pe seama Statului. Episcopii raman
numai cu supravegherea.
Cea dintaiu propunere pe care noul episcop o face
Ministerului cu privire la seminarul din Buzau, este schim-
barea directorului. In zadar Gutu se prevaleaza ca si el
e numit de Minister, in zadar raporteaza curajos episco-
pului si Ministerului firescul diriguitor ci controlor al
Institutului ca nu-si poate indeplini atributiunile din
causa lipsei de organizare cat mai sistematick alegerea
episcopului se si fixase asupra ardeleanului Luca Pavel Ca-

1. Arhiva Pri,ndriei orasulni Buzau, dosarul 31, din anul 1853.

2. Al. T. Dumitrescu Si Gh. M. lonescu, Istoria seminariilor preotesti,
Bucure*i 1906, p. 55.
3. Raportul nr. 93, din 26 lulie 1859, in dosarul hartiilor dela Pr. Chiril
Popescu.
4. Vezi corespondenta lui cu Ministerul in dosarul hartillor dela Pr. Chiril
Popescu.
5. Vezi, N. lorga, Istoria Bisericii Romeinesti, ed. 11 -a, vol. 2, Valenii de
Mun4e 1932, p. 258.

www.dacoromanica.ro
198 Dimitrie G. Ionescu

laceanu, om entuziast $i insufletit de dorinta unor frumoase

realizari.
Intr'un raport al lui Calaceanu catre episcop, din 16
August 1860, gasim aceste randuri cari zugravesc situatia
in care se ga.sea seminarul din Buzau la acea data : a-
flandu-mä de curand in postul de inspector al seminarului,
intreband de inventar mi s'a spus ca. asemenea act nu
exists. Seminarul nu are nici condica cu elevii din trecut,
nici un act *i nici o condica din anii trecuti. Am gasit
oddi cu band, paturi $i saltele in reparatie, $i Inca ni*te
legi bune dar numai de un profesor iscalite. Ba ceva $1
mai mult, de $1 inaltul guvern a introdus literile latine in
toate cancelariile, seminarul a ramas pang acum in stare
a nu cunoate literile *i a nu putea citi ordinele guver-
nului1". Aluzie la rapoartele lui Gutu, din aceiai vreme,
scrise cu cirilice. Addogdm ca Pavel Calaceanu n'a gasit
la Buzau nici elevi. In cele 4 clase abia erau 42 elevi.
La inceputul anului colar 1861-62 nu s'au mai prezentat
candidati nici pentru cele 50 locuri de bursieri. Ca sd se corn-
pleteze acest numar a fost nevoie sa se faca publicatii grin
alte eparhii $i sä se tina un examen de admitere la se-
minarul Central din Bucure*ti. Pentru vremea aceea,
Calaceanu a fost ins& un om nou, incat venirea lui in
fruntea seminarului din Buzau a insemnat un pas inainte.
Gasesc nimerit sä dau aci sfarCul cuvantarii tinuta de
Calaceanu in fata episcopului, a unui numeros public,
catre o serie de absolventi cari plecau la sate. Din textul
cuvantarii, care ni s'a pastrat in Intregime, se desprinde
luminos credinta adancd a directorului $i conceptiunea sa
despre misiunea preotului in mijiocul societatii romane0
de atunci. Sunt in aceasta cuvantare cateva accente pa-
tetice de incordare morald $i strafulgerari de blestem im-
potriva acelora cari nu vor ramane preoti pand la sfar*itul
vietii lor. Toate acestea dau cuvantarii lui Calaceanu va-
loarea de document psihologic al vremii. ...dorindu-vd, dragii
mei juni, succesu bun, termin a ma adresa catre voi. In
cariera de preoti, ce va este deschisd, nu uitati ce ati fost,
ce sunteti $1 cat datorati societatii pentru Ingrijirea cu care
v'au pastrat $i intretinut in cariera voastra de $colari. Vi-
1. Conceptul raportului in dosarul hartiilor de la Pr. Chiril Popescu.

www.dacoromanica.ro
Seminarul din Buzau 199

novati yeti fi societatii $i lui Dumnezeu data va veti abate

la fapte ce dezonoreaza pe orice om, dar mai cu osebire
pe un slujitor al lui Dumnezeu. Vinovati yeti fi societatii
$i lui Dumnezeu dacd. nu va veti sili prin exemple cu
fapta si cu cuvantul sa insuflati poporului iubire de drep-
tate si respectul legilor, si sä-1 facet! a intelege a che-
marea omului pe acest pamant nu este decat bunul sau
traiu bazat pe religiunea si dreptatea lui Dumnezeu" 1.
Doua sunt faptele dela inceputul directoratului lui
Calaceanu ce trebuiesc relevate :
a) Pe vremea aceea nu existau cataloage de class. Pro-
fesorii aveau niste carnete in care -$i insemnau aprecierile
asupra raspunsurilor date de elevi. Sistemul era defectuos.
In 1860, luna Noemvrie, Calaceanu face urmatoarea pro-
punere catre Ministerul Cultelor : desi tin inspectia fara
legi positive $i fait instruct!! necesare, prin urmare fara
temeiu de lucrare mai intinsa, totusi voiu sa-mi in-
o
deplinesc datoria de inspector dupa ideea mea. Elevii
seminarului nostru sunt putin ocupati, obiectole de studii
patine, privind la etatea for $i insatosearea de stiinta.
Astept reorganizarea seminariilor despre care se aude. Pana
atunci, vazand ca profesorii poarta cu sine cataloage in
clase, fiecare inparte, Inca dupa un metod vechiu $i pa-
rasit deja in toate institutele statelor civilizate, facandu-se
cu chipul acesta un secret din insemnarile progresului ele-
vilor, iau curajul a va recomanda infiintarea jurnalelor
scolastice in locul cataloagelor. Jurnalele scolastice, Dom-
nule Ministru, sunt cunoscute in Europa si chiar in Rusia.
Prin ele se starpesc abuzurile ce se faceau in trecut cu
aprecierea conduitei si progresul elevilor, pentruca notele
insemnate °data in jurnale nu se mai pot preschimba dupa
nescare imprejurari. Ele sunt un stimulent si pentru elevi
$i pentru profesori" 2.
Calaceanu adaogd si un model : sus, la mijiocul unei
coale de hartie, era scris obiectul. Dedesubt, pe linii ori-
zontale, se inscriau elevii clasei respective ; alte linii ver-
ticale produceau atatea rubrici in dreptul fiecarui elev,
cate zile lucratoare sunt intro lurid.. Urma apoi al doilea
obiect *i aka mai departe.
1. Conceptul scris de mana lui Calaceanu in dosarul hartillor de la Pr.
Chiril Popescu.
2. Conceptul in dosarul hartiilor de la Pr. Chiril Popescu.

www.dacoromanica.ro
200 Dimitrie G. Ioneseu

Cuprinsul acestui raport este revelatoriu. El ne infa-

tisazd o latura caracteristicd a invatdmantului nostru din
acea vreme in comparatie cu ceea ce se Mouse prin alte
tari, si exprimd cu fermitate dorinta de progres si de o
organizare cat mai sistematica a lui CAlaceanu. Pentru
not e o bucurie sä vedem cum de la seminarul din Buzau
porneste o initiative pentru imbunatb.tirea unei importante
chestiuni de ordin didactic;
h) In Ianuarie 1861, Calaceanu inainteaza Ministe-
rului proectul unui regulament 1, care cuprinde un mare
numar de regule menite sä organizeze intreaga viald di-
dactics $i educative a seminarului. Darn cateva spicuiri
al caror interes se desprinde de la sine.
1. Primirea elevilor in seminar sa se facd de consi-
liul profesoral intre 1 5 Septemvrie; candidatii nu pot
avea mai mult de 18 ani ; cei cu 4 clase primare, fara
concurs ; bursierii vor fi primiti numai pe temeiul meritu-
lui personal, prin concurs, fara nici o alta. consideratiune ;
2. Disciplina interioarit. Desteptarea la 4-412 dimineata,
culcarea la 9 seara. La masa se va citi de catre un elev
din Chiriacodromion sau din Vietile sfintilor. Se respect&
posturile, se opreste esirea in oras si intrarea in timpul
zilei prin dormitoare. Elevii seminaristi destinati a fi odata
pastori $i invatdtori ai poporului, a caror misie este mare
$i sacra, pe langd dragostea frateascd ce cats a domni
intre dansii, sunt datori toti a da dovadd $i prin cuvant
si prin fapta de propasire la invaratura, la moralitate si
la pietate. Negrija $i nepasul de nobilul caracter $i de
inalta sa demnitate degradeaza o persoand bisericeascd,
deaceia elevii seminarului, on unde s'ar afla, sä nu dea
motiv de mustrare sau de defaimare, on de rea opiniune
de caracterul for ; 3. Externii vor comunica directiei lo-
cuintele din oral $i mijloacele de intretinere, Sunt opriti
a locui prin hoteluri, a manca prin carciumi sau pe la familii
banuite sau de rea credinta, isi vor procura haine asema-
natoare cu internii $i nu pot pdrasi orasul fard voie; 4.
La bisericd seminaristii vor merge zilnic ca sa se deprinda
cu serviciul divin. Sambata $i Duminica vor merge toti.

2. Conceptul scris de Calaceanu, pe cateva coale de hartie, se afla int do-

sarul hartillor dela Pr. Chiril Popescu.

www.dacoromanica.ro
Seminarul din Buzau 201

In dimineata zilelor de sarbatoare, intre 10 12, elevii

vor medita asupra unor texte din Sf. Scriptura ; 5. Lecriile
se vor preda de pe programa ce se va intocmi de con-
siliul profesoral la inceputul fiecarui an scalar. La intrare,
profesoral e salutat prin sculare ; 6. Pedepse : sfat, mus-
trare, oprire de la masa, arest, departare din seminar. 7.
Examene generale se dau in Iunie, odata pe an. Presedin-
tele si comisiunea vor fi randuite de episcop. Nu se admite
a doua repetenta. Celor meritosi la studii li se dau premii.
Proectul acesta e scris de Calaceanu insasi, semnat
de el si de profesorii: Racovita, Paraianu, si Pr. D. Vlai-
culescu, tot profesorii seminarului. Multe din aceste pro-
puneri sunt si astazi in vigoare prin regulamentele interi-
oare ale seminariilor noastre.
Energia si priceperea noului director, se dovedesc tot
atat de marl si in alte privinte. La Buzau, cand vine Ca-
laceanu director, totul era de facut ! A gasit doi profesori: pe
Dumitrzi Racovild, care facuse studii indelungate pe la Atena
si functiona ca profesor Inca din 1851 si pe Dumitru Pa-
Miami, cu studii la Chiev si Moscova, numit din 1859,
si a gasit concurs nelimitat la episcopul Dionise Romano
in umbra autoritatii caruia se pare ca lucreaza tot timpui
dand seminarului o infatisare noun.
Acest director a infiintat Inca din primul an (1860-61)
o clasa pregatitoare 1 pentru candidatii care nu aveau cur-
sul primar complect ; el anticipeaza reforma scolara. din
1864, prin repartitia de pe anul scalar 1861-622, prin
care propune ministerului impartirea profesorilor pe materii
si nu pe clase ; el cere ministerului in rapoartele sale,
abli uniforme de pe care sd se predea invalciturile si
unitate in metoda de predares ; el propune in 1860-61
elevilor seminarist un curs liber de franceza si latina 4;
el cere Ministerului sa se desfiinteze examenele semestriale
care sunt o pierdere de timp si pentru elevi si pentru
profesori. In 1865, Calaceanu respinge cu darzenie obser-
vatile facute de ajutorul de primar Emanoil Mehtupciu
intr'un proces-verbal de inspectie atragand atenlia primarului

1. .4rhiva Senduarului Buzau, dosar 2, p. 206.

2. Ibidem, dosar 2, p. 356 ; dosar 5, p. 19.
3. Ibidem, dosar 2, p. 356.
4. Ibidem, p. 57 si 206,

www.dacoromanica.ro
202 Dimitrie G. Ioneseu

ca pe viitor Consiliul Comunal sa delege pentru inspectie

un consiler mai competinte pentru prestigiul si demnitatea
Institutului i a scopului saul.
and initiativa episcopului Dionisie Romano de a se
infiinta un gimnaziu la Buzau se infdptuieste cu concur-
sul Primarii orasului, conducerea acestei §coale se incre-
dinteaza in Septemvrie 1867 tot 1W Calaceanu 2. Vrednicia
lui este dealtfel bine apreciata $i in cercurile Ministerului.
In 1868, cand ia fiintd. Consiliul permanent de instructie,
Calaceanu face parte din el, ' iar cand se ia hotarirea ca
in fruntea seminariilor sa se numeasca numai clerici, la
demisiunea lui, Ministerul ii raspunde : considerand ca
Domnia-Voastra va Indepliniti cu toatd exactitatea, capaci-
tatea Si energia ceruta de datoriile misiunii ce aveti... cu
atat mai mare convingere $i multumire vd rog sä stall
la post, cu cat P. S. episcop de Buzau a declarat ca
Domnia-Voastra ca directore si profesore ati ridicat semi-
narul din starea sa anterioara, puind si mentinand stu-
diile si disciplina pe o cale serioasa si regulat6.4.
Abia in Lillie 1869, Ministerul primeste demisiunea
lui Calaceanu. In adresa de raspuns i se prezinta multd-
miri pentru serviciile aduse institutiunii'.
In Iulie 1869 este numit director arhimandritul Ni-
chifor, fost igumen la manastirile Galmeele, Comana,
Vacdresti, fost preot la mitropolia din Bucuresti si fost
profesor $i director al seminarului Central'. Noul director
nu se mai aseamana cu cel plecat. Cu toate ca corpul
profesoral al seminarului era marit $i format din dascali
dintre cari unii obtinusera catedrele prin concurs, nici un
gand $i nici o initiativa nu se mai intalnesc. Directorul se
margineste sa semneze destul de greoiu corespondenta si
sa ingrijeascd de gospodaria scoalei. *coala incepe sa
sufere. Ministerul primeste plangeri din partea elevilor im-
potriva profesorilor cari nu-si fac datoria7, episcopia so-
1. Ibidem, dosar 7, pp. 16-17.
2. Ibidem, dosarul de la Pr. Chiril Popescu.
3. Decretul domnesc din 12 VIII 1868, in dosarul hartiilor de la Pr. Chiril
Popescu.
4. In dosarul hartiilor de la Pr. Chiril Popescu
5. In dosarul hartiilor de la Pr. Chiril Popescu.
6. Arhiva seminarului, dosar 14, p. 233 ; Almanahul Statului pe 1841
p. 133.
7. Arh. seminarului, dosar 13, f. 38 $i 54.

www.dacoromanica.ro
Seminarul din Buzau 203

meaza pe director pentru prima si ultima oara sa -i co-

munice abaterile pe care a auzit ca le fac profesorii si
elevii seminarului, fiindca nu voim ca reaua vointa si ne-
glijenta sa progreseze in acest institut". La examenele de
finele anului, tinute in prezenta inspectorilor Ministerului,
rezultatele obtinute de elevi la unele materii sunt aproape
nule; se aplica pedepse profesorului de matematici si de
stiinte naturale 2.
Rdzboiul ruso-turc din 1877 creiaza alte dificultdti. In
Mai 1877, in cladirea seminarului se instaleazd un spital
pentru soldatii rusi, cari nu-1 vor evacua decat in Mai, anul
urrnator3. Astfel cd. in 1877/78, cl. II-a, a 111-a si a IV-a au
functionat in localul prefecturei, in cladirea din fata bisericii
Banu, iar cl. I-a in localul gimnaziului de bdeti. Internatul
se desfiintase, bursierii locuiau la gazde si primeau bursele
in bani 4.
Doar pictorul Andreescu, care functiona la seminarul
din Buzau ca profesor de desemn $i caligrafie Inca din
Sept. 1872, face in toamna anului 1878 o rasunatoare pro-
punere : desemnul era socotit obiect facultativ. Andreescu
it crede obligatoriu si cere directorului sa nu se mai pro-
moveze elevii dintr'o class in alta fait note satisfacatoare
la desemn. E de prisos, adaoga el, sa pun inaintea Sfintiei-
Voastre importanta ce acest obiect o are in once scoald $i
cu deosebire in seminar, pentruca stiti ca si mine rolul
important ce artele joaca fata cu biserica ; ar fi nu numai
incomplecta deci nesuficienta instructiunea seminaristilor,
cand nu li s'ar cultiva si gustul frumosului" 5. Raportul acesta
e trimis in original Ministerului, si, punctul de vedere sus-
tinut de Andreescu e acceptat de autoritatea scolara.
In luna Octomvrie 1878, arhimandritul Nichifor demi-
sioneazd si este inlocuit pe 1 Dechemvrie acelasi an, cu
protosinghelul Ghelasie Ionescu, care studiase prin Rusia
si fusese director al Mitropoliei din Bucuresti6.
Ca si predecesorul sau, Ghelasie Ionescu nu s'a ridicat
prin nimic deasupra liniei comune. La Ministerul instructi-
1. Ibidem, dosar 17, f. 208.
2. Ibidri, dosar 25. f. 33.,
3. Ibidem, dosar 18. f. 52; dosar. 19, f. 303.
4. Ibidem, f, 140.
5. lbidem, dosar. 19, f. 92.
6. Ibidem, ff. 166, 220 §i 221: dosar 21, f. 5.

www.dacoromanica.ro
204 Dimitrie G. Ioneseu

unei vine inspector general Spiru Haret, care viziteaza dese-

ori seminarul. In urma unui raport al sau, in care zugra-
vete fara crutare lipsurile seminarului, ministrul cere di-
rectorului sa supravegheze ca profesorii sa tina lectiunile
o ora intreaga, sa se se aplice programa i orarul, sa se
respecte numai zilele de sarbatoare fixate de regulament
i sa se comunice absentele" 1. Directorul Ghelasie nu putea
face insa nimic. Oridecateori convoca consiliul profesoral
nu-I putea tine decat dupa. 2-3 arnanari din cauza ca pro-
fesorii nu veneau la $edinte. Lipsa de autoritate a direc-
torului se resimtea in toata viata 4coalei. Nimeni nu-i mai
facea datoria. Din insemnarile unui fost elev, care intra
in seminar la 1880, impreuna cu alti 130 de colegi in cl. I-a,
i termina clasa IV-a in 1884 abia 14, se vede cum pe
langa 2-3 profesori buni, cari-4i indeplineau cu con4tiincio-
zitate obligatiile, se gaseau alti 2-3 can provocau rasul gi
coborau prestigiul corpului 4i al institutului 2.
In Dechemvrie 1884, Ministerul comunica. coalei O.
patru profesori din apte au fost trimii inaintea unui juriu de
dascali universitari pentru incorectitudini in darea notelor
i partialitate catre elevii can le platesch. Ancheta fusese
facuta de Spiru Haret. Profesorul de tiinte naturale e
destituit, ceilalti primesc pedepse destul de mad, pana la
suspendarea din invatamant pe 2 ani3. In aceasta situate
nu se mai putea vorbi de atmosfera morala, inaltare spiri-
tuala, de oameni devotati altarului.
La 24 Noemvrie 1886, dupa ce seminarul din Buzau
fusese vizitat in Octomvrie ace14. an, de Regele Carol I-iu,
se comunica directorului ca in urma propunerii facuta de
Ministru, M. S. Regele 1-a destituit 4. La 31 Dechemvrie
1886, diaconuI loan Costescu-Duca, profesor de religie Inca
din Septemvrie 1882, a fost numit director.
Conducerea diaconului Costescu-Duca este meritorie
prin Incercarea pe care o face de a arunca un nou val
de lumina peste institutia care apunea. Din rapoartele sale
catre Minister se pare ca era un om energic i staruitor,
iar din masurile de ordine pe care le impune in interiorul
1. Arhiva seminarului, dosar 26, f. 17.
2. Note le preotului Teodosie Popescu, din oravil Buzau.
3. Arhiva seminarului, dosar 25, f. 476 ; dosar 26, f. 56
4. Ibidem, dosar 27, f. 380 §i 381.

www.dacoromanica.ro
Senvnarul din Buzau 205

5coalei se vede ca socotea progresul seminarului in functie

de o buns programa de studii $1 de o disciplina severs".
Repeta adeseori ca a5a cum vor fi seminariile a5a va fi
clerul deci 51 Biserica. Biserica ne-a conservat nationalitatea.
Prelatii $i preotii au lost intotdeauna in fruntea flatlet, mai
la orice mi5care spre binele $i folosul patriei noastre 1.
Daca prin astfel de eforturi se mai putea face ceva
in launtru 5coalei, la Minister se luase o alta. hotarire.
Episcopii nu respectasera legile de a nu mai hirotoni absol-
ventii 5coalelor catehetice Tara se umpluse de preoti, toate
parohiile erau ocupate, absolventii seminariilor nu-51 mai
gaseau locuri. Legea clerului mirean din Mai 1893 des-
fiinteaza seminariile inferioare. Intre acestea era 5i semina-
ru. din Buzau, silit sä.-51 trimita in vara anului 1893 elevii
$i arhiva la seminarul Central din Bucure5ti.

Am relatat aceste fapte din urma legandu-le prea

mult de oameni, dand o mai mica atentiune programei,
orariului, regulamentului disciplinar, metodelor de pre-
dare, vietei interioare etc., etc. Mai intaiu, in toata aceasta
vreme nu se aduc mart schimbari programei din 1864,
tar in ce prive5te metoda de predare ramane mijlocul me-
canic de a se invata pe de rost $1 a recita papagalice5te.
Pe urma, se pune intrebarea : ce valoare poate avea o pro-
grama oricat de imbogatita ar fi fost 51 ce pret se poate
pune pe o metoda sau alta ? Programa de studii 51 me-
toda de predare precum $i viata scoalei care se mecanizase
au lost intotdeauna $i sunt si astazi ceea ce le fac sa fie zelul
profesorilor $i superioritatea morals $i intelectuala a direc-
torului. Deaceia am cautat sa, subliniez mai ales oamenii
cart Vara pregatire 5i fara convingere nu puteau crea o 5coala
bisericeasca in stare sa ne dea apostoli entuzia5ti $i insu-
fletiti. Clerul Bisericii noastre ramanea mai departe lipsit
de suflet 51 de invatatura.
A DOUA PERIOADA : DE LA 1914 INCOACE.
Legea clerului mirean din 1893, care desfiintase semi-
nariile inferioare lasand in fiinta numai doua seminarii cu
opt clase, la Iasi 5i Bucure5ti, ameninta cu pedepse din
codul penal in cazul cand la parohiile rurale s'ar mai It
5. !Wm, dosar 29, f. 227-228,

www.dacoromanica.ro
206 Dimitrie G. Ionescu

hirotonit persoane fail seminarul complet cu opt clue,

Absolventilor seminarului inferior, nehirotoniti Inca., li se
rezervau parohiile din Dobrogea, sau posturile de cantdreti
rurali din vechiul regat. Aceeasi lege prevedea ca la tre-
buingi numdrul seminariilor cu opt clase se poate spori
printr'o lege bugetarci 1. Au trebuit sä treaca peste cloud--
zed de ani insa pentruca sd se sting o parte din preotii
in fiinta si sa se simta nevoia reinfiintarii vechilor seminarii.
Seminarul din Buzau a fost reinfiintat abia in August
1914, deocamdata cu clasa I-a, urmand ca in fiecare an
se se adauge o noun clasa pand la completarea definitive.
La inceput, scoala a functionat in Casa eparhiala, cladirea
din fata vechiului seminar, ocupat Inca din Septemvrie
1901 de scoala normala de baieti. Doua dormitoare erau
in oral.
Programa? Era fireste imbogatita I Predominau stiintele
teologice : istoria sfanta, istoria bisericii roma.ne si univer-
sale, teologia morald si dogmatica, ermineutica, pastorala,
catehismul, arheologia biblicd, introducerea in sfintele carp,
dreptul canonic, omiletica, liturgica practicd si teoretica,
exegeza, predici. La acestea se addogau : Iimba romana,
latina, elina, germana, istoria Romanilor si universala, geo-
grafia, matematici, stiintele fizice si naturale, filosofia, pe-
dagogia, notiuni de agronomie, horticulture, viticulture, me-
dicina populard si veterinara, higiena, instructia civica,
muzica vocala si bisericeascd, desemnul si caligrafia, lucrul
manual si gimnastica.
Dace Idsam la o parte disciplinele teologice, programa
de mai sus este mult apropiata de programa liceelor cla-
sice de baieti. Legiuitorii tinusera searna de curentul tim-
pului, cautand sd aducd invatamantul seminarial la nivelul
invatamantului secundar al baietilor din liceele statului,
fail a-I asimila complet. Seminarul este chemat sd pre-
gdteascd in primul rand pentru o anumita si singura pro-
fesiune, aceea de preot. El este deci o scoald profesionala.
i, pentruca aceasta profesiune se exercita in cadrul unei
institutii religioase, Biserica ortodoxd, spiritul in care se va
face aceasta, pregdtire, trebue se fie cel ortodox. In al doilea
rand, dace necesitatea culturii generale se impune tot mai
I. Legea clerttlui mirean din 1893, art. 36, editia Chiru Costescu, Bucu-
resti 1922, p. 233.

www.dacoromanica.ro
Seminarul din Buzau 207

cu thrie tuturor tinerilor can frequenteaza feluritele scoale

secundare, cu atat mai mult se motiveazd pentru semina-
ristii chemati sä inteleaga si sä rezolve problemele vietii care
li se ridica in fats.
In primii doi ani, pand la inceperea razboiului nostru
de unitate nationals, a fost un aflux de elevi catre semi-
narul din Buzau, cum nu se mai vazuse ! Din cele cateva
sute care se prezentau la examenul de admitere, s'au ales
in primul an 60, iar in al doilea 40, toti unul $i unul I
A7roape toti veneau de la tail: copii de preoti, de invatatori,
sau slujbasi comunali $i multi copii de tarani.
Dela inceput, seminarul a fost pus sub conducerea
preotului Constantin Provian, doctor in filozofie, de curand
sosit de la studii din Germania. Profesori nu prea se gaseau ;
unii erau concentrati, iar ceilalti supra-incarcati de propriile
for obligatii pe la scoalele din ora$ unde-si aveau cate-
drele de titulari. Pdrintele Provian si-a ales insd un ma-
nuchiu de oameni devotati cart isi dadeau seama ca li
se cere sd Infaptuiasca pe langd episcopia Buzdului un
tip de scoald pentru care nu exista Inca un model in
invatamantul nostru secundar, li se cerea sd infaptuiascd
o adevaratd scoala bisericeascd. Acestia erau: preotul Con-
stantin Minculescu, numit in postul de spiritual, Dumitru
Radulescu, secretar si pedagog, impreund cu Stefan Po
pescu, pedagog.
Nu stiu dacd se mai intalnise vre-odata o imbinare
mai fericita si mai proprie scoalei ca acest manuchiu
de pedagogi hotdriti si in stare sa ridice pe deoparte ni-
velul intelectual al institutiei, iar pe de alta sd impund un
ideal de educatie scos din spiritualitatea curata a ortodo-
xismului nostru.
Inclinam a crede ca, cei doi ani scolari (1914/15 ;
1915/16) au fost hotaritori atat pentru deprinderea elevilor
cu o munca serioasd, cat si pentru spiritul religios al scoa-
lei, insusiri ce vor ramane mult timp dupd aceia trasaturi
deosebitoare ale seminaristilor de la Buzau. Tipul semina-
ristului, care se bizue pe munca si pe insusirile lui sufle-
testi, a fost creiat atunci la Buzau.
Preotul Constantin Provian a stiut sä imbieze un suflu
de cald entuziasm, de abnegatie sincerd, de convingeri
religioase $i de necurmata munca in slujba bisericii. Era

www.dacoromanica.ro
208 Dimitrie G. Ionesce.1

un preot cult, in cea mai nobila acceptie a cuvantului,

avea o larga intelegere a lucrurilor si lucra cu o blandete
sufleteasca ce impunea oricui. In fata altarului, in cance-
larie si in viata publics a orasului Buzau se bucura de
un mare prestigiu. Seminarul se desvolta in umbra admi-
ratiei unanime care inconjura din toate partite pe directorLI
sau. In scoala, toti munceau de dimineatd panel seara sa
dea elevilor o constiinta noun: pdrintele Provian era idea141
de preot cdtre care tindeau elevii.
Munca scolard fiind metodic organizatd, povata si
grija intotdeauna la timp, elevii erau feriti de urd si manie,
de ceartd si vorbe urate. Astfel erau pregatiti sd, inteleaga
puterea dragostei crestine cu care Evanghelia a biruit lu-
mea ; in fiecare Sambatd seara se facea in scoala un pa-
raclis sau un acatist, se explica Evanghelia duminicald cu
aplicatii la viata scolarilor ; in fiecare zi intrarea si esirea
din clasd erau insotite de cantarea unei podobii. Elevii se
obisnuiau astfel sa spund rugaciunile cu mai multa dra-
goste si cu adevdrata caldura. Incet, incet, ferestrile sufle-
tului for se deschideau tot mai larg pentru bucuria binelui,
pentru iubire, pentru mild, si pentru ertare. Asa ca in acei
doi ani, seminarul din Buzau, condus numai de oameni
cari se apropiau de elevi cu marea si sfanta iubire parin-
teascd, constituia pentru lumea lui din launtru cat si pentru
cea din afara, pildd si fapta de inaltime sufleteasca. In
felul acesta incepuse sa sufle o viata si un spirit nou.
A venit razboiul $i scoala aceasta, reinfiintata sub
atat de frumoase auspicii, a fost nevoita in 1916 sä nu-si
mai deschida portile. In schimb, a luat parte la jertfa si su-
ferintele rdzboiului pentru implinirea visului de veacuri, ofe-
rind localul si intreaga sa zestre spitalelor Crucii Rosii.
De randul acesta n'a mai fost o vacanta de cateva luni,
ci o intrerupere de aproape doi ani.
Seminarul din Buzau s'a redeschis tocmai la 11 Fe-
bruarie 1918, in conditiuni foarte grele : Buzaul era inca
sub ocupatie, casa eparhiala ocupatd de trupele streine,
mobilierul distrus in intregime, elevii: unii refugiati prin
Moldova, altii ramasi in teritoriul ocupat, toti pierduserd, in
mare parte bunele deprinderi capatate in scoala cu atata
trudd $i osteneala. Intr'un raport, inaintat directorului, spi-
ritualul observa la elevi indiferenta religioasa si jena in a
spune rugaciunile care in parte le uitasera.

www.dacoromanica.ro
Seminarul din Buzau 209

Era o vreme cand toate scoalele secundare de baeti

din orasul Buzau functionau ingramadite unele peste altele
rn fosta cladire a Escadronului de Calarasi de pe str. Stefan
cel Mare, cand nu se gasea nici un manual prin librarii,
ler putinii profesori alergau hartuiti in toate partile. Elevii,
pe la gazde, sufereau de mari lipsuri materiale, simteau
ae.a.nci dureri morale si mai ales durerea pacii de la Buftea
care ni se pregatea. In astfel de imprejurari si conditii si-a
reinceput cursurile seminarul din Buzau. Nu se mai putea
vorbi de educatie religioasa, de completare si intarire
sufleteasca!
Ca sa se castige timp, Ministerul Instructiunii aproba
ca in vara, dupa un curs de meditatie sumara, semina-
ristii din Buzau sa se prezinte la un examen particular
pentru clasa pe care o pierdusera din cauza razboiului.
In luna Noemvrie 1918, seminarul din Buzau, completat
cu cinci clase de elevi, se instaleaza in cladirea interna-
tului liceului de baeti de pe str. Mihai Bravul. Abia in
vara anului 1921 se muts in casa sa proprie, in vechiul
sau local din curtea episcopiei, evacuat de normalisti. Se-
minarul izbutise acum sä se completeze, avea opt clase.
Elevii erau toti (333) interni : bursieri si solventi, intrati
prin concurs.
Anii acestia de dupa razboiu au fost cei mai grei din
viata seminarului de la Buzau. Nevoit sä se mute dintr'un
local intr'altul, sa inchirieze 4-5 dormitoare prin oral, sä
inceapa lucrarile de refacere materials fsrs un sprijin e-
fectiv din partea Ministerului, cu o populatie scolara care
(100 OA) nu putea oferi nimic, ci dimpotriva cerea sa fie
ajutata, n'a izbutit decat cu foarte mari greutati sa intre
In normal. Eforturile parintelui Constantin Provian au lost
inteadevar impresionante! Localul, neincapator pentru nu-
marul mare de elevi, cu acoperisul mereu in reparatie,
elevii, lipsiti de mijloace materiale, absorbau multa grija
din partea conducatorilor. Daca inss greutatile materiale
au Jost in parte biruite, in parte suportate cu rabdare de
elevii oteliti prin satele de pe unde veneau in lipsuri $i
suferinte, atmosfera nereligioasa a vremii, cu tendinte pro-
tivnice idealismului evanghelic, ridica greutati la fiecare pas!
Starile de dupa razboiu au imprimat vietii un neo-
Revista Biserica Ortodoxet Roma:0, 55 (1937), nr. 3-4, Martie-Aprilie. 6

www.dacoromanica.ro
210 Dimitrie G. Ioneacu

bisnuit caracter de dezorientare $i de lipsd de scrupule.

Realitatea materiald omoara orice gand mai inalt $1 orice
actiune de ridicare morald. Nici o categorie de elevi nu
se gasea lipsita complet de sprijin moral dincolo de zi-
durile $coalei ca elevii seminari$ti. Intre vechii elevi pa-
trunsesera multi veniti de pe la alte seminarii, unii chiar
de pe la licee ; profesorii erau, in majoritate, suplinitori :
unii nu suplineau nici macar in specialitatea for !
In aceste conditiuni, parintele Constantin Provian,
ajutat de vechii sai colaboratori, la cari se mai addogasera
pr. Grigorie Cristescu $i profesorul D. Maracineanu, titula-
rul catedrei de 1. romans, organizeaze printre elevi o ac-
tivitate in care sa -$i gdseasca intrebuintare puterea for de
munca $i facultatile for suflete$ti. Directorul reia o initiative
mai veche prezentand profesorilor un numdr de subiecte
cu scop educativ (moral, religios, estetic, higienic $i patrio-
tic) spre a fi tratate $colarilor sub forma de conferinte
sau satuiri. Se apeleaza la profesori sa le tina. $i sa asiste
la aceste reuniuni spre a inrduri asupra inimei elevilor $i
in afara orelor de studii. Tot atunci, in Octomvrie 1921,
a luat fiinta un cerc cultural-literar al elevilor in scopul
de a ingriji $1 a organiza toate manifestarile culturale ce
vor avea loc in $coald, a ingriji de bibliotecd. $1 a edita
revista Muguri 1. Apoi, s'a mai injghebat o asociatiune de
elevi pentru excursiuni in cuprinsul tarii.
Paralel cu aceasta munca din $coald, directorul se-
minarului, in calitate de prezident al Ligii culturale (sectia
Buzau), inaugureaza o rodnice activitate in oras. Confe-
rintele sale atAt de mult cercetate $i ascultate, precum $i
corurile elevilor seminari$ti, vor ramdne multa vreme neui-
tate locuitorilor acestui ora$. Prin toate aceste preocupdri
se urmarea sa se biruiasca rani, mentinandu -se gdndurile
tinere in sferele curate ale idealismului.
Fara indoiald ca munca aceasta n'a ramas fard rezul-
tate, dar tocmai cand ea se afla in tofu, s'a frant pe ne-
a5teptate : in ziva de 11 Mai 1922, parintele Constantin
Provian a murit!
Din jalea unui ora$ intreg, care a Insotit papa la groapd.

I. Ajunsa in al XIII-lea an de aparitie.

www.dacoromanica.ro
Seminarul din Buzfiu 211

trupti' neinsufletit al bunului director care murise sdrac,

multa lume a inteles ca odata cu el s'au dus si atatea
perspective senine de viitor ale invatamantului nostru
religios!
Daca, totusi, nu se poate vorbi deocamdata de un
declin, trebuie sä se admitd insa ca aci la Buzau multe din
bunele deprinderi de mai inainte au inceput sa se schimbe
in mod subit.
Seminarul avea de format si de pregatit un suflet. In
loc sa fie intarit si pus in situatiunea morald si materiald
de a forma acest suflet neintinat si devotat Evangheliei,
dupd ce pdrintele Provian murise, el n'a mai putut fi ferit
de amestecul daunator al oamenilor din afard. Drept ur-
mare s'au ivit foarte multe lacune in alcatuirea si organi-
zarea seminarului.
Pe plan material, comitetele scolare, infiintate dupa
razboiu, cari au intdrit liceele fiindca au o populatie sco-
lard recrutatd din straturi sociale instarite, la seminariile
spre cari se indreptau fiii de tdrani, n'au fost de nici un
folos. Deaceea, conditiile materiale in care functioneaza nu
numai ca lasa de dorit, dar sunt dintre cele mai triste : un
nou local, inceput de peste zece ani, sta Inca rosu, copiii
nu se ingramddesc ca mai inainte la examenele de admi-
tere. Taxele mari pe de o parte, lipsa parohiilor vacante
pe de alta, nu mai indeamna astazi pe nimeni catre se-
minar. Au fost ani cand numarul candidatilor nu acoperea
nici locurile vacante ! Amenintat acum cativa ani cu des-
fiintarea, i s'a ingaduit in timpul din urma sd-$i completeze
clasele cu elevi de pe la alte scoale, in majoritate copii
adunati de pe drumuri, cari promoveazd uneori, fiindca sunt
cu taxele la curent.
Nu insistam prea mult asupra acestor vremuri. Lasam
celor ce vor veni dupd not sä le cerceteze cu duh slobod
de impresiile, fireste, prea vii ale celor de astazi.
Ceia ce poate alcatui o concluzie pentru aceasta a
doua perioada de timp din viata seminarului de la Buzau,
este constatarea ca traditia de munca si de entuziasm mai
starue Inca printre elevi atunci cand isi intorc gandurile
spre primele serii calauzite de parintele Constantin Provian.

www.dacoromanica.ro
212 Dimitrie G. Ionescu

DIRECTORII SEMINARULUI DIN BUZAU, DE LA INFIINTAREA LUI,

PANA IN ZILELE NOASTRE.

Gavriil Munteanu, de la 15 August 1836 pana la 15

August 1844.
Ierodiaconul Chiril, c. 1840
loan Petrescu, c. 1848.
Ieronim, c 1858. Toti, calugari dela
Dometian, c. 1859. Episcopie.
Agatanghel Gutu, c. 1860.
Luca Pavel Ccildceanu, de la Septemvrie 1860 pana
la 1 Julie 1869.
Arhirnandritul Nichifor, de la 1 lulie 1869 pana. la
Octomvrie 1878.
Protosinghelul Ghelasie Ionescu, de la 1 Dechemvrie
1878 pana la Decemvrie 1886.
Diaconul Costescu-Duca, de la 31 Dechemvrie 1886
pana la 15 August 1893.
Preotul Constantin Provian, de la 15 August 1914
pana la 11 Mai 1922.
Preotul Chiril Popesczi, de la 11 Mai 1922 pana la
20 Mai 1926.
Diaconul Ion Marinescu, de la 20 Mai 1926 pana. la
1 Iu lie 1926.
Preotul Constantin Minculescu, de la 1 August 1926
pana la 17 Aprilie 1929.
(1Preotul Gheorghe Marinescu, de la 17 Aprilie 1929
pana la 15 Mai 1931.
Preotul Nicolae Trifeinescu, de la 15 Mai 1931 pana
is 1 August 1932.
Preotul Gheorghe Marinescu, de la 1 August 1932
pana la 25 Noemvrie 1933.
Preotul Constantin Minculescu, de is 25 Noemvrie
1933, in continuare.
Dimitrie G. Ionescu

Résumé
A l'occasion du centenaire des ecoles ecclesiastiques
de la Valachie, I'auteur a fait paraitre dans cette revue
une etude sur le seminaire qui a ete cree le 15 aoat 1836,
aupres de l' Eveche de Buzau. L'initiative de la fondation

www.dacoromanica.ro
St tainarul din Buzau 213

des seminaires on l'attribue au metropolite Gregoire (1823-

1834), mais l'eveque Kesarie a ete celui qui a realise cette
initiative, en assurant des conditions materielles suffisantes,
un edifice magnifique et designant comme directeur le de-
voue professeur Gavriil Munteanu, venu ici de Transylvanie.
Du commencement, l'ecole a eta placee saus l'auto-
rite de l'Eveque. Elle a ete dotee dans ce but d'une or-
ganisation speciale, en vue de la preparation des pretres.
L'ecole a distribue un enseignement theorique qui corn-
prend ]'ensemble des connaissances teologiques necessaires
aux futurs pretres et un enseignement professionnel qui est
la base de la pratique ecclesiastique. Elle s'adressait a tous
les jeunes gens qui aiment l'Evangile. La duree des etudes
etait de quatre ans.
En peu de temps, les professeurs du seminaire ont pu
creer autour de l'eveche des serieuses preocupations in-
telectuelles, faire paraitre des livres, des revues, popula-
risant les connaissances morales et religieuses, luttant avec
beaucoup de difficultes, dont la cause &aft l'invasion des ar-
mees etrangeres qui avaient ravage le pays pendant la pre-
mière moitiee du XIX-e siecle.
En 1893, a cause du grand nombre des diplomas, le se-
minaire de Buzau a ete ferme et a peine en 1914 ses portes
viennent s'ouvrir de nouveau, transforms en seminaire supe-
rieur avec huit ans d'etudes. Cette fois, l'activite inauguree
alors par le directeur Constantin Provian vient etre arretee
par la grande guerre mondiale qui a desorganise complement
]'enseignement publique en Roumanie. Aussitat la guerre
terminee, le directeur a fait de grands efforts pour refaire
]'institution au point de vue materiel et intellectuel. Mais,
it n'a pas reussi que partielement, parce que la mort vient
le trouver en pleine activite (Mai 1922).
L'ecole continue a fonctionner. Elle possede une or-
ganisation qui a fait ses preuves dans le passé et qui a
ete renforcee par l'adjonction de nouveaux professeurs.
Les diplomas de cette ecole ont ete envoyes dans les
villages du departement comme pretres, et d'autres occu-
pent des differents services pnbliques. Partout ils ont prouve
des capacites remarquables et qualites morales.

www.dacoromanica.ro
Documents 4i insemnari.

CUM A AJUNS MELETIE KOVACS EPISCOP

La temelia actiunii de desbinare a bisericii romanesti in Bihcr,

ca si in celelalte parti anexe", nu sta figura intunecata a mitropo-
litului degradat Atanasie, ca in Ardeal, cum sunt inclinati multi a crede.
in Bihor acest rol ii revine Romanului Macedonean (mai pro-
babil Grecului) I Meletie, fost paroh al coloniei grecesti din Diosig
(1736-46), apoi protopop suprem (1746--48) si in sfarsit arhiereu
vicar pentru Romani al episcopului romano-catolic din Oradea (f 11
Aprilie 1775).
Avand acelasi rol, nu e surprinzator ca acesti doi eroi sinistri
au $i caracter asemanator. Nu e surprinzator iarasi, ca istoricii orto-
docsi se pronunta rau despre ei, far cei uniti le iau apararea. In Cul-
tura Crestind, 1V (Blaj 1914), p. 261, n. 2 cetim : Data Meletie
ar. fi avut purtare rea", precum gre*t afirmd d-1 Firu, nici-
cand n'ar fi ajuns sa poarte mitrd. Purtarea rea, amintitd de
d-l' Firu, va fi slat deci probabil in alipirea lui Meletie la S-ta
Unire, resp. In imbrcilisarea aceleia". Mai cetim acolo, ca Meletie
era om iubit de ai sdi, Insd cu pulind invalciturci".
Cat era Meletie de iubit de ai sai si ce purtare avea, I si cum
a ajuns sa poarte mitra, reiese din actul urmator, ce 1-am gasit tradus
din romaneste in latineste in arhiva episcopiei latine din Oradea (Do-
sarul 1054, nr. 18, sine dato):
Jalba domnului protopop al districtului Setup, Vasilie,
contra domnului episcop Meletie pe motivul, ca nu vrea sa-i
plateasca ce i-a promis §i spesele facute pentru ca§tigarea
episcopatului.
Dupci rnoartea preacinstitulus domn protopop suprem si
paroh in Oradea Vasilie 2, s'a sbuciumat in fel ,si chip Sfiniia
Sa Meletie, ca sd °blind titlul si cinstea aceea, ce a avut-o cins-
tilul parinte Vasilie §i de aceea preojii din tractul Ordzii in-
trunili in satul Haieu au disculat acolo mull chestiunea lui Me-
letie, dar nici annul nu 1-a cerut prin votul sdu pe Sfintia Sa
de protopop.
Intr'aceea fiind in acelasi limp Preasfinlitul domn episcop
Csdhy 3 in ora,sul Beius, Meletie a venit si acolo, sd incerce, it
1. In impurul din Arhiva Episcopiei Latine din Oradea, Dos. 1018, Nr. 6
din 1752, al adresei Consistorului Latin catre Guvernul Ungariei, in pasajul despre
motivarea dificultarii vizitatiilor lui Meletie de catra episcopul latin Forgach e
inserath (probabil de vicarul Fabri) intercalarea : Suffraganeus hielethius item
linguam ignorans non aliud quam pecuniam educeret". Adeca : Meletie nu stia
romaneste si vizitatiile le facea numai spre a stoarce bani.
2. Vasile Hatas, 1= Spatosu) paroh unit in Fagaras, adus is Oradea in 1738
mort 1746.
3. Episcop romano-catolic al Orazii 1737-47, apoi mitropolit al Colocei, 1751
al Strigoniului, j -1757.

www.dacoromanica.ro
Documente 9i insemnari 215

urea, oare, cineva, on ba? Sfinlia Sa neavand inset cuno,stinld

cu nimeni, ca unul ce nu petrecuse acolo mai mult, mi s'a adresat
vile, arcitdndu-mi cu supusd si umilitd rugare, ca preolii din
districtul Ordzii 1 -au cerut si acceptat deja de protopop suprem,
numai de not Beiusenii mai atcinia afacerea. La acestea eu i-am
rdspuns zicandu-i : Cinstite Frate 'n Hristos ! Eu nu te stiu, nici
nu te cunose pe tine, nici nzoravurile tale ; primitu-te-au on ba,
en nu pot sti, dar funded te rogi de mine si mi te arcili cu attita
dragoste si supunere, iau in mind afacerea Sfinliei Tale, dar
cu stirea Excelentii Sale 4.
Aducdndu-i deci la cunostinld aceastd afacere, Excelenja
Sa m'a inscircinat, sa stirieesc, pe care din doi it pre ferd preolii :
pe Meletie ? sau pe Feint Rciutu ? si in urmare ne-a imputtrnicit
Excelenja Sa D-1 Episcop amintit, sd alegem dupa voia noastrci
dintre cei doi, pe care -1 vrem, de Mai Mare Protopop al intregei
natiuni romdnesti din Dieceza Ordzii; Excelenja Sa va aproba
alegerea noastrd.
Dupes aceasta insusindu-mi en grija si nevoia domnului
Meletie si dorinla lui, am cdzut asa la invoiaM, ca oricdt ma
voiu osteni si voile cheltui pentru el, dacd nu voiu reusi sd-i cdstig
de partea lui pe preojii din districtele Beius, Pomezdu si Beliu,
set' nu-mi deie nimica Sfinlia Sa Meletie, ci sd mearga acasd in
numele Domnului ; dacd inset voiu fi putut sd-i aplec pe preoli,
atunci set fie dator a-mi da pentru osteneala mea 12 galbeni pe
an si in afara de aceasta set -mi mai si intoarcd toate cheltuie-
lile ce le voiu fi fdcut pentru cauza sec Ddnsul se invoi la aceasta,
ba Inc& mai adaose, fares set i-o fi cerut cineva, cd dacd el dupa
ce se va fi urcat in slujba doritcl, s'ar lcipdda de cuvdittnl dat
si nu si-ar intplini promisiunea, atunci sd cadd'n bldstdmul
celor 318 Siring Pdrinli.
Trei zile mi-au trebuit apoi ca sd tratez afacerea aceasta
in tractul men, pe urma aranjand-o, a doua oars adunand la
mine to/i preolii la tdrgul de Sf. Ilie, nu numai pe ei, ci si pe
mireni cu grew i-am aplecat spre voia mea. Asa apoi cu invoirea
tuturora am fticut si inaintat cerere episcopului de buns amin-
tire Csdky.
Atunci vdzand Meletie cd ii merge bine pe ldngd mine,
mi -a spus ulterior rugcindu-nui asa : mai suet la Oradea cdliva
preofi, sari n'au consinzlit la alegerea sa, drept aceea sd fac bine,
set vin acolo cu cdliva preoji de ai nzei, doard as putea face
si acolo ca aici in Beius. La aceasta i-am nispuns : mi-am fm-
plinit obligaliunea, nu mai am ce cduta la Oradea, nu suni
dator sa merg acolo, nici nu and leg. Totusi intervenind Cu
rug& mingle sale silnice pe la Excelenja Sa Csciky, m'am dus cu
vreo 8 preoli in ziva fixates, la Oradea, wide ajuns ii aflai pe
preoli foarte supdrati pe Meletie si pe aspiralia lui si nici nu
puturdm in opt zile, ce am petrecut acolo, isprdvi allceva, decdt
4. Csaky.

www.dacoromanica.ro
216 Biserica Ortodoxa Romana

ca am alms cdliva preoji de parlea noastrcl. Vtizand insci Donut'

nostri Orddani, cd partea cea mai mare a preolilor s'a invott
sa -t aleagd, i-au induplecat prin vorbe dulci si frumoase sI pe
preojii rdniasi ,si astfel ne-am unit tog intr'o pdrere.
Iar in ce priveW spesele ce le-am facut pentru Me letie,
irz anul 17-16 sunt, socotite pe puffin, acestea: I. Cu cinstiiii
preoji din tractul nzeu si din alt tract aind am Jima sinod am
consumat 15 florini unguresti. 2. Cu cei 8 preoji mergand la
Oradea, petrecand acolo si revenind: 13 fl. zing. 3. La un
prilej neprevdzut, nici intentionat de mine, domnul Meletie ve-
wind in parohia mea, Delani, dupes primirea demnitci /ii sale, a
fdcut cu poporul adunat spese pe putin 35 de florini unguresti.
L-am chemat de mai multe on si pe chelluiala mea pe Maria Sa,
dar acestea nu vreau ccitusi de pup): set le pun la socoleald.
Dupes trecere de 5 luni vorbiud in Oradea cu Mciritul Domn
Meletie, el s'a prefacut ca -nzi face scrisoare greceascci intdrita
cu sigiliul sdu despre invoiala noastrd din Beius si intincan-
du-mi-o Ind indemnd s'o ardt vreunui Grec, ca nu cumva set
fac pe nedrept vreo jalbd impotnVa Sa. Eu Increzdndu-mci in
omenia lui, in cinstea lui preoleasca si in dtmnitatea ce o pri-
mise de curand, n'anz ardtat scrisoarea aceea nimcinui timp de
irei ani, iar apoi Wain dus la Maria Sa sd-i aminlese promz-
siunea faculd si sd-i cer set -mi intoarcd chelluielile, mai ales
at' ntr'acestea Maria Sa ajunse di la treapta de episcop. Mi-a
raspuns inset cd n'are bani, pentrucd a cheltuit mull incoace
incolo, drept aceea md rugcl, sa -1 nzai astept cloud luni, zicdrzd
cd atunci va avea adunali 100 de florini, pe cari mi-i va des
mie ; si astfel in nddejdea banilor acelora nzi am cumpcirat din
prdvcilie parte pe credit, parte pe bani numeiraii, stoja engle-
zeascd si celelalte ce mai trebuesc la haine. Mantaua m'a costal
54 de florini unguresti, iar haina lungd de desubt 5 27.
In ziva fixates de Mdritul Donn mi-am trinzis, inctilzit de
aceeaci nddejde, om anume, cu scrisoare din mdna mea, la Oradea,
el inset nici bani, nici rcispuns in scris nu s'a dinzis a-mi tri-
mite, ci a zis numai, cd la altd ocazie, cdnd se va iutdlni cu
mine, isi va irnplini obligajiunea. Auzind aceasta, am inceput
set bdnuiesc, cd P. S. Sa vrea set and tragd pe sfoard, de aceea
pusei pe un Grec din Beius sd-mi ceteascd scrisoarea de obli-
galiune, cd ce valoare are? si aflai, cd nu e fdcutd (hod in-
voiala ce incheiasem not $i foarte suparat, vrui set -i denunf in
absenla Excelentei Sale Domuului Episcop Forgach aceasta a-
facere Veneratului Consistor. Inteaceea veni inset Meletie Ia
Beius si trasen gazdei la fratete sdu Gheorghe. 6 Aici ii spusei
5. Rasa sau reverenda, ra'spandita intre preotii romani din Bihor de episcopii
unguresti din Oradea incepand cu anul 1738 in scop de propaganda, in forma de
-eadouri-momeli.
6. Despre familia lui Meletie v. Cultura CreVind, 1914, pp. 232 si 259 s.
Nici fratii uniti nu ascund, ca intreaga familie trecand intai la unire, apoi la ca-
tolicism, s'a maghiarizat cu totul. Despre maghiarizarea secretarului" (servitorului)

www.dacoromanica.ro
.1.D.-xurnente si Insemnari 217

in fella multe pentru acea scrisoare frauduloascl ; hare altele si

acestea i le-am spus: Ce prost as fi data mi-as face bled odatti
cdnd am aflat, cd scrisoarea aceea greceascd nu e
cheltuieli,
fdculd dupd invoiala. El insci dupa obiceiul sdu fdcu asa :
Nu ma lua repede fiindcd $i eu am multe cheltuieli, ba ci
scrisoarea aceea ai putea s'o arunci in foc, fiindcci Ware nici
o importantd, ci sufletul meu si constiinta mea ili este contract.
Aci repeta cuvintele de furdnuint induse mat sus. Iar en Inca
odata fed asigurat pe baza caracterului sau episcopal si a
furcimrintului prin care-mi pronzitea plata indoitd si astfel in
cinstea lui ospatai acasd in mine limp de cloud zile vre-o 50 de
oameni, invitaji parte de mine, parte de el, anume preoli orto-
docsi, juzi si primari ai satelor si Marital Domn cu families
ca. Auzind asta si aljii neinvita /i venires foarte mulji si pe
toti i-am primit cu mind largd, in cinstea Mdriei Sale, intru-
ail in timpul acela, pe cdnd 7 era el in slztjba, eram mai pu-
iernic si'n bani, si'n nunze, decdt Mdria Sa, cu mult incd.
Dupes acestea bn credinta asigurdrilor ce mile facuse de
attitea on P. S. D. Episcop Sufragan Meletie, asteptcind I.am
asteptat pentru plata cheltuidilor mele, dar venind vremea set -i
cer dill nou set -mi pldteascd, iardsi mi-a spus cd a cdzut fn
multe datorii si astfel din an in an a refuzat set pldteascd si
atunci dupa foarte putind asteptare intrei Sinesie 8 in Dieceza
noastrd, aducdnd turburare peste not si astfel fui silit set las
afacerea aceasta pentru alt time, ca sd nu-i dam poporului si
mai mare sminteald.
Dar Mdria Sa si-a Gnplinit deja toate dorinjele: nobilita-
men fraglor sdi a oblinut-o, 9 familia si-a siesi si-a
cumpcirat cai si trdsurd, nzie inset din ce-nzi datoreste nu mi-a
dat pdnd 'n thin de astazi nici un crucer. In afara de asta
m'a adus in pagubci $i sdrdcie s2 cinstea ci stima am pierdut-o
din cams-a faptelor si ispravilor Maritului Domn Meletie, ceeace
data va fi nevoie, voiu dovedi cu cei nzai buni martori ; anume
Pratt Cinstitul Donut Meletie dupa prinzirea denrnitajii incd si
aceea mi-a ,fost pronzis, ad din cuvantzil meu nicicdnd nu va
iesi, dar nici de aceasta nu s'a linut, din care neascultare des-
luld turburare am tras, precunz se poate vedea din toate in-
crurile.
Ceeace am lucrat en mai intdi, inainte de venirea Domniet
Sale, pentru S. Unire irz acest district, tot s'a ncirzeit din viva.
Sa, si nici an bine n'a adus. De rdspdndirea unirii m'as apnea
far, cu ajutorul Donznului, dar cum s'o fac? Mdria Sa din
mile lzri Dumnezeu si a Prea Luminalilor si Mdritilor Domni
din Oradea e inzestrat cu demnitate de episcop si pe ldngd
1.11W.eletie, roan Nagy, v. brosura mita : Casatoria mad Roman cu o Unguroaic&
ci" urtrutrile et'. Oradea, 1936.
7. Poate : .,desi era si el in slujbe.
8. Episcopul ortodox at Aradului, intra in Bihor in anul 1751 apoi si in 1653, etc.
9. La 2 lanuarie 1754, v. Cultura Creftthd. IV (1914), p. 25°.

www.dacoromanica.ro
218 Biserica Ortodox& Roni&nA

aceea bine prevdzut cu celea pentrzt train, totztsi promisiunea

fcicuta ci czt juramdnt intaritci ,Si -o calca'n picioare: en !Mese
ca vai de mine, in destuld sciracie, cum pot martztrisi oamenii.
De aceea pentru aceastct promisiune (pe care singur Ma-
rtha Donzn din voia Sa nzi-a facet -o, en insurui nici un florin
n'am cerut, ci Maritza Domn m'a silit la asta) ma rog inIcii
Exceleniii Sale Domini lui Stapan, apoi Marifilor $i Prcacinsti-
filor Donzni Capitulari, sa nu le vie grew a interveni pentru
plcitirea cheltuielilor ci afacerilor mele, pentru care gra,tie cu
ostirdie rugandu-mci, raman al Exceleniii Voastre, Prea Cin
stifilor si Mciritilor Domni Domni prea plecat slujitor, Vasilie,
protopop in Delani".
Jalba e posterioara anului 1754, fiindca pomeneste nobilitarea
fratilor lui Meletie ; poate posterioara si anului 1757, fiindca it nu-
meste pe N. Csaky episcop de bund amintire". E drept, ca putea sä-1
numeasca asa si numai pentru incetarea pastoriei sale (1747). Urmasul
sau Forgach care paraseste eparhia in Fevruarie 175810 si moare (psi
e'nlocuit la Oradea cu Patachich), in 1759 e amintit fara epitete de
acelea, ce se dau celor morti, deci jalba pare a fi scrisa cel mai tarziu
in 1758. Ea motiveaza de altfel taraganarea prezentarii sale.
Ruina morals $i materials a protopopului Vasile din cauza lui
Meletie incepe in 1751. In acest an, chiar la inceputul lui, deci inainte
de orice interventie a lui Sinesie (numit la 3 Aug. 175111), ii de-
clara preotii si mirenii din tractul sau ca se vor lapada de el, data
nu se va lapada el de Meletie.
Documentul e mai valoros Inca decat cel precedent, pentru aceste
motive: 1. fiindca e pastrat in originalul sau romanesc; 2. E datat; 3. con-
tine date istorice multe ci importante: face istoricul inlaturarii vechii e-
piscopii ortodoxe romane a Orazii si a supunerii preotimii romanesti din
Bihor sub jurisdictia protopopilor supremi" unit!, adica: 1713-27 Pavel
Laszlo, 1738-46 Vasile Hatas, 1746-1775 Meletie (de la 19 Dec.
174812 arhiereu) $i prin ei sub a episcopilor unguri din Oradea in
cele administrative ; iar in cele divine episcopilor sarbi de la Arad.
Spune apoi ca a fost vladica ortodox roman in Oradea" dar 1 -au scos
domnii; ca ei au cerut iar episcop ortodox roman pe seama tor" dar
au fost Indrumati a se multumi cu cel sarbesc de la Arad, etc.; 4.
e pi un monument elocvent de treaza, adanca $i darza constiinta
nationals a roma'nimii bihorene acest act, de constiinta putezil si
drepturilor sale. Pare ca se pronunta senatus populusque romanus"
cand isi face cunoscuta voia si hotdrirea (da cuvant) adunarea
preotilor cu mirenii ; ei sunt tura". Stapanii pamantului muncit de
ei sunt domnii de la Oracle" ; calificativul de domni" ii distanteaza
10. cf. V. Bunyitay, A vdradi pfispokscfg tortenete, IV, Debrecen 1935, p. 311
11. cf. S. Dragomir, Istoria desrobirii, I, Sibiu 1920, p. 228.
12. Data instalarii. Numit de Maria Terezia la 14 Nov. 1748, hirotonit de
Manuil Olsayschi la 15 Dec.
13. Probabil Petru Hristofor, testat la 1712.
14.0 astfel de cerere din anul 1727, a publicat din Arhiva Judetului Bihor
d. Firu in cartea: Biserica ort. romp. din Bihor in ittpta cu unirea 1700-1750.
Caransebe$ 1913, pp. 19-22.

www.dacoromanica.ro
Documente §i Inserruari 219

ca pe nWe strain'. Tara" le spune cu autoritatea autohtoniei mile-

nare: nu poftim" sa va amestecati in treburile noastre sufleteqti.
i in sfaiVt 5. face dovada staruintii neclintite a Bihorului roa-
nesc in ortodoxie hi a opozitiei sale contra protopopilor supremi" si
a ,,comisarilor pentru biserici" impu0 de domnii din Orade".
lata documentul, transcris cu litere latine :
,Noi cei mai mid si plecati preo ,ti din eparhiia aceasta ai
sfinfiei tale cinstit protopop Vasilie, facem in Mire de acest
lucru Injelegdnd cd s'au fdcut vlddicci la Oradea si va sd
bible pre la beserecile no[alstre, deci not popi inpreund cu
nzireni din eparhiia aceasta $i cu alti czestini, sari ne linen
de besereca reisdritului nice sdntem plecafi supt unatie md-
car cd scizitewt supt stdpdnie 1s domnilor si de domni pu-
rure sdntem ascztltdlori in alte trebi lard vlddicd uniat nu
primim nice intrufnj chip cd nice nu slim ce este image
cci bine stii sfintie to cdnd am fost in Beiuns la popa Iosiv 16
Inpreund cu lard ce cuvdnt s'au dat pintru patdr Lascu 17 si
dela lard si dela popi cum cd nu povtim sd fie vlddicci cd au
fost vlddicd, ii domnifil bate scost cd au zis cd /.W pot fi doi
pispeci 18 la Orade ce numai until, si nem dat rdspins: ci va
trebui vlddicd la Arad pot merge cd ear -1 vor oprl.
Apoi dupd aceia not comisards pre beserecile noastre si
pre sdrbdtori nu poftim precunz jupdnul Legradi 19 o inuere
sdracd din &Martin care face prescuri altd platd nu are
numai puline clacd si o au binidluit 2° haiduci[z] 20 de petaci 21
pi pre alli pre multi.
Dart pre sfinlie to ti-am pus popi .i lard protupop sa
ne porli grije de toate baiurile no[ctistre de a preotilor de
a besericilor de a sdrbatorilor cari cum lin darci acum langel
acest lucru sd nu vei sta impreund cu not cu tarall de sfinfie
to nu oin line lard sa vei unzbla Impreund cu not la lucrtaile
aceste sd-li tit cinste ca si Dumnezeu la mai mare cinste sd
he invredniciascd ca sd pop* fi slugd credincios intru besereca
rdsdritului.
Dat-am not preoliN Inpreund cu nzireiti[i] $i cu alli cres-
. Msfa Gen. 22 21, 1751" 23.

15. e" de la sfarsitul substantivului feminin articulat, in loc de ,,ea",

care in Bihor se pronunta ca frantuzescul 6 (frere), Cuvintele: stapanie, sfinge
purure, Orade, etc. Pentru ca e folosit in document peste tot E ; pentru et, a
si u final: h.
16. Despre insemnata sa activitate literary sl omiletica v. cartea mea : Istoria
bisericeascd a Romanilor Bihoreni panel la 1829. Oradea 1935, p. 30, dupa Firu :
Urme vechi de culture rornaneasca in Bihor, Oradea 1922. Despre temnita ce
a suferit-o pentru opozitia contra unirii, v. protocolul B, 1738-61, p. 207 din Ar-
hiva Ep. Lat. Oradea.
17. Hates Laszlo, protopop suprem 1738-46.
18. Pispec, ung. piispok=-.episcop.
19. Nic Legradi, primpretor,
20 Pedepsit, ung. biintette.
21. Petac, sarbeste, ban de cinci.
22. Luna Ianuarie.
23. Arhiva Episcopiei Latino din 0 radea, dos. 1021. In protocolul sedintei-

www.dacoromanica.ro
220 Biserica Ortodox& Roman&

Ambele documente arata, ca Meletie n'a fost iubit de ai sai si

n'a avut purtare buns. Mai arata ca n'a fost dorit de clerul ,Si po-
porul bihorean in fruntea sa, ca a parvenit la posturi de conducere
prin abuzuri pi mistificari, ca pe cei ce 1-au ajutat i-a ruinat, postul
ce 1-a cucerit 1-a compromis, poporul 1-a tulburat si nacajit atat ei,
cat $i lucrul ce-1 imbia : ,,sfanta unire".
Diacon Dr. St. Lupla

Résumé.
En 1746, Meletius, le pretre paroissial de la communaute grecque
de Diosig, acquiert le poste de protopope en chef du Bihor, d'o6,
deux ans plus tard, i1 parvient eveque suffragant de l'eveque catho-
lique pour les roumains. Puisque ceux-ci ne l'en voulaint pas, Mele-
tug corrompt par l'argent le protopope du Beius. Avec l'appui de
celui-la, it en reussit, mais au lieu de lui payer la somme convertme,
iI le laisse ruine et compromis.

consistorului (consiliul eparhiar al) episcopiei latine a Orazii din 3 Ianuarie 1764,
punctul 7 suns : Die 3-tia Ian. 1764, e scrinio Suae Excelentiae Eppalis extradata
sunt sequentia : Denique Obligatoriales Dni Melety Kovacs Suffraganei in graeco
ritu de anno adhuc 1747, quibus se ad dandos qttotannis Archidiacono Basi-
bo ex Gyaldny 12 aureos obligavit, donee videlicet dittos D. Aleletizis penman-
serit supremus .4rchidiaconus. Quodsi vero in Eppum pro;notus fuerit, in lo-
cum 12 Aureorum ad navandam in eo operam, ut memoratum Basilium in
Supremum Archidiaconurn promoveat. Quae singula pro futura notitia iussu
altefatae suae Excellentiae ad Archivuzn Consistoriale sunt reposita. Din acest
izvor descoperit dupa incheierea si culegerea studiului de fats, pare a reiest ca
pare protopopului Vasile s'a tratat in sedinta oonsistorului in 3 Ian. 1764 si din
ordinul episcopului Patachich s'a pus ad acta pe baza clauzei ce o pusese Me-
Ietie In obligatorialele sale, scrise in 1747, ca numai pang va fi (el, Meletie) pro-
topop suprem ii va plati 1W Vasile 12 galbeni pe an ; ajungand episcop, '1 va
achita prin avansarea in postul de protopop suprem (in locul sau).

www.dacoromanica.ro
 RECENZII
A. KARTAEV, nparrinza anpeituntiosnaro npaaa Koscrairrintonaribciatx-h.
a.rpiapxowb (Practica dreptulvA de apes la Patria,rhii de Coustanttnepol).
Varsovia (Tipografia sinoclal&) 1936, form.8 °, 19 p.
Prin buna.vointa si osteneala d-lui Bogoliub L. Pisarev, lector de
limba Barba la. Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti ei doctorand
al Facultatii noastre de Teologie, am in traducere romkneasca un impor-
tant rale studiu istoric, cu titlul de mai sus, al profesorului Anton Karta.ev
dela Institutul (rus) de Teologie ortodox& din Paris. Interesul ce prezint&
acest studiu pentru chestiunea raporturilor de viitor dintre Bisericile orto-
doxe autocefale si Patriarhia ecurnenica., m'a. inderrmat s& fac cunoscute
si cititorilor nostri constatarile Zvi ideile distinsului profesor rus.
D-1 A. Kartasev pleaca, in Introdueere (p. 1-3) dela faptul, c& des-
tramarea Bisericii ortodoxe din Rusia a scos in evident& rolul traditional
al Patriarhiei ecumenice in Rasarit. (Este in adevar stiut, ea, asa. numita
« Biserica, vier, care s'a despartit de cea patriarhala rush, sub motivul
c& aceasta este organizata autocrat, a cerut rectmoasterea din partea.
Patriarhiei ecumenice. Forrnare,a Bisericilor ruse din afar& de granitele
Republicii Sovietelor a pus deasemenea chestiunea, raporturilor canonice
cu Patriarhia de Constantinopol, a carei autoritate suprema. a recunoscut-o
mitropolitul Evloghie). Rolul Patriarhiei ecumenice in Biserica, ortodox&
s'a miasorat simtitor in secolul trecut cand mai ales popoarele slave au
voit ca intletatea ei aft fie cat mai putin realA. In ling:nil nostru se simte
ins& nevoia unei coordonari a organizaxii si activitatii Bisericilor ortodoxe,
si aceasta nu se va putea face fara ca. Patriarhiei ecumenice sa i se re-
cunoasca. practic o anumita intftetate fat& de toot& ortodoxia, intaetate
bezel& pe ins&si istoria. acesteia. Trebue gasit un modus vivendi, care
sa asigure Bisericilor ortodoxe o actiune comma si ajutorul reciproc.
.tEste nevoe de o noun, constitutie interortodoxa.), in care independents
ce asig-ura Bisericilor ortodoxe autocefalia for al nu excluda comunicarea.
regulatit dintre ele, pentru rez,olvarea problemelor can le privesc lao-
lalta (p. 1).
De si RasAritul ortodox nu s'a organizat ca Apusul centralizat,
episcopul de Constantinopol a fort ridicat de imparat la inaltiraea unui
primat al iraperiului, unui patriarh «ecumenic). S'a treat astfel in dreptul
canonic oriental statutul privilegiilor (npovOlica) patriarhului de Constan-
tinopol, far& mistica primatului papal si alaturi de principiul autonomies
Bisericilor locale, adanc viabil in Orient. Tendinte. Patriarhiei ecumenice
de a-si subordona direct si complet aproape toate Bisericile locale din
Orient, (dadea nastere la animozitate fat& de privilegiile sale si la lipsa
de dorinta de a le sustine) (p. 2). S'a produs deci o anumitit tensiune
Intro autoritatea ecumenic& si autocefalie, ceea ce a facut ca apelul Bi-
eericilor locale la autoritatea Constantinopolului s& se produce numal iu

www.dacoromanica.ro
222 Biserica Ortodox& Romftna

cazuri de mare nevoe si de sila. Prin aceasta ccontrazicere interna» se

explica faptul, el de si episcopul de Constantinopol s'a bucurat in Orient
de un drept de apel canonio asemanator cu eel al papii in Occident,
cistocia ne-a p.8.strat relativ putine cazuri de judecata in apel la Constan-
tinopol cu privire la Bisericile autocefale independente de el». Apelul la
patriarhul de Constantinopol a fost un cfenomen obisnuit si la ordinea
zilei, ca o functiune intern& regulata a fiecarei Biserici locale», fapt a
'Oral ilustrare este intreaga istorie a Bisericii rusesti pans la 1448. Stu-
(hut de fats se Gaup& cu acazurile extraordinare, earl caracterizeaza au-
toritatea cecumenica» a scaunului constantinopolitan» (p. 3).
Prima perioadd Viotti la sinodul dela Ca/cation (an. 451). Conflictele
cauzate de arianism au dat prilej sa se arate cinttletatea politiccr-
bisericeasca» a scaunului de Bizant, resedinta imperials. Sinodul II ecu-
menic (381) a consacrat prin canonul 3 privilegiile episcopului de Con-
stantinopol, asezat In onoare dupa. Roma. Imparatii primiau plangeri si
cereri din toate partile Orientului si le indreptau catre episcopul capitalei,
care delibera asupra for Impreuna cu episcopii prezenti in cr6vobog iv871-
Itoiax. Ace.ssta, practice a apelului la judecata Constantinopolului a adus
dupes sine si intinderea autoritatii administrative a episcopului de Con-
stantinopol, la inceput mArginita, devenind o autoritate de caracter ato-
tiraperial-ecumenic». Insarcinarea data de sinodul II ecum. unui grup de
cstalpi ai ortodoxiei», in frunte cu patriarhul de Constantinopol Nectarie,
de a restabili credinta niceiana in tot Orientul, a fost primul moment
rnai important in realizarea extinderii autoritatii Constantinopolului poste
alte dioceze (Tracia, Pont, Asia) autoritate direct& si omnilaterala, pro -
tejata, de Imparatul Teodosie eel Mare. In cazul episcopilor de Bostra
Bagadios si Agapios, cari se adreseaza lui Nectarie al Constantinopolului
(Sinod 394), avem tin exemplu de «apel formal» la episcopul capitalei
in partea unor ierarhi can tineau de Antiohia.
Sf. loan Hrisostom (398-404) considera ca. un drept obisnuit ape-
lul la scaunul sau, drept care a provocat ambitia altora si a cauzat con-
damnarea lui. Primind plangeri contra exarhului de Efes si altor episcopi
din dioceza Asiei, el s'a dus la Efes si-a convocat tin sinod, care a con-
clamnat pe vinovati. Tot el a depus pe Gherontie exarhul diocezei Pon-
tului, de care i se plansese sf. Ambrozie. A intervenit deasemenea in con-
flictul episcopal dela Antiohia si a contribuit la Incetarea lui. I se adre-
sau cereri din Siria, Fenicia, Palestina. Sinodul tinut Is Stejar contra
1ui, n'a fost decal denaturarea dreptului lui de judecata ca prezident al
sinodului impotriva lui Teofil al Alexandriei, contra caruia se plansesera
calugarii alungati din Egipt.
Urmasii lui at continuat a exercita dreptul for de patriarhi ai ca-
pitalei, intarind si intinzand autoritatea cecumenica». Atticos (405-425)
a extins-o eel dintai asupra Iliricului (Dacia, Moesia, Dardania, Mace-
donia, Tesalia, Epir, Ahaia) si insulei Creta, care tinea de Roma. El a
primit apelul unor episcopi din Diric, nemultumiti de episcopul Romei
Bonifaciu I, a dat dreptate apelantilor 9i a obtinut dela imparatul Teo-
dosie II un edict, care da dreptul episcopilor Iliricului sa se adreseze
n cazuri de indoiala la Constantinopol, corasul care se bucura, de prero-
gativele Romei yacht», si apoi sa, rezolve chestiunea Intr'un sinod at lor.

www.dacoromanica.ro
Reeenzii 223

Abia Imparatii iconoclasti au asigurat Ins& jurisdictia Constantinopolului

asupra Diricului. Atticos a decis si in cazul episcopilor Agapet si Teodosie
din Frigia.
Despre Nestorie (428-431), spun Teodorit a avea autoritate de
presedinte al Intregului imperiu. Lui i s'a adresat plangerea unor clerici
din Alexandria contra episcopului Ciril. Proclu (434-446) si-a subordonat
definitiv diocezele Traciei, Asiei si Pontului si a hirotonit pe episcopii de
Fifes, Cezareia Capadociei si Ancira. Un ativoaoc 6v871p.ou'acc prezidat de
el, a cercetat apelul episcopilor Atenaeie de Perra si a cerut lui Domnus
al Antiohiei s5. respecte hotarirea luata. Tot la Proclu s'a facut ape/
In eazul comitelui Irineu ales episcop de Tir. Flavian (446-449) a re-
zolvat o serie de apeluri din Asia mica., dela clericii din Edesa irnpotrive.
lui Domnus al Antiohiei In cazul lui Iba de Edesa si dela Domnus insusi
Impotriva lui Discor al Alexandriei. La Anatolie (449-458) a facut apel
episcopul de Berit Eustatiu contra episcopului de Tir Fotie. Fiind ne-
multumit, acesta, a apelat apoi la sinodul IV ecum.
Perioada dela sinodul din Calcedon ptimd la :raga/ turcesc 1453
(p. 7-13). Prin canoanele 9, 17 si mai ales 28 ale sinodului IV ecum.,
«dreptul de apel la scaunul constantinopolitan a fost confirmat formal si
anume in intelesul de atotimperial-ecumenim>. Acest drept atat de ne-
placut Romei «a fost desavarsirea, logica a sistemului administrativ-le-
gislativ-judecatoresc de unificare a Intregii conduceri bisericesti, la care
tindea autoritatea imperial& din Constantinopol. In fruntea a toate era
imparatul. La stanga lui, prefectul pretoriului sau vicarul sau, la dreapta
arhiepiscopul capitalei, ambii cu privilegii de apel si de judecata, intinse
asupra Intreg-ului imperiu, a universului (obtovivl, p.
Dupl. sinodul IV ecum., situatia privilegiata, a ierarhului dela Con-
stantinopol in Biserica imperial& bizantina este mai presus de indoiall
si functioneaza «automat, Intarindu-se mereu prin noi formule legislative .
In codex Justiniani, Biserica de Constantinopol este numita «capul tuturor
celorlalte Bisericb. Granitele patriarhiei de Constantinopol sunt in acest
timp mai intinse decM ale oricarei alte Biserici autocefale, si importan.t.a.
lui este cea mai mare. In sec. VII i se supun pentru un timp si partile
ortodoxe ale Bisericilor armeana si georgiana. Prin misiuni, Bizantui
formeaza, noi marl Biserici (sa.rba, bulgara, ruse, valaha). «Acesta. este
un Intreg nou imperiu, o;:zoupivn, univers bisericesc, pe cand scaunele
de Alexandria, Antiohia si Ierusalim slabesc si se micsoreaza sub jugul
Islastului si al cuceririlor strainer (p. 8).
Aceasta situatie contribue cu timpul ca si in legislatia bizantin1
prerogativele patriarhului de Canstantinopol sa se precizeze tot mai mult.
Epanagoga Imparatului Vasile Macedon (886) recunoaste patriarhului
de Conatantinopo] dreptul de cercetare si de rezolvare a neintelegerilor
si din alte patriarhate, pe ca.nd titularii acestora nu aveau competent&
dincolo de limitele lor. Comentatorii de canoane: Aristen, Zonara, Balsa-
mon si Vlastaris, scot categoric In evident& acest drept adrninistrativ-
judiciar al patriarhului de Constantinopol.
Ca ilustrare a lui, autorul educe o nom& aerie de cazuri de apel la
soaunul de. Constantinopol fazute din alte patriarhate. Episcopul ortodox
Proterios al Alexandriei s'a plans imparatului Leon I contra monofizitului

www.dacoromanica.ro
224 Biserica Ortodox& Roman&

Timotei Eluros; imp&atul a supus cazul judecatii patriarhului de Con-

stantinopol Anatolie si sinodului, cari au condarnnat pe Timotei (458).
Urraasul lui Anatolie Ghenadie (458-471) s'a interesat mai depute de
Biserica din Alexandria, obtinand exilarea din nou a lui Timotei Eluros
si alegerea ortodoxului Timotei II Salofakiolos. La cererea patriarhului
Antiohiei Martirie, Ghenadie at Constantinopolului a intervenit la impl-
ratul Leon I impotriva lui Petru Gnafevs si a reuait dupa retragerea lui
Martirie sa aleaga pe Iu lian.
Patriarhul de Constantinopol Acakios (471-479) si -a consolidat oon-
siderabil autoritatea cu ajutorul imparatului Zenon. aDatorita unor in-
tregi secole de turburari dogmatice, episcopii constantinopolitani devil& In
adevar patriarhi ai intregii Biserici orientale, deoarece lupta se decide
cu autoritate in capital& prin politica imparatului si cu participarea la
ea a, patriarhilor de Constantinopob (p. 9). Patriarhul Acakios confirm&
cu a6vobog &vaviotiax depunerea de catre sinodul antiohian a monofizitului
Petru Gnafevs (478), dup& revenirea la tron a imparatului Zenon. Ace-
laai patriarh de Constantinopol a refuzat confirmarea lui loan I Talaia-s
Ia Alexandria, uncle a trimis patriarh pe Petru Mongos, cu care a primit
enoticonul lui Zenon (482). Imparatului Anastasia (491-518) si patriarhu-
lui de Constantinopol Macedonia II (496-511), li s'a plans o delegatie de
calug&ri monofizil;l in frunte cu Sever, contra patriarhului de Ierusalim
Ilie. Prin intriga, delegatia a reuait sa °Mina depunerea patriarhului Ma-
cedonia si punerea lui Sever pe scaunul Antiohiei, dar imparatul Iustin I
restabileate lucrurile in favoarea ortodoxiei, faciind sa fie asezat pe scau-
nul Antiohiei Pavel de care insuai patriarhul de Constantinopol Epifaniu.
Lui Iustinian si patriarhului Mina (536-552), s'a plans contra mo-
nofizitilor extremisti (gaianiti) patriarhul Alexandriei Teodosie, monofi-
zit moderat. Printr'un act de autoritate, patriarhul de Constantinopol loan
III Scolasticul a pus pe scaunul Alexandriei pe loan IV (572) si a inlocuit
pe Anastasia al Antiohiei cu Grigore. Acesta s'a prezentat mai apoi la
Constantinopol lui loan IV Postitorul (582-595) spre a se apara de unele
acuzatii. De si sustinut de mutea imperials a fost judecat de patriarh
si de sinod.
Cucerirea araba a dat patriarhatelor de Ierusalim, Antiohia si
Alexandria independent& fat& de Constantinopol; au slabit insa atilt de
mult sub stapa.nirea mahomedana, bleat, cand s'au reunit cu Constanti-
nopolul, autoritatea acestuia s'a afirmat si mai mult. Patriarhii de
Antiohia locuiau si se alegeau la Constantinopol, ca refugiati. Abia In
742 Arabii si la 1263 Turcii au permis patriarhilor de Antiohia sa stea
la resedinta. Dela 1099 panala 1186, patriarhii de Ierusalim aedeau Ia
Constantinopol si erau ale.% si hirotoniti aci. In aceast& situattie nu mai
putea fi desigur vorba de apeluri la Constantinopol din aceste patriarhate.
Confirmata de sinoade, situatia privilegiat& a patriarhului de Constanti-
nopol, analoaga celei a papii in Occident, a fost recunoscuta uneori si
de Roma.
Sinodul quiniaext (692) recunoaste patriarhului de Constantinopol
prerogative egale cu cele ale papii. Tot astfel sinodul dela Constantinopol
879 (can. 10). Autoritatea suprem& in Biserica se gasia astfel dedublata,
imp&rtita egal intre doi ierarhi (Roma si Constantinopol) constituita In

www.dacoromanica.ro
Recenzii 225

diarhie. Papii n'au recunoscut aceasta egalitate, «dar au par&sit °data.

pentru totdeauna obiectiunile de dinaintea sinodului de la Calcedon impo-
triva locului al doilea al scaunului constantinopolitan gi a locului lui pri-
vilegiat in sistemul bisericescx. (p. 12). Ultima incereare de intelegere
pasnica, pentru reeunoasterea diarhiei in Biserica ecumenic& a facut-o
imparatul Vasile II Bulgaroctonul cu papa Than XIX, pe timpul patriar-
hului de Constantinopol Eustatiu. Papa era inclinat s& piimeasca, dar a
fost inapiedicat de «ideologii latinitatii dela Cluny .
Dupd ce cruciatii an cucerit Constantinopolul (1204) si au pus pa-
triarh latin, sinodul de la Latran 1215 (Inoeentiu III) a recunoscut patriar-
hului (latin) de Constantinopol primul rang in Orient, implicit deci si tit-
lul de patriarh «ecumenic». Sinoadele unioniste dela Lyon 1274 si Flo-
renta 1439 n'au facut nici ele obiectiuni contra acestui titlu al patriarhu-
lui de Constantinopol.
Dela ceiderea Canstantinovoluluti sub Turci plata in zilele noastrc
fp. 13-18). In epoca post-bizantina apar din nou motive de apel de la Bi-
serici autocefale la patriarhul de Constantinopol, dar eliberarea treptata a
popoarelor de sub jugul turcesc si de sub autoritatea grease& a facut ca
ortodocsii de alta limba al, nu mai doreasca a recurge la patriarhii greci
cu increderea fiiascd de mai inainte. «Astfel, de la sine; dreptul scris s'a
invechit... si a devenit relativ rar in practica, far& a inceta de a fi cano-
nic indiscutabilx. (p. 13). Cucerirea turea, a adus patriarhului de Constan-
tinopol o situatie privilegiata fata de ceilalti, hind recunoscut in locul im-
paratului bizantin ca «milet-basa», capetenia nationals a popoarelor orto-
doze, «cu obligatia de a judeca si a impa.rti dreptatea asupra for dupa
legea cresting, cu responsabilitate pentru bunacredinta for politica) (p.
13). Cucerirea Siriei, Palestinei si a Egiptului de catre Turci a supus pa-
triarhului de Constantinopol si pe ceilalti patriarhi, el fiind capetenia for
national& si raijlocitorul for la guvern, «Se incepe, pe baza acestei prepon-
derente de stat a Constantinopolului, o noun perioada, de confundare a tu-
turor celorlalte patriarhate in eel din capitalax, (p. 14). Patriarhul Samuil
I a cautat sa introduca «autocratia bisericeasea centralizat,a», desfiin-
tand fostul patriarhat sarbesc de Ipec (1766) si autocefalia Ohridei (1768),
alegand singuri patriarhi de Antiohia si Alexandria (1766). S'a continuat
in acelasi' spirit in sec. XIX.
Cat priveste apelurile din celelalte patriarhate la patriarhul de Con-
stantinopol, se citeaza cate patru cazuri pentru patriarhia de Alexandria
in sec. XIX si pentru patriarhia de Antiohia in sec. XVII-XIX si trei pen-
tru cea de Ierusalim in sec. XIX. Arhiepiscopul de Sinai Ciril Vizanti
(1859-1867) s'a adresat deasemenea, patriarhului de Constantinopol in nein-
telegerea sa cu patriarhul de Ierusalim Ciril Ii.
In «seria cazurilor din ultimul timp)>, se citeaza apelurile acute la
autoritatea sau la mijlocirea patriarhului de Constantinopol de catre: Bi-
serica, din Cipru la 1933, contra stapanizii engleze; Biserica rasa prin pa-
triarhul Tihon, pentru despartirea de ea a exarhatului Georgiei. si la
1922-23, sand si Biserica patriarhala si Biserica vie au apelat la patriarhul
ecumenic; ierarhia ucrainizanta a cautat deasemenea sprijin la Constanti-
nopol. S'au mai adresat patriarhiei ecumenice pentru recunoasterea Else-
ricilor noi: Finlanda, Estonia, Polonia, Cehoslovacia si Letonia.
Revista Biserica Ortodoxa Rom 6n6, 55 (1937), nr. 3-4, Martie-Aprilie. 7

www.dacoromanica.ro
226 Biserica Ortodox& Romans

Studiul se inchee astfel: aCredem cb. seria exemplelor citate, cari nu,
pretind ca, swat absolut toate cate se puteau aduce, este suficient& pentru
a rectmoaste rolul de intaietate a. Patriarhului de Constantinopol in orto-
doxia noastra, orientalk nu numai ca tin fapt arheologic din trecut, ci si
ca un principiu viu, care lucrenza. Ramane numai chestiunea unei drepte
interpretari si aplicAri pentru invingerea separatismului anormal al dife-
ritelor Biserici nationale, (p. 19).
De si redus ca, intindere, studiul profesorului A. Kartasev este sub-
stantial, documentat si concludent. El este o pledoarie pentru restabilirea
autoritatii supreme in Biserica ortodox& a patriarhului ecumenic si este cu
atat mai vrednica de cunoscut si de lust in seams, cu cat vine de la un Rus.
Desbinarea, si nefericirea Bisericii rusesti contribue desigur ca sa indrepte
nadejdile unora dintre Rusi spre patriarhia ecumenica, in asteptarea unei
ImbunatAtiri, prin fntarirea lui Inta.i, a situatiei generale a ortodoxiei. In
parerile profesorului Kartasev insa, sunt puse poate mai mult decal send-
merttele unui Rus expatriat, stint cele ale unui crestin, care vrea ca In-
dreptarea Bisericii ortodoxe s& vina de undeva si cred ca poate sa. via
din strangerea randurilor ortodoxe, prin apropierea Bisericilor autocefale
in jurul scaunului de frunte, care a fort si este cel de Constantinopol.
Profesorul Kartasev exprima nu numai pareri istorice juste; el ex-
prim& printre randuri convingerea, c& solidarizarea disciplinata a Biseri-
cilor ortodoxe printr'o anumita centralizare a autoritAtii in forma, veche
a ridicarii prestigiului, candva general recunoscut in Orient, al Patriar-
hiei ecumenice, ar fi de fobs pentru situatia Bisericilor ortodoxe in stuaul
crestinismului. Profesorul rus nu se gandeste la o simpla subordonare din
nou Constantinopolului. Aceasta este azi desigur imposibils si inutila. El
preconizeaz& Ins& <<o nou& constitutie interortodox&i>, in care a& se poata
pure de acord, spre binele comun, principiul autocefaliei cu cel al respec-
tarii si consultArii patriarhului ecumenic.
Studiul profesorului Kartasev ar fi astfel o baza si o justificai e
istorick o introducere in aceasta noua constitutie interortodoxa. Va fi grea
azi, far& indoiala, intelegerea tuturor ortodocsilor pentru realizarea unui
front bisericesc comun si recunoasterea unei instance supreme in primul
ierarh al Orientului crestin. Intr'o form& sau In alta insa, necesitatea unei
coordonari a libertatii locale si a autorit&tii supreme se face tot mai mult
simtita, mai ales in interesul Bisericilor rusesti si at celor noi. Daca se
vor putea indrepta unele situatii anormale si nu se vor mai produce altele,
si dack unite In gandul si in interesul suprem al ortodoxiei, Bisericile
noastre ar trece mai usor granitele nationale, ele s'ar putea intelege in-
tr'un fel asupra anoii constitutii interortodoxex., care sa poat& imptica
autocefalia national& cu autoritatea preeminent& a scaunului ecumenic.
Micul studiu, ale carui idei le-am aratat, Imbie la reflectat asupra
chestiunii si la binevoitoare intelegere interortodoxa. Poate ca nu toti vor
fi de acord cu ele, dar sunt sincere si interesante. Un spirit nou se anunta.
In raporturile dintre Bisericile ortodoxe in general. Speram ca. profesorul
Kartasev nu este singurul, care be vrea iesite din izolarea for autocefala
si nationals, pentru a forma, un bloc solid in fate altor organizatii crestine
si necrestine.
Teodor M. Popescu

www.dacoromanica.ro
 NOTE BIBLIOGRAEICE
LUCRARI CU CARACTER GENERAL

23. CHIRIL, episcopul Sofiei, 3a 6-torapart B'b qpxouHa (Pentru

Butgariti din strainatat,e), rev. 11-bicoaenb secrinurb, nr. 11, 1937.
Dup& ce porneneste toate tarile si provinciile unde traesc emigran-
tii Bulgur) (Banat, Iugoslavia, Valahia, Basarabia, America. de Sud si
Nord, etc.), episcopul Chiril vorbeste de necesitatea inzestrarii biblioteci-
lor centrelor bulgare, cu carti si reviste bulg&resti pentru ca a nu se
piard& legatura spiritual& cu patria-mama si s& nu se uite traditiile
bulgAresti, can ar duce, neaparat, la asimilarea bulgarilor de catre po-
poarele in mijlocul carora traesc. V. D.
24. POPOV, HR., Btpwra s b 6ora inixoli He moHte Ra yaHu(own y
pycritH HapoHrb(Nimeni nu poate sd distrugd credinta in Domnul la poporul
rus), rev. Xpitcrulinca, nr. 6 (Sofia 1935).
In Rusia se face o intins& propaganda impotriva lui Dumnezeu. Ca
in orice dictatura, conducatorii Rusiei caut& s& Indrume tineretul catre
acest tel prin cart", jocuri, cinematografe, teatre, etc. Un instrument foar-
te mult folosit in scoli, este albumul antireligios, cu diferite lamuriri. Prin
ajutorul for Inv&t&torii vor s& arate copiilor cum preotii, folosindu-se de
icoane si predici, au 1.inut proletariatul in ignoranta-, numai pentru a-I ex-
ploata. Dar cu toat& aceasta propaganda fiindcb, scot peste 27 milioane
de brosuri ateiste tineretul rus nu mai pretuieste, ca altadata, «munca
antireligioasa». Copiii insasi marturisesc ca ei vor s& ceteasca lucruri
despre prietenie, bine, iubire si pace. Cu toate ca in scoli se invata teo-
riile lui Lenin si Stalin, totusi bisericile sarace In podoabe aunt pline de
copii cu sufletele de aur. N. M. N.
25. S(TANILOAE) D., Pentru an cotidian cre4tin, gazeta Telegraful
Roman, an. LXXXV (1937), nr. 5.
Niciodata in tara noastra nu s'a sirntit o nevoe mai adanc.4. de a se
afirma credinta in Hristos fata de cei care H. neaga. Dar nu e mai putin
adeVarat c& nici n'a fost o mai mare sete de a cunoaste pe Hristos si
de a insikatosi viata neamului pe temeiul invatattullor sale. Tocmai de
aceia niciodata nu s'a impus Bisericii o sarcina mai grey de a r5_spunde
acestei chemari, ca astrazi. Pentru vremurile noastre ziarul a ajuns eel
mai nimerit mijloc de a raspandi cuvantul scris. Cartea e cetita numai
de unii, si pretinde o multime de greutati pentru raspAndirea ei. Sfintele
slujbe nu pot aduna pe toti in fata alta.rului, iar predica se rosteste cu
greu de cei ce n'au pricepere si darul vorbirii. Ziarul ins& daca e bine
scris se ceteste mai usor; costand putin, 11 poate cumpara oricine,
astfel ca. patrunde mai cu inlesnire in casele eredincio§ilor.
De bun& seamfi c41, acest ziar n'are sa fie un ziar bisericesc sau teo-
logic. Se cere ins& in chip neaparat s& fie aurat ortodox, and stirs despre

www.dacoromanica.ro
228 Biserica Ortodox& Romans

tot ce se intampla pe campul vietii noastre crectinesti, urmarind gresa-

lele, dand la iveala primejdiile si indrumand sufletele care Hristos prin
lumina Evangheliei.
Scoaterea, unui asemenea ziar este de trebuinta si lucrul nu trebue
int&rziat. Se pierde timp si e pacat, caci se pot dobandi marl foloase
pentru increstinarea tarii. G. I. M.

TEOLOGIA SISTEMATICA
26. EFTIMIE, arhim., 12-rt Harm frbripoca as peniirliara it aciisaTa
arbprb-aarmaccillaiia (Cele 12 probleme gtiintifice despre religie 4i esenta
ei supraracionald), Sofia 1936, 58 pp.
Este o lucrare de metodologie a teologiei fundamentale. Cele mai in-
semnate probleme cu privire la religie aunt trei: origina, valoarea (Werth)
si esenta ei. Religia ins& se manifesta fn. toate laturile vietii omenesti. Ca
atare ea poate fi obiect de cercetare a multor stiinte si mai ales: al
istoriei, al psihologiei, al stiintelor normative (gnosiologia cu logica, etica
si estetica) si al metafizicei. Aceste trei probleme principale despre re-
ligie (origina, valoarea si esenta ei) trebuesc cercetate din punct de vedere
al acestei stiinte si astfel avem 12 intrebari fundamentale cu privire la
religie. Rezolvarea pe care o dau aceste stiinte nu poate ins& s5. ne dea o
idea deplina despre origina, valoarea si esenta religiei, deoarece religia
este cetateana a dour. lumi lumii empirice (material& si spirituala) si
lumii supranaturale. Pe eale stiintific& putem cerceta, religia, numai ca
manifestare in lumea empiric& (material& si spirituals,). Existents., valoa-
rea si esenta ei mistiea poate sa se ajung& numai pe tale mistica, prin
revelatie. Dupa ce am trait adevarurile religioase pe calea mistica, cu
ajutorul metodelor si datelor stiintifice, sa le sistematizam, s& le intarim
si sa le compleam. Astfel ajungem la §tiinfele teologice. Teologia este tot
stilt* despre religie, dar un fel de religio-tiimfa, fiindca ea are ca baza
o credit*. raistica. Teologia rezum& toate problemele despre religie, in-
tr'un cuvant despre Dumnezeu. In El trebue cautata origina religiei, El
este garantia valoarei ei, iar cuvantul Lui miraculos in lumea empiric&
este esenta ei. Teologia poate si trebue sa se serveasca de (stiintele despre
religiunerp, dar numai de acelea care intaresc adevarurile despre religie.
S. S.
27. POPESCU M. TEODOR, profesor, Teologia ca ystiin d, Bucuresti,
1937, 30 pp. (extras din Studii Teologice, an. VI (1937), vol. I, pp. 3-30).
Este prelegerea de deschiderea cursurilor facultatii de teologie din
Bucuresti in toamna anului 1936, si d. prof. Teodor M. Popescu a facut o
minunata alegere intre nenumaratele subiecte ce se pot trata intr'o astfel
de prelegere, caci este bine sa se arate studentilor teologi insemnatatea,
temeinicia si seriozitatea stiintifica a studiului in care ei sunt angajati.
Este bine apoi s& li se spuna ca, teologia poarta cu cinste numele de stiin-
ta si ca este nu numai o still**, ci «o mare stiintax. (p. 15), ucea mai
inalta si mai complex& dintre stiinte) (p. 23), ca. teologia cunoaste din
'trecut Oita in viitor si de la pan-Ant la cer>> (p. 24), si anu este ori-
eine vrednic sa intre in casa teologiei si nu are nimeni dreptul sa o de-
faime pentruca n'a inteles-m (p. 25); in sfarsit, ca teologia este o «con-
fesiunez., pentruc& ea arcunoaste si marturiseste..., cue si crede... crede si
se roag5J> (p. 26).

www.dacoromanica.ro
Note Bibliografice 229

Rar se poate intalni o atat de frumoasa. apdrare a teologiei, impo-

triva celor care o lipsesc de atributul ei de stiinta. Istoria si filosofia
stiinta sl teologia aunt chemate sa aducd. mdsturie ca, «credinta este tot
atat de sigurd pe documentele sale, ca si stints. pe experientele sale} (p.
13) si dacd, totthsi, teologia nu poate pretinde sa stea in ra.-ndul stiintelor
pozitive propriu zise, nu i se poate refuza locul si dreptul ce detine in cate-
goria «stiintelor spirituale} (p. 15).
In prelegerea aceasta se dovedeste multd. dragoste si insufletire
pentru siinta teologica. 0 dragoste aleasa pe care o simti cum te cuprinde
si te tine. De-ar parunde cuvintele dascalului in sufletul studentilor, ca
sa. le starneascd, dragostea pentru stiinta sacra! De-ar intelege ei ca
«studiul teologiei este facut din cloud. lucruri sfinte: din munca si rug-a.-
ciune} (p. 28), si «cine cautd, in teologie cunostinte despre Dumnezeu si
despre lucrurile Lui, acela trebue sa aduca, pe langa, toatg pregatirea de
a studia, un suflet curat}, p. 26).
Socotim aceasta prelegere o apologie a teologiei, o cuvantare bine
gandita si mai ales o caldd. marturisire a crezului stiintific, cdruia vorbi-
torul i-a inchinat tot zelul sau. Em. V.
28. SCRIBAN IULIU, arhimandrit, Este Biserica anglicaind protestan-
td f rev. Lumincitoral, an. LXIX (1936), pp. 661-669.
In vremea din mind, s'au scris pain revistele noastre bisericesti des-
tule articole in legdturd. cu biserica anglicand. Daca unii teologi au incer-
cat sa vadd piezis lucrurile, apoi trebue sa recunoastem ca, sunt multi
care au privit astfel si au cautat sa dovedeascd in chip statornic adeva-
rata marturisire a acestei biserici, aratand ce ne apropie sau ne d osebeste
pe not ortodocsii de anglicani. Articolul de fata al pdrintelui Scriban tre-
bue socotit printre cele mai terneinice si mat bine scrise in aceasta lature.
In primul rand este o infatisare limpede a a.sezamtintului dogmatic at bi-
sericii anglicane, iar al doilea se cerceteazii pe scurt viata ei duhovni-
ceased.. Foarte multi din teologii nostril socot ca biserica anglicana este pro-
testanta. Temeiul pe care se sprijind. pentru a crede astfel, sunt cele S9 de
articole din 1562, unde se recunosc numai doua. tame, exiled boterul si eaha-
ristia. Dar biserica anglicand nu poate fi judecata, numai pe temeiul celor
39 de articole, fiindca rostirea unei biserici despre credinta ei se afla de
regula numai in cartile sale simbolice si in catechismele alcdtuite de teo-
logii ei de seams,. Aici trebue cautat manunchiul de invataturi, si dupes a-
ceia ca limpeziri si talcuiri, se pot lua in seamy rostirile marilor pds-
tori si teologi de frunte ai acelei Biserici, fiindcd. ei sunt marturisitorii gan-
dirii obstesti despre lucrurile sfinte dintr'o Biserica.
Pentru a ne face o parere despre gandirea Bisericii anglicane, fara
indoiala ca in aceasta privinto, hotaritoare sunt cartile simblice, martu-
risirile de credinta. Dar nu trebue sa scasparn din vedere ca, marturisirea
de credinta, trae§te si se lunnineaza de insuqi plinul unei Biserici. Se cuvine,
ass dar, ca not sa privim tot cu atata, grip, yi spre viata vie a Bisericii in-
sa§i. Fiind vorba de Biserica anglicand, cei ce se rostesc despre ea nu
dau pareri hotarite. Astfel arhiepiscopul rus Serghie in cartea sa Oman,-
tari apologetice, in bucata despre Biserica anglicana, privWe lucrurile in
chip indoelnic. Deaceea parintele Scriban spune ca este loc si pricing. ca

www.dacoromanica.ro
230 Biserica Ortodox5. Roman&

printr'o cercetare temeinica, s& arate care sunt marttuisirile de credinta

anglicane si in ce chip oglindesc ele viata si gandirea acestei Biserici.
Viata ei practica ne poate infatisa, data se simte protestanta, adica Bise-
rica desprinsa de vechiul sivoi de viata, duhovniceasca, si asternuta pe un
drum nou, rupt din sirul cel vechiu, on este un ase,zamant care intelege
s& nit se rupa de vechea mostenire, ci sa duce mai departe firul de viata
duhovniceasca. Noi am putea sä ne facem o parere despre aceasta din
felul cum preotii si teologii anglicani vorbesc despre slujbele lor, despre
credinta cuprinsa in ele si despre savarsirea lor. Inadevar, trebue sa se stie
ca, in ciuda celor 39 de articole Biserica anglicana. tine multe din randue-
lile vechi ale Bisericii noastre crestine. Ea nu seaman& cu bisericile pro-
testante, fiindca are trasaturi si practici ca in vechile Biserici apostolice.
Tocraai deaceia cele 39 articole sunt ca un corp strein in a1catuirea vie a
Bisericii anglicane. Asa se intarapla de pilda cu inchinarea, mijloacele ei
si practicele cu care se ajuta pentru a intari cucernicia credinciosilor.
Cele 39 de articole trebue sa be vedem sub all& lumina si anume ca
ceva care a putut rasari in clipele luptei cu Papa, ca o inversunare si o
pasire prea departe, cum se intampla adeseori in focul luptei. Dar fapta de
atunci a izbucnit ca o isprava ma.nioasa, pentru a rupe cu vrajmasul, iar
crezul celor 39 articole n'a putut sa face prea mult parte din viata Bi-
sericii anglicane.
Far& indoiala c& a fost un lucru gray ca o Biserica, in toiul unei
lupte, a cautat s6, se ating& de asez5,mantul invata'turii sale. Se stie ins&
ca aceasta fapta a ramas ceva mort, ceva care a slabit cu vremea, pb.na a
ajuns sa nu se mai simta.
Daca prin unele lucruri razlete a intrat in sanul Bisericii anglicane
duhul slobodei talcuiri a invataturilor, totusi avem atatea dovezi care ne
arata ca anglicanii nu s'au dat la brazda inchinarii protestante, ci ei tin
predania vechilor biserici. De aici urrneaza ca cele 39 de articole au fost
primite doar teoretic in Biserica, dar de fapt ea s'a tinut departe de ele.
Asa cum in Biserica ortodox& unirea, dela Florenta, de si oficial Incheiata,
n'a avut finta in viata Bisericii, acelasi lucru s'a intamplat si cu cele 39
de articole care in salmi Bisericii anglicane n'au avut fiint&, adica in ur-
ma actului dela 1562 ea nu si-a prefacut intocmirea bisericeasca in duh
protestant. Se intelege ca invatatura ei nu va mai sema.na cu a r. catolicilor
de care s'a rupt, dar ea pastreaza randueli si datini cu care suntem de-
prinsi noi in Bisericile noastre de veche obarsie. Aici este hotarul care ne
arata in chip lamurit ca anglicanii se deosebesc in foarte multe privinte
de protestanti. Iata acum dovezile. La protestanti, toata slujba este ruga-
chine, cantare si predica. Liturgica lor este cu totul scazuta si marginita
doar la cateva lucran sfinte. Ei nici nu au carti de slujba, ci numai cartea
lor de cantece. Nu tot asa stau lucrurile cu anglicanii. In privinta aceasta
savarsirea sf. slujbe, se face dupe o randuiala care este departe de pro-
testanti. Au molitfelnic, fac vecernie, utrenie sl alte slujbe, ca in Biseri-
cile de demult. Infatisarea liturgic& a Bisericii anglicane si viata ei practice.
este mai aproape de noi, decum se crede. Chiar data n'are toate randuie-
lile, ca in Biserica noastr5., dar are multe ale duhului nostru bisericesc.
Acestea toate fac sa ne apropie si ne indeamna sa be cercetam inv5.t5tura
din catechisme si din cartile de slujbe spre a vedea adevarata marturisire
de credinta a acestei Biserici. G. I. M.

www.dacoromanica.ro
Note Bibliografice 231

TEOLOGIA PRACTICA
29. ALEXANDRU F. PETRE, diacon, Biserica 4i Comunismu/, Husi
1937, 38 pp.
Tanarul diacon P. F. Alexandru incepe lucru bun prin tiparirea
acestei desvoltate conferinte, pe care a tinut-o Husi, in cadrul confe-
rintelor generale preotesti din 1936. Subiectul este cat se poate de
actual si once contributie, cat de modesta, este binevenita, pentru a se
intari frontul cretin impotriva comunismului.
Parintele Alexandru face mai intai o seurta introducere asupra ori-
ginilor comunismului; apoi, in partea I, expune si critic& doctrines Co-
munista; iar in partea II arata atitudinea Bisericii in fats comunismului
si incheie astfel; <<Problema social& care se pune astazt este in primul
rand o problem& spiritual& si morala, de competenta Bisericib> (p. 38).
Este interesanta in deosebi partea II a acestei lucrari, unde se
opune comunismului doctrines cresting. a sfintei Scnipturi si a sfintilor
Parinti. Materialismului comunist i se opune spirituplisrnul inaltator ore-
stin. Teroarea, violenta, ura si rasbunarea au in fat& blandetea, rabdarea,
iubirea si rasplatirea raului cu binele in crestinism.
Dar mai interesante sunt sugestiile pe care autorul le des pentru
lupta impotriva comunismului. Printre acestea sunt: amestecul Biserii in
chestiuni sociale, organizarea Bisericii cu un cler bine pregatit si demn,
propaganda de ltuninare a masselor prin brosuri, conferinte, etc., actiu-
nea de convingere a statului sa, fact, reforma Institutiilor muncii si capi-
talului, actiunea corporativa si cooperatista, educarea tineretului, etc.
Lucrarea, pi rintelui P. F. Alexandru, deli modest& ca proportii si
pretentiL este de mare folos pentru preoti si va face mult bine. Em. V.
30. ALTVIZATOS S. HA1VIILCAR,'ExxXvIa xat lIoAvEsta :1; etT4sct4
ipeo236Zou (Biserica si Statul din punct de vedere ortodox), rev. 'ExxXv(x,
anul XV (1937), nr. 5-13.
Fates de repetatele invinuiri aduse Bisericii ortodoxe cu privire 1a
raporturile ei cu statele nationale, d-1 Alivizatos precizeaza intr'tm studiu
de sinteza care este, in adevarata conceptie crestina., legatura dintre Bi-
serica, si Stat. In conceptia Bisericii, care nu s'a indepartat dela dreapta
invatattuil cresting.,, autoritatea este de la Dumnezeu. Carmuitorii sunt man-
datari ai lui Dumnezeu pentru asigurarea ordinii, linistii si prosperitatii
in asezarile omenesti.
Spre a dovedi ca, aceasta conceptie este impartasita de traditia or-
todox& cea mai autentica, autorul citeaza numeroase locuri din scrierile
Sfintilor Parinti. Fates. de ca.rmuirile anticrestine si prigonitoare, Biserica
ortodox& nu are si nu trebue sa. aiba alta atitudine decal rabdarea, ruga-
ciunea si preferinta muceniciei, pentruca numai asa poate birui pe vras-
masi fares sa se abates dela invatatura Mantuitorului.
Considerand natiunile ca oranduite de Dumnezeu, Biserica ortodoxa
intrebuinteaza limbs national& in cult si lucreaza pentru promovarea cul-
turii nationale. Socotind ca, statele nationale sunt cele mai firesti forme
politice, Biserica ortodox& nu urma.reste sa subjuge statele nationale, ci
sa conlucreze cu ele. Co laborand cu statele nationale, Biserica ortodoxa ur-
mareste sa inalte sufletete natiunile si nicidecum sa le subjuge politi-

www.dacoromanica.ro
232 Biserica Ortodoxa Romans

ceste. Neadmitand exagerarile soviniste si exagerarile internationaliste,

Biserica ortodoxa, tine sa, contribue la ridicarea natiunilor, in sensul spiri-
tualizarii crestine a vietii rationale. G. C.
31. FIRMILIAN, ierodiacon, Carte de rugaciuni pentru tot creltinul,
Biblioteca. Albina, nr. 1. Fundatia culturala Principe le Carol, Bucuresti
1937, format mic, VIII -212 pp., pretul 5 lei.
Asezaraantul domnesc de invatatura Flundatia culturald regald Prin-
cipele Carol a dat la iveala, in cursul lunii Ianuarie, o carte mica de
rugaciuni. 0 carte minunat de frtunos tiparita, cu multa chibzuinta intoc-
mita si care prin costul ei eftin va fi raspandita mai cu usurinta, in popor.
Cartea de rugaciuni o socotim ca o candela a mintii, vesnic aprinsa.
Un indreptar bun pentru viata de pe pamant si o calanza credincioasa
catre imparatia cerurilor. §i cu atat mai mult se va plini lucrul acesta,
cu cat evlaviosul cetitor va gasi in foile ei rugaciuni scoase din sfintele
carti bisericesti. Iar pentru poporul nostru dreptcredincios, iubitor de pra-
vila si pastrator al predaniilor, aceasta inseamna mult. Romanul cinsteste
cartea sant& si crede in slova ei. Deaceia el chiamA preotul ca sa-i ce-
teasca «din carte» pentru tamaduire, on spre intarire trupeasca. si sufle-
teasca. Dar adeseori «sfanta carte» el o poarta la san, ca sa-i fie izbavi-
toare de primejdii si ajutatoare intru ispite. Nu e mai putin adevarat ca
de multe on cuprinsul ei este apocrif, de pilda: Vista Maicii Domnului,
Sfanta Epistolie, Legenda Sfintei Vinci, qi prea rar vre-o Carte de rugd-
ciwni. Prin cetirea acestor carti insa, crestinul isi hraneste sufletul cu
paine duhovniceasca., si prin pastrarea lor, el crede ca-si cinsteste credinta.
Deaceea «sfanta carte» el n'o rupe, n'o arunca si n'o las& cazuta de sub
icoana. Cand urea sus cu oile la munte, ciobanul o vara la chimir; pluga-
rul o is cu el la camp, iar feciorul cand pleaca la ostire mai poarta §i azi
la san cartea daruita de parinti ca sa-i fie de veghe si sa-1 fereasca de
primejdii.
Acest obiceiu atat de indatinat la poporul nostru, cats a fi pastrat.
In vremurile grele de azi, cand dusmaniile se tin lant, cand vifornita pus-
tiitoare a razboaielor ameninta iarAsi lumea, se intelege ca once fapta de
zidire sufleteasca este un zagaz menit sa, impiedice prabusirea. Acest rost
firesc 11 poate avea in primal rand cartea de rugaciuni intocmita de paxin-
tele Firmilian. In al doilea rand ea va fi si o incercare pe care dorim
s'o vedem incununata de izbanda de a se pone la indemana poporului ru-
gaciuni culese din scrierile sfintilor Parinti si din cartile de slujba bise-
riceasca, in locul cartilor cu literature apocrifa si chiar eretica. Dar sa
pasim acum la aratarea cuprinsului.
Cartea se incepe Cu cateva invdcdturi trebuincioase oricarui crestin
(pp. I-VIII), ca sa §tie cum sa, se roage lui Dumnezeu si cum trebue sa
fie rugaciunea sa. Astfel inseamna metaniile, inchinaciunile si ingenuche-
rile, «care sent tainice inchipuiri ale lucrarii de raantuire», iar la sfarsit
lamureste rostul rugaciunii si pe care un pustnic o numeste «plugaria su-
fletului». Caci printr'insa se destelenesc sufletele noastre, se inroureaza
usca.ciunea inimilor omenesti si odrasle§te, din pamantul lor, lanuri cu
bone roade.
Dupe aceste invataturi urmea7A rugdciunile de zi qi de noapte,
adica rugaciunile de dimineata, rugaciuni la vremea mesei, rugaciuni de

www.dacoromanica.ro
Note Bibliografice 233

pocainta Hi rugaciuni inainte de culcare (pp. 3-32). In partea a doua sunt

rugaciuni la felurite trebuince (pp. 23-102). In fruntea for sta. rugaciunea
pentru credinciosul rege, vine apoi rugaciunea copilaHilor, a Hcolarilor, a
parintilor pentru fii, a sotilor unul pentru altul, cea pentru parinti, rude
Hi prieteni; rugaciune pentru calatorie, pentru inceperea Hi pentru ispra-
virea lucrului; rugaciunile plugarului la vreme de seceta, la necontenirea
ploilor, pentru ocrotirea semanaturilor Hi pentru pazirea vitelor; deaseme-
nea rugaciuni la necazuri Hi suparari, la felurite boale, pentru scapare de
moarte napraznica, sau tropare la eHirea grea a sufletului, precum qi ru-
gaciunile pentru binefacerile primite dela Dumnezeu.
In partea a treia sunt randuite rugaciunile: cand mergi la biserica,
la spovedanie Hi la sfanta impartasanie (pp. 105-132). Toate aceste ru-
gaciuni au in fruntea for pi cateva cuvinte de lamurire, care de care mai
de folos. Marturisesc ca n'am intalnit o mai desavasHita invegmantare in
vorbe intelepte a indemnurilor creHtinecti. Swat aici gAnduri adunate de
prin card, aunt sfaturi iscusite, culese din scrierile sfintilor Parinti, care-ti
strang inima de mila sufletului ce se stinge far& povata duhovniceasca.
In partea de la arm& cartea cuprinde: sinaxarul sfintilor de peste
an, insemnari din tipic despre sarbatori Hi posturi, zilele pentru pomenirea
mortilor, sarindare, acatiste si privegheri. Iar la sfarqit de tot se adauga
Hi cateva insemnari despre icoanele facatoare de minuni Hi sfintele moarte
aflatoare in Cara noastra. Pentru pastrarea datinelor crectinecti, partea
aceasta dela urma. are un folds nepretuit de mare, mai ales pentru lumea
din oraHe, unde puterea Bisericii, de stapanitoare a pravilei, este mai slabs
decal la sate. Toate aceste la.muriri sporesc indemnul ca aceasta, carte nu
trebue sa lipseasc& din nici o casa de creHtin, fiindc& ea este o podoaba
Hi pentru ochiu Hi pentru suflet.
Icoanele, chenarele pi inflorittuile care Infrumuseteaza foile, sunt
culese cu pricepere din vechile noastre aro bisericeHti, tiparite cu multa
Intelegere Hi cu grea osteneala de evlavioqii noHtri calugari, taxi in cre-
dinta Hi puternici in fapte de pomenire.
Sfatuim cu toata caldura pe fratii preoti sa, ceteasca Hi sa raspan-
deasca aceasta carte de rugaciuni. Costul ei nu inseanma mai mult decat
o pain. In schimb hrana duhovniceasca agonisita prin cetirea ei va fi ne-
pretuita. Afar& de a,ster vor ayes., la indemana o tiparitur& maeastra, cu
rost impodobita, ci InzestratA cu rugaciuni de folds dupe randuiala creHti-
neasca. Strabatand aceasta carte simti ca mintea din care a pornit intoc-
mirea ei, este din belqug indestulata cu slova cartilor bisericeHti, iar ran-
duiala ei vadeHte pe omul care a sorbit cu nesat din Invatatura duhovni-
ceased a sfintilor Parinti Hi a cuviocilor pustnici. G. I. M.
32. MIATEV, KR., prof 1-1-bpaH crmrum sa 61,HrapCHaTa it-hpHosHa ap-
nrreHrypa (Prim!! pa§1 ai arhitecturii biserice§ti bulgare), rev.
gyxomm
gyinypa, nr. 80 (1937), pp. 762-766.
Arhitectura bisericeasca pe pamantul bulgar i i are inceputurile
Inca din sec. al IV-lea, cand creHtinismul a dat un puternic avant acestei
arte. Prin pilda lui Constantin cel Mare care a ridicat In toate oraHele de
seam& loca§uri de inchinare ce intreceau cu !null modestele case de ru-
gaciuni ale primilor creHtini, imperiul a inceput sa se umple de biserici
creHtine. Origina for este greceasca, insa in fiecare carn s'a amestecat cu

www.dacoromanica.ro
234 Biserica Ortodox& Roman&

diferite forme si traditii. La venires. Slavilor si Bulgarilor in Balcani era

o viata religioasa desvoltattt, care a la,sat in urma ei multe biserici, din -
tre cari nu se mai pastreaza ast&zi decal Sf. Sofia si Sf. Gheorghe din
Sofia. Prin sapaturile arheologice ies la iveal& ramasite din vechile bise-
rici, cari arat& intindere,a crestinismului in Bulgaria din acea vreme. Tot
grin aceste rain&site se dovedeste ca, in Balcani au fost cele douLi forme
de arhitectura, basilica si constructia central& nu insa far& influente.
Asezarea Slavilor in Balcani, invazia Bulgarilor si formarea statului bul-
gar, au intrerupt cursul arhitecturii bisericesti locale timp de 200-300 ani.
Slavii cari au ajuns pe teritoriu bizantin s'au crestinat mai repede,
ins& statul buigar se arata ostil crestinismului, astfel ca progresul inflo-
ritor at bisericilor dela Mares Neagra, si Dunare, Dobrogea si Bulgaria de
nord-est, se opreste pentru 2-3 secole. Acura este cultul pagan at zeului
Tangra. Cu crestinarea for in 865, se restabileste si arhitectura biseri-
ceasca, regele Boris si Simeon ocupandu-se mult de zidirea bisericilor.
Dupe, ei ins& vin razboaie, care timp de o mie de ani au pustiit monumen-
tele veacului de our al Bulgariei.
Dintre bisericile cari au mai ramas, ruinate si ele, numai cele din
Plisca si Pres lav pot fi socotite cu deplin temeiu din epoca lui Boris si Si-
meon. In Plisca, s'au descoperit doua biserici, dintre cari una se banueste
c& e zidite, de Boris. Amandou& sunt basilici a caror arhitectura. e arneste-
cal& cu forme straine. Elemente mai mult grecesti are biserica Simeono-
va din Presley, care e infrumusetata, cu decoratie de ceramics. Inscriptiile
chirilice arata c& mesterii au fost bulgari. N. M. N.
33. PETRAKAKOS DIMITRIE,'Exz/latx xat tiXiGGCLOV %Mt& Tip; 1D.rivixillt
iv.a.vd:szacitv (Biserica si Dreptta in timpul revo/ufiei grecegi), revista.
'Exx1,^tiatao-,-,:x6 (1)ipoc, anul XXIX (1936), pp. 425-464 si anul XXX (1937),
pp. 37-76.
Revo lutia greceasc& din 1821 are o bogata literature istorica; totusi
aceasta literature n'a cunoscut o important& categorie de documente ale
timpului si anume actele oficiale privitoare la raporturile dintre Biserica.
si Stat. D-1 Petrakakos, cunoscut prin studiiile sale canonico-juridice, a
intreprins cercetarea arhivelor ei a descoperit in deosebi in arhiva intalu-
lui minister at Cultelor din Grecia documente foarte pretioase pentru la-
murirea, organizrii si adrninistratiei Bisericii grecesti In timpul revolu-
tiei. Biserica greceasca, a luptat cu sacrificii de sange pentru indepen-
dence, poporului grec. Carmuirea revolutionary greceasc& a inteles si a
pretuit aceste sacrificii acordand tot sprijinul s&u Bisericii. Din actele si
docurnentele oficiale publicate in acest studiu, rezulta c& dispozitiile pe
care le-a dat carmuirea politica, din timpul revolutiei cu privire la orga-
nizarea si administratia bisericeasca precum si solutiile propuse in dif e-
ritele neintelegeri politico-bisericesti, sunt demne de cea mai evoluat&
organizatie de Stat.
Cine doreste sy cunoasc& pretuirea Bisericii de care carmuirea po-
litic& in cele mai grele imprejurari pentru existents insa.si a Statului, sa
cerceteze studiul acesta. G. C.
31. STALEV ST., rnac-bri. try irbpmeara (Glasia Bisericii), Ilac-
rfpcxo g+00, nr. 16, 1937.
Biserica are chemarea de a educe popoarele la mantuire, de a tine

www.dacoromanica.ro
Note Bibliografice 235

vie credinta in Dumnezeu si iubirea intre oameni. Ea a fost intotdeauna

pazitoare neadormita a destinelor nationale, fiindca pe Nuaga. predicts E-
vangheliei, a luptat pentru adevar si libertate in societate si in stat. In
aceasta. lature Biserica bulgara are merite deosebite.
In primii ani ai statului bulgar, Biserica a pastrat constiinta, na-
tionala si a luptat pentru invatatura Hi libertate, dand jertfe scumpe. Dar
din anul 1922 glasul ei nu se mai aude decat la votarea bugetelor si la
alegerea episcopilor, fapt care a departat poporul de locasurile de inchi-
na.re. Totusi, Biserica ar putea starui ca cel putin sa se inmulteasca orele
de religie in scoli, reduse in vremea din urm& la o ors pe saptamAnA, in
timp ce of ele de gimnastica au sporit la 3 si 4 ore saptamanal. Prin ta-
cerea Bisericii s'au inmultit si limbile strain in licee, ca si cinernatogra.-
fele, iar mii de copii din aristocratia bulges& nu mica. in scolile bulgaresti.
Dece Biserica nu striga ca Paisie al Hilandarului: cO, neamuri neintelepte,
pentru ce va rusinati a ramane bulgari si crestini ortodocsi ? De ce va
rusinati de obiceiurile stramosesti?>>.
A sosit insa vremea cand Biserica trebue s& strige tare, sa pre-
dice constiinta crestina. bulgara, s& apere eel mai sfant drept at tineretu-
lui: dreptul de a crede in Dumnezeu qi de a se ruga in bulgdreqte in Bul-
garia. Glasul Bisericii sa, theme poporul si sa tears: religie si educatie in
scan, modestie si curatenie in obiceiuri. N. M. N.
35. STEFAN, mitropolitul Sofiei,>i<a>xga 3a miib (Setea de pace),
rev. Xpacrnslinza, nr. 1 (Sofia 1935).
Omenirea este insetata de pace si o cere astAzi mai mutt ca oricand.
Dar, atata timp cat nu ne vom privi unii pe altii ca fratii, atata timp cat in
ajutorul pacii vor fi intrebuintate gazele otravitoare, masinile distruga.-
toare si roadele invatAturii si culturii departate de Hristos, nu va fi pace.
Ea nu va veni ?Ana cand popoarele nu vor avea ca centre de vista pe
Dumnezeu, in locul «eului» personal. Atata timp cat «eul» egoist nu va fi
inlocuit, vor fi mereu certuri, nentelegeri si razboaie.
Pentru ca popoarele sa se inteleaga intre ele, le lipseste limba co-
mma; aceasta babilonica neintelegere nu va inceta pan& ce nu vor vorbi
limbs Evangheliei. Dar cantecul de apace si intre oameni buns invoire,
va fi bine auzit cand not apostoli, cu credinta si inflacarare, ii vor duce
acolo unde se canta alte cantece cantecele nestiintei religioase, ale ne-
intelegerii si nedreptatii. N. M. N.
36. STEFAN, mitropolitul Sofiei, liporiowbAb 3a aeatag Ha npamoCnarr
Hero (Predicd pentru Duminica ortodoxiei), rev. Hapogewb cTpasa-b, nr. 7'
nr. 7, 1937.
In afar& de unele reflexiuni cari se fac in orice predicts, I. P. S.
mitropolit Stefan se arata a fi un mare ganditor.
Biserica ortodoxa a fost elementul viu care a inviorat Bulgaria,
statul. Asemenea pasarii foenix, in nadejdea invierli, a renasterii, cand
statul a fost scrum, biserica 1-a ren5-scut prin tezaurul invatattuilor sale
sfinte si prin puterea ei, care ramane aceeasi dealungul pustiirilor si pre-
facerilor omenirii. «Ortodoxia spun I. P. S. Sa ne-a pazit de Turci,
iar slavismul de Greci. Prin veacul al IX-lea, ortodoxia ne-a pazit de
atacurile romano-catolice, iar slavismul de atacurile bizantine».

www.dacoromanica.ro
236 Biserica Ortodoxa Romanis

Este o coincidenca ciudata intre punctul de vedere al I. P. S. mitro-

polit asupra rolului ortodoxiei si al nationalismului si acela al maestru-
lui Istrate Micescu, care la sarhatorirea d-lui A. C. Cuza, a spus ca fat&
de strainii cari erau de o lege cu not (Rusii) ne-a salvat nationalismul, iar
fata de cei ce nu erau de aceeasi lege cu not (Turcii, etc.) ne-a salvat or-
todoxia. V. D.
37. TANCOV, ST., protopresviter, C'bEI)CMCHIIIIT13 me wpwa a po xpit-
(Ml cdrite ixternationa/e crefane contemporane), to
CTIISIRCIUT ABWACCFRIA
U-bpxorcfri, BeCTHIlrb, nr. 17 (1937).
Prof. Tancov, a carui activitate in miscarile Internationale crestine
este cunoscuta, ne da in articolul de fata cateva lamuriri asupra originii
si desvolt5.rii acestor miscari. Origin, for o gasim in decaderea conceptiei
materialiste dinainte de rasboi si in rena§terea unui mare interes asupra
rolului religiunii, crestinismului si Bisericii in viata socia15.. Marea catas-
trofa razboiul mondial a desteptat in constiinta crestinilor si a biseri-
cilor marea raspundere ce au fata de Dumnezeu si de lume in deslegarea
problemei pacii si vietii sociale. S'a creiat tin spirit de colaborare si apro-
piere intre crestinii din toate tarile si din toate bisericile. Astfel au luat
fiinta cele trei miscari internationale crestine: Alianfa mom:Zia/GI pentru
infrcitirea popoarelor prin Bisericd, Crestinismul practic qi Illiscarea pentru
apropierea bisericilor. Dupa ce face un scurt istoric, prof. Tancov caracte-
rizeaza scopurile fiec&reia in parte si arata progresul lor. Pe larg ne vor-
beste despre conferinta mondial& a miscarei Crestinismului practic, care
se va tine in luna Iulie la Oxford (Anglia) si despre conferinta miscarii
pentru apropiere intre biserici care se va tine in cursul verei la Edinburg
(Anglia). Dupa ce ne da lamurire asupra problemelor, cari vor fi discu-
tate la aceste conferinte, autorul vorbeste de progresul care s'a facut pan&
acum prin aceste miscari precum si despre rolul pe care-1 au in viitorul
crestimitatii. S. S.

TEOLOGIA EXEGETICA..
38, GALA GALACTION, Adolf Deissinann, gazeta Raza anul VII
(1937), nr. 365, din 22 Aprilie 1937.
Un minunat portret al profesorului german Adolf Deissmann. A
fost until din cei mai mari invata,ti intru ale Sf. Scripturi, a.vand ca ra-
mura de specialitate arheologia biblica, si filologia. N'a scris mult, dar
ceia ce a scris e un tezaur de descoperiri qi de inviltatura. Cartea lui inti-
tulata Paulus cantareste dupe, cuvantul parintelui G. Galaction. «cat o
biblioteca de specialitateb. Cu o stiinta care covarseste pe toti inaintasii
sai, Deissmann. a 15.'murit toata problema epistolelor Sf. Apostol Pavel
intr'un chip nou si definitiv. Mare filolog si adanc cunoscator al limbii
grecesti in care au fost scrise, el a inlaturat din calea cercetarilor seri-
sorilor Sf. Pavel multe piedici si a deslegat nenumarate tame. Astfel a
dovedit ca. toate epistolele ramase noun dela Mamie Apostol stint cu ade-
varat ale lui, iar graiul folosit pentru scrierea for este limbs greceasca
popular& din vremea Sf. Apostoli.
0 alta scriere vestita a lui Deissmann poarta titlul: Lacrninit
din Rsdrit. Este o carte de rare intelepciune, unde autorul a cautat sa

www.dacoromanica.ro
Note Bibliografice 237

dovedeasea pe temeiul inscriptiilor culese, ca, inadevar limbs greceeac5

din Biblia greceasc& este limba popular& din porturile Mediteranei, vorbitA
in vremea dinaintea sl dupe na4terea Mantuitorului.
Deissmann a fost luteran. Lucrarile lui insa, din punctul de vedere
al atiintei exegetice, au o nepretuita valoare pentru orice studiu al Sf.
Scripturi. Deaceia am socotit cuviincios lucru sa facem pomenire de
trecerea lui La cele veanice, aratand si osteneala lui pentru studiile care
le-a inchinat cuvantului Evangheliei. G. I. M.

TEOLOGIA ISTORICA
39. E. I. G. B-bnrapcHHHri. REIMICOBelrfa eamt, Wb capx6a Ha pc/Ai:Am:1m
aapoR (Limba literard bulgard in slujba poporului romdn), 11acrapcHo
TL-h.tro, nr. 13, 1937.
aVechea literatur& bisericeasea bulgara spun autorul , a des-
chis ochii nu numai popoarelor slave, ci ai Romanilor. Alfabetul ai lite-
ratura veche bulgara au fost in slujba vecinilor noatri veacuri intregi, atat
in viata for literar& cat ai in cea bisericeasca, iar in parte chiar in viata
for de toate zilele». Se vede insa ca B. I. G. uita sa mentioneze faptul re-
cunoscut de istorie, ca renaaterea Bulgariei, atat din punct de vedere bi-
sericesc cat ai national se datoreate numai Romanilor.
Autorul arata apoi cum odatb, fiind intr'un sat, Slatina de rang&
Sofia, a gasit mai multe carti vechi la feciorul unui cantaret bisericesc.
Cercetandu-le mai tarziu a gasit printre ele una care i-a atras luarea a-
minte. Era o carte scris& cu litere abulgare-bisericeath, ins& cu multe
cuvinte bulgaro-romane, am.estecate.
Primele foi lipseau, astfel c& autorul nu a putut s& afle anul qi
locul tiparirii acestei cacti. Totuai data nu a gasit insemnari, pascalia sau
anul ai numele ostenitorului, cari se treceau aproape intotdeauna la sfarci-
tul cartii, un studiu temeinic al textului ai al caracterului literilor i-ar fi
dat putinta sa dateze cartea cu oarecare probabilitate.
Cartea, cuprinde la inceput 38 foi scrise de mane si 147 foi tiparite.
Este un ceaslov din care autorul reproduce din text, insa cu litere bul-
gareati, propozitiuni ai fraze romaneati in can se afla cuvinte de origin&
slava, afinnand ca peste 25% dintre ele sunt aslave-bisericeati».
Nu este vorba insa dead de o tip5.riturua romaneasca ecita din
teascurile dela Ramnic intre 1700-1750, cred, in care au fost pres5.rate o
multime de cuvinte (in nici un caz 25%) imprumutate dela Slavi dealun-
gul veacurilor, fapt care nu constitue nici un argument in sprijinul afir-
matiunii autorului c& Bulgarii ne-ar fi deschis ochii noun Romanilor. Din
potriva, cartea aceasta este curat romaneasca avand insa ai unele cu-
vinte imprumutate dela Slavi, fapt care se petrece in viata oricarui popor.
V. D.
40. DINU ION, Un document antimontanist anonim, rev. Tomis,
an. XIII (1936), nr. 6-7, pp. 188-195.
Este vorba de fragmentul reprodus de Eusebiu, V, cap. 16-19, si
apartinand unui autor montanist necunoscut. D. Dinu publics traducerea
ajutat de editia lui Labriolle Les sources de l'hist&ire du montanisme,
de unde reproduce ci comentariile.

www.dacoromanica.ro
238 Biserica Ortodoxl Romania.

Avircius Marcellus cere autorului necunoscut sti-i scrie tin tratat

ncontra ereziei acelora, can stint muniti: partimnii lui Miltiadex,. La
Incesput s'a temut si s'a ferit s5. faca, acest lucru. In timpul din urratt ins-'t
autorul aflanclu-se la Ancira in Galatia, unde gasi biserica turburata de
noun. Iprofetieix,, a fost rugat de presbiteri ca sa, le lase cateva insem-
nazi &supra celor ce vorbise impotriva durlanilor cuvantului adevarului.
Acesta este rostul fragmentelor antimontaniste paatrate de isto-
ricul Eusebiu. Dar tine anume le-a scris, Eusebiu a omis sa, spuna,.
In ce priveste pe Avircius Marcel lus, catre care as adreseaza autorul
si dela care a primit indemnul ca sa, scrie aceste fragmente, pare defi-
nitiv stabilit ca. el este identic cu destul de cunoscutul parinte si episcop
hieropolitan Abercius din veacul al II-lea, sau qAverchie episcop in Ie-
rapolia Frighieb, a carui pomenire biserica noastra o savarseste in ziva
de 22 Octomvrie. G. I. M.
41. GOROVEI ARTUR, Despre mandstire,a Gorovei, rev. Mitropolia
Moklovei, an. II (1936), pp. 421-426.
Autorul, care este coboritor din familia ctitorului acestei mana-
stiri, aduce in articolul de fata pretioase contributii pentru 15.murirea
trecutului ei. Pant acum se stia, din Istoria sfintei mdmiLsfiri Goroyei
scrisa de arhiereul Narcis Cretulescu, ca, pe locul unde se afla. azi m-rea
Gorovei, era inainte de 1700 o mosie a m-rei Dragomirna, numita. Gm-a-
-Vela, de wade se trage si numele de Gorovei. Se mai spunea apoi ca. tin
calugar Avramia ar fi ridicat in anul 1742, schitul care in mod firesc
ar fi trebuit sa, se numeasca: Gura-Vaii.
Parerea arhiereului Cretulescu este cu totul gresita, si pe nimic
intemeiata. Mai intaiu raosia pe care s'a zidit schitul nu s'a numit nicio-
data. Gura-Vaii, iar al doilea porecla familiei Gorovei nu vine dela acest
nume. Documentele moldovenesti pomenesc pe logofatul Gorovei inch.
din anul 1560. Ctitorul m-rii nu este calugarul Avramia, ci loan Gorovei
c5.pitan de Dorohoi, care a zidit biserica pe mosia lui Saucenita, in anul
1739. Aceste lucruri se cunosc dintr'un dosar din 1835, cuprinzand copiile
scrisorilor mosiei Saucenita si descoperit la tin antioar de neostenitul
cercetAtor Gh. T. Kirileanu. Pe temeiul actelor gasite in acest dosar d.
Gorovei a izbutit sn, dea de rostul ctitoriei stramosului sau si intre-
geasca astfel istoria cu multe date care erau necunoscute Rana acum.
G. I. M.
24. MIHAILIDIS EUGEN, 'E;ixotncat cpuatoymplac v rq boariatccattxt
(pp.p.ccroAo-r4 -ctc %07CTCX 'EXXXVJEO4G (Figuri proeminente in istoria litera-
twrii bisericeqti a Bisericii copte), revista'Exxkgatacrutxbg 4)ipoc, anul XXIX
(1936), pp. 382-393 si anul XXX (1937), pp. 77-89.
D-1 Eugen Mihailidis directorul revistei 'E-4-4X7iaLccauxbg (1)cipog, din
Alexandria, a pregatit pentru tipar tin studiu intitulat: Istoria literaturii
bisericeqti elene sins textele arabe; iar ca o complectare a acestei studiu,
d-sa publica in revista pe care o conduce, o cercetare cu caracter biogra-
fic, privitoare la personalitatile care s'au distins in literatura Eisericii
copte din veacul al V11-lea pans in veacul al XX-lea. Cercetarea aceasta
as sprijina pe studiul textelor copte editate, precum si pe manuscrisele
oopte aflate in diferite biblioteci.

www.dacoromanica.ro
Note Bibliografice 239

Iat& numele personalitatilor de care se ocupa autorul in studiul

acesta: loan, episcop de Nikiu din veacul al VII -lea; Abul-Makarem si
Sever, episcop de Assimunain din veacul al X-lea; Cei trei frati Al-Aasal
din veacul al XIII -lea; Al-Makin si Ibn al-Rahib din veacul al XIII-lea;
Ibn-Kabar si Al-Mufantal din veacul al XIV-lea; Abu-Dakn din veacul
al XVII-lea; egumenul Filothaus Ibrahim din veacul al XIX-lea; Ciril
Makkar, Ikladios Labib Beis, Murkos Simeika Pasa, Kkirkes Filothaus
Auant, Soubhi Beis, egumenul Mihail Minas, egumenul Menasa, Habib
Gkirkes si egumenul Iusef Magkalli de la sfarsitul veacului al XIX-lea si
inceputul veacului al XX-lea.
La sfarsitul studiului sau, autorul arata care au fost si care sunt
revistele Bisericii copte, precum si asociatiile care s'au organizat in sanul
acestei Biserici. G. C.
43. TANCOV SST., protoereu, HOBE! gaimll 3a ticropkurra H ypea6ara Ha
PHncKHA M0FlaCTiip% (Date not pentru istoria $i organizatia mtintietirrii Ri/a),
in Foimunnucb Ha Boroc.noeciam cliaky.irrerb, vol. XIII (1935-1936), Sofia
1936 pp.
Parintele prof. Tancov public& in Anuarul facultatii de teologie din
Sofia, documentele necunoscute pan& scum si cari sunt de o deosebita im-
portant& pentru complectarea istoriei si cunoasterea organizatriei man4)4-
tirii Rila. Astfel nu se stia sigur card si prin ce imprejuedzi a trecut m&-
nastirea Rila sub jurisclictia patriarhiei de Constantinopol, dupl cAderea
patriarhiei din Ipec (1766). Printr'o indelungattt cercetare a arhivei ma-
parintele Tancov a gasit un document din 1773, provenind dela
patriarhul Teodosie al Constantinopolului, in care se vorbeste despre drep-
turile $i datoriile stavropighiilor manastiresti, aducand astfel deplinA lu-
mina asupra situatiei si raporturilor ei cu patriarhia din Constantinopol.
Schimburile de scrisori intre ma.n5stirea Rila si patriarhia din Con-
stantinopol dau etiri asupra situatiei launtrice a ma.nastirii si granitelor
jurisdicidei patriarhiei.
In timpul robiei turcesti, rnanA-stirea, a fost nevoit& sa, trimita calu-
gari in Rusia, cu scrisori de recomandare spre a strange ajutoare. Una
din aceste scrisorii este cea trimisa tarului Mihail Teodorovici in anul
1627. Din ea reese starea de saracie in care ajunsese mAnhstirea in timpul
dominatiei turcesti. Scrisorile din aceast& vreme arata ins& activitatea
cultural& si national& a calugArilor bulgari.
Prin duhovnicii ei, ma.nastirea Rila a avut un rol hotdritor, in cearta
bulgaro-grecea.sca, pentru neattErnarea, Bisericii bulgare.
Acestea, si Inc& alte cateva documente din secolul XIX, scoase la
iveala tot de parintele Tancov, sunt de nepretuit folos pentru istoria celei
mai vechi qi mai de seam& men5,stiri bulgaresti, asezata in muntii Rila.
N. M. N.

www.dacoromanica.ro
 CRONICA INTERNA
t IOAN EPISCOPUL ARMATEI

In ziva de Duminica 18 Aprilie 1937 s'a stins din viata la re-

sedinta sa episcopala de la Alba-Iulia, episcopul loan Stroia, care
timp de 12 ani a implinit cu dragoste si pricepere slujba de conducator
al preotilor militari $i de intaritor duhovnicesc al ostasilor nostril.
Primind carja episcopala la o varsta destul de inaintata la
peste 60 de ani cand puterile Incep sä scads, si cand altii, dupa
o viata de munca, se gandesc ca sa-si caute odihna, Fara indoiala
ca vladica Joan a avut sarcina grea de implinit. Cu o barbatie
pilduitoare insa, batranul protopop de la Sibiu a luat pe umerii sai
povara arhieriei si slujba de carmuitor al preotilor ostirei si a stiut
O. se dovedeasca vrednic de ele. Iar in locul puterii $i tineretei, de
trebuinta la oaste, a adus o dragoste de neam, o harnicie deosebita,
o indemanare de gospodar bun si chivernisitor si o cultura dobandita
in anii de scoala prin tari streine, si care acum i-au fost de nepre-
tuit folds si ajutor.
lata care este pe scurt povestirea vietii sale : S'a nascut in satul
Cacova din judetul Sibiu la 20 lanuarie 1865. Pe tatal sau 1-a che-
mat loan, jar pe mama -sa Dobra. coala primara a urmat-o in satul
sau, pe care sfarsind-o a trecut la liceul sasesc din Sibiu. Aici a
facut doar sase clase, caci ultimeie doud clase $i examenul de ba-
calaureat 1-a trecut la liceul romanesc din Brasov. Intre anii 1887-1890
a urmat cursurile de teologie la seminarul Andreian din Sibiu, dupa
care a plecat in streinatate sa-si desavarseasca invatatura. A colindat
prin universitatile din Lena, Budapesta $i Leipzig, ascultand lectii de
filosofie, teologie, istorie si pedagogie. In 1893 si-a luat doctoratul in
filosofie la universitatea din Iena, cu lucrarea Theodor Waitz's
Systeme der Erziehung, tiparita la Sibiu in 1894.
Reintors in tarn s'a invrednicit sa primeasca harul preotiei si a
intrat slujba la Consistoriul din Sibiu. La 1 Septemvrie 1894 a fost
numit profesor suplinitor, la catedra de istorie $i teologie moral& la
Seminarul Andreian din Sibiu, fiind definitivat in 1896. In 1901 a
Post ales protopop la Saliste, unde a stat pana in 1908, cand a trecut
protopop la Sibiu si preot slujitor la Mitropolie. Acum i s'a deschis cu
adevarat camp intins de lucru. Primind si insarcinarea de inspector
scolar s'a straduit sa zideasca scoala centrala din Sibiu si scoala
primara din Cristian. Pentru activitatea lui curat roma'neasca nu era
bine vazut in ochii Ungurilor. De aceea in vremea razboiului a avut
mult de suferit din partea lor.
Dupa unire, in 1919, a fost numit inspector scolar al judetului
Sibiu, iar in 1922 dupa moartea lui Andrei Barseanu, i s'a Incredintat

www.dacoromanica.ro
Cronica Intern& 241

sarcina de director regional al invatama.ntului pentru circ. Sibiu.

Aceasta slujba insa n'a tinut-o decat vreme de un an, caci in 1923
ramandnd vaduv, a pardsit invatamantul §i s'a reintors la indeletnicirile
sale preotesti, fiind oranduit consilier la Consistoriul Mitropoliei din
Sibiu. De aici a fost apoi chemat in scaunul de episcop de Alba-lulia
si inspector al clerului militar, in locul lasat liber de vladica lustinian
Teculescu, care trecuse la episcopia Cetatii Albe-Ismail.
Alegerea si recomandarea sa pentru vrednicia de episcop al
armatei s'a facut de Sf. Sinod in sedinta de la 20 Maiu 1925. Ipop-
sifierea s'a facut in ziva de 14 Iunie 1925, iar hirotonia s'a savarsit
a doua zi 15 Iunie 1925 in biserica Mitropoliei din Bucuresti. Inve-
stirea sa a avut loc la Castelul Fetes in ziva de 20 Iunie 1925.
In tot timpul pastoriei sale vladica loan a cautat cu o ravnd
stdruitoare sa intareascd printre ostasi dragostea de tarn prin credinta
in Dumnezeu, indemnandu-i sa se fereasca de ispitele care pot sa
le vatame sufletele. Credincios fagaduintei ce facuse regelui tarii la
investirie, s'a straduit sa predice invatatura mantuitoare a dreptei
credinte in mijlocul ostaOlor chemati sä ne apere mostenirea doban-
dita cu jertfa sdngelui for in rdsboiul de intregire.
V1ddica loan a publicat si cateva lucrari, dintre care insemnam
Momente dice din cuvcintarea lui lisus pe munte (Sibiu 1986);
Sistenze de eticd (Sibiu 1901) ; Istoria in (-.oala primard ; Exame-
nele scolare ?i alte cateva carti de scoala. A scris multd vreme la
gazetele: Telegraful Romdn 51 Foam Pedagogicd din Sibiu.
Ram4itele neinsufletite ale episcopului loan au fost date pa-
mantului Marti 20 Aprilie 1937. A fost ingropat in cripta ctitoriei sale
la ma.nastirea Sf. Ioan Botezatorul de langa. Alba-Iulia, pe care o zidise
si o inzestrase cu cele de trehuinte, la gandul ca sa -$i trleasca aici
restul anilor vietii sale. Cdci potrivit cu noua legiuire a clerului militar,
vladica loan urma sa treaca acum la pensie, avand implinita vd.rsta
de 70 ani. Dar Dumnezeu a vrut altfel, caci inainte de a-sipArasi scaunul
vladiciei sale, s'a mutat catre cele vesnice. Slujba ingroparii, la care
a luat parte multime mare de norod Si ostire, s'a savarsit de P. S.
Arhiereu Vicar Vasile de Rd.§inari, ajutat de un sobor de preoti.
Dupa slujba a vorbit P. S. Arhiereu Vasile in numele Bisericii, al
I. P. S. Patriarh Miron pi al I. P. S. Mitropolit Nicolae al Ardealului.
Apoi au mai rostit cuvantari parintele P. Partenie in numele Ministerului
Cultelor, Dr. I. Colbazi primarul orasului Alba- Iulia, protopopul mili-
tar losif Serafim si revizorul colar I. Dragomir.
Vesnica sa -i fie pomenirea.
Diac. Gh. I. Moisescu.

Desfiintarea lojei masoneriei nationale. Joi seara, la 25

Fevruarje, o delegatiune din partea lojei masoneriei nationale, in frunte
cu d-1 I. Pangal $i insotit de *ilia fruntasi, ingineri si ofiteri supe-
riori, s'au prezentat la sf Patriarhie ca sä anunte oficial pe Inaltul
Ierarh de actul de auto-desfiintare, pe care 1 -au hotarit. Motivele ard-
tate si care au dus la aceasta hotarire sunt : indreptandu-se nenu-
md.rate atacuri impotriva acestei loji nationale, ca ar fi antimonar-
hica, antinationala Ii anticrestina, si vrand sä arate ca intelege sa
Revista Biserica Ortodoxii Roland, 55 (1937), nr. 3-4, Martie-Aprilie. 8

www.dacoromanica.ro
242 Biserica Ortodox& Roman&

fie in serviciul Tarii si Dinastiei, si respectuosi fats de biserica sta.-

moseascd, membrii acestei loji au hotdrit desfiintarea.
Forma in care aceasta hotarire s'a adus la cunostinta I. P. Sf. S.
Patriarhul Romdniei, merits sa fie bine lamuritd.
Cad, pe langd I. P. Sf. Patriarh, a luat parte la acest
act mitropolitul greco-catolic Alexandra Niculescu al Blajului i
arhiepiscopul romano-catolic Alex. Cisar al Bucurectilor, semnand
tots trei telegrama adresatA M. S. Regelui, cdruia i se aducea la
cunostintA aceasta hotarire a lojei masonice.
Patriarhul ortodox al Romaniei, mitropolitul greco-catolic si
episcopul romano-catolic semnand un act public, este un eveniment
imbucurAtor si foarte semnificativ, nu atat din punct de vedere reli-
gios, ci mai ales national.
Daca din aceasta solemnitate s'ar fi retinut ca esential aspec-
tul ei religios, in niciun caz aceste trei semnaturi n'ar fi putut sta
impreund fail consecinte pentru ceilalti semnatari. Vaticanul ar fi
luat masuri, caci !Ana acum nu intelege sa ingaduie nici o conlucrare
intre catolici si ortodocsi pe teren religios. Si atunci, ramane posi-
bild numai considerarea mai mult ca un act de interes national
romanesc aceasta raspundere comuna pe care si-au luat-o cei trei
prelati in numele Bisericilor lor.
Dacd aceasta solemnitate ar fi avut numai un caracter religios,
n'ar fi fost nevoie de instiintarea Sefului Statului. Dar, clacd a fost
un act mai mult politic, de ce fostii membrii ai lojei s'au adresat
ierarhilor acestor biserici ? Pentru decor, pentru mai mult sgomot ?
S'au pentru ca sa afirme ca legatura intre Statul romanesc si con-
stiinta poporului trebue sa se facd prin Biserica crestind. In alte
imprejurari, prezenta arhiepiscopului romano-catolic credem ca ar fi
lost imposibila, dar dupd evenimentele ce se petrec in afard, vedem
ca si catolicismul intelege sa conlucreze cu celelalte biserici impotriva
lui Anti-Christ, ceeace este un semn nou al vremurilor.
Ar fi bine ca ierarhii acestor trei biserici sa se gaseasca con-
lucrand si in alte imprejurari, ca sa inteleagd lumea ca Hristos
este al tuturor. Este imbucurator ca s'a recunoscut prin aceasta
Patriarhului ortodox al lath, un adevarat primat national, fiind o ga-
rantie ca in marile imprejurari de ordin national, Patriarhul ortodox
poate vorbi in numele celor trei Biserici.
Consecintele acestei dizolvAri s'au vAzut imediat, pentruca a-
ceasta loje primind sa se autodisolve, a atras atentiunea guvernu-
lui asupra celorlalte loji din lard, care nu au crezut cal trebue sa
faca la fel, si atunci s'a inteles ca e o necesitate nationald ca
sa fie disolvate de autoritatea public& Guvernul, profitAnd de cu-
rentul din opinia publics impotriva francmasoneriei a disolvat toate
lojile din tarn, pecetluind localurile si arhivele lor. Se afld si un
proect de lege, pregatit de Sf. Sinod pentru definitiva si legala for
inchidere. Prin aceasta va fi incoronatd lupta dusd de Sf. Sinod si
de un mare numAr de teologi si scriitori crestini impotriva francma-
soneriei.
Iar Biserica ortodoxd a contribuit °data mai mult la linistea
si siguranta Statului.

www.dacoromanica.ro
Cronies Interna 243

PRINCIPII GENERALE DE CONDUCERE A BISERICII. DIN CUVANTAREA

I. P. SF. PATRIARH, CU OCAZIA DISCUTIUNILOR IN SENAT LA LEGEA
PENTRU ORGANIZAREA MINISTERULUI CULTELOR

a) Spiritul de larg toleranici al Bisericii ortodoxe. Vorbin d

in Senatul Tarii, I. P. Sf. Sa si-a inceput astfel cuvantarea :
Din punct de vedere principial existents separata a Ministe-
rului Cultelor, ca resort independent, este bine venita din punctul de
vedere al Bisericii, nu numai pentru biserica dominants din Statul
roman, care este cea ortodoxa romans, ci si pentru celelalte culte,
mai ales pentru cultele minoritare, intrucat chestiunea cultelor mino-
ritare are importanta si din punct de vedere special, politic si na-
tional, cad prin libertatile de cult se pot reglementa o multime de
chestiuni minoritare in mod multumitor, asiguradu -le nzinorildfilor
noastre etnice, si ceteilenilor ronuini de altd lirnbci decdt cea ro-
nineascci, o culturci spirituals a for si o inchinare la Dunznezeu
in forma in care con fesiunea, legea, credinla for o dorecte si o
cere, jar in ce priveste cultul ortodox, majoritatea mare a credintei
cetatenilor nostri, Inca este bun Ministerul Cultelor, intrucat fara spri-
jinul Statului, biserica noastra ortodoxa va continua sa. ramana Inca
multe decenii in situatia umilitoare in care, durere, din punctul de
vedere al munificientei si al ajutorului dela Stat, este si astazi, dupa
20 de ani de existents a intregirii neamului nostru, din multe puncte
de vedere inapoia tuturor cultelor".
E o onoare traditionala a Bisericii noastre romanesti, de a in-
gadui celor de alts credinta cu noi, sa traiasca in pace si neturbu-
rati. E vrednic sa fie cunoscut acest spirit larg al Bisericii noastre,
mai ales ca sa nu mai poata nimeni sa ne barfeasca de persecu-
tarea minoritatilor etnice. Erau necesare asemenea declaratiuni din
partea capului bisericii, ca diplomatii nostril folosindu-se de ele, sa
raspunda acuzatiilor aduse in forurile internationale.
Dar ceiace este si mai maret in aceste declaratiuni este faptul
ca lnaltul Ierarh, deli reprezinta biserica dominants a Statului roman,
nici nu cere privilegii pentru biserica sa, ci s'ar multurni ca biserica
ortodoxa sa fie tratata egal cu celelalte biserici si confesiuni. Cifrele
comparative intrebuintate arata ca situatia cultelor minoritare din
punct de vedere material este cu mult mai buns. Totusi I. P. Sf. Sa
s'ar multumi sa ajunga la egalitate, cu toate ca Biserica dominants
ar fi in drept sa ceara o situatie privilegiata.
b) Al eui functionar este preotul? Mai intdiu al Statului
si numai (MN' aceia al bisericii?
Totdeauna principiile se stabilesc prin contraste. Viata este ca
un curs de apa vijelioasa, care loveste cand intr'un mal, cand in
celalalt. Acest lucru it putem constata si in raporturile dintre Statul
roman si Biserica ortodoxa.
Ca o reactiune impotriva legii din 1892, legea din 1925 lass
prin autonomie dreptul de numire a preotilor pe seama chiriarhului.
Asa s'au putut hirotoni peste 600 de preoti fara salariu. Dupa ce au
fast hirotoniti, au cerut salariu ; iar Biserica nu le putea da. Statul
s'a vazut nevoit, fie din consideratiuni de principiu, fie din motive
de ordin intern si practic, ca toti acesti preoti sa fie trecuti in

www.dacoromanica.ro
244 Biserica Ortodoxa Roman&

bugetul Statului, prevenind Biserica ca pe viitor nu mai pot fi hi-

rotoniti preoti decat pe seama locurilor bugetare existente sau create
in viitor. Asa dar, fara asentimentul Statului, Biserica nu mai poate
numi preoti.
lata-ne, deci in fata, unei coliziuni.
Prin considerarea salariului preotesc ca salariu de Stat, se pare
ca preotul rAmane in Statul romanesc functionar. Acesta a fost si
punctul de vedere al asociatiunii generale a clerului, expus in do-
leantele sale.
Cu toate ca Sf. Sinod si-a insusit acest punct de vedere al
Statului si al preotimii, totusi a cerut sa fie satisfacute de chiriar-
hi acele nevoi urgente unde Statul nu poate sa ajute, putand hiro-
tonisi preoti platiti si din alte bugete decat ale Statului, de exemplu
ale unor institutii particulare, obligate si ele sa asigure plata unui
salariu ca si cel platit de Stat.
Insa preotul nu este numai un functionar, ci si un misionar al
Evangheliei. De aceea, I. P. S. Patriarh, fara sa conteste dreptul
preotului la salariu, a at-Mat ca intaiu e preotul si apoi salariu, iar
nu salariu intaiu $i apoi preotul. Ar fi o coborire a misiunei preotesti
data nu s'ar vorbi astfel : Nu plata de la Stat este conditiunea vi-
tal& pentru existenta Bisericii".
Asa dar, preotul este dator sa-si indeplineasca misiunea sa si
lard salariu ; iar daca. Statul i-1 acorda, cu atat mai bine. Daca pro-
blema n'ar fi pusa astfel, ar insemna sa putem avea si o greva a
preotilor, atunci cand Statul nu le-ar plati salariile, ceeace credem
ca este cu neputinta.
Discufiuni iu jurul problemei anal preo ,tii trebuie sa facet
politica. In urma atentatului de la Iasi, savarsit impotriva d-lui
rector Traian Bratu, guvernul a crezut necesar ordinei Statului sa is
masuri urgente, intre care inchiderea universitatilor ; iar de alta parte
adresandu- se I. P. S. Patriarh printr'o scrisoare prezentata in ziva
de 3 Martie prin dl. ministru al Cultelor s. cerand convocarea Sf.
Sinod, sa se hotarasca rolul preotimii in mijlocul luptelor politice de astAzi.
Starea de alarms pe care o crease atentatul de la Iasi si ma-
surile severe luate in universitati dadeau impresia unor zile destul
de periculoase si in care se cer ultimele masuri posibile pentru asi-
gurarea ordinei pubiice. In aceste imprejurari, scrisoarea adresata.
I. P. S. Patriarh de guvern lasA putinta sa se insinueze sau sa
se creada ca si Biserica este vinovatA de aceasta stare de spirit in
barb. Profitand de aceasta confuzie, ziarele de stanga au comentat scri-
soarea guvernului cAutand sa scoata vinovatia preotimii, care ar in-
demna la asemenea atentate, ceea ce n'ar fi in spiritul Evangheliei
crestine. Aceste ziare publicasera scrisoarea amintita, dacA nu ne
inselam, chiar inainte de a fi cunoscuta de Sf Sinod. Confuzia era
deci si mai mare, lasand impresia ca guvernul insusi crede pe preoti
vinovati de aceasta stare de spirit.
Cateva pasagii din aceasta scrisoare sunt necesare ca sa fie
citate (in intregime : Universul nr. 63, din 5 Martie 1937).
Interese superioare de Stat, care nu pot fi indiferente Patri-
arhului Romaniei, ne obliga si ca mandatar al guvernului si ca Mi-

www.dacoromanica.ro
.Cronica intermit 245

nistru al Cultelor $i Artelor, sA ne adresdm, pe aceastd. cale, Sefu-

lui Suprem al Bisericii noastre nationale, cerandu-i, deschis ,si feint
nicio rezervA, sprijinul sau neprecupetit pentru a ne putea inde-
plini, in acest teas de tulburare a spiritelor, intreaga datorie, pe care
con$tiinta raspunderilor ce le purtAm ne-o impune.
Biserica nationals, a carei viata s'a impletit dealungul vremu-
rilor cu intreaga viata a poporului nostru $1 care a fost unul din
factorii esentiali ai inchegarii lui Intr'o indestructibild unitate, a stat
in totdeauna, prin ceeace constitue temeiul insasi al existentei ei, in
slujba idealurilor de pace, de liniste sociald $i de infratirea sufletelor".
Daca cineva s'ar fi oprit numai aci, ar fi ramas cu impresia
ca guvernul poate crede, ca. I. P. Sf. Patriarh poate sal nu vor-
beasca deschis, ci cu rezerve.
Insa, din cuprinsul intregii scrisori se vede ca e vorba de ca-
zurile izolate de preoti, cari se gasesc angajati in unele miscari po-
litice, punand Biserica in serviciul acestor mi$cd.ri.
Pe alocurea, altare ale Bisericii noastre care ar trebui O.
rdspandeasca in sufletele credinciosilor Indemnuri spre o sever& dis-
ciplind etica, spre indbu$irea patimilor $i spre supunere fats de legi
$i fatal de autoritatile constituite, au fost transformate in adevarate
arene de luptd politica imprastiitoare de urd $1 discordie.
Sfintirile de steaguri ale diferitelor grupari politice, ludrile de
juraminte, initierile, incurajdrile $i participarile la actiuni care, prin
natura lor, nu se impact nici cu esenta credintii noastre crestine,
nici cu interesele superioare ale Statului, au ajuns, astazi, un fel de
indeletnicire permanents a unora dintre slujitorii altarului".
Discutiunile in jurul acestei scrisori au trecut din presd, in
Parlament. Aici, d-1 Octavian Goga a aratat posibilitAtile de insinuare
$1 calomnii ce pot sal se fact pe baza acestei scrisori, spunand :
Preotimea noastra, in tot cursul vremurilor, a fost in fruntea
miscarilor noastre nationale. Dati-mi voie mie in aceastd privintd, sal
va. spun, mie, care nu numai cd sunt fiu de preot, dar sunt dintr'o
regiune unde, dacd nu ar fi intervenit rolul preotilor in viata noastra
politica, insd$i existenta noastra de Stat ar fi fost primejduita.
Exista mi$carea comunista dincolo de granitd. Preotimea noastra
tie ce inseamnA comunismul pentru biserica, tie suferintele bisericii
surori din Rusia, $tie care ar fi urmarile unui triumf al comunismului.
Atunci dati-i voie preotimii ca, cu gandirea ei politica, sal se
plaseze cu totul impotriva miscarilor de stanga $1 sd se afilieze asa
ziselor miscari de dreapta.
Parerea mea este ca se face o mare gresald. Lasati liberal
manifestarea gandirii $1 a simtirii preotesti Nu to poti lupta cu aceste
ganduri $i cu aceste simtiri, care descind din vecinatatea altarului.
Preotimea noastra a mers totdeauna pe liniile mari ale istoriei. Nu am
niciun motiv sal cred ca astazi preotimea nu merge mai departe pe dru-
mul consacrat, pefagasul istoriei, indeplinindu-$i misiunea ei de odinioard.
Dacd preotimea din Ardeal ar fi scoasa din indeletnicirea ei
normald fireascd, de a se ocupa de problemele politice, poporul roman
din Ardeal ar rdmanea, politiceste, orfan".
Si pentrucd unii ceruserd ca preotii sal fie complet sco$i din

www.dacoromanica.ro
246 Biserica. Ortodox& Roma.na.

viata politics, ca aceasta ar fi intentia guvernului, atunci guvernul

prin d-I ministru al Cultelor, Victor lamandi, a precizat urmatoarele
Biserica romaneasca. ci sub Vechiul Regat ci astazi n'a
avut un sprijinitor mai convins, un mantuitor al intereselor ei spiri-
tuale mai abil ci mai intelegator decat cum a fost partidul liberal.
Biserica ci-a indeplinit rolul ei in toate directiunile vietii ratio-
nale in trecut ; slujitorii altarului au lost cei dintai aparatori ai limbii,
ai sufletului, ai conctiintei romanecti.
Dar in viata statului, Biserica trebue sa se ridice deasupra par
tidelor politice ca institutie ; iar ca indrumare permanents, ea nu trebue
sa apartina nimanui deck sufletului insuci al neamului.
Nu voim sa scoatem pe preoti din viata politica ci nici nu ar
fi posibil, pentruca prin modificarea constitutiei, la Iasi, in 1917, not
am dat drepturi politice ci preotilor si invatatorilor, le-am dat drepturi
politice, dandu-le posibilitatea sa se aleaga in Parlament, tocmai
pentru acea ratiune, pe care ati subliniat-o ci dv. aci ca invatatorii
ci preotii sunt cei dintai conducatori ai satelor. Dar, preotul, in Bi-
serica, trebue sa ramana exclusiv al Bisericii. Masura noastra nu in-
departeaza pe preoti din viata politica, ci nu face decat sa-t cheme
la datorie".
Asociatia generals a clerului ortodox a intervenit ci ea in acea-
sta polemics, publicand un comunicat (Universul, nr. 64 din 6 Martie),
din care citam urmatoarele pasagii :
Intruck in ultimul timp, s'a adus in discutiune dreptul preo-
timii de a activa in viata politica, asociatia generals a clerului tine
sa faca urmatoarele preciziuni :
Clerul ortodox roman a fost ci este stegarul ortodoxiei ci na-
tionalismului nostru din cel mai indepartat trecut al neamului. Toata
fiinta neamului nostru se concretizeaza in aceste doua idei, al caror
slujitor de totdeauna a fost ci vrea sa ramana clerul. Nu se poate
concepe o politica romaneasca despartita de aceste idei centrale.
Din acest punct de vedere, activitatea clerului de mir in viata
politica, constitue nu numai un elementar drept cetatenesc, ci si un
inalt comandament patriotic si moral.
Asociatia clerului socotecte deci, ca nici nu se poate pure in dis-
cutie dreptul preotimii de a activa Si pe viitor in viata politica, unde
strainii, pe baza unei cetatenii proaspat castigate, activeaza ci dau
directive pentru viata neamului.
Asociatia clerului are delina incredere ca Sf. Sinod, luand in
considerare informarile d-lui Ministru al Cultelor, nu va aviza la nici
o restrictie impotriva drepturilor politice ale clerului.
Asociatia clerului este gata ca sa colaboreze cu forurile supe-
rioare, pentru ca acest drept de activare in viata politica, sa se exercite
intr'un cadru cat mai corespunzator cu demnitatea sacerdotala, evi-
tandu-se abateri ce cad sub sanctiunile prevazute de art. 349 din
codul penal, care spune of orice preot, calugar sau predicator al
unui cult, care leaga prin juramant luat individual sau colectiv, pe
enoriaci sa urmeze anumite credinle politice, comite delictul de abuz
de putere spirituals si se pedepsecte cu Inchisoare corectionala de la
case luni la doi ani".

www.dacoromanica.ro
cronies, Extern& 247

Discutiunile au continuat destul de aprinse in presa., pandce a

fost cunoscut raspunsul Sf. Sinod, cu toate ca intelept lucru si pli n
de deferenta, era ca toate aceste opiniuni sd se manifeste dupa ce s'ar
fi cunoscut punctul de vedere al autoritatli superioare bisericesti.
Confuzia a fost marita si de o situatie oarecum bizard, create
de scrisoaraa guvernului, cad se adresase numai clerului ortodox si
nu ddduse nici un avertisment nici preotimii greco-catolice, nici romano
catolice, nici reprezentantilor celorlalte culte. Ar fi parut cd toate cele-
lalte culte lupta in cadrul legilor si pentru interesele nationale mai
mult decat clerul ortodox, iar guvernul insusi se pusese intro situatie
delicatd, simtindu-se mai aproape de aceste culte neortodoxe. De aceia
Sf. Sinod a trebuit sa grabeasca raspunsul, care sd clarifice aceasta
situatie i sd duca la Inchiderea acestor discutiuni.
In ziva de 8 Martie a c., Sf. Sinod a fost convocat, cand I. P. Sf.
Patriarh a rostit un documentat discurs, plin de intelepciune, de
tact si de adanc patriotism, din care rezumdm numai ideile exprimate :
1. Clerul bisericii ortodoxe ronzcinesti a fost totdeauna ci
pretutindeni in serviciul neanzulzei ;
2. Biserica si clerul trebue sd continue sd fie calcluzite de
principiul national, patriotic ronzanesc. monarhic ,si dinastic ;
3. Acest rol fl poate inzplini nuntai dacd clerul ar activa
politiceste deasupra tuturor grupdrilor .si frainuinkirilor de partid ;
4. Au fost si cazuri cdnd preotii s'au abdtut dela aceasta
conduitcl, insd colectiv stint vinovali aceia can an Impins pi
folosit pe preoli la actiuni nepotrivite cu rolul for
5 Interesul Bisericii ci al Statului ar fi ca top' preotii
sci-si exercite dreptul cetdjenesc in cadre care start deasupra par-
tidelor politice; cd au dreptul si libertatea ca cetcilezzi sd
activeze in acele partide at cdror program corespunde mai bine
cu convingerile lor ;
6. Insd, cd be este strict interzis a activa in partide care
n'ar fi nzonarlzice, dinastice, nationale-ronidnesti si de ordine,
sau at cdror program si procedurd nu ar fi in confornzitate cu
invcipitura bisericii ortodoxe si cu interesele ei. In asemenea
partide nu pot intra, nici activa.
In urma discutiunilor din Sf. Sinod s'a hotarat raspunsul urrndtor :
1. Preotii nu pot sd utilizeze slujbele bisericesti nici in bi-
sericd nici afard de bisericA pentru sfintiri de insigne ale par-
tidelor, insigne care urmeazd sd fie folosite in luptele politice dintre
aceste partide.
2. Preotii nu vor lua juraminte de caracter politic si nu vor
participa la actiuni care dupa natura for nu sunt conforme cu inva-
/Aura crestind.
3 In predicile for din fata sf. altar preotii vor propovedui in-
vataturile S. Evanghelii evitand sd arnestece in aceste predici ches-
tiuni care privesc lupta dintre partidele politice.
4. Acei ce vor contraveni acestor dispozitiuni vor fi supusi
pedepselor disciplinare dela dojand 'Ana la depunere conform
art. 3, 17 si 18 din regulamentul discipliner in vigoare.
Preotul Victor N. Popescu

www.dacoromanica.ro
 CRONICA EXTERNA
BULGARIA

Legdlurile bulgaro-sdrbesti se strang tot mai mult, pe teren

bisericesc ca o urmare fireascd a evenimentelor politice cari au
avut loc in ultimul timp intre Bulgaria si Iugoslavia. Presa biseri-
ceasca inchina articole de fond vietii $i activitatii Sanct. Sale patriar-
hul Varnava al Sarbilor, reproducandu-i si fotografia. Se publica tot-
deodata corespondenta care are loc intre Sf. Sinod al bisericii bul-
gare si Sanct. sa patriarhul Varnava in care se accentueaza ca.' cele
doua biserici si popoare, de acelasi sange, vor lupta in viitor, la in-
fratirea for si la indepartarea oricarui obstacol care s'ar ivi in calea
for spre o intelegere desavarsita. N. M. N.
Doleantele sludenjilor teologi Studentii teologi bulgari au
inaintat un memoriu ministrului cultelor in cari cer urmatoarele :
1. In baza legii existente sa fie numiti profesori ordinari in
scale primare, acolo uncle sunt ore suficiente. In cazul cand nu s'ar
gasi locuri, sa se introduce aceste obiecte : a) limba bulgara impreuna
cu lecturi din limba slava bisericeascd ; b) istoria religiei si a bise-
ricilor din ladle slave.
2. SA' se m'areasca numarul orelor de religie in scale primare.
3. Obiectul religiei sa fie obligatoriu in scolile secundare.
4. Propaganda streina sa inceteze, iar teologii sa fie numiti
profesori de religie in scolile streine in cari-si fac educatia bulgarii
ortodocsi (nacmpcK0 brio, nr. 14, 1937).
Illoartca profesorului dr. Nicolae Nicanorovici Glubokovski,
In ziva de 18 Martie a. c., a incetat din viata un mare teolog rus,
slava stiintei teologice ortodoxe". El moare in varsta de 74 ani, ca
emigrant, departe de Cara lui draga si cu durerea in suflet ca n'a
trait pentru ca s'o mai vada odata si in alte conditiuni decat acelea
in care se af1a ea azi.
N N. G. s'a nascut in Rusia la 6 Dechemvrie 1863 in satul
Kicimenski gubernia Vologodska. Seminarul 1-a facut in orasul
Vologodska. Intre 1884-89 a urmat studiile teologice la Moscova,
obtinand titlul de magistru in teologie, tratand despre sf. Teodorit
episcopul Cirului. In toata Rusia n'a fost prezentata nici o lucrare
asa de mare ca a lui, de 3000 pagini. A fost numit apoi asistent
la aceasta facultate la catedra de istoria bisericii. In 1891 lucrarea
lui este publicata in doua volume marl. La 21 Octomvrie acelasi
an, este numit docent la facultatea de teologie din Petrograd la
catedra de Introducere in Noul Testament iar in 1894 profesor.
La 21 lanuarie 1898 obtine titlul de doctor in teologie tratand
despre sf Pavel $i este numit profesor extraordinar, iar in 1916
profesor definitiv. In 1918 a fost invitat sa tine o serie de conferinte
la universitatea din Upsala (Suedia). Dupe aceea se inapoiaza la Pe-
trograd la universitatea locale. Din cauza revolutiei, el parAseste

www.dacoromanica.ro
Gronica Externb. 249

Rusia in 1921, dupa. 30 ani de profesorat $i se refugiaza in Ceho-

slovacia unde a lucrat catava vreme la Praga. In 1922 a tinut cursuri
la universitatea din Belgrad, iar la 1 Mai 1923 este ales profesor al
facultatii de teologie din Sofia la catedra de Introducere in Noul
Testament. Facultatea teologica din Sofia datore$te foarte mult acestui
fiu vrednic al bisericii ortodoxe.
Profesorul N. N. G. a scris peste 40 de lucrari $i peste 100
de studii si articole. A fost cel mai bun cunoscator din Rusia al
sfantului apostol Pavel. Lucrarile lui au fost traduse aproape in toate
limbile europene. Datorita personalitAtii sale a fost ales membru al
multor foruri inalte de cultura din Rusia $i din strainatate.
Era un om atat de iubit incat studentii de la Sofia ii numeau
bunicul Glubokovski". Moare lasand multa jale $i parere de rau in
urma sa. La Inmormantarea lui a luat parte $i mitropolitul primat al
Bulgariei inconjurat de episcopi $i preoti, ca un ultim salut adus
acestui mare teolog cretin (Hauriipato Atm, nr. 13, 1937).
Tineretul bulgar si scolile straine. In ziva de 4 Aprilie
a. c., asociatia profesorilor secundari din Sofia a luat hotarirea ca sa
intervina impotriva instructiunii tineretului ortodox bulgar in scolile
straine din Bulgaria, referindu-se, negresit, la diferitele ordine calu-
garesti romano-catolice care fac educatia tineretului ortodox in spiritul
pe care-I cunoastem cu totii (Hacupcxo kb.rm, nr. 16, 1937).
Biserica factor principal al unirii slavilor.-- Dr. Ulpiu, un
mare luptator al unirii slavilor, face. unele reflexiuni asupra acestel
probleme in gazeta Cocifb, nr 513, 1937.
Multe au fost motivele care au impiedicat realizarea acestui ideal
slay. Conceptia politics a marilor puteri a tins intotdeauna la opri-
marea popoarelor slave din a caror situatie nenorocita ele au tras fo-
loase. Un alt factor protivnic a fost papa cu conceptiile $i influenta
lui asupra capetelor incoronate. Dependenta popoarelor slave de bi-
serica romano-catolica, este un f apt irational gi impotriva constiintei,
iar unirea for s'ar face numai prin uniformizarea credintel $i a scri-
sului lora Datorita acestor doi factori amintiti, s'a ajuns la urmatorul
compromis : Varpvia impotriva Praga, Chievului $i a Moscovei ; Za-
greb impotriva Liublianei, Saraievolui $i a Belgradului ; Belgrad
impotriva Sofiei.
Daca inainte vreme nu se putea vorbi despre unirea slavilor,
azi este timpul sa se vorbeasca, fiindca afara. de ucraineni $i rusi-albi
toate popoarele slave sunt libere. Totusi Dr. U. este un pesimist in
aceasta privinta.
Prot. I. G C. vede infaptuirea unirii slavilor prin introducerea
limbii slave vechi in bisericile popoarelor slave precum $i a alfabe-
tului chirilic.
Dintre popoarele slave, Rusia, Bulgaria $i Jugoslavia, in parte,
(sarbii, muntenegrenii $i macedonenii) au limba slava veche ca limba
de cultura Jugoslays (horvatii, slovenii), Cehoslovacia 5i Polonia au
ca limba de cult pe cea latina.

1. Prot. I. G. Cininski in flac-r. /J,biio, nr, 16, 1937 .

www.dacoromanica.ro
250 Biserica Ortodox& Roman:3.

Limba de cult joaca un mare rol in viata popoarelor, asa cum

se intampla de pildd in Jugoslavia intre horvati si sarbi, cari de
gi vorbesc aproape aceeasi limbs, totusi scrisul difera. De aid au luat
fiinta multe neintelegeri intre cele cloud popoare. Limba Wind in bi-
serica, precum si caracterele latine sunt straine unui slay si el cand
aude slujindu-se latineste nu simte nimic din al sau, nimic national.
Credem insa ca unirea slavilor nu s'ar putea face prin biserica
tocmai din cauza elementului religios care intervine, fiindca in acest
caz ar trebui o unire intre bisericile ortodoxe slave si cea romano-
catolica, fapt care este deocamdata cu neputintA sä fie gandit, luand
ea pilda numai Polonia catolica, piedica de netrecut, fiindca ea nu
va imbnifisa niciodatci ortodoxia.
Totusi problema este destul de interesanta si de atragdtoare.
V. D.
CONSTANTINOPOL
Ierarizii Patriarlziei ecunzenice. NumArul ierarhilor cari de-
pind de Patriarhia din Constantinopol se ridicd in prezent la 97 si
anume : patriarhul ecumenic, 58 mitropoliti in activitate, 8 mitropoliti
in disponibilitate, 3 arhiepiscopi, 8 episcopi eparhioti si 19 titulari, cu
sau fara atributiuni. Dupd resedinta lor, acesti ierarhi se impart astfel :
18 in Turcia, 58 in Grecia, 1 in Albania, 3 in Dodecanes, 13 in
Europa apuseana, 3 in America si in Australia.
1

Sunt vacante in prezent 6 scaune mitropolitane. Dintre epar-

hiile care depind canoniceste de Patriarhia ecumenicd, case consti-
tuesc circumscriptiuni bisericesti autonome, Acestea sunt : Creta, E-
stonia, Letonia, Finlanda, Cehoslovacia si Exarhia ortodocsilor rusi cu
resedinta in Paris ('Op0o6o;;Cct, anul XII, 1937, nr. 2).
Exproprierea orfelinatului din Halki. Autoritatile turcesti au
expropriat localul orfelinatului din Halki, platind Patriarhiei ecumenice
suma de 15.000 lire ca despagubire. Localul acestui orfelinat a apar-
tinut unei manastiri. In mijlocul cladirilor orfelinatului se afla in pre-
zent o foarte veche biserica bizantina cu mozaicuri pretioase. Auto-
ritAtile turcesti au fdgaduit ea nu vor distruge aceasta biserica atat de
pretioasa pentru istoria artei crestine ('ExxAloia, anul XV, 1937, nr. 10).
Burse pentru studii teologice in America. Arhiepiscopia
ortodoxd greaca din America, ce depinde canoniceste de Patriarhia
ecumenica, a infiintat in cinstea si in numele Patriarhului ecumenic
Veniamin, un numar de burse de studii pentru clericii cari apartin
b'sericilor grecesti. Llpsite de mijloace materiale, bisericile ortodoxe
grecesti, atat cele din cuprinsul patriarhatelor ortodoxe, cat si cele din
Grecia, n'au putut trimete tineri teologi pentru Intregirea pregatirii for
la universitatile din Apusul Europei si cu atat mai putin in univer-
sitatile din America. Intelegand aceasta lipsa, arhiepiscopia Americii
s'a angajat sa acorde burse de studii in universitatile americane cle-
ricilor ortodocsi de nationalitate greacd. Solicitantii trebue sä alba
diploma de licenta in teologie sau diploma unui institut toologic precum
si invoirea si recomandarea autoritAtii bisericesti superioare. Durata
burselor este de trei ani (Ex.x)efia:a, anul XV, 1937, nr. 12). G. C.

www.dacoromanica.ro
Cronica. Externs 251

FINLANDA
Ordine si nzedalii bisericesti. Sf Sinod al bisericii ortodoxe
finlandeze a hotarit sl se infiinteze un ordin si o medalie bisericeasca
pentru rasplatirea clericilor si mirenilor cari au dat dovada de ravna
si de activitate deosebita pe teren bisericesc. Ordinul are patru grade,
iar medalia doul. Mitropolitul Finlandei a decorat cu acest ordin pe
mitropolitul Alexandru al Estoniei, pe ministrul de razboi, pe fostul
ministru al instructiunii publice pt pe cateva personalitAti de seams
care au sprijinit biserica (LlipxoBeHb BecTHRICb, nr. 13, 1937).
V. D.
GRECIA
Centenarul Facultaiii de teologie din Atena. °data cu
Universitatea din Atena care si-a sarbatorit la 18 Aprilic a. c., o suta
de ani de existents, Facultatea de teologie, care este prima facul-
tate a acestei Universitati, si-a serbat si ea implinirea unui veac de
activitate, desfasurata pentru inaltarea Bisericii ortodoxe nationale si
pentru propasirea teologiei ortodoxe.
Prin activitatea ei, prin reputatia profesorilor ei cari au trecut
adeseori granitele nationale pentru a servi idealurile pi stiinta teo-
logica ortodoxa in general, precum si prin faptul ca a constituit pentru
multi tineri teologi din Mile ortodoxe un indemn si o chemare spre
cunoasterea isvoarelor grecesti ale invAtaturii patristice, aceastA facul-
tate teologica constitue inteadevAr un centru de invatatura teologica
vrednic de cinstirea lumii ortodoxe.
lath, cateva informatiuni care fac ele insile elogiul acestei facul-
tati. In acesti 100 ani de cAnd exists, Facultatea teologica din Atena
a avut 32 profesori titulari, dintre cari 10 au fost si rectori ai Uni-
versitatii insusi rectorul actual este profesor teolog d-1 Grigore Pa-
pamihail, titularul catedrei pe apologetics. In prezent, Facultatea are
10 profesori titulari si 2 conferentiari ; dintre cei 10 profesori, 3 sunt
membri ai Academiei Atenei si anume d-nii : Diovouniotis, Sotiriu si
Balanos, in afath de arhiepiscopul Hrisostom care este profesor onorar
al FacultAtii si membru al Academiei.
In cei 100 de ani de existents, Facultatea teologica din Atena
a avut aproape 2000 student!. Populatia studenteasca a fost totdeauna
scazuta la aceasta facultate pentruca tineretul studios se indreapth
de obiceiu spre studii care inlesnesc apoi profesiuni bine retribuite, iar
situatia de cleric, pe care o pot ravni studentii in teologie, n'a oferit
niciodata bune avantagii materiale in Grecia.
Dintre cei aproape 2000 de student!, au absolvit Facultatea circa
1000. In prezent, licentiatii acestei Facultati imbratiseaza in deosebi
cariera de profesor de religie in scolile secundare ale Statului ; multi
dintre tinerii teologi lucreaza ca dascali sau chiar ca director! in scale
catehetice organizate si conduse dupa indrumarile ierarhiei bisericesti.
Cu prilejul centenarului, facem urarea ca acest asezamant sä
dainuiascA veacuri si milenii spre folosul Bisericii grecesti si al culturii
teologice ortodoxe in general. (0 buns pt sintetica monografie a acestei
facultAti este cea intocmith de profesorul D. S. Balanos ; 1-1 OsoXo-
-rxii /zo),71 to5 ilavertaTtgou 'Adrvordno Atena 1931),

www.dacoromanica.ro
252 Biserica Ortodox& Roman&

Scolile catehetice .,si lucrul lor. Scorn° catehetice din

Grecia reprezinta o activitate a Bisericii ortodoxe, care merit& toata
atentia noastra Dupa o dare de seam& publicata de curand, numarul
scolilor catehetice care functioneaza in cuprinsul eparhiilor se ridica
la 748, avand in total 58.197 elevi Ai eleve. Cele mai multe din
scolile catehetice sunt organizate de catre Asociatia cresting Ztot si
puse sub supravegherea ierarhiei bisericesti. Persona lul dascalesc
pentru aceste scoale se recruteaza dintre teologi, clerici Ai laici, cari
au un zel misionar precum $i dintre predicatorii bisericilor catedrale
$i enoriale. Programul de invatamint cuprinde, dupa categoria scoa-
lelor respective, o instructie religioasa elementard, o alta medie gi o
a treia superioara. Manualele, cele mai multe intocmite de catre teo-
logii membri ai asociatiei Zuni), sunt aprobate de Sfantul Sinod al Bi-
sericii greceti. In unele din aceste scoli s'a introdus si cinemato-
graful cu filme exclusiv religioase $i educative. Urmarind deopotriva
instructia gf educatia religioasa, scoalele catehetice din Grecia impli-
nesc astfel marea lipsa de care se face vinovat invatarnantul primar,
vadit indrumat spre laicism ('ExxXlb(a, anul XV, 1937, nr. 14).
Arinepiscopul Hrisostom al Atenei a implinit 15 ani de pa-
stork. Pastoria Arhiepiscopului Hrisostom poate fi caracterizata,
chiar numai dupa acesti 15 ani, cari au trecut dela inscaunarea sa,
drept cea mai ziditoare carmuire din cate a avut Biserica greceasca de la
obtinerea autocefaliei $i pana in prezent. Dela 10 Martie 1923, de
cand aceasta personalitate a fost chema a in fruntea Bisericii grecesti
si pana in prezent, rezultatele unei exceptionale activitati creatoare au
imbogatit deopotriva Biserica greceasca pi teologia ortodoxa.
Nascut la 1868, marele ierarh Al stralucitul teolog Hrisostom
Papadopulos implineste in curand varsta de 70 ani. Nu numai po-
porul grec, ci si lumea ortodoxa de pretutindeni, care cunoaste acti-
vitatea acestui ierarh, ii ureaza lungime de zile ca sa poata lucra Inca
multa vreme pentru binele Bisericii sale si pentru imbogatirea teolo-
giei ortodoxe. G. C.
LITUANIA
Sf. Mir a fost sfinlit pentru prima data in aceasta eparhie.
Dupd razboiul mondial, clerul din eparhia Lituaniei s'a folosit pentru
trebuintele bisericesti, de sfantul Mir pastrat, din fericire, pe la diferite
biserici, sau de cel pe care 1-a adus, in vartejul razboiului, din Rusia.
Cum acest sf. Mir era aproape pe terminate, mitropolitul Lituaniei s'a
adresat, pentru sfintire arhiepiscopului loan de Riga si mitropolitului
Evloghie, Inca de pe cand acesta se afla in legaturi canonice cu
biserica rusa.
In lung lanuarie, a. c., mitropolitul Lituaniei a facut o calatorie
la Paris, in legatura cu trecerea la ortodoxie a unor parohii catolico-
evanghelice. Era deci nevoe de o cantitate mai mare de sf. Mir, care
sa fie impartit noilor parohii ortodoxe. Mitropolitul s'a adresat deci
patriarhului din Moscova. Din acest timp dateaza dreptul mitropoli-
tului Lituaniei $i al Vilnei de a sfinti Mirul, drept de care s'a folosit
in ultimul timp. Cu aceasta ocazie biserica ortodoxa lituaniana a
adresat un apel credinciosilor sai anuntandu-le acest mare eveniment

www.dacoromanica.ro
Cronica Extern 253

si invit5.ndu-i totdeodata sa contribue cu ce vor putea pentru a aco-

peri cheltuelile ce se vor face. Credinciosii au raspuns din tot sufletul
la apelul Mout, aratand aceeasi solicitudine de pand acum fata de
problemele bisericesti. S'au colectat deci atat bani, cat si untdelemn
si aromate trebuincioase pentru facerea sf. Mir. Numele donatorilor
au fost scrise inteun pomelnic care va ramane in catedrala din Kovno.
In ziva de 21 Ianuarie, a. c., toate pregatirile pentru facerea
sf. Mir erau gata, precum si vasele in care el avea sa fie pastrat.
La vecernie, mitropolitul a slujit in fata moastelor sfintilor mucenici
Antonie, loanichie si Eustatie cari au pdtimit in orasul Vilna. A urmat
apoi slujba sfintirii Mirului cu rugaciuni si cantari duhovnicesti. Mitro-
politul insusi a turnat in cazan via sfintit si a atatat focul. Apoi
preotii citeau sfanta Evanghelie ingrijindu-se si de foc si amestecand
necontenit. Rand pe rand au fost puse in cazan toate cele de
randuiala pentru facerea sf. Mir. A doua si a treia zi mirul a fost
fiert din nou si in cele din urma au fost puse si aromatele. A patra
zi, mirul a fost turnat in doud vase marl in care avea sa fie pastrat.
La sfanta Liturghie, dupe micul vohod, vasele cu mir au fost aduse
in fata sf. Altar. La vohodul cel mare preotii au dus vasele cu mir
la sfanta Masa impreuna cu sfintele Daruri. Pe sf. Masa era putin
sf. Mir, far cele doua vase cu mir erau pe Tanga prestol.
Sfintirea mirului, potrivit oranduelelor bisericesti, s'a Mout de
mitropolit inainte de ectenia mare care precede ;Fatal nostru", tur-
nandu-se din sf. Mir de pe sfanta Masa in cele cloud. vase.
Asa s'a sfintit mirul in catedrala ortodoxd din Kovno aducan-
du-se multamitd lui Dumnezeu.
Referindu-ne la timpul cand se sfinteste mirul, actul acesta ar
fi in contrazicere cu traditia bisericii ortodoxe ruse. i'ntr'adevar,
inainte de marele rdzboi Rusii sfinteau mirul in Vinerea cea Mare,
insa din cauza turburarilor produse de revolutie, in emigratie nu s'a
mai pastrat aceasta regula.
De altfel, intro pastorald din 1932 1, mitropolitul Serghie loc-
tiitorul tronului patriarhal al Rusiei, spune ca acolo unde va fi nevoe
de sf. Mir el poate fi sfintit oricand, avandu-se in vedere de pildd
cazurile exceptionale ca acela al unui nou nascut care n'ar putea
primi taina sfantului botez din cauza lipsei sfantului Mir. Aici nu este
cazul sa se spuna ca porunca lui Dumnezeu ar fi calcata de o oran-
duire omeneasca (rarloc /111TOBCK011 npasocammoPi enapxiil, nr. 1-2,
1937. Kowno (Lituania),
POLONIA.
Dejizisia unui episcop. Episcc'pul Antonie, vicarul eparhiei
Grodno, a demisionat din postul pe care-1 ocupa, din cauza unei boll
de care sufera. In sedinta din 27 Fevruarie, a. c., Sf. Sinod al bisericii
ortodoxe polone a luat in cercetare demisia episcopului Antonie si i-a
primit-o pentru motivul aratat, intru cat nu-si mai putea indeplini
indatoririle de vicar. In acelasi timp, Sf. Sinod i-a hotdrit manastirea
Sf. Nicolae din Mieletk, eparhia Polesiei, unde sa se retraga.
1. itCypii. MOCROB. IlaTpiapxul, Nr. 9-10 (1932), p. 8.

www.dacoromanica.ro
254 Biserica Ortodox& Roman&

Ministerul cultelor a luat act de aceasta hotarire a Sf. Sinod

si a dispus ca episcopului demisionat sa i se puny la dispozitie
mijloacele materiale necesare intretinerii iui (Bocxpecnoe thenie, nr.
12, 1937).
Post pentru elevii ortodocsi din Varsovia. In urma unei
intelegeri Intre I. P. S. Mitropolit Dionisie al Poloniei si autoritatile
scolare, s'a hotarit ca elevii ortodocsi ai scoalelor primare $i secundare
din Varsovia sa posteasca si sa fie liberi in a doua saptdmana a
postului Sf. Pasti pentru ca sa se pregateasca sufleteste spre a
primi sfanta Impartasanie.
In ultimele patru zile ale saptamanii, elevii au mers la biserica
si au fost spovediti si impartasiti dupa randuiala.
lata o frumoasa manifestare crestineasca a tineretului si un
mare prilej de inaltare sufleteasca $i de unire cu Hristos ! (Boc-
xpecHoe L1Tenie, nr. 12, 1937).
Linzba de ritual in biserica ortodoxd polond. In sedinta
de la 17 Octomvrie 1936, Sf, Sinod a hotArit ca Liturghia Sf. loan
Gura-de-aur sa fie tradusa in limba polond, adaogand tot de odata
ca preotii ortodocsi pot sluji in aceasta limbd la Te-Deum Si pa-
rastase, acolo unde va fi absolut necesar. Hotarirea aceasta insa a fost
rau interpretata, Preotii au crezut ca Sf. Sinod intentioneaza sa in-
locuiasca limba de ritual din biserica ortodoxa polond, care este
limba slava veche, cu cea oficiala, polona. Ca atare, au protestat atat
prin gazete cat si prin adrese trimise direct Sfantului Sinod. Chiar
$i credinciosii au protestat impotriva introducerii limbii polone in
biserica ortodoxa. In fata acestei triste realitati, Sf. Sinod a reluat
in desbatere problema aceasta care a agitat atat de mult clerul si
poporul $i in sfarsit a rezolvat-o.
De altfel aceasta problemA a mai fost studiata in sedinta de
la 3 Septemvrie 1924, cand s'a discutat introducerea limbilor vii in
biserica, a/Aturi de cea slava veche ; acolo unde se simte nevofa a
hotarit Sf. Sinod de a se sluji la diferite ocaziuni, intr'o limba
vie (polona, ucrainearia. rusa-albs sau ceha), trebue sa fie un deplirt
acord intre cler si credinciosi $i sa corespunda absolut unei nece-
sitAti reale.
Pentru ca sa nu se mai dea loc unor eventuale neintelegeri
sau gresite interpretari, ingAduinta de a se sluji intro limba vie
este absolut numai de competenta Sfantului Sinod, care va decide
in urma avizului episcopului local. Totdeodata li s'au trimis episcopilor
instructiuni precise asupra acestei probleme, care framanta biserica
ortodoxa polona de multa vreme (Bompecnoe LITenie, nr. 12, 1937).
F. D.
RUSIA SOVIETICA
Hu..7eele antireligioase. Inca din anul 1921 s'a infiintat intr'o
aripa a palatului guvernatorului general din Moscova, un muzeu an-
tireligios, unde se expuneau diferite tablouri in care se caricaturiza
Biblia, Ele erau executate de un pictor numit Maiakovski, In ultimul
timp, mAnastirea Donski, in care si-a petrecut ultimele clipe ale
vietii sale mucenicesti patriarhul Tihon, a fost transformatd de credin-

www.dacoromanica.ro
cronies Extern& 255

ciosi, in locas slant de inchinaciune pentru toti". In fats acestui fapt

asociatia ateistilor a hotarit ca manastirea sa fie amenajata, pentru
infiintarea unui muzeu antireligios, destinat numai operelor" de arta.
picturala. Muzeul a luat fiinta $i cuprinde trei sectiuni : sectiunea le-
gendelor crestine, sectiunea istoriei religiunilor 0 sectiunea pentru re-
constituirea monumentelor funebre. Orice obiect care va constitul o
dovada pentru scopul pe care si 1-a propus muzeul, va fi adus deci
aici $i expus. Muzeul are functionari cari vorbesc diferite limbi pentru
ca sa poata da strainilor explicatiunile cuvenite.
In muzeul Razpiatie Hristova" (Rastignirea Domnului) au Post
expuse serif intregi de gravuri obscene din epoca renasterii franceze.
Sallie erau pline de sicrie aduse de prin biserici $i ma.nilstiri. Conform
dispozitiunilor date de centru, muzeul acesta trebue sa fie vizitat odata
pe an, in mod obligatoriu, de toti corifeii partidului comunist precum
0 de elevii $i profesorii tuturor scolilor din Rusia Sovietica. Probabil
ca pentru completarea cunostintelor for antireligioase (rIacmcxo
Atm), nr. 15, 1937).
Acliune religioasd in Siberia. In Siberia s'a observat, in
ultimul timp o actiune foarte intensa pe teren bisericesc. Duminica
si sarbatorile membrii colhozurilor nu mai merg la munca, ci, in
ciuda masurilor drastice ale guvernului, ei participa la serviciile reli-
gioase cari tot se mai oficiaza prin bisericile ramase dupa pustiire.
Din organizatiunile bisericesti nu mai fac parte numai cei saraci sau
cei condamnati, ca odinioara, ci profesori, doctori, functionari si stu-
denti cari actioneaza intens. In orasul Irkutk, un numar de 180 tineri
s'au organizat formand o societate care activeaza cu multa ravna pe
teren bisericesc si lupta impotriva organizatiunilor Komsomolilor (ti-
neretul comunist) locale (FIacmpcxo At no, nr. 15, 1937).
Manuscrisele rare se pdstreazci. Gazeta Pravda anunta ca
manuscrisele vechi si rare care se pastrau in biblioteca publics din
Moscova, nu s'au pierdut. Ele se pastreaza in dulapuri inchise ermetic
unde sunt la adapost de orice pericol. (De pericolul vanzarli lor,
Pravda nu vorbeste nimic).
Intre aceste manuscrise se afla celebra evanghelie zisa Arhan-
ghelskoi" scrisa in anul 1092, 0 ms. volumului I al Istoriei univer-
sale pe care unii o atribue lui Ivan cel Groaznic, iar altii mitro-
politului Macarie care a trait in acelasi timp. Se mai pastreaza
deasemenea si un ms. din sec. VI. El cuprinde o sfanta Evanghelie
scrisa in limba greaca. Credem ca multe din tipariturile noastre rare
se mai pastreaza la Moscova sau aiurea. Ca dovada in ultimul timp.
guvernul sovietic a instiintat Academia Roman& a poseda o tiparitura
romaneasca veche, o sf. Evanghelie pare-mi-se $i propune s'o vancla
Academiei, care n'o are in colectia ei sau s'o fotografieze fill cu lila.
(Flacmpoto irb.no, nr. 15, 1937).
De Sf. Patti. Din ordinul comitetului central al ateistilor s'a
inceput dela 1 Martie, a. c., in toata Rusia o activitate diabolica an-
tipascalA. Chiar in ziva de sf. Pasti vor avea ioc parade antireligioase
la care trebue sa participe copiii si tineretul scolar. In legatura. cu
aceastA actiune antireligioasa s'a interzis scoaterea sf. Epitaf in noaptea

www.dacoromanica.ro
256 Biserica Ortodox& Roman&

Invierii pe tot teritoriul Rusiei Rosii, exceptand orasele Moscova,

Petrograd si Chiev (flacupcK0 Atm, nr. 14, 1937).
Krupskaia si propaganda antireligioasd. Tovardsa K. este
foarte ingrijata cd. propaganda antireligioasd din Rusia nu se duce asa
cum trebue. In ziarul Pentru cultura comunista din 26 Fevruarie
a. c ea dd. instructiuni asupra modului cum trebue sä se faca. pro-
paganda antireligioasd :
Trebue sä se hind seams, scrie ea, de faptul ca cei credinciosi
au inceput sa schimbe tactica for de lupta. Astfel, in unele localitati,
fetele bisericesti, profitand pe dreptul pe care-I acorda noua constitutie,
au cerut in adunarile comitetelor scolare ca sä se predea copiilor, in
coli, istoria Vechiului si Noului Testament, ii incanta cu vorbe,
strang sume de bani pentru infrumusetarea Ha einuirh si in orice
ocaziune subliniaza ca tinerii cari frecventeaza bisericile sunt mai
disciplinati, etc. Mahomedanii au schimbat deasemenea tactica for de
lupta. Acestia au inceput sa recunoasca egalitatea in drepturi a fe-
meilor si dacd pdna acum ele n'au avut aceasta egalitate, se datoreste
numai Coranului care a fost scris pentru societatea unei alte epoci,
nu pentru cea de azi.
Se pune intrebarea : In aceste conditiunl, cum ar trebui dusa.
propaganda antireligioasd? Krupskaia raspunde prin exemple luate din
trecut, din istoria revolutiei rusesti : Intr'un sat, un propagandist ener-
gic a transformat biserica in moara. Fiindca aceasta schimbare a
corespuns intereselor satului, satenii au hotarit sa inchidA si cealaltA
biserica pe care au transformat-o in club. Totdeodata tovardsa recu-
noaste ca atmosfera religioasa a satului inceput sa is proportii atat
de nebanuite, incat cele cloud biserici au fost deschise din nou, restau-
rate si amenajate in acelasi scop pentru care au fost cladite la inceput.
(HacT. A no, nr. 16, 937).
Crem/inu/ i tur4tii. De acum inainte celebrele biserici si
manastirile din Cremlin, nu mai pot fl vizitate nici chiar de strain!
carora li s'au inchis portile pentru rusi ele stau inchise de acum
cinci ani din cauza atentatelor savirsite impotriva lui Stalin (Ilac-
Tapcxo Atno, nr. 16, 1937).
BISERICA RUSA. DIN STRAINATATE
Un nou episcop al bisericii ortodoxe din America. Arhiman-
dritul Bogdan a fost hirotonit episcop al bisericii ortodoxe ucrainene
din America de sud. In pastorala pe care arhiepiscopul grec Atena-
gora a trimis-o credinciosilor, este mentionata ;Urea ca arhimandritul
Bogdan va pleca la Constantinopol pentru ca sä fie sfintit episcop
de patriarhul ecumenic (1.1epK6a i Hapig, nr. 5, 1937).
Biserica ortodoxd ucraineand. Presa ucraineand intampind cu
multd bucurie vestea ca in ziva de 28 Fevruarie a. c., in catedrala
Sf. Treime din New-York s'a sdvdrsit hirotonia in episcop a arhiman-
dritului Bogdan de catre arhiepiscopul Atenagora exarhul patriarhulul
ecumenic si de episcopul Calist. (flacmpcxo Atno, nr. 16, 1937).
V. D.

www.dacoromanica.ro
 STUDIU ASUPRA FRANCMASONERIEI
Intocmit de I. P. S. MITROPOLIT Dr. NICOLAE AL ARDEALULUI
votat de Sfantul Sinod in sedinta sa de la 11 Martie 1937.

Ce este Francmasoneria ?
cFrancmasoneria este o societate secrets, raspandita azi in
lumea intreaga, pretinzand a avea un stop filosofic si umanita-
rist» 1. Nu vom incepe prin a da o definitie complecta a Franc-
masoneriei, ci vom arata pe rand originele, organizatia si dife-
ritele ei aspecte, rezu.mandu-le la sfarsit intr'o definitie.

1. Inceputurile Francmasoneriei
Inceputurile Francmasoneriei formeaza un subiect de in-
terminabile discutii. In forma de as 'Uzi ea exists din 1717, cand
4 loji engleze s'au intrunit la Londra si au format Mai ea Lojd
a Angliei 2,
La 1723 Andersen intocmi «Constitutiunile» acestei orga-
nizatiil pe baza Constitutiei mai vechi a lojilor de zidari din An-
glia. (Aceste loji de zidari ramasesera cu timpul numai cu nu-
mele de zidari, in ele intrau orice fel de oameni). Constitutiu-
nile lui Andersen sunt legea fundamentals a Francmasoneriei. 3

2. Organizatia Francmasoneriei
Membrii Francmasoneriei sunt impartiti in grade oculte.
Membrii dintr'un grad nu stiu nici tine face parte dintr'un grad
superior, nici tine face parte din. acelasi grad cu ei. Stu numai
tine face parte din gradele iInferioare. Din punct de vedere al
numarului gradelor, precum si al altor caracteristici rituale,
Francmasoneria se imparte in diferite rituri.
Astfel exista Francmasonerie ioanita sau albastra. Mem-
brii acesteia sunt impartiti numai in trei grade: ucenic, calfa si
1. Leon de Pancins, La dictature de Puissances Occultes. La F M.,
Paris 1934, p. 5.
2. Ibidem, p. 64.
3. Engelbert L'aber, Freiraaurerei, pp. 56-58.

www.dacoromanica.ro
2

maestru 4. Apoi este ritul scatian sau rosu si cuprinde asa zisele
grade inalte, 30 la numar, iar si mai sus de acestea mutt «gra-
dele invizibile». De obiceiu insh Franemasoneria ioanita, nu
exist& decat ca treapta inferioara, supusa celei scotiene. Gra-
dele inalte si cele invizibile sunt cele care conduc din umbra
toata vasta organizatie a Francmasoneriei, in mod unitar, pe
tot globul pamantesc. In varful piramidei sta Patriarhul, sau
dmparatul neincoronat al lumii» 5.
Ridicarea inteun grad nu se face prin alegere de jos, ci
prin selectie de sus; cei din gradele superioare ridica pe tine
vreau dintr'un grad inferior la un grad superior. Intrarea in
oricare grad se face printr'un juramant infricosat si printr'o
initiere. Prin juramant cel ce intra in gradul nou se obliges sa
pastreze secretul fate.' de tot ce va vedea si va cunoaste in acest
grad. Prin initiere i se comunica taine din invatatura si mi-
siunea Francmasoneriei, necunoscuta de grade inferioare. Se-
cretele comunicate gradelor inferioare sunt anodine, dar cele
comunicate gradelor superioare sunt grozave 6. Iata juraman-
tul prestat de ucenicul Francmasoneriei, ioanite: cJur inaintea
Mare lui Arhitect al pamantului ca nu voiu descoperi nimic, nici
direct nici indirect, ca nu voiu trada nici oral, nici in sails, nici
prin sernne, gesturi sau altceva ce poate descoperi si indica ceva
ce nu trebuie descoperit. In caz de calcare a juramantului pri-
mesc sa mi se tae beregata, sa mi se scoata ochii, s& mi se
gaureasca pieptul, sa mi se smulga inima, sa mi se scoata ma-
runtaele clIn trup, sa se arda, sa se prefaces in cenusa si sa se
arunce in fundul marii sau sa se imprastie in cele patru van-
turi pe fao, phmantului» 7.
Alaturi de aceasta organizatie, oculta chiar pentru membrii,
exists una administrative, secreta pentru profani. Francmaso-
neria lucreaza in ateliere. Atelierele in care lucreaza primele
grade se numesc loji simbolice, formate fiecare din vre'o 50 de
pet soane. Atelierele gradelor superioare au alte numiri. In
fruntea fiecarei loji se afla un Venerabil cu rol de preseclinte
ajutat de mai multi demnitari. Toti sunt alesi pe un an de catre
membrii lojei

4. Ibidem, p. 63.
5. Ibtc lem, p. 95.
6. Dr. N. C. Paulescu, Ce e Francm,asoneria? Buletinui Anti-ludeo-
Masonic, 1930, pp. 67-71.
7, Huber, op. cit., p. 64.

www.dacoromanica.ro
 3

3. Francmasoneria i ovreii
Evreii au un rol preponderant, chiar dominant in Francma-
sonerie. Toate gradele inalte Si invizibile au fost creiate 8i sunt
ocupate de ei. Bauer, Pirlet, Caillard, Lacorne, Morin, Francken,
Moise Cohen, Isaac Long, intemeietorii Francmasoneriei gra-
delor superioare din Franta si America, au fost toti Evrei, 8.
In Ungaria majoritatea Francmasonilor erau Evrei, iar condu-
cerea era aproape exclusiv in mama lor. «Biserica israelita e
aliatul nostru firesc, ea ne sprijina si o multime de iudei sunt in
randurile noastre», se spunea in revista Francmasonilor din Un-
garia Acacia, 1908, nr. 62 9. In Germania lojile dependente de
Marea Lojd din Hamburg erau la fel ocupate de o mare majo-
ritate de Evrei. In Turcia conducatorii Francmasoneriei erau
pe la 1909, Evrei. Tot asa in Italia, seful Francmasoneriei era
faimosul evreu Ernesto Nathan, care a ajuns primar al Romei.
Francmasoneria franceza a fost condusa in trecut de Evreii
Cremieux si Gambetta. In Anglia dintre cei vre-o 300.000 Franc-
masoni, peste 43.000 sunt Evrei 10.
In lojile Marelui Orient din Romania, care e o filiala a Ma-
relui Orient din Franta, Evreii se afla in majoritate de 90 la
suta 11. In lojile Marei to ji nationale Romane, ce se pretinde
nationals, se gasesc de asemenea evrei, deli intr'un numar mai
mic. Dar desi Marea Loyi Nationals Romand se prezinta cu
ma,sca celui mai pur romanism si afecteaza dusmanie fats de
Mamie Orient din Romania, pe fats jidovit, totu_si ea are lega-
turi ascunse cu Mare le Orient si cu celelalte organizatii franc-
masonice mondiale, toate fiind inglobate intr'un sistem uni-
tar 12. De altfel Marea Lojd nationals romans e intemeiata prin
D. I. Pangal, de care Francmasoneria Rusiei sovietice 13.
Conducerea intregei Francmasonerii de catre Evrei se reali-
zeaza prin mijlocirea ordinului Francmason pur evrecsc Benai
Berith. Lojile acestui ordin, impristiate in toatii, lumea sunt
conduse de un comitet executiv din Chicago. Membi ii acestor
8. Ibidem, p.
9. Cf. Dr. Pr. Wichtl, Weltfrciinaurcrei, Wenn-volution, Weltre-
public, Ed. II, Munchen 1928, p. 54.
Id. /bh?cm., p. 53, sq.
11. Dr. N. C. Psalusca, DTI let. Anti-Itidco-21sonic, 1930, pp. 199-202.
12. Vezi un document in facsimil, eman7t din partea lojilor qi publi-
cat in Bitlettnul An i-Iudeo-!Masonic, 1930, p. 91.
13. Documentul in facsimil c publicat in Blactinia Anti-Judeo-Afe,,so-
'tic, 1930, p. 131.

www.dacoromanica.ro
4

loji, exclusiv Evrei, sunt cei mai multi si membrii ai lojilor

Francmasonice in cari intra si crestinii. Ei mijlocesc astfel su-
gestiile si poruncile comitetului evreesc dela Chicago lojilor ce-
lorlalte Francmasonerii 14.
Se pot aduce nenumarate marturisiri din lagarul Franc-
masonic si evreesc despre caracterul judaic al Francmasoneriei.
Alegem numai vre-o doua. Rabinul Dr. Isaac M. Wise, un
conducator de vaza al Evreilor, declara: «Francmasoneria este
o organizatie iudaica, a carei istorie, misiune, semne si interpre-
tari sunt dela un capat la altul iudaice, cu exceptia numelui unui
singer grad si a unor cuvinte din formula juramantului» 15.
Evreul Dr. G. Karpeles spune: ddeia Francmasoneriei a isvorit
cu necesitate interns din iudaism. Ca intemeietor al ei e consi-
derat Solomon, care a vazut cea mai inalta inflorire a lui Israil.
Cuvinte si semne sunt in cea mai mare parte luate din limba
ebraicay, 16 In revista Francmasonica Symbolisme, Iu lie 1928
se spun: Misiunea cea mai importanta a Francmasoneriei este
sa glorifice rasa iudaica care a pastrat nealterat continutul dum-
nezeesc al cunoasterii. Apoi ea trebue 8a sprijineasca rasa iu-
daica, pentru a sterge granitile nationale» 17.

4. Ceremoniile Francmasonice
Ceremoniile francmasonice Inca dovedesc preponderanta
spiritului iudaic in francmasonerie. Nu vom intra ad in ama-
nuntele acestor ceremonii. Toate actele solemne din loji au un
caracter simbolic si aproape toate obiectele si notiunile care sunt
imitate in aceste ceremonii au numiri ebraice. Intreg complexul
ceremoniilor sta intr'o referinta mai departata sau mai apro-
plata de misterul central al francmasoneriei care este moartea
si invierea lui Hiram arhitectul templului lui Solomon, identi-
ficat simbolic cu un zeu nascut din Isis, adica' din natura. Legen-
da lui Hiram e luata din Talmud. Participantii la ceremoniile
francmasonice repetate prin gesturile si cuvintele lor, simbolic
omorirea si invierea lui Hiram, Intocmai ca in misterele sincre-
tiste precrestine. Avem de aface deci cu un fel de cult misteriaco-

14. Biactinul Anti-Judeo-Masonic, 1930, pp. 103-107.

15. The Israilit, 3 Aprilie 1855, dup5. Huber, op. cit., p. 148.
16. Festschrift des Bne-Brith-Orders, 1902, dupl. Huber, op. cit.,
p. 151
17. Ibidem.

www.dacoromanica.ro
 5

cabalistic. Sf. Sinod al Bisericii ortodoxe din Grecia se exprima,

in actul de condamnare a francmasoneriei din 1933, asupra ace-
stui punct astfel: «Francmasoneria nu este numai o simpla reu-
niune filantropica sau scoala filosofica, ci alcatueste un sistem
mistagogic, care reaminteste de vechile religiuni sau culte miste-
riaco-pagane, din care isi trage obkrsia, alcatuind o urmare si o
reinviere a lor... Raportul acesta al masoneriei cu religiunile mi-
steriace se vede dealtfel si din cele ce au loc si se savarsesc in
timpul initierilor. Caci, dup'a cum in cele ce au loc in misterele
idolatre vechi se relua drama luptelor si a mortii zeului miste-
riac si prin reluarea aceasta mimics a dramei acesteia, cel ce
se initia murea dimpreung cu patronul religiei misteriace care
intotdeauna era o persoang mitica simbolizand soarele sau na-
tura, care murea iarna si reinvia primavara , tot asa si in
initierea celui de al treilea grad al francmasoneriei. Intr'adevar
treapta aceasta a initierii alcatueste o expunere dramatics a
mortii protectorului masoneriei, Hiram, si un fel de reluare dra-
matics a mortii acestuia in care, cel ce urmeaza a fi initiat
sufere dimpreuna cu el, fiind rant in aceleasi organ si in ace-
leasi locuri ale corpului ca si Hiram... Astfel francrnasoneria,
in chip clar, este o religiune misteriaca cu totul diferita, sepa-
rata si streina de religiunea cresting... Masoneria are slujbe re-
ligioase proprii, ca ceremonia invierii in chip de lup, sau botezul
masonic, ceremonia recunoasterii casatoriei sau casatoria franc-
ma,sona, parastasul francmasonic, inaugurarea templului ma-
sonic etc.?? 18.
5. Francmasoneria $1 cre$tinismul
Francmasoneria se prezinta asa dar ca o quasi-religie cu
zeul ei propriu: Hiram. In realitate ea nu admite o flint& perso-
nals la conducerea lumii, precum nu admite un principiu perso-
nal in oameni. Ea preconizea.za un panteism naturalist: Hiram
simbolizeazg fora universals care isi is temporal masti indivi-
duale, prezentandu-se sub forma de persoane trecatoare. «Ma,-
sonul stie ca personalitatea sa nu e nimic si se desintereseaza
de ea. El urea pana la principiul interior al initiativei, pe care-1
banueste, fara a-1 putea cunoaste exact, Dumnezeu necunoscut
in realitatea sa, misterioasa: acesta e eul transcendent, identic
18. Revista Apostolul din 1 Apri lie 1934. 0 descriere pe larg a cere-
moniei de initiere a gradului de maestru face francmasonul Oswald Wirth,
Le livre du Maitre, Paris, ed. V., pp. 67-84.

www.dacoromanica.ro
6

poate in toate existentele sari cugeta». Asa zisele persoane ome-

nesti sunt rolurile pe earl le joaca trecator unul si acelasi actor.
«Un actor wisterias detine rolul personalitatii noastre. Cine este
artistul care nu se arata in scena, ci ramane travestit si mas-
cat?... E o energie consacrata Marei Opere, forth indistructibila
ca mice alts forta. Aceasta energie este independents de instru-
mental prin care se manifests printre noi. Ea se transforms,
fara a se atinge... Cine lucreaza deci in noi, data nu forta care
anima pe predecesorii nostril? Hiram, care invie este o reali-
tate. Sä stim sa meditam si sa intelegem. Ca indivizii dispar,
putin imports, clack' energia care lucra in ei subzista. Sa ne
dezinteresam deci de o nemurire pe care ne-am reprezentat-o
ca individuals. Personalitatea noastra se va stinge si data mai
tarziu evocatorii nostri si-ar inch ipui ea intra in relatie cu noi,
ei n'ar constitui o fantoma deck adunand notiunile cc si le-ar
putea face despre nob 19. dndividul este produsul tranzitoriu
si repetat al unei cauze permanent constructive. In ce priveste
pe Mare le Arhitect al Universului, trebue sä notam ca aceasta
expresiune nu intentioneaza sa impuna o credinta. Sa ne pazim
deci a ceda acelei leni, a spiritului care confunda pe Mare le Arhi-
tect al initierilor cu Dumnezeul credinciosilor» 29.
Francmasoneria este rationalists. Ea indeamna pe membrii
sä supuna totul cugetarii rationale ca filtru suprem pentru tot
ce au sa admits 21. Iata ce zice un alt francmason: «Nici forta
statului, nisi cerdinta nu sunt eterne... Atunci ce poate regenera
poporul cazut in desordine? Nimic altceva decat stapanirea ma-
surata a ratlunei... Idealul F. M. consta in a ecmstrui pe nesim-
lite o re4yulb/icei universals si democrats a carei regina va fi
rativrnea, iar consiliul suprem, adunarea inteleptilor. In virtutea
principiului care a prezidat la nasterea Francmasoneriei, ea pu-
tea, bazandu-se nu pe voia unui Dumnezeu inaccesibil, ci pe
imperativele Ratiunii, sa dea o viata noua moralei crestine» 22.
Din acestea rezulta si raportul Francmasoneriei fats de
crestinism. Mai putem aduce cateva citate pentru a arata ati-
tudinea directs a F. M. fats de crestinism. Tot autorul din care

19. Oswald Wirth, op. cit., pp. 106, 108, 112, 116.
20. lbidem, pp. 120-122.
21. «Francmasoneria nu se falegte ca detine un adevar D-zeesc re-
velat, ci invite, pe adeptii sai sa se degajeze de eroare prin propriile for
eforturi pentru a se orienta ei WOO, cu toata independents catre acea lu-
mina a spiritului spre care aspire. inteligentelei) (Oswald Wirth, op. cit.,
p. 21).
22. Albert Loatoine, dupls. Leon de Pone ln, op. cit. pp. 297-298.

www.dacoromanica.ro
 9

am citat mai sus declares: «Mai vecleti miintuirea oamenilor in-

tr'o renaytere religioasa? 0! visul imposibil! Boltele sanctuare-
/or ale caror ruine voiti sa le reparati, nu vor mai vedea nicio-
data de,cat un ecou slab al rugaciunilor de odinioara. Nu mai
exists Dumnezeu pentru a mai invia mortii si Ace la (Hristos)
ale c5.rui accente magice deschideau mormintele, nu mai poate
spera ca un miracol asemanator va opri coborirea lui lent5, in
groapa uitarii. Mai mult ca totdeauna o credinta laica se sub-
stitue unei credinte supranaturale» 23. Fr... Osw. Wirth in lucra-
rea citata compares pe Hiram cu Hristos, ambele nume expri-
m5,nd doar acelasi simbol al treceriil energiei cosmice dintr'o
persoana ce dispare definitiv in alta ce apare (moartea si in-
vierea lui Hiram). E acelasi mit, doar numele e altul 24. 0 liber-
tate a vointei nu admite F. M. Totul in lume, chiar si viata su-
fleteasca, decurge dupes o lege necesara neschimbabila. «Simbo-
lismul masonic impinge mai departe analogia sugerand ca mi-
crocosmul, sau lumea mica, se construeste ca 5i macrocosmul,
lumea mare» 25.
Dar Francmasoneria nu reprezinta o conceptie statistics, ci
se multumeste sa existe si ea alaturea de crestinism. Franc-
masoneria e prin excelenta dinamica. Ceeace cere mai mult adep-
tilor e actiunea, recladirea lumii, conform principiilor ei. Ast-
fel F. M. lupta cu indarjire s5., elimine din omenire conceptia
opuses ei, crestinismul si institutia care-1 sustine, Biserica. De-
vizele ei sunt: Separarea Bisericii de Stat, 5coala laica, cLsa.toria
civilk, difuzarea principiilor anticrestine in masele largi. In
unele state cum sunt Franta 26, Spania 27, Rusia 2S, devizele
acestea au fost realizate. In a1te 'taxi se merge cu pa,si repezi
spre aceasta stare. Biserica sta in fata ofensivei puternice a
unui dusman necrutator.

6. Scopul Francmasoneriel
Francmasoneria isi tine ultimele ei scopuri in secrt-...t. Dar
farce voia ei se stravad adeseori aceste scopuri, din marttnisiri
masonice mai mult sau mai putin invaluite. Regulat F. M... spune

23. Ibidem, p. 299.

24. Osw. Wirth, op. cit., p. 85.
25. Ibidem, p. 120.
26. Huber, op. cit., pp. 176-180.
27. L. de Pcmcins, op. cit., pp. 151-152.
28. Huber, op. cit., pp. 211-216,

www.dacoromanica.ro
8

ea scopul ei este cercetarea adevarului si actiunea caritativit.

Dar de o actiune caritativa, francmasonica nu s'a impiede-
cat nimeni papa acum. Si apoi de ce ar fi lipsa de o asociatie
clandestine si de secrete, pentru desfasurarea unei actiuni cari-
tative ?
In realitate tend masonii explica mai pe larg senzul actiunei
for caritative, vezi ca e vorba de o fericire a lumii prin scaparea
de ideile ei de acum, prin asezarea ei pe temeliile principiilor
rationaliste mason. «Binefacerea pentru mason nu se confunda
cu ceea ce s'a convenit sa se numeasca caritate. Cedarea catorva
bucati de patine, din prisos, nu-1 achita de datoria sfanta ce o
contracteaza initiatul fats de umanitate. A face bine comports
un intreg program de viatay. Intr'o forma eufemista, Fr. Osw.
Wirth 29, arata asadar ca, nu caritatea este scopul Francmaso-
neriei.
Iar cercetarea adevarului de care vorbeste F. M... trebue
inteleasa ca o lansare a tuturor ideilor de destramare a Statului
si a Societatii. Toate ideile de extrema stanga ale comunismului
au fost pregatite in Loji si aplicate de francmasoni. La fel toate
ideile anticrestine, de total& emancipare a instinctelor ome-
nesti inferioare de sub prestigiul virtutilor crestine. Dela Marx
pane la Lenin si Trotzki, toti sefii mai de seama ai comunismu-
lui an fost Evrei si francmasoni, sau cel putin francmasoni.
Ziarul Francmason Latomia scrie (fulie 1849, p. 237) : «Nu pu-
tern deck sa salutam socialismul ca pe un excelent aliat al
F. M... in munca, de inobilare a omenirii, in straduinta de a
promova binele omenirii. Socialismul si masoneria impreuna
cu comunismul au tasnit din acelasi isvon 30.
Scopul Francmasoneriei sta in legatura cu soarta intregei
omenirk F. M..., lupta pentru o anumita, directionare, pentru o
anumita tints a intregei vieti omenesti colective si individuale.
Care este acest stop? Dintr'o multime de marturisiri masonice
si din descifrarea senzului ce se desprinde din toata activitatea
de pans acum a F. M..., rezulta, ca acest stop este: intemeierea
unei republici mondiale, condusa de Francmasoni adica de E-
vrei. 0 republics cu desavarsire laica., cu o omenire indobitocita
de mizerie si de patimile inferioare deslantuite.
Iata ce spune acelasi Fr. Osw Wirth, in manualul maestru-

29. Op. cit., p. 35.

30. Dupil. Huber, op. cit., pp. 152-156.

www.dacoromanica.ro
 9

lui: «Sa avem curajul sa ne zicem reli.giosi §i sa ne a.firmam

apostoli ai unei religiurni mai sfinte decat toate celelalte. Sei pro-
pagam Religia Republicii, care va forma inima cetatenilor si
va cultiva virtutile republicane» 31. Tema intemeierii republicii
mondiale sub stapanirea Francmasoneriei a format obiectul
Congresului mondial al F. M..., din 1900, tinut la Paris 32.
Ca.'nd vorbesc metaforic F. M..., se prezinta ca zidarii cari
au sa rezideasca, sub conducerea lui Hiram, templul lui Solomon
din Ierusalim. Aceasta insemneaza, lath metafore, restabilirea
dorainatiei lui Israil asupra lumii intregi 33.
Numai din tendinta, F. M..., dupa republica laica, interna-
tionals qi extrem democratica se explica de ce toate revolutiile
de la cea din 1789 incoace, toate loviturile date cre§tinismului,
principiului monarhic ci national, principiului autoritatii, sunt
opera F. M... Din aceste motive, toate statele care recunosc va,
loarea principiului national si a factorului crestin au desfiintat
francmasoneria. Ap, a facut Italia prin Mussolini in 1925 34, §i
-Germania prin Hitler. In Ungaria a Lost desfiintata dupa pr5.-
bu§irea comunismului lui Bela Khun, dovedindu-se ca. acest co-
munism a fost creatia lojilor 35.

7. Francmasoneria in Romania
Nu vom face un istoric al F. M..., in RomAnia. Pans la raz-
boiu nu s'a bucurat de desvoltare remarcabila. Abia dela raz-
boiu incoace si mai ales in ultimii vreo 10 ani, a luat un avant
ce da de gandit. Din cele 6 grupe francmasonice roma'ne, una e
pur evreeasca: B'nai B'rith, alta Federatia lojilor simbolice de
rit ioanit din Romania e evreo-ungureasc5. (in Ardeal) si in
1933 s'a unit cu Marea Loje Naticnua, Romano, iar o a treia
e evreo-nemteasca: Marea loje germcWc din Romania. Romanii
se gasese numai in celelate trei: Marea Loje Americana din Ro-
mania, (afiliata la Marea Loje Americana din New-York), Ma-
rele Orient din Romania afiliat la Mamie Orient din Franta, si
care cuprinde 90% Evrei si in sfarsit: Marea Loje Nationale din
Romania, care afiseaza tricolorul, afecteaza lupta contra celei-
lalte Francmasonerii, pe motiv ea e jidovita, dar aceasta e nu-
31. Osw. Wirth, op. cit., p. 22.
32. Dr. Fr. Wichtl, op. cit., pp. 208-209.
33. Dr. V. Trifu, Interpelarea din Parlament la 5. II. 1932.
34. Dr. Fr. Wichtl, op. cit., p. 99.
35. Ibiclem, p. 280.

www.dacoromanica.ro
10

mai o masca cu scopul de a vana cat mai multi ofiteri qi alti

buni roman 86.
Marea Loje Nationals c,ondusa pans in 1933 de d-1 I. Pan-
gal, in acel an s'a rupt in doua, o parte lojile ei cele provin-
ciale si cinci din cele zece bucure9tene constituindu-se separat
in frunte cu d-1 M. Sadoveanu, Dar pe d-1 Sadoveanu 1-au urmat
numai masonii din primele trei grade, cei din gradele superioare
au ramas cu d-1 Pangal. Si cum masonii primelor trei grade
sunt condusj de cei din gradele superioare se pare ca schisma
din Marea Loje Nationalii e tot numai o cursa pentru Romanii
naivi pe cari prestigiul unui Sadoveanu ii atrage mai mult decat
d-1 I. Pangal.
De altfel gruparea d-lui Sadoveanu s'a aliat cu Marcie O-
rient 37.
Despre opiniile de mason ale d-lui M. Sadoveanu citam doar
urmatoarele randuri din cuvantarea rostita la adunarea din
2. VII. 1933, a Marei Loji Nationale. Sub un val eufimist se in-
trezareqte toata adversitatea masonica fata de credinta cre-
9tina si ideia nationals: «Liber cu adevarat e numai acel mae-
stro care izbandeqte a-qi domina pasiunile 9i a se elibera de
prejudeceiti. Cel care pastreaza ura de rasa, obscurantismul
violentelor, suficientele dogmatice, e un sclav ca qi cel care nu-9i
poate domina pasiunile degradante» 38.
Foarte sistematic zefleraise9te d. M. Sadoveanu credinta
cresting ortodoxa pe care o socoteste o credinta pentru naivi,
mult inferioara 9tiintei tegiptene» a tMagului» superior in ro-
manul agereanga de aur».
Numarul masonilor din Romania era Inca in 1932 intrista-
tor de urcat. Astazi se pare ca sunt qi mai multi. In 1932 aveam
3300 mason. Cehoslovacia avea 600, Jugoslavia 900, Polonia
450, Bulgaria 500. Se va recunoaste ca Romania fata de aceste
tari vecine are enorm de multi.
Influenta masonilor in vista mai noua a Statului nostru se
si resimte dureros, dictand din toate locurile de conducere.
36. In Buletinul Anti-Judeo-Mascmic, 1930, de unde lugm aceste in-
formatii, reproduse in facsimil documente cari demasca alianta stransi£
dintre cele trei grupuri masonice in cari se gasesc romani (pp. 91 si 131-2).
De altfel si In Alarm Loje Nationald se afla evrei.
37. Adev. lit, din 9. VII. 1933. A se vedea in acelasi loc ei sprijinul
ce-1 dau evreii d-lui Sadoveanu. D-1 M. Sevastos redactor la Adevarul lite-
rar, scrie un articol de laudi£ pentru actiunea masonic, a d-lui Sadoveanu.
La raiscarea aceasta, spune M. Sevastos, ts'a raliat deundzi si Marele.
Or ient).
38. Adev. lit, din 9. VII. 1933).

www.dacoromanica.ro
 11

8 Asa zisA Masonerie NationalA Romana.

Dar asupra Masoneriei rationale roman trebue sa insistam
ceva mai mult. Despre ateismul Maretwi Orient din, Romania si
at «Marei loji nationaleb a d-lui Sadoveanu nu poate fi nici o
indoiala, odata ce el este in stransa comuniune cu Marele Orient
din Franta, despre care insasi intampinarea Masoneriei natio-
*tale romaine catre Sfantul Sinod spune: «Prima mare organi-
zatie disidenta a fost asa numitul Mare Orient din Franta, care
Inca din secolul al XVIII s'a indepartat incetul cu incetul de
masoneria traditionala, suprima'nd obligativitatea credintei in
Dumnezeu si in nemurirea sufletului, precum si aceia a contrac-
tarii juramantului pe Sf. Scripture, dintr'un asa zis spirit de
liberei cugetare, si ajimgand la anul 1878, la insasi primirea
ateilor in Ordin. Aceasta a provocat, dupe cum era si firesc, o
imediata rupture a relatiilor Intre marile loji masonice regu-
late cu Mare le Orient din Franta, si de atunci incoace atat
Marele Orient din Franta cat si toate organizatiile afiliate lui,
din lumea intreaga, stint socotite ca schismatice, eretice
orice relatiuni aunt interzise intre masonii regulati si membrii
acestor organizatiunb.
Noi vom arata in primul rand, ca exists relatiuni intre or-
ganizatiile masonice cu care este afiliata Masoneria Natianald
Romaine §i Intre cele ce stau in legatura cu Mare le Orient din
Franta, iar in at doilea rand vom pune in adevarata lumina ati-
tudinea fata de religie a Masoneriei, ce se pretinde adversary
Marelui Orient din Franta.
a) Marele Orient din Franta si Marea Loje din Franta stau
In asa stranse legaturi, in cat in fiecare an se adun5, delegatii
for Intr'un convent comun 39. Marea Loje din Franta insa face
parte din Asociatia Masonicei Internationale (A. M. I.) cu se-
diul in Geneva impreuna cu Mari le Loji din Belgia, Bulgaria,
Grecia, Luxemburg, Norvegia, Polonia, Portugalia, Elvetia, Ce-
hoslovacia, Spania, Viena si Jugoslavia, dintre care multe au
legaturi cu Masoneria Nationale Romans. (Vezi intampinarea
amintita mai sus). De altfel A. M. I. lupta pentru ca «intr'un
viitor mai apropiat sau mai departat, lantul mondial sa se in-
cheie in senzul ca diferitele dialecte masonice ale umantiteitii sa

39. Das Blaubuch des Weltmaurerei, Wien, 1933, p. 57, publ.

francm..

www.dacoromanica.ro
12

se =eased, intr'o limbs comuna» 40. Deci si acum sunt numai

deosebiri dialectale.
Cu Marele Orient din Franta are legaturi Marea Loje din
Viena 41. Ori Marea Loje din Viena sta in relatii oficiale cu
Marea Loje din. Anglia 42 §i deci si cu Masoneria National Ro-
mana
Cat de neserioase si de trecatoare sunt suspendarile de re-
latii diferitele organizatii francmasonice se vede si din
pilda ce a dat-o in anii recenti francmasoneria germana.. Atat
cele trei Mari loji prusiene vechi can se socotesc foarte ratio-
nale, cat si alte patru din cele umanitariste: Marea loje din
Hamburg, cea din Beyruth, cea din Frankfurt am Main si cea
din Darmstadt, au rupt relatiile cu Marea loje din Viena socotita
internationalists. Insa in acelasi timp Marile Loji din Hamburg,
Beyruth si Frankfurt am Main, au reluat relatiile cu Marea
Loja din Anglia, care are la randul ei relatii cu Marea Loje din
Viena 43.
Cu drept cuvant observe Fr. Hasselbacher in opera sa mo-
num.entala Entlarvte Freimaurerei 1936, vol. I p. 71: cOrice
scolax care cunoaste regulele elementare de matematica stie c5,:
doua marimi egale cu o a treia, sunt egale si intre ele. Daca
si atunci §i Daca Masoneria Nationale Ro-
mama are legaturi cu cea din Austria, iar aceasta cu Marele
Orient din Franta, evident ca prin masoneria austriaca exists
legaturi si intre Masoneria Nationale Romans si intre Marele
Orient Francez.
Ce insemneaza acum c5, doua organizatii masonice au le-
gatura si ce insemneaza ca. legaturile acestea stint suspendate?
Cand doua organizatii masonice stau in legaturi atunci ele comu-
nica oficial prin organele for conducatoare. Astfel in «Regula-
mentul de organizare si functionare al Marei Loji Nationale Ro-
mane» art. 45 lit. i, se spun despre Consiliul Marei Loji Natio-
nale, care este puterea ei executive, ea «reprezinta impreuna cu
Marele Maestru, Marea Loje National& din Romania pe langa
conducerea supreme a fiecarui Rit de pe langa Marile Puteri
Masonice Straine» 44. Legaturile acestea primesc un caracter si
mai permanent si mai concret prin aceea ca cele doug organiza-

40. Thic/em, p. 104.

41. Op. cit., p. 35.
42.Masonic Year Book 1936, p. 797.
43. Das Blaubuch, etc., pp. 61-62.
44. Constitutia §i Regulamentul Marei Loji Nationale Romftne, p. 33.

www.dacoromanica.ro
 13

tii masonice in legatura isi desemneaza cate un delegat, care e

numit membru regulat cu un rang superior in Marea loje prie-
tena. rata. se spune citatul Regulament in aceasta privinta la
art. 6: alarele Maestru poate sa. numeasca pe once frate ca
s5.-1 reprezinte intr'o Mare Loje sora din strainatate, deaseme-
nea el poate numi ca membru al Marei Loji Nationale din Ro-
mania, cu rangul pe care-1 crede potrivit, pe once frate desem-
nat ca reprezentant al Marelui Maestru a unei Mari Loji sofa
din strainatate»45. In felul acesta in fiecare organizatie franc-
masonica sunt prezente organizatiile strain mason. In afar&
de aceste legaturi membrii din lojile unei organizatii pot vizita
oricand lojile de grad egal sau inferior ale unei organizatii stra-
in, iau parte la festivitatile for si pot fi numiti membri de onoa-
re ai acelei organizatii streine 46. Fr. Hasselbacher dovedeste in
opera citata, pe baza unui vast material din arhivele lojilor ger-
mane desfiintate, ca suspendarea legaturilor intre doua orga-
nizatii masonice lass mai departe putinta membrilor din lojile
unei organizatii de a vizita lojile celeilalte organizatii, numai
cat aceste vizite n'au un caracter caficial», ci numai unul aofi-
cios» 47. Masonii individual aunt frati pe tot globul pamantesc,
oricarei organizatii ar apartine. Oricarui rit ar apartine un ma-
son, el este frate cu toti masonii de pe glob 48.
De altfel aceste suspendari de relatii sunt accidentale, ele nu
sfarima unitatea si simpatia fundamentals, care leaga intreaga
francmasonerie universals. i se depun totdeauna cele mai maxi
straduinte ca aceste suspendari sa inceteze cat mai repede si
unitatea sa devina tot mai stransa. Ba mai mult, aceste suspen-
dari de relatii au loc numai intre organizatiile masoneriei ioa-
nite, a primelor trei grade. Masoneria gradelor superioare e un
front unitar. On masoneria primelor trei grade e numai un sta.-
diu de trecere spre cea superioara si e condusa de aceea. Deci
supararile intre organizatiile masonice subalterne sunt numai
niste iluzii, niste concesii facute spiritului neprogresat in maso-
nerie al membrilor inferiori, carora le place sa creada ca sunt
in cearta cu masoneriile strain.
Dam cateva citate in acest sens din cartea masonilor vie-
nezi, Das Blaubuch der Freimaurerei (Viena 1933).
45. Ibidem, p. 21.
46. Constitutia, Statute le si Regulamentele Ritului scotian antic §i
acceptat din Romania art. 29, p. 12.
47. Entlarvte Freimaurerei, 1936, vol. I, p. 67.
48. Constitutia, Statute le, etc., art. 5, p. 4.

www.dacoromanica.ro
14

«Organizarea ritului scotian este f. potrivita pentru urraa-

rirea si ajungerea scopului sau departat. Existenta faeticei a
ennui lent mondial francm,ason (substras in carte), cel putin in
cadrele ritului, este, in opozitie cu organizatiile din. nefericire
Inca asa de neinchegate ale francmasoneriei ioanite, care se
lupta intre ele din motive dogmatice, avantajul fundamental
al lucrarii sale. Ritul scotian cu ale sale 36 de «Supreme Con-
siliib constituie pentru toate teritoriile francmasone o aceeasi
doctrines, un acelagi mod de a lucra, aga dar wnul gi acelagi front
wnitar framemasonic (substras in carte). Ritul scotian este
afara de aceea un passeport dire toate atelierele corespunza-
toare ale masoneriei mondiale si ofera asa dar rata cea mai
mare de aqiunex, 49. Sa observam ca. Marea Loj5. Nationale
Roman& care are sub administratia sa gradele 1-3, este sub
autoritatea Supremului Consiliu de grad 33 al Ritului Scotian
Antic si Acceptat 59. Intre cele 36 Supreme Consilii numite in
cartea citata, se afla si cel din Romania si cel din Franta, au-
toritatea supreme a masoneriei franceze 51. Pentru intarirea
unit5.tii intre organizatiile gradelor inferioare lucreaza afara de
amintita Asociation Masonikue Internationale cu sediul la Ge-
neva, care intruneste Marile Loji Simbolice (ale primelor trei
grade). Die Allgemeime Freimaurerei Liga (Afeme) cu sediul in
Bassel, care intruneste pe masoni individual pentru a realiza lan-
tul mondial al masoneriei 52. Aceste organizatii in des congrese
in diferite centre europene. Fr. Hasselbacher op. cit. vol. I, pp.
53-80 se gasesc multe citate de ale francmasonilor ca Masoneria
este una. Luarri pe Marele Maestru al Marei Loji din Beyruth
prof. Blunschli, care a scris in Freimaurerei Zeitving din 11. IV.
1874: «De citiva zeci de ani lojile se adun5.,* si iau un caracter tot
mai national, deli misiunea for este internationals. De ce acea-
sta? Ce Bens are? Caci dace francmasoneria nu are nimic eu
patria, de ce se imbraca in forme nationale? Shmburele cel bun
al acestei miscari este trebuinta dupe o mai mare consolidare,
pentru a valorifica mai bine puterea confederatiei masonice.
Insemnatatea internationaki a masoneriei nu e slabita prin
aceasta, dimpotriva puterea ei de actiune, eficacitatea ei devine
si, mai urcata» 53.
49. Din art. francm. vienez, dr. Hermann Anton, Die Rotte Mau-
rerei, op. cit., p. 99-100.
50. Coast. si regul. etc., pp. 9-10
51. Das Blaubuch, p. 102.
52. Das Blaubuch, p. 105.
53. Fr. Hasselbacher, op. cit. 75.

www.dacoromanica.ro
 15

b) Sa lamurim acum atitudinea in chestiunea religioasa

a Masoneriei ce se pretinde suparata cu Mare le Orient Ateu
din Franta. Mai intaiu cateceva din «Constitutia sj Regulamen-
tul» Marei Loji Nationale Romine. Obseryam insa ca in ac,easta
Constitutie si Regulament nu sunt fixate decal chestiuni for-
male de procedure, idealurile organizatiei, principiile ei, cuprin-
sul discutiilor din ateliere nu sunt facute cunoscute. Constitu-
lia 0 Regulamentul indrume de cateori e vorba de o chestiune
mai importanta la Mari le Constitufinni, Traditiile ssi Laindmar-
kurile Ritului. Constitutia gi Regulamentul Marei Loji Natio-
nale nu e un documet pe baza caruia sa se poata spune ceva
defiantly referitor la scopurile si actiunea ei, cu atat mai mult
cu cat acest document insusi vorbeste de secretele masonice a
caror divulgare este socotita intre infra,ctiunile cele mai gra-
ve 54. Ba intr'un loc spune acest document: «In Loji se primesc
cunostintele care nu se publics nica.iri si pe care nu le putem
invata decal in Loja. 55.
Dar chiar si din putinele expresiuni ale acestui document
se poate trage o concluzie care arata suficient conflictul maso-
neriei cu doctrina Bisericii. E adevarat, ca in art. 3 al Constitu-
fiei, Statute lor, etc. se prevede ca «nimeni nu poate fi primit
in francmasonerie dad, nu crede in Dumnezeu si in nemurirea
sufletului». Legamintele si juramintele masonilor fats de Ordin
sunt contractate pe Sf. Scriptura» (p. 4). Dar in alts parte 56
se spune: «Oricare ar fi religia sau cultul cuiva, el nu poate fi
exclus din Ordin, daces crede in Mare le Arhitect al Universului
si practice: invatattuile sfinte ale moralei».
Panes aci n'ar fi nimic gray. S'ar putea spune: sunt atatea
site Societati in cari nu se cere nici acest minim de credinta
religioasa. Numai cat celelalte Societati au altfel de objective
economice, culturale, cats vreme Francmasoneria se socoteste
daces nu un adversar al Bisericii, in once caz un concurent al ei,
cu o credinta proprie a ei. Caci lea ce se spune in pasagiul ci-
tat putin mai la vale: «masonii, cele mai virtuoctse elemente ale
tuturor eredintelor.... cautci sa demonstreze superioritatea cre-
dintei pe care o profeseazdy>. Asa dar un francmason evreu, fare
a-si insusi prin intrarea in francmasonerie, credinta cresting, e
BOCOtit si de francmasonii «crestini» ca avand o credinta supe-

54. Art. 517 $ 6, p. 148.

55. Ibidem, p. 72.
56. Obligapiunile unui Franomason, p. 71.

www.dacoromanica.ro
16

rioara celeia pe care a revelat-o insusi Fiul lui Dumnezeu eel

intrupat. In mb.ndria francmasonilor de a se socoti deasupra
crestinismului 57, se afla implicate negarea Divuutatii cresti-
nismului, cea mai gravy dintre erezii.
Aceeasi concluzie se deduce si din site datorii impuse ma-
sonului. Dupes ce se spune la p. 74 ca «printre not aunt Frati de
toate religiile si rasele» la p. 75 se cere: «trebue sa preferi pe
un Francmason oricarui alt om, tend solicits, in conditiwai
egale aceeasi situatiune». Purtarea aceasta trebuie s'o alba un
mason nu numai fats de alt mason din tars, ci si fats de cei din
streinatate, caci art. 5 al Const. Statute lor, etc. p. 4 spune:
«Oricarui rit i-ar apartine un mason, el este frate cu toti ma--
sonii de pe glob». Prin urmare masoneria formeaza.- o confra-
ternitate mai presus de religie, de neam si de familie. Un mason
considers mai apropiat sin -si pe un evreu mason detest pe un
roman crestin. Prin aceasta se rupe legatura bisericeasca dintre
cei care formeaza dupe Apostolul Pavel, Trupul tainic al Dom-
nului. Se poate spune ca masonul iese din Biserica, precum
iese din comunitatea nationala. «Familia, prietenii se spune
mai departte la p. 75 , sau vecinii sa nu afle chestiuni in. lega-
tura cu activitatea francmasonica, atat personals, cat si cea
colectiva.
Putem pune de pe acum intrebarea? Ce rost mai are jura-
mantul pe Sf. Scripture tend i1 rosteste si un evreu care nu
crede in ea, sau tend se respinge origina diving a ei?
Dar poate ca eel putin nu se cuprind in Marco, Loje Natio-
nale detest Romani, asa ca acea confraternitate cu masonii din
alte taxi ramane o legatura destul de platonica. Chiar asa de ar
fi si totusi ar fi gray: se afirma in principiul care pure mai pre-
sus de legaturile bisericesti si nationale pe cele masonice. In
realitate Masoneria Nationala Romans cuprinde multi strain
si nu exists nici o piedica pentru a cuprinde si mai multi. E
adevarat ea Supremul Consiliu gr. 33 nu admite in sanul sau
ca membrii activi detest o patrime de membri neortodocsi 58.
Dar numarul membrilor ar fi ai Supremului Consiliu care se li-
miteaza intre 9-33. Destul este clack' o patrime din ei pot fi near-
todocsi. Dar Supremul Consiliu are si membrii emeriti. Intre ace-
stia numarul streinilor nu este limitat. Dar ceea ce-i mai impor-
57. A se vedea in acest seas romanul d-lui M. Sadoveanu, Creangt
de Aur.
58. Constitutia, Statute le etc., art. 13, p. 7.

www.dacoromanica.ro
 17

tant e ca grosul Masoneriei Nationale it formeaza membrii din

celelane grade, dela 1-32, si mai ales cei din primele 3 gr. Intre
acestia numarul streinilor iarasi nu e limitat. Fat& de toti ace-
sti strain masonul roman e obligat sa le dea sprijin in toate
imprejurarile c'and li se cere in anumite cazuri cu riscul
vietii 59. Refuzul sprijinului cerut aduce una dintre cele mai
marl pedepse 60.
Dar acum sa luminam si mai bine atitudinea fata de cre-
stinism a Masoneriei Nationale Romane, confruntandu-o cu
cateva citate din arnintita Blaubuch a Mosoneriei austriace, care
este in legatura si cu cea din Anglia si cu cea romana. Franc-
masonul vienez dr. Oscar Trebitsch spune in art. Freimaurerei
u. Radikalismus <<Caracteristica permanent& a Masoneriei este
accentuarea necesar imanenta a caracterului autonom al eticei
sale si prin aceasta in mod necesar si negarea oricarei posibili-
tati a vre -unei etici heteronome, fie ea crescuta metafizic pe
terenul speculatiei filosofice, fie pe cel al speculatiei teolo-
gice» (p. 65).
In aceasta carte francmasonul Dr. Kurt Reichl scrie: Franc-
masoneria este in fiinta ei adanc patrunsa de ideia Ca pe tere-
nul credintei, nu poate fi dogmatizata o anumita convingere pri-
vitor la ceva imposibil de cunoscut. Ea sta pe punctul de vedere
cel cu adevarat tolerant, ca fiecare are sa-si faca socoteala cu
infinitul chip& trebuintele sale religioase. Felul credintei, de
semnul ce-1 da fiecare notiunii sale despre Dumnezeu, nu e
pentru Francmasonerie nimic, pentru ea total este conducerea
etica a vietii care rezult5, din conceptia despre lume a respec-
tivului ins» (p. 31).
Intainim asa dar acelas indiferentism fats de revelatia
cresting, puss in rand cu on care alts credinta. Nici o grija pen-
tru unificarea sufletelor in aceeasi credinta cresting, ci insul e
justificat in tendinta de a-si avea o atitudine cu total indivi-
duals in chestiunea religioasa. Nu sustine nici Biserica impu-
nerea cu sila a credintei crestine, dar propovedueste sus si tare
ca aceasta credinta e revelata de Dumnezeu, deci singura ade-
varata in plenitudinea et si desaproba faramitarea societatii
omenesti in tot atatea credinte cati indivizi sunt. Francmaso-
neria afirma ca n'are nici o dogma. Dar are si ea pe cea a indi-

59. Ibidem, art. 611, p. 161.

60. Ibidem, art. 613, p. 161.

www.dacoromanica.ro
18

vidualismului, socoteste ca valoare suprema judecata indivi-

duals. Cel putin pentru ochii lumii caci in realitate impune adep-
tilor ei destule convingeri si secrete de al caror rost si sens nu
au sä se intrebe masonii gradelor inferioare.
Ace last lucru it afirma Dr. K. Reichl si in alt loc a numitei
carti, intr'o controversy cu iezuitul Fr. Muckermann despre in-
crederea in umanitatea pure:, pe care francmasoneria o are, pe
cand crestinismul nu: 1Sa recunoastem clar si fara echivocuri
deosebirea fundamentals. D-v va exprimap hotarit banuiala in
posibilitatea unei umanit5.0 care nu e in legatura cu un Dum-
nezeu personal, care nu e strabituta de credinta in Dumnezeul
personal al Bisericii. Francmasonul, asa cumilinteleg eu ( ! !) nu
e ateu, conceptia despre lume a Francmasoneriei are principiul
unei fiinte supreme, unei ultime temelii spirituale a existentei.
Dar cu deosebirea ferieitcl (heilsarmee), antidogmatieci fad de
dogma Bisericii infailibile Zvi singurti mantuitoare, ca ea lass
continutul, coloarea natiunii de Dumnezeu subiectivismului
fiecaruia. Ea socoteste ca exists o credinta, dar aceasta nu tre-
bue dogmatisatci drept o cwaoastere care trebue sa fie singura
adevaraffi, asa dar imposibila. Nu e in linia d-v, prea venerate,
sa admiteti umanitatea laieista a frcmemascmulwi care nu e
hranita de o credinta precisa inteun Dumnezeu personal, ca
intemeiata adevarata si viabila. Va indoiti in garantiile interne
ale acestei umanitati. Socotiti ea numai ideia de umanitate a
credintei crestine posed5, putere indatoritoarex>, (pp.25-26). Iar
in alt loc: «Sigur ideia mason& despre umanitate nu e determi-
nate religios, in sensul ca nu cere inr5,dacinarea ei intr'o reli-
gie anumita, respectiv in cea catolic5.>> (p. 20).
In spiritul acesta liber cugetator vorbesc masonii despre
religie atunci, cand vor sa-si prezinte in trasaturi simpatice
organizatia lor. Adevaratele for sentimente sunt insa direct
o stile la adresa religiei. Ele isbucnesc adesea in expresii ne-
mascate, de felul acelora, pe care le-am inserat in referatul
acesta la alt loc.
Dupes ce am aratat ca si mesoneria zisa nationals face parte
din organizatia mondiala a masoneriei, fiind angajata in urm5.-
rirea scopurilor comune ale masoneriei, si dupes ce am aratat ca
masoneria intreaga e eel putin liber cugetatoare pe teren reli-
gios, sa mai revenim putin asupra scopului masoneriei in care e
ineadrat& masoneria nationals.
Am mai spu,s ea scopul masoneriei nu e cercetarea filoso-

www.dacoromanica.ro
 19

fica a adevarului si nici filantropia. Acestea n'ar trebui tinute

intr'un secret atat de sever. Scopul ei este unul politic. Si este
unul si acelasi pentru toata masoneria. De aceia se stradueste
sa formeze un front cat mai strans, cum am vazut din paginele
anterioare. Ca scopul ei este unul politic, nu de politica de par-
tid, ci de conceptie, ceia ce-i si mai gray, ne-o marturiseste
masonul Dr. K. Reichl in opera amintita, p. 35, aproband urm5.-
toarele cuvinte ale unui membru al Marelwi Orient Francez:
«Daea politica insemneaza a to aprinde de suferinta oamenilor
pentru apararea drepturilor omului, pentru realizarea unor ce-
rinte culturale de mare valoare din punct de vedere etic si este-
tic, atunci, da, masoneria face politica, atunci masoneria este
politica». Mai precis ne area orientarea politica' a masoneriei
marturisirile aceluiasi mason, ca, organizatia din care face parte
lupta pentru «liberalitatea personal& si democratie», care nu tre-
bue lasata sa fie sfaeamats." de «dictatura barbara de dreapta
sau de stanga» (pag. 24). In acelasi sens se exprima pe larg
masonul Dr. Oskar Trebitsch in amintita carte, desvoltand ca
masoneria e contrary oricarui radicalism, oricarei conduceri au-
toritare si pentru larga democratie (p. 64). Pe linia aceasta ma-
soneria e contra monarhiei desi intampinarea Masoneriei Ro-
mane spune altfel. Dr. Reichl marturiseste ca. Masoneria a vb.-
zut in instaurarea republicei in Spania indeplinindu-se o aprinsa
dorinta a ei. «Nimenea n'a negat din laturea Masoneriei ca. intre
intemeierea republicei si masoneria spanio1a exists stranse le-
gaturi. Nici n'a ramas nimanui ca fratilor din Mamie Orient li
s'au implinit prin noua organizare de stat o aprinsa dorinta»
(pag. 17).
Astfel nu e de mirare data Francmasoneria declares acum
ca sty in rasboiul din Spania, cu totul in ajutorul frontului po-
pular. In ziarul ABC din Madrid, din 20.X. 1936, foaie redactata
ca toate foile de pe teritorul Spaniei comuniste de sovietele
muncitoresti, gasim urmatoarea declaratie din partea Masone-
riei: «Situatia actuala a Spaniei este asa de extraordinary si
de tragica, in cat suntem nevoiti s5. rupem tacerea noastra obis-
nuita. Masoneria spaniola este deplin, total si absolut de partea
frontului popular, pe partea g-uvernului legal si impotriva fas-
cismului». Iar in ziarul «El Dia Grafico» din 15. X. din Barce-
lona se spune: «Multumita inteleptei prevederi a masonilor o
mare parte din comanda in «Guardia civil» si «Guardia de a-
salt» (trope politienesti create in mod special de republic&) era

www.dacoromanica.ro
20

Inca inainte de 18 August in mina republicanilor de incredere..

Masonii au fost aceia care au facut ca cea mai mare parte din
flota de rizboiu. sa se puns in serviciul frontului popular si
ofiterii rasculati sa fie inchisi. Masonii au fost aviatorii cari
s'au asezat in fruntea flotei noastre aviatice. Comandantii celor
mai multe din sectiunile armatei noastre sunt mason. Masonii
sunt in majoritate aceia, cari in press, pe tribune, la microfon
au sustinut focul in suflete. Masoni sunt si aceia care pregatesc
victoria in etape. Masoni in sfa.rsit aceia care lucreaza in strei-
natate ca neutralitatea sa fie parasita.» 61.
Din cele de mai sus se stravede destul de bine ca nu sunt
deosebiri reale si serioase intre masoneria moncliala careia ii
apartine Masoneria Nationalk Romani si Masoneria afiliata
Marelui Orient Francez. Astfel, avand in vedere ceea ce am des-
voltat in toate capitolele acestui referat, putem formula urma-
toarele:
Cancluzii:
Francmasoneria este o organizatie mondiala, secrets in
care evreii au un insemnat rol, avand un rit quasi-religios,
luptand impotriva conceptiei religios-morale a crestinismului,
impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza a
republics internationals laica (tendinta din urma a se vedea
in Blaubuch der Freimaurerei Wien 1933 p. 82 in art. Pan,-
europa als Minoritaten( rage. Se recunoaste ca". < Masoneria urma-
reste planul unei Europe unite») . Ea este un ferment de stria.-
ciune morals, de dezordine socials.
Biserica osandeste francmasoneria ca doctrines, ca organi-
zatie si ca metoda de lucru oculta si in special pentru urmatoa-
rele motive:
1. Francmasoneria invata pe adeptii ei sa renunte la orice
credinta si adevar revelat de Dumnezeu, indemnandu-i sa ad-
mita numai ceea ce descopere cu ratiunea lor. Ea propaga ast-
fel necredinta si lupta impotriva crestinismului ale carui inva-
taturi sunt revelate de Durnnezeu. Vanand pe cat mai multi
intelectuali sa si -i faces membri si obisnuindu-i pe acestia sa
renunte la credinta cresting, francmasoneria ii rupe dela Bise-
rica, si avand in vedere influents insemnata ce o au intelectualii
asupra poporului e de asteptat ca necredinta sa se intinda asu-
pra unor cercuri tot mai largi. In fata propagandei anticrestine
61. Ziarul german din Sibiu Sud-Ost, din 31. XII. 1936.

www.dacoromanica.ro
 21

a acestei organizatii, Biserica trebuie sa raspunda cu o contra

propaganda.
2. Francmasoneria propaga o c,onceptie despre lume pan-
teist-naturalista, reproband ideea unui Dumnezeu personal deo-
sebit de lume si ideea omului ca persoana, deosebita, destinat
nemuririi.
3. Din rationslismul si naturalismul sau, francmasoneria
deduce in mod consequent, o morals pur laica, un invatamant
laic reproband on ce principiu moral <theteronom") si once edu-
-catie ce rezulta din credinta religioasa si din destinatia omului
la o viata spirituals eterna. Materialismul si oportunismul cel
mai eras in toate actiunile omului, este concluzia necesara din
premisele francmasoneriei.
4. In lojile francmasone se aduna la un loc evreii si cre-
stinii si francmasoneria sustine ca numai cei ce se aduna in
lojile ei cunosc adevarul si se inalta deasupra celorlalti oameni.
Aceasta insemnea.z6, ca crestinismul nu des nici un avantaj in
ce priveste cunoasterea adevarului si dobandirea mantuirii mem-
brilor sai. Biserica nu poate privi impasibil cum tocmai dus-
manii de moarte al lui Hristos sa fie considerati intr'o situa-
tie superioara crestinilor din punct de vedere al cunoasterii
-adevarurilor celor mai Inalte si al mantuirii.
5. Francmasoneria practices un cult asemanator celui al
misterelor pre-crestine. Chiar daces unii adepti al ei nu dau
nici o insenmatate acestui cult, se vor gasi multe spirite mai
naive asupra carora acest cult sa exercite o oarecare forts
quasi-religioasa. In once caz prin acest cult francmasoneria vrea
sa se substitue oricarei alte religii, deci si crestinismului.
In afara de motivele acestea de ordin religios, Biserica
mai are in considerare si motive de ordin social, cand inteprinde
actiunea sa contra francmasoneriei.
6. Francmasoneria este un ferment de continua si subver-
siva subminare a ordinei sociale prin aceea ca isi face din func-
tionarii statului, din ofiteri, unelte subordonate altei autoritati
pamantesti decat aceleia care reprezinta ordinea stabilita vi-
zibil. Ii face unelte in mana unor factori nestiuti Inca' nici de
ei, avand sa lupte pentru idei si scopuri politice ce nu le cu-
nose. E o lupta nesineera, pe la spate, niciodata nu exists o
siguranta in viata statului si ordinea stabilita. E o lupta ce is
in sprijinul ei minciuna si intunerecul. I-mpotriva juramantului

www.dacoromanica.ro
22
crestinesc pe care acei functionari l'au prestat Statului, ei dau
un juramint paganesc.
7. Francmasoneria lupta impotriva legii naturale, voita de
Dumnezeu, conform careia omenirea e compusa din natiuni. Bi-
serica ortodoxa care a cultivat totdeauna specificul spiritual al
natiunilor si le-a ajutat sa-si dobandea,sca libertatea si sa-si
mentina fiinta primejduita de asupritori, nu admite aceasta
lupta pentru exterminarea varietatii spirituale din sanul ome-
nirii.
Masurile cele mai eficace ce are SA le is Biserica impotriva
acestui dusman al lui, Dumnezeu, al ordinei social-morale si al
natiunei, cunt urmatoarele:
1. 0 actiune persistenta publicistica si oral& de demascare
a scopurilor si a activitatii nefaste a acestei organizatii;
2. Indernnarea intelectualilor romani, cari se dovedesc a
face parte din loji, sa le paraseasca. In caz contrar Fratia Orto-
doxii Ronina, extinsa pe toata tara va fi indemnata sa izo-
leze pe cei oe prefera sa Amin& in loji.
Biserica le va refuza la moarte slujba inmormantarii, in
caz ca pane atunci nu se caesc.
De asemenea le va refuza prez,enta ca membri in corpora -
tiile bisericesti.
3. Preotimea va invata poporul ce scopuri urmareste acela
care e franemason 0-1 va sfatui sa se fereasca si sä nu dea
votul candidatilor ce apartin lojilor.
4. Sfantul Sinod acompaniat de toate Corporatiunile biseri-
cesti si Asociatiile religioase se va stradu sa convinga guvernul
si Corpurile Legiuitoare sa aduCa o lege pentru desfiintarea ace-
stei organizatii oculte. In caz ca Guvernul nu o va face, Sfantu/
Sinod se va ingriji sa fie adusa o astfel de lege din initiativa,
parlamentar5,.

www.dacoromanica.ro
TIPOGRAFIA CARTILOR BISERICIWII
BUCURE$TI
1937.

www.dacoromanica.ro