---------------------......................................................

■ B O C T R i t i a şi v i a Ţ a
SCCŢI3 &6 POPyL»IRIZaR€

pR eom m o im n p o p e scu
PROFCSOR WmveRSI-MR
MenBRm?ica&«Miei romsmc

P R C O T I k M I R

a iM R M I T I i n M M I M .

«LIT U R a iN S TlTU m V I Şl M M I S I H H CRIB UC

AL E î S € R l C € l OKTOhOXC R O M 3 N C
U T^R aTV R a m £ B *C K R 5 Ş T > 1 9 4 2
ţeiiT
ftwX&'fot- . ^, 0.Ha fi t /k-
 PREOŢI DE MIR
ADORMIŢI IN DOMNUL

^ 4h T f a L

> s h c A ihz C ,
♦

4 3L
j £ > p c * s ţ? n
E 12 U O T E C A
C 0 C U 1 **» T A R Ă
CK' i . t *

t i p o g r a f i a c ă r ţ i l o r b i s e r i c e ş t i

B U C U R E Ş T I
19 4 2

4 i 3o l ^
EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC
ŞI DE M I S I U N E AL B I S E R I C I I
ORTODOXE R O M Â N E

K .n .

\ MO
D O C T R I N Ă SI
* V I A ŢT Ă
SECŢIA DE POPULARIZARE

LITE R A TU R A
Nr. 2

DREPTURILE REZERVATE
 CUVÂNT ÎNAINTE

T~ V mult este în gândul meu să prind pe hârtie, în cu-

vinte scurte, vieţi de preoţi de mir adormiţi în Dom­
nul. Iar gândul acesta a plecat din îndoita încredinţare, în­
temeiată pe o lungă cercetare, că stepena preoţiei este
veche şi neîntreruptă în biserica noastră şi că viaţa
sufletească a poporului nostru sătesc este rodul
frământării de veacuri a preotului de mir.
Adevăr este. Au fost vremuri când au lipsit vlădici
•din scaunele lor, când de sinoade, de consistorii şi de
protopopi nu era vorba, când şcoli de preoţie nu se
pomeneau. Dar n’au fost niciodată vremuri, în care,
■de când se ţine minte, satul să nu-şi aibă preotul lu i;
numai legiuitorii din 1893 au crezut că un preot poate
păstori mai multe sate. Când, după groaznicul războiu
•din urmă (1914— 1918), se răriseră şirurile preoţilor şi
sate întregi urcau dealul Mitropoliei să ceară preot şi
să ameninţe că ele, la urma urmei, or îmbrăca pe unul
•cu haine preoţeşti şi i-or zice : tu să ne fii preot, aceasta
nu era una din cererile pretenţioase, obişnuite după
mari turburări sociale, ci înfăţişa tradiţia puternică,
•făurită de veacuri, că „sat fără popă" nu se poate închipui.
Căci iarăşi adevăr este. Preotul a fost cu totul legat
■de sat. In vechime, şi în unele părţi şi azi, îmbrăcămin­
tea preotului nu se deosebeşte de a sătenilor. Doar
pletele şi barba (azi aproape nici acestea) au făcut
cunoscut pe preotul îmbrăcat în aceiaşi cămaşă albă şi
cu acelaşi cojoc ca şi săteanul. Mâna lui care dă bine­
cuvântarea a ştiut să mânuiască, după regiuni, barda
dulgherului sau coarnele plugului, căci viaţa e grea
copiii sânt numenoşi, gospodăria lui se cade să fie pildă
in sat, iar de leafă cu gradaţii şi adaose nu putea fi vorba.
Durerea săteanului era şi a preotului. Când se pustiea
satul, nu putea rămâne în urmă preotul; şi el umplea
pădurile. Când birurile apăsau satele, nu era scutit nici’
preotul: şi el se vindea cu ocina lui, ajungând legat
de brazdă, „sărac lipit pământului". în bocetul sătencei
la mormântul soţului sau al flăcăiandrului, s’a amestecat
de atâtea ori lacrima curată a preotului văduv cu copii de
crescut sau cu flăcăi duşi în patru scânduri; el nu-icucînsat.
Dacă poţi încropi cât de cât cronica bisericii şi a
satului, este meritul preotului. Pe foile albe ale cărţilor
de slujbă, pe margini şi la sfârşit de capitole însemnat-a
preotul fărâme din viaţa satului: la leatu cutare s’a
zidit sfânta noastră biserică, din pajişte, de cutare; iar
la leatu cutare, în ziua cutare, după sfânta liturghie s’a
cutremurat tare pământul şi a căzut turla şi bolta sfintei
biserici şi s’a tras clopotul singur ; pomeneşte-mă, frate
preot, şi pe mine nevrednicul preot cutare că m’am
ostenit de am adus în dăsagi aceste cărţi tocmai de la
Bucureşti 5 să se ştie de când a fost ciuma cea cum­
plită, că mi-a răposat preoteasa şi copiii şi mai tot satul
s’a stins : mare durere ; ne-au ajuns păcatele noastre
cele multe. La proscomidie, pe chenarul ferestrei, să
nu se strice zugrăveala, fiecare preot şi-a însemnat nu­
mele ca să-l pomenească urmaşii la sfânta liturghie -t
şi aşa poţi întregi şirul preoţilor satului; iar din po­
melnicul bisericii poţi alcătui genealogii săteşti şi poţi
studia onomastica românească.
Ne lăudăm cu colindele noastre, curate ca zăpada
Crăciunului şi mângâioase ca un glas de copil nevino­
vat. Iată, învăţaţii au arătat că aceste colinde sânt creiate
de preoţi. Cunoştinţele de Scriptură, de vieţi de sfinţi
şi de dogmă aflate în colinde nu puteau să se găsească
 în vremea creierii lor de cât în mintea preoţilor. Adaosul
poporului inspirat din zugrăveala bisericii, din săvârşirea
tainelor şi din alte credinţe vechi se cunoaşte uşor.
La începuturile lui, învăţământul românesc, tot cu
banul preoţilor s’a ţinut. Birul şcoalelor strâns numai
de la preoţi — era de zece lei pe an —, supt numele
dulceag de plocon, se strângea cu catastive în regulă
de protopopi, şi prin logofeţia bisericească se întreţineau
■cu el şcoalele. Dacă Seminarul Central a trecut suta de ani,
să nu se uite că banul preoţesc l-a sprijinit atâta vreme.
Vorbirea aleasă a săteanului a fost apărată de cartea
preotului. Din uşile împărăteşti a sunat cuvântul ales
al Evangheliei, iar din strana dascălului a răsunat tro­
parul, artistic alcătuit al Mineelor lui Chesarie. Mireasma
limbei bisericeşti s’a simţit în graiul ţăranului până la
năvala în fundul satelor a gazetei şi a birocraţiei cu
scrisul lor păsăresc.
Ţara aceasta este condusă în bună parte de feciori
şi de nepoţi de preoţi. Din gospodăria mai înstărită a
preotului, din aerul mai curat al casei lui, s'au ridicat,
odată cu înfiinţarea şcoalelor pentru săteni, mai ales a
seminariilor, şiruri numeroase de feciori de preoţi trebuin-
cioşi pentru viaţa tot mai complicată a neamului nostru,
în învăţământ, în administraţie, în artă, în politică, ei
au adus stăruinţa la muncă, cumpănirea în gând şi in
vorbă, asigurarea că nu, de dragul unor teorii nebuloase
sociale, vom rupe cu tradiţia satului, care este tăria noastră.
Pentru acestea şi pentru multe altele, crezut-am ca
o datorie să înfăţoşez fraţilor preoţi de azi, vieţi de
ale părinţilor şi bunicilor lor, întemeindu-mă pe acte
sigure şi pe spuse vrednice de crezare.
Duhul curat al bătrânilor să-mi fie spre ajutor.
 1. Inscripţie creştină din Dobrogea (Adamclisi).

VIA ŢA SFÂNTULUI MONTANUS PRESVITERUL.

DIN SINGIDUNUM
- UN PREOT DACO-ROMAN —
— (304), Martie 26 —

Tn 26 de zile ale lunii lui Martie pomenirea sfântului

mucenic Montanus Presviterul din Singidunum,.
care împreună cu soţia sa Maxima au pătimit pentru
credinţa în Hristos.
Să ascultăm cu luare aminte, fraţilor, pătimirea lui,,
că este întăritoare de suflet şi doveditoare de răspân­
direa credinţei lui Hristos la Dunăre, în vremea când,
pe aceste locuri, se închega neamul nostru românesc.
Aşa dară păgânii împăraţi Diocleţian (284—305,1 313)
şi Maximian (286—3 0 5 ,1 310) dădură poruncă tare ca
toţi creştinii ori să fie nimiciţi, ori să fie întorşi de la cre­
dinţa lor. Şi răspândindu-se această poruncă în toată
împărăţia, a ajuns şi la cetatea Singidunum, care era aşe­
zată pe Dunăre, unde este astăzi oraşul Belgradul sârbesc.
Iar în această cetate era un preot cu numele Mon-
tanus, îmbunătăţit în credinţa creştină, atât el cât şi
soţia sa Maxima. Şi văzând preotul Montanus că mai
marele cetăţii acesteia face începutul prigoanei cu slu­
jitorii bisericii, şi-a adus aminte de cuvântul Mântuito­
rului, care zice la Mateiu,' cap/ 1 0 , 2 2 : „când vă
urmăresc pre voi în cetatea aceasta, fugiţi in cealaltă".
Şi aşa, părăsind Singidunum, a plecat spre cetatea Sir-
mium, care astăzi se numeşte Mitroviţa, aşezată nu
departe de râul Sava. Dar aici fu prins de prigonitori
şi dus în faţa păgânului cârmuitor Probus, care poruncea
peste toată laturea aceia a Panoniei.
Deci stând la judecată, Probus întrebă : cum te
numeşti ? — Montanus răspunse : Montanus. — Probus
întrebă: eşti creştin? — Montanus răspunse: creştin
sânt. Probus întrebă : ce slujbă ai ? — Montanus
răspunse : preot al bisericii lui Hristos din Singidunum.
Probus zise: supune-te poruncii împăraţilor şi adu
jertfă zeilor. — Montanus răspunse : cine aduce jertfă
zeilor şi nu lui Dumnezeu, va fi smuls din rădăcină.
Probus zise : împăraţii prea îndurători au poruncit
ori să aduci jertfă, ori să fii pus la chinuri. — Mon­
tanus răspunse •. eu am primit învăţătură să îndur mai
bine chinuri de cât, lepădându-mă de Dumnezeu, să
aduc jertfă demonilor. — Probus zise: ori aduci jertfă,
ori te pun la chinuri. — Montanus răspunse : mă bucur
dacă ai să faci aşa, ca să mă aflu părtaş la patimile
stăpânului meu Hristos.
Atunci Probus dă poruncă să fie pus la chinuri; şi
când era mai crud muncit, Probus îl întrebă : ce zici,
Montane, aduci jertfă zeilor? — Montanus răspunse:
aduc jertfă prin acest chin Dumnezeului meu, căruia
mereu am jertfit.
Şi aducând de faţă pe Maxima soţia lui Montanus,

f
credca păgânul Probus că femeia, mai slabă din fire
fiind, se va înduioşa de chinurile soţului său şi-l va
îndemna să jertfească zeilor. Dar, spre uimirea lui Pro­
bus, Maxima ceru să fie şi ea pusă la munci ca să se
facă părtaşă cu soţul său la patimile Mântuitorului.
Probus zise: voi creştinii sânteţi nebuni, nu preţuiţi
viaţa. — Montanus răspunse cu Apostolul: „cele ne­
bune ale lumii le-a ales Dumnezeu ca să facă de râs
pre cei înţelepţi" (1 Corinteni, 1, 27). — Probus zise:
iar îţi spun, jertfeşte ca să nu te chinuesc mai rău.
— Montanus răspune ; fă ce v re i; ai să vezi câtă răb­
dare îmi dă mie Domnul Iisus Hristos împotriva curse­
lor întinse de tine. — Probus zise : am să iau hotărârea
diiy urmă împotriva ta. — Montanus răspunse: îţi mul­
ţumesc dacă faci aşa. — Şi Probus dă hotărîrea aceasta:
poruncesc ca Montanus şi Maxima să fie aruncaţi în
râu, fiindcă s’au arătat nesupuşi poruncilor împărăteşti.
Iar Montanus şi cu Maxima auzind această hotă­
râre de moarte, ca şi cum ar fi priimit un, dar nepreţuit,
mulţumiră lui Dumnezeu, zicând: mulţumim ţie, Doam­
ne Iisuse Hristoase, că ne-ai dat răbdare şi ne-ai găsit
vrednici de mărirea cea veşnică.
Şi după ce slujitorii demonilor ajunseră cu ei la
malul râului Sava şi le legară câte o piatră de gât,
Montanuâ ridicându-şi mâinile către cer se rugă, zicând :
Doamne Iisuse Hristoase, care ai pătimit pentru mân­
tuirea lumii, priimeşte sufletele robilor tăi Montanus şi
Maxima, cari pătimesc pentru numele tău. Creşte
Doamne şi apără turma cea credincioasă a bisericii tale
din Singidunum şi de prin toate văile Dunării. Cu
ochii minţii văd, Doamne, cum în această lăture de
pământ se ridică un popor nou, care in (ingua romana
clamat nom en tuum sanctum p e r basilicas.
 Iar slujitorii demonilor înecară în râul Sava pe sfin­
ţii Montanus şi Maxima. Valurile apelor traseră la ma­
luri trupurile lor sfinţite. întru ascuns, credincioşii le
ridicară şi le păstrară cu scumpătate, ca pe nişte odoare
de mult preţ.
Şi priimi cununa de mucenic şerbul lui Dumnezeu
sfântul Montan Preotul bisericii din Singidunum, îm­
preună cu soţia sa Maxima preoteasa, în ziua de 26
Martie, pe vremea păgânului stăpânitor Diocleţian şi
a cârmuitorului Probus, împărăţind Domnul nostru Iisus
Hristos, căruia se cuvine mărire în vecii vecilor, Amin

N otă. Viaţa sfântului Montanus Presviterul ni s’a păstrat rezu­

mată în Martirologiul hieronimian, în trei redacţii. 1. (C odex Ber-
nensis) „In S i r m i a . M u n a t i p r e s b i t e r i D e l i n g i -
donis c u m S i r m i u m fugisset, c o m p r e h e n s u s
e s t e t m i s s u s e s t i n f l u v i u N o n o l a p i d e . I n-
v e n t u s e s t c o r p u s e j u s et M a x i m e u x o r i s e j u s “.
2. (Codex Epternacensis) , I n S i r m i , M o n t a n i p r e s b i t e r i
e t M a i i m a e u x o r i s e j u s “. 3. (C odex Wissenburcensis)
„I n S y r m i a , M u n a t i p r e s b i t e r i et M a x i m a e u x o ­
r i s e j u s“. Aceste rezumate sânt trecute de două ori : la „VII Kl.
Apl. şi V Idus Mai" (v. M artyrologium hierongmianum, ed.
R o s s i - D u c h e s n e î n Acta Sanctorum Nooem btis, to. II, 1,
(Bruxelles 1894), p. 36, 59).
Pe lângă Martirologiu, mucenicia lui Montanus mai este amin­
tită în viaţa sfântului Pollione lectorul, în chipul urm ător: „D i o-
c l e t i a n u s et M a x i m i a n u s r e g n a n t e s d e c r e v e -
r u n t ut i n i t i i s s u b p e r s e c u t i o n e o m n e s c h r i s -
t i a n o s a u t d e l e r e n t , a u t a fi d e d e v i a r e face-
rent. Q u o t e m p o r e h a e c p r a e c e p t i a c u m veni s-
s e t ad S i r m i e n s i u m c i v i t a t e m , P r o b u s p r a e s e s
imper at a sibi pe rs e cu tio ne , a c l e r i c i s sumpsit
e x o r d i u m, e t c o m p r e h e n s u m S . M o n t a n u m p r e s -
b y t e r u m e c c l e s i a e S i n g i d u n e n s i s d i u q u e chris-
t i a n a e f i d e i v i r t u t i b u s c o n v e r s a t u m , j u s s i t ne-
- c a r i ' (v. Acta Sanctorum Aprillls. to. III, p. 572).
 Fe temeiul acestor izvoare am îndrăznit să întocmesc o viată
scurtă a acestui preot mucenic daco-roman Montanus, despre a
cărui existenţă nu se indoeşte niciun învăţat (cf. J a c q u e
Z e i 11 e r, Les origines chretiennes dans les prooinces danubien-
nes de l'em pire romain, (Paris 1918), p. 105-106).
Cursul procesului l-am imitat după viaţa sfântului Irineu epis­
copul Sirm iului+304, Aprilie 6 (v. K n o p f - K r u g e r , Ausge-
wahlte M artyrerakten, (Tubingen 1929), p. 103-105). Şi am ales
acest model, întru cât viaţa sf. Irineu este trecută printre cele mai
autentice vieţi de m ucenici: par’că citeşti un proces-verbal extras
dintr’o arhivă de tribunal.
Ca an al muceniciei am pus 304, întru cât în acest an prigoana
contra creştinilor a fost furioasă la Dunăre, şi întru cât tot în
acest an au fost omorîţi Irineu episcopul Sirmiului (t 304, Aprilie
6), Dimitrie diaconul din Sirmiu (t 304, Aprilie 9), Pollione lec­
torul din Cibalae (t 304, Aprilie 28). Mucenicia lui Montan preotul
stă în legătură cu toţi aceştia. Asupra zilei, m’am oprit la 26
Martie, şi nu la 11 Maiu, fiindcă în viaţa sf. Pollione lectorul
pătimirea lui Montanus este aşezată înaintea celei a lui Irineu
episcopul (t 304, Aprilie 6).
Gândul meu a fost să întocmesc o viaţă de mucenic a unufe
preot daco-roman, pentru zidirea sufletească a cetitorului român,
sprijinită însă pe izvoare istorice sigure. Dacă am izbutit, să spună
cetitorul binevoitor.
Podoaba din fruntea paginei 6 închipueşte rămăşiţa unei pietre cu
inscripţie de la Adamclisi ( = Tropaeum Traiani) în Dobrogea,.
păstrată azi la Muzeul Naţional de antichităţi din Bucureşti. Inscripţia,
probabil din secolul al Vl-lea, este în două limbi. V a s i l e Pâ r -
v a n, Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-roman,.
(Bucureşti 1911), p. 65, o citeşte astfel: t CTA YPO C [8avdiou xai)
A N A CTA [oscflţ] t CRU X MORT [is et] RESURRECT [ioni*]. In
cartea tendenţioasă a lui R a y m u n d N e t z h a m m e j, Die
christlichen A ltertum er der Dobrudscha, (Bukarest 1918), p. 211
şi copertele, inscripţia aceasta este reprodusă după desenul ingi-
nerulukJPolonic (tatăl)
Mulţumesc domnului M etaxa de la Muzeul Naţional de antichi­
tăţi pentru grabnica bunăvoinţă ce mi-a arătat, împrumutându-mii
reuşita foto-copie a acestei inscripţii, după care s’a lucrat clişeul.
 2. Biserica sfântului Climent din Ohrida (an. 1295).

IO AN „PREVTUL“ EPISCOPIEI AROMÂNILOR

— CEL MAI BÂTRÂN PREOT ROMAN -
— pe la anul 1050 —

/^ ine dintre cetitori doreşte să afle c^re este cel mai

^ vechiu preot român cunoscut după nume până
acum, îl rog să fie cu luare aminte la cele scrise mai jos.
Adevăr este că stepena preoţiei române este tot atât
de veche cât şi poporul român. Când strămoşii noştri
au început să gângurească româneşte prin veacul al
şaptelea, preotul era printre ei, căci primiseră cuvântul
Scripturei înainte de Diocleţian tiranul (284—305, + 313),
ce-i mucenicea la Durostorum-Silistra şi pe tot malul
Dunării creştine. Preotul le citea Sânta Scriptură în
biserică, învăţându-i să se roage şi să se închine la
sânta cruce. De la preot ştiau că trebue să ajuneze de
Crâciun , să cânte Cărinde, să se veselească în Cârne-
legi şi să postească în Păresimi, aşteptând dornici Flo­
riile primă văratice şi Pastele vesele, când primeau
Cuminecarea. După Cărindarul preotului, strămoşii
noştri aveau sărbători cu ţinere: Sântămăria, Sânme-
dru, Sânnicoară, Sângiorz, Sanpietru. Preotul boteza
pe prunci, binecuvânta cununia tinerilor şi citea comân-
d u l celor răposaţi , turnându-le vin -paos la mormânt.
Dar dacă adevăr este că preotul este tot atât de ve-
chiu cât şi neamul românesc, iarăşi adevăr este că nu
cunoaştem pe nici unul din aceşti străvechi răspândi -
tori şi păzitori de lege şi românească şi creştinească.
Căci s’a întâmplat aşa, că atunci când s’a înfiripat nea­
mul românesc, au năvălit în Carpaţi, în lunca Dunării
-şi peste Dunăre, adică în locurile unde sălăşluiau Ro­
mânii, neamul Slavilor. Aceştia numeroşi fiind şi ră-
mâind locului s’au vârît între Români ca un cuiu, îm-
părţindu-i în trei părţi. Pe unii i-au împins la miază-zi
in munţii Balcanilor şi mai jos s aceştia sânt Macedoro­
mânii: Aromânii sau Vlahii din Balcani. Pe alţii i-au
âmpins spre apus, ajungând unii până în Istria: aceştia
sânt Istroromânii. Iar pe alţii i-au silit să treacă Dunărea
spre miază-noapte şi să îngroaşe numărul celor dintre
Tisa, Carpaţi şi lunca Dunării: aceştia sânt Dacoromânii.
Dar că toţi au fost odată la un loc — pe malurile Du­
nării şi în Carpaţi —, că „toţi dintr o fântână cură ,
limpede se vede din limba lor care aproape aceiaşi este
la toţi.
Fiind deci Românii împărţiţi şi învăluiţi de alte nea­
muri, n’au putut grabnic să-şi întocmească un stat al
lor cu Domn şi cu Episcop, aşa ca să ne lase urme
scrise, ci şi-au dus viaţa păstorind turme şi cărând măr­
furi pe cai însămăraţi. Ici şi colo, în istoriile greceşti,
 sânt amintiţi pentru „brânza lor valahă", pentru sumanii
ţesuţi de „vlahă , şi câteodată pentru doborîrea celor
ce li stau în calea caravanelor de cai încărcaţi cu măr­
furi pe poteci strimte de munte pietros; dar nici un
cuvânt despre biserică românească, despre preot român.
Aceasta a ţinut aşa, până în vremea împăratului bi­
zantin Vasilie Bulgaroctonul (976— 1025). Acest împărat
nu s’a liniştit până .ce n’a nimicit statul Bulgarilor din
apus (Bulgaria de răsărit fusese doborîtă mai nainte, în
anul 97l). 18 ani s’a războit cu ei, supuind Bizanţului
tot pământul bulgăresc până la Dunăre şi desfiinţând
toată viaţa lor de stat. Oaste bulgară nu mai era. Bo­
ierii bulgari se încuscriră cu Bizantinii. Neamul ţarilor
bulgari pierise. Coroana lor fuse aşezată între odoarele
bisericii Sfânta Sofia.
Numai de biserică nu s’a atins acest straşnic împărat,
numit Omorîtorul de Bulgari. Biserica bulgară a lăsat-o
să fiinţeze ca mai nainte cu mitropoliile şi episcopiile ei,
întărindu-i prin hrisoave împărăteşti drepturile vechi,
mai adăugându-i şi altele noi. Era în anul mântuirii
1018. In aceste hrisoave împăratul Vasilie face amin­
tire şi de „Vlahii (adică Macedoromânii) din toată
Bulgaria", pe care-i supune bisericeşte arhiepiscopului
bulgar, care atunci sălăşluia în Ohrida. Acestui arhie­
piscop erau îndatoraţi Macedoromânii să plătească birul
canonic arhieresc. Deci împăratul Vasilie n’a întemeiat
o episcopie aparte pentru Românii de la sudul Dunării.
Dar se vede că această rânduială a lui nu era ne-
merită. Era şi greu, şi chiar necanonic, ca un arhie­
piscop să chivernisească bisericeşte nişte credincioşi
răspândiţi într’o ţară întreagă, prin cuprinsul altor epi­
scopii şi mitropolii. De aceia mai târziu, dar tot în acest
veac al Xl-lea, s’a simţit nevoia să se înfiinţeze o
episcopie aparte pentru Macedoromâni, numită când
„episcopia Vlahilor", când „episcopia Vreanotis", după
locul unde episcopul îşi avea şederea lui.
Fireşte că şi această episcopie ca oricare alta a avut
toată întocmirea trebuitoare: episcop cu biserică şi cu
chilii de locuit, protoierei pentru privegherea preoţilor,
sachelari pentru păstrarea odoarelor, dichei pentru apă­
rarea drepturilor, cancelarie cu hartofilax, notar şi
scriitori mărunţi. Actele acestei cancelarii se scriau în
limba greacă-, dar încredinţaţi sântem că, dacă ni s’ar
păstra condicile acestei episcopii, ar ţâşni des din actele
lor şi. limba aromână, aşa cum în actele slave din
cancelariile Domnilor români întâmpini des cuvinte şi
ziceri româneşti.
Căci spre nenorocul nostru nu ni s’au păstrat urme
din viaţa acestei episcopii aromâne. Nu ştim până acum
locul unde a şezut episcopul, nu cunoaştem nici un
nume de episcop, nu s’a păstrat nici un act ieşit din
cancelaria ei. Furtunile războinice deslănţuite peste Bal­
cani au nimicit, fără urme, această instituţie românească.
Ohrida cu arhiepiscopia ei a fost mai ferită de rău­
tatea oamenilor; şi aşa se face că în biblioteca ei găsim
semnătura unui preot al episcopiei Vlahilor. 11 chiamă
loan Şi-a scris lămurit numele: Ioan p r e o t u l prea sfin­
tei episcopii a Aromânilor. <f
rărnc &nto«mijs A trăit în veacul al Xl-lea,
după anul 1025, şi a avut în stăpânirea sa o carte
oreacă scrisă pe pergament cu foi mari, care cuprin e
cuvântări din sfinţii părinţi, copiate mai înainte de vre­
mea lui, şi vieţi de sfinţi copiate în veacul al XI- ea.
Pe această carte scrisă de mână şi păstrată în i io-
teca bisericii sfântului Climent din Ohrida a cetit cel
mai vechiu preot român cunoscut până acum, şi şt-a
semnat numele ca să aflăm noi astăzi această fărâmă
de viaţă bisericească română din veacul al Xl-lea. Că
preotul Ioan, căruia credincioşii lui îi ziceau „prevt",
a slujit Sfânta Liturghie în limba grecească ne vine
să credem. Dar tot aşa putem să credem că la unele
slujbe, de pildă la mărturisire, a trebuit să întrebe pe
credincioşi în graiul lor, aromâneşte. Şi nu avem în­
doială că la obiceiurile lor religioase, ca de pildă la
masa din ajunul Crăciunului, a poftit şi el pe „Domnul
la cină", tot aşa cum din veac îl poftesc Aromânii din
Meglen : Doamni, oin si tinăm.

N otă. H3B"fecTi» pyccKaro apxeojiorHHecitaro HHCTHTyTa bt»

KoHCTaHTHHonojrfe ( = M emoriile institutului arheologic rus
din Constantinopol), IV (1899), 3, p. 136. - în darea de seama
despre activitatea acestui institut pe anul 1898 se descriu între
altele şi manuscrisele păstrate în biblioteca bisericii sfântul Ciiment
din Ohrida. Manuscrisul supt cota 30 este astfel descris în limba
rusă : „Caet de pergament în foi. La început conţine vieţi de
sfinţi, scriere din veacul al XM ea. Apoi, de o mână mult mai
veche, cuvinte de ale părinţilor bisericii. Pe o filă însem narea:
„ t Itoavvrjj Espsuţ xŞs ăfirataiT); IraoxoirîJj BX<*x<ov“. - I v a n
S n e g a r o v, HcTOpaa Ha O xp n ««aT a ApxnennCR-onua (= istoria
arhiepiscopiei de Ohrida), I (Sofia 1924), p. 192. — T h . C a p i -
d a n , Meglenoromânii, I (Bucureşti 1925), p. 38.
Podoaba din fruntea paginei 11 înfăţişează partea de miazăzi a bise­
ricii sfântului Ciiment din Ohrida, zidită în anul vezi B o g ­
d a n D. F i l o w , Die altbulgarische Kunst, (Berna 1919), plan­
şa VI. *
 PROTOPOPUL PETRU DIN OSTROVUL
HAŢEGULUI
— «SACERDOS VALACHICUS IDONEUS ET FIDEDIGNUS» —
— 1360 Iunie 2 —

n anul mântuirii 1360, pe

I când domnea în Ţara
Românească marele domn
Alexandru Basarab iar la
Argeş purta cârja bisericii
mitropolitul Iachint, - Petru
vicevoivodul Transilvaniei
da de ştire celor ce li se cuve­
nea că avea să ţie scaun de
judecată în oraşul Haţeg, a
patra zi de Rusalii, adică în
ziua a doua a lunii Iunie.
Iar ju d e că to rii acestui
scaun, potrivit cu legea ve­
che românească, erau 1 2
cnezi şi şase preoţi şi şase
ţărani, toţi Români, aleşi de
adunarea tuturor cnezilor şi
3. Turla bisericii din Ostrov Românilor din ţara Haţegu­
lui ; în fruntea lor, jude mai mare sta Petru vicevoivodul.
Aşa dară, când sosi ziua sorocită de 2 Iunie, şezură
pe scaune de judecată în oraşul Haţeg juzii (juraţi asses-
sores) mai sus numiţi, iar mulţimea sta şi aştepta ju­
decata. Deci se sculă Petru vicevoivodul, judele cel mare,
făcu semn de linişte cu mâna şi întrebă: Cine, ce jalbă
are să facă înaintea acestor buni şi credincioşi judecători 7
Atunci se desprinse din mulţime Micu fiul lui Murgu
şi se jelui aşa. Oameni buni şi bătrâni, ascultaţi-mă.
Aflaţi că Stoian şi cu Bolea fiii lui Muşana, împreună
ca nepoţii lui Costea — pe nume Balotă, Baiu, Sârb
şi Nan, la un loc cu rudeniile lor —, au pus stăpânire
pe moşiile Răchitova şi Mesteacăni din această ţară a
Haţegului şi le ţin cu puterea. Dar aceste moşii mi se
cuvin mie pe temeiul dreptului nostru cnezesc din
strămoşi. Şi cum ei calcă acest drept stăpânind avere
străină, cer dumilorvoastre juzilor să-mi faceţi drep­
tate : să luaţi moşiile de la ei şi să mi le daţi mie celui
nedreptăţit până acum.—Şi după ce mântui Micu de spus,
judele cel mare întrebă ce are de răspuns partea învinuită.
Atunci desprinzându-se din mulţime nepoţii lui Cos­
tea şi fiii lui Muşana răspunseră aşa. Oameni buni şi bă­
trâni, ascultaţi-ne şi pe noi cu luare aminte. Moşu
nostru Costea ajutat de Muşana, că singur nu putea,
au^rtmculuit Răchitova şi au aşezat sat acolea ; şi s’au
învoit între ei ca moşul Costea să stăpânească o treime
din sat, iar Muşana să ţie celelalte două părţi. învoirea
lor o ţinem şi noi urmaşii. Iar fii lui Muşana mai adăo-
gară. Cât pentru moşia Mesteacăni, ea a fost runcu-
luită şi întemeiată numai de tatăl nostru Muşana, care
apoi ne-a împărţit-o nouă de veci, precum o şi stăpânim.
Toate acestea sânt cunoscute de cinstiţii cnezi judecă­
tori şi de alţi oameni din ţara Haţegului; iar Micu lui
Murgu nici un drept nu are în aceste moşii, că nu
le-a stăpânit niciodată.—Aşa se apărară şi apoi aşteptară.
Atunci judele cel mare ceru celorlalţi judecători,
24 la număr, să mărturisească ei ce ştiu, şi să afle
adevărul. Şi ca să le fie cuvântul cu tărie, le ceru să
jure pe sfânta cruce că în frica lui Dumnezeu vor da
dreptatea cui se cuvine. Se sculă atunci mai întâi judele
Petru protopop în satul Ostrov, se închină cu evlavie
ca un bun ortodox ce era, sărută sfânta cruce şi făgădui
M. P., Preoţi de m ir 2
răspicat că în frica lui Dumnezeu va căuta adevărul.
După sfinţia lui se ridicară ceilalţi preoţi români şi tot
aşa jurară. Iar numele lor sânt acestea« preotyl Zampa
din Clopotiva, preotul Bale din Peşteana, preotul Dale
din Dânsuş şi preotul Dragomir din Tuştea. La fel jurară
cei 1 2 cnezi şi cei şase ţărani.
După jurământ, cu toţii întăriră spusele fiilor lui Muşana
şi ale nepoţilor lui Costea, arătând că moşiile Răchitova
şi Mesteacăni cu satele depe ele ale lor sânt, şi de
părinţii lor s’au întemeiat. Spusele lor mai fură întărite
de mulţi alţi cnezi, de oameni bătrâni şi de ţărani,
martori chemaţi la această adunare judecătorească,
după legea şi după obiceiul ţării Haţegului.
Auzindu-se cuvintele tuturor juzilor şi martorilor, fu
întrebat Micu dacă nu cumva poate să arate vreo carte
întru întărirea cererii sale şi împotriva spuselor judecă­
torilor şi martorilor. Şi Micu răspunse că n are nicio
carte care să arate drepturile lui şi nici altceva nu
poate să spună împotriva judecătorilor şi bătrânilor.
Deci rămâind Micu de lege şi de judecată, au ho-
tărît aşa juzii: o treime din Răchitova să o stăpânească
nepoţii lui Costea; două treimi din Răchitova şi Mestea-
cănii întregi să le stăpânească Stoian şi Bolea fiii Muşanei.
Şi s’a dat această carte de judecată în oraşul Haţeg,
în ziua de 2 Iunie din anul mântuirii 1360.

Minunată este această ţară a Haţegului ! Ca înfăţişare

a pământului este o cetate întărită de Dumnezeu. Că
de te urci pe unul din dealurile de lângă oraşul Haţeg,
privirea ţi se opreşte din trei părţi de ziduri muntoase.
La miază-zi străjueşte drept în picioare ca un uriaş Re­
tezatul, cu creastă golaşă şi cu îmbrăcăminte de pădure
pe umeri. Spre apus îţi rezemi ochii pe Poiana Ruscăi
 cu văi adânci şi cu sate pe culmi în care Pădurenii duo
şi azi viaţă străveche ca strămoşii lor. Spre răsărit ţin
pază munţii Sebeşului cu păşuni grase pe înalte culmi
întinse, şi cu sălaşe de Mărgineni răsfirate pe poale.
Spre miază noapte privirea trece peste pânza de apă a
Mureşului şi desluşeşte în zare Munţii Apuseni. Iar în-
lăuntrul acestor ziduri ca într’o groapă se întinde «ţara»
Haţegului, tot mai netedă cum te cobori pe apa Streiu-
lui, ce o tae într’o parte, tot mai plină de sate strânse,
cu ocoale pentru vite şi cu şuri pentru bucate. Că în­
deletnicirea locuitorilor aşa este. Cei din câmpia netedă
lucrează pământul şi ţin şi vite. Cei de lângă munţi
cresc turme multe, băciuesc cu ele vara în munte şi
cosesc fân pentru iarnă. Iar cei din Rusca ţin şi vite, lu­
crează şi puţin pământ şi iarna mai «tae stânjini» în pădure.
Dar istoria acestei cetăţi fireşti, cât este de vestită !
Aici a fost cuibul vulturilor «Daci agăţaţi de munţi»
şi biruiţi cu atâta greutate de Romani, cărora li se îm­
potrivi omeric regele Decebal. Aici şi-au durat Romanii
cetatea Ulpia Traiana Sarmizegethuza, în jurul ruinelor
căreia şi azi ţăranul român ară cu plugul de lemn ca
odinioară strămoşii. Şi tot aici în ţara Haţegului se înfiri­
pase un mic stat românesc cu legile şi obiceiurile lui,
înainte de străbaterea în aceste părţi a stăpânirii ungureşti.
Pentru că vechii slujbaşi romani numiţi duum oiri ju ri
dicundo rămas-au la Români cu numele de «judeci»,
«juzi», «judeţi». Ei au fost conducătorii şi judecătorii
naţionali ai satelor româneşti, ei strângeau dările,' ei cu
cetele lor purtau războaele. Când printre juzii aceştia
depe o vale sau dintr’o câmpie s’a găsit cu vremea
unul mai vrednic, el a întrunit laolaltă pe ceilalţi juzr
şi-a întocmit o «ţară», iar el s’a numit «Domn» care tot
cuvânt latinrâc este. Târziu numai, pe lângă aceste
numiri latineşti s’au alăturat şi cuvintele slave de cnezi
şi voivozi. Românii îşi întocmiseră de mult şi lege nu­
mită «legea veche a judeţelor româneşti», şi după această
lege îşi rânduiau viaţa. Când era vorba de dat dreptate,
pe scaunul de judecată şedeau «juzii, preoţii români şr
ţăranii români», şi după a lor veche lege (jus ab antiquo-
valachicum), jurând pe sfânta cruce, împărţeau drepta­
tea : erau bărbaţi buni şi credincioşi (viri idonei et
fidedigni) aceşti judecători.
Când Ungurii au străbătut până în Haţeg, ei au aflat
aici o «ţară» românească cu viaţă rânduită; şi deocam­
dată le-au lăsat rânduiala aşa cum au găsit-o. Dar cu
vremea au tot ştirbit din drepturile acestor Români
băştinaşi. Pe ţărani şi pe preoţi nu i-au mai ţinut ju­
decători, iar pe juzii care din silă au trecut la credinţa
catolică i-au făcut nobili. Urmarea a fost că aceşti «no-
biles valachi», trecuţi la catolicism, s’au înstrăinat de
neamul lor, au pierdut simţul de români şi-au ajuns
Unguri, sporind numărul boerilor acestui neam. Juzii ro­
mâni rămaşi ortodocşi au căzut în rândul ţaranilor iobagi,
dar nu s’au înstreinat de neamul lor •. şi astăzi ei se
simt mai de neam decât ţăranii ceilalţi, ba în unele părţi
au biserica lor aparte şi nu se încuscresc cu ţăranii de rând.
Şi fiind viaţa românească atât de veche în Haţeg,
tot aşa de veche este aici şi biserica românească. Noi
n’avem acte de demult spre dovedirea chipului de în­
tocmirea acestei vieţi. Da'r când afli că în anul mân­
tuirii 1360 erau în ţara Haţegului biserici ortodoxe cu
preoţi români, vrednici a fi judecători, şi că în fruntea
lor sta un protopop, cel mai vechiu protopop român
cunoscut până acum de istorie, te încredinţezi că întoc­
mirea bisericească de aici, trebue să fie mult mai veche
de cât anul când o aflăm. Şi te mai încredinţezi că
 bisericile vechi cu ctitori români, ce se descoperă acum în
aceste părţi, erau urmarea firească a unei vie{i hategane
ortodoxe, pe care o întări dreptul de păstorie al mi­
tropolitului din Argeş peste toată Ţara Românească,
peste^laiurj^ji peste toată biserica ortodoxă din Ungaria.
Iar tu, iubite cititor, (ine minte numele preoţilor ro­
mâni care în ziua de 2 Iunie din anul 1360 au stat
judecători, după vechea lege românească, în oraşul
Haţeg, mai ştiind că această carte de judecată a păstrat
numele numai a cinci din şase preoţi câţi fură jude­
cători. Şi mai află că satele lor cu biserici atât de
vechi dăinuesc şi azi, tot româneşti în această minunată
tară a Haţegului. Clopotioa preotului Zampa păzeşte
şi azi ieşirea din Retezatul a Râului-Mare, care nu prea
departe răcoreşte şi Ostroout protopopului Petru. Peste
drum, pe altă apă stă şi azi Pesteana preotului Bale,
vecină peste o culme cu D ânsusul preotului Dale. Mai
jos, pe un drum însoţit de alt râu treci spre Haţeg
prin Tustea preotului Dragomir.
Drept cuvânt a spus istoricul: «sate si p reo ţi din
Ardeal

Tipărim cartea de judecată dată in Haţeg la 2 Iunie 1360, pe

temeiul căreia am descris curgerea procesului.

.N o s Pe/rus oiceooyooda Transsitoanus et Castetlanus de Hat-

tzak signifteamus tenore presentium quibus expedit untoersis,
quodeum nos demandato dom ini noştri regis magnifico oiro
dom ino Dyonisio m oyoode transsiloano et com iţi de Zonuk do­
m ino nostro literatorie dato oice persone ipsius dom ini noştri
m oyoode unioersitati Keneziorum et alterius cuiusois status et
conditionis hom inibus de districtu Hatzak, p ro ipsomrn juribus
restaurandis, ad feriam quartam proxim am p o st festum Pen-
thecosthes proxim e nunepreteritum , congregationem generalem,
ac de m edio communitatis ipsorum oiros idoneos et fidedignos
oidelicet de Keneziis duodecim, ex sacerdotibus sex, et sim iliter
sex ex Olachys populanis, infradeclaratos pro juratis assesscr-
fib u s nobis deputaţi fecissemus.
Tandem ipso term fno congregationis nostre occurrente nobis,
unacum eisdem juratis nostris assessoribus ac aliis hujus sta-
tus et conditionis hom inibus ipsius districtus Hathzak, in ea-
dem oilla Hatzak pro tribunali sedentibus causalesque processus
quoslibet litigantium recto tramite juris dimetientibus, M yk filius
M u rk dem edio aliorum causidicorum consurgendo, proposuit
fiom odo quod Stoyan et Bolyen fiiii M usana; Baiata, Bay,
Surb et Nan nepotes Koztha cum fratribus et consanguineis
suiş possessiones Reketya e i Nyres, nuncupatas in eodem dis-
trictu de Hatzak existentes, ipsum ju re Kenezyatus de jure con-
cem entes, occupassenti et detinerent occupatas in preiudicium
sui ju ris et derogamen c u iu s ......... oellet ab eisdem ju re expos-
cente. Quo audito prenominati Stoyan et Bolyen fitii Musana,
Baiata Bay Surb et Nan nepotes Kozta ceterique fratres et con-
sanguinei ipsorum exurgendo responderunt ex adoerso. Q uod
prenominatam Reketya ipse Kozta anus predictorum Baiata Bay
Surb et Nan ac parens ipsorum cum juoam ine ipsius Musana
parentis predictorum Stoyan et Bolyen . . . nooe plantationis
m odo condescenden . . ■ Musana . ■ duas partes possessionis
Reketya . . . sine auxilio et juoam ine ipsius, eandem plantare
et conservare nequissent, in eandem possessionem ad se assttm*
psissent et beneoole recepissent. Possessionem oero Nyres ipse
Musana p ater Stoyan et Bolyen prenominatorum cum fratri•
bus suis in unioersis possessionibus ipsorum habita prius et
[acta perpetuaţi dioisione, simiiiter ex nooo plantassent et con-
descendissent et sic easdem possessiones . . ■ tenuissent et pos-
sedissent, et eidem M yk in nullo attinuissent . . . et notitie
unioersorum juratorum Keneziorum et aliorum huius status et
conditionis hom inum ipsius districtus Hatzak constaret eoidentet.
Petentes nos ut tidem juraţi assessores et alii seniores- qua-
lem . . . scirent p e r nos legitime requisiti faterentur oeritatem;
quiquidem juraţi assessores, oidelicet Sarachinus Antiquus,
Prodan Rufus, Roman filius Chomak, M ychael filius Gulya,
Dan de Cholnokus, Koztantyn de Zallas, Nan filius Bay, Deme-
trius filius Borbatfi, Bazarab Longus, Dusa de Domsus, Vlad
d e Gunuzfolu, K enezy; item Petrus archydiaconus de Oztro ,
Zampa de Clapatioa, Balk de Possana, Da/k de Domsus et Dra-
jgom yr de Tusta, ecclesiarum sacerdotes Olachales; item Tha-
 them irus Rufos, Stoyan Pitgk dictus, jobagiones N an filii Koz-
tarityh, Baya filius BuZ de Clapatioa, ladislaus filius Zotnbut,
D ragomyr de Zituas et M y h u l jobdgio Bazarab Longi ceterique
quamplurimi Kenezy, seniores et hom ines Olachales populani,
Ipsi congre'gationi nostre adherentes, p e r nos legitim e et de
consuetudine ipsius districtus H itzak requisiti, responsionem
predictorum Stoyan et Bolyen filiorum Musana, quam et Balata,
Bay, Surb et Nan nepotum ipsius Kozta ac atiorum (ratrum
eorundem corroborantes dictas possessiones Rekeţya et N yres
eisdem filiis Musana et nepotibus Kozta eorundem que fratribus,
m odo superius declarato pertinere et attinere, a c,p er anteces-
sores eorundem m odo quo supra plantasse, ad eorum f,idem
Deo debitam fidelitatemque sacre chorone regie, conseroandam,
p ro dicenda oeritate et iustitia obseroandum, tacto oioifice
cruciş, ligno prestitam, unanimi et concordi testification e attes-
tantes affirmarunt, quorum quidem juratorum et aliorum se-
niorum attestationibus et affirmationibus factis et perceptis.
Tum nos , eundem M yk filium M urk, super eo, si ipse in suae
propositionis corroboratione aliqua literalia oeL . . . exhibere
aut contra eorundem juratorum attestationes, in aliquo oboiare...
u t nostro de ju re iflcumbit officio legitime requisitum habuis-
semus. Tandem ipse M yk filius M urk nulla literalia m onu-
menta, nullum oe eoidens docum entum , exhibere, nec contra
attestationes predictorum juratorum et seniorum in aliquo ob­
oiare posse, asserruit, oerum quia predicta possessio N yres oo-
cata, in toto, possessio oero Rekethya, in duabus paitibus, pre-
dictis Stoyan et Bolyen eorum que fratribus, in tertia oero parte
dicta possessio Rekethya, predictis nepotibus Kozta, sim ul cum
fratribus eorundem, m odo quo supra legitim e pertinere, ex atte-
statione predictorum juratorum et seniorum comprobatae su n t;
ipseque M yk filius M urk in nullis oerborum suorum obstaculis
oboiare oalebat.
Ideo ex causis predictis, ipsum M yk indebitam et iniustam
acquisitionem fecisse conoincentes, dictas possessiones Reketya
et Nyres, oidelicet ipsam Rekethyam in tertia parte, predictis
Balata, Bay, Surb et Nan, nepotibus Kozta, cum fratribus ,
predictam oero possessionem Nyres, sim ul cum duabus partibus
ipsius possessionis Reketya, predictis Stoyan et Bolyen filiis
M usana ac eorum posteritatibus unioersis ju re Kenezyali, prout
ipsorum Jus . . . auctoritate nostra judiciaria, reliquimus et
com m isim us tenere, possidere et habere, sine preiudicio ju ris
alieni, ipsos in corporali possessione, earundem duarum oilla-
rum relinquentes.
Datum in oilla (Hatz)ak, sexto die ipsius congregationis nostre
prenotate. A nno Domini M m o CCCmo sexagesimo.
N otă. Cartea de judecată dată în Haţeg la 2 Iunie 1360, scrisă
pe pergament, acum stricat, cu pecetea pierdută, şi păstrată In
Arhivele Naţionale din Budapesta, s’a publicat în A Hunyad-
m egyei Tortenelmi es Regeszeti Târsulat Eokonyoe, (Budapest
1882), p. 60-62 ( = Anuarul societăţii istorice şi arheologice a co­
mitatului Hunedoara).
Părţi din acest document s’au publicat, cu lungi comentarii, de
Emerico Lukinich, Ladi sl ao Gâldi, Antonius
F e k e t e N a g y e t L a d i s l a u s M a k k a i , Documenta his-
toriam Valachorum in Hungaria illustrantia usque ad annum
1400 p. Christum, (Budapest 1*541), p. 1 4 6 — 150. In părţile acestui
document, publicate în cartea mai sus citată, s’au strecurat câteva
greşeli. Anume s’a sărit cuvântul c o m m u n i t a t i s (p. 146, ac
de medio communitatis ipsorum); s’a greşit cuvântul i p s e , tre­
buia i p s i (p. 147, Olachales populani, ipsi ’congregationi nostre
adherentes); la citarea Anuarului Hunedoarei s’a greşit pagina,
căci trebuia p. 60 - 62, şi nu p. 63 (v. p. 149). Dar sânt şi lecturi
mai bune: c u i u s o i s (p. hujus), S u r b (p. Surs), S a r a c h i -
n u s (p. Sarachenus), G u n u z f o l u (p. Gunazfolu), M y h u l
(p. Myhel), i n o i l l a ( H a t z ) a k .
Ca să se vadă tendinţa acestei publicaţii de documente, citez
din comentariul documentului de care ne ocupăm, pasagiul în
care stă scris că în onomastica română sânt nume turceşti şi
printre ele , m 6 m e S a r a c h i n u s q u i, a u m o y e n â g e ,
a v a i t e t e l e n o m d e s M a h o m i t a n s . C e s n o m s...
m o n t r e n t j u s q u ’â l ' i v i d e n c e q u e I e s R o u m a l t i s
doivent avoir p t n t t r i e n T r a n s y l v a n i e du
coti du Sud, p a r c e q u e c ’ e s t la s e u l e h y p o
th e se q u ifa it c o m p r e n d r e la grande fr6quence
des i U m e n t s t u r c s aussi dans l e ur l a n g u e que
d a n s l a s t r u c t u r e d e l e u r s o c i £ t 4 » (p. 150). In acest
pasagiu, comentatorul are în vedere pe S a r a c h i n u s A n t i -
q u u s, întâiul din juraţi assessores acestei cărţi de judecată. Şt
 ne mirăm cum a putut afirma in scris că S a r a c h l n u s este
.acelaşi cuvânt ca şi 2apxxifjv6ţ, Sarrasins (de la rad. s c h a r a k a =
a fi oriental), nume dat In Evul Mediu Arabilor năvălitori In Europa
şi Africa. Mai Intâiu, S a r a c h i n u s din acestdocum cnt trebu ev
citit S ă r ă c i n , căci In latina medievală c h = c i; şi dovada o
aduce chiar acest document, peste câteva cuvinte, unde (Roman
filius) C h o m a k trebue citit C i o m a c , i aî C h o l n o k u s =
C i o 1 n o c. Apoi, S ă r ă c i n este in limba română un obişnuit
nume de persoană (S ă r ă c i n = adjectivul sărac t sufixul in) din
care s’a format toponimicul S ă r ă c i n e ş t i in judeţul V âlcea
(v. Marele dicţionar geografic, voi. V (1902) s. v. __
Avem în onomastica română un S a r a c h i n , dar acesta este
C r e t a n d u p ă t a t ă . Cunoscuta «cărticea» Floarea Daru­
rilor (Snagov 1700) a fost tradusă în limba română « c u î n ­
d e m n a r e a şi t o a t ă c h e l t u i a l a d u m n e a l u i C o n -
s t a n d i n Păh. S a r a k i n sin G h e o r g h i e d o h t o r C r i - ’
t e a n u 1.» (v. I. B i a n u — N. H o d o ş. Bibliografia romanească
oeche, I. (Bucureşti 1903), p. 393-4-, cf. N. C a r t o j a n , Cărţile
populare, I (1929), p. 205 şi Fiore d i oirtu (Ac. Rom. Memorii
literare, IV (1928), p. 85 (169) (nu trebuea citit S ă r a k i n ) .
Preoţii din documentul de care vorbim au fost citaţi, după a-
nuarul Hunedoarei, de Ş t e f a n M e t e ş , Istoria bisericii si a
oietii religioase a Românilor din A rdeal si Ungaria, I, (Arad
1918), p. 37 ţ cf. I d e m , Istoria bisericii româneşti din Tran-
siloania, I (Sibiu 1935), p. 38.
Pentru geografia şi istoria Ţării Haţegului v. R. V u i a , Ţara
Haţegului si Regiunea Pâdurenilor (Lucrările Inst. de geogr. Cluj. II
(1924-1925). I o n C o n e a, Cum înoată a-si cunoaşte tara Măria
Sa Mihai (Bucureşti 1936). I d e m , Clopotioa un sat din Haţeg, 2
voi. (Bucureşti 1940). D. O n e iul, Românii si U ngurii (1928), p. I8squ.
Petru a fost vicevoivod al Transilvaniei de două orî, între anii
1345 şi 1369. El a murit în lupta cu pârcălabul Dragomir pe râul
Ialomiţa, înainte de 7 Iunie 1369. Satele Răchitooa şi Mesteacăni
(Lunca Cernei) aşezate spre apus de Haţeg, trăesc şi azi. Musana
din doc. I-am citit Musana. (cf. Duşa = Dusa). Un cnez Muşina din
Dânsuş apare în anul 1416 (A H unyad m egyei Tortenelmi (1888),
p. 80-81). O Moldoveancă, profesoară în Odesa, se numeşte Maşan;
iar printre ostaşii români Îngropaţi în parcul Şevcenco din Odesa,
se găşeşte şi Muşina B. Ion. Pentru turlă (p. 16) v. A nuarul Co-
misiunii Mon. Istorice secţia p. Transilvania pe 1929, p. 17.

tis u o 'w e A
DOCUM*N—
' fi <\sui ■■ '• ' " "
 PREOTUL ISIDOR MOLDOVEANUL
DĂRZ y REOT —
— Maiu 1401 —

a începutul lunii lui Maiu din anul mântuirii 1401,.

L intra în Cornul-de-aur o corabie genovcză, ostenită
ca o pasăre călătoare după un lung sbor primejdios. In
pântecele ei închidea hambare de grâu lucitor ca aurul,,
încărcat tocmai din portul Brăilei româneşti; iar pe
punte primise, tot din Brăila, câţiva călători. Printre ei
era şi un preot român, care spunea dârz că merge să
se înfittgşeze patriarhului icumenic cu o plângere îm­
potriva mitropolitului Antim al Ţării Româneşti.
Corabia plutise pe Dunăre în jos, printre zăvoaie de
sălcii înflorite — împărăţia nestingherită a pasărilor în­
toarse la cuiburi vechi — , făcuse schelă scurtă la Vicina,.
ale cărei ruini aminteau călătorilor strălucirea de altă
dată, intrase pe braţul Sfântului Gheorghe şi apoi, cu
ajutorul Sfântului, începuse călătoria primejdioasă pe
Marea Neagră.
Intru adevăr această mare nu era atunci prietenă
negoţului şi călătorilor. Căci amira Baiâzid (1389— 1402),.
care stăpânea până la Dunăre, hotărîse să piardă prin
foame cetatea cea mare a lui Constantin. Se împlineau
şase ani de când el o înconjurase, şi nu lăsa să intre
în porturile ei hrană pentru poporul desnădăjduit. Co­
răbiile erau prinse, negustorii îndrăzneţi erau robiţi;
Ţarigrădenii ieşiţi dintre ziduri erau omorîţi.
Nici un sprijin omenesc nu se arăta. împăratul cel
legiuit, drept credinciosul avtocrator Manuil Paleologul
(1391— 1425), cel prea învăţat şi prea iscusit întru toate,
plecase spre ţările Apusului să ceară ajutor. El acum
stăruia întru aceasta la Paris, unde uimea pe învăţaţii
Sorbonei cu adâncimea cunoştinţelor sale teologice, iar
pe Parisieni cu frumuseţea înfăţişării sale şi cu iscu­
sinţa sa de călăreţ. Bietul patriarh icumenic Mateiu
(1397 1410), amărît de bârfelile credincioşilor săi că
ar sta în legătură tainică cu Baiazid, îndemna poporul
la pocăinţă şi trimitea, cum putea^gpocrisiap la cnezii
Rusiei, cerându-le ajutoare.
Toate acestea le ştiau corăbierii noştri şi de aceia cu
frică plutiră pe mare şi cu mai bogată frică intrară în
strâmtorile Bosforului. Frumuseţile dumnezeeşti ale pri­
măverii Bosforului nu le tihniră, la fiecare colţ de
ţărm aşteptându-se să vadă vreo corabie a necredin­
cioşilor, gătită spre atac. Dar spre uimirea lor, pacca
stăpânea pe ape. Căci Maica Domnului, „Apărătoarea
Doamnă", ocroti şi de astă dată cetatea sa cea iubită:
Constantinupolea, ridicând de la Răsărit pe Timur, ha­
nul cel mare al Mongolilor, care în câmpiile Asiei
 pregătea peste un an ( 2 0 Iulie 1402) o înfrângere cum­
plită lui Baiazid. De aceia Turcii, strângându-şi puterile,
mai slăbiseră înconjurarea cetăţii, iar marea şi strâm-
torile ei se mai liniştiseră. Şi tot de aceia corabia noastră,
•obosită şi înfricată dar nevătămată, se opri întru bucuria
mulţimii la schela grânelor Cornului-de-aur. încărcătura
-ei se goli grabnic spre întremarea poporului lipsit de
■pâinea din grâul hrănitor al Valahiei.
Călătorii de pe corabie se răspândiră fiecare pe la
nevoile lor. Preotul nostru, îl chiema Isidor, se îndreptă
spre marea biserică a Sfintei Sofii, a cărei turlă, ce
părea atârnată în văzduh, îi arăta calea. Era ora ve­
cerniei. Intră şi el cu mulţimea în biserică, pe una din
uşile din margine, care dau din tindă în biserică. Uluit
•şi încremenit se rezimă să nu cadă de stâlpul uriaş
din dreapta, căci nici în vis nu văzuse atâta măreţie.
Soarele pătrundea prin cele 24 de ferestre ale turlei şi
par’că aprinsese biserica. Maica Domnului din bolta
altarului cu mâinile întinse par’că vroia să îmbrăţişeze
pe toţi credincioşii. Privirea poruncitoare a Mântuito­
rului Pantocrator îl umilise.
Arhanghelii din cele patru colţuri ale bolţii cei mari
păreau ca nişte strejeri nebiruiţi la poarta cerurilor.
Deasupra tâmplei de fildeş se zărea crucea în aur aprins
a baldachinului de pe preastol. Dintr’o lăture, mai ales,
a zidului din dreapta ţâşneau raze orbitoare. Aur şi
aur, pietre nestemate în toate feţele şi de toate mărimile,
-icoane mulţime în colori răpitoare par’că se desprindeau
de pe zidurile muiate în aur. Şj unde nu erau icoane,
stăpânea sfânta cruce, deasă la număr ca metaniile
unui călugăr cucernic. Şi policandre grele de aur şi
candele de argint în chip de corabie: par’că pluteau
pe marea aurită a sfintei biserici.
 — Maica Domnului, cu inimă umilită şi cu gând curat
mulţi/mescu-ţi că mi-ai dat să privesc podoaba nease­
muita a bisericii Fiului tău şi Dumnezeului nostru.
Ajută, Maica Domnului, creştinilor şi le dă gând bun
spre ocrotirea bisericii acesteia, că fără seamăn pe
lume este.
Protopresviterul dăduse apolisul, credincioşii plecaseră,
candilarii stinseră luminile, lăsând numai candela ce
lumina porumbielul, undfe străjuia Sfântul Trup al Dom­
nului. Dar preotul nostru Isidor nu ieşise încă din uimirea
sa. Rezimat, se uita ţintă la Maica Domnului a cărei
privire rugătoare par’că numai spre el era îndreptată.
A trebuit să vie ostiariul cu cheile ca să închidă uşile
cele grele de aramă şi să-l ducă de braţ afară. Călugăr
bun, portarul acesta, obişnuit cu închinătorii streini,
mtră în vorbă cu preotul, înţelese de unde este şi ce
doreşte, şi-i făgădui să-l ducă la arhontul bisericesc, care
avea însărcinarea să cerceteze şi să apere pe cei obijduiţi.
A doua zi, după sfânta liturghie, preotul Isidor, prin
bunăvoinţa portarului, intră într’o chilie, unde un cleric
cerceta nişte condici. Chilia se numea protecdicheion,
iar clericul era „diaconul Gheorghe Evghenicos, prea
cinstitul protecdic al prea sfintei şi marei biserici a lpi
Dumnezeu, întru Duhul Sfânt prea iubit fiu" al pa­
triarhului Mateiu. Protecdicul făcea parte din arhonţii
bisericeşti, fiind al şaselea din întâia pentadâ. Iar pro­
tecdicul Evghenicos, fost mai înainte protonotar, era
cunoscător al secretelor patriarhului şi se pricepea
cu iscusinţă la întocmirea de enciclice şi la găsirea de
dovezi pentru apărarea celor nedreptăţiţi. El întocmise
enciclica patriarhului Mateiu, îndreptată către Ţarigră-
denii care-1 bârfeau că ar sta în legătură cu sultanul
Baiazid. El alcătuia, după însemnările luate la şedinţele
sinodului, chiar acte sinodale, în locul marelui harto-
filax. Cunoştea starea nelămurită a bisericii din Moldova
şi orice veste de acolo o asculta cu luare aminte. De
aceia primi bine pe preotul moldovean şi-i ascultă
plângerea, mai prin tălmaciu, mai prin puţina grecească
stâlcită a preotului. îşi luă însemnări şi-l slobozi pe
preot, spunându-i că va aduce plângerea lui în faţa si­
nodului şi a patriarhului. Până atunci el să stea în cetate
şi să o cerceteze, ca un închinător ce este.
Doamne, ce n’a văzut preotul moldovean Isidor în
aceste zile de aşteptare ! Palate şi coloane uriaşe, biserici
şi sfinte moaşte, ziduri nesfârşite de cetate, porturi cu
mişcare multă, cisterne de apă cât eleştaele de mari.
Iată, chiar în apropierea Sfintei Sofii se ridică palatul
sfânt, la care au lucrat şiruri de împăraţi. De mult nu-1
mai locuesc împăraţii şi pe alocurea a început să se
dărâme, dar ce ziduri, ce săli, ce podoabe ! în portul
acestui palat, a stat el mult, privind la nişte chipuri
de marmură : un leu în luptă cu un bou. I se părea
că seamănă, ca în Moldova lui, cu un urs luptându-se
cu un bour. Lângă palat era hipodromul cu spinare
pentru statui, cu scări pentru privitori, cu şiruri de
stâlpi numai în marmură şi cu un tron pentru împărat.
Şi-a frânt gâtul căutând spre vârful coloanelor lui Iusti-
nian, Arcadie şi Constantin cel Mare. Cu cucernicie
intra în biserici, închinându-se la icoane şi sărutând
sfintele moaşte. Când a ajuns la mănăstirea Hora şi i-a
privit icoanele în mozaic, i s’a părut că ele seamănă
cu cele zugrăvite în biserica domnească de la Argeş,
unde locuia mitropolitul Antim.
A privit de jur împrejur palatul cel înalt al Vlaher-
nelor, în jcarţ de multă vreme, de la Manuil Comnenul
. (1143— 1180), ,lqcuiau dreptcredincioşii împăraţi; şi a
 putut răsbate şi el în minunata biserică Panaghia Vla-
hernitissa, unde se păstrau într’un paraclis aurit omo-
forul şi icoana Maicii Domnului. Vestea minunilor
omoforului şi ale icoanei ajunseseră până în Moldova.
Ştia şi Isidor preotul că această icoană a luptat cu cre­
ştinii biruind pe Avari şi pe Perşi şi că omoforul cu­
fundat în apele Bosforului a ridicat furtună, nimicind
pe Ruşi. Dar el nu le-a văzut, că numai împăratul intra
în paraclisul, unde erau păstrate. în schimb, a murmurat
şi el cu ceilalţi credincioşi, într’o Vineri, condacul pa­
triarhului Serghie (610 -6 3 8 ) : „Apărătoarei Doamne,^
pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-o din nevoi, aduce,
ţie Cetatea ta, Născătoare de Dumnezeu...“
Iar când mai erau câteva zile până la praznicul sfin­
ţilor împăraţi şi tocmai cu apostolii Constantin cu maică
sa Elena, înştiinţat fu preotul Isidor că părintele patri­
arh îl pofteşte la sinod să-i asculte plângerea. Sinodul
se ţinea în catehumenul din dreapta al Sfintei Sofii.
Pe un scaun mai înalt şedea înalt preasfinţitul despot
şi patriarh icumenic Mateiu, un bătrân pe a cărui faţă
grijile şi necazurile tăiaseră dungi adânci. în dreapta
şi în stânga lui pe scaune mai mărunte şedeau prea-
sfmţiţii şi preacinstiţii arhierei ai sesiunii din acel an,
după rânduiala de cinste a scaunelor lor, al Chizicului,
al Gangrelor, al Midiei. în dreapta mitropolitului Midiei
şedea Atanasie mitropolitul Severinului, a cărui stare
de faţă, mai ales la această şedinţă, era folositoare, ca
un cunăscător ce era al stărilor bisericeşti din ţările
române. De zece ani el era mitropolit al Severinului;
cunoştea bine şi preţuia pe Mircea, marele voivod al
Ţării Româneşti, stăpânitor până la Marea cea mare.
în actele de danie ale acestuia semna şi el, Atanasie
al Severinului, după Antim al Ungrovlahiei. Cunoştinţa
lui de limbă românească, fie cât de puţină, avea să
folosească acum pentru tălmăcirea spuselor preotului'
Isidor. Şi mai luau parte la sinod, pe scaune lăturalnice,
preacinstiţii arhon ţi bisericeşti: marele hartofilax diaconul'
Mihail Balsamon, pe măsuţa căruia se aflau acte în
legătură cu biserica Moldovei; lângă el şedea protec-
dicul marei biserici, loghiotatul diacon Gheorghe Ev-
ghenicos, răsfoind însemnările luate mai nainte de la
preotul Isidor. Protonotarul şi alţi tabularii mai mărunţi
aşteptau să facă însemnări pentru întocmirea actelor şi
trecerea lor în condica sfântă a patriarhiei.
în faţa acestor prea sfinte feţe ale sinodului patriar-
hicesc, preotul Isidor bătând metanie îşi spuse plângerea
cam în chipul următor:
— Eu sânt Moldovean de neamul meu (cei de aici
ne numesc ori Rusovlahi, ori Mavrovlahi), iar numele
îmi este Isidor. Am învăţat carte şi rânduială biseri­
cească într’una din mănăstirile noastre. Când am mân­
tuit cu învăţătura, părintele nostru, mitropolitul Iosif
(la acest cuvânt feţele sinodalilor se încruntară) m’a
sfinţit preot şi mi-a dat pecetluit ca să slujesc toate
câte se cuvin unui preot. Dar, să-mi fie cu iertăciune,
la noi, în Moldova, se spun atâtea despre starea noastră
bisericească încât nu mai ştii cum să linişteşti pe cre­
dincioşi. Ba că tot norodul, de la Domn până la ţăran,
este pus supt afurisanie de acest preasfinţit sinod, pentru
că nu primeşte mitropolit grec de aici şi pentru că nu
goneşte pe părintele Iosif; ba că numai boierii sânt
supt afurisanie şi că mitropolitul nostru este oprit de
la lucrarea celor sfinte; că slujbele noastre n’au tărie,
că sfinţirile noastre sânt ca şi cum n’ar fi. Şi cum n ar
fi destulă această vânzolire, au început să se strecoare
printre Moldoveni preoţi de altă lege, cari ca lupii
încearcă să ne răpească oile cele cuvântătoare. Din când
în când soseşte de aici câte un exarh al părintelui pa­
triarh, dar linişte vedem că tot nu se face. Şi ţara
noastră Moldova este mândră şi bogată, şi întinsă de
la munte până la mare. Domnul nostru cel nou, Alexan­
dru, are cuminţenie multă şi este tare cucernici tot
aşa părintele mitropolit Iosif care este rudă cu Domnul.
Norodul nostru este bun, legat de biserica dreptcredin-
cioasă, dar nu este împăcat în cuget, că zice e l : avem
mitropolit şi pare că n’avem ; cine vrea ne calcă biserica.
Văzând eu acestea, am trecut din Moldova în Ţara
Românească (aici îi ziceţi Ungrovlahia) 5 că noi M ol­
dovenii şi Muntenii tot de un neam sântem, din aceiaşi
fântână cură neamul nostru ţ la fel vorbim, la fel sim­
ţim ; Domnii -noştri prieteni sânt; iar eu am şi alte le­
gături cu ţara soră. Şi deci ducându-mă la Argeş, la
părintele mitropolit Antim, i-am cerut binecuvântare
să slujesc preoţia în eparhia sfinţiei sale, arătându-i şi
cartea mea de preoţie. Cu mine era şi fiul meu Petru,
pe carele l-am învăţat dăscălia, şi are şi el pecetluit de
citeţ de la părintele Iosif. Dar părintele Antim, auzind
că sânt sfinţit de mitropolitul Iosif, nu mi-a dat voe
să slujesc, spunându-mi: de oarece Iosif este argosit,
adică oprit de la slujbă, şi afurisit de sinodul patriar-
hicesc, toate hirotoniile lui nu au putere şi deci şi tu,
Isidor, fiind hirotonit de el, eşti oprit de la slujba preo­
ţească ; tot aşa şi fiul tău nu poate sluji dăscălia. Toate
rugăminţile mele zadarnice au fost; fără biserică am rămas.
Turburare m’a cuprins şi ruşine; că veneau credin­
cioşii să-mi ceară slujbe pentru ale lor trebuinţe sufle­
teşti şi eu eram oprit să pun patrafirul şi să deschid
evhologhiul. în starea aceasta găsindu-mă, mi-am zis :
mă duc tocmai la părintele patriarh icumenic să mă
N. M. F., Preoţi de m ir ~
lămurească preaosfinţia lui, care este vina mea că sânt
oprit din preoţie. Dumnezeu mi-a ajutat să ajung aici;
mărit fie numele lui în bisericile din această slăvită ce­
tate. Ce-am avut de spus, am spus? iertaţi-mă de îndrăznea­
lă şi da ţi-mi răspunsul, pe care-1 veţi găsi potrivit cu sfintele
canoane şi cu minţile luminate ale sfinţiilor voastre.
Şi preotul Isidor tăcu. Sinodalii rămaseră pe gânduri.
Părintele patriarh Mateiu, şi ca să rupă tăcerea, şi ca
să fie mai lămurit, îl întrebă de starea bisericii din
Ungrovlahia, cum şi dacă nu mai are altă vină îm-
piedicătoare preoţiei. Preotul Isidor răspunse:
— în Ţara Românească biserica este liniştită. Domnul
Mircea o are în mare cinste; zideşte mănăstiri, ajută la
rânduirea vieţii călugăreşti şi cu sabie neodihnită apără
hotarele despre cei necredincioşi. Dar o lipsă tot am
băgat de seamă. în această ţară nu sânt părinţi duhov­
nici. Oamenii sânt credincioşi, umplu bisericile, ţin
rânduelile, dar sânt lipsiţi de duhovnici. Când vin la
preoţi să se spovedească, aceştia îi gonesc, spunându-le
că nu au de la arhiereul lor darul duhovniciei 5 aşa că
poporul rămâne nespovedit şi primeşte sfânta cumine­
cătură fără plinirea rânduelii noastre creştine. Cât pentru
altă vină, nu mă ştiu să am de cât aceasta că sânt
sfinţit de mitropolitul Iosif. — Adăogând acestea, Isidor
face metanie şi iese, ducându-se în biserică să mulţumea­
scă Maicii Domnului că i-a dat pricepere să-şi spună
păsul în faţa preasfinţitului despot şi patriarh icumenic.
Sinodalii au rămas la locurile lor. Marele hartofilax,
diaconul Mihail Balsamon, a mai amintit, după acte,
părinţilor arhierei starea bisericii din Moldova; iar
diaconul Gheorghe Evghenicos, protecdicul, a luat apăra­
rea preotului Isidor, adeverind după canoane că argo-
sirea unui arhiereu nu înseamnă nimicirea hirotoniilor
 lui. Iosif din Moldova este arhiereu cu plinătatea da­
rurilor şi hirotoniile lui nu pot fi împiedecate. Apoi să
ne amintim că, încă de acum şase ani, sinodul a ridicat
afurisania de la popor şi de la preoţi. în vină au ră­
mas numai boierii, iar în privinţa arhiereului Iosif s’a
hotă rit să se cerceteze în sinod pricina lui. Să ne gândim
că Mavrovlahia este ţară puternică; să nu o pierdem
tocmai acum când duşmanul bate la porţile Cetăţii.
Pentru toate aceste socotinţe, sinodul hotărî să se
scrie mitropolitului Antim din Ţara Românească că a
îngăduit preotului Isidor să slujească toate ale preoţiei,
dacă nu are altă vină de cât cea spusă mai sus, iar fiului
său Petru i-a dat deslegare să facă pe anagnostul. Pro-
tecdicul Gheorghe Evghenicos fu însărcinat cu întocmirea
actului. Ascultaţi acest act, tălmăcit în limba românească:
t Preas/infite şi preacinstite m itropolite ă l Ungro-
Vtahiei, care eşti şi exarh a toată Ungaria cum şi
a l Plaiurilor, întru D u h u l Sfânt iubite frate şi îm pre­
ună slujitor al sm ereniei noastre harul şi pacea
lu i D um nezeu să fie cu Preasfinţia ta.
A ici a oenit acest p reo t din M oldooa, zice că se
num eşte Isidor, şi ne-a adus la cunoştinţă că Prea­
sfinţia ta îl opreşti de la slujba preoţiei p e n tru nesu­
punerea M oldooenilor şi p entru afurisania rostită
împotrioa lo r; că n u prim iră p e m itropolitul lor, p e
chir Ieremia, n u i se supuseră şi-l g o n iră ; şi pentru
aceasta au fost p u şi su p t afurisanie.
Deci dară, dacă num ai pricina aceasta este, — şi n u
este oreo a lta: aşa zice e l — , află că de m ai nainte
s a luat hotărire în s in o d : întreg p o p o ru l îm preună
cu preoţii tor au fost iertati sinodiceşte); nu m a i bo­
ierii, ca pricinuitori ai nesupunerii, au rămas înoinuifi-
iar arhierii au fost opriţi din slujbă până când se oa
cerceta în sinod pricina tor; atunci sq oa oedea ce
hotărire se oa da în prioinţa lor; dar p o p o ru l întreg
îm preună cu preoţii au fost iertafi de atunci. Iar
acum, tot asa a hotărît sinodul, în urma oorbirii preo­
tului Isidor. Deci dacă nim ic altceoa nu-i împiedecă slu­
jirea celor preoţeşti de cât num ai această pricină, spusă
de e l asa cum (i-o facem cunoscut, atunci noi îi îngă­
duim slujirea celor preoţeşti. E l să fie lucrător a f
preoţiei, iar fiu l său Petru să îndeplinească slujba
de citet, măcar că au fost hirotoniţi de Io sif episcopul.
Că de şi acesta este supt înoinuire, nu este însă fără
har sfintitor, asa încât să-i fie oprite hirotoniile.
Deci dară, dacă aşa stă lucrul cum spune p reotul
Isidor, şi dacă num ai pentru aceasta l-ai împiedecat
de ta slujirea celor preoţeşti, îngăduie-i şi tu preoţia,
că aşa a hotărît sinodul.
A m ai făcut cunoscut preotul Isidor că în epar »
hia ta nu se găsesc părinţi duhovnici; iar oamenii
sânt siliţi să meargă la preoţi pentru spovedanie.
Si preoţii, neaoând de la tine hirotesie de duhov-
nici îi gonesc şi rămân oamenii nespooediti. Ci acei
p reo ţi ai tăi, zic eu, bine fac că n u i prim esc la
spooedanie, întru cât nu au de la arhieria ta des-
leg a re; dar tu ai să dai samă lui Dum nezeu pentru
aceasta. Fă de ci .Japţicjin această privinţă cuvenita
îndreptare şi în fiecare (inut din eparhia ta aşează
părinte duhovnic p e cel m ai încercat din câţi preoţi
ai, ca să primească spovedaniile celor ce vin la
dânsul. Iar această rânduială fă-o cu grijă pentru că este
una din cele m ai trebuincioase pentru viata si traiul
creştinilor. H arul D om nului să fie cu Preasfinţia ta.
Pe acest act părintele patriarh a scris chiar cu mâna sa,
ca semn de încredinţare : f luna Maiu, indictionul9 t ,
ceia ce însemnează că actul s’a întocmit în luna
Maiu din anul 6909 de la facerea lumii, care
Tăspunde anului 1401 de la Naşterea Mântuitorului.
Preotul Isidor primi cu bucurie mare vestea că i s’a
îngăduit să slujească preoţia. Spre mulţumire lui Dum­
nezeu, se amestecă şi el în şirul lung de preoţi cari,
cu patriarhul în frunte, se duceau în panighiris la bi­
serica Sfinţilor Apostoli, unde, începând de la Sfântul
Constantin cel Mare, împăraţi, împărătese şi patriarhi
dormeau somnul de veci în sicrie de porfir, de granit
■şi de marmură în toate colorile. Se miră că sfântul
preastol este aşezat în mijlocul bisericii şi se umili cău­
tând la chipul aspru în mozaic al Pantocratorului, în
veşmânt albastru vărgat cu aur. Era în ajunul praz­
nicului Sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena. Din
gurile psalţilor şi sfinţiţilor slujitori răsună mai ales o
cântare ce mărturisea îngrijorarea dreptcredincioşilor:
Ridică~te Costandine cu crucea, si stai în mijloc,
de luptă cu tărie pre cei ce calcă Cetatea cea sfântă,
pre care dimpreună cu maica ta o ai zidit.
Mulţumit şi întărit sufleteşte, cu actul de la patriarhie
în sân, preotul Isidor Moldoveanul părăsi Constanţi*
nupolea, marea cetate, .slava lumii*, pe o corabie ce
plutea spre Brăila după grâne româneşti. Când era să
intre pe gurile Dunării, o altă corabie plecată de la
Cetatea Albă, se îndrepta spre cetatea lui Constantin.
Pe puntea ei se aflau aprocrisiarii lui Alexandru,
Domnul Moldovei. Ei mergeau tot la patriarhie, de
unde aveau să aducă gramată sinodală cum că Iosif
este recunoscut mitropolit legiuit al Moldovei.
Notă. — Acta patriarchatus conslantinopolitani, ed. M i k 1 o-
s i c h e t M u l l e r , t. II (Viena 1862), p. 494-5-, cf. H u r m u -
2 a k i - 1 o r g a, Documente, X IV , 1, p. 30 -1 .— J o s. Z h i s ra a n n,
Die- Synoden und die Episkopal-amtei in dei morgenlăndi-
schen Kirchey (Viena 1867). — J e a n E b e r s o l t , Constări-
tinopole byzantine et Ies ooyaqeuts da Leoant (Paris 1918). —
N. I o r g a, Histoire de la oie byzantine , III (Bucureşti 1934).
Icoana din fruntea paginei 26, a Maicii Domnului lucrată în mo-
zaic, pe zidul de apus al Sfintei Sofii din Constantinopol, supt împă­
ratul Vasilie I (867-886), este luată din C h a r l e s D i e h l , Ma­
ntiei d ’art byzantin , II (Paris 1926), p. 506*, cf. şi voi. I, p. 153-167^
Şi mie mi-a ajutat Dumnezeu să văd Sfânta Sofia. Două jumă­
tăţi de zi, cât am rămas şi eu în Constantinopol (2 7 şi 28 O c-
tom vrie 1930), n’am dorit să cercetez altceva, după o veche
făgăduinţă a mea, de cât această „mare biserică" a creştinătăţii*
ca să-mi umplu ochii de măreţia ei şi să-mi îndestulez sufletul
de credincioşia ctitorilor ei. Cu sfială am intrat pe uşa cu cruci'
din pridvor, şi tot cu sfială am păşit pragul uşilor din naos, pe
unde a călcat împăratul Iustinian ctitorul şi toţi preacreştinii.
împăraţi ai Romeilor. Mic cât o gâză mi-am părut supt turla
cea copleşitoare, şi uluit am rămas de nesfârşita frumuseţe. Stâlpi’
nenumăraţi de marmoră în toate colorile, cât brazii de înalţi ţ.
bolţi peste bolţi, arcuri peste arcuri cât podurile de lungi; stâlpi-
şori peste stâlpişori legaţi între ei cu legături arcuite? scări şi pa­
rapete, sânuri şi iar sânuri; iar peste tot podoabe de aur şi marmură,
fel şi chip, prinse in ziduri, în arcuri, şi în capetele stâlpilor.
M ’am rezemat de un stâlp şi-am rămas în uimire. Apoi fără'
să vreau m’am aşezat jos, pe pardoseală, şi cu ochii minţii am
văzut o acolutie bizantină cu împărat în jeţ înconjurat de fii
porfirogeneţi, cu patriarh pe sintron arhieresc, cu protopsalţi ca
Ioan Cucuzel şi cu horuri ca de în g e ri: toţi supt privirea po­
runcitoare a Pantocratorului din turlă şi supt braţele întinse ale
M aicei Teotocos din bolta altarului. Şi par că cineva mi-a vor­
b it: scoală şi caută unde a fost proscomidia, că ai să vezi ce
n’au văzut alţii. Şi adevărat că uitându-mă eu bine am văzut pe
ziduri şi pe stâlpi cruci şi iar cruci, dese ca stelele cerului, lică­
rind supt spoiala turcească şi arătându-mi calea Sfintelor Daruri.
Iar când mi-am întors capul spre miază-zi, m’a izbit o lumină
puternică pornită dintr’o lespede de marmură, ca un snop de
raze, ce se opreau pe locul unde Mântuitorul străjuise în po-
rumbielul de aur. — Glasul gros al ciauşului turcesc îmi dădu a-
înţelege că se închide biserica.
5. Fragment din hrisovul lui Alexandru cel Bun (1431, Apr. 30).

POPA IUGA DIN BA IA

— SFĂTUITORUL VOIVODULUI ALEXANDRU CEL BUN —
— 1424 -

Pe valea Moldovei în apropiere de Folticeni se află

satul Baia. Aci fu odinioară, pe vremea (ui Dragoş
Vodă, scaun de voivod moldovenesc. A ci Alexandru
Vodă cel Bun şi Bătrân ridică pe mormântul soţiei sale
Margareta, care era catolică, o măreaţă biserică ale
cărei rămăşiţe te uimesc şi astăzi. Tot aci Ştefan Vodă
înfrânse trufia lui Matiaş, regele Ungurilor, şi mulţumi
lui Dumnezeu zidind biserică întru cinstea sfântului
Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Căci în Baia nu erau
numai Saşi catolici ci şi Moldoveni dreptcredincioşi.
Ba încă Moldovenii aceştia avură pe vremea lui Alexan­
dru cel Bun un preot vestit, anume Iuga, de care ne
este acum cuvântul.
Cine vor fi fost părinţii acestui frate al nostru întru
preoţie de acum 500 şi mai bine de ani, nu ştim şi
nici anul naşterii lui nu -1 cunoaştem. Dar după vremea
dăruirei lui cu moşie, probăluim că s’a născut la vreo
douăzeci şi cinci de ani după întemeierea Moldovei
(1359); iar numele lui de Iuga ne duce cu gândul în
Maramureşul lui Iuga Vodă, fratele dulce al lui Bogdan
întemeetorul. Tatăl său va fi fost din acei „păstori de
neamuri" pe care Eminescu îi descrie astfel;
Din lungi cărări de codru, din m unţi cu oârfu’n nouri
Eşit-au Dragoş- Vodă, îmblânzitor de bouii,
M ulţimea curgătoare s ’a fost întins p e oale,
$i buciumele sună şi oile-s pe cale.
Preotul Iuga, care mai avea un frate anume Nan,
a slujit cu credinţă pe stăpânul său Alexandru Vodă.
In frământarea cu patriarhia de Ţarigrad pentru recu­
noaşterea mitropolitului Iosif va fi fost şi el sol al
Domnului său. Când s’au aşezat în Suceava moaştele
Sfântului Ioan cel Nou va fi întovărăşit şi el alaiul ce
venea de la Cetatea Albă. Domnul Moldovei trimetea
dese solii în Polonia şi în Ungaria, iar din ele va fi
făcut parte şi preotul Iuga care dovedeşte a fi fost
iscusit şi învăţat.
Pentru toate acestea, poruncit-a Vodă în anul 1424,
Fevruarie 16, credinciosului grămătic Neagoe să scrie
o carte pe piele de viţel şi să atârne pecetea domnească
la această carte, al cărei început zice: „Din mila lui
Dumnezeu, Noi Alexandru Voivod, Domn al Ţării Mol
dovei, facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor
cari se vor uita la dânsa sau o vor auzi cetindu-se că acest
adevărat popă Iuga ne-a slujit cu credinţă. Deci văzând
slujba lui dreaptă şi credincioasă către noi, l-am miluit
pe dânsul cu osebita noastră milă, şi i-am dat în ţara
noastră un sat aproape de Baia, anume Buciumenii, ca
să-i fie uric cu tot venitul, lui şi copiilor lui, şi fratelui
său Nanu şi copiilor lui, şi nepoţilor lor şi strănepoţilor
lor şi răstrănepoţilor lor şi la tot neamul lor, nestricat
niciodată în veci". Apoi Domnul arată hotarele acestui
sat vecin cu Rădăşenii cei cunoscuţi în poame, şi
 pune mărturii pe fii săi şi pe boierii cei mari. înaltă
cinste pentru preoţimea de mir această dăruire, care
însemna şi boierie. Căci pe atunci satele se dăruiau
boierilor şi ostaşilor, rar de tot preoţilor şi şi mai rar
ţăranilor celor viteji în războaie.
Cât a trăit Alexandru Vodă (t 1432), cinstea preotului
Iuga a mers crescând, căci în anul 1431 Domnul îi mai
dărueşte satul Miclea pe Tutova şi satul lui Bălan pe
Strâmba. Cinstea aceasta nu încetă nici în vremea fiilor
Ui Alexandru cel Bun. Supt ei preotul Iuga primi
boieria de protopop şi dobândi multe sate dăruite
de voivozii Ilie şi Ştefan „pentru că le slujeşte şi lor
în dreptate şi în credinţă, cum a slujit şi răposatului
lor părinte . în această donaţie este pomenit şi fiul său
-Mihail grămăticul pare cu vremea va ajunge cel mai
puternic şi cel mai bogat boier moldovean din vremea
aceia, pentru că era şi cel mai învăţat.
Tot cu fiul său Mihail (i se zice şi Mihul) este po­
menit popa Iuga în anul 1439, când Iliaş Vodă pentru
dreapta şi credinciosa lor slujbă le întăreşte satele do­
bândite şi le mai adaogă âltele. Stăpâneau Buciumenii
unde aveau casă, ţineau sate în Moldova de jos, stă­
pâneau altele pe Prut şi pe Răut până la Nistru. De
aci încolo nu mai aflăm ştiri despre popa Iuga, care
va fi adormit în Domnul în preajma anului 1440.
Popa Iuga a avut trei băieţi al căror sfârşit n’a fost
pe pământ moldovenesc. Că în anul 1457 Mihul cel
bogat şi învăţat fuge din pricini politice în Polonia,
împreună cu cei doi fraţi: Duma şi Tador. în Moldova
ei nu se mai întorc. Dar rămăsese în Buciumeni o fată
a lui Mihul anume Maruşca.Ea păstră cartea de danie a
moşului său popa Iuga ca să o dea în anul 1490 lui Isac vis­
tiernicul,care-i cumpără satul Buciumenii cu 1 2 0 de zloţi.

UOcUlAA- Ca-Jt QX_ VC-M^ ^Tvuv. dftAl—

Xm* W i | - jVueAvx.
 S’a stins neamul popei Iuga. Buciumenii lui au tre­
cut prin multe mâini. Dar i-a rămas cartea de danie cu
pecete domnească în ceară roşie, învelită în ceară albă,
ca să ne vorbească de bătrâni preoţi de mir, sfătuitori
de domni şi stăpânitori de sate.

N otă. — I. B o g d a n , Inscripţiile de la Cetatea-Albă, In An,

Ac. Rom., Ist. 30 (1908), p. 352—360. - M. C o s t ă c h e s c u ,
Documente m oldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, I (Iaşi 1931),
p. 161-166, 501-506 şi II, indicele. — Pentru pârcălabul de la Cetatea
Albă între anii 1435— 1436 s’a iscat frământare între istorici. Eu cred
că zicerea actului ven eţian : «pater illius qui dominatur
Maurocastro, qui caloierus est*, trebue înţeleasă aşa : Mihail fiul
popei Iuga a fost pârcălab la Cetatea Albă între anii 1435—1436,
iar popa Iuga, caloierus, pater illius, îndemna pe bailul veneţian
din Constantinopol să întindă comerţul italian şi în Cetatea Albă.
cf. N. I o r g a, N oi descoperiri privitoare la istoria Românilor,
în A n. Ac. Rom., ist. 19 (1937), p. 189— 196. - N. B ă n e s c u, Mau-
rocastrum — Moncastro— Cetatea-Albă, în An. Ac. Rom., Ist. 22
(1939), p. 165— 178.
Acestui vestit «popă» Iuga i-a zis bailul veneţian «caloierus», fie
pentru pletele, barba şi haina lui ortodoxă, fie pentru că va fi fost
intrat în călugărie spre ^bătrâneţe, cum era [obiceiul atunci şt
uneori şi azi.

In aceste vieţi de preoţi m’am folosit de cuvântul popa când

acest cuvânt a fost întrebuinţat de documente, de popor, şi chiar
de preotul respectiv. In toate cazurile când actele, poporul sau
preotul şi-a zis preot, am folosit şi eu acest cuvânt.
Pentru încredinţare dau lămuririle ce urmează. In limba română
avem două cuvinte pentru noţiunea de părinte bisericesc, anume
preot şi popă. Preot este mai vechiu, de neam latin şi vine din
cuvântul pre(s)biter ( = bătrân) care, înainte de veacul al VIMea,
a dat form ele: dacorom ână: preot, preut, preât, aromână: preftu,
istroromână : preut, albaneză : prift.
Popă este mai nou, după veacul al X-lea, de neam slav, din
cuvântul vechiu-slav n«na care şi acesta se trage din cuvântul
vechiu grecesc itijta j ce înseamnă părinte, ca şi latinul pater.
(v. H. T i k t i n, Dicţionar român german. — O. D e n s u s l a n u ,
Histoire de la langue roumaine, I(Bucarest 1929), p. 88, 126-7,262,
361. — A 1. R o s e 11 i, Istoria lim bii române I, p. 103, II, p. 9 1 , 96).
In veacul al XlV -lea, cuviosul Nicodim de la Tismana, precum
şi ucenicii lui în igumenie, sânt numiţi în documente popa. Iată
cum sânt înşiraţi ca martori într’un document de la M ircea cel M are,
din anul 1389 Septemvrie 14, dat în Râmnicul-Vâlcii. .Această
scrisoare a fost (scrisă) in oraşul dom niei m ele num it Râmnic>
in fata a m ulţi martori cari sunt aceştia: popa (n»ru) chir
Nicodim, popa (nwn) Gaori.il si Sarapion ierom onah . . . " Iar
după moartea cuviosului Nicodim (t 27 Dechemvrie 1406), M ircea
cel Mare scrie satelor mănăstirii Tismana să asculte de nouligumen
Agaton .precum ati aout si afi cinstit p e popa Nicodim, asa d e
acum înainte să cinstiţi si să ascultaţi p e popa chir Agaton ca p e
chipul Domniei m ele . . . " (v .P . P. P a n a i t e s c u , Documentele
Tării Româneşti, l (Bucureşti 1938), p. 52-53, 7 3 ).
Diaconul Coresi în tâlcul Evangheliilor (1564) scrie s , pasă la
besereca, acolo oa fi popa gata cu ispraoă bună, ce se cade
p o p e e i... (v. M. G a s t e r , Chrestomatie română, I (Leipzig-
Bucureşti 1891), p. 24).
Dionisie Fotino, N. Bălcescu, D. Bolintineanu au scris , Popa
Stoica din Fărcaş.— Vestitul preot tipograf din secolul al 18-lea
îşi zice^ el singur şi-i zice şi lumea .popa Stoica Iacooici tipo­
graful". — Veste® s’a dus de popa Tunsu şi nu de „protopopul
loan din Sadu“. Bunicului meu i-a zis lumea popa D um itru .
şl numai în testament îl găsesc iscălit .preotu D um itru'. — A fost
o vreme când des găsim formula : preotul popa cutare. Şi majori­
tatea poporului nostru foloseşte cuvântul popa in înţeles bun, de
părinte: tata popa. Puţini sânt care nu-1 dau înţeles nobil. Iar
noi să ne luăm după cei mulţi şi cuminţi.
Fruntarul de la pagina 39 înfăţişează cinci rânduri din hrisovul
lui Alexandru cel Bun dat în anul 1431 Aprilie 30, prin care
dărueşte popei Iuga două sate. Traducerea acestor rânduri slave
este urm ătoarea: „Cu mila lui Dumnezeu, N oi Alexandru
Voeood, Domnul Ţării M oldovei, am dat popei nostru Iugăi
două sate, anume Miclea p e Bahnă ta Tutooa şi Bălan de la
Strâmba, să-i fie lui acest urle nestricat si ca uric să nu se dea
oreun altuia niciodată în o eci'. — Fotografia fruntarului s’a făcut
după I o a n B o g d a n , Album paleografie moldovenesc (Bucu­
reşti—Paris 1926), planşa 20 —22.
K X MHAd A ^oyM H £3 eX eX A '4'
KKJHtKW|iecH ♦ AtK4 « Î 3 ÎHJ
KZ M M TOd Te AHMEHAţdX K(J
E r t N T & ll h X A O lfM H £ 3 « X A A H M E J

A t f l • H^M4HH0H p Î M A t lÎ H J M E Z M L »
6. Din încheierea Psaltirei Române (Braşov 1570)

DIACONUL CORESI DE LA TÂRGOVIŞTE

— CTITOR AL LIMBEI ROMÂNEŞTI —
— 1561 —

An anul când Academia Română a dat la iveală cu

mijloace iscusite A postolul pe care tu l-ai scris cu ti­
parul la Braşov în anul Domnului 1563, ne-am îngă­
duit să ne aducem aminte de tine şi într’alt chip de
cât cum stă scris în cărţile de şcoală şi în cercetările
de ştiinţă.
Nu cunoaştem despre viaţa ta mai mult de cât ai
binevoit a ne spune tu însuţi în cărţile tale. Ştim că
eşti Român din Târgovişte, cu tot numele-ţi ce sună a
strein. Ne lămurim din hrisoave că nu eşti rudă cu
altă familie Coresi, bogată şi apucătoare, din jurul Ghi-
ghiului. Ştim că ai luat asupră-ţi sarcina diaconiei de
mir, pe care cu neasemuită cinste ai purtat-o. înţe­
legem că ştiai şi limba slavonească, în care se citea
atunci prin bisericile noastre. Dar puternicul Dumnezeu,
al cărui umilit şi nevrednic slujitor te-ai simţit toată
viaţa, ţi-a dăruit din noianul bunătăţilor sale harul
 luminării semenilor tăi prin meşteşugul scrisului cu tipar.
Ai învăţat şi tu ca şi alţii acest meşteşug de la Di-
mitrie nepotul lui Bojidar, în Târgovişte ţ dar pe când
tovarăşii tăi abia au ajuns să tipărească câte o carte,
tu ai umplut pământul românesc cu rodul ostenelelor
tale, dăruindu-ţi-se de sus şi fericita îndrăzneală să ti­
păreşti întâia oară Cuvântul Domnului în limba ţăra­
nului român din jurul Târgoviştei.
Par că te văd pe drumul de pe valea largă a Dâm-
boviţei, urmând oştile ltif Pătraşcu Vodă cel Bun spre
Braşov. El, Vodă, se ducea să pună rânduială în văl­
măşagul din Ardeal şi să aşeze în scaunul domnesc
din Cluj pe Isabela cu fiul ei Ioan SigismUnd, ajutat
fiind întru aceasta de Vodă Lăpuşneanu al Moldovei.
Iar tu, diaconul, te duceai la Braşov să tipăreşti un
Octoih, mult trebuincios cântăreţilor de strană. Această
întâie carte a ta în care se pomenesc stăpânii celor
^il^iiid^ecine^i s u r c ^ Isabela^Pătraşcu şi Lăpuşneanu
văzu lumina în anul 1557. Prin ea tu încununai bi-
rumţa voivozilor români în A rdeal: simbol al vremi-
lor de azi. Şi repede te-ai întors la Târgovişte ca să
începi aci, ajutat de 1 0 ucenici ai tăi, tipărirea Trio-
dutui-Penticostar , gătit la 1 Iulie 1558.
Ci iarăşi întors la Braşov, această cetate avu toia­
gul vrăjit să te lege de ea pe tine omul cu dor fier­
binte pentru Cuvântul Domnului. Căci atunci în această
minunată cetate a Braşovului, cum o numeşte fiul tău,
creştea ca din apă liana unei noi vieţi creştine. Honterus,'
elevul lui Luter, răspândise aci învăţătura protestantă
şi o altă faţă luase lumea săsească: orânduială nouă
bisericească, şcoală bună, preoţi învăţători ai poporului
şi mai ales Cuvântul Domnului în graiul mulţimii.
Te văd la Biserica Neagră minunându-te de slujbă
în limba nemţească, când tu ştiai că Nemţii din Târ­
govişte slujesc în limba latină. Te zăresc discutând cu
judele braşovean Ioan Benkner, cunoscut ţie de la tipo­
grafie, asupra acestei neliniştitoare înoirî: slujbă la bi­
serică în limbă nouă, fără să fie ebraică, greacă, latină
sau slavă ? Simt pe judele lămurindu-ţi versetul sfân­
tului apostol Pavel asupra slujbei pe înţelesul popo­
rului, şi te văd luminat ca de o rază când îţi spune
că şi Românii au Cuvântul Domnului pe limba lor,
şi încă vechiu de aproape o 6ută de ani.
Când au ajuns Husiţii până în nordul Ardealului s’a
prins un preot român în cârdul lor şi-a dat pe româ­
neşte Psaltirea şi Scriptura Nouă. De ce tu, Coresi,
n’ai scrie-o cu tiparul acum fraţilor tăi români ? Amă­
gitor gând! Neamul tău, Coresi, e numeros şi vioiu,
dar e întunecat din partea învăţăturii. Biserica ta ci­
teşte într’o limbă moartă şi cu totul neînţeleasă pentru
neînvăţaţi. Şi oare învăţaţi câţi sânt? Puţini, şi aceia
mai des prin mănăstiri. Iar Mântuitorul spune că cei bol­
navi, adică să înţelegem pe cei neînvăţaţi, au nevoe
de doftor, şi nu cei sănătoşi, adică cei învăţaţi. Şi vezi
că, de când Saşii aceştia citesc Scriptura în limba lor,
sânt mai luminaţi, mai buni, duc o viaţă mai ome­
nească. Adică aceasta să fie păcat în faţa Domnului?
Să nu fie.
Doi ani te-ai bătut, diacone Coresie, cu gândul la
Scriptura pe înţelesul poporului şi în această vreme
Braşovul cu oamenii lui şi cu viaţa lui te-au încredinţat
că păcat nu-i. Te zăresc cum mişcat sufleteşte culegi
slove din căsuţe ca să alcătueşti nu cuvinte slave ci
româneşti. Binecuvântată a fost dreapta ta când a cules
pentru tipar, întâia oară, pe româneşte, răscolitoarea
rostire: La început era Cuvântul şi Cuvântul era la
 Dumnezeu. Prin Cuvânt cerurile s’au întemeiat; prin
cuvânt românesc, tipărit întâi de tine, s ’a întemeiat
puterea neamului tău românesc, de-a ajuns la mărirea
de azi. Căci cum vom uita că Eoanghelia D om nului
s’a tipărit întâi româneşte prin mâna ta, care încheie
aşa cererea de ertare: „Şi scris’am eu diaconu Coresi
ot Târgovişte şi Tudor diacu. Şi s’au început în luna
lu Mai 3 zile şi s’au sfârşit în luna lu Ghenuarie 30
zile, vă leato 7 mie 69 (=1561), în cetate în Braşov".
Nu era o tălmăcire a ta, ci tu aveai înainte „întorsura**
de demult, din vremea slăvitului Ştefan cel Mare..
traducere potrivită în cursul vremilor de mulţi dieci,
şi ici şi colo colorată şi de tine cu colori de t t r a u
românesc din jurul Târgoviştei şi din jurul Braşovului.
Prin frământarea înaintaşilor şi prin a ta putea porni din
Uşile împărăteşti glas înţeles pentru urechile credin­
cioşilor români. Mare lucru!
Şi cum porniseşi pe drumul tiparului, „cu dor pentru
cărfile româneştf“, nu te-ai oprit locului, ci peste doi
ani ai dat şi cântăreţului cartea lui românească, i-ai dat
A postolul (1563). Dar slujba bisericească este împletită
cu Psaltirea prorocului David, hrană dumnezeiască
pentru orice suflet în orice stare s’ar afla. Tipărit-ai şi
această sfântă carte pe care mai apoi, spre mai adâncă
încredinţare că este cu adevăr, ai tipărit-o iarăşi, pu-
indu-i în fată şi textul slavon obişnuit atunci în biserică.
Munca ta a fost fără preget. De zeci de ani se tot
descopăr cărţi tipărite de tine şi şirul lor tot nu s’a
mântuit. Iată, acum de curând s’a găsit Liturghia ro­
mânească tipărită de tine în anul 1570. Doamne, adu-
că-şi aminte preoţimea neamului românesc, când să­
vârşeşte sfânta şi dumnezeiasca Liturghie, că tu, dia­
conul Coresi, ai fost întâiul care le-ai tipărit pe limba lor
cuvântul liturgic al sfântului Ioan cel cu rostul de aur.
Iar dacă s'ar mai găsi cineva care să crează că
numai tu erai atunci pătruns de folosul cărţii bisericeşti
pe limbă românească, să afle acum că greşeşte greu.
Nu erai numai tu, ci aveai sprijinitori preoţi, episcopi
şi chiar mitropoliţi cu nume mare. Când a fost vorba
să tipăreşti o Cazanie românească, tu ai găsit cartea
la marele mitropolit Serafim din Târgovişte. Şi cu bi­
necuvântarea sfinţiei lui, precum şi cu a mitropolitului
Ghenadie a tot Ardealul, ai tălmăcit-o în româneşte cu
ajutorul preoţilor români de la biserica Scheilor din
Braşov, şi ai tipărit-o în anul 1581 cu ajutorul judelui
braşovean Lucaci Hârjilă, care şi el vrea să se înmul­
ţească în multe părţi şi chipuri Cuvântul lui Dumnezeu,
fie şi cu dedesuptul lui luteran. Aceasta este vestita
ta carte, numită Căzania tui Coresi, citită şi răscitită
de învăţaţi. Ei îţi „mulţumesc, te blagoslovesc şi nu te
dosădesc", pentru că le-ai mijlocit graiul românesc de
atunci, temeiul scrisului de azi.
Pentru noi bisericasii,(făptuit-ai şi tu o greşal^j Că
greşală a fost când ai tipărit supt”numele tău curat
ortodox Tâlcul Evangheliilor şi M olitoenicul din 1564.
Cum spui tu singur că sântem cu toţii firi nepricepă­
toare de toate, aşa este. Cartea aceasta era calvină. Era
protivnică bisericii tale ortodoxe, era duşmană cinului
diaconesc pe care-1 purtai. Dar bănuesc că pe tine te
încântase limba românească din rugăciuni şi din învă­
ţături, şi până să te domireşti asupra gândurilor calvine
ale lui Forro Miclăuş sprijinitorul cărţii, i-ai dat
drumul în lume. Ierte-ţi-se aceasta, că n ai făcut-o cu
gând rău. Iar poporul n’a luat în seamă cartea.
Dar biserica noastră ortodoxă ţine mult la ce-a apu­
cat ea şi nu-şi schimbă uşor îndătinirile. Primeau ei
vlădicii şi preoţii tipăriturile tale româneşti, se încălzeau
ei de învăţătură creştină în graiul lor, îţi păstrau ei
cu scumpătate cărţile : doar în firide de mănăstiri şi de
biserici s au găsit în zilele noastre —, dar obiceiu vechiu
era să se facă slujbă după cărţi slavoneşti, şi de obi­
ceiul acesta nu se puteau uşor desvăţa. De aceia, tu
diacone, om cuminte, împlinit-ai şi trebuinţele lor, ti-
părindu-le şi cărţi slavoneşti de slujbă. Ba încă, sprijini­
torii tăi Saşii braşoveni, negustori întâi de toate, văzând
că această marfă are căutare, te-au ajutat să lucrezi
chiar mai multe cărţi slavoneşti de cât româneşti.
Nu ţi-a rămas carte de biserică să nu o fi tipărit
tu, chiar de mai multe ori. învăţaţii le găsesc des,
fie întregi, fie în frânturi, fie lipite în scoarţe de cărţi
mai noi.
Şi, diacone Coresi, mult ai iubit tu scrierea cu tipar
a cărţilor! Avem dovada: pe singurul tău fiu, pe Şer-
ban, l-ai făcut tipograf; pe mulţi alţi tineri i-ai vrăjit
pentru acest meşteşug şi i-ai scos buni ucenici. Aveai
zece ucenici la Târgovişte în anul 1558. împânziseşi A r­
dealul cu meşteşugul tău. La Orăştie, tipăresc Paliia,
adică cele dintâi două cărţi ale lui Moise, ucenicii tăi:
Şerban fiul, şi Marian. La Braşov şi la Alba-Iulia, Lo-
rinţ diacul, alt ucenic al tău după credinţa noastră,
tipăreşte O ctoihul si Eoanghelia. Tu însuţi cu alţi
ucenici lucrezi cu tiparul nn^Sb ornic. adică Minein, la
Sas-Sebeş. Cunoaştem pe ucenicul tău Tudor diacul şi
vedem că ţi-a fost ca o mână dreaptă alt ucenici
Mănăilă.
Doamne, cu deadinsul te rugăm, sălăşiueşte în ceata
lăudătorilor tăi sufletul robului tău Coresi diaconul, că
mult s’a frământat pe pământ să-ţi aducă laudă în limbă
nouă, prin gura dreptcredinciosului popor românesc.
N. M. P. Preoţi de mir
Iar tu preoţime românească mândreşte-te cu bună drep­
tate, că unul dintr’ai tăi a ctitorit limba românească
literară.

N otă. Adaog ştiinţe mai noi despre Coresi. Coresi este nume
de botez la diaconul Coresi şi nu de familie, cum ar părea şi
cum era în alte părţi. Au mai purtat şi alţii, la noi, acest nume
de botez Coresi (Cores, Corisi). v. N. I o r g a, Istoria litera­
turii româneşti, I (Bucureşti 1925), p. 176-177. - Cred că dia­
conul Coresi tipograful este ucenicul tipografului Dimitrie nepotul
lui Bojidar, în Târgovişte, măcar că nu-i trecut ca atare in T r i-
o d u 1 din 1547, când nu va fi fost ajuns la întreaga stăpânire a
meşteşugului tipografiei. Dar, oricum, nu poate fi ucenicul lui
O prea logofătul pe cuvântul că acesta ar fi pomenit în rândul
întâiu la tipărirea Octoihului din 1557, iar Coresi în rândul a
doilea. Rânduirea aceasta se lămureşte aşa, că Oprea, şi el ucenic
al lui Dimitrie nepot lui Bojidar, era mai vârstnic, — nici nu mai
avem ştire despre el după anul 1557 - , şi că avea boieria de „lo­
gofăt", care se socotea deasupra unei biete diaconii. Că diaconul
Coresi nu era un ucenic nou în anii 1556-1557, se vede şi de
acolo că în luna Iulie din anul 1557, când începe tipărirea unui
Triod-Penticostar în Târgovişte avea ajutoare „10 ucenici ai săi
O c t o i h u 1 din Braşov se tipăreşte de Oprea logofătul şi dia­
conul Coresi, de la 12 Iunie 1556 până la 14 Ianuarie 1557. (v. I.
B i a n u , în An. Ac. Rom., A d m . 32 (1909-1910), p. 17-18 i D.
R. M a z i l u , Diaconul Coresi (1933), p. 12). Apoi Coresi se
întoarce la Târgovişte, unde la 8 Iulie .1557 începe, ajutat de zece
ucenici, să tipărească T r i o d u t - P e n t i c o s t a r pe care-1
sfârşeşte la 1 Iulie 1558 (v. A u r e l F i l i m o n , in Dacoromania
V , p. 601-604-, în epilog Coresi Intitulează cartea numais P e n t i -
c o s t a r). — înclinăm a crede că şi diacul Călin tipograf în
Braşov (1566) a fost ucenicul lui Coresi. — Despre diaconul Co­
resi s’a scris mult-, vezi bibliografia la S. P u ş c a r i u , Istoria
literaturii române, epoca veche (Sibiu 1930), p. 74-80, 224-225-,
D. R. M a z i l u , Diaconul Coresi (Ploieşti 1933) j N. C a r t o -
j a n, Istoria literaturii române oechi, I (1940), p. 55-63 ţ N.
l o r g a în Almanahul graficei române (1926) şi Extras. Po­
doaba din fruntea paginei 44 este luată din epilogul Psaltirei ro­
mâneşti, tipărită de diaconul Coresi la Braşov în anul 1570.
 V r ifV

( / \ X ^7
l ^ / X i y ( s ) h -/j£ (?

7. însemnare a lui Mihai Viteazul (ÎCOC)

POPA STOICA DIN FĂRCAŞ

CARE A FOST AGĂ AL LUI MIHAI VITEAZUL __
— 1595 —

Tn judeţul Romanaţi, la opt kilometri spre nord-est de

oraşul Caracal, pe malul drept al vechii albii a Oltului,
aproape de vărsarea Tesluiului, se află aşezată comuna
Fărcaşele, alcătuită din trei sate: Fărcaşul de sus, de
mijloc şi de jos. In aceste sate se găsesc multe rămă­
şiţe din timpuri vech i: măguri, o strajă numită lazaret,
urme de tabere şi de sate vechi. Dar ceia ce pune în
uimire pe lumea din Fărcaşe este drumul de piatră al
lui Traian, lat de opt metri şi înalt de un metru, ce
trece prin satul lor venind de la Dunăre, străbătând
atâtea sate şi urcând spre munte. In unele sate, cum
este aici la Fărcaşe, şi azi umblă cartll pe el. Spun ţă­
ranii că pe acest drum a umblat Domnul de Rouă care
plecând noaptea din munţi, unde avea armată, spre
scaunul său din Celeiu, l-a apucat ziua pe drum şi ră­
sărind soarele s’a topit — doar de rouă era — , unde este
acum satul Potopini. Şi mai spun ţăranii că spre miază­
noapte de Fărcaşul de mijloc, pe muchea măteii vechi
a Oltului se înălţau odată casele popei Stoica şi că pe
temeliile lor se ridică astăzi casele Fărcăşenilor. Dar
cine a fost acest popa Stoica?
însemnările vremii ne dau ştiri minunate despre el-
Pe când Mihai Viteazul era Ban al Craiovei şi câştiga
sufletele Oltenilor prin purtarea lui dreaptă şi prin ho-
tărîrea lui războinică, preoţea în satul Fărcaş de lângă
Caracal un năpraznic de preot numit Stoica. Era în-
drăsneţ ca un leu şi voinic ca un Samson. Suferinţele
poporului din partea Turcilor prădalnici de peste Du­
năre şi a celor din ţară, ce însoţeau pe birari prin sate
chinuind pe săraci, găseau în el un vajnic răzbunător.
De atâtea ori Oltul îi era tovarăş, înghiţind în undele
iui pe păgânii de Turci căzuţi în mreajă-i. Poporul îi
scosese cântec:
Popa Stoica din Fărcaş,
Care sare şapte paşi;
Şi iese din leturghie
Şi tae la Turci o mie.
Mihai Banul ştia de isprăvile acestui războinic preot
şi-l ocrotea, gândind să-l folosească când va veni vre­
mea potrivită.
Intr’adevăr, când Mihai Viteazul ajunse Domn al
Ţării Româneşti, el se hotărî să scuture jugul turcesc»
pentru aceasta intră în alianţă creştină, îşi întocmi oaste
multă şi bună, şi scoase ca din pământ căpetenii neîn­
trecute. Vitejii fraţi Buzeştii, pe nume: Stroe, Radu şi
Preda; Radu Calomfirescu, Banul Mihalcea, Banul
Manta, Udrea, Deli Marcu, grozavul Baba Novac şi
•alţii sânt eroi din vremea lui Mihai.
Voivodul nu putu uita pe popa Stoica din Fărcaş,
pe care -1 socotea mai înclinat spre vitejie de cât spre
preoţie. De aceia o smerită jalbă către părintele Teofil
episcopul Râmnicului ceru pentru popa Stoica desle-
gare, ca să iasă din miliţia lui Hristos şi să intre în
miliţia lui Mihai care urmărea mântuirea ţării de pă­
gâni. Ascultată i-a fost ruga. Şi aşa Mihai Vodă cu­
noscând priceperea de luptă a popei Stoica, îl făcu
Agă, comandant de infanterie, şi-i dete „oşti care era
mai de folos" ; iar numele lui în cronici şi în acte vechi
fu, după sat, Fărcaş Aga.
Când Mihai Viteazul, în Noemvrie 1594, dete iureşul
în Turci, cuprinzând vadurile Dunării şi uimind lumea
cu iuţeala şi cu vitejia oştilor sale, Aga Fărcaş trecu
Dunărea şi cuprinse Nicopolea; ostaşii lui jefuiră oraşul,
îi deteră foc, uciseră păgânii, trecură îndărăt Dunărea
şi cuprinseră şi cetatea Turnu; câteva cete trecură ia*
răşi grabnic Dunărea, frânseră companii de Turci şi le
luară un steag; cinci sute de luntri turceşti pregătite
pentru pod fură aprinse de oastea lui Fărcaş. Norocoase
ieşiră luptele Românilor de la Nicopolea şi ele se da­
torau vitejiei lui Fărcaş.
Dar norocul este schimbător. Aprins de dorul lup­
telor şi de biruinţele câştigate, Fărcaş trecu iarăşi Du­
nărea cu cei trei mii de ostaşi ai săi, cu gândul să
cucerească şi Vidinul. Se găsiră insă doi trădători care
îi atraseră în cursa Turcilor, spunându-le că nu sânt
in cetate de cât câteva sute de paznici. Dar Turcii erau
în număr de 30.000. Vitejia lui Fărcaş fu copleşită de
număr. Abia scăpă el şi cu puţini ostaşi. In Legen­
dele istorice, poetul Dimitrie Bolintineanu a prins-
în versuri această luptă în care scrie că moare şi
„Popa Stoica".
Ci minunea de vitejie a lui Fărcaş a fost în lupta
de la Călugăreni. In dimineaţa vestitei zile de 13 Au­
gust din anul 1595, Fărcaş rugă cu stăruinţă pe Mihai
Vodă să-i dea două sute de călăreţi ca să spioneze pe
duşman. Când porni spre Turci, îl urmară toţi ostaşii
de supt comanda lui, mai fără voia Voivodului. Fărcaş.
înaintă pe furiş spre tabăra turcească, îşi ascunse în-
tr’un loc dosnic oastea şi numai cu puţini se arătă
Turcilor pe coasta unui deal. Turcii îl urmăriră cu toţii;
în neorânduială; el primi atacul, retrăgându-se până
dincolo de oastea pânditoare, lângă o mocirlă. La semnul
lui Fărcaş, oastea ascunsă îi lovi din laturi şi din spate
şi-i aruncă zăpăciţi spre podul Neajlovului, unde vi­
tejia lui Mihai avea să le pună capăt. Cine descrie
această tragere în cursă a Turcilor, numeşte pe căpe­
tenia oastei „Abatele", ce însemnează că pe Aga Fărcaş.
îl ştiau toţi că a fost preot.
Mai apoi, în anul 1597 în luna lui Maiu, Fărcaş Aga
trecu Dunărea, după porunca lui Mihai Vodă, hotărît
să cucerească Vidinul. După ce-1 cuprinse şi-l arse, când’
ostaşii se întorceau plini de pradă şi fără temere, Turcii
ascunşi până atunci „îi loviră în faţă şi fără veste. Şi
fu războiu tare multă vrem e; însă cea de apoi biruiră
Turcii pre oastea lui Mihai Vodă. Şi câţi fură călări:
printr’înşii scăpară câte ceva, însă puţintei; iar pedes­
traşii periră cu totul". Aşa spune Cronica.
Eu ştiu că Aga Fărcaş a fost numit de Mihai Viteazul,.
după cucerirea Ardealului, cârmuitor al cetăţii Făgăraş,
dar nu cunosc sfârşitul acestui viteaz ostaş, fost preot,

Care-a urît biserica

Şi-a’ndrăgit sâbioara,
Şi-a urît ciocanele
Şi-a încins pistoalele,
Cum îl descrie un cântec poporan.

N otă. Cronica anonima (Magazin istoric, IV , 285-6) scrie despre

lupta lui Fărcaş la Vidin. — W a l t e r , Res gestae M ichaelis
(ed. Tesaur de monumente istorice, I, 25-26), care a locuit
în Târgovişte în anul 1597 şi şi-a întocmit cartea după izvoare
româneşti scrie aşa despre Aga F ă rc a ş : «Tot acea ceată de trei
mii Români, Sârbi şi Unguri condusă de A ga-Farcaş se întoarce
asupra Vidinului. Insă doi Români, cumpăraţi cu două mii de
aspri (opt aspri fac trei groşi întreiţi, adică nouă cruceri), o a-
măgesc spuind că Turcii de abia ar fi câteva sute, când ei erau
vreo 30 de mii, astfel, prin Vânzare toată oastea tăiată fu, de
abia scăpând căpitanul cu câţiva lângă sine», (după traducerea
lui A. Papiu Ilarian). — D i o n i s i e F o t i n o , 'Iaxopta t jjţ icoi-
Xat Aaxfaţ, tom II (Viena 1818), p. 128 în notă : «A cest Fărcaş
era preot de mir şi se numea popa Stoica din satul Fărcaşi, ju­
deţul Romanaţi. Dar fiindcă era vestit de viteaz, Mihail Voivodul
a trimis să-l aducă şl l-a scos din preoţie ca mai trebuincios in
răsboaie pentru folosul patriei de cât în biserică; şi dându-i gra­
dul de Agă, l-a pus comandant al oastei pedestre. Cu mulţi alţii a
făcut la fel acest Domn, fiindcă era mare prieten al vitejiei şi nu
se uita la neam sau la îndeletnicire ci numai la v ite jie ; de aceia
numai vitejia o slăvea şi o preţuia mai presus de cât orice.» —
Pe această notă a lui D. Fotino şi pe ştirea din Cronică s’a în­
temeiat D. Bolintineanu când a scris în versuri legenda istorică
Popa Stoica (v. D. B o l i n t i n e a n u , Poezii I, ed. G. Sîon (Bu­
cureşti, Socec f. a.)ţ p. 102-3; cf. D. B o l i n t i n e a n u , Scrieri
alese, ed. D. Popovicl (Craiova 1941), p. 141). — Un Farcaş-aga
apare martor la 15 Dec. 1599 într’o donaţie către mănăstirea
Tismana (H a s d e u, Cuoente, I, p.89, care tocmai pe temeiul acestui
nume îndreptează data 7150 («1641) în 7108 («1599). Acest act de
donaţie este reprodus cu numele martorilor şi în întărirea lui Radu
Şerban din 8 Ianuarie 1603 (v. A. Ş t e f u 1 e s c u, Tismana (ed.
1909), p. 293-5). Dar te Întrebi, cum putea Farcaş-aga al lui Mihai
Viteazul să fie martor la o donaţie scrisă la 15 Dechemvie 1599
în Tismana sau în judeţul Mehedinţi, când la această dată el tre­
buia să fie în Ardeal cu oastea cuceritoare a lui Mihai Viteazul ?
C ă Fărcaş A ga era atunci în Ardeal, o ştim din însărcinarea ce
L s’a dat de către cuceritor ca să vegheze asupra cetăţii Făgăraş
(v. P. P. P a n a i t e j c u , M ihai Viteazul (1936), p. 162 (după Sza-
deczki). — Un sat vechiu Fărcăşeşti în judeţul Gorj, alături de
Roşia şi Rimrnrp.lm este des pomenit în documente. — Citeşte
şi N. B ă l e e s e u , Românii sub Mihai-Vodă Viteazul, (ed.
Alex. Lapedatu (1908), p. 57, 143 (după Fotino); cf. N. Bă i -
c e s c u, Opere, (ed. G. Zâne, Fundaţiile Regale, 1940), I 1, p. 75(16),
223(18), 249(10); I*, p. 2 2 8 (1 4 ).—I. S â r b u, Istoria lui Mihai-
Vodă Viteazul, I (1904), p. 233, 236, 314, 415. — N. I o r g a ,
Istoria lui M ihai Viteazul, I (1935), p. 230. — Fruntarui de la pa­
gina 51 reprodus după N. I o r g a , Studii si Documente,
IV (Bucureşti 1902), p. 4 şi 3 (iscălitura) are cuprinsul următor i
,S i hotaru Ardealului. Pohta ce-am p o h tit: Moldooa şi Tara Ru-
mânească. Io M ihail Vofeoofd*. A ceste rânduri care cuprind

V
dorinţele lui Mihai Viteazul sânt scrise de însăşi mâna lui pe dosul
actului din anul 1600 dat comisarilor împărăteşti.
 8. Antimisul mitropolitului Luca al Ţării Româneşti

POPA STANCIUL DIN NEGRAŞI

— PREOT VÂDUV CU ŞAPTE COPII —
— 1626 —

jp Şti d c '0 părere cu mine, frate preot văduv de astăzi, că

amărită mai era viata preotului văduv de altădată.
Gândeşte-te numai. începea şi el cât de cât o go­
spodărie în satul- spart de atâtea ori de puhoiul ne­
statorniciei vremurilor 5 o casă de gard învelită cu stuf,
împodobită cu velinţele de zestre ale preotesei şi cu
şervetele dobândite la slujbe, şi puse la icoanele lumi­
nate de candelă şi îmbălsămate de busuioc. Celarul
nu este prea gol, căci părintele munceşte la câmp ca
şi sătenii lui şi mai capătă şi din sat, că aşa au pus
cuvânt: să-i dea toamna din bucate. Nu e belşug, dar
nu se simte lipsă. Preot cu credinţă, Dumnezeu îl bine-
cuvintează cu odrasle şi ca o vie. cu multe lăstări
se aseamănă masa lui înconjurată de copilaşi. Ei fac
 bucuria părinţilor în ziua necazurilor; în cântecul de
1 leagăn al mamei preotese, precum şi în ritmul de luica
pe genunchi al lui tata părintele se strecoară sfioase
planuri de viitoare preotese şi de viitori preoţi. Iată co­
pilul cel mare a început să slovnească la Ciaslov şi să
ajute părintelui în altar; iar fata cea mare coase poale
la iconostas şi spală ştergarele de la icoanele împărăteşti.
Dar fericire nu este pe pământ, ci mai mult durere
trupească şi amărăciune sufletească. După a şaptea
naştere, s’a dus maica preoteasa cu mâinile pe piept,,
lăsând un prunc de trei luni, că plâng toţi de mila
lui, şi-un cârd de copii mărunţi şi neajutoraţi. Filo-
sofia satului cuprinde întâmplarea în două cuvinte:
preotesei i-a sosit ceasul, iar părintelui i-a fost dat să
guste paharul amărât al văduviei.
Acum, ce-ai făcut frăţia ta când ai rămas văduv,
ştim cu toţii şi ajute-ţi Domnul să fii în numărul celor
cinci din sută care mai dau ascultare unui prăfuit de
canon neputincios astăzi. Dar ascultă ce-a făcut popa
Stanciul de acum trei sute de ani şi ca el atâţia preoţi
văduvi, mai din vechi şi mai dincoace, până mai ieri,
în zilele părinţilor noştri. Când s’a întors de la mormânt
acasă şi şi-a văzut ceata de copii, mai ales pe fetiţa
cea mare, în braţe cu fratele ei de trei luni, care
plângea de-ţi rupea inima după sânul mamei, i-au venit
în minte multe: viaţa bună dusă până atunci şi calea
colţuroasă deschisă înainte, dar numai un lucru nu i-a
putut trece prin gând, că s’ar putea însura a doua
oară.
Sute de ani se urmase întocmai pravilei care nu în­
găduia căsătoria a doua a preoţilor şi această pravilă
trecuse în obiceiu, în firea preoţimei. Cine se pregătea
să ia darul preoţiei ştia că în sarcina spetelor lui se
ascunde şi acest ghimpe. Căci glava 75 din Pravila,
cea mare spunea ritos: „Canonul întâiu al săborului.
de la Neochesaria porunceşte: vreun om ce nu se va
însura şi se va face preot de lume, iară după preoţie
va vrea să să însoare, unul ca acela i se ia'preoţia de
tot, iară de la biserică nu se goneşte. Iară de va fi alt
preot şi-i va muri preoteasa şi va rămânea văduv,
apoi va vrea să ia altă muiere, ia-i-se şi lui preoţia?
iară de la biserică nici acela nu se goneşte". Ci abatere
de la această glavă nu încăpea.
De aceia popa Stanciul, şi toţi ca el, s’a îmbărbătat în
nevoi; pe lângă tată s’a făcut şi mamă de crescut copii:
a legănat, a dormitat, a alergat prin sat după ţâţă; a
purtat de grijă celor şapte copii şi dungi adânci i-au
crestat fruntea şi i-au asprit chipul. Focul lui nu l-a
spus oamenilor în gura mare, ci în cuvinte stăpânite
l-a încredinţat Sfintei Evanghelii, care este mângâe-
toarea întristaţilor: „Am scris eu popa Stanciul din
Negra§i: să se ştie că s’au pristăvit preoteasa Maria la pă-
reasimi, în zuoa de cârstopoclonenie (= închinarea sfintei
cruci). Şi au rămas popa sărac (= văduv) cu şapte co­
coni: Sanhira de 16 ai (=ani) şi Dobra de 13 ai şi
Voica de 9 ai şi Anghel de 8 ai şi Dobrea 4 ai şi Ma­
rina 6 ai şi Zaharia de trei luni: mult mai plânge după
mumă-sa. Am scris în anul 7134 (= 1626) şi a fost
Domn Alixandru Voivoda şi au murit şi Radul Voivoda
atunce şi l-au adus mort de la Moldova".
Greutatea casei lui nu i-a uşurat-o altul strein, căci
babele din sat fug de casa cu copii mulţi şi mărunţi,,
iar ţărancă dădacă la copii streini nu se pomenea a-
tunci; şi preotul nu şi-ar fi îngăduit să aducă femee
tânără în casă. A făcut cum a putut. Fetiţele mai mari
Sanfira şi Voica s’au hârsit de mici cu nevoile Şi
tinereţe fără griji ele n’au cunoscut; ele au spălat, au
cârpit, au primenit, au învăţat să ţeasă şi să gătească
tain de masă. Anghel ca mai mare a ferit şi el de foc,
de apă pe cei mai mici şi a ajutat surorilor la treaba
casei. Şi aşa, cu greu, fără dragoste caldă de mamă
s ’au ridicat şi ei. Ba încă, ştiind de mici greutăţile
vieţii, au ieşit mai buni de cât cei crescuţi în răsfăţul
mamei.
Iar spre bătrâneţe începe popa Stanciul să aibă ia­
răşi bucurii. Anghel al lui, care era de opt ani când
i-a murit preoteasa, e mare acum ; a ieşit cuminte, a
învăţat carte şi se pregăteşte de preoţie. Popa Stanciul
gândindu-se la sfârşitul vieţii sale şi la rugăciunile de
pomenire de la proscomidie, ia în mâini Sfânta Evan­
ghelie cea mângâetoare în durere, deschide la început
şi, după ce reciteşte ce scrisese odată, caută la sfârşitul
Evangheliei lui Mateiu şi pe locul rămas alb scrie cu
mână credincioasă: „Scris-am eu popa Stanciul de
rândul aceştii cărţii: după moartea mea să fie lui An­
ghel ; să-i fie pomeană că-mi este fecior; să zică: veş­
nica lui pomenire".

Frate preot văduv care te-ai însurat a doua oară, nu

te mâhni că scriu cuvânt duios pentru popa Stanciul
şi pentru toţi ca el, carii şi-au păstrat cu greutăţi mari
văduvii curate. Frăţia ta te bucuri pe această lume.
Vrednic este popa Stanciul să se bucure pe lumea
cealaltă.

N otă. Negraşi, sat pe râul Dâmbovnicului in sudul judeţului

Argeş, de unde izvorăsc ape ce pornesc spre Vlaşca. Azi acest
sat cu 1048 locuitori in anul 1941, are biserică de zid din anul 1875
cu hramul Adormirea Maicii Domnului, (v. AnuarulC assei Bisericii
pe 1909, p. 285ţ Indicator Statistic (1932), p. 17 şi 666. Plasa
Dâmboonic, în Sociologie românească, IV (1942), Iulie-D ecem vrie
nr. 7-12, p. 416, 417, 4 2 1 ,4 2 2 ,424,428(v .şi hărţile)şi Extras). —Evan­
ghelia popei Standului din Negraşi cu însemnările ei din anut
1626 este un manuscript slavonesc care în anul 1880 purta nr,
258 şi era în Biblioteca Centrală din Bucureşti. însemnările
preotului au fost descifrate de I. Bianu şi tipărite cu com entar
fonetic de B. P e t r i c e i c u - H a s d e u , în C uoente den bă­
trâni, II (1879-1880), p. 239-242. - Popa Standul ştia câteva cu­
vinte slavoneşti şi le-a amestecat in însemnările sale. Eu le-am
tradus în româneşte, fiind încredinţat că el româneşte le-a gândit-
Fruntarul de la pagina 57 este reproducerea antim isului
mitropolitului Luca al Ţării Româneşti (1604 —1629), studiat şl
fotografiat în revista Biserica O rtodoxă Română, an. 53 (1935),
p. 484—487.
înclinăm a crede că preotul Stanciul din N egraşi a avut în
biserica lui pe altar unul din antimisele mitropolitului caligraf
Luca al Ungro-VIahiei. Exemplarul studiat în revista amintită s’a
găsit tot in judeţul Argeş în biserica fostului schit Brădetul şt
este sfinţit în anul 7112 (« 1 Septemvrie 1603 — 31 August 1604).
Pisania slavonească a acestui antimis sună în româneşte a ş a :
Sfintitu-s'au acest antim/s de către preaosfinfitul m itropolit
chit Luca a toată Ţara Românească, în zilele binecinstitorului
Io Radul Voeood, în anul TI 12“. — Negraşii ( a Negrăsanii)
au fost sat de moşteni, care s’au frământat mult să-şi reia moşia
vândută la nevoile lor, dar zadarnică le-a fost osteneala (v. I o a n
C. F i i i t t i , Arhioa Gheorghe Grigore Cantacuzino (1919), p.
140-15
 DIACONUL MIHAIL DIN TÂRGOVIŞTE
— î n c e p ă t o r u l c ă r ţ il o r c u t ip ic r o m â n e s c —
— 1650 —

e când domnea în
P Ţara Românească
vestitul voivod Matei
Basarab, iar din jeţul
Ungrovlahiei binecu­
vânta vrednicul mitro­
polit Ştefan, diaconea
în Târgovişte un dia­
con minunat numit
Mihail. De neamul lui
era de jos. Pe tată-său
îl chema Gherghina şi
pe mumă-sa, ca pe
atâtea ţărance, Ileana.
El, Mihail fiul lor,
se alipise de mitro­
polia din Târgovişte
9. Poarta Pogribaniei (1650). ş j a c j învăţase carte
şi cântări. înţelegea limba grecească şi nu-i era necu­
noscută nici limba slavonească în care se slujea atunci
prin bisericile noastre; dar nu-1 întrecea nimeni la
cântare şi mai cu seamă la tipic. Şi nu era uşor ti­
picul sfintelor slujbe, mai ales în vremea aceia când
preoţii, în mulţimea lor, nu ştiau slavoneşte, iar evlavia
întru îndeplinirea întocmai a rânduelilor bisericeşti în­
fipsese rădăcini puternice în inima credincioşilor.
Dacă nu-i uşor să faci un botez, după tipic, atunci
când nu înţelegilimba încare sânt scrise arătările ti-
picale şi rugăciunilerânduite, cu cât mai greu se să­
 vârşeşte slujba unei sfinţiri de biserică! Nici azi nu se
încumetă orişicare protopop să facă pe protosul la o
sfinţire de biserică, măcar că sfânta slujbă o avem pe limba
noastră. Ce să mai zic de slujba înmormântării preo­
ţilor de m ir! Dacă azi, în Bucureşti, cu şcoli de cântare
^Şi de tipic, e atâta hazmodie la înmormântarea preoţilor
câ-ţi vine să laşi cu limbă de moarte, cine şi cum să-ţi
slujească la mormânt, închipueşte-ţi ce putea fi pe
vremea diaconului Mihail cu preoţi fără învăţătură, cu
■cărţi în limbă streină!
Adevărat. Să citeşti cinci zaciale din Apostol, urmate
de alte cinci din Evanghelie, să zici atâtea rugăciuni
de deslegare, să cânţi sedelene, antifoane şi fericiri, să
intonezi mai ales Canonul morţilor întocmit din nouă
pesne, fiecare de câte cinci sau patru tropare, învrâs-
tate cu ectenii şi icoase; apoi Laudele cu troparele lor,
filosoficele stihiri ale lui Damaschin, la urmă cu duioasa
cân tare: Veniţi fraţilor să dăm mortului sărutarea cea
mai depre urmă; să nu laşi irmoasele din Canonul
■cel mare şi să sfârşeşti, îngropându-1 , cu „otpustul cel
desăvârşit", — nu este nici de cum uşor lucru ca să fie
toate pe şartul lor, mai ales când sânt scrise în limbă
streină. Unde mai pui că atunci nici toate cărţile nu
•aveau slujba rânduită în acelaşi chip.
Diaconul Mihail era chemat la toate înmormântările.
El vedea toate aceste nepotriviri şi neştiinţe din care
ieşeau chiar gâlcevi între slujitori, dar nu putea ajuta
mult. Căci diaconul este numai un slujitor de podoabă
al preotului şi el n’are cuvânt, neîntrebat. El nu se poate
înveşmânta până nu-1 binecuvintează preotul, nu poate
zice ectenie până nu-i porunceşte preotul, n’are voie
să ridice singur Evanghelia de pe sfântul preastol. Chiar
la sfânta împărtăşanie diaconul nu vine până nu-i zice
 preotul: apropie-te diacone. O glumă nevinovată dia-
conească sună aşa: după sfârşitul slujbei, când e vorba,
in graiu bisericesc, de mângâerea fraţilor împreună-
slujitori şi ostenitori, preotul nu zice diaconului: apro-
, pie-te, ci: depărtează-te, diacone.
Dar gândul pironit nu-1 poţi îndepărta uşor, iar pe
diaconul Mihail îl pironea locului gândul, cum ar putea
îndrepta această slăbiciune a slujbei bisericeşti. După
multă frământare s’a oprit la noima eretică pentru acel
timp: ce-ar fi dacă slujba bisericească, măcar a în­
mormântării preoţilor, că e mai grea, s’ar tălmăci pe
limba românească ? Cum este întru câtva pedepsit întru
ale cărturăriei, n’are decât să apropie izvoadele gre­
ceşti şi slavoneşti, să mai întrebe ici şi colo pe alţii
mai iscusiţi întru acestea, şi să dea pe rumânie slujba.
Adică să fie un păcat dacă slujba Domnului se va să­
vârşi mai cu rost pe limba neamului său ?• Să nu fie !
Dar ce va zice părintele mitropolit când îi va cere
binecuvântare pentru înfăptuirea acestui gând ?

Intr’o chilie din dreapta mitropoliei din Târgovişte,

mitropolitul Ştefan cere, în ferbinte rugăciune, de la
Dumnezeu a cărui icoană a înălţării, supt candelă
de argint, stă deasupra lui, luminare pentru deslegarea
unei întrebări ce-i apasă greu cugetul:
— Voia lui Dumnezeu m’a ridicat de la căsuţa umilită
a părinţilor mei din Costeştii-Vâlcii, de lângă mănă­
stirea Bistriţa, şi m’a pus mitropolit a toată ţara Ungro-
vlahiei. Deci de gâtul meu atârnă acum toată sarcina
mântuirii creştinilor Ţării Româneşti. Mântuitorul Hristos
va să caute şi să ceară din mâinile mele sufletele oilor
celor cuvântătoare ce mi-au fost date în seamă. Dar
cu cine să le duc la păşunea cea mântuitoare când
preoţii mei sânt atât de neînvăţaţi? Hulnicii de lege
 îmi fac imputare pentru grosimea şi^grubia/lor că
nu ştiu sluji nici tainele bisericii, că nudunosc nici
rânduelile şi tipicurile sfintelor slujbe. Dar iarăşi, Doamne,
cum să poată, bieţii de ei, da învăţătură, când nu cu­
nosc limba slavonească a cărţilor de slujbă. Măria Sa
Vodă Matei tipăreşte cărţi bisericeşti şi le dărueşte cu
prisosinţă ; dar afară de Cazaniile de la Govora şi de
la Deal scrise pe limba noastră românească, câţi din
preoţii mei înţeleg celelalte cărţi tipărite în limba slavonă.
Doamne, cuvântul tău cel viu făcător îl înţeleg Lute­
ranii cei despărţiţi de biserica râmleană, căci îl dau
pe înţelesul credincioşilor lor, iar creştinii tăi ortodocşi
români stau în întunerec, căci nu înţeleg limbă streină.
Doamne, n’am puterea să cer de la tine deslegare ca
să tâlcuesc luterăneşte cuvântul sfântului apostol Pavel
care zice: „în sfânta bisericâ mai bine e a grăi__cinci
cuvinte cu înţeles, de cât zeci” miT de cuvinte n e îiP
ţelese în limbă Streină"; dar cer, Doamne, sălmă~3 es-
legi ca să încep a tipări în limba neamului meu, ro­
mâneşte, tipicul şi lămurirea slujbelor sfintei tale biserici.
Trimite-mi, Doamne, ajutorul tău prin lucrul cliri-
cilor mei. —
Grăbit intră diaconul Mihail şi cu căldură în glas,
cu mâna ridicată ca pentru ectenie, cu ochiu aprins
povesteşte părintelui mitropolit ruşinea îndurată de
preoţimea târgovişteană. Au înmormântat pe preotul
de la biserica Sfintei Vineri din dosul palatului domnesc.
Când a fost la ocolirea bisericii, preoţii s’au încurcat
la slujbă şi s’au gâlcevit rău între ei, căci nu pricep
rugăciunile sloveneşti şi nici nu se potrivesc toate mo-
litvenicele. Prea sfinte, Măria Sa Matei Vodă, era în
foişor 5 a văzut această hazmodie şi a clătinat trist din
cap. Par’că-i citeam pe faţă: eu tipăresc cărţi bisericeşti
N. M. P., Preoţi de m ir
pentru ţări îndepărtate şi preoţii mei nu ştiu nici
slujbă să facă. Prea sfinte, eu m’am gândit mai de mult,
dar acum mi-am luat îndrăsneala să-ţi cer binecuvân­
tare ca să tălmăcesc în limba noastră slujba înmor­
mântării preoţilor. Invinueşte-mă că sânt luteran, ia-mi
darul diaconiei: eu acuma cred că Luteranii sânt plă­
cuţi Domnului pentru această faptă a lor, că dau cu­
vântul Domnului pe limba norodului.
L-a mângâiat pe mitropolit avântul tineresc al dia­
conului. Era semn că Dumnezeu îi trimetea grabnic
ajutorul său. Dar cum cuminţenia bătrânilor întovă­
răşită cu iuţimea tinerilor croieşte cărări trainice pe care
urmaşii le-or lărgi şi le-or înfrumuseţa, tot aşa din
sfătuirea lor ieşi că diaconul Mihail tăie jumătate din
gândul său şi primi binecuvântarea mitropolitului ca
să întocmească slujba înmormântării preoţilor după iz-
voade greceşti şi slavoneşti, cu rugăciunile în slavoneşte
dar cu arătările tipicului în româneşte.
Şi aşa ieşi din tiparniţa vestită a minunatului scaun
domnesc al Târgoviştei o cărticică cu chenare frumoase
şi cu litere negre şi roşii, întitulată: , Cartea ce să
cheamă pogribania preoţilor mireni si a diaconilor,
cu ooia si cu blagostooenia preasfinfitului părinte
arhiepiscop Ştefan, mitropolitul Târâi Rumaneşti, în
zilele D om nului M atei Basarab Vodă, cu cheltuiala
iero-diaconului M ihail Si s ’a u tipărit în Târgooişte
oă leat 7159, iară de la naşterea lu Hristos 1650,
luna lu Noemorie, în 22 de zile".
Se făcea un început fericit, de vreme ce după un an mi­
tropolitul Ştefan începea să tipărească alte slujbe tot în
acest chip. Erau crainicii care vesteau sosirea zilei,
când numai cuvânt românesc va suna în de Dumnezeu
scutita biserică a Românilor.
 Iar tu frate preot pomeneşte la sfintele liturghii pre
Tobii lui Dumnezeu : Gherghina şi Elena, (părinţii); Mi-
hail ierodiaconul şi Despina ierodiaconiţa (soţia). Aşa se
roagă întocmitorul slujbei ce se va cânta şi la îngro­
parea frăţiei tale.
N otă. Cărticica Pogribania preoţilor m ireni şi a diaconilot,
întocmită de ierodiaconul Mihail, fie că s’a tipărit în e ie m -'
plare puţine, fie că s’a folosit atât de mult încât s’a prăpădit, nu
se găsea până acum câţiva ani decât intr’un singur exemplar în
biblioteca bisericii Sfântului Nicoiae din Scheii Braşovului. Cine
vrea să vadă cum era poarta acestei cărţulii şi să-i citească pre­
faţa, să caute în Bibliografia românească veche de Bianu şi Ho-
doş, I (1903), p . 175-177, sau în Exerciţii de paleografie românească
■de preotul N i c u l a e M. P o p e s c u, (1932), p. 9. — Fruntarul
de la pagina 62 a cărţii de faţă închipueşte tot poarta acestei
c ă r tic e le .-S ă nu fie mirare cititorului că acest diacon de mir, cu
soţie, işi zice ierodiacon. Că dacă astăzi este obiceiul ca numai
diaconului-călugăr să i se zică ierodiacon, iar celui de mir numai
diacon, - în trecut găsim des zicându-se ierodiacon şi diaconului
de mir, mai ales în pomelnice. Astfel in anul 1711 citim într’un
pomelnic scris în Bucureşti pe o Evanghelie: .irodiaconul Ma-
nea, erodliaconital Rada; irodiacfonulj Negre, irodfiaconijta
lltna' (N. I o r g a, Studii ţi Documente, XIII, p. 105); iar într’un
pomelnic din anul 1866 Iunie 25 al bisericii din Săveşti, judeţul
Dâmboviţa, aflăm, între alte nume de mireni şi de .e re i şi ereiţe"
şi pe .B ucur irodiaconu, Sofiica dieconeasa". — Pentru mersul
tipăriturilor din acel timp să se citească N. I o r g a, Istoria lite­
raturii româneşti, I (1925), p.276-281, S e x t i l P u ş c a r i u , t o â
literaturii române, epoca veche, (Sibiu 1930), p. 94-98 şi N.
C a r t o j a n, Istoria literaturii române oechi, II (1942), p. 97-102.
 PROTOPOPUL LUPU ŞANDRU DIN BORŞA
MARAMUREŞULUI
— NIMICITORUL TĂTARILOR —
— 4 August 1717 —

ice o carte latinească

Z scrisă pe piele de vi­
ţel că în anul 1385 au
venit în Sighetul Mara­
mureşului, în faţa judeţu­
lui, patru fraţi de neam
m are: Şandru, Mihail,
Alexe şi Nicoară, nepoţii
lui Iuga fostul voivod
maramureşan; şi de bună
voia lor au dat a patra
parte din averea părin­
tească, din câmp, din pă­
dure şi de peste tot ho­
tarul, surorilor lor r Scora,
Boba şi Margareta. Juzii
au întărit cu peceţile lor
această scrisoare care se
10. Biserica veche de bârne
păstrează până azi şi care
din Borşa ne dovedeşte că atâţia
ţărani din Maramureş au deplină dreptate când în adunări
îşi zic şi acum : cinstiţi boeri şi domni de viţă veche,
iar pe copii îi numesc coconi şi cocoane.
Din acest Şandru, nepot lui Iuga Vodă, se trage
numeroasa familie numită Şandru din Borşa cea aşe­
zată la izvoarele Vişăului, pe drumul strâmt ce duce
în valea Moldovei; pe unde a trecut fratele dulce al
lui Iuga Vodă, Bogdan Vodă Intemeetorul (1359).
 Membrii familiei Şandru au fost tot preoţi şi când a tre­
buit, şi luptători pentru libertate. De când s’au început
însemnări pe cărţile bisericeşti, se tot pomeneşte în
Borşa de preoţi din neamul lui Şandru: Gheorghe,
Matei, Ioan, Maxim,. Teodor, Ştefan, Lupu: un întreg
pomelnic.
De acest Lupu ne este cuvântul acum. Când a tre­
cut Ungaria turcească şi Ardealul în stăpânirea austri­
acă (1699), răscoală puternică şi lungă s’a aprins pentru
libertatea Ungariei. Căpetenia răscoalei era un nepot
de principe ardelean, anume Francisc Racoţi. In jurul
lui s a strâns oaste multă; dar cea mai numeroasă
■era alcătuită din Români. Mai ales Maramureşenii, de
când craiul Racolţia, cum îi ziceau ei, a călcat pe
pământul lor, s’au dat cu toţii de partea lui. In bise­
rica românească din satul Apşa de mijloc, dincolo de
Tisa, lângă Sighet, şi în biserica din Budeşti de pe
stânga Izei, se păstrează şi azi steaguri supt care Ro­
mânii au luptat în oastea lui Racoţi. Scriptura de pe
aceste steaguri sună credincios şi războinic: cum Dgopm
patria eţ pro libertate. Iar cel mai de seamă conducător
al Maramureşului în aceste lupte era Lupu Şandru din
Borşa, strănepotul lui Iuga Vodă. Priceperea şi îndrăs-
neala lui îl ridicară la cinstea de căpitan: în cei opt
ani de zile (1703-1711), cât a durat răscoala, Lupu
Şandru a înviat vechea vitejie maramureşană.
Când craiul Racoţi, obosit de lupte şi lipsit de aju­
torul statelor puternice, a plecat din Ardeal şi a trecut
în Polonia, vântul luptelor s’a potolit. Lupu Şandru s’a
întors în Borşa lui; a lepădat haina de ostaş şi s’a
făcut preot, cum fură atâţia din neamul lui mai nainte
de el, şi cum vor fi atâţia după e l; purtarea lui aleasă
il ridică şi în preoţie la cinstea de protopop ortodox în
Borşa. Avea gospodărie înstărită, avea băieţi şi fete. O
fată a lui era vestită: vioae ca o căprioară, frumoasă
ca o cadră, şi mândră ca o crăiasă; flăcăii de pe valea
Izei i-au făcut cântec, ce răsună şi azi în Maramureş *

Câte flori p e lz a ’n sus,

De doru m ândrii le-am pus.
Câte flori p e Iza’n jos,
De do ru l m ândrii le-am scos.

Dar nu trec mulţi ani şi un pârjol năpraznic pârjo­

leşte Maramureşul. Vin Tătarii. Trec din Moldova în
Ardeal. Pustiesc Sătmarul. Intră în Maramureş, pe
valea Izei; ard satele şi bisericile, tae sânul femeilor,
trag în ţeapă pruncii, duc în robie mii de oameni.
După ce au lăsat pământ negru în urma lor, plini de
pradă şi de robi se îndreaptă spre ţara lor. Dar, ca să
ieşi din Maramureş, n’ai altă cale de cât valea Izei,
apoi pe valea Vişăului pe la Borşa, de unde treci cu
greu prin Strâmtura ei, pe la Prislop, în Bucovina.
Aici la Strâmtura Borşii i-a ajuns pe Tătari prăpădul lui
Dumnezeu. Căci văzând atâta urgie, deşteptatu-s’a în preo­
tul Lupu Şandru virtuţile străbune de luptător împotriva
păgânilor, dovedite şi în răscoala lui Racoţi. Moarte
păgânilor şi slobozenie robilor. Să-i prindem la Strâm-
tură. Să dărâmăm pre ei pădurea şi colţii stâncilor.
Inţinaţi copacii să se ţie numai în coajă, şi desgărdi-
naţi stâncile. Securile cu voi. Semnul meu să-l aş­
teptaţi. — Astea au fost poruncile preotului Lupu Şan­
dru, căpitanul de altă dată şi de acum. Borşenii
cu priviri de vultur, cu plete pe umeri şi cu chimir
lat încinşi, primesc poruncile şi pornesc întru înde­
plinirea lor.
 Femeile şi copii să se ascunză în fundul pădurilor,
după muntele Ştiolu. Dar mândra fată a preotului
Lupu nu vrea să plece în pădure. Ha rămâne în sat,
aşteptând cu îndârjire şi cu plan pe Tătari. Puhoiul tătăresc
o ridică şi o sileşte să le arate calea cea mai dreaptă.
Şi mândra fată a preotului Lupu, ca o altă mucenică
ce-şi pune sufletul pentru semenul său, i-a dus tocmai
prin Strâmtura, unde Borşenii cu tată-său. în frunte le
pregăteau sfârşitul. Când au ajuns Tătarii în mijloc de
codru şi în vale adâncă, un fluerat haiducesc a stră­
bătut valea de-a răscolit pădurile. Era semnul preo­
tului Lupu pentru începerea luptei. Şi cum odinioară
ostaşii lui Basarab Vodă la Posada, iar altă dată vitejii
lui Ştefan Vodă la Dumbrava Roşie, aşa şi acum Bor­
şenii lui popa Lupu apleacă pădurea ca o furtună
năpraznică şi prăvălesc la stânci ca un şuvoiu de munte,
peste Tătarii prinşi în cleşte. Iad a fost de răcnete.
S au ridicat stive de trupuri. S’au cruşit de sânge
pâraele. Numai şase Tătari au lăsat vii, cărora le-au
dat drumul să se ducă în ţara lor şi să spună ce au
păţit. Borşenii au liberat 1 0 .0 0 0 de robi şi au întors
prada la locul ei. Era atunci ziua de patru August din
anul Domnului 1717. Trei ani oamenii n’au băut apă
din păraele Strâmturii, că era tot amestecată cu sânge;
iar azi de scurmi pământul găseşti „cioante de cai şi
de om şi oarece arme stricate de rugină “. De atunci
picior de Tătar n’a mai călcat prin Maramureş, de a-
tunci Strâmtura Borşii, se numeşte şi Strâmtura Tă­
tarilor.
Avut-au în această luptă şi Românii o durere: mân­
dra fată a popii Lupului a fost găsită ucisă în fruntea
leşurilor păgâne. Când a dat tată-său, preotul Lupu,
semn să înceapă lupta, hanul Tătarilor a străpuns-o
cu suliţa ca pe o „ghiaură haină“.
Dar alaiul înmormântării ei a fost mai vestit de cât
orice nuntă domnească. Pe pat de cetină de brazi,
între chite de flori, pe braţe de flăcăi, prin mijlocul
miilor de robi sloboziţi cu preţul vieţii ei, dusă a fost
cu lacrimi multe la lăcaşul de veci, unde mai apoi
alăturea s’a .odihnit şi viteazul ei tată.
Şi la moartea ei, aşa se bocea mumă-sa:

Bucură-te (intirim,
M ândră floare-ti răsădim.
Bucură-te tem eteu,
M ândră floare-ti trimet eu.
N ’o trim et ca să înflorească
Ci-o trim et să putrezească.

Iar flăcăii şi fetele ziceau aşa, ca din partea moartei:

Veniţi fraţi, oeniti surori

S i m ă ’m podobifi cu flori,
Si mă stropiti ooi cu oin,
S i mă duceţi cătilin;
Si mă stropiti ooi cu apă,
Mă duceţi până la groapă.

Cât o dăinui pe lume Strâmtura Borşii şi s’o înălţa

muntele Ştiolu, povesti-se-va în Maramureş de prăpă­
dul Tătarilor prin vitejia preotului Lupu Şandru şi prin
jertfa mândrei lui fete.

N otă. I o a n M i h â l y i , D iplom e maramureşene, (Sighet

1900), p. 85—86 şi nota 4. — T i t B u d, Date istorice
asupra M aram ureşului, (Gherla 1911), p. 7, 24, 29, 30,
■31- Dr. V a s i l e M o l d o v a n, Vizitatie canonică în
Maramureş, (Gherla 1913), p. 26-27, 38-39. — I o a n B â r l e a ,
însemnări din bisericile Maramureşului («voi. 17 din Studii si
Documente), (Bucureşti 1909), p. 28-45, 152 (555), 211 (784). —
N. I o r g a , Neam ul românesc în Ardeal si Tara ungurească,
(Bucureşti 1906), p. 564-5. - T a c h e P a p a h a g i , Graiul si
folklorul Maramureşului («voi. 33 Din oiafa poporului român),
(Bucureşti 1925), p. 157-158, 159. — G h e o r g h e V o r n i c u,
In Buletinul societăţii de geografie, 46 (1927), p. 165. — A l e ­
x a n d r u F i l i p a ş c u , Istoria Maramureşului, (Bucureşti 1940),
p. 144— 153.
Podoaba de la pagina 68 înfăţişează biserica veche de bârne
din Borşa, după V i c t o r B r ă t u l e s c u , Biserici din Mara-
m uteş (■ Buletinul comisiunii m onum entelor istorice, anul 34
(Bucureşti 1941), p. 129-133, 135, fig. 228.

Şi eu scriitorul acestor rânduri m’am închinat in biserica din

Borşa a preotului Lupu Şandru şl m’am Înfiorat în Strâmtura Tă­
tarilor) iar în trecătoarea Prislopului am văzut cu ochii minţii
pe Dragoş şi pe Bogdan, coborând cu Maramureşenii lor pletoşi
în valea Moldovei. Era in luna lui Iunie din anul 1939, şi ca pro-
iesor însoţeam pe Măria Sa Mihai M arele Voivod de Alba-Iulia,
care împreună cu colegii şi cu profesorii săi cerceta cu temei­
nicie şi cu dragoste Maramureşul cel mândru.
 CUCERNICUL INTRE PREOŢI
POPA STOICA IACOVICI
— TIPOGRAFUL —
1715—1749

ultă lume aşa crede

M că neamul româ­
nesc a orbecăit prin întu-
nerec în veacul al 18-lea:
nici carte românească,
nici şcoală românească,,
ci numai şi numai apă­
sare streină grecească.
Credinţa aceasta este gre­
şită în multe privinţe, dar
11. Stemaţării din Praoostaonica mai ales în Privinta vieţii
mărturisire (1745). bisericeşti ea este cu totul
neadevărată. Ba se poate
spune că bisericaromână a luminat în veacul al 18-lea
neamul culumina cărţiiromâneşti. Atunci s'au făcut
numeroasele tălmăciri, unele de câte două ori, a căr­
ţilor de siujbă; atunci s’au tipărit sumedenie de cărţi
bisericeşti, în dese tipografii vlădiceşti; atunci s’a intro­
dus deplin limba română în biserică; în acest veac s’a
lustruit limba românească ca să fie în stare a cuprinde
gândirile şi simţirile noi de mai târziu.
In acest veac oameni vrednici de cinste nu sânt
numai tălmăcitorii ci şi tipografii. Căci tipograf atunci
nu însemna numai să fii zeţar, drugar şi făţuitor; ci să
ştii să editezi o carte bisericească, să o întocmeşti, ba
şi să o traduci. Un astfel de tipograf este popa Stoica
Iacovici, şi despre el vrem să spunem cuvânt.
Mai întâi, să nu credeţi că popa Stoica era strein
pentru că numele de familie sună Iacovici. Nu. Era
atunci o m odă— cred adusă de la Râmnicul Vâlcii —
să-şi adaoge cineva terminaţia sârbească viei la urma
numelui. De multe ori o scriau cu literă mare şi o
despărţeau de nume printr’o linioară. Popa Stoica este
român şi a învăţat meşteşugul tiparului la şcoala ma­
relui tipograf care a fost vestitul vlădică Antim de la
Ivir. Când îl cunoaştem noi, el este om format şi
îngrijitor, azi zicem director, al tipografiei din Bucureşti.
Cea mai înfoiată carte ortodoxă, de când a ieşit tipa­
rul şi până azi, este Istoria Patriarhilor de Ierusalim,
scrisă de patriarhul Dositeiu şi tipărită în Bucureştii
noştri la anul 1715. Este un foliant de 1247 pagini pe
două coloane, cu literă măruntă grecească. Bibliotecile
se mândresc când au câte un trup din această impu­
nătoare tipăritură bucureşteană. Epistatul, îngrijitorul
tipografiei de unde a ieşit această, folositoare şi azi,
lucrare istorică este popa Stoica Iacovici care, după înaltă
poruncă, dă această carte în dar oricărui creştin ortodox.
Din acest an 1715 şi până la mijlocul veacului al
18-lea, popa Stoica este „tipograful" bucureştean, în
înţelesul plin de atunci al cuvântului. El tipăreşte cărţi,
el editează cărţi, el le vinde, el scrie prefeţe ; cred că
şi traduce cărţi; el scoate ucenici şi-şi face tipografi
toată familia.
Cât cunoaştem până acum, aflăm că popa Stoica a
tipărit 28 de cărţi, multe în româneşte, câteva în
greceşte şi una în slavoneşte. Liturghii, Octoice, Catava-
sier, Chiriacodromion, Mărgăritare, Evanghelii, Psaltiri,
Antologhion, Molitvenic, Slujbe de Sfinţi, Cărţi de
învăţătură creştinească şi altele au ieşit din mâna lui
şi din diortosirea lui.
Şi cât de creştineşte îşi cere el iertare de greşale la
sfârşitul cărţilor! Iată de pildă ce zice la sfârşitul
Evangheliei din 1723 •. „Slavă, cinste şi închinăciune
celui în Troiţă unuia Dumnezău, care ne-au ajutat după
început de am ajuns şi sfârşitul. Iară cei ce vă veţi
întâmpla a citi, bucuraţi-vă în Domnul, şi vă rugaţi
pentru mine. Şi ce greşală veţi afla, îndreptaţi cu
duhul blândeţelor, nepuindu-ne în ponos. Că nu este
lucrare de înger, ci este lucrată de mână de ţărână.
Că precum este cu neputinţă a nu gusta cineva din
moarte, într’acestaşi chip şi tipograful a scăpa fără de
greşală. Tipăritu-s’au în anul de la spăsenia lumii
1723, de cucernicul întru preoţi popa Stoica Iacovici".
Iar peste trei rânduri adaogă şi aceste versuri naive,
in ritm poporan:

Precum cel de călătorie supărat

şi de zăduh îngreuiat,
D orind a ajunge ta loc umbros desfătat,
cu apă îndestulat,
De călătorie să odihnească,
de zăduh să să răcorească,
Lipsa de călătorie să-şi plinească,
la odihnă să-şi sosească,
Intr acestaşi chip şi tipograful,
de a cârtii sfârşire,
Laudă neîncetată lui Dumnezău dă
şi mulfem ire.

Popa Stoica este şi întocmitor de cărţi. II cucerise

pe sfinţia sa frumuseţea cântărilor din Triod şi mai
ales cele din Săptămâna Mare. Erau pentru el: „pârga
florilor cu dulce miros, ieşită din mijlocul Edemului".
De aceia cere şi dobândeşte binecuvântare de la
mitropolitul Daniil, de neam din Muscel, „părintele iubi­
tor şi stăpânul sufletesc al tuturor creştinilor Ţărăi Ru-
mâneşti", să tipărească numai Triodul Săptămânii Mari,
care este „din toate cântările pre limba noastră cea
rumânească mai de umilinţă şi mai agonisitor de zdro­
birea inimii şi mai folositor de suflete". Frumoase
cuvinte scrie popa Stoica în prefaţa acestei cărţi pentru
mitropolitul Daniil, cel totdeauna îndemnat spre folo­
sinţa creştinilor neamului nostru.
Nu ne spune, dar bănuim că popa Stoica este şi I
tălmăcitor de cărţi bisericeşti. Lăsăm învăţaţilor să cer- ,
ceteze această bănuială. Noi mal adăogăm ck popa
Stoica a lucrat supt cinci mitropoliţi, în şase tipografii
bucureştene: tipografia grecească (1715-1719), tipografia
sfintei mitropolii (1723-1736), tipografia şcoalei Văcă-
reştilor din mănăstirea Sfântului Sava (1741), tipografia
cea nouă a sfintei mitropolii (1742-1743), tipografia
domnească din Bucureşti (1745-1746), tipografia din 1749.
Dar ucenicii tipografi ai popei Stoica! Lăsăm pe
ceilalţi şi pomenim numai pe cei din familia sa. II
ajută la lucru, vreme de 1 2 ani, fratele său „Radul lo­
gofătul Iacovici, tipograful". Ce rudă îi vor fi fost
„Ioan Stoicovici tipograful" care duce meşteşugul ti­
parului şi la Buzău, „Iordache Stoicovici tipograful"
din Bucureşti şi „Ghinea diaconul Stoicovici tipograful"
din Buzău, ei nu ne spun; poate îi erau feciori.
Ci pe mine mă înduioşează mai ales această întârru
plare din viaţa popei Stoica tipograful. Se dusese vestea
cărţilor româneşti de slujbă bisericească din Bucureşti,
peste tot pământul locuit de Români. De pretutindeni
veneau să le cumpere. Iată că odată soseşte un preot
tocmai din M aramureş^ la Bucureşti, să cumpere şi el
cărţi. Şi între altele cumpără el şi Triodul Săptămânii
Marii. Dar pe carte trebuia scris, ca de obiceiu, nu­
mele cumpărătorului; şi cum preotul maramureşan va
fi avut mâna greoaie pe condei, roagă pe popa Stoica,
care era şi librar, să-i scrie însemnarea. Şi atunci popa
Stoica, cu mâna lui iscusită, scrie aşa pe foaia din
urmă a cărţii: .P opa Stoica lacooici tipograful ot
Bucureşti, ostenitoriu scrisorii num elu i om ului celui
ce au cum părat cartea aceasta. Este cucernicul între
p re o ţi popa Ionaş, parohuşul satului Bârsanii, din
neam bârsănesc; în a 17 zi a lunii lui Martie,
anii de ta mântuirea lum ii 1728“.

Veşnică să-ţi fie pomenirea, părinte Stoica. Triodul

sfinţiei tale se păstrează şi azi în biserica de piatră din
Bârsana Maramureşului. Şi prin el neamul nostru şi-a
păstrat şi-şi păstrează acolo fiinţa lui românească.

N otă. Cărţile tipărite şi întocmite de popa Stoica Iacovici se

găsesc descrise în cartea Bibliografia românească oeche de I o a n
B i a n u şi N e r v a H o d o ş , I (Bucureşti 1903), p. 501-503,
508 (• Istoria patriarhilor Ierusalim ului, 1715)-, — II (1910),
p. 1-2 (■ D atorii d e N icolae M avrocordat, 1719); p. 21-22 ( »
E vanghelie, 1723); p. 2 2 ( ■ Slujba Sfinţilor N eofit si M axim,
1723); p. 22 ( « Cataoasier, 1724); p. 32 ( ■ Slujba Sfântului A n ­
drei, 1726) ţ p. 33-34 ( . Triodul săptămânei cei m ari a sfintelor
P atim i •S tiq stn ic ^ 1726); p. 33 ( « Liturghii, 1728); p. 36 (■ Mo-
litoenic, 1729); p. 41-42 ( ■ O ctoih, 1 731)5 p. 45 ( •Chiriaco-
drom ion, 1732); p. 49-50 ( « Psaltire, 1735)) p. 50 (■ Antolo-
ghion, 1736); p. 51 (•O cto ih , 1736); p. 51-52 (• A coluthii gre­
ceşti, 1736); p. 54 (• învăţătură bisericească, ed. II, 1741); p. 54 (■
întrebăribogoslooesti, 1741); p. 55 (■ Liturghii, 1741); p.55-50 (•A/o-
litoenic, 1741); p. 60-61 ( • Evanghelie, 1742); p. 70-72 (• Penti-
costar, 1743); p. 87-88 ( . Pravoslavnica mărturisire, 1745); p. 88
(•P saltire, 1745); p. 93 ( ‘ M ărgăritare, 1746); p. 93 ( » O ctoih ,
1746); p. 111 (« Prescurtare din Psaltire, greceşte, 1749). C.
B o b u l e s c u , in revista Spicuitor, /(.1920), p. 46 şi 51-57 (■ Litur-
ghii, 174-6; alt exemplar din aceste Liturghii se află, după arătarea
preotului loan Bârlea, în biserica Nistoreştilor din Sălişte In M ara­
mureş). Tot după arătarea preotului loan Barlea, „la o biserică din
M aram ureş' se află un Triod, tipărit în Bucureşti 7255, in folio,
355 fo i; la sfârşit anul tipărirei 1746 (după însemnările netipărite
ale luyG. T. Kirileanup Şi se vor fi aflând şi alte tipărituri de ale
harnicului tipograf popa Stoica Iacovici.
Pentru Triodul Săptămânei Mari (an. 1726) de la biserica din
Bârsana, cu însemnarea preotului Stoica Iacovici, vezi l o a n Bâ r l e a ,
Însemnări din bisericile Maramureşului (Bucureşti 1909), p. 25,
nr. 99 ( « Studii si Documente,'XVII, ed. N. I o r g a ) . «Anii dela
mântuirea lumii 1778» sânt o greşală de tipar în loc de 1728 sau
1738 sau 174S, când trăia încă popa Stoica Iacovici. Mă opresc
la anul 1728, întru cât încă din anul 1735 avem un Triod întreg
tipărit la Râmnic, şi deci după acest an n’ar fi fost firesc să cum­
pere Triodul mic, de-o săptămână, din anul 1726.
Fruntarul de la pagina 74 înfăţişează stema ţării din Pravoslav­
nica Mărturisire tipărită la Bucureşti în anul 1745 de preotul
Stoica Iacovici. Este această tipăritură o reproducere a cărţii cu
acelaşi titlu, tradusă din limba greacă în limba română de Radu
Greceanul şi tipărită la Buzău în anul 1691. La reproducerea
acestui fruntar ne-am mai gâhdit că se împlinesc estimp trei sute
de ani (1642-1942), de când în Iaşii Moldovei s’a adunat sinod^
care a cercetat această Mărturisire scrisă de P e t r u M o v i l ă ,
Moldoveanul mitropolit al Chievului, şi a tradus-o din limba latină
in limba greacă vorbită.
 12. Biserica lui Brâncoveanu în Făgăraş (1697-1698).

VESTITUL POPA TUNSU

— ADICĂ PROTOPOPUL IOAN PIUAR1U DIN SADU —
— 1760 —

uiţi vor fi auzit zicătoarea bătrânească: s’a dus

vestea ca de popă tuns — , dar puţini vor fi
ştiind cum a ieşit această~vorbă în lume. Ascultaţi-i
povestea că e cu adevăr.
Când mitropolitul Atanasie al Ardealului s’a lepă­
dat de legea noastră ortodoxă, pentru care jurase în
mitropolia din Bucureşti, şi s’a dat în legea papei de
la Roma, s’a frânt în două frontul bisericesc al Ro­
mânilor de peste munţi. O frântură, cea mică, s’a lipit
de Atanasie, uniatul, şi s’a numit biserica română uniată
cu Roma. Frântura cea mare a rămas credincioasă
vechii credinţe ortodoxe a moşilor şi strămoşilor noştri.
Uniaţii aveau sprijinitori tari pe pământ: episcopul lor,
papa de la Roma, împăratul nemţesc de la Viena,
armata nemţească. Ortodocşii n’aveau sprijin omenesc,
dar cu ei ţinea Dumnezeu din cer, care nu lasă în pă­
răsire pe cei credincioşi ai săi, ci le trimite duh de
viaţă dătător, careja c e lei din oi şi înţelepţi din d o ­
tam. Luptă aprigă s’a încins în tT^
Incăerarea a durat două vieţi de om. La urmă au bi­
ruit ortodocşii. Mucenicii şi luptătorii lor pentru or­
todoxie sânt mulţi. Unul din cei mai neînfricaţi este
vestitul popa Tunsu.
La jumătatea drumului între .Câineni şi Sibiu, puţin
spre stânga, se află satul românesc Sadu. Aici s’a năs­
cut popa Tunsu. Numele lui adevărat este loan Piuariu.
Când a fost să se preoţească, el n’a vrut să fie hiro­
tonit de episcopul uniat de la Blaj, ci s’a dus pe Olt
în jos şi a primit darul preoţiei din mâinile episcopului
ortodox Grigorie al Râmnicului. Dacă s’a întors acasă,
n a stat locului, ci mânat de firea lui inimoasă şi în­
drăzneaţă, a pornit să propoveduiască pentru credinţa
ortodoxă şi împotriva uniaţiei. Cum vueşte Oltul în
vaduri, aşa răsuna cuvântul din gura părintelui loan
din Sadu, şi cum s’adună oile la fluerul păstorului,
aşa se adunau mulţimile la glasul părintelui. De puterea
vorbei lui s’au cutremurat generalul comandant din
Sibiu şi episcopul uniat din Blaj.
Socotindu-1 un Samson, au crezut că puterea lui stă
în plete. De aceia legat a fost părintele loan de sol­
daţi, dus a fost la Sibiu, iar foarfecele episcopului Pavel
Aron i-au tăiat barba şi părul, în piaţa oraşului. Popa
Tunsu l-a poreclit lumea; dar vestea de popa cel
tuns s’a du^ departe; căci cum nu poţi să opreşti
N. M. P Preoţi de m ir
Oltul în loc, aşa nu l-au oprit pe popa Ioan Tunsu
de la propovedania lui nici pedeapsa episcopului şi
nici poruncile împărăteşti. Ba credincioşii l-au cinstit,
în ciuda episcopului, cu vrednicia de protopop în Sadu.
De la o vreme, părutu-i-s’a părintelui Ioan Tunsii
îngustă valea Oltului pentru cuvântul său; de aceia
s’a întins spre Cluj unde ortodocşii erau mai amenin­
ţaţi şi unde el chiemă pe Români la un sobor pentru
legea veche românească. De la Cluj vine în câmpia
Mureşului. Aci pe câmpie, în satul Sânpietru, în zi de
târg, unde era lume luminată, îşi face amvon de scân­
duri în mijlocul bâlciului, şi de dimineaţa până seara
tună, in proză şi în versuri, împotriva celor de altă
credinţă. Nici un slujbaş nu îndrăzneşte să-l oprească,
de frica poporului care ţinea la el ca la un sfânt.
Târziu seara, când popa Tunsu găzduia la un ro­
mân din satul Pogăceaua, soldaţii pot să-l prindă cu
mare greutate, după ce împuşcară gazda. Legat fedeleş
pe cal, ocolit pe cărări sucite de frica Românilor care
căutau să-l scape, a fost dus popa Tunsu prin întuneric
şi prin văi, din închisoare în închisoare, până la Viena,
unde a stat în temniţă în anii Domnului 1760 şi 1761.
Cititorule, dacă vrei să citeşti scrisori scrise din
inimă, apoi eu te îndemn să citeşti scrisoarea lui Ion
Piuariu din Sadu şi a soţiei sale Dobra către fiul lor
„sfinţitul părinte Ioan" care, purtat ca mucenicii din
loc în loc, stă închis la Viena; de dorul lui le
arde inima, cum arde gâtul cerbului după izvoare
de apă. Şi să mai citeşti scrisoarea Patrasiei din
Sadu, soţia credincioasă a părintelui Ioan, ai cărui
„copilaşi au rămas ca nişte pui de porumbiel îngroziţi
şi întristaţi11, aşteptând în fiecare zi să vie tatăl lor.
Diplomaţia vieneză, stricătoare de suflete, sloboade
din închisoare pe preotul Ioan Tunsu, îi dă pensie zil­
nică, dar îi cere în schimb să stea liniştit. Preotul se
întoarce acasă. Insă cum nu poţi opri vântul din mersul
lui, tot aşa banii Vienei nu-1 pot împiedeca de la îm­
plinirea chiemării lui pe lume : propoveduirea pentru
ortodoxie şi împotriva uniaţiei. Departe de satul lui,
tocmai prin Doboca, îl prind autorităţile, când mişca gloa­
tele prin cuvântu-i înaripat. Iar cunoaşte popa Tunsu
temniţele V ienei; dar acestea nu se mai deschid acum
pentru el de cât „cu aceia rânduială* ca să 1 nu se mai
întoarcă în Ardeal. Ca într’o temniţă mai largă, silit fu
preotul Ioan Tunsu să-şi încheie viaţa în Banatul lipsit de
uniaţi, departe de valea Oltului şi de câmpiile Mureşului,
dătătoare de prilejuri pentru lupte de credinţă; şi anume
in satul Sânnicolaul mare din câmpia Banatului, unde
slujeşte preoţie ortodoxă până la moarte, în anul 1782.
Ci în istoria bisericii noastre pomenit va fi cu cinste
inimosul preot Ioan Tunsu.

Iar eu de câte ori citesc viaţa lui scrisă de Petru

Maior, precum şi scrisorile înlăcrimate ale părinţilor şi
soţiei sale, mă încredinţez întru totul de adevărul
dumnezeeştilor cuvinte: „Oricine care a lăsat fraţi sau
surori, sau tată, sau mumă, sau femee, sau copii, sau
moşii, sau case pentru numele meu, înmulţit va lua
înapoi şi va moşteni viaţa veşnică" (Matei 19, 29).

N otă. — P e t r u Maior, Istoria bisericii Românilor,

(Buda 1813), p. 111-113; reprodus şi de I. L u p a ş , Cro­
nicari si istorici români, I, p. 153-156; cf. II, p. 301 ţ Pr. G h e o r -
g h e C o t o ş m a n , Din trecutul Banatului, comuna şi bise­
ricile din Sânnicolaul-mare, II (Timişoara 1931), p. 242-244; S i l ­
v i u D r a g o m i r , Istoria desrobirei religioase a Românilor din
Ardeal, II (1930); p. 163-170, 336, 392-396 (= scriso area de la
7/16 Sep. 1760 din închisoarea de la Vlena a preotului Tunau),
— Pr. G h e o r g h e C o t o ş m a n, o. c., p. 224-225 (: preotul loait
Tunsu semnează aici in matricole de la anul 1772 până la anut
1782, când pe semne a murit). — Preotul loan Tunsu a avut
doi fii. Unul ajunge preot tot aci, în Sânnicolaul-mare, unde pă­
storeşte între anii 1795-1819, semnând «Petru Ioanovici Molnar».
,(v. Pr. G . C o t o ş m a n , o. c., p. 226) Cellalt este vestitul chirurgi
oculist «loan Piuariu-Molnar» (1749-1815); v. I. L u p a ş in An.
Ac. Rom., Ist. 21 (1939), mem. 2 0 V a l e r i u L. B o t o g a ,
Câteoa lămuriri si date cu prioire la biografia lui loan Piuariu-
M olnar (Extras din omagiul loan Lupaş (1941); I d e m , O lămurire
asupra datei naşterii tui loan Piuariu-Molnar (Extras din Anu­
arul Inst. de Ist. Naţ. VIII (1941), Sibiu)ţ L i a M. D i m a , Cateoa/
date şi amănunte nouă cu prioire ta loan Piuariu-Molnar
(Extras, ibidem). — Nu mă lasă inima să nu însemnez că popa
Ioaneş din Galeş a fost închis pe viaţă pentru ortodoxie şi a
murit neştiut in temniţa din Kufstein de la Graz. Neamurile şt
satul I-au tot aşteptat să se întoarcă, că nu-i cunoşteau sfârşitul.

Tipărim scrisorile amintite într’o traducere nouă.

Scrisoarea din 21 Feoruarie s. o. anul J761 a tatălui popei
loan, închis în Viena.
Cinstite fiule, sfinţite părinte Ioane, îţi doresc de la îndurătorul
Dumnezeu sănătate sfinţiei tale şi rog pe preamilostivul Dumne­
zeu să-ţi fie intr’ajutor. Dacă te vei fi ostenit întrebând: noi din
mila Iui Dumnezeu celui prea mare sântem sănătoşi i încolo Dum-
nezeu ştie cum arde inima noastră.^
Cinstita ta scrisoare pe care ai trimis-o am primit-o, pe care
văzându-o ne-am bucurat că eram tare trişti, numai Dumnezeu
ştie focul inimii noastre. Că decând ai ieşit din casa n o astră şi
a fm e rs la P e te rla ca , şi te-au prins, scumpe fiule, in Pogăceâ şt
te-au dus Ia Băiţa, de acolo la Abafaia, — am fost şi eu într’o
Marţi în Pogăceâ, aci am auzit că te-au dus la Oşorhei, şi de aci
Dumnezeu ştie în câte locuri te vor fi purtat duşmanii, cum l-au
purtat Jidovii pre Domnul Hristos. Ce să-ţi spun: sabie cu două
tăişuri era in inima mea şi lacrămi neîncetate şi nespusă oste­
neală şi cheltueli pe care Dumnezeu le ştie şi inima mea întri­
stată i câţi duşmani sânt pe capul meu! Am vrut chiar acum să
plec la V iena, înainte fusesşm la Abrud şi te-am căutat fiule,.
dar după ce am trimis pe frate-tâii O prea ia prea luminatul mi­
tropolit, am in(eles că tu, fiul meu, eşti viu in Viena. Aşa te do­
rim fiule, cum doreşte cerbul de izvoarele apelor şi aprinsă este
inima noastră de dorul tău. Te rugăm să ne mai dai ştiri prin
scrisorii atât noi cât şi Patrasia cu copiii sântem sănătoşi. Multe
aş avea, scumpe fiule, să-ţi scriu, care nici pe hârtie n’ar Încăpea
şi nici cerneala n’ar ajunge. Dar ne mai având timp, facem sfâr­
şit cuvintelor noastre şi rămânem ai sfinţiei tale Ion Piuariu din
Sadu cu maică-ta Dobra. Şi Hristos cu tine. Fiule, doresc să te
mai văd odată şi apoi să mor, după cuvântul bătrânului Simion.
Că dacă mi-ar veni ciasul morţii, aşa-mi pare că de dorul tău
n ’aş putea să mor. De s’ar milostivi înălţata Împărăteasă să-ţi
dea drumul să te mai vedem o d ată!

Scrisoarea Patrasiei preoteasa preotului loan, închis in Viena,

■către soful ei, din 23 Feoruarie s. o. anul 1761.
Prea cinstite, prea scumpe şi al nostru pururea dorit sfinţite
părinte Ioane. Ne rugăm împreună cu toţi prietenii sfinţiei tale
să ţi se dăruiască din mila Domnului sănătate, fericire şi numai
bine. Ne întrebi şi doreşti să ştii cum trăim ţ află că sântem sănă­
toşi cu to ţii: părinţii, socrii, rudele, surorile şi ceilalţi. Şi eu
scumpa soţie a sfinţiei tale sânt sănătoasă împreună cu odraslele
tale cele dorite •, dar destul de amărîtă şi cu inima tristă ţ şi
dor de tine mi-a fost până în ceasul acesta când sosi scrisoare
de la sfinţia ta. După ce văzui scrisoarea şi înţelesei toate, mai
întâi am mulţdmit lui Dumnezeu şi prea înălţatei împărătese pen­
tru darul şi milostivirea ce am dobândit de la prea înălţata şi
strălucita împărăteasă ţ şi mult bucurându-mă, am îngenunchiat
tiind in braţe copiii, unul in dreapta şi altul în stânga; şi cu la-
crăm i în ochi am rugat pe Dumnezeu, şi mereu il voi ruga, să
dăruiască prea înălţatei împărătese viaţă lungă, în totul fericită
ţ i strălucitoare. Cu toate că nu sânt vrednică să mulţumesc prea
înălţatei împărătese pentru această milă făcută acum, dar dusă
de neştiinţă cad la pământ şi sărut prea cinstitele haine şi prea
strălucitele picioare ale înălţatei Împărătese, în nădejdea că pre­
cum milostivul Dumnezeu are putere să ierte păcatele oamenilor,
to t aşa are putere şi înălţata împărăteasă să ierte greşalele sfin­
ţiei tale. In vestita şi Împărăteasca ei milostivire, să-i fie milă de
copiii sfinţiei tale care mult te doresc şi care au rămas ca nişte
pui de porumbiel îngroziţi şi întristaţi, uitându-se în fiecare zi în
cale-ţi, ca să se bucure de îmbrăţişarea tatălui lor.
Fiule, iată-ne şi pe noi părinţii, după atâta dor de sfinţia ta,*
ne rugăm de sănătate. Şi să ştii că am rămas ca nişte trunchiuri
uscate, că nici O prea fratele sfinţiei tale nu este la n o i: l-am
trimis pe urmele sfinţiei tale din luna Septemvrie, aşa că amân­
doi fii noştri ne lipsesc. Fiule, de când cu întâmplarea ta şi până
ai trimis scrisoare, noi n’am stat acasă, eu într’o parte, mamă-ta-
în alta, amândoi am tot alergat; şi mai să ne ajungă sfârşitul
vieţii noastre pământeşti de supărare şi de întristare. Mult am
sărăcit cu drum urile; eram pe drum chiar când a sosit scrisoa­
rea. Când m’am întors a doua zi şi am găsit scrisoarea mult
m’am bu cu rat; am mulţumit iui Dumnezeu şi prea înălţatei îm-
părătese cu toate că sântem nevrednici să mulţumim pentru a-
ceastă ştire care ne este nouă tuturor ca o desvinovăţire.
Iubite soţule, după acestea vei şti mai adevărat cum o duc cu
locuinţa s eu m’am mutat cu amândoi copiii la tata. Să ştii şi-
pentru casă că am isprăvit-o de zidit, cu ajutorul lui Dumnezeu
şi cu sprijinul la ce au ştiut al amândoror părinţilor; şi dacă
ai vrem e să-mi scrii cum să fac cu cheltuiala acestei case că eu
n’am mijloace si nici nu mă pricep. Preoţii, din ce vor, îmi dau
şi toţi îţi roagă de sănătate. încheind acestea, •mila lui Dumne­
zeu să fie pururea cu sfinţia ta. A sfinţiei tale soţie Pătrăsid din
Sadu, şi noi părinţii adevăraţi ai sfinţiei tale Ion şi Dobra.

[I. L u p a ş a tipărit scrisoarea tatălui şi scrisoarea preotesei,

textul latinesc şi traducere românească, în Omagiu lui I. Bianu
(Bucureşti 1927), p. 2 4 6 —249 şi în Studii, conferinţe şi comunicări
istorice, I (Bucureşti 1928), p. 275—2 78; iar în Doctorul Ioan Piua-
riu-M olnar, An. A c. Rom. Ist. 21 (1939), p. 657 658, numai
scrisoarea preotesei în traducere românească]. Vederea b i ­
s e r i c i i l u i B r â n c o v e a n u din Făgăraş de la pagina 80
este reprodusă după N. G h i k a B u d e ş t i , Eoolutia arhitec­
turii in Muntenia şi in Oltenia IV [ •Buletinul Comisiunii Mo~
numentelor Istorice 29 (1936)], figura 190.
 PREOTUL ANDREI DIN UIDEŞTII BUCOVINEI
- CARE N’A JURAT SUPUNERE ÎMPĂRATULUI NEMŢESC -
— 4 O ctom vrie 1777 —

D upă ce Austriecii au
smuls pe nedrept
Bucovina de la Moldova,
au cerut jurământ de su­
punere de la toţi locui­
torii ţării ca să se ştie că
ei sânt supuşi pentru tot­
deauna împăratului de la
Viena. Jurământul acesta
a fost hotărît să se facă
la Cernăuţi în ziua de 1 2
Octomvrie 1777, când ţă­
ranii isprăviseră strânsura
de pe câmp, iar vremea nu
era împotrivă. Măsuri în­
tinse şi pregătiri amănun­
ţite s’au luat din timp. Ar­
mată numeroasă prin sate şi mai ales la Cernăuţi pentru
linişte. Grămezi de nutreţ pentru vite; buţi de vin şi
bucătării cu boi fripţi pentru îndestularea poporului.
Servicii de masă şi băuturi alese pentru praznicul bo­
ierilor. Umbrare şi bănci pentru priveliştea alaiului.
Muzici, surle, lăutari, meterhanele şi comedii pentru
desfătarea mulţimii.
Iar pentru că nu tot poporul Bucovinei putea să
încapă la Cernăuţi pentru jurământ, s’a hotărît aşa.
Boierii mari şi mici, preoţimea înaltă şi trimişii ora­
şelor şi satelor vor jura la Cernăuţi în ziua de 1 2
Octomvrie. Dar poporul din sate şi din târguri va
jura mai din vreme, în localitatea lor, fiind faţă ofiţeri
împărăteşti; tot aşa vor face călugării şi călugăriţele
în mănăstiri. De aceia fură trimişi în ţară 17 ofiţeri.
Fiecare din ei avea de luat jurământul de la opt sau
zece sate şi era însoţit de ostaşi călări şi de un boier
mazil, ştiutor de nemţeşte şi de moldoveneşte. Ofiţerul
mai ducea cu sine o scrisoare a episcopului Dositei
către protopopi şi preoţi ca să îndemne poporul la
supunere împăratului.
Când ofiţerul ajungea într’un sat, preotul trăgea clo­
potul şi lumea se aduna în biserică. Apoi mazilul citea
răspicat jurământul, iar sătenii, ţinând trei degete de
la mâna dreaptă în sus, repetau cuvânt de cuvânt.
La sfârşit, preotul, vornicul (« primarul) şi toţi sătenii
iscăleau jurământul sau trăgeau cu degetul peste o
cruce făcută de mazil, care le scria numele întreg.
Apoi o delegaţie alcătuită din vornic şi din doi săteni
aveau să întărească încă odată acest jurământ la Cer­
năuţi, în ziua de 1 2 Octomvrie.
In toată Bucovina jurământul de supunere către
împărat s’a făcut în linişte. Un singur preot, împreună
cu poporul lui, s’a răsvrătit şi a stricat armonia deplină
a serbării nedrepte. Pe malul drept al Sucevei, aproape
de hotarul silnic al Bucovinei, se află Uideştii, sat
vechiu, pomenit din bătrâni în hrisoave şi locuit de
moldoveni curaţi. In vremea smulgerii Bucovinei era
păstor sufletesc aci părintele Andrei. Acest preot ştia din
cronici şi din poveşti că Bucovina este pământ curat
moldovenesc, apărat cu vitejie dreaptă de Ştefan Voi­
vod, cel Sfânt şi Drept, care sălăşluise în Suceava cea
vecină cu satul lui şi care dormea turburat în mă­
năstirea Putna, gospodărită atunci de fostul mitropolit
Iacov, plecat din scaunul lui pentru apărarea dreptă­
ţilor poporului. Ştiind el, preotul Andrei, cuvântul din
urmă al lui Ştefan Vodă că urmaşii lui mai bine să
moară cu toţii de cât să-şi piardă (ara, hotărîtu-s’a el
să nu facă jurământ de supunere către împăratul nemţesc.
Pentru aceia, când ofiţerul împărătesc, în ziua de 4
Octomvrie 1777, a sosit în Uideşti ca să ia jurământul
sătenilor, preotul Andrei nu s’a supus poruncii împără­
teşti şi n a dat ascultare sfătuirii episcopului. Au tras
clopotele, s a adunat poporul în curtea bisericii, a venit
şi părintele Andrei. Dar când i s’a poruncit să intre In
biserică, n’a vroit să intre. Un soldat-husar l-a luat cu
sila, pe sus, şi l-a dus înăuntru. Sătenii turburaţi au
intrat cu năvală în sfânta biserică să vadă ce se face
cu preotul lor. El sta în faţa Uşilor împărăteşti, cu
mâinile cruce pe piept, ca un mucenic de altădată
ce-şi aşteaptă chinul. Mazilul-tălmaci începu să citească
jurământul. Sătenii ascultau duşi pe gânduri, iar preotul
Andrei adânc întristat, pleca mereu capul, mai jos, tot
mai jos, ca şi cum o stâncă grea îl apăsa. Nici mâini
ridicate în sus, nici repetarea cuvintelor jurământului.
Tăcere ca de moarte.
— Părinte Andrei, jură şi iscăleşte jurământul către
împărat.
Preotul intră în altar, se închină smerit în faţa Sfin­
tei Mese, ridică Sfânta Evanghelie, o arătă ofiţerului
împărătesc şi zice cu glas puternic.
Nu cunosc alt jurământ de cât cel cuprins în
Sfânta Evangelie. Pe ea am jurat când m’am . făcut
preot, pentru întâia oară şi pentru cea din urmă oară.
Cine a jurat ascultare împăratului ceresc, nu mai poate
jura supunere vreunui împărat pământesc. Facă-se voia
Domnului.
Aşa-i, întăriră sătenii şi se grămădiră să iasă din
biserică. Husarii îi împiedecară, iar ofiţerul prin tălmaci
îi îngrozi să jure singuri că altcum vor păţi greu,,
cum are să pătimească răzvrătitul lor preot. Jură po­
porul, dar de silă, cu mare necuviinţă şi cu adâncă
turburare. Preotul Andrei nu jură, ba se îndârji mai
rău şi răspunse oţerit ofiţerului că nu poate suferi cu­
vântul ,,supus“ din jurământ şi că sătenii lui nu se vor
ţinea de crucea peste care cu sila au tras cu degetul.
Şi aşa fu. Când preotul Andrei era să fie trimis cu
putere la Suceava, să-şi dea seama de răzvrătire, Ui-
deştenii lui, înarmaţi cu topoare, cu furci şi cu coase
îl apărară ca pe un voivod iubit al lor. Răzvrătirea
preotului Andrei cu sătenii săi n’a aflat răsunet în Bu­
covina. De aceia, simţindu-se ei fără sprijin înaintea
numeroaselor catane nemţeşti, au trecut cordonul în
Moldova, părăsindu-şi satul lor cu vechi gospodării,,
dar mântuindu şi sufletul de un jurământ nedrept.
Veselitu-s’au la Cernăuţi cu mese, cu cântece şi cu
jocuri Bucovinenii juraţi; dar veselia nu era deplină»
Căci, la hotar, Uideştenii stau cu ochiii ţintă şi cu to­
poarele în mână; iar la mănăstirea Putna, în noaptea
de 1 2 Octomvrie din anul 1777, se arătau semne.
Ci-că „la miezul nopţii, Buga, clopotul cel mare, a
început să sune de sine, întâi încet, apoi tot mai tare
şi mai tare. Călugării treziţi din somn se uitară în
ograda mănăstirii. In fioroasa tăcere, în sunetul clopo­
tului ce. creştea treptat, biserica se lumină de sine
de o lumină stranie şi ne mai văzută. Călugării co-
borâră într’un şir treptele chiliilor; unul deschise uşa-
bisericii. In acea clipă clopotul tăcu şi în biserică era
întuneric des. Candelele pe mormântul lui Vodă se
stinseseră, de şi avusese untdelemn îndestul.
A doua zi Voivodul Moldovei era atât de mohorît
şi de stâns, încât, pentru păstrărea memoriei lui, un<
călugăr, ce nu ştia zugrăvi, a făcut copia ce existăm
astăzi. Aprinde-se-vor candelele pe mormânt ? Lumina-
se-va vechiul portret?»

Aprinsu-s’au candelele pe mormântul lui Vodă Ştefan.

Oasele lui zac liniştite în pământ liber, întins cât cu­
prinde graiul românesc. Prin jertfa câte unuia ca preo­
tul Andrei din Uideşti a mai luminat candela patrio­
tismului românesc, până când vâlvătaia iubirii de neam
a ars hotare nefireşti şi alcătuiri omeneşti nedrepte.

N otă. Iar cine doreşte să cunoască mai pe larg cum s’a

depus jurământul Bucovinei, să citească broşura D in B ucovina
de altă dată (Biblioteca Steaua nr. 26), scrisă de fostul meu
coleg de studii la Viena I o n ^ G r ă m a d ă din Zahareştii Buco­
vinei, mort vitejeşte în luptele de la Cireşoaia (1917).
Podoaba de la pagina 87 înfăţişează mănăstirea Putna după o
pictură păstrătă in mănăstire şi este reprodusă după G . B a 1 ş,
Bisericile lu i Ştefan cel M are [ • Buletinul Comisiunii Monu­
mentelor Istorice 18 (1935)], p. 193, figura 301.
 PREOTUL MANOLE DIN TÂRGOVIŞTE
- BĂTUT „PURCĂREŞTE" DE PROTOPOP —
— 22 Septemvrie 1798 —

A scultaţi povestea unui

amărît de preot, bă­
tut, din porunca protopo­
pului, în faţa lumii, cu un
' ciomag de corn.
Manole grămăticul se
strădueşte să intre în cinul
preoţesc, îndemnat de ta­
tăl său, care i-a tot cu­
vântat „că preoţia este
( de cât toate tagmele mai
de cinste". Eu bănui că
el era «fiul popei Pană
din Purcărenii Muscelu­
lui.» Şi cum Muscelul şi
atunci ca şi azi era bogat
în preoţi, Manole al no­
stru abia găseşte un loc
de diacon la Târgovişte.
. . . m L-a hirotonit vlădica Gri-
14. Chindia din Târgovişte _ , .
gorie Sidis xn ziua de 2 0
Noemvrie 1790. Purtând cu cinste diaconia, Manole se în­
vredniceşte şi de sfânta stepenă a preoţiei, îngroşind numă­
rul preoţilor din bogata în biserici şi preoţi Târgovişte
de altă dată.
Era preotlabisericaSfântului Dimitrie cu enoriaşi
puţini şi săraci,; erasupus, spune el; îşi plătea birul la
vreme; precum şi toate dările ce veneau din porunca
mitropolitului se îndatora şi le plătea mai nainte de cât
alţii, iar cusur nu făcea. Bogăţia lui era patrafirul: cu
el îşi hrănea trei copii nevârstnici şi îşi chivernisea viaţa.
Era însă în Târgovişte pe atunci un protopop aspru
şi cu multă trecere la cei mari: protopopul Gheorghe,
eclisiarh al Bisericii Domneşti, ctitor la mănăstirea Bâl- <\
dana şi care a protopopit peste 33 de ani. Altădată vă
voiu povesti viaţa lui. mai pe larg. Acum vreau să arăt
cât de aspru s’a purtat prea cucernicia sa cu bietul
preot Manole.
In luna Septemvrie din anul 1798, moare unul Dima,
negustor în Târgovişte. Slujba înmormântării lui se
face în Biserica Domnească, unde iea parte protopopul
Gheorghe cu un mare sobor de preoţi, printre care era
şi preotul Manole. Sfinţia sa, când şi-a pus patrafirul,
n’a făcui cuvenita metanie protopopului, ci a făcut
„metanie la jeţul stăpânesc", căci aşa l-a învăţat răposa­
tul arhiereu Sidis care l-a hirotonit: „cei ce am slujit
liturghia să nu sărutăm mâna“. Protopopul a socotit
aceasta ca o defăimare a vredniciei sale, însă n'a zis
nimic în vremea slujbei de înmormântare. Dar când
alaiul se întorcea de la groapă, înaintea Bisericii Domneşti,
se jelue preotul Manole că protopopul «porunceşte
lui Barbu Brojbă care nu este nici diacon, nici preot,
şi m’au luat de păr şi m’au bătut purcăreşte cu un
ciomag de corn al Barbului cât i-a fost cheful “, în
faţa lumii adunate. «Intr’acea întâmplare, unii plângeau
mortul, eu (preotul Manole) plângeam de ciomege şi
de necinste, alţii râdeau de batjocură.»
Omenească întrebare: un preot bătut atât de stra­
şnic în vileag, mai are trecere în faţa credincioşilor?
Cuvântul lui şi slujba lui mai fi-vor ascultate şi cău­
tate? Iar fără slujbe, cu ce să se ţie el şi ai săi ?
Această obidă îl înneca pe preotul Manole, când
„cu lacrămi ferbinţi" se plângea mitropolitului Dositei.
 să-i facă dreptate, căci altfel — greu cuvânt — : „nici
preoţie nu-mi trebue, nici preoteasă, căci ce-mi este
mie bună preoţia fără de cinste ? Mai bine să mă duc
în lume, de cât să plâng cu copiii în casă. Că dacă
nu am preoţia cu cinste, nici pâine nu am să dau
copiilor. Că dacă ar fi fost cu perdea, cine nu păti­
meşte în lume? Ci în vileag, spre privigherea tuturor,
ca şi când nu aş fi fost preot, ci cârciumăreasă".
Şi care a fost urmarea plângerii? A fost că protopopul
Gheorghe a dăinuit o viaţă de om în protopopie, măcar
că «a ponosluit darul preoţiei» ; iar la cercetarea porun­
cită de mitropolit, tot dosăditul de preot Manole a
fost găsit cu ponoase ; ba eu citesc printre rânduri în
actele mitropoliei că i s’a luat şi preoţia.

Cred că vreun preot mai bătrân va încheia sfârşitul

acestei poveşti cu vorba: nici aspru fără măsură şi cu
I prea multă putere ca protopopul Gheorghe de altă dată,
I dar nici moale peste măsură şi fără nici o putere, cum
\ e Cutare protopop de astăzi.

N otă. — Plângerile preotului Manole şi alte acte in legătură cu

această «ponosluire», caută-le la A ihioeleStatului din Bucureşti,
Mitropolia Bucureşti, conaica nr. 141 f. 149 r.; 130 r.; cf. D.
F u r t u n ă , Preofimea românească în secolul al X VllUlea (1915),
p. 9 1 —92, 242.— In anul 1810, la biserica Sfântului Dimitrie din
Târgovişte era preot Gheorghe sin Sanfir preoţit pentru această
biserică în anul 1808 Iunie 4 (Academia Română, ms. rom.
1457, bisericile din Târgovişte, f. 420 —431). Iar preotul Manole
nu-i nicăeri în Târgovişte la anul 1810.
Podoaba de la pagina 92 înfăţişează Tumul Chindiei din Târ­
govişte, prea cunoscut de lumea românească.
 15. însemnare scrisă de popa Panait pe o Liturghie grecească.

POPA PANAIT DE LA CĂRĂMIDARII- DE - SUS

— ÎNŢELEGĂTOR AL LUI TUDOR —
— 18 Martie 1821 —

e Tudor Vladimirescu (t 27 Mai 1821) nu l-a iubit

mai nimeni din vremea lui. Mitropolitul Dionisie
Lupu, român, cu unele gânduri bune, nu s’a purtat
cinstit cu el. Numai de frică i-a dat iscălitură de în­
cuviinţarea mişcării. In dos, se plângea Ruşilor de sila
ce-i făcea Tudor. Toate arătările de mai târziu ale lui
Dionisie învederează că în fundul inimei el n’a încu­
viinţat pornirea lui Tudor. Ceva mai mult. Chiar Ilarion
episcopul Argeşului, socotit de mulţi ca sfătuitorul lui
Tudor, când a fost la greu, a fugit pe furiş la Braşov,
iar Tudor a primit moartea în faţă.
Nu mai vorbim de boieri. Aceştia nu-1 puteau suferi.
Tudor cerea drepturi pentru tot poporul. Ei înţelegeau
drepturi numai pentru ei, dar tot pe spinarea poporului.
Marele vistier Alexandru Filipescu-Vulpe, înputernicitul
divanului, s’a purtat cu Tudor aşa cum îl aratănumele.
Ii aproba numai de frică şi de formă cererile-, încolo,
citeşti printre rânduri: cum am scăpa mai grabnic de
acest om supărător care cere pronomii pentru prostime.
Spre mirarea noastră, nici scriitorii de atunci, soeo-
tiţi patrioţi, nu 1 - au iubit. Călugărul Naum Râmniceanu,
cunoscut pentru patriotismul său, scrie urât de Tudor;
îl numeşte: „prostul pandur Tudor“. Un anonim — eu
nu cred că este Gheorghe Lazăr—îi batjocoreşte întâri-
turile scriind: „slugeru Tudor se află la mănăstirea
Cotroceni şi tot face şanţuri, ca să nu sae vacile peste
ele*. Nicolae Glogoveanu îl numeşte„ nelegiuitul Theo-
dor“, măcar că acest nelegiuit trăise în casa Glogove-
nilor şi călătorise la Viena pentru scoaterea drepturilor
lor. Până şi un creştin atât de bun ca stareţul Calinic
de la Cernica nu găseşte de cât cuvântul „apostasie",
adică răsvrătire, pentru mişcarea lui Tudor.
Dar este în lume o dreptate! S’au găsit şi oameni
care au înţeles şi au iubit pe Tudor. Aceştia sunt preoţii
de mir şi dascălii de biserică. în însemnările lor de pe
cărţile de slujbă nu găseşti un cuvânt greu cu privire
la această mişcare. Iar dacă nu întâlneşti, în toate în­
semnările, cuvântul deschis de încuviinţare, în schimb
citeşti printre rânduri că bietul preot este cu toată inima
pentru mişcarea pornită spre binele obştimei, din care
făcea şi el parte. Unul din aceştia era preotul Panait
de la Cârămidarii-de-sus, pe atunci, lângă Bucureşti.
Lângă Cotroceni, spre miază-noapte, aproape de
Dâmboviţa, este aşezat din vechime un sat numit Gro-
zăveştii, a cărui moşie ajunsese cu vremea în stăpâ­
nirea câtorva mănăstiri din Bucureşti. Fiindcă locuitorii
satului se îndeletniceau cu facerea de cărămidă, satul
s ’a numit şi Cărămidarii-de-sus, ca să se deosebească
de Cărămidarii din partea de jos a Bucureştilor. în
anul 1810 mahalaua Cărămidarii-de-sus avea 30 de case,
cu 80 de suflete. Biserica era de zid, clădită în anul 1805.
La ea slujea preotul Gheorghe sin popa Neacşu.
l a această biserică a Cărămidarilor - de - sus era
slujitor în anul 1821, când intră Tudor în Bucureşti, un
alt preot, anume Panait. Se vede că era un preot mai
ales. Din cărţile lui se păstrează o Liturghie grecească.
Pe această carte el şi alţii au făcut însemnări folo­
sitoare istoriei. Aşa, la rugăciunea Amvonului, este
şters numele „împăraţilor" şi adăogat în greceşte cu
litere chirilice numele „Prea înălţatului şi de Hristos
iubitorului Domnului Grigorie Dimitrie Ghica Voivod"
(1822-1828). Mai jos e scris iarăşi otpustul în greceşte cu
alfabet chirilic. Alte însemnări, româneşti acestea, ne
dau ştiri despre viaţa acestui preot. Aşa, pe scoarţa din
faţă a cărţii, a însemnat: „Aici am scris eu robul Dom­
nului popa Panait Duhovnicu, .1830, Aprilie 18". Iar
pe scoarţa din dos a notat preotul Zanzul: „Trăiiu de
slujiiu şi eu zmerit şi mai mic între preoţi pâ această
sfântă leturghie la leat 1832, Maiu 2 2 , în zilile sfinţii
sale părintelui popii Panait". Dovedeşte această notă că
preotul Panait era socotit ca om de seamă de cei din
jurul său.
Dar însemnarea care ni l face nouă simpatic a scris-o
el, preotul Panait, la sfârşitul acestei liturghii. Din
clopotniţa bisericii sale se va fi uitat cu uimire
preotul Panait la oştirea numeroasă a lui Tudor, ce
intra în Cotroceni, în acele zile de Martie, când pă­
mântul se deştepta la o viaţă nouă, cum avea să se
deştepte şi neamul românesc. Şirurile de panduri în
ghebe albe, tăbărîţi pe câmpia Cotrocenilor, vecină cu
a Cărămidarilor, steagul fâlfâitor al oastei, cu sfinţii
Gheorghe şi Teodor, patronii vitejilor la luptă dreaptă
şi în cuget curat, gândul că în mijlocul pandurilor e
Tudor care cerea dreptate pentru toţi, dreptate pe care,
poate, nici el, un biet preot din jurul unei puternice

N. M. P., Preoţi de mir 7

mănăstiri, nu o va fi dobândit în via{ă; toate aceste
Impresii şi gânduri îl vor fi frământat pe preotul Panait
când a muiat pana în cerneală neagră şi a scris cu
mână sigură şi cu slove citeţe: ,A ic i am scris când au
oenit Tudor de au intrat în monastirea Cotroceni cu
oaste multă. 1821, Marte 18. Popa Panait". Forma popu­
lară a numelui „Tudor" şi epitetul „cu oaste multă*
îţi arată că preotul vedea în pornirea lui Tudor o miş­
care obştească, pornită din adâncurile poporului celui
numeros, şi nu din pojghiţa boerimei geloase numai
de privilegiile ei.
Iar această însemnare mai are şi altă însemnătate.
Prin ea se află hotărît ziua când Tudor a intrat în Co­
troceni. Până acum a fost discuţie asupra acestei date.
Chiar în cartea mai nouă asupra lui Tudor Vladimirescu,
autorul ei domnul Emil Virtosu discută amănunţit
această dată şi se opreşte asupra zilei de 16 Martie,
care cum se vede, nu este cea adevărată. Bănuială, că
data preotului Panait nu ar fi exactă, nu se poate ivi,
pentru că el era martor ocular şi însemnări de acestea
oamenii le făceau chiar în ziua faptului.
Dar, pe lângă preotul Panait, era de faţă, la această
intrare a lui Tudor în Cotroceni, şi dascălul bisericii
Cărămidarilor, anume Ioan Logofătul. Şi pe el îl izbise
oastea cea multă. De aceia, pe când preotul Panait îşi
făcea însemnarea pe Liturghie, dascălul Ioan scrie pe faţa
306 a Triodului tipărit în 1798, ce sta deschis pe strană
pentru că era în postul mare, această însemnare, mai
vorbăreaţă dar nu mai cuprinzătoare de cât a preotului t
.S ă să ştie de când am (osteu dascăl la biserica din
Cărămidari cu popa P m a it si s ’au întâmplat de au
m urit Vodă Sutu si în u rm i s ’au sculat Tudor Slugeru
cu multă oaste şi au oenit în Cotroceni şi au fugit tofi
boerii. 1821 Martie {18]; loan Logofătul". La o nouă
legătură a cărţii s a tăiat ziua lunei, dar nu poate fi
îndoială că scrisese: „Martie 18“.
Rămâe deci, în istoria revoluţiei lui Tudor Vladi-
rairescu, meritul preotului Panait de la Cărămidarii-de-
sus de a fi însemnat exact ziua ocupării Cotrocenilor
de către panduri.
N ote. — Liturghia grecească (cu coperta lipsă) a preotului
Panait se află azi in biblioteca mea. — în anul 1816 el era preot la
biserica din Cărămidarii-de-sus, de unde s’a mutat la biserica Izvor,
tn anul 1544 s’a călugărit la mănăstirea Cotroceni, schimbându-i-se
numele în Protasie ieromonahul. A fost învinuit că n’a avut grijă
<ie averea bisericii Cărămidari între anii 1827-1847, când era dă­
răpănată. în anul 1857 Dechemvrie 17, iscălea tremurat un act de
alegere de epitropi la Cărămidari, v. Preotul l o a n M u ş e-
t e a n u , M onografia bisericii Cărămidarii-de-sus (Bucureşti 1935),
p. 16, 18, 21, 22, 24, 2 5 -2 7 ,2 9 ,3 2 ,3 6 ,4 4 -4 6 .— E m i l V î r t o s u ,
Tudor Vladimirescu (Bucureşti 1927), p. 12— 19, 8 0 —81. — Pe
un exemplar din cartea O glinda om ului celu i din lăunfru (Căl-
dăruşani 1835), citim pe foaia liminară însemnarea următoare t
.A ceastă carte ce să numeşte Oglinda inimii omului am cum­
părat-o in drept lei 16 de la sfinţia sa părintele Costandin proi-
stosul. 1837 Ghenar 10. Popa Panait Duhovnicu ot mănăstirea
Cotroceni*. Iscălitura preotului Panait se repetă pe alte paginii
tina este din .1836 Noemvrie 14.' Altă însemnare a lui „erei
Nicolae s. Visarion 1847 Iunie 4 “ pe foaia liminară din urmă cu
adaosul în dos: .că tre sfinţia sa părintele Protase ot Cotroclni*.
Cartea aceasta a ajuns in biblioteca preotului Rizea Dobrescu
•din Piteşti (despre care vezi mai jos nr. 29), de unde a cumpă­
rat-o d ţ_G. T. K irileanu ^ - Fruntarul de la pagina 95 înfăţişează
însemnarea preotului Panait, transcrisă cursiv la pagina 98 sus.
 P in T p ’ ajic IlpeoTS.tKl l o a n i ţ j i Nin-KpK% ,• Kap<y

fepa »n a.iT KBKSze.» a.i Poim>ni-top , -^monaT de mi­

ne AnTon II ann rpcn eu je mi p a m i n e jg e Jta Anx.i 1 8 2 *2 ,

E x s .t A t>t Ila^

iS r>" ,r*. -»
n
K î> b î i i ne e e e
KT
e ci>
C-
* k» # s
» «. p *-^ 1% r . % tfjr- ^

>V ~ • — ^ ' ' — ' * — ^ *— K

js » k a a a a de e b i i i pa a ai
16. Din Liturghia Marelui Vasilie de Anton Pann.

PREOTUL IONIŢĂ NĂPÂRCĂ

- „CUCUZELUL ROMÂNILOR" —
- 1822 —

uzi şi azi pe preoţii bătrâni povestind: „a fost

A • odată un preot care era mare cântăreţ; îl chem»
Ioniţă ^ ă p â r c ă ; mai mult nu ştim să-ţi spunem .
Ci eu cercetând prin cărţi vechi de psaltichie am
mai aflat despre el o ştire. Anume, Anton Pann în cărţu­
lia lui: La Sfânta Liturghie a Marelui Vasilie, tipărită
în Bucureşti la anul 1854, pe foaia 33, deasupra unui
măestrit Axion pe glasul al şaselea, scrie aşa: „Dintr'ale
preotului Ioanită Năpârcă, care era un alt Cucuzel
al Românilor, intonat de m ine Anton Pann greceşte
si rumâneste, la a nul 1822
Deci Anton Pann l-a cunoscut, a rămas înmărmurit
de măestria viersului lui, i-a prins pe note un Axion
şi l-a asemuit cu vestitul în toată ortodoxia cântăreţ.
cuviosul Ioan Cucuzcl din Sfetagora. Mai iese din
Însemnarea lui Anton Pann că preotul Ioan Năpârcă
Înflorea cu cântarea lui în preajma revoluţiei lui Tudor
şi că nu mai vieţuia în anul 1854.
Iar printre rânduri aş mai citi că Năpârcă a preo­
ţit în Bucureşti, că, după nume şi poreclă, era român
şi că nu avea obiceiul să-şi scrie plăsmuirile psaltice.
Sfinţia lui le va fi cântat aşa cum cântă privighe­
toarea, neştiutoare de frumuseţea trilurilor sale nopţa^
tice. ci mânată numai de focul darului dumnezeiesc al
cântecului ce se resfiră în liniştea nopţii, pironindu-te
în margine de crâng.
Mi-1 închipui la o biserică cu mai mulţi preoţi sluji­
tori, cum, atunci când nu-i de rând la slujbă, trece la
strană şi cu viers sunător de bariton pleacă inimile
credincioşilor spre mai multă evlavie. Că avea întindere
de glas şi mlădirea în cântare, cum şi deosebită
simţirea muzicală, se vede din această facere a lui.
Căci nu oricine poate mânui uşor treptele celei de a
şasea scară muzicală, şi nu orice viers este în stare
să se mlădie cu iscusinţă pîntre trigorgoanele facerilor
acestui glas, cum se învederează că putea preotul
loniţă Năpârcă. A întocmit şi vestitul povestitor şi
dascăl de psaltichie Anton Pann un Axion, al său, pe
al şaselea glas, dar nici [pe departe nu se apropie
de-al lui Năpârcă, cât priveşte curgerea melosului.

Vei fi dorind, cum e firesc, iubite cetitor, să afli

mai multe despre acest preot român cu viers de Cucuzel
şi cu aplecare spre cel mai greu glas al Octoihului.
Nu ştiu să-ţi spun. De vreme ce asta este soarta oame­
nilor cu dar coborît de sus, de la Părintele Luminilor t
li se pierde urma, rămâind lumina lor anonimă să lu­
mineze prin veacuri inimile credincioşilor.

Notă. Iar fiindcă Axionul preotului Ioni(ă N ăpârcă se găseşte ane­

voie, 11 tipărim din nou spre încredinţarea celor scrise mai sus.

A X I O N
de preotul Ioni(ă Năpârcă

Ehul lât na

✓ r n\ xr r^-

Cu vi i i ne e e e e să cu u u

*—►
uu a a a a a d e e v ă ă ă raaat
•r

să ă ă te e fe e e ri ci i i im

.V
Nă ă scă toa a a a re e e e de Du um ne
•r
ji V
e ze e eu cea pu u ru u

— V— ^
rea a fe e e n i i i i i i

i tă ă ă şi prea a a ne vi i no
j f r *~ r «- ^ ^ f
---- y ** & *T *" >
va a a a a tă ă ă şi Ma &
 ■r r
—~"V—
a a a a a ai ca a a Du u u umne
■r _»
v ■V LV .t
ze e e u lu ui no o o o o stru u u

vs ce e e ia a ce e e eşti ma *ăi ci
^

hi
f
* <~
sti 1 1 tă ă de e e e e că â â â ât
v~
n XX \\ <r
<'V <K
he e ru u u vi i i mii i şi ma ai
A ■r
* !>■
■r ■r _
■i—
slă ă vi i i i i i i i i tă ă ă
6 % r -r , -r

fă ă ă ră ă de e e a a a se €

Jf S >
V— —
mă ă ă na a a re e de cât se e e
■r ■F
V r r f c s / t .t '
ra a aa fi i i i i i i i mi i i

08 a aa a a a rea fă ă ră
V ------•*• » > ■ < ' «r > '? *
«V * — #> V —
stri i că ă ciu u u u u u u u
■r

ne e e pre Du u umne ze e e eu cu u
 >n -T f
------------------- « ^ i vf
vă â ân tu u u ul a a ai nă ă ă ă
. S» r r"

seu u ut pre ti i ne e cea a

V r \ r r “r ” ^ U \ 6 rc u
---- — " ----- '> * 'r r ^ . ţ
rfir' ---- 2r
du U pă ă ă a a de e e e vă ă ă ăr

V •V-
Nă scă ă toa a a a a a a a
\ ^ -» ^ ^___ r _ r ^ ^

re e e de Du uu u mne e e e ze e eu
r « «- r

teee e ee e e mă ă ă ă
<F -» ■r
•V
ă ă ri i i i i i i i i i im

Tipărit după Anton P a n n , La Sfânta Liturghie a M arelui

Vasilie (Bucureşti 185 f), p. 33-36, unde ftoraua la cuvântul

«după» trebue îndreptată în , iar la sfârşitul rândului trebue

*$ 1
digorgon: ''■■■■£,înlocdetrigorgon tot aşa în rândul din

urmă trebue in loc de — Acest A x i o n a mai

fost tipărit de psalţii următori i Ş t e f a n P o p e s c u, Colectiuni

d e cântări bisericeşti (Bucureşti 18t0), p. 60-62, unde se Indrep-
tează scăpările lui Anton Pann, dar se strecoară la tipar unele gre­
şeli de ortografie psaltică. P r e o t u l e c o n o m Gh . l o n e s c u ,
Colecţie d e m uzică orientală (Bucureşti 1896), p. 31-33, care men­
ţine ftoraua greşită a Iui Anton Pann, şi mai face unele schimbări
fără rost, dar îndreptează greşala din rândul ultim. I. P o p e s c u-
P a s ă r e a , . L iturghierul de strană cuprinzând cântările sfintei
liturghii pe muzica bisericească orientală, după cum se căntă la
strană in biserica română ortodoxă, precum şi cântările de la în­
mormântare, tedeum şi cununie. Ediţia H a revăzută şi com plec­
tată (Bucureşti tipografia Cărţilor Bisericeşti 1931)*, p. 146-147,

unde

(Acest L iturghier de strană pe muzica psaltică are pe c o ­

perta externă anul 1931, iar pe coperta internă anul 1925.
C ercetând coaiele de tipar ale acestei cărţi, ml-am lămurit
deosebirea de an astfel: ia cartea din anul 1925 s’au mai adăogat
coaiele 9-10, adică paginile 129-160, şi cărţii astfel întocmite i s ’a
pus copertă nouă externă în anul 1931, rămâind înăuntru coperta
veche din anui 1925. Fac această notă pentru viitorii bibliografi
psaltici], — în revista Apostolul, 7 (1930), p. 224, luându-mă după
N i f o n N. P l o e ş t e a n u , Carte, de M uzică Bisericească (Bucu­
reşti 1902), p. 133-135, am pus pe seama preotului Ioniţă N ăpârcă
Răspunsurile, ehul lăt. > na care sânt ale semi-
&
naristului intern M a n t u I o n e s c u tipărite de A n t o n P a n n ,
Rânduiala sfintei leturghii (Bucureşti 1847), p. 73. De aici a plecat
nota domnului I. Popescu-Pasărea, Liturghierui de strană, (Bucu­
reşti, 1931 pe coperta externă, 1925 pe coperta internă), p. 143.
Fruntarul de la pagina 100 înfăţişează inscripţia şi două râ n ­
duri ale Axionului lui Ioniţă Năpârcă, reproduse după A n t o n
P a n n , La sfânta liturghie a M arelui Vasilie (Bucureşti 1854),
p. 33. Inscripţia este transcrisă cu litere cursive, mai Jos, tot
pe pagina 100.
 17. Mănăstirea Glavacioc.

POPA ILIE DE LA MĂNĂSTIREA BUTOIULUI

— CRONICAR ŞI PATRIOT —
1791 — 1836

A scultaţi povestea unui român care, din ostaş bi­

ruitor de Pasvangii, s’a făcut preot, a pus pe hârtie
„întâmplările vremurilor ca să se ştie“ şi a rămas toată
viaţa un inimos iubitor de neamul său.
Trăia în Ţara Românească, în jumătatea a doua din
suta a optsprezecea, unul numit Mateiu logofătul, fiul
lui Branişte. Era un om învăţat; ştia şi limba arabă şi
avea înclinare spre scris; de aceia a alcătuit el o cro­
nică românească care Cuprindea istoria noastră de la
Negru-Vodă şi până la domnia lui Nicolae Mavro-
gheni (1786— 1790). Din ce pricină nu ştiu, Domnul l-a
surghiunit. Şi atunci el, în trecere spre ţara nemţească,
a lăsat cronica „la mâna dumnealui părintelui ieromo­
nahul Amvrosie de la mănăstirea Cozia ot sud Râmnic
ca să aibă grijă a păstra ştirea vremilor ce ne-au bân­
tuit". Acest Mateiu logofătul a avut un fecior numit Ilie,
care şi el cunoştea limbi streine. Ştia bine greceşte, şi
nici limba arabă nu-i era cu totul necunoscută) dar
mai avea şi înclinări ostăşeşti.
 Cine n’a auzit de Pasvantoglu şi de nenorocirile
aduse de el pe capul bieţilor Români ? Acest Turc, chi-
vernisitor a Vidinului, s’a sculat împotriva Sultanului
turcesc pentru nişte obiceiuri noi făcute de Poartă j a
strâns ostaşi din jur 5 s’a înhăitat cu^Cârjalii, nişte hoţi
bântuitori de oraşe şi sate, şi-a început să împrăştie
frică şi pârjol peste tot, dar mai ales în Oltenia. O
oaste turcească numeroasă, trimisă împotriva lui, a
fost fugărită cu ruşine. Sultanul, de teamă, l-a iertat;
ba, ca să-l îmbuneze, l-a făcut paşă cu trei tuiuri şi i-a
dat şi mai multe oraşe spre chivernisire. Dar Pasvant­
oglu nu s’a lăsat de ce apucase; jafurileya^lopsăi nu
mai conteneau în Ţara Românească. De aceia Domnul
Alexandru Moruz (1799-1801) a început să-şi facă
oaste dintre Români ca să se apere de aceşti prădă­
tori. In această oaste a intrat şi Ilie al nostru, care,
pare-mi-se, era printre căpeteniile cele mai pricepute
şi mai viteze. Iată ce ne povesteşte e l:
„La leatul 1800, fiindcă luasem parte într’o lovire
cu Pazvantioglul şi purtasem o mare biruinţă, sfărâ-
mându-i pe toţi Turcii ce ne ieşise în faţă, şi s’au
frânt oştile lor — 5 iar Pazvantioglul mâniat scris-au lui
Vodă ca să ne prinză, pe mine, pe T^dicet şi pe Po-
toceanul Serdarul, şi să ne dea lui, ca să aibă pace cu.
el. Vodă s’a grăbit a da porunci pentru prinderea
noastră 5 iar noi aflând am alergat la mitropolitul Do­
sitei să ne scape. Mitropolitul a pornit pe Todicel la
Odesa; pe Potoceanul l-a făcut mârzac al său şi l-au
trimis la Patriarhie, în Constantinopol 5 şi pe mine
m’au ascuns în casa sa. Şi în cele din urmă mi-au
zis să mă fac călugăr sau popă, că altfel nu mă poate
scăpa. Nevoia m’a făcut să mă fac popă chiar de
mitropolitul Dositei, după ce mă cununase cu Sma-
randa fiica postelnicului Bălămirescu".
 Iată cum Ilie ostaşul ajunge, de nevoe, preot la
mănăstirea Butoiului, aşezată între dealuri pe drumul
dintre Găeşti şi Târgovişte. Haina preoţească l-a scutit
de moarte, dar nu i-a micşorat dragostea de neam şi
trecerea la oamenii mari. Şade la mănăstire, are vie la
Glâmbocel, îşi face însemnări pentru o cronică şi
merge des la Bucureşti, unde capătă încrederea oame­
nilor de seamă. Odată mitropolitul Ignatie îl trimite
la Ruşi să dobândească trecere pentru Turcii scăpaţi
din revolta Ienicerilor. Altă dată, în vremea ciumei
lui Caragea, adăposteşte la via sa de la Glâmbocel pe
Dionisie Fotino, istoricul, care-şi scoate copii de pe
cronica tatălui său. In vremea lui Alexandru Suţu, când se
pregătea eteria Grecilor, iar Românii erau îndemnaţi să
se răscoale împreună cu Grecii, iea parte la o sfătuire
în casele vornicului Filipescu, „dus de un arhiereu ca
să cetească nişte scrisori cu slovă arăpească".
Povesteşte el cu avânt, cum Filipescu nu s’a unit
cu gândul de a se ridica norodul românesc împotriva
Sultanului. Rusia care făgădueşte aiutor. nu-i cinstită:
„vrea să prinză şarpele cu mâna noastră, ca să ne
lipească de ea. Facă Grecii şi Bulgarii ce-or voi în
pământul lor ca să scape de Turc 5 noi vom face ce-om
putea". Boierii români sânt de părerea lui Filipescu.
Boierii greci sânt pentru răscoală împotriva Turcilor,
în nădejdea ajutorului de la împăratul Rusiei, care,
dacă a putut bate pe Napoleon, va bate şi pe Turci.
De aci mare gâlceavă s’a iscat la această sfătuire între
Români şi între Greci.
Popa Ilie rămâne credincios părerii lui Filipescu şi
când Constantin Riga umbla în toamna anului 1820,
prin părţile Găeştilor, cu scrisori pe la Grecii de la
sate ca să se ridice împotriva Turcilor, popa Ilie îl
goneşte. Riga îl ameninţă şi ameninţarea are urmare,
că iată cum povesteşte popa Ilie ce i s’a întâmplat
şi ce a răspuns mitropolitului Dionisie Lupu:
„La anul 1821, Ghenarie, m’am văzut ridicat de un
proestos cu câţiva palicari şi m’au dus la mitropolie,,
fără să-mi spue de ce. Cam la cinci zile după închisoare,
scosu-m’au şi m’au adus în faţa cinstitului mitropolii;
iară eu m’am făcut prostănac şi aşteptam să mă întrebe.
Din chilie, vestisem pe părintele Ilarion şi pe unii din
boierii ce cunoşteam, ca să cerceteze de ce mă ţin
închis. Mitropolitul se uită încruntat la mine şi întor-
cându-se la un călugăr ce era acolea, i-au zis în limba
Grecilor că nu vede în mine un om rău, ci un nă­
tărău sau beţiv, şi că poate nu sânt eu acela pentru
care dat-au poruncă a mă aduce. Iar eu i-am răspuns,
ne mai răbdându-mă inima, în limba greacă, zicând :
— Se poate, prea sfinte, să nu fiu eu acela ce aţi
poruncit a vi se târî înaintea luminăţiei tale; iară eu nu
sânt beţiv sau nătărău, cum a spus sfinţia voastră.
Atunci m’au întrebat, cum mă chiamă şi din ce
sat sânt, precum şi de ce naţie sânt. Iară eu cu sme­
renie i-am zis că sânt Român de la coada vacii şi în
legea părintească ce am apucat.
— Dacă tu eşti acela, cum ai îndrăsnit a te crede
mai creştin de cât patriarhul şi te-ai împotrivit la cea
mai sfântă datorie ? De s’au ridicat norodul creştin
împotriva păgânilor, ţi s’au spus că în capul mişcării
se află chiar patriarhul?
— Spusu-v’am, prea sfinte stăpâne, că sânt Român
neaoş şi cred m’a blestema milostivul Dumnezeu de
nu oiu călca în căile drepte.
— He, bine, eşti Român, dar eşti preot şi de nu te
pleci, apoi ţi-oiu lua darul preoţiei şi te voiu apăsa la
bir şi danie.
— Să-mi fie cu iertăciune, prea sfinte stăpâne, dar
niciun bine nu ar fi mai mare, căci atunci voiu ră­
mâne stăpân pe vrerea mea.
— Cum, nefericitule, ai îndrăsni tu, păgâne, să nu
urmezi pe prea luminata faţă a prea cinstitului pa­
triarh?]
* Iar eu adusu*mi-am aminte de vorbele ce-mi trimi­
sese Filipescu şi i-am răspuns;
— Prea sfinte stăpâne, prea sfinţitul patriarh este
Grec, şi este cu dreptul a lucra fără vătămare cu
G recii; iar noi sântem Români şi trebue să lucrăm
pentru noi, că ţara noastră nu e roaba Grecilor şi a
Bulgarilor şi Roşilor şi Nemţilor. Noi avem domni
creştini, iară ei au ce Dumnezeu le-au milostivit. Noi
să ne vedem de nevoile noastre, că vrăjmaşul nostru
nu poate fi Turcul ; iar duşmani ne e aceia care vor
a ne da pe noi M uscalului ca să scape ei de Turci.
Iară pe când eu spuneam acestea, în odaia de ală­
turi am auzit strigând •. bravo, bravo, popo Ilie. Iar
mitropolitul necăjit s’au muiat la vorbă şi mi-au dat
voe bună a merge acasă. Dar nu mi-am putut da cu
gându cine erau cei care strigatu-mi-au: bravo, bravo,
popo Ilie“ .
Popa Ilie era prieten bun cu episcopul Ilarion al
Argeşului, un om dibaciu, pe care nu l poţi înţelege
dacă era de partea Filipescului sau de partea Eteriştilor.
Ilarion i-a povestit lui popa Ilie despre adunarea lui
Tudor Vladimirescu cu boierii în casele Brâncoveanului,
despre împotrivirea boierilor greci de a se uni cu
Tudor şi despre hotărîrea lui Tudor „de a surpa pe cei
ce ne apasă de multă vreme".
Şi n’avem noi, Românii, niciun alt cuvânt duios,
din vremea aceia, despre moartea martirului Tudor
Vladimirescu de cât aceste rânduri îndurerate ale popei
Ilie de la mănăstirea Butoiului: ,$ i cu durere de inim ă
am suzit şi am plâns, când l-au oândut p e Tudor d o i
căpitani ai săi, de l-au tăiat noaptea. S i am m ers cu
părintele Ilarion la mănăstire de am făcut slujbă pentru
odihna sufletului. $i plângea lum ea şi părintele Ila-
rion se bătea cu p u m n ii în p ie p t şi da crucea la n o ro d
să se închine. $ i m ultă jale era p e noi to (iu. Fost-a
vreun parastas mai creştineşte slujit pentru odihna su
fletului sbuciumat al lui Tudor Vladimirescu de cât acea­
stă întâie panihidă, unde au plâns preoţii şi poporul,
pentru care se jertfise el?
Iar când era anul mântuirii 1 8 3 6 şi ţara se mai aşe­
zase, strânsu-şi-a popa Ilie toate însemnările sale şi a
întocmit cronică de „întâmplările vremii de acum,
petrecute cu Turcu, Rosul şi Grecii, ca să se ştie",
cuprinzând în_cronica sa întâmplările de la anii 1 7 9 1
până la anii 1 8 3 o . După aceia a copiat şi cronica ta­
tălui său Mateiu Logofătul. Şi pe amândouă le-a aşe­
zat la sfârşitul unui Tetravanghel scris cu mâna. Iar
acest Tetravanghel împreună cu o parte din cronică a
ajuns de la mănăstirea Butoiul din Dâmboviţa, la
mănăstirea Riteşti din Buzău, că şi cărţile au soarta lor.
Cât daspre sfârşitul preotului-cronicar Ilie, ştie Domnul
din ceruri.

N otă. Cronica lui popa Ilie a găsit-o Ia mănăstirea Răteşti, in anu!

1900, V i r g i i A n d r o n e s c u , care a publicat-o in ale sale Con-
tribufiuni Istorice, I (Constanta 1901). Cf. N. I o r g a în Reoista
Istorica, III.(Ianuarie 1917), şi în Izo o irete contem porane asupra
m işcării tu l Tudor Vladim iratcu, (Bucureşti 1921), p. XII şi X V I.
Fruntarul de la pagina I0& înfăţişează m inăstirea Glavacioc."
nu prea depărtată de mănăstirea Butoiului, după P r e o t u l l o a n
M u ş e t e a n u , M ănăstirea Glaoacioc (Bucureşti 1933), fotografia 7.
 18. Biserica din Dâmbovicioara de lângă Titu.

POPA DUMITRU DIN DÂMBOVICIOARA

DE LÂNGĂ TITU
— BUNICUL MEU —
— t 1868 —

Cândbisericii
eram băiat de şcoală, m’a dus bunica în curtea
noastre, la fereastra altarului, şi mi-a arătat
crucea, de atunci căzută, supt care dormea bunicul
încă din anul 1 8 6 8 , când avea numai 4 6 de ani. Deci
nu l-am cunoscut faţă către faţă; dar, dacă mam
făcut preot şi mă lupt să-mi păstrez un pic de suflet
curat, amintirei lui o datoresc. Căci spunea bunica,
spuneau bătrânii satului, adăogau neamurile de departe,
că preot ca popa Dumitru n’a fost altul in părţile
noastre.
învăţase carte acasă, apoi în şcoala lui Ierotei la Gla-
vacioc şi în urmă la seminarul din Bucureşti. Până să
se facă preot fusese scriitor de sat şi învăţător de
copii. Dâmbovicioara noastră, aşa mică cum este,
a avut şcoală înainte de anul libertăţii. Numai după
ce s’au întocmit legi şcolare cu ministere şi inspec­
ţii a pierit şcoala din satul nostru, ca să apară abia
acum câţiva ani. Doar şi eu am apucat bătrâni care
citeau psaltirea la biserică şi ştiau rugăciuni pe de rost,
învăţate în vechea şcoală, de la moş Nedelcu, de la
popa Dumitru, de la Stanciu candidatul. Căci satul
nostru era în parte aşezat pe moşia pitarului Mihail
Drâghiceanu profesorul (+ 1861), întemeetorul vechilor
şcoale săteşti din judeţul Dâmboviţa. — Şi am dorit şi
eu să fiu învăţător ca bunicul.
Mai spunea lumea: Popa Dumitru slujea frumos;
vorba lui era mângâioasă şi purtarea lui era cucernică.
N’a intrat niciodată în cârciumă» Nu l-a văzut nimeni
fumând.. Nu l-a auzit nimeni vorbind de rău pe cineva.
Duminica, după slujbă, sta la poartă, încins cu o curea
peste antiriul petrecut, şi aştepta să-i intre în curte toţi
învrăjbiţiî satului. In faţa lui se desveleau nemulţu­
mirile 5 el îi împăca: care veneau uitându-se ca pe
puşcă unii la alţii, plecau ţinându-se de mână ca doi
fraţi buni. Cuvântul lui popa Dumitru avea trecere şi
la săteni şi la boieri. Cât a trăit el, Dâmbovicioara a
fost scutită de nevoi. — Şi am dorit şi eu să mă fac
preot ca să fiu împăciuitor ca bunicul.
Am apucat o parte din cărţile bunicului. Pe un A'ou
Testament tipărit la Smirna am slovenit întâi alfabetul
de transiţie. Despre Bunăparte am aflat de copil din în ­
tâmplările războiului Franfozilor, o veche carte tipărită
la Buda. Şi acum am înaintea ochilor chipul Sfântu­
lui Haralambie dintr’un Paraclis pe care citeam cu greu
pentru că nu era bine tipărit. Copil, am umblat la brâu
cu călimara de alamă a bunicului, a cărei formă

V. M. P., Preoţi de mir

Vii -
lungăreaţă mă punea în mirare. — Şi gândeam şi eu
să ajung scriitor ca bunicul.
Când am început să cunosc lumea, am răsfoit cărţile
vechi ale bisericii noastre şi am dat de însemnările
bunicului, privitoare la viaţa satului, la mersul vre­
murilor, la familia noastră. De aci a plecat o istorie
mică a bisericii, a satului şi a familiei noastre. Şi iată
cum bunicul prin însemnările lui mi-a aprins dragostea
să umblu prin biserici şi să citesc acte şi cărţi vechi, pre­
cum şi însemnări uitate.
Dar evlavia bunicului! I-am găsit Liturghia. N’are
poartă, este ferfeniţă, şi când a răposat el, a fost dărui­
tă vărului său, popii Radului din odurizii^ Vezi
sfinţia ta, ai o Liturghie, a ta, slujeşti după ea Sfintele
Liturghii; mai citeşti câte o binecuvântare: a sălciilor,
a poamelor, a hainelor ; câte odată stărui asupra Prejd-
sveşteniei. Şi colţul se îndoaie şi se negreşte. Dar unde
este mai neagră, acolo a fost mai des citită. Aşa că
poţi afla din Liturghie, fără greş, unde-i stă inima
preotului mai mult. Iată, în Liturghia bunicului, Rân-
duiala Sfintei Cuminecături , este mai uzată de
cât orice altă parte a cărţii. Nu poţi număra
picăturile de ceară de pe pagini, oricâtă răbdare ai
avea. îşi făcea noaptea, spre mânecate, pravila şi nu
se pomenea împiedecare pentru aceasta. De aceia picătură
peste picătură s’a adăogat, colţ peste colţ s’a îndoit şi
nouă semn ne*a lăsat că în frica lui Dumnezeu slujea
bunicul sfânta liturghie. Iar câte din aceste picături vor \
fi ale bunicului şi câte ale vărului său, Dumnezeu ştie;
dar eu când găsesc Liturghii cu Rânduiala Sfintei Cu­
minecături neatinsă, mă gândesc la bunicul, mă lămu­
resc de ce unii fraţi preoţi au purtări aşa cum au, şi
v mă lupt cu fiara din minş^ă mă apropiiu şi eu de evlavia
bunicului — Doamne ajută-mi.
 Bunicule, în biserica unde ai preoţit tu şi părinţi din
părinţii tăi, nădăjdueşte să slujească spre bătrâneţe I
şi nepotul tău, a cărui fierbinte dorinţă din urmă este \
numai singură aceasta: să doarmă somnul de veci !
lângă tine, la cap cu o cruce, unde să se pomenească j
tot neamul nostru; şi unde nepoţi de nepoţi să aprinză j
câte o lumânare şi să zică cu gând creştin, Dumnezeu J
să-i ierte.

N otă. Tipărim testamentul preotului Dumitru din Dâm bovicioara

de lângă Titu, scris chiar de mâna lui, cu lămurirea că împrumu­
turile au fost iertate şi că pământ al lui, la câmp, n’a avut nici o
palmă, întru cât la delimitarea din 1864 preoţilor nu ii s’a dat
păm ânt; aşa că urmaşii lui au lucrat pe moşie boierească până
Încoace. Pământul casei îl cumpărase cu acte, care se păstrează,
de laŞproprietarul Tache Cioranu.

Adieată
De orem e ce întâmplarea cea oiitoare este nevăzută şi însuşi
îngerilor necunoscută, p en tru că num ai la D um nezeu toate sânt
cunoscute. D rept aceia eu p rio tu D um itrie d e la biserica Dâm-
booicioara am socotit m ai nainte până a nu m ă coprinde sfâr­
şitu l oîetii m ele şi până îm i sânt m inţile întregi şl sănătoase, să
fac dieată şi să dovedesc gândul m eu către m oştenitorii m ei cel
aleşi cu care voesc sâ chivernisească [ei aoerea mea, m iş­
cătoare şi nemişcătoare, după petrecerea m ea din via tă:
S i întâi mă rog lu i D um nezeu] ca un m ilo stiv să»mi erte
m ulţim ea păcatelor m ele cele ce am greşit ca un om întru a-
ceastă lum e. Mă rog tu turo r creştinilor cu i vo i fi greşit să m ă
ie rte ; şi de m ine să fie iertaţi toii câţi îm i oor fi greşit şi orice
rău m U or fi făcut. 1868 Iulie 17.
h iu . Casa cu doo odăi, cu un pogon şi şapte pră jin i m ari, cu
to t ppm ostu, o tas sofiei m ele Măria şi copiilor m ei M ihai şi
Alecsandrlna.
2 , tea. D intr’acest păm ânt să aibă a da şi fiu lu i m eu Stan ce
l-am crescut de suflet, şase stânjâni păm ânt în fata d ru m u lu i,
şi în lung cum se află ograda de lungă, să fie ohavnici ai dân­
sului în oeci.
 3*lea. D oi cai cu o brişcă si una căruţă de boi, le tas to t so fiei
m ele si copiilor d e a să hrăni cu dânsele.
4mlea. D oozeci d e oi cu m ici cu mare, le las to t soţiei m ele
f i copiilor m e i; dintr'aceste doozeci d e oi, cinci să aibă a le da
fii-m eu Stan cel crescut d e suflet, la vrem ea d e căsătorie.
Solea. O vacă cu oifel, o las to t soţiei si copiilor.
6’lea. D oi porci, idem .
7‘lea. D oo plu g uri, unu lu i M ieifă si unu fe tii Alecsandrina.
Solea. Un am bari ca d e cincisprezece chile îl las to t sofiei si
copiilor.
9t>lea. Un p fă tu l d e nuele cu cincisprezejce baniţe porum b,
cocoloaşe vechi, to t soţiei şi copiilor.
lOelea. Un grajd, idem .
lU lea. O căldare m are şi alta asemenea, şi una mica, o taoăF
o tigae, o tingire, un lighean, toate de aram ă; iar o căldare
din doo cele m ari să-i dea şi tu i Stan fiu l m eu una, precum
şi nunta la vrem ea însurătorii'să i să facă to t din oenitu cosii.
910 lei. A dică nou su te zece lei bani nact.
615 „ A dică şase sute cincisprezece ce sânt la dom nu Tache
Cioranu înprum utare după fitanta ce o am, îi las to t sofiei m ele,
310 ie i ta Rad...nea din Sătcufa cu zapis.
30 . A dică cinzeci le i la finu G heorghe Vasile din Căscto-
reni.
34 le i A dică la m oş D inu O lteanu cincizeci de lei.
21 . A dică douăzeci şi unu tei la Udrea cu zapis.
Din această stare m ai sus num ită să se facă patru părţi ; una
tă m i se facă p en tru sufletu m eu sărindare, pom eni, precât să
oa încăpută; iar a doa p arte este a sofiei m ele M ăriei; iar a
treia a fiu lu i m eu M ihai; iar a patrulea a fiicii m ele Ali-
csandrina; afară cele ce am dat la fiiameu Stan ce lo m crescut
de m ic d e suflet.
A cestea voiesc să se facă (de) m oştenitori după moartea mea.
(un rând rupty
1868 Iulie 17
Preotu D um itru Dâmbovicioara
P riotu Necutae M irodotu fată
P reotul Z am fir duhoonicu fafă
Priotu Neacşu dohovnicu fafă.
însemnăm aci A rborele neam ului p o p ii D um itru din Dămbo-
 ’oicioara d e lângă Titu Întocmit după A c . R o m. ms . 1 4 5 7
1 5 2 2, d u p ă A r h i v . S t a t u l u i B u c u r e ş t i , M i t r o p o ­
l i a , c a r t o n 1 9 n e t r e b n i c e , p a c h e t 3 1 3 , şi după acte
de fam ilie:
Vlăd— Toma p reo tu l, cel bătrân, (născut în anul 1750, hiro­
to n it la 10 Septem orie 1790 d e G rigore Straoopoleos, trăia
în anul 1810) — Gheorghe* p reo tu l ( t 1833) — D um itru p re o tu l
(hirotonit 1832, ¥ A u gu st 1868) — M ihail (n. 1839, f 11 A prilie
1930) — N iculae p reo tu l (n. 10 Feoruarie 1881, h iroto n it diacon
ta 29 A ug u st 1908 în biserica m itropoliei d e arhiereul N i fon
Ptoesteanu, p reo t ta 13 D echem orie 1920 în biserica Schitu-
M âgureanu d e arhiereul Platon Ptoesteanu) — M ihai (n. 22
Iulie 1909).
Din acest arbore de familie s’a desfăcut o ramură care s’a prins
in «atul Podurizjj pe apa Dimbovi(el, nu departe de Dâmbovi-
c io a r ă :
Toma p reotul, cel tânăr, fiu a l p reo tu lu i Toma cel bătrân, (h i­
rotonit la 19 Septem orie 1823 d e m itropolitul G rigorie Dascălul,
în biserica Sf. Ilie din B ucureşti fv . rev. Bis. Ort. Rom. 52 (1934),
p. 3 5 ' şi Extras p. 15[ t c. 1850) — Radu p re o tu l (hirotonit
la 8 O ctom orie 1851 de A tanasie Palm iras în biserica S f Spi-
ridon-oechiu f M aiu 1899) — M aria ( f 11 A u g u st 1940) —
loan preotul (n. 6 M artie 1887, hirotonit p reo t la 20 D echem ­
orie 1912) — A lexandru (n. 16 Iulie 1917).
Biserica de la pagina 112, zidită de boerul lene Dâmboviceanu
în anul 1747 şi prenoită in 1825, este reprodusă după o fotografie
Juată in luna Octom vrie anul 1940 de Mihai Stoica Olteanu, doc­
tor in ştiin|ele economice şi financiare, de neam din această Dâm-
bovicioară.
 19. Mănăstirea de la Gura Motrului.

PREOTUL COSTANDIN DIN BUTOEŞTI

— DIN PANDUR, PREOT —
1792 - + 1870

Tn ziua de 24 Ianuarie din anul 1821, un pandur

1 citea proclamaţia lui Tudor Vladimirescu în vatra sa­
tului Cărbuneştii de pe Gilort :
„Nici o pravilă nu opreşte d’a întâmpina răul cu
rău. Şarpele când îţi iese înainte, dă-i cu ciomagul
şi-1 omoară, căci mai de multe ori te primejdueşti din
muşcătura lui... Veniţi, fraţilor, cu toţii, ca cu răul să
pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine..“ Sătenii
\ sorbiau aceste cuvinte.
Cel dintâiu dintre ei care jură să urmeze pe Tudor
Comandirul, oriunde-i va duce, fu Costandin, un flăcău
tomnatic de 29 ani, înalt, vânjos şi hotărît la vorbă.
El cunoştea viaţa de ostaş luptător fiindcă de flăcă
iandru se luptase cu cetele de Turci pasvangii care
prădară atâţia ani Oltenia. Trecutul acesta al lui îl
ajută să ajungă comandantul pandurilor din Cărbuneşti
şi din satele vecine. Cetaşilor săi ie povestea cu mândrie
Costandin despre Tudor că e din satul Vladimir, vecin
cu al lor, că nu râde niciodată, că nu stă jos în casa
unde intră ca să nu se scoale înaintea ciocoilor, că
ursitoarele i-au dat o cămaşă a morţii pe care o poartă
de când se bătea cu Turcii peste Dunăre, că vrea să
moară ca să facă dreptate în ţară.
Costandin cu ceata lui a urmat pe Tudor în drum
spre Bucureşti. A tăbărît pe câmpia Cotrocenilor. S’a
dat în vorbă cu popa Panait de la Cărămidari, care
rămăsese uimit de atâta.spujinft de oaste românească. A
defilat cu ceata sa pe uliţele Bucureştilor şi nu-şi putea
lua ochii de la steagul oastei cu Sfânta Troiţă zugrăvită
frumos. I-a stăpânit gândul chipul preotului cu crucea
în mână care mergea la dreapta lui Tudor, cum şi
glasurile preoţilor care la răspântii, in Bucureşti, citeau
cu glasul înalt proclamaţia drepturilor pentru toată obştea.
Dar Costandin nu cunoştea planurile lui Tudor şi
nici politica de vulpe a boierilor; de aceia a rămas
îngândurat când a primit ordin de retragere spre Piteşti.
Cu căldură s’a rugat, la plecare, în mănăstirea Cotro­
cenilor pentru izbânda dreptăţii; dar cuta adâncă, brăzda­
tă pe fruntea lui Tudor, nu-i spunea a bine. Trăsnit a
rămas când, la Goleşti, în dimineaţa zilei de sărbătoare
a sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena, a auzit că Tudor
a fost dus pe drumul Târgoviştei, într’o căruţă încon­
jurată de Arnăuţi.
Tudor mergea spre peire iar Costandin nu mai avea
rost în oaste, căci puterea lui de la Tudor pleca. De
aceia nimic nu l a înduplecat să intre în rândurile
eteriştilor lui Ipsilante. Trist, pe poteci lăturalnice, a luat
drumul spre Oltenia. Când ajunse pe malul drept al
Oltului căzu pe gânduri: încotro să se îndrepte. Spre
Cărbuneştinu llăsa inima să meargă. Cum va răspunde
bătrânilor cari-1 vor întreba: ce ispravă a făcut, unde sânt
drepturile pentru ţărani; apoi, cum va scăpa de oamenii
stăpânirii, care începuseră să vâneze capete de pan­
duri. Din gânduri îl deşteptă un glas de flăcău cu
cântecul pandurilor:

Frunză oerde de mototru,

C ând oeni Tudor tă Mofru,
Boierii trecură Oltu
Si s e ’necară cu totu.

La mănăstirea Motru se va duce, unde se împreună

Motrul cu Jiul. Acolo, între zidurile ei de cetate, cu
poarta ferecată în fier în care lăsaseră urme adânci
gloanţele pandurilor, îi va da lunaea pace să se gândească
la Comandirul său.
In minăstirea Motru între ani 1821 - 1830 dintre toţi
fraţii se deosebea fratele Costandin. Era vioiu, ştia să
citească, învăţase rânduiala slujbelor şi era bun cântă­
reţ. Nu se socotea însă cu aplecare spre călugărie. Spunea
că i venit din lume şi în lume vrea să se întoarcă. De
aceia când se aşezară satele şi când sătenii din Butoeşti
cerură stareţului să le dea un preot pentru satul lor,
stareţul le vorbi de fratele Costandin care luă în căsă­
torie pe Rada Băltăceanu, sora preotului din Strehaia
vecină, şi ajunse preot de mir în Butoeşti lângă mănă­
stirea Motru. Era preot între preoţi. Eufrosin Poteca,
călugărul-filosof ajuns stareţ la Motru, sta bucuros
în legătură cu acest preot cu care se potrivea în gânduri.
Amândoi erau stăpâniţi de ideia drepturilor şi datoriilor
pentru toţi.
 In anul 1850 Eufrosin, la o vizită, zice: Părinte
Costandine, dă-mi mie pe Radu, feciorul sfinţiei tale,
să-l învăţ carte multă şi să-l fac secretarul meu. —
Preotul se învoeşte şi Radu, care era de 15 ani, ajunge
ucenic al lui Eufrosin la Motru*
Radu era deştept, ştia să citească şi să scrie de acasă;
până azi i se poate citi numele scris de el însuşi cu
văpsea galbenă pe zidului pridvorului bisericii. Eufrosin
l-a dat să înveţe carte la Bucureşti în pensionul lui
Ionescu, de unde de Crăciunul anului 1855 îl cheamă la
mănăstire să-i fie secretar. Acesta este Radu Popescu,
secretarul priceput al lui Eufrosin Poteca. Prin el se
înfăptuesc cu iscusinţă unele din gândurile bătrânului
arhimandrit. Radu Popescu este acela care la înmormânta­
rea lui Eufrosin Poteca ( 1 0 Dechemvrie 1858) ţine o
duioasă cuvântare şi poartă toată viaţa o caldă amintire
inimosului călugăr.
La doisprezece ani după Eufrosin, trece către Domnul
şi preotul Costandin din Butoeşti (+ 1870), în vârstă de
78 de ani, liniştit că vede ţara aşezată, nu ca în tine-
Teţele lui, chinuită de toate relele.
„Eu am luat drumul filosofiei, pentru că de mic am
auzit în casă expunându-se de către tatăl meu teorii
filosofice învăţate de la Eufrosin Poteca". Aşa îşi în­
cheie povestirea despre bunic popa Costandin, şi de­
spre tată Radu Popescu, domnul C. Rădulescu-Motru,
profesorul nostru de filosofie. Mulţumită ospeţiei sale
a putut scriitorul acestor rânduri să viziteze Butoeştii,
unde a păstorit preotul Costandin fost pandur, precum
şi mănăstirea Motru, unde Radu Popescu, fiul fostului
pandur, a prins, la picioarele lui Eufrosin, din tainele
.gândirii asupra rosturilor lumei.
 N o tă. Trei zile am stat (vara 1927) în jurul mănăstirii Motrului,.
citind - însemnări pe ziduri, răsfoind cărţi vechi, minunându-mă
de urmele gloanţelor de panduri in poarta legată cu fier a
mănăstirii şi ascultând amintiri de familie de la profesorul Constantin
Rădulescu-Motru, care este şi un bun povestitor. Domnia sa a
arătat legătura intre vocaţia sa şi cunoştinţele filosofice auzite
de la tatăl său Radu Popescu (t 1912), — care şi acesta le ştia de la
Eufrosin Poteca —, într’o conferinţă ţinută la Radio şi publicată
jj^ l^ , în Reoista d e pedagogie, X I (1941), p. 295 —299. Cităm din ea
partea următoare > „In două direcţii îmi atrăgea de regulă tatăl
meu atenţia, fără îndoială în cele două direcţii în care fusese orientată
şi gândirea egumenului Eufrosin Poteca de la mănăstirea Gura-
M o tru : prima mergea spre cunoaşterea Dumnezeirii, prin mijlo­
cirea raţiunii-, a doua spre cunoaşterea sufletului românesc. Foarte
adesea îl auziam pe tatăl meu incheindu-şi explicaţiile cu cuvin­
tele ! .vezi, această neregulă din natură este, in legea firii dum­
nezeieşti, totuşi o regulă-, raţiunea divină este peste logica omu­
lui". Deduc, după amintirile păstrate de atunci, că Dumnezeirea
după Eufrosin Poteca avea multă asemănare cu Dumnezeirea aşa
cum o concepeau raţionaliştii francezi din epoca lui J. (. Rousseau.
D ar mult mai atrăgătoare pentru mine erau explicaţiile ce se ra­
portau la cunoaşterea sufletului românesc. Eufrosin Poteca, de câte
ori avea de regulat Ia mănăstire, în prezenţa tatălui meu, vreo
afacere cu călugării sau cu ţăranii, nu uita ca după plecarea
acestora să-şi facă observaţiile sale psihologice". Vederea mă­
năstirii Gura Motrului de la pagina 118 este reprodusă după B r e -
b e n a r u St . C o r n e l i u, Mănăstirea M otrului [teză de licenţă,
.manuscris 764 (1934) la facultatea de teologie din Bucureşti].
 20. Biserica din Săveşti.

POPA IORDACHE DIN SĂVEŞTI

— CTITOR DE BISERICĂ, OMORÎT DE TÂLHARI —
1798 — t 16 August 1875

atul Săveşti, mic şi dosnic, pitit printre zăvoaele de

S pe malul drept al Dâmbovitei, este aşezare veche,
brâncovenească. Povestea spune că, tot înecându-1 apa,
o parte din sătenii lui s’au tras mai departe, întemeind
satele Podurizii şi Braniştea de lângă gara Titu. Cei
rămaşi locului duc şi azi o viaţă ferită. Bătrânii lor
ştiu să povestească de viiturile. mari ale Dâmboviţei,
de lăutarii vestiţi de aici, de belşugul anilor trecuţi,
şi mai ales de preotul lor Iordache. Din spusele lor
şi din ştirile noastre, iată cum a fost viaţa şi sfârşitul
acestui preot.
Gheorghe sin popa Ion era preot tânăr în Săveşti,
Satul lui de naştere, atunci când mitropolitul Grigorie
al Ungrovlahiei trăia surghiunit în Basarabia (1829-
1832). Preotul Gheorghe duhovnicul îşi scria el nu­
mele, dar poporul i-a zis popa Iordache şi cu acest
nume este el cunoscut. Era om înalt, cu faţa şi părul
bălaiu, cu vorba sunătoare şi hotărîtă, muncitor şi
îndemnător la muncă. Pomii roditori, altoiţi de el, şi
azi mai dau roade; stupină ca a lui, cu beciu în pământ,
nu era prin prejur. Duhovnic vestit, era chemat până
departe pentru spovedanie. Se păstrează catastihul lui
de pomelnice, unde găsim nume de boieri şi de ^de_-
lureai din multe sate ale judeţului Dâmboviţa. Stricân-
du-se biserica satului, zidită de tatăl său, preotul Iordache
o preînoieşte din pajişte cu din agonisita lui.
Mult îmi place mie această bisericuţă! Inchipue-ţi-o
pe malul Dâmboviţei, ocolită de salcâmi înalţi şi deşi,
de sălcii cu ramuri pletoase, de plopi cu frunză
albă, tremurătoare. E micşoară, dar armonios lucrată.
N ’are sânuri, dar are pridvor cu stâlpi ţărăneşti, are
acoperiş ca o şea cu straşină largă pentru ploae, are
turnuleţ deasupra tinzii femeilor, şi nu-i lipsesc nici
stranele. Au împodobit o cu zugrăveli meşteri din
Târgovişte, carii pe păretele ctitorilor au zugrăvit chipul
ctitorului celui nou, cu preoteasa lui şi cu un nepot:
„preotul Gheorghe sin popa Ion, preoteasa Sultana,
Gheorghe nepotul". Şi acestea toate s’au săvârşit în
anul mântuirii 1866.
Preotul Iordache era în culmea fericirii. Innoise
casă Domnului, care îl dărueşte cu feciori şi fete şi cu
Îndestulare de avere. Feciorul lui cel mare, Grigore,
este preot, ajutător al său, în satj două fete ajung
preotese, una în Bucureşti şi alta în Dâmbovicioara de
lângă TitU| a treia fată, voinică şi inimoasă ca şi el,
se căsătoreşte în Târgovişte. Cum zice la carte: în jurul
mesei lui, ca nişte ramuri tinere de măslin, şedeau fii
şi fete, gineri şi nepoţi.
Dar fericirea pământească este înşelătoare şi scurtă
este bucuria pe acest pământ. Nenorocirile încep să se
ţină lanţ de preotul Iordache. Fiul lui cel mare, popa
Grigore, cade iarna de pe puntea Dâmboviţei şi-şi dă
sfârşitul în braţele lui. Popa Dumitru din satul Dâmbo-
vicioara de lângă gara^ Titu, ginerele lui, vestit prin
cuminţenie, moare în puterea vârstei. Şi acum se
mai ştie bocetul popii Iordache la moartea ginere­
lui său: „De ce n’am murit eu, părinte Dumitre, că
eram bătrân şi rămâneai sfinţia ta să mă pomeneşti.
S a dus puterea mea, s a veştejit floarea mândriei mele.
Cum te înghite mormântul, cum rămâne biserica, vă­
duvă de tine, şi copilaşii fără părinte pe lum e!“
Peste puţin timp îi moare şi soţia, preoteasa Sultana.
Era într’o Duminică, în zori. Preotul Iordache îşi citea
pravila în odae, iar preoteasa ieşise la vatră să-i pre­
gătească apă caldă, căci liturghie fără pravilă şi fără
lăutoare, nu se închipuia. A mântuit preotul de citit
şi de rugat şi când a ieşit, şi-a găsit soţia ghem lângă
foc. Suferea de năduf şi murise înnecată de tuse. A lă­
sat-o moartă în casă şi şi-a văzut de sfânta liturghie.
Iar necazurile nu s au isprăvit. Rămăsese singur;
era bătrân. Lumea îl bănuia încă bogat. Şi oameni
răi erau destui pe atunci, cum sânt şi azi, în părţile
locului. Să se ştie că nu e casă mai înstărită prin
jur să nu fie jefuită de hoţi. — Pe popa Iordache de
jyej ori l-au călcat hotii. Rândul întâiu şi rândul al
doilea l-au lăsat cu viaţă, luându-i ce mai avea. Po­
vestea el, bietul, că se repezeau cu cuţitele să-l taie,
dar se opreau: „nu erau oameni prea răi, tată, m’am
rugat de ei să'nu-m i necinstească barba, şi nu mi-au
tăiat-o". Dar a treia oară, răi cu totul au fost.
In noaptea după Sântămăria Mare din anul 1875,
mai mulţi inşi mânjiţi cu funingine au năvălit în casă
peste popa Iordache, l-au legat şi i-au cerut bani.
— Scoate banii, hoţule bătrân.
— Nu mai am, tată, credeţi-mă; pe toţi mi i-au
luat alţii ca voi. Câţiva lei mai am, la o fină.
— Hoţule, scoate banii.
Si l-au bătut, au scormonit casa, l-au dus lega a
biserică, crezând că are bani pitiţi acolo , 1; au l^ pa
cu cuţitele; apoi, răii, au înroşit un cleşte m foc, l-au
înfierat cu el pe piept. în cruce, şi i-au tr" s l'm^ d
gură cu cleştele înroşit. Fără simţire l-au lăsat, depăr
fându-se în întunecimea nopţii, cea asemenea cu întune­
ricul din sufletele lor.
Când l-au aflat sătenii, din bâiguiala şi dm se -
neie lui au înţeles că cere împărtăşanie
un nepot, Stan dascălul, i-a citit rugăciunile, iar
el, preotul Iordache, cu mâna lui înţepată de cuţite
s’a cuminecat pentru cea din urmă oarâ. P M â n ^ pe
velinţe, în nesimţire, l-au pus în car să-l ducă la spital,
la Târgovişte. Dar pe drum, în dreptul BrăteşUlor ş^a
dat sfârşitul vrednicul preot Iordache. Cu jale l-au
îngropat în satul lui, lângă fereastra P ^ i d i e i b ă ­
ncii împodobite de el, în care sluj,se peste 50 de ani.

Cine, cine l-a omorît? Lumea şi-a dat cu părerea

asupra făptaşilor, dar stăpânirii nu i-a aratat UL s
pânirea, cum e stăp4 mrea^jioasţră, -r^T^ {i
temeiu__pe_hoţi, şi te lasă pe tine pe « u E l a r p J *
amărască viaţa, dacă i-ai reclam a. a
neamurile cu încredinţarea că vor da ei, tâlharii, seama
în faţa lui Dumnezeu.
Şi-au trecut de atunci 55 de ani. Tâlharii au petrecut
nevătămaţi pe pământ, ba care ăl murit, cu cinste a
fost îngropafcf Va mai fi trăind vreunul ? Cine poate şti 1
Dar iată, hn satul Bolovani, despărţit de Săveşti nu­
mai prin apa Dâmboviţei şi printr’o pădure, zace di»,
de multă vreme, bătrânul Lionte Niculae. Boala e
grea, chinurile sânt neînchipuite, bătrânul îşi roagă
moartea; copiii şi nepoţii, ca la ţară, i-o doresc şi ei.
Satul întreg se întreabă de ce nu i se desface sufletul
din legăturile şubrede ale trupului. Se vede că are
vreun păcat greu pe suflet şi nu vrea să-l mărturi­
sească. Căci credinţă vie e la tar ă : cine-a făptuit omor,
nu poate să-şi de sufletul până nu-şi mărturiseşte pă­
catul să-l ştie şi lumea, nu numai duhovnicul.
Şi ajuns la capătul durerilor, în luna lui August din
anul mântuirii 1930, Lionte Niculae işi chiamă nea­
murile şi cu graiu răspicat măruriseşte: „Să ştiţi că eu
am omorît pe popa Iordache. Eu i am scos limba din
gură cu cleştele înroşit". Cei din juru-i rămân înmăr­
muriţi, iar chinuitul Lionte Niculae îşi dă duhul. Şi
iată cum satele din jur aflară cu îngrozire cine fuse
mai crud între tâlharii ce-au ucis pe popa Iordache
din Săveşti.

Dumnezeu să-i miluiască pe tâlhari. Iar noi, pentru

pomenirea lui popa Iordache, tipărim aici pisania bi­
sericii lui din Săveşti.
„Această sfântă şi dumnezeiască biserică, de se
prăsnueşte hramul Adormirii Maicii Domnului s’au
început din temelie de preot loan şi j(upân) Trandafir Ia
anul 1Ş09.. Iar acum la anul 1866 s’au meremetisit
învălişu, tcncuitu şi (s’au) zugrăvit cu cheltuiala preo­
tului Gheorghe duh(ovnicul) sin popa Ion, pentru po­
menirea şi iertarea păcatelor, în zile(le) sfinţ(itului)
mitropolit Nifon. Zugravi Luca Luculescu (şi) loan
Luculescu din Târgovişte. 1866, Iulie 2 “.
Iar în anul 1929, această bisericuţă s’a prenoit iarăşi
cu multă pricepere de preotul loan din Podurizii,
care se sbate cu îndârjire să-i scoată şi pământul
cotropit de unii săteni.
N o tă. — In anul 1810, satul Săveşti avea 208 suflete, (Români
98, Ţigani 110) cu trei preo(i (popa Ion sin Matei, popa Dima
sin popa-BrebUi’ popa Ion sin Ispas), un diacon (diacon Radu sin
popa Brebu) şi un dascăl (Petre sin popa Ion). (Ac. Rom. Ms.
1457, cf. P r e o t A le x. A. P o p e s c u - R u n c u, Catagrafia
ju d e ţu lu i Dâmbooila în anul 1810 (Târgovişte 1936), p. 63-61).
Pe un Ciasloo din sec. al 18-lea, lipsă începutul, al bisericii
din Săveşti aflăm însemnările urm ătoare: p. 4 .4 .A icia am scris
eu preotul popa loan sin Ispas şi degetele mele vor putrezi şi
cine va citi mă va pomeni, 1815.* p. 5 0 0 : ,Ş i am scris eu Co-
stache M ateescu cu zisa lor la leat 1867 Ghen. 5 .' p. 5 5 2 : .Scris
eu popa Dima ot satu Săveşti.'
In anul 1830 erau in'Săveşti cinci preoţişi anume: loan, Dima,
Iordache, Mateiu şi Radu (Arh. Stat. Mitropolia, netrebnice, pachet
313). Pe o cruce la altarul bisericii: „Dima ereu+ 1830“, pe alta:
.Stan ca prezvitera + 1825“ (este mama popii Iordache); pe alta:
/ «Temistocle 1813». Iar eu, scriitorul acestor rânduri, sânt strănepot
( al preotului Iordache după fiică-sa Maria. mama tatălui meu.
In Duminica de 4 Octomvrie, 1942, am cercetat iarăşi
bisericuţa din Săveşti. La poarta ei ne ajunge din urmă săve-
şteanul Gheorghe Mihâilescu, zis Gheorghe Mânzu, un bătrânel
cu vorba limpede, îmbrăcat in cămaşă şi in ismene, Încins sub­
ţire, mărunţel şi vioiu. Spune că este de 82/83 de ani, că-i năs­
cut ta luna Marte, că a tras sorţul în anul 1881 şi că atunci
recrutarea se făcea la 21 de ani. Este deci născut in anul 1860,
tuna Marte, şi a plecat pe 83 de ani. Şi fără să-l întreb, începe
să povestească: .E ra în noaptea după Sântămăria mare, (15-16
August). Eu cu unchiu-meu Costache Matei şi cu alţii eram cu
caii la iarbă, aci pe valea Dâmboviţii, nu departe de biserică.
Şi înainte de cântatul dintâi al cocoşilor, vedem pin întuneric
că vin spre noi nişte oameni. Da unchiu-meu Costache, cum era
cu coraj că se cinstise de sărbătoare, se scoală, pune mâna in
pieptu unuia şi zice i cine sânteţi voi mă, şi ce căutaţi, aşa şi pâ
dincolo. Da ăla, de c o lo : ia dă-i mă vreo doo. Şi unde nu dă
unu două măciuci în capul lui unchiu-meu că-1 dă jos cu capul
spart. Şi s’au dus p’aci’ncolo. Când venim în sat cu unchi-meu
baibă de sânge, aflăm că hoţii au călcat şi au chinuit pe popa
Iordache. Noi dacă ştiam şi nu făcea unchi-meu pe îndrăsneţul,
poate că-i prindeam că aceia erau. Nu mi-aduc aminte înmor­
mântarea popii Iordache, dar ştiu că a venit stăpânirea şi l-a
desgropat. A vea limba afară din gură, umflată, tot aşa şi ochii,
că un hoţ i-a scos limba din gură cu cleştele înroşit. Eram de
15 ani plecat pe 16, când s’a întâmplat astă nelegiuire. Bietu
popa Iordache trăia singur; o bătrână, mama M aria din Branişte,
îl Îngrijea. Ştiu şi pe hoţi, îţi spui numele lor, dar să nu-i dai in
vileag, lasă-i în plata Domnului. Unul din ei, Lionte Niculae din
Bolovani a mărturisit singur pe patul de moarte că el i-a scos
limba cu cleştele ţ şi cum a mărturisit, cum i-a ieşit sufletul, că
de mult se chinuia şi nu putea să moară, că făcuse omor de
om şi nu-1 mărturisea».

Iată A rborele neamului preotului Iordache din S ăv eşti:

Mateiu — Ion preotul (născut în anul 1760, hirotonit la
9 Dechem vrie 1790 d e G rigorie al Sidei, trăia în anul 1810)
— Iordache preotul (n. 1798, hirotonit înainte d e 1830, f 16
August 1875) — G rigore preo tu l (n. 1833, f c. 1866) — G heorghe
preotul, Ia biserică în Băltită si apoi în Ariceşti-Halitin an, ju d .
Prahova, (n. 2 Iulie 1860, t 1924) — A lexandru p reo tu l (n.1885,
hirotonit 1910) — M ircea (n. 1910).
Biserica de la^pagina 123 este reprodusă după fotografia luată
in luna Octom vrie din anul 1942 de Mihai Stoica Olteanu (v.
pagina 117).

N. M. P., Preoţi de m ir
 21. Satul Holda de pe Bistriţa Moldovei.

POPA TODICĂ DIN VALEA BISTRIŢEI

— UN PREOT ŢĂRAN —

1823 — 1 1887

Q i eu am plutit pe Bistriţa. De la Dorna până la

O Broşteni, era în ajunul Sânpietrului, — să călăto­
reşti pe apă liniştită, ca’n sbor lin de pasăre, fără fiorii
bătrânilor în Cheile Bistriţei şi la Toance, să ai în
dreapta Pietrosul cu pinul lui ca o „strajă a plutaşilor ,
să nu-ţi mai iei ochii de la turnurile ca de biserică ale
Pietrelor Doamnei, să ţi se pară apa neagră de umbra
deasă a brazilor, să ai tovarăş de călătorie pe Gheorghe
T. Kirileanu cunoscător al tuturor tainelor „mamei
Bistriţei" — este una din puţinele bucurii ale vieţii
pământeşti.
Dar dacă mai ai norocul să te poţi abate spre dreapta
ca să faci o plimbare şi pe Valea Negrii până la pâ­
râul Pinului, sufletul ţi se mângâe de atâta frumuseţe
 pământească. Ţi se pare că ai ajuns în locuri unde
picior de om nu umblă, unde glas de om nu s’aude.
Curată ca o fecioară este firea: aşa cum a ieşit din
mâna Ziditorului. Par’că ţi se iea de pe inimă toată
sgura prinsă’n lume. Uşor ca fulgul pari ; bun ca
pâinea caldă te fa ci; te împresoară gânduri de sme­
renie. Insuflat de Duhul Sfânt este cuvântul prorocu-
lui: La munţi suflete să ne ridicăm, de unde vine
ajutorul.
— Oamenii de aici cată să fie buni şi curaţi ca firea
înconjurătoare.
Grădina lui Dumnezeu este bogată: ca peste tot
astăzi, şi aici oamenii sânt fel şi chip. Adevărat că mai
de mult pe valea Bistriţei mai des flori înfloreau decât
se lăfăiau scaieţi. Dar floare de om ca popa Todică
din Holdă nu s’a mai aflat alta pe toată valea Bistriţei.
Iar eu, încântat de spusele bătrânilor, încerc să vă
povestesc, pe cât se poate, viaţa acestui preot. La te­
melia povestirii mele stau şi acte vechi cum şi mărturiile
învăţatului său nepot.
Când s’a tras cordonul spre Bucovina, mulţi Moldo­
veni au trecut încoace de teama stăpânirii papistaşe
şi pentru împotrivire la jurământul de credinţă cerut
de împăratul cel nou. Aşa, părintele Paisie cu ucenicii
lui au părăsit în lacrimi Dragomirna, strămutându-se la
Secu. Aşa, preotul Andrei cu sătenii din Uideşti cu
topoarele în mâini şi-au lăsat căminele ca să nu jure
împăratului catolic. Tot aşa alţii şi alţii. Printre ei a
fost şi neamul lui popa Todică. Străbunicul său Petrea
Popăscul şi-a părăsit căminul din Ştiulbicani şi a po­
posit cu toată familia în Broşteni pe Bistriţa. Gavriil
feciorul acestui Petrea a ajuns preotul cel dintâiu la
biserica din Broşteni clădită pe la’anul 1779. Iar Ioniţă
feciorul popii Gavriil a ajuns tot preot, în satui
Holda, nu departe de Broşteni, unde s’a clădit biserică
pe la anul 1829.
Acest preot Ioniţă din Holdă a avut opt copii: patru
băeţi şi patru fete. Băeţii au ajuns trei preoţi şi unul
dascăl. Cel mai mic, Teodor, (poporul ca şi părinţii
i-au zis Todică), a urmat tatălui său .în preoţie.
Pregătirea lui preoţească a fost mai temeinică decât a
înaintaşilor săi, căci a fost ucenicul lui Nicolae Nanu,
profesorul din Broşteni. Şi venind vorba, îngăduiţi-mi
îngreuiarea auzului dumneavoastră cu povestea vieţu
acestui profesor. *-
Acum o sută de'ani stăpânea Broştenn boierul de bun şi
Vechiu neam Alecu Balş (poporul îi zicea Baluş). Şi fund
el om învăţat şi cu dragoste de sătenii de pe moşia sa, a
durat şcoala ÎA Broşteni şi a adus profesor pe unul Nicolae
Nanu care învăţase în seminaria de la Socola. Boieru/
Balş cunoştea bine pe seminariştii de la Socola că era su­
praveghetor al lor, lăsat cu hârtie în regulă de vestitu
învăţat Alexandru Sturza din Basarabia. Era prin anu
1840. Nanu s’a dovedit profesor destoinic. Era bun şi
blând cu şcolarii buni, folosea nuiaua cu cei leneşi.
Se pricepea bine la scrisori şi nu-1 întrecea nimeni la
cântare bisericească. Căci şcoala lui Nanu era ca un
seminariu. Copiii învăţau cetire bună, cele patru soco­
teli, catehism, ceva istorie şi mai ales cântare de bise­
rică. Şcolarii ţineau rândul la biserică şi Duminica cu
toţii mergeau la slujbă, şi o mândreţe era. a n d venea
Balş la moşie, Nanu cu şcoala lui îl primea cu cântări-
Boierul se bucura, dăruia pe copiii silitori şi poitea lat
masa lui pe profesor. La atâta nume bun a,unsese
şcoala lui Balş din Broşteni că ucenicii lui Nanu erau
primiţi la preoţie înaintea celor de la şcoalele catihetice.
 Până acum câţiva ani se mai aflau pe valea B i­
striţei preoţi şi cântăreţi, bun tipicari, ieşiţi din această
şcoală. Ştiut este că şi Ion Creangă din Humu-
1eşti a învăţat la şcoala din Broşteni şi de la Nicolae
Nanu a prins el să cânte îngerul a strigat de au rămas
Humuleştenii „cu gurile căscate"; măcar că tot de la
Nanu venise cu pletele tăiate de i-au ziz fetele în
batjocură: „tunsul felegunsul, cânii după dânsul".
La Nicolae Nanu a învăţat carte şi popa Todică,
când era flăcăiandru în anii 1841-1845, şi când se
iscălea, potrivit modei de atunci, Toader Popescu sau
Teodor Ioanovici. Şi a ajuns acest Teodor mai întâi
dascăl, apoi diacon la biserica din Broşteni. Apoi şi
preot l-au sfinţit şi la biserica din Holdă a slujit până
a trecut către Domnul în anul 1887.
Era preot bun, cântăreţ iscusit, priceput tipicar, meşter
scriitor de prohoade şi de epistolii a Maicii Domnului
şi a Domnului Hristos. Dar mai presus de toate avea
popa Todică multă evlavie. Slujba lui te pătrundea.
Aiasmele lui depărtau boalele. Duhovnic ca el nu se
afla altul. „Că te întreba de toate celea la spovădanie
^i stai în genunchi şi-ţi da canun cum se cade: să
faci atâtea mătănii, să dai untdelemn la biserică, să
faci o fântână ori o punte... nu ca preoţii de azi că
te întreabă numai de mântuială şi drept canun îţi zic
-să faci ce te-a lăsa inima". Spre bătrâneţe îi dăruise
Dumnezeu puterea să alunge din oameni cu rugăciu­
nile lui duhurile necurate. Veneau bolnavi.şi din ju­
deţele vecine şi mulţi se vindecau de neputinţele lor,
prin rugăciunile şi ajunările lui popa Todică. Molitve-
nicul lui, mai ales la rugăciunile de blestem ale Marelui
Vasile, aşa sânt picate de ceară că abia mai deosebeşti
cuvintele. In liniştea nopţii, în faţa icoanelor citea
 umilincios preotul Todică trei zile în şir, şi cu harttlr
lui Dumnezeu bolnavul se făcea sănătos. Lumea zicea-»
popa Todică din Holdă are dar de vindecări.
Altcum, acest preot nu se deosebea în port şi în
muncă de fiii lui sufleteşti. Era potrivit la stat, cu faţa
frumoasă, cu plete castanii şi barbă lungă. Ca şi săteniv
purta cămaşă albă, numai ceva mai lungă, dar fără
pui, adică fără flori. îmbrăca suman, ceva mai lung ţ.
şi în cap purta căciulă neagră. In picioare avea ciu­
bote, dar când se ducea la coasă şi la tăiat lemne în
pădure, încălţa ca tot munteanul opinci. Potcap şi
anteriu nu îmbrăca de cât când mergea la mărimile
bisericeşti. Căci şi el ca toţi ţăranii îngrijea de gospo­
dărie, cosea în livezi, pescuea lostriţe pe Bistriţa şi
păstrăvi pe Pinul; şi la lucru te încurcă anteriul.
O dorinţă pământească a avut popa Todică; să-şi
vadă băiatul preot în locu-i, ca să nu se stingă lumina
preoţiei din neamul său. Dar băiatul, frumos şi ştren­
gar, nu s’a ţinut de seminar. A fugit în lume şi a
ajuns numai cântăreţ. Atunci popa Todică a încercat
să crească pentru preoţie pe un nepot al preotesei.
Nici cu acesta n’a avut noroc că a murit curând după
ce popa Todică vindecase cu rugăciuni pe un nebun.
Diavolul, zicea lumea, trebuia să se răzbune.
• A treia oară a încercat popa Todică. A luat să
crească pe un băiat al fetei sale, moartă tânără, iar cu
gândul să-l lase preot în locu-i. Dar nici acum n a
avut noroc. Direcţia şcoalei lui Veniamin nepricepând
talentul copilului nu l-a primit în seminar. Şi mare
pierdere a fost, căci evlavia pentru biserică şi cultura
românească a mireanului Gheorghe T. Kirileanu ar fi
folosit cu asupra de măsură bisericii noastre, dacă
urma în preoţie bunicului său.
 Popa» Todică doarme somnul de veci lângă biserica
din Holdă, unde astăzi slujeşte un urmaş al unui frate
al său. Povestea vieţii lui o spune de pe mal şi de pe
plute Bistriţa, care ea, numai ea, va dăinui cât va fi
lumea lume.

N ote. — însemnări cu scriere bună pe o liturghie veche, fără

foaia cu titlu:
1. «Aciastă sfântă leturghiia au fost a moşu-mieu a preutului
Vasile ot Şiulbicani, sin popii lui Costantin ot V atra Câmpulun­
gului. Şi. o am legat eu preotul Grigoraş ot Şarul-Domi cu toată
cheltuiala .preutului Gavriil ot Broşteni, sin Petrii Popii ot Ştul-
bicani, nepot de ficior numitului mai sus preut Vasile, la care
moşul mieu au fost răposat la velet 7265 Ianuari 30 şi s’au as-
trucat Fevruari 1. Iară aciasta s’au legat la let 7304 Fev. 7.
2. Să să ştie de când s’au prestăvit preutul Vasile, Ghin. 30
dzili, Gioi la şese ciasuri de dzi, în ziua celor 3 sfinţi mari Vasile,
Gligore Bogoslovu şi loan Zlataost, în dzilile preluminatului Domn
loan Costantin Chihan Racoviţl V oevod, a doua domnie ot M ol­
dova şi sau astrucat Fiv. 1. Dumnădzău să să î^ lu re să erte
toate păcatele şi greşealele lui, la anu dila zidire lumii 7265 ( = 175 7).
Şi aice am scris eu Toader sin Andrii Diiacon să să pom e­
nească.» (C. B o b u l e s e u , Crucea d e sus (Bucureşti 1926),
P- 74). — Băeţii preotului Ioniţă au fost:
Cel mai mare, Grigore, a fost preot în satul Broşteni, având
mai mulţi fii preoţi cu numele Grinţescu (după muntele Grinţieş).
AI doilea, Gavril, a fost preot in satul Şarul-Domii. Al treilea,
Vasile, a fost dascăl la biserica din Holdă.

Pentru fiul mai mic, Popa Todică, de care este vorba, se păs­
trează Ia Arhiva Statului din Iaşi (Mitropolia Moldovei, Hirotonii
H. 7/1846, f. 231, 235, 238), aceste trei acte:

1. ATESTAT

Toader Popescu fiu preotului Ioniţă din sat Holda intrând în

anul 1841 Săptemvre 8 în Shoala comună din Broşteni, înfiinţată
de cătră D lui M arele Boeriu şi Cavaler V ist. A lecu Balş, au
şezut păn’la 1845 Iuli 30 şi au învăţat la urm ătoarele:
 Cetirea şl scrierea regulată ţ
Catihtsul mic şi cel mare i
Vechiul şi Noul Testament mai In scurt ţ
Mânelnicul, partea Întâi pentru biserică şi cele dintr’lnsa,
partea a doa pentru dumnezeiasca liturghie, şi partea
a triia pentru taine ţ
La Gheografiia îndeobşte i Evropa şi Asiia în gheneral t
La Gram atica românească partea etimologhică i
La Aritmetică cele patru spetii a numerilor întregi şi Înso­
ţite, fracţiile şi regula de trii simplă cu tovărăşiia-,
O in scurt arătare sau dovedire despre Sfânta Treime şi
întruparea Fiului lui Dumnezeu;
Tipicul adecă în scurt arătare a bisăriceştii rânduelit
Şi la cântările bisăriceşti pe musichie şi pe dinafară.
La care aceste toate au arătat mare silinţă, având şi moralitate
bună, pentru care 1 s'au dat acest atestat din partea Shoalei şi a
fondatorului ei.
(ss) A lecu Balş M Nicolai Nanu Prof.

1845 Aug. 8.
N». 2.
2. M E L E T I E cu m ila iui D u m n e z e u Arhiepiscop şi Mitropolit
Moldaviei.
. Iată că pe înfăţoşetorul aceştiia Toadir Popescu din sat
Broştenii... s’au rânduit Dascal Bisericii cu hramul Sf.
Erarh Necolai din pomenitul sat....
Anul 1845 luna Avg. 8.

3. MĂRTURIE

Anul 1848 Noemv. 2 3. Noi lăcuitorii poporăni dela Bisărica cu

hramul sfântului Ierarhu Nicolae din satul Broşteni moşiia D-sa e
Marelui Logofăt şi cavaler Alecsandru Balş, ţânut Sucevii, ocolu
Muntelui, adiverim prin adastă mărturie ce dăm pentru can
datul Toader Popovici, pre carele îl cerem ca să ni să hiro on
sască diiacon, că s’au născut din părinţi drept slăvitori, tatăl său
Preotul loan, slujitor, la bisărica din sat Holda, maica sa nas -
siia fiica răposat, preot Grigore din Dorna* botezul Î s aui cetit de
cătră răposat, preot Vasilie din Broşteni, naş i-au fost Macovei
Oloiu din Holda. De la naşterea sa are 25 ani. Carte au inv

f P(,|va CjytijcrxJ VOtbl-

 - Î&

la Shoala din numitul sat Broştenii. In anul 1846 luându-ş legiuita

soţie pe Acsiniia fiica preotului Vasilie din sat Păltiniş cu întâia ^
cununie, neavănd nici o inpedecare de rudenie care opreşte
sfânta pravilă. Viiaţa sa au petrecut cinstită, n’au fost pârât nici- A» **-*■
odată pentru vreo faptă necuviincioasă, sau de bătăuş, beţiv nt» (/*■ fa /fe &'&a
este, martor n’au fost nici la un fel de pricini. La alcătuirea tru­
pului şi Ia sămţiri este întreg şi sănătos ţ la credinţă pravoslavnic,
•drept fiu al bisăricii răsăritene ţ supus canoanelor şi învăţăturilor
ei intru toate, atât el cât şi casnicii săi. Drept aceia ştiind noi
urmările lui precum arătăm, i-am dat această mărturie, rugân-
du-ne ca să ni să hirotonisască diacon, fiind cu totul nevoe.
Eu Ioan Rusu adiverez Eu Ioniţă Moglan adiverez
Eu Dumitru Chiorlisă Eu Dimitrie Anchidin
Eu Andrei M ârcă Eu Gheorghe Costache
Eu Ioniţă Baroiu Eu G rigore Roman
Eu Ioan Chirileanu pacinic
Eu Toader a Lupulesii vornic, adiverim cu tot satul,
intărindu-să şi cu pecetea sătească.

Printre manuscrisele de şcoală ale preotului Todică se află şi o

„Enchiclopedie seau alegere d e mai m ulte ştiinţe folositoare
pentru scolerii mofdo-români. Broşteni, 13 M artie 1844, Toadet
Popescu . Este o istorie biblică cu întrebări şi răspunsuri, urmată
de câteva noţiuni de morală creştină.
Pe un exemplar din Viaţa lui Paisie de la Neamţ, 1836, se
găsesc însemnările următoare. „ Viiata fericitu lu i părintelui nostru
Paisi s'au dăruit sf. sale pă rin telu i Teodor spre a m ea pom i-
nire, 1868, lum e 16. G heorghe T “? cu litere chirilice. Iar cu te/JmcfCn,
Utere latine, fără căciulă pe ăt „Aceasta carte num ita eleata
precuoiosului Paisie ci n i s ’a u dăruit d e dascalu G h eo rg h e d i •
la Stejar p en tru pom enirea tu i şi a so lu lu i său Ileana, 1868, S ” «Z,
Iunie 24. Paroh Teodor Ioanooici". 3^4.
In legătură cu pescuitul de lostriţă, care se numeşte şi „lostocă",
în Bistriţa, transcriem scrisoarea următoare semnată chiar de
mitropolitul Veniamin. „ C ucernice iconom e Dimitrie, \blago slo­
venie. Mutlămesc cucerniciei tale atât p entru lostocă cât şi
pentru înştiinţare despre întâmplarea preotului Nichita d e la
Cojoci. Care pricină am încredintat-o protoprezviterului (in-
l utului] a o cerceta. Aceasta şi fii blagoslovit. 1833, M artie 26.
Veniamin mitropolit".
 Se păstrează „izood d e bani cheltuelilor bisericii din H oldă
c e au da/ p re o tu l Ioniţă, d e la tenielia bisericii până la săoărsif'.
Este interesant pentru terminologia arhitecturii vremii, pentru
plata lucrătorilor şi pentru ieftinătatea lucrului, de şi era „în
orem e scum peti" când „pe 2 ghim irilii popusoi plătea 12 lei".
Publicat de G . T. K i r i l e a n u , M onografia şcoalelor si bi­
sericilor d e p e m oşia regată Brosteni-Suceaoa întocmită de P*
Gheorgheasa (Bucureşti 1906), pp. 95-98.
Biserica din Holdă a fost descrisă în versuri de spătarul G ane
in anul .1833. Iată versurile aspre ale acestei descrieri, unde se
pomeneşte şi de preotul Ioniţă, tatăl popei Todică:
Călătorind tot spre Holdă, de departe pe afară
Blsărica sS arată întocma mânăstioară.
Apoi agiungând în sat, la bisărică întinsu,
De dascalul Ion M ane uşa iai ni s’au deschisu.
Innuntru catapetiazma iaste zarif zugrăvată
Şi de asămine meşter în lemn să află săpată,
Cu temelie de piatră, de dulapi bine durată,
Inlăuntru şi afară frumos căptuşită toatăj
Şi întrebând şi de ctitor a acestui lucru svânt:
Prin râvna lui Ion Mane au spus că s’au început.
In sfârşit ieşind afară şi şăzând pe iarbă verde,
De unde munţii merei desime de brazi să vede,
Un p reo tu l Ionită poveste cum lăcuesc
Urşii, porcii cel sălbateci ci acolo să găsăsc,
Şi că la o poianiţă ci să vedfc pe un munte,
Căprioare în desară să arată păscând multe.
(v. Călătoria la M unte din 1833 a spătarului Gane, pu­
blicată de G h . T. K i r i l e a n u (Bucureşti 19C9), p. IC).

îl hf' hi /W** k.x M - '

■lv^ ***-
 22. Podul peste Dunăre la Cernavoda.

PREOTUL DIMITRIE CHIRESCU

DIN CERNAVODA
VREDNIC ROMÂN DOjBROGEAN
1842 — t 1890

ucru stă aşa că noi n’am prea avut grijă de preo-

L timea românească din Dobrogea. Cât a fost acolo
stăpânire turcească, ştim că voivozii români se îngri­
jeau de cinstea şi podoabă bisericilor, zidindu-le şi dă-
ruindu-le cu bani şi poslujnici; dar nu aflăm ca preoţii
să se fi bucurat de vreo miluire din partea lor. Doar
dacă unii din ei, fugiţi de răul păgânilor, erau îngă­
duiţi să se aşeze prin satele Ungrovlahiei. Când s’a
întors stăpânirea românească în Dobrogea, grija n a
fost mai mare. N’am întemeiat şcoală preoţească acolo;
n’am dat preoţilor mai multe înlesniri de traiu; ba
încă am făcut lege că numai în Dobrogea pot păstori
aceia care au învăţat carte mai puţină: cei prinşi ne­
hirotoniţi de legea din 1893.
Şi cu toate acestea, până la anul 1878 numai preoţii.
au apărat viaţa românească în Dobrogea. Aşa cum
ocroteşte creştinul făclia de Paşte să nu se stingă de
vânt, au ocrotit preoţii viaţa românească din Dobrogea,
când nu se aflau acolo nici stat român, nici şcoală
românească de stat, şi nici ocrotire de vlădică român.
Străjeri buni au fost preoţii dobrogeni! Ca să vă încredin­
ţaţi de aceasta, ascultaţi povestea vieţii unuia din ei,
a preotului Dimitrie Chirescu din Cernavoda, cunoscut
în toată Dobrogea cu numele de popa Dumitru.
Acum un veac, un român din părţile Ialomiţei trece
Dunărea şi se aşează în satul Rasova. II chema Chirea
Iorga. Ştia carte românească şi cunoştea bine cântările
bisericeşti. Bănuesc că învăţase în vreuna din nume­
roasele şcoale întemeiate de vestitul călugăr care a fost
Macarie Cântăreţul. In Rasova, Chirea Iorga ajunge
cântăreţ de biserică. Şi cum Românii dobrogeni au
simţit nevoia de şcoale mai nainte de cât cei din ţară,
dascălul Chirea deschide şcoală româneasă în Rasova,
ca şi dascălul Petrică în Silistra. Voiciunea şi fălnicia
chipului său stăpânesc pe Turci care-1 poreclesc Chirea
Deli-Iorga şi-l pun şi primar (= ciorbagiu) în sat.
Dascălul Chirea are un băiat, Dumitru, născut în
anul 1842. Băiatul întrece în virtuţi pe tatăl său. Căci
pe lângă învăţătura primită în şcoala tatălui, băiatul
prinde repede şi în vorbire şi în scriere toate limbile
acestui colţ de pământ: româneşte, turceşte, bulgă­
reşte, greceşte şi ruseşte. Şi după cum Costache,
feciorul dascălului Petrică din Silistra, ajunge învăţător
în locul tatălui său şi prinde în braţele sale toată viaţa
românească din Silistra şi din ju r: el este vestitul
Costache Petrescu; — tot aşa Dumitru, feciorul dască­
lului Chirea din Rasova, ajunge învăţător în locul
tatălui său şi împânzeşte malul drept al Dunării cu şcoale
 - Ml

româneşti: el este cunoscutul preot Dimitrie Chirescu.

Când era de 2 0 de ani, în anul 1862, înfiinţează
şcoală românească în satul Alimanu din jurul Rasovei.
După doi ani, lasă aici un alt învăţător inimos, pe
Niculae Barban, şi vine la şcoala din Rasova, în locul
tatălui său trecut dintre cei vii.
Dar în această vreme încep frământările între Greci
şi Bulgari pentru înfiinţarea bisericii naţionale bulgare.
Frământarea este vie în Cernavoda, unde neamurile
sânt amestecate. Trebuea aici un preot deştept să împace
toate cerinţele. Alegerea mitropolitului grec Dionisie
din Silistra căzu asupra tânărului Dimitrie Chirescu,
care astfel fu sfinţit preot în anul 1867, pe seama bise­
ricii Sfântului Nicolae din Cernavoda. Pentru credincioşi,
el a adus liniştea trebuitoare, pentru Români el a păs-,
trat firea românească a bisericii, cinstindu-o prin vir-
tuţile-i recunoscute până şi de păgâni. La slujbele-lui
veneau creştini de peste tot locul. Ba, la zile mari, în
in pridvorul bisericii se vedeau Turci aduşi de cuvân­
tările preotului, unele în limba turcă; precum şi de
vestea că maslele lui ridică şi pe musulmani din patul
durerilor. La Izvorul Tămăduirei din Bâltăgeşti nu se
slujea fără el, în sobor numeros de preoţi. Până şi la
hramurile mănăstirilor Cocoş şi Celic-Dere era poftit
la slujbă. Când s’a pus temelia podului de peste Du­
năre, popa Dumitru a slujit şi a vorbit aşa de frumos
că Măria Sa Regele Carol I l-a îmbrăţişat — el, regele
cel prea cumpănit la gest.
Ci pafimâ'Tm a fost şcoala românească. După Ra­
sova, dă fiinţă şcoalei din Cochirleni, la miază-zi de
Cernavoda, unde puse învăţător pe tânărul D. Niţescu,
cel care îi păstrează o frumoasă amintire j iar în Seimeni,,
la miază-noâpte de Cernavoda, tot el înfiinţă şcoală. Şi la
Topalu, mai jos pe Dunăre, tot el este ctitorul şcoalei.
Căci preotul Dimitrie Chirescu este membru fondator
al societăţii române de cultură şi de limbă din Silistra,
înfiinţată de Costache Petrescu în anul 1870. Preotul
Dimitrie Chirescu este delegatul acestei societăţi cu
cercetarea tuturor şcoalelor româneşti de pe malul drept
al Dunării. Iar toate acestea, înainte de a fi fost ostaş
român în Dobrogea. Iubirea lui de neam i-a trecut
de multe ori numele pe lista celor hotărîţi la moarte
de comitetele secrete greceşti şi bulgăreşti. Scăparea
îi venea de la Turci, care îl treceau Dunărea, când
simţeau primejdia aproape.
Când a intrat oastea română în Cernavoda, el a
primit-o cu pâine şi sare şi cu lacrimi în glas şi în
ochi, pe care i le da bucuria zilei fericite, pregătită şi
prin lucrarea lui. Cu drag a sprijinit pe arheologul
Grigore ToeilescU la săpăturile de la Axiopolis şi de
la Adamcîissi; cu pricepere a lămurit pe revizorul
român loan Bănescu, el fostul revizor român din
vremea turcească; ca un cunoscător al locului, a
însoţit pe sublocotenentul loan Dragalina în măsură­
torile militare din Dobrogea.
Iar pentru Cernavoda lui a făcut multe fapte bune.
A înfiinţat şcoală românească; a zidit casă parohială
pe care sta scris „studiu român 1875“— adică locuinţa
lui slujea şi ca locaş de studiu, de şcoală românească;
a ţinut loc de primar în vremuri anevoioase şi mai
presus de toate, a întărit românismul în acest oraş cu
neamuri diferite. Nu i-a fost dat ca să sfinţească bise­
rica nouă Sfinţii împăraţi pe care o clădise, căci nemi­
loasa boală a cancerului, care ne-a răpit atâtea vieţi
alese înainte de vreme, îl răpune în ziua de 13 De­
chemvrie din anul 1890, când avea numai 48 de ani.
Cu cinste mare a fost înmormântat în Cernavodă,
adus de la spitalul Colţei de patria recunoscătoare
pentru faptele lui bune.

Dobrogenii vorbesc şi azi cu evlavie de popa Du­

mitru din Cernavoda. Datori eram noi ceilalţi să-i
pomenim faptele, când s’au împlinit cincizeci de ani
de stăpânire românească în Dobrogea, unde el a lucrat
cu spor pentru neamul nostru, în vremuri când Doro­
banţul nu păzea la capul podului de la Cernavoda.

N otă. — Datele acestei vieţi mi le-a strâns de la familie unul

din numeroşii copii ai preotului, anume l o a n D. C h i r e s c u
•conştiinciosul profesor şi neîntrecutul maestru-dirijor al societăţii
corale române Carmen din Bucureşti. — Citeşte şi A nalele Do-
brogei, I (1920), nr. 3.
Fruntarul de la pagina 139: Podul Regele Carol I, peste Du­
năre la Cernavoda, este reprodus după P a u l L i n d e n b e r j ,
K onig Karl oon Rumănlen, ed. II (Berlin 1909), p. 3 9 1.
 23. Casa în care s’a născut George Enescu.

PREOTUL GHEORGHE ENESCU DIN' ZVORIŞTEĂ

— BUNICUL LUI GEORGE ENESCU —
— t 1898 —

Tn judeţul Dorohoiului, pe malul drept al Şiretului,

A mai jos de Bălineştii logofătului Tăutu, se află satul
Zvoriştea. Biserica satului, închinată Maicii Domnului,
este clădită la sfârşitul veacului al XVIII şi multă vreme
stăpânii moşiei, Moruzeştii, au îngrijit de sfântul lăcaş
şi de slujitorii lui.
Dumnezeu, în adânca sa înţelepciune, a înzestrat cu
darul cântării pe un slujitor al acestei biserici; iar
acest slujitor n’a îngropat talantul, ci l-a îngrijit cu
dragoste şi a pus în slujba lui o inimă curată.şi caldă;
de aceia Dumnezeu a înmulţit darul în urmaşii săi,
făcând pe unul din ei să fie podoaba aleasă a nea­
mului românesc.
Slujitorul cel înzestrat a fost preotul Gheorghe.
Tatăl său Enea Galjn. bun cântăreţ al bisericii din
Zvoriştea, vSzSncf tragerea spre biserică şi glasul mi­
nunat al copilului său Gheorghe, îl dete să înveţe
 carte la mănăstirea Vorona. Cu ce învăţă la mănăstire
şi cu ce mai prinse în şcoala catihetică din Botoşani,
tânărul Gheorghe, căruia în şcoală îi ziseră Enescu,
după numele tatălui, — aşa cum lui Ion Creangă îi ziseră
Ştefănescu, după tatăl său Ştefan a Petri — , fu sfinţit
diacon în anul 1846 pentru biserica [din satul său de
naştere: Zvoriştea. Ţineau boierii Moruzeşti să aibă
slujbă de fală cu diacon, şi nu greşiră.
Căci diaconul Gheorghe cânta ca un înger, înmuind
spre evlavie cugetele credincioşilor ; era aşa cum spun
părinţii vechi bisericeşti: ce zicea din gură, răspundea
din inimă. Inima lui credincioasă da putere de farmec
cântecului său. Cincizeci şi doi de ani a slujit părintele
Gheorghe în biserica din Zvoriştea: 15 ani diacon
şi 37 preot. Vestea evlaviei şi slujbelor lui pătrunseseră
până departe şi poftit era prin sate şi târguri să laude
pre Domnul. Boierii Moruzeşti îl preţuiau şi pentru
purtările sale şi-i făceau înlesniri de viaţă.
Dumnezeu l-a dăruit cu copii mulţi şi buni, şi i-a dat
viaţă să vază în jurul mesei sale pe fiii fiilor săi, dintre
care unul s’a înălţat ca un chedru din Liban. Doi din
copiii săi au învăţat în seminarul lui Veniamin de la So-
cola. Cel mai mare Costache, plin de talent, fire mai
deschisă, nu sfârşeşte seminarul, apucă câtăva vreme
drumul învăţătoriei, apoi ajunge vechil de moşie şi în
urmă stăpân de moşie. Cu soţia lui Mâria^fiica preotului
loan Cozmovici din Mihăileni, o femee plină de talent
muzical ca şi bărbatul său, are şase copii, care toţi
mor de mici. De aceia naşterea celui de al şaptelea
copil era aşteptată în familie cu bucurie amestecată cu
grijă. Cel de Sus a ascultat rugăciunile mamei şi ale
bunicului. Micul Gheorghe născut la 1 August 1881
a trăit, a ajuns bucuria neînchipuită a părinţilor şi azi
N. M. P„ Preoţi de m ir
este fala neamului românesc. El este George Enescu,
maestru neîntrecut în lume al vioarei şi compozitorul
muzical cu scânteieri de geniu al neamului nostru.
Cine a ascultat muzică de George Enescu cunoaşte
ce efecte ştie el să scoată din sunete de toacă şi de
clopote ; ce lumină lină dă apusurilor de vecernie 5 şi ce
armonii îngereşti pune în compoziţiile sale corale. Dacă
cercetezi izvorul acestei inspirat», o găseşti în vieţuirea
nepotului-muzicant lângă bunicul-preot plin de evlavie.
Iată ce spunea George Enescu, când era de 12 ani,
unchiului său preotului Ioan Enescu: » Moşule, am
fost fdtâ la o slujbă săvârşită de bunicul si am rămas
încântat de frumuseţea serviciului. Eram atât de
transportat în cât m ă pipăiam să văd dacă într’a-
devăr sânt lângă altar. Aşa slujbă bisericească n am
m ai p o m en it şi o voiu ţinea m inte toată viata mea .
Doarme preotul Gheorghe Enescu (t 1898) lângă
biserica din Zvoriştea căreia i-a slujit cu evlavie. Ne­
potul George Enescu păstrător de datini şi respectuos
către morţii săi îi cercetează mormântul, îşi aduce
aminte de el în rugăciunile sale şi recunoaşte că-i
datoreşte o undă bogată a izvorului său muzical, iar
tagma preoţească se mândreşte că cel mai mare muzician
alRomânilor este nepot de preot şi după tată şi după mam .
N otă. — Ştiri despre bunicii şi părinţii lui George Enescu se
găsesc in cărticica preotului N. H o d o r o a b ă ^ o r g e E n ^
(laşi 1927). - Ştiri şi comentarii despre g - b W
adunate de M a x i m i l i a n C o s t i n in broşura G zo rje E n ^c u
(f. a.). - Când George Enescu a împlinit 60 de ani, lumea m
cală românească, din care n'a lipsit societatea c o r .ă română
Carmen, l-a sărbătorit emoţionată la Ateneul 0 P j
cuvânt demn şl un concert distins, iar A c a d e m a Română al căTei
membru activ este, l-a sărbătorit prlntr’o conferinţă <13
gust 1941) de L.Simionescu preşedintele acestei inst tuţ
casei din L iv e n i-V â rn a v de la pagina U t este reprodusă dup»
pr. N. H o d o r o a b i , o. c., p. 15.
 / 3 i .
4/
y/ ■' & ,./

i^ E . <42e ,* A /^ i^ s /^ s S r ^ .

âs Jilb fU ie t*. e&is&n^ dt

M U tu H k m & lă -J w n sM M L

f a b 'J w * ^ J e ^ '£ e a ^e a
Jf 'ou cm/ zf J^L M
24, Scrisoarea preotului Andrei Madan.

PREOTUL ANDREI MĂDAN DIN BASARABIA

«ERA EVLAVIOS ŞI-ŞI IUBEA NAŢIA»
1869 — t 1903

Tncepand cu anul 1867, apăsarea rusească ca o cenuşă

groasă se aşează peste focul vieţii româneşti din
Basarabia, care până atunci tot mai pâlpâise. Limba
română este scoasă din şcoala preoţească, revista ro­
mână a eparhiei este înlăturată, tipografia română nu
mai dăinueşte, prin biserici se aude tot mai des cân­
tarea şi cetirea rusească. Prutul „blestemat" ridică zăaaz
*a un zid chinezesc. De la ei la noi şi de la noi ^ e T
nimic nu poate trece, crivăţul doar mai era slobod'
Basarabia este „ajunsă în zilele de apoi", cum zice Emi'
nescu. Dar, supt cenuşă, tot mai e jar. Câte un preot
de sat mai suflă în el să nu se stingă cu totul. Şi cât
de iubiţi ne sânt aceşti păstrători neştiuţi ai focului
vieţii româneşti în Basarabia! Despre unul din ei ne
este acum cuvântul.
Mădan, neam de răzeşi-maZili din satul Truşeni, ţi­
nutul Lăpuşnei, se urcă pe crengile copacului nea­
mului lor până în vremea lui Vodă Lăpuşneanu, care
din aceste părţi de loc se trăgea. Mădăneştii au avut
sate şi moşii în stăpânire, şi de sute de ani tot preoţi
au ieşit dintre ei. Averea au pierdut-o, dar mândria de
mazili şi iubirea de neam au păstrat-o totdeauna.
în veacul răpirei Basarabiei, psaltul Mădan are mulţi
copii care nu şi-au uitat că sânt Români. Doi din ei
învaţă în seminarul preoţesc din Chişinău. Era pe vre
mea îndârjitului vlădică rus Pavel Lebedev (1871-1882),
care nu se bucura nici de cum când mai auzea ici şi
colo cetire românească în biserică. Gheorghe Madan
nu poate îndura această viaţă şi trece pe ascuns în
România. El ajunge artist la Teatrul Naţional din Bucu­
reşti, îndeamnă prin scris şi prin cărţi pe Basarabeni
să nu-şi uite de neam ; se întoarce, când i se dă voer
în Basarabia şi joacă acolo teatru românesc. In anii din
urmă, acest Moldovean încercat din vremuri grele, des­
crie cu talent frânturi din viaţa moldovenească basara­
beană a tinereţii lui.
Fratele său Andrei Mădan rămâne în seminar şir
— lucru vrednic de ţinut minte — , supt înrâurirea tru­
pelor teatrale din Iaşi, care jucau câte o dată şi m
Chişinău, se cultivă întru iubirea de neam. — Vechi
actori ca Bălănescu, Pechea-Alexandrescu, Bobescu,
fraţii Vlădicescu şi alţii trebuesc cu respect amintiţi.
Prin jocul lor, prin cuvântul lor cald, prin portu or
naţional pe scenă, au încălzit inimile tinerilor basarabeni
 pentru o viată românească. — In fruntea acestor tineri
era seminaristul Andrei Mădan. Toată viaţa şi-a adus
el aminte, amănunţit, de actorii şi de piesele Jucate;
la unele din ele cânta în cor sau era figurant. „La
1887 au fost, după Crăciun, fraţii Vlădicescu de la
G alaţi; au avut bun succes. Eram bun prieten cu Vlă­
dicescu ; adesea ori luam parte în cor şi ca statist 5
•chiar odată, la o zi împărătească, mai jumătate de cor
din Seminarie au cântat în costume naţionale, împreună
•cu actorii, imnul rusesc. Atuncea, mai în toată sara,
^galeria era plină de seminarişti. Eu cu Petrovici Alexei
am avut cuvânt de la Vlădicescu că pentru seminarişti
se lasă mai ieftin, aşa că în loc de 30 copeici să cum­
păra galeria cu 2 0 cop .; şi mulţi pentru ieftinătate au
mers la teatru. S’au dat mai multe piesă tot din viaţa
-ţărănească: Baba Hârca, Doi soldaţi, Doi morţi vii,
Lipitorile satului, şi altele".
Simţirea românească de pe scenă, Andrei Mădan o
duce în mijlocul colegilor săi. întocmeşte cu ei un cerc
naţionalist şi se lămuresc asupra istoriei, literaturii şi
muzicii româneşti. Nemoartă fie pomenirea bătrânului
preot Donici de la biserica Ciuflea din Chişinău, care
1 1 primea în casa sa, unde vorbeau cu drag de România
şi cântau româneşte. Bătrânul preot pe pat de moarte
cerea să-i cânte aceşti tineri Deşteaptă-te Române;
cânta cu ei şi faţa i se lumina.
în anul 1888 Andrei Mădan este hirotonit preot pentru
satul Boşcana din ţinutul Orheiului, pe malul Nistrului,
tr a frumos la chip, cânta bine, predica în credinţă, era
evlavios şi nedat la câştig. Pe lângă acestea, iubirea lui
de român crescuse, şi ca orice simţire vie, se revărsa
m afară. In fiecare Duminică ţinea şezători cu ţăranii
« ă i; le citea reviste româneşti, mai ales A lbina; le
povestea din istoria şi literatura nâţionâlâ; le cântâ cântece
rorhâneşti. Credincioşii liii chiar pe vremea Ruşilor
citeau româneşte cu litere latine.
Dar truda lui pentru deşteptarea Basarabenilor la
Viaţă românească nu se mărginea numai în satul său.
Simţire şi carte românească ducea el în adunări, în ospeţie^
in călătorii, peste tot. Oriunde, avea o carte românească
de dat, o chestie naţională de discutatj un îndemn spre
cunoaşterea României. în scrisorile trimise fratelui său
Gheorghe, la Bucureşti, .0 cerere şi o dorinţă precum­
pănesc totul: să i se trimită cărţi româneşti şi Să poată
vizita România. în scrisoarea din 18 Iulie 1900 dă
adresele a opt preoţi, unii de peste Nistru, ca să li se
trimită revista „Albina". ,în satul Coşhita, gubernia
Hersonului, la p re o tu l Alexandru Cegoreanu, este
foarte bun cor; e t orea să i trimifi si cârd de muzică,
feliu de feliu, si bisericească si de lume. Tu, cum
fi-am m ai scris, trimite la fiecare câte o gramatică
p e scurt, ca de p e dânsa să să înoefe m ai uşor a
be ti; si apoi scrie la fiecare că li se trimite Albina
după arătarea m e a ; m ai întreabă-i dacă ooesc sa aiba
cârti româneşti si de ce feliu; trimite-le catalog '.
Şi nu era uşor bietului preot Andrei să primească
tipărituri din România. Censura rusească avea ochi ne-
prietenoşi. Iată ce spune în scrisoarea sa din 21 August
1900. „Scrisorile tale toate le-am primit, cărţile (Al­
bina) si gazetele iară; n u m a i cele bisericeşti nu s o
p rim it încă; se oede că m ult le dăscălesc în cenzura la
Odessa. Până acum m ai n u s ’a u auzit să să procure
cârti cu litera latină pentru slujbă bisericească; si
e u cred că- acest fapt că ele is tipărite cu litere la­
tine îi încurcă p e dânşii. Poate socot să nu fie ceoa
catolic în eale; iar, poate le-ar fi pârând oarecum să
introducă în biserică litera latină, — n u ştiu bine, dar
socot că latina îi încurcă. Când ar fi fost cu chirilice,
de m u lt să prim e. De o întâmplare, sâ m ă întrebe
d e ce le procur, eu oiu să-mi dau samă că oreau să
le com par cu cete tipărite la noi, să oăd, n u conţin
ceoa nou sau greşale; adecă am scopos de ştiinţă.
Poate le-or fi trimis la Petersburg să le cerceteze P.
Sârcu, un rom ân din B asarabia, născut în Cojuşna
sau în Străseni, si care-i profesor de literatura naţi­
unilor de p e peninsula balcanică (bulgară, sârbă si
română) în unioersitatea din Petersburg. Prin Poli-
hroni Sârcu îsi procurau cârd din Rom ânia călugării
de la Chitcani, fiindcă e l aoea ooe să prim ească feliu
de feliu de cârti din România, m ai m u lt bisericeşti
de muzică. Gazete dacă poti, m ai trim ite“.
Nu mă pot opri să nu reproduc din scrisoarea sa
de la 8 Fevruarie 1902 o pagină în care arată dorinţa
Basarabenilor după căr(i serioase româneşti. „Iar tot
odată am înţeles că Basarabenii noştri oroesc lucruri
de valoare mare si tot m ai serioasă•, nu numai ca­
lendare şi reviste cu articole scurte şi neterminate. ,E i
întreabă cărţi m ai m u lt d e Istoria Românilor, de Re­
ligie cu cuprins serios si preţios, cârti de m uzică
bisericească si de lume, dar tot com plecte si de oa­
loare. Iar când a l nostru Basarabean are adâncă si
sinceră convingere că lucrul carele e l îl face îi bun
si cu pret, apoi cu greu îl scoţi din culcuşul lu i;
atuncea să ţepeneşte bine cât un boulean ; dar asa,
e l singur n u ştie cum sâ'sâ'poarte": să laude n ’are
ce, nu-i tem eiu, nişte poveşti, nişte p o veţe scrise
p entru copii. Cum să să intereseze e l cu m ărunţişu­
rile, când e l n u stie bine, cine-i et, ce-au fost, ce
poate şi ce să crede că poate să Re?" Deci Să se
trimită cărţi de istoria Românilor „scrise pe larg şi fun­
damental", cărţi de literatură bisericească scrise în graiul
poporului pentru că lim bi română literară „conţine multe
cuvinte franţuzeşti şi latineşti şi pentru aceasta îi greu
de înţeles"; doresc mulţi după muzică românească, după
Gh. Dima, D. G. Kiriac, arhiereul Nifon, căci lucrări
de muzică bisericească-orientală, psaltichie, nu se găsesc
în Basarabia; iar alţii caută operele literaţilor noştri:
Alecsandri, Eminescu, Creangă, Coşbuc, Anton Pann.
Din aceste cărţi, preotul Andrei împrăştie la preoţi,
la învăţători; ba trimite până la universitatea din Dorpat,
unde studiază tineri basarabeni. Nu se plânge preotul
Andrei de preţul cărţilor dăruite de el cu mână largă,
dar te mâhneşti că n'am avut noi atunci o instituţie,
care să dăruiască din belşug cartea românească acolo,
unde ea era untdelemn în candela naţionalismului. Şi
la revista „Albina “ trebuiau bieţii Basarabeni să plă­
tească abonament!
O dorinţă a avut preotul Andrei M ădan: să facă o
călătorie în România. Neîmplinită a rămas această do­
rinţă } în mormânt s’a dus cu ea. » Despre călătoria in
România, n u ştiu cum să zic, că pare că nu-i lucru
curat; tot mă îm piedecă familia. Cu toate acestea eu
socot că p rin tuna lui A ugust (1900) poate tot oiu
reuşi cu Vanea îm preună să alcătuesc o primblare
până la Iaşi, cu părinţii, cu buneii, fraţii şi familia
mea. Asta îi o datorie sfântă a mea, p e care eu îm-
plinindu-o p o t să trăesc m ai în pace. N e-om oidâi
ne-om petrece, şi ne-om lua zio bună, cu gând că
de acu înainte, dacă a fi cu putinfă, ne-om m ai întâlni
şi cât de des; iar de nu, cum a da D um nezeu: da­
toria ne-am îm plinit-o". Dar tot alte greutăţi familiare
se ivesc şi călătoria în România se tot amână, însă
■dorinţa tot vie rămâne: „să n e m ai revedem odată, ori
dincolo ori dincoace de P rut; bietul tătâcuta to t au
gândit a n u l trecut (1901), şi n o i cu •tofii, să oenim la
Iaşi, dar tot ne-am codit până ce dânsul au şi m urit".
$i tot n’a putut trece Prutul. Iată ce scrie la 2 0 Mai
1903: „Din pricina lipsei banilor n u p o t oeni în R o­
mânia, că apoi acolo ne-am lăm uri m ai bine asupra
cărţilor româneşti. $ i oara asta n ’a m să p o c i oeni,
măcar ca ar trebui, p entru că nu să ştie oiâta : m ulfi
m o r neaşteptat».

Par’că avea o presimţire. Căci peste câteva săptămâni,

in ziua de 5 Iulie din anul 1903, adoarme în Domnul
această minune de preot român basarabean, care fu
Andrei Mădan. O mică rână la un deget i-a otrăvit tot
trupul şi l-a dus în mormânt când avea numai 3 4 de
ani. Se odihneşte în curtea bisericii din satul Izbişte,
unde se mutase de câţiva ani. L-au plâns atunci nu
numai Românii ci şi streinii. „Eu nu sânt creştin, însă
trăind în Izbişte nu am putut să nu mă duc ca să pe­
trec împreună cu ceilalţi la lăcaşul de veci pe preotul
vostru. Căci simţeam în moartea sa o mare pierdere
şi adânc regretam că a dispărut un asemenea om. N ’am
cuvinte spre a descrie jalea provocată de moartea sa.
Ani întregi dearândul a jertfit în consfătuiri cu norodul
pe care -1 lumina şi-l îndemna la viaţă bună şi curată.
Era evlavios şi-şi iubea naţia ! făcea bine fără zgomot";
Aşa scrie un străin în ziarul „Belîărabet" din Chîşmău.

Voi, fraţi basarabeni, care aţi apucat bruma de liber­

tate din anul 1905, care v ’aţi deşteptat la viaţă naţională
după acest an, şi care trăiţi în România întregită de pe
«urma minunei din 1918 şi a vitejiei din 1941, nu uitaţi
la serbările voastre să pomeniţi pe preotul Andrei Mă­
dan. El i sămănat lanul în care voi acutn seceraţi.

N otă. — G heorghe Mădan păstrează de la fratele său Andrei

preotul mai multe scrisori şi un. manuscris cu 75 de predici pe
înţelesul poporulur^Multe ar putea folosi şi azi. Tipărim o pagină
dîîT"scrisoarea de la 20 Maiu 1903 a preotului A nd rei? «t)intr’a
noştri in Ianuar s’au dus din vieaţă tătâca, La înmormântarea lui
am fost şi eu. In Mai 1 s’au dus din vieaţă Maşa nănăşălului; Iar
la 8-9 M ai’ singur nănăşălu-dascălu Andrii, unul din cei mai buni
cântăreţ-rom ân s’a trecut din vieaţă. La Înmormântarea lor n ’am
putut să fiu, fiindcă pentru mortea Maşii nu m’au înştiinţat nime*
ear de morlea nănăşălului am primit înştiinţare în zioa îngropării
la 5 ore sara, aşa că nu am şi dovedit să-l apuc. Gândesc mâine
să mă duc Ia Chişineu să aduc pe Nastea acasă după examenuri;
şi m’oi duce şi pe la nănăşica şi pe la mormântul nănăşălului; i-oi
face m ăcar o panihidă».— Iar G h e o r g h e M a d a n a publicat
în Biblioteca pentru toţi Suspine (nr. 138), o culegere de poezii
populare din Basarabia, cu o prefaţă de G. Coşbuc. In colecţia
C artea Satului a publicat cartea De la noi din Basarabia (Bu­
cureşti 1938). In gazeta din Chişinău Raza (an. XII, 1 Ianuarie
1942) a publicat foiletonul Cu .h ă itu i' fi la .o ergelatu l' d e
u iu l nou.
Fruntarul de la pagina 147 înfăţişează începutul scrisoare! de la>
21 August 1900 a preotului Andrei Mădan.

CU. tk Hmiu.

r w x
 POPA NICA DE LA PATRUZECI-DE CRUCI
— UN PREOT GRĂMĂTIC —
1828 — t 1915

Carecutbătrân n’a cunos­

în viaţa sa pe
preotul grămătic? înfăţi­
şarea lui atrăgea privirile:
barbă şi plete din plin,
ieşind de supt potcap vara
şi de supt căciulă iarna;
anteriu petrecut, giubea
largă, toiag de corn în
dreapta. în mersu-i lini­
ştit, vântul nu-i umfla
straiele ca să semene
a sperietoare. Răspundea
blând: Domnul să te bi-
necuvinteze taică, cui îi
da bineţe, iar mâna i se
ridica spre binecuvântare
largă asupra capului celui T ,
. „ . . , 25. Troiţă,
ce-i săruta dreapta. Apro­
pierea i-o vestea pasul greoiu al imineului de toval.
Pe vremea lui nu erau seminarii dese; iar unde se
aflau, când se’nchideau de vitregia vremilor, când
aveau profesori haini de credinţă şi de biserică. Aşa
că şcoală teologică n’a urmat; cel mult dacă a trecut
şase luni printr’o şcoală de candidaţi de la episcopie,
nu ca să înveţe, ci ca să arate cunoştinţele dobândite
la strana din satul lui.
 Dar vezi un lucru. In cărţile de slujbă bisericească
•era toată învăţătura teologică, făină albă cernută de
minţile mari ale .părinţilor de demult, pe câtă vreme
în cărţile de seminar era pleavă aruncată cu lopata de
vreun autor nepriceput şi grăbit. Poezia unui tropar de
cuviosul Roman Melodul, ori înălţimea unei rugăciuni
de Marele Vasilie încălzea mai mult de cât un tratat de
Dogmatică „aruncat cu furca" şi lumina mai tare de
cât un încâlcit Tezaur Liturgic. Şi apoi cuvântul din
Ciaslov şi din Octoih era lămurit, mereu cu acelaşi
înţeles, pe când în şcoala teologică, ce spunea un pro­
fesor, combătea un altul, îndoiala intra în suflet şi credinţa
nil se întărea. Aşa că dacă tu preot diplomat cu semi­
nar şi cu facultate vei fi ajuns teolog, îngăduie-i preo­
tului grămătic cu Ciaslovul lui să fi rămas teofil.
Care sânt faptele preoţilor teologi, le cunoşti citito­
rule ; acum ascultă cum a fost viaţa unui preot gră­
mătic ne-teolog.
Dacă pleci de la Titu spre miazăzi şi treci Argeşul
pe la C ro v y l Brâncoveanului, dai dincolo, pe malul
drept, în satul Fundu Părului, apărat dinspre apă de
păduri, verzi de frunze vara şi albe de chiciură iama.
Eşti în judeţul Vlăscii cu văi de râuri largi şi pline
de zăvoaie, cu câmpuri nu mereu netede, cu rămăşiţe
din vestitul codru al Vlăsiei.
In acest sat a venit pe lume în anul mântuirii 1828
un copil botezat cu numele Nica. Tatăl său, loan, ro­
mân coborît din Ardeal, nu era nici preot, nici dascăl;
dar Dumnezeu sădise în sufletul fiului său căldura cre­
dinţei şi dragostea de biserică. La strana bisericii de
lemn din sat prinse Nica începuturi de citire şi de
cântare. Evlavie plutea în jurul satului Fundu Părului,
căci pe Argeş în jos, drum de un prânzişor, stăruia
 de mult mănăstirea Căscioarele. Vestită în (ară, peste
Argeş, nu departe, sta mănăstirea Găisenilor cu şiruri
de morminte boiereşti din veacul al 16-lea. Aproape
erau Potlogii cu mândre palate brâncoveneşti, a căror
bisericuţă frumoasă fu greşit prenoită numai în zilele
noastre. Iar pe Vlaşca, spre soare-apune, pe malul mai
înalt al unei ape străjuia de mult, din vremea lui Mir-
cea-cel-Mare, mănăstirea Glavaciocului cu mormântul,
lui Vlad Voivod Călugărul şi cu înnoiri de la Brâri-
coveanu Constantin.
Când se ridică flăcăiandru Nica din Fundu Părului -
stăreţea aici la Glavacioc un călugăr mai învăţat şi iu­
bitor de dăscălie anume Ierotei. Mulţi ani fusese el pro­
fesorul candidaţilor de preoţie din Bucureşti şi acum
venit aici îşi ţinu obiceiul şi deschise şcoală în chiliile
mănăstirii. Fostu-i-a ucenic şi Nica al nostru. Aici i se
va fi lămurit tânărului acestuia rostul slujbelor biseri­
ceşti, temeliile învăţăturii ortodoxe, îngrijirea sufletelor
păstorite. Că evlavia mănăstirii a stăpânit pe tânăr, a-
vem dovadă: în pomelnicul Glavaciocului din anul
1855 este trecut şi „Nica ereu“. Tânărul preot făcuse
o danie mănăstirii unde se întărise într’ale preoţiei şi
în pomelnic i s’a scris numele. Sosindu-i vremea însu­
rătorii, găsi soţie pe Dumitra, fiica preotului Gheorghe
din Dâmbovicioara de lângă Titu. Cine a cunoscut-o,
spune că era femee înaltă, oacheşă, dar plăcută la chip
şi blândă la fire.
Se întâmplă ca în primăvara anului 1852 să umble
prin Vlaşca cercetând mănăstiri şi biserici arhiereul Ti-
motei al Troadei. Nica era atunci de 24 de ani şi avea
binecuvântare de preoţie de la mitropolit. Aşa că ajun­
gând arhiereul Timotei în satul Cătunul din jurul Gla­
vaciocului hirotoni preot în biserica acestui sat pe Nica
fiul lui Ioan pentru biserica din Fundu Părului. Darul
Duhului Sfânt prin mâna arhiereului Timotei se coborî
de astă dată peste capul unui adevărat preot al lui
Hristos.
Şi era popa Nica om potrivit la stat, cu părul şi
barba cum e castana coaptă, cu ochii căprui, cu
căutătură vie şi plină de bunătate. Dacă ai văzut ochi
de mamă ce-şi urmăreşte copilaşul când merge copă­
cel, aşa era uitătura lui popa Nica la orice făptură ome­
nească şi cum îi era căutătura, aşa-i era şi inima: bun,
peste măsură de bun. Cu bunătatea el biruia răutatea
oamenilor mai lesne de cât alţii cu asprimea. Fiindu-î
lui ruşine de ruşinea omului, se ruşina şi omul greşit
de greşala sa.
Nu era mare cântăreţ, nu slujea cu pompă, nu ţinea
cuvântări poporului. Dar era credinţă în citania lui, era
mângâere în cuvântul lui că nu te mai îndurai să pled
de lângă el. Cum te vrăjeşte murmurul pârâului de
munte că rămâi pironit pe piatră ascultându-1, aşa te
înlănţuia cuvântul părintelui Nica orice ar fi spus, orice
ar fi citit. Vorba lui mângâioasă, mărturia unei inimi
bune, stăpânea poporul bisericii lui şi-i ducea vestea
în sate depărtate.
Iată o dovadă de bunătatea lui. Avea mulţi copii,
avea şi mai mulţi nepoţi, unii orfani de tată. Pe toţi
îi creştea el, pe toţi i-a dat la şcoală. Se povesteşte şi
acum de carul cu patru cai al lui popa Nica încărcat
cu 1 1 copii şi nepoţi, mergând cu alaiu la vestita şcoală
a maiorului Mişa Anastasievici de la Clejani. Pentru toţi
gazde, haine şi cărţi, pentru toţi cuvânt bun la şcoală.
Iar de la Clejani, du-i la Bucureşti în seminar, în şcoală
normală. Ingrijeşte-i şi aici. Cu mulţi a avut bucurii,
necazuri cu unii, dar inima lui bună nu le-a ţinut în seamă.
 Când popa Gheorghe, fiul său, nu s’a mai mulţumit
cu biserica din Obislav, i-a lăsat Fundu Părului, Sar
«1 s’a mutat în Ungureni, un sat apropiat fără biserică.
Iar când ginerele său Ioan a vrut să se facă preot, i-a
lăsat şi lui Ungiţrenii, unde-şi înjghebase gospodărie, şi el
s’a mutat preot mai departe: în Petreştii de Patruzed-
-de cruci, pe Neajlov, satul boierilor Petreşti, care-1 pre­
ţuiau mult, ştiindu-1 preot cu frica lui Dumnezeu. Să­
tenii îl socoteau „popă sfânt", că de când a venit în
sat „la toţi ne merge ~bine“. Şi aici a crescut un fin,
bucurându-se de înaintarea lui şi glăsuind naiv că n ’o
să moară până nu l-o vedea preot în locul său.
In satul Ungureni nu era biserică. Popa Nica a luat
traista la spinare şi ani de zile, din sat în sat, a cerut
de la credincioşi ajutoare pentru o sfântă de biserică.
„Nu daţi pentru mine, daţi pentru sufletele voastre*} şi
cuvântul mângâios al lui popa Nica deschidea sacul de
grâu şi pătulul de porumb al credinciosului. Aşa, cu
osteneli, pe vremea aceia de scumpete a banului, a ri­
dicat popa Nica biserică de cărămidă în Ungureni, fă-
cându-se ctitor, ca altă dată Domnii şi boierii. Dar sme­
rit cum era, n’a făcut nici pisanie cu numele lui şi nid
chipul n’a lăsat să i-1 zugrăvească la locul ctitorilor.
«Ştie Dumnezeu faptele şi gândurile omului; în ceruri
să ne fie scrise numele", răspundea el cui îl întreba de
pisanie şi de ctitori. In Petreşti era biserică; atunci a
ajutat la clădirea şcoalei şi apoi văzând că nu-i puţ în
faţa şcolii a făcut el unul. Şi-i faptă de seamă să faci
puţ pe deal cu apa departe. L-am văzut când a venit
în Titu să ducă în sat crucea pentru pu ţ , nu înţelegea
fântână fără cruce. Era bătrân de tot, dar vorba tot
limpede şi mângâioasă.
Supt căciula lui de Vlaşca cu fundul lat îi luceau
ochii de bucuria crucii şi de bucuria strănepotului a-
juns diacon, pentru care pusese o vorbă bună la un
hop greu al tinereţii lui. Acum câţiva ani i-am văzut
fântâna: gizdurile desfăcute, acoperişul stricat, crucea
aplecată. Afle cititorul că preotul din sat este finul cre­
scut şi învăţat de el, iar învăţătorul îi este strănepot!
In viaţă, popa Nica a fost încercat cu multe dureri.
Dumnezeu i-a dăruit mulţi copii. Din ei moartea a se­
cerat şi mai mari şi mai mărunţi, şi băeţi şi fete, şi gi­
neri şi nepoţi. Un colţ din curtea bisericii Ungurenilor
este plin numai de mormintele alor săi. S’a gândit popa
Nica să doarmă şi el în mijlocul lor şi atunci şi-a făcut
din viaţă mormânt zidit în cărămidă şi-a strâns în el
oasele morţilor lui, la care se adaoseră alţi fii şi nepoţi.
Şi popa Nica trăia în Petreştii de la Patruzeci-de-
cruci, bătrân încărcat de ani, dar gata oricând să aducă
mângâiere cu Ciaslovul lui orişiunde. Nici astăzi Pe-
treştenii n’au uitat pe Cjflara lui popa Nica, iapa cea
neagră care nu ieşea din pas şi se oprea la fitece om
întâlnit în cale, ştiind obiceiul stăpânului de a sta de
vorbă cu orice fiu duhovnicesc.
Iar când fu în păresimile anului 1915, trimise Dum­
nezeu lui popa Nica veste în vis să se pregătească
de călătoria cea lungă că-1 chiamă la el. Deci. venit-au
fiii şi nepoţii şi l-au purtat uşor cu carul în Ungureni,
să moară în ograda lui. Iar în Joia-Mare când se pre­
găteşte preotul pentru slujba Patimilor Domnului, spo­
vedit şi împărtăşit răposat-a în Domnul preotul Nica,
anii vieţii lui fiind 90 fără trei. Lume multă l-a petre­
cut, îngropându-1 în mormântul zidit de el, lângă ai
lui cei mulţi, plecaţi înainte-i pe calea neîntoarsă.
Popa Nica se simţea, ca orice credincios adevărat,
cu păcate înaintea Domnului, dar şi cu încredere că
 Dumnezeu în îndurarea sa nemărginită iartă celui po­
căit. Gândul păcătoşeniei noastre şi-al îndurării cereşti,
ca orice gând puternic şi curat, se făcea vers în gura lui.
Cine Doamne, cine ^ Că slabi sântem cu foţii.
Trăeste om p e lume \ Atâta lume Doamne '
Si n ’a făcut păcat! £ în tine-i e nădejdea,
A i drept să osândeşti, x Primeşte rugăciuni
Dar eu te rog să ierţi, \ Din inim i umilite.
N otă. - In Condica de hirotonii a U ngro-Vlahiei, începând
cu anul 1823, citim la .a n a l 1852 M ar/e 2. N ica sin loan hiro­
tonisit p reo t pă seama bisericii cu h ram ul Sfântu N icolaie d e
la satul F undul Pârului, plasa N ea/looului, sud. Vlaşca, d e prea­
sfinţia sa părintele Troados ch ir Tim othei în biserica satului
Cătunul, hram ul A dorm irea'. - Biserica din U ngureni (azi ii
zice oficial Tudor Vladimirescu) n’are pisanie. Â~rosT zidită din
temelie în anul 1892 din daruri adunate de popa N ica şi repa­
rată în anul 1915. Cărţi vechi în ea erau următoarele în anul
925 luna Septemvrie : Cazanii, Râmnic 1781, cu această însem­
nare : .această sfântă şi dumnezeiască carte ce să chiamă Caza­
nie au cumpârat-o Jupănu Barbu sin Paraschiva, soţia Iui Calina,
Dumitra (fiică?) |şi au dăruit-o sfinţii sale pop Mâţei de pomană pen­
tru ertare de păcate ale dumnealor | şi ale părinţilor dum nealor".—
A ntologhion, Râmnic 1786, pe file des repetat : „loan Brăzoianu
biv vel clucer*. La început o notă lungă, tăiată la legătură, din
care se în ţe le g e „ s u d Ilfov '. - M olitoenic, Bucureşti 1794, pe
fol. 173: „popa Costandin (sau Ioniţă?) duhovnicu 1821“. - Triod,
Buda 1816. - Psaltire, Buda 1818. - M olitoenic, Buzău 1835, cu
însem narea: „Să să ştie de când m’am firotonisit eu diacon Ia
Iun. 2 (?) şi Joi 23 preot în mănăstirea Sărmăcaşi (sic) Ciorogârla
la maici. Anghel popa sin popa Radu satu C rov Fundu Părului
în anu 1836'. însemnează cutremurul din 1838 şi moartea mamei
sale Dobra prezvitera la 23 Maiu 1838.— Tipic, Bucureşti 1 8 5 1 .-
M inee, Bucureşti 1852-53. — Psaltire, Bucureşti 1854. — Triod,
Bucureşti 1856, „comuna Crovu, Fundu Părului". — Penticostar,
Bucureşti 1856. — Evanghelie, Bucureşti 1856. — A postol, ed. Ni-
fon, Bucureşti (lipsă poarta). — Pe mormântul zidit lângă fereastra
altarului bisericii din Ungureni este scris : .A c i se odihneşte preotu
N. M. P„ P reoţi d e m ir
M e a născut la 1S2S si sofia sa preoteasa D umitra decedată la
1886 si fiu l său A n g h el decedat la 1886 (recte 1885) in etate d e
33 ani, si liisa A ngelica preoteasa la 1890 si ginerele său p reo t
Io n Vasilescu decedat la 1888". In acest mormânt au mai fost
îngropaţi preotul G heorghe fiul său t c. 1902, preotul Ioan Răsu-
ceanu ginerele său t 1915, popa N ica t Aprilie 1915 şi alţii din
familie. Pe lângă mormânt sânt cruci de marmură ale celor mu­
taţi în gropniţă. - Scriitorul I, C V i s s a r l o n, soţul Gheor-
ghiţei nepoata lui popa N ica de Ia fiul său Anghel, a publicat
două nuvele inspirate de viaţa popii N ic a : Cioara B unicului, în
volumul M ana de altă dată (Bucureşti 1920), p. 175-190 şi Bunicul,
în volumul Vrăjitoarea (ed. Cartea Românească, f. 1. şi a.), p. 81-85.
Iar scriitorul acestor rânduri este strănepot lui popa Nica după soţia
sa preoteasa Dumitra de neam din Dâmbovicioara de lângă Titu.
Biserica din P etrestii de la P atruzeci-de-cruci era crăpată în
Septemvrie 1925; din pisania zugrăvită şi aproape ştearsă, se mai
cunoştea că în anul 1841 fusese de roşu şi că s’a săvârşit mai
târziu de alţi ctitori. In curte se aduna cărămidă pentru altă bi­
serică nouă. Cărţi vechi erau atunci următoarele. Eoanghelie,
Snagov 1697, însemnări: „Această sfântă evanghelie iaste a bi­
sericii din Boldeşti" (scris din acelaşi timp cu anul tipăririi); fol.
20: „Această sfântă şi dumnezeiască evanghelie am cumpărat-o
cu popa Pascale din Bucureşti şi am dat taleri 4, leat 7213“ ( =
1705); aceiaşi însemnare la fol. 55 şi la sfârşit. - Penticostar, Bu­
cureşti 1743, începutul scris de mână cu însemnarea că înTrioa*
dele (sic) cele noi lipseşte acest început şi de aceia-I scrie. —
O cloih, lipsă poarta, dar din numele tipografului M acarie din
Dragomirna şi al lui Filaret arhim. iese că este cel de Bucureşti
1774. — M inee, Râmnic 1780 (lipsea Septemvrie si Ianuarie), pe
l u n a Maiu cu însemnarea: ,1a biserica Petreştii preînoit de Costache

Mavrodin la leat 1836". - Foi dintr’un Triod, secolul 18-lea. -

Triod , lipsă poarta, prefaţă de Veniamin mitrop., deci cel de /asi
18 16. — Liturghii, Bucureşti 1833. - Cazanii, Sibiu 1850 . — Octoih,
Bucureşti 1854.— Eoanghelie, Bucureşti 1856, cu însemnarea că este
dată satului Patruzeci-de-cruci din porunca episcopului Calimc al
Râmnicului prin Anastase Iconom 1857, Octomvrie 30. - Apostol,
Bucureşti 1856, cu aceiaşi însemnare ca la Evanghelie. Pentico•
star, lipsă începutul, sec. 19-lea. — T r o i ţ a de Ia pagina 155 este
reprodusă după broşura Expoziţia de tto ife (1925, soc. Mormi»-
tele Eroilor), model nr. 18.
 26. Icoană de preotul-pictor Vasile Damian.

PREOTUL VASILE DÂMIAN

— «PICTORUL» —
1857 — t 1915

[ am cunoscut şi cu pe preotul-pictor Vasile Damian.

Era potrivit de stat, cam adus de spate. Umbla
liniştit şi era îmbrăcat curat. Purta barbă mare şi plete.
Avea fată deschisă şi ochi v ii, avea mâini delicate şi
degete subţiri. Odată în Piaţa Florilor, m’a întrebat prie­
tenos de vorbă şi m’a poftit la sfinţia sa acasă. Nu m’am
putut duce şi acum îmi pare rău. Căci aş fi avut pri­
lejul să cunosc mai de aproape pe acest smerit preot,
care a înviat vechea zugrăveală bisericească şi a înălţat
cinstea cinului preoţesc.
în satul Cristineşti din ţinutul Dorohoiului trăia o
văduvă cu mai mulţi copii. Unul din ei, Vasile al
nostru, născut în anul 1857, intră în seminarul din
mănăstirea Socola când avea 18 ani. în şcoală uimi
toată vremea pe colegi cu înclinarea sa pentru desemn,
de. şi avea un profesor aşa de nepriceput că în clasa
a treia îi dă „media 5 la caligrafie şi desemn". După
terminarea „cursului de gradul întâiu" se face preot în
satul Rădăuţi de pe Prut, alipindu-şi sufleteşte pe popo-
reni, mai ales cu 'darul duhovniciei — cum zic ei — r
sărind la orice nevoe; în orice vreme, şi mulţumindu-se
cu ce da Dumnezeu.
Dar părintele Vasile primise de sus un talant, pe care
nu vrea să-l îngroape. De aceia în anul 1886 cere şi
dobândeşte de la înţelegătorul mitropolit, care fu Iosif
Naniescu, o biserică în Iaşi ca să poată studia mai de­
parte. Şi aşa, cu ajutorul modest al patrafirului, îmbăr­
bătat de o soţie pricepătoare, preoteasa Aglaia, care
trece către Domnul în anul 1893, lăsându-i doi copii
mici, studiază preotul Vasile Damian şase ani în şcoala
de Belle-Arte de la Iaşi. Profesorii sânt încântaţi de
acest preot care face „progrese", lucrează „cu foarte
multă silinţă", are „purtare foarte bună şi dobândeşte
menţiuni, medalii şi laude. Mitropolitul Iosif, mulţumit
de acest preot înzestrat, îi dă binecuvântarea să picteze
biserici, în anul 1893.
Preotul-pictor Vasile Damian nu-şi găseşte de la în­
ceput drumul. Bisericile cele dintâi pictate de el, la
Fârţăneşti-Covurlui unde are judecată, — era doar în.
eparhia lui Partenie — , şi la Dochia-Neamţ, sânt cu
„oloiu", după moda de atunci, de influenţă apuseană.
Lămurirea lui vine treptat, după ce se mută la Bucu­
reşti, în anul 1894. Băgase de seamă el, preotul cu pre­
gătire bisericească şi cu cetire neîntreruptă, că pictura
bisericilor din vremea lui nu se potrivea nici cu vechea
noastră zugrăvi tură şi nici nu era lucrată după canonul
erminiei ortodoxe. Sfinţii n’au avut nici muşchi de atleţi
şi nici feţe îmbujorate. în biserică nu se cade să vezi, ca
în muzee, tablouri în rame, copiate după maeştrii
 Renaşterii. Şi apoi această pictură apuseană, realistă, ia
ulei, se înegreşte şi cad e; pe când chipurile şi văpselele
din vremea strălucitului Petru Rareş odihnesc şi azi, după
veacuri, ochiul, şi îndeamnă sufletul la meditaţie. Păcat
€ra că un Tătărăscu şi alţii după el au cioplit vechea
zugrăveală şi au pictat în ulei, după moda italiană, ta­
blouri religioase, care au stricat gustul poporului şi ne-au
abătut din calea cea veche şi adevărată.
El, preotul Vasile Damian, nu va mai picta, ci va
zugrăvi biserici. Pe tencuială crudă, cu văpseli de
pământ, va zugrăvi în colori nici prea vii, dar nici
prea stinse, după chipul vechilor zugrăveli din vechi
biserici. Văpselele vor intra în zid, se vor usca odată
cu el, şi nu vor mai ieşi niciodată. Când vei vrea să
le ştergi de fum şi de praf, ele se vor ivi •tot aşa de
proaspete ca şi când le-ai fi întins atunci. Ca şi în v e­
chile biserici, sfinţii vor fi secătuiţi de post şi de rugă­
ciune, căci sfântul n’a dus traiu îmbuibat. Sfântul orto­
dox este un simbol al vieţii creştine, despreţuitoare de
bunurile pământeşti. La sfânt să te uiţi cu ochii sufle­
tului, nu ai trupului. Iar cum zugrăvitura este Sfânta
Scriptură a necărturarului, nu se cade, după vechiul
canon, să fie în biserică numai câteva tablouri, ci toată
Sfânta Scriptură şi toată istoria creştină să se găsească
acolo, scrisă în colori; deci multe scene, multe chipuri;
îar unde nu-i loc destul, să umpli cu podoabe: cruci,
buciumi de viţă cu lăstări şi cu struguri, flori, stele, chiar
şi pasări pigulind din roduri; să nu rămâe un locşor
neîmpodobit.
Şi când preotul Vasile Damian s’a pătruns de acest
adevăr, nu l-a mai putut abate nimeni din calea lui. Iar
uşor nu i-a fost. Credincioşii şi chiar preoţii se obişnui­
seră cu noua pictură apuseană şi nu pricepeau pe acest
apostol „învechit". „Prea sânt slabi sfinţii; unii sânt şi
strâmbi" era răspunsul la lămuririle lui Damian. Iese din
contractul cu biserica Vergu (1901), că lumea nu credea
în drumul nou al lui. I-a trebuit bietului om să garan­
teze cu tot ce avea că tencuiala lui, — cioplea tencuiala
uscată şi da alta proaspătă — , nu va cădea timp de 2 0
ani. I-a trebuit să scrie că va lucra aşa cum era zu­
grăvit din vechime în pridvoarele de la Stavropoleos-
şi Negustori. I-a trebuit să aducă mărturia specialiştilor
Lecomte du Nouy, Gabrielescu şi Mincu că lucrul lui
este bun şi în duh ortodox.
La urmă, a biruit părintele Vasile Damian, căci lupta
cea bună se lupta. Găseşte şi el de lucru. însemnăm câ­
teva biserici zugrăvite de el în Bucureşti: Vergu, Sfinţii
Voevozi, Tei, tâmpla de la Brezoianu, Bradu-Boteanu;
schitul Stânişoara din Argeş, biserica Cernădia în Gorj,
biserica Tansa în Vaslui, trapeza de la Sinaia şi altele.
Lucrează cu vestitul arhitect Mincu la Stavropoleos;
unde, nu ştiu din ce pricină, i s’au prelins chipurile. I se
cer oferte din diferite părţi. Este însărcinat să refere asu­
pra unor biserici pictate. Studiază pictura mitropoliei din
Bucureşti şi înaintează un memoriu cu minte alcătuit.
Preot credincios şi bun român, părintele Vasile Damian
era mâhnit când vedea că icoanele ţăranilor noştri sânt
lucrate de streini în duh greşit şi cu pisanii neînţelese.
De aceia cere el şi dobândeşte încuviinţare de la Sfântul
Sinod să lucreze icoane şi iconiţe după modele vechi,
care, tipărite, să se împrăştie în popor. Le cunoaştem cu
toţii aceste icoane; unele sânt lăudate chiar de oameni
cu gusturi subţiri. Ele au înlocuit atâta marfă rusească
proastă. Şi bine face biserica noastră, că le reproduce
în număr mare şi le răspândeşte cu preţuri mici.
Până când vom putea avea altele şi mai bune, să nu
le părăsim pe acestea, destul de bune, ale preotului
Vasile Damian. Pentru Sfântul Sinod mai lucrează el şi
Ia împodobirea cu iconiţe şi cu vignete a cărţilor bise­
riceşti. Cartea de Rugăciuni a Sfântului Sinod tipărită
cu îngrijire în anul 1899 este împodobită de el. Regele
Carol I l-a decorat pentru aceasta.
Artiştii au inimă bună, — şi artist era părintele Da­
mian. Se încredinţase el că „geniile şi talentele sunt co­
moara unui neam şi că neglijarea lor este o mare pier-
dere“. De aceia, el copilul din sat depărtat, se gândeşte
la atâtea talente care vor fi mucezind în besna satelor,
neajutate de nimeni, şi înfiinţează o societate de ajutor
şi sprijin a copiilor talentaţi (1913). Să fie aceşti copii
culeşi şi crescuţi cu grijă prin şcoli, până ajung la de­
săvârşire. Lumea să-i ajute, să şi-i facă copii de suflet,
„pentru că omul nu trebue să-şi îngădue a trăi ca să
consume numai, ca orice fiinţă, sau să îngraşe pământul
ca orice plantă". Nu ştiu dacă societatea lui va fi trăit,
cum nu ştiu dacă asociaţia, plănuită întâiu cu schitul
Icoana şi apoi cu arhitectul Vladimir Mironescu. pentru
răspândirea de tablouri religioase şi naţionale va fi luat
fiin(ă. Mai plănuia şi o societate pentru cultivarea, spri­
jinul şi răspândirea artelor în Ţara Românească.
Era şi scriitor cu înclinări naţionaliste. Anumite pre­
tenţii ale unui neam care a măturat, mai ales în Moldova
lui, viaţa economică românească, i-au scos din condeiu
pagini limpezi şi calde. Gândirea şi-o strângea în afo­
risme. Unele ne arată pe pictorul cu ochiu pătrunzător.
» Când prioim în ochii cuioa, curiozitatea ne împinge
a afla cine locue$te în lăuntrul căminului luminat
cu aceste ferestre’ .
Muncit o viaţă întreagă, chinuit de văduvie încă din
tinereţe, măcinat de aerul rece al bisericilor, se bolnă-
veştc de piept şi trece către Domnul în ziua de 4 De­
chemvrie din anul 1915, în vârstă de 58 de ani, spovedit
şi împărtăşit de părintele Teodor Antohe de la Şelari. A
murit sărac, încasă cu chirie pe strada Traian, căci „era
mână largă -, cine nu cerea, nu căpăta de la el“. Şapte
preoţi l-au prohodit; iar părintele Gheorghe Şerban de
la Schitu Măgureanu a cuvântat, spunând despre preotul-
pictor Vasile Damian, că trupul lui slab a fost purtat
de un suflet, care i-a dat atâtea puteri încât „în timpul
cât a trăit, a fost tare ca o piatră, care nu se clătina
de niciun cutremur". In cimitirul Sfânta Vineri se
odihneşte preotul-pictor Vasile Damian. Lângă el, în
1919, şi-a găsit odihna şi fiul său pictorul Emil Damian.
Cu iubire de tată şi de frate le îngrijeşte mormântul
Eugenia Damian.
Iară noi preoţii se cuvine să ne amintim mai des de
fratele nostru Vasile preotul, pictorul. Căci el cinul
nostru l-a cinstit prin duhul lui smerit, blajin şi împă­
ciuitor ; iar prin talantul lui, iarăşi a impus zugrăvirea
bisericilor după modele vechi. Să nu uităm că un preot
a fost acela care a început din nou să zugrăvească biserici
al fresco, adică pe tencuială crudă, «verde», cum se
lucra odată.
N otă. — M ’am folosit de actele preotului-pictor, păstrate in fa­
milia sa. El a publicat Statutul societăţii de ajutor ţi sprijin
(Bucureşti 1913), 16 p. — Pe stâlpul de piatră cu cruce deasupra
de la mormântul lu i din cimitirul Sfânta Vineri, in partea stângă
a bisericii, stă scris : V a s i l e D a m i a n , preot-pictor, decedat
4 D ecem brie 1915, in etate d e 55 (exact 58) ani. Emi l Da mi a n
pictor, decedat 12 M ai 1919, in etate de 38 ani.
Clişeul icoanei de la pagina 163 se păstrează la Tipografia Căr­
ţilor Bisericeşti.
 27. Mausoleul de la Mărăşeşti.

PREOTUL ŞTEFAN IONESCU-CAZACU

— CĂZUT LA MĂRĂŞEŞTI —
— t l Ianuarie, 1918 — .

A sunt goarna de războiu în noaptea de Sântămăria

Mare din anul mântuirei 1916. Părintele Ştefan din
satul Poiana de pe Călmăţuiu în josul judeţului Olt a
tras clopotele la biserică. Dimineaţa a slujit sfânta li­
turghie şi s’a rugat pentru dreptatea română. Apoi a
plecat spre Slatina cu toţi chemaţii la lupta pentru
întregirea neamului. Era trecut de vârsta milităriei şi
putea să rămâie acasă. Dar văzând el că neamuri şi
fii de duhovnicie pornesc hotărîţi la războiu, nu l-a
răbdat inima să stea locului şi-a plecat cu ei. La Sla­
tina cere şi ajunge preot al regimentului 3 infanterie
Olt.
In partea întâia a războiului «a avut o conduită
-exemplară.» «In perioada refacerii» îşi întăreşte ostaşM
■cu slujbe sfinte, cu vorbiri inimoase şi cu purtare
pilduitoare. Când regimentul intră în tranşee, preotul
Ştefan stă alături cu soldaşi ca un părinte iubitor de
fiii săi. Comandanţii îi recunosc virtuţile şi-l notează
ca pe unul «dintre cei mai meritoşi preoţi».
La Mărăşeşti oastea română se luptă pe viaţă şi pe
moarte. «In noaptea de 18-19 Decembrie 1917, regi­
mentul 3 infanterie a făcut o incursiune în tranşeele
inamice. A luat parte la aceasta şi preotul regimentului
anume Ionescu Ştefan Cazacu, care ca un adevărat
părinte a înbărbătat ostaşii, făcându-i să lupte în cre­
dinţa lui Dumnezeu pentru mărirea neamului şi dez­
robirea pământului strămoşesc; şi a fost rănit de obuzele
inamicului, care i-au cauzat moartea, dându-şi sfârşitul
în ziua de 1 Ianuarie 1918. A murit moarte de erou
acest stâlp al bisericii creştine, la postul de lângă co­
piii săi sufleteşti, pe care-i întreţinea în credinţa în
Dumnezeu, Ţară şi Rege. Pentru calităţile sale sufle­
teşti şi frumoasele însuşiri părinteşti îl dau pildă de
patriotism tuturor din divizia a Il-a şi cu toţi să-i ju­
răm răsbunare. Acest ordin de zi se va citi ofiţerilor
şi trupei sub arme. Dat la postul de comandă al di­
viziei a Il-a, azi 29 Ianuarie 1918. Comandantul divi­
ziei, General I. Vlădescu.»
Pământul Mărăşeştilor primeşte în sânul părintesc pe
preotul Ştefan la un loc cu ostaşii căzuţi împreună cu
el pentru apărarea ţării. Iar când evlavia neamului
strânge oasele vitejilor ca să le aşeze spre odihnă de veci
în mormântul cel mare, aflară groparii şi cunoscură
oasele albe ale preotului Ştefan după cruciuliţa de pe
piept; dar dreapta lui neputrezită o găsiră. Mâna cu
care se închinase, care binecuvântase pe ostaşi şi pur­
tase crucea în luptă, s’a arătat străină putrejunii. Uimire
fu întâi; apoi lumea românească cea evlavioasă crezu că.
minune de la Dumnezeu s’a arătat în această mână-
bine mirositoare ca a sfinţilor de altă dată.
In mausoleul de la Mărăşeşti, dreapta preotului Ştefan,
ostaşul este odor de credinţă românească, sfinţit de pu­
terea lui Dumnezeu.
N otă. — A nuarul Cassei Bisericii pe anul 1909, p. 302. —
I c o n o m u l C o n s t . N a z a r i e, Activitatea preoţilor d e ar­
mată în campania din 1916-1918 (Bucureşti 1921), p. 76-77, 97
(nr. 86), 99 (nr. 18). 101 (nr. 121). - P r e o t C. P o p e s c u ,
O amintire duioasă, în ziarul Glasul A devărului (Buzău),
I, nr. 52 din 23 Decem brie 1928, p. 4. — G h. L u n g u l e s c u
în ziarul U niversul (Bucureşti), nr. 168, Sâmbătă 24 Iulie 1926.
— C. B o b u l e s c u , Fete bisericeşti în războae, răzvrătiri şi
revoluţii (Chişinău 1930), p. IV , 116-117.
Vederea de la pagina 169 este a Mausoleului de la Mărăşeşti,..
unde se odihnesc oasele preotului Ştefan la un loc cu ale eroilor de:
la Mărăşeşti şi unde se păstrează dreapta sa cea nesupusă putrejuoii.
 POPA NICULAE DIN CĂMINEASCA
— UN PREOT ARÎIST —
— t 1920 —

TDovestesc colegii lui

* de şcoală:
Când am intrat noi
în seminar, în anul
1875, a venit domnul
Verzeanu, profesorul
de muzică vocală, să
ne aleagă după voci,
pentru cor. Noi aveam
glasuri de copii, dar
prin fundul clasei un bă­
iat, mai vârstnic decât
noi, tot vorbea gros.
— Cine mormăe a-
colo ?
— Dumnealui, dom­
nule profesor, răspun­
dem noi.
k vin .mcoa
___ l v a
băete.
28. Crucea popii Niculae.
y v
Şi în faţa profesorului se înfăţişează un flăcăiaş de
ţară, cu chip liniştit, cu păr castaniu, îmbrăcat ca pe
Vîăşca: cu zăbun şi cu poturi largi.
— M i chiamă Niculae Teodorescu din satul Cămi-
neasca de pe Vlaşca, unde se întâlneşte Câlniştea cu
Glavaciocul.
Când l-a încercat la orgă, profesorul a rătnas mirat
-de glasul flăcăului. Avea un glas sunător de bas, liniştit,
mlădios, cu întindere uimitoare: aproape să se ispră-
■vească notele instrumentului, dar glasul şcolarului ni*.
 — Ai mai cântat tu până acum?
— Am cântat din flucr.
Noi zâmbim. Profesorul îi zice: bine băete. Să vii
la cor că tu ai să răpeşti o lume cu glasul tău.
Şi aşa a fost. Niculae Cămineasca — că aşa îi ziceam
noi a ajuns cel dintâiu corist în corul ceremonial^
vestit pe vremuri; şi când era câte o serbare, profe­
sorul îi da din hainele lui să se îmbrace, de vreme ce
Cămineasca tot în portul lui rămăsese.
Odată, când cânta corul la Sfântu Spiridon, vlădica
Ghenadie Argeşiu (Ţeposu) a chemat pe profesor şi
i-a spus că -1 va declara eretic: de ce cântă cu orga
în biserică, împreună cu corul. Nu era orgă, ci glasul
lui Teodorescu-Cămineasca suna tot aşa de sonor şi
de legat ca şi o orgă. Când a terminat seminarul,,
domnul Verzeanu i-a zis să urmeze cântul la conser­
vator că va ajunge cântăreţ mare la operă. Dar Că­
mineasca i-a răspuns:
— Mulţumesc, domnule profesor, dar eu mă duc
să mă fac preot în satul meu Cămineasca. Vlaşca
noastră cu pădurile ei de stejar, unde cresc bujorii în
clădării cât aria, unde cântă pasările de te slăvesc, îmi -
place mai mult de cât oraşul. Mă duc să cânt Domnului în
satele aşezate în horă pe malurile Câlniştei noastre.
De atunci rar am mai auzit, dar tot bine, de el.
De atunci n’am mai auzit glas ca al lui.
Povestesc fraţii lui de preoţie din satele vecine:
N a avut Vlaşca noastră un preot cântăreţ mai vestit
de cât părintele Niculae din Cămineasca. Ii plăcea mult
să cânte Domnului şi înmărmurea lumea cu frumuseţea
glasului său, mlădios ca un elastic şi sonor ca o goarnă
soldăţească.
Când a fost instalarea mea de preot în Prunâru,
spune părintele Teodor, a venit şi părintele Niculae.
Era după Paşti şi a cântat singur în gerul a strigat.
«Cunoşti fraza muzicală, gravă şi întortochiată: Lum i­
nează-te, lumineazăte N oule lerusalime. Ei, cum se
grăbesc valurile mării unele după altele spre ţărm cu
sunetele lor profunde şi învăluitoare, aşa a sunat atunci
glasul părintelui Niculae.
Adaogă părintele Ghiţă din Frasin: La înmormântări,
când cânta părintele din Cămineasca: Plâng şi mă
tânguesc, simţiai fiori prin mădularile trupului. Avea
glas mare, dar nu aspru, ci dulce, nesilit şi mângâios;
era în el o putere şi o frumuseţe răpitoare.
Iar ţăranii din Cămineasca mai adaugă:
Nouă ne era drag şi pentru cântarea lui din biserică,
dar şi pentru flnerul lu i- Părintele nostru nu se des­
părţea de fluer; îl purta în tureatca cismei totdeauna,
şi cânta din el mai iscusit de cât oricare altul. Noaptea,
pe lună, răsuna valea de doina lui. Vara, cu oamenii
la lucru, părintele se aşeza supt umbra unui copac
şi zicea cu dor din fluer: cântecul lui îndemna pe
oameni la muncă. Iar fluerul părintelui nu era pentru
lume o sminteală căci cunoscuserăm noi de la sfinţia
sa că cine iubeşte cântarea este om bun la inima lui.
Şi bun era părintele Niculae al nostru.
Acum părintele Niculae a plecat din corul preoţilor,
care, pe pământ, laudă pre Domnul. In curtea bisericii
din Cămineasca lângă fereastra stranei drepte, doarme
azi trupul care a închis glasul şi simţirea lui, la cap
cu o cruce ţărănească de dud, pe care stă scris: „Aici
s e odihneşte robul lui D um nezeu preotul Niculae
Teodorescu născut în anul 1856 răposat în 1920'.
Va putrezi crucea de dud, vor creşte salcâmi pe
mormânt; dar neam de neam în Cămineasca îşi va
 aminti în zile dc sărbătoare şi în nopţi cu lună de
glasul şi de simţirea părintelui Niculae, în care Dum­
nezeu sălăşluise o flacără din focul ce mistue pe ade­
văratul artist.
N otă. — „Părintele Teodor din Prunaru* este astăzi I. P. S.
Tit Simedrea mitropolitul Bucovinei. - «Părintele Ghiţă din Fra­
sin» este preotul Giieorghe Popescu-Frasin (t Maiu 1937).— Amin­
tiri despre seminaristul Niculae Teodorescu-Cămineasca am cules
de Ia mulţi preoţi, care au învăţat in aceiaşi vrem e cu el in S e ­
minarul Central. Dintre ei Însemnez pe preoţii din Târgovişte Ilie
Aldescu (t Iulie 1928) şi Nicolae Aramă (t6 Aug. 1941).Intre elevii S e­
minarului Central abonaţi la cartea Aiănual de muzică bisericească
de Ş t e f a n P o p e s c u (Bucureşti 1875), se găseşte în clasa a doua
şi „ N i c o l a u T e o d o r e s c u c o m u n a C ă m i n e a s c a * ,
ia r coleg cu el de clasă era şi „D e m e t r u T e o d o r e s c u c o ­
m u n a G â l d ă u " cunoscutul bas-cântăreţ de operă şl profesor
• la Seminarul Central, răposat in anul 1937. — Iar eu am fost în
satul Cămineasca şi am văzut mormântul acestui preot-artist în
anul 1925.
Crucea de la pagina 172 pusă la mormântul preotului N icolae
Teodorescu din Cămineasca este reprodusă după o fotografie luată
în luna Iunie anul 1932 de părintele Ioan Brăila de la biserica
Ghencea. Sfinţia sa ne spune că atunci crucea era mult aplecată,
fiind putrezită în pământ, şi că a trebuit să o lege cu fringhii ca
s’o poată îndrepta şi fotografia.
 PREOTUL RIZEA DOBRESCU DIN PITEŞTI
— IUBITOR DE MANUSCRIPTE ŞI DE CĂRŢI VECHI BISERICEŞTI —
1846 — t 1927

Cântem înţeleşi cu
^ to ţii astăzi că preoţii
mai vechi, cu patru
clase de seminar, în­
vederau unele destoi­
nicii ce încep să lip­
sească slujitorilor bise­
riceşti veniţi în urm»
\lor., Aşa, de pildă,
preoţii cu seminar in-
jferior erau mai buni
j bisericaşi, cunoşteau
adânc tipicul, se prir
cepeau mai bine la cân­
tarea bisericească, nu
29. Icoana Floriilor. prescurtau slujbele, nu
lipseau de la vecerniile Duminecilor, şi slujeau la odova^
niile praznicelor. Prea îngăduitori cu duhovnicia lor
nu erau; canonul dat fiilor lor duhovniceşti era după
pravilă şi-l cereau umplut, iar de mătănii nu scuteau
nici pe copilul de şcoală. îşi păstrau cu evlavie po­
doabele cinului: nu-şi ciumpăveau barba şi pletele., nu
se înfăţişau la mai marii lor fără potcap şi fără cin­
gătoare.
— Aşa fie, dar aceşti preoţi cu patru clase nu mai
cunoşteau altă carte pe masa lor de cât Molitfelnicul
înfăşurat în patrafir, — întâmpini tu cititorule.
— Nu tocmai aşa, iar ca încredinţare îţi aduc bi­
blioteca unuia din aceşti predţi care a adunat şi a
păstrat cu evlavie manuscripte şi cărţi bisericeşti mai
multe de cât oricare preot teolog din zilele noastre.
Ascultă deci.
Din satul Morăşti de pe Topolog, mai sus de Curtea-
de-Argeş, un băeţaş de 13 ani, Rizea sin Dobre se
aciuiază în săptămâna Patimilor din anul Unirei Prin­
cipatelor pe lângă episcopul Climent de la Argeş. In
anul următor, episcopul, văzându-1 băiat vioiu, îl în­
scrie în seminarul episcopiei.
Director era Zaharia Boerescu, iar profesor de cân­
tări Matache Protopopescu. Băiatul îşi da silinţă la carte;
îşi scria fFumos cu negru şi cu roşu cărţile de cântări,
împodobindu-le cu flori şi făcându-şi pe ele însemnări
din viaţa şcoalei. Termină seminarul în patru ani, după
lege ; iar după trei ani este hirotonit preot al bisericii
Sfântu Ilie din Piteşti. Slujeşte neîntrerupt 60 de ani
la această biserică îngrijită de el cu dragoste. A avut
copii destui, a trăit mult în văduvie, a fost cinstit cu
boierii bisericeşti, a tipărit mai multe cărticele de lu­
minare creştină a enoriaşilor săi. S’a întors în pământ
când avea 81 de ani. L-am cunoscut şi eu câteva mi­
nute în cancelaria mitropoliei Ţării Româneşti. Mi-a
părut blajin la chip, liniştit la vorbă şi împăciuitor cu
împricinaţii.
Dar ce m’a făcut să-l preţuesc mult a fost biblioteca
sa. Am răsfoit-o carte cu carte la anticvarii din Bucureşti
cărora, după moartea lui, fusese vândută; şi mărturisesc
că nu cunosc altă bibliotecă particulară în care să se
fi găsit la un loc atâtea tipărituri bisericeşti din jumă­
tatea întâia a veacului trecut. Pentru istoria scrisului
teologic din acestă vreme ar fi fost un izvor preţios. O
minunată colecţie, legată în marochin verde-închis ca
foaia de nuc, a Vieţilor de Sfinţi de la Neamţ, pe lângă
N. M. P., Preoţi de m ir
una de la Bucureşti; un şir din tipăriturile de îndru­
mare religioasă ale mitropolitului Veniamin, şi nu sânt
pufine, au fost strânse de acest preot. Multe tradu­
ceri părinţeşti din vremea neîntrecuţilor tălmăcitori
care fură Gherontie şi Grigorie; cărţile dăruite din
belşug de acest Grigorie, ajuns mitropolit, nu lipsesc.
Ţi-e peste mână să cauţi prin biblioteci toate tipăritu­
rile lui Eufrosin Poteca „filosoful nostru de la Franţa1' ;
aici le-am găsit la un loc, începând cu acea Mai nainte
gătire spre cunoştinţa de Dumnezeu şi sfârşind cu ediţia
a doua a Noului Testament. Tălmăcirile lui Ianache
Papazoglu, rândurile de cărţi numite Datoriile Preoţilor,
lucrări istorice de Eiiade, Aron Florian, Treboniu Lau-
rian, traduceri bune din scriitori apuseni cunoscuţi,
cărţi de şcoală bine legate şi îngrijit tipărite; f r i sfârşit
mai tot scrisul românesc al bunicilor noştri era adunat
în această bibliotecă.
Dar ce să spun de manuscripte 1 Iată un Hronograf,
care desleagă o mare întrebare în cercetarea acestor
vechi istorii universale; iată un Pateric; iată o viaţă a
sfântului patriarh Nifon. Dar, mai ales iată manuscripte
de psaltichie ce închid în ele munca acelui priceput
cântăreţ care fu ieromonahul Ghelasie Basarabeanu.
Ucenic al vestitului Macarie Cântăreţul, Ghelasie duse
psaltichia după sistima cea nouă, la Curtea de-Argeş,
şi fu întâiul dascăl de muzică al seminarului de aici.
Două, trei cântări dacă s’au tipărit din facerile acestui
simţitor cântăreţ; nici nu se ştia până acum că el a
prelucrat în felul său mai toată psaltichia. Ii avem a-
cum toată munca păstrată în manuscripte de acest
preot Rizea Dobrescu.
Iar din însemnările de pe cărţi aflăm şi de unde le
dobândise preotul Rizea. Sânt unele de la socrul său
„preotul Neaga de la biserica G r e c ia lte le mai multe,
sânt de la protopopul de Argeş Gheorghe Coculescu,
protonotarie, cel sfinţit la anul 1825 în biserica Antim
de episcopul Grigorie de Argeş; altele sânt de la I.
Brădeanu fiul protopopului Constantin Brâdeanu. Găsim
câteva cărţi cu iscălitura lui JSamuîl Vlahul, viitorul
vicar Samuil Sinadon. Aflăm o Liturghie de Râmnic
din anul 1759 „cumpărată Ia anul 1761 de robul lui
Dumnezeu Petru Tăureanul din Cristur, din varmeghia
Turzii, din mijlocul ţerii Ardealului". Dăm peste O-
glinda omului dinlăuntru, fostă a „popii Panait duhov-
nicu ot mânăstiria Cotroceni", cel care a însemnat ziua
intrării lui Tudor Vladimîrescu în Bucureşţi. Şi cărţile
acestea nu erau numai o podoabă pentru preotul Rizea.
Găseşti în ele însemnări, note, începuturi de cuvân­
tări preoţeşti, date din viaţa lui. Preotul Rizea aduna
cărţi bune şi le şi citea.
Pe lângă dragostea de cărţi bune, pe lângă plăcerea
cititului şi înclinarea spre scrisul lămuritor al credinţei
creştine, preotul Rizea avea şi darul desenului unit cu
al săpatului în lemn. In răspunsul la un chestionar,
scrie el între altele. „Am obţinut o recompensă de la
expoziţia din Franţa pentru un subiect religios de
sculptură: o medalie de aur şi o decoraţie; şi din ex­
poziţia din judeţ o medalie de argint". Iar printre hâr­
tiile sale găsesc un desen în creion, închipuind, după
vreo icoană veche, Intrarea Mântuitorului în Ierusalim.
* *
*
Bine, bine, dar cu o floare nu se face primăvară.
— Da, dar un singur crin umple de miros o gră­
dină. Şi eu m’am încredinţat că preotul Rizea a fost
un crin în bătrâna grădină preoţească plină de busuioc
şi de izmă creaţă.
 Notă. Cărticelele publicate de preotul R i z e a D o b r e s c u
sânt următoarele. 1. Săptămâna patim ilor Domnului lisus Hristos
şi sărbătorile Naşterii. — Vieafa de dincolo d e mormânt.
Amândouă tipărite înainte de 1915, când le citează într’un chesti­
onar. Eu nu le-am văzut. — 3. O mică istorioară despre crea-
(lunea lum ei (Piteşti 1915, pp. 58). - 4. D reptarul oietii creşti­
neşti după care urmează sâ oiefuiască tot om ul creştin (Piteşti
1925, pp. 59). — 5. Conferinţă despre necredinţa oamenilor tim­
p u lu i a e fată (Piteşti 1926, pp. 2 4 . - 6 . Combaterea Adoentism uluf
(Piteşti 1927, pp. 16). —7. M isterele oietii oiitoare (Piteşti 1927,pp. 24).
Prin stăruinţa minunatului om iubitor de limbă şi de carte ro ­
mânească, care este. G. T. K i r i 1 e a n u, fost bibliotecar al regilor
Carol I şi Ferdinand, acum trăitor în Piatra-Neamţ, o bună parte
din biblioteca preotului Rizea Dobrescu s’a cumpărat de la an-
tlcv ari pentru fundaţia Regele Ferdinand din Iaşi. La alegerea
cărţilor am avut cinstea să fiu şi eu întrebat.
Icoana de la pagina 176, desenată In creion neg-ru de preotul
Rizea Dobrescu, am găsit-o printre hârtiile rămase de la el. A cea­
stă icoană învederează talentul de' desenator al acestui preot.
 PREOTUL GHEORGHE D. ŞERBAN
— IUBEA PODOABA CASEI DOMNULUI —
23 Aprilie 1874 — t 10 M artie 1930

/'"''ine trecea pe la
biserica Schitu
Măgureanului înainte
de războiul pentru în­
tregirea neamului, des­
luşea pe supt umbră
de brazi un chip plăcut
de preot, aplecat peste
florile şi trandafirii mân­
gâiaţi ca nişte copii. Te
primea bucuros ca pe
un frate iubit şi te în-
văluea cu vorbă caldă,
prietenoasă. Potrivit la
Stat, plăcut la înfăţişare, 3o- Biserica veche Schitu Măgureanu.
cu peliţa albă, cu barbă
şi păr negrp, cu fruntea netedă şi cu ochi negri plini de
bunătate, era un preot frumos părintele Gheorghe Şerban.
Fecior de preot din Erbicenii Moldovei, învăţase
seminarul la Iaşi şi cu ajutorul cântăre'tiei, studie teo­
logia şi dreptul la Bucureşti. Biserica Cotrocenilor şi
Biserica Albă îl avură diacon cucernic. SchituMăgu­
reanului îl dobândi preot în anul 1903, de unde, în
anul 1920, însuşirile lui întrecură pe ale altor mulţi
candidaţi pentru biserica vecină Popa Tatu. De aici
plâns de familie, de fraţii în Domnul preoţi şi de pă­
storiţii săi se sălăşlui în sânul maicei noastre a tuturora,
pământul, mai înainte de vreme şi de îndeplinirea
multora din gândurile lui bune.
 Avea deosebite însuşiri sufleteşti. Iubea podoaba
Casei Domnului şi era bun gospodar. Biserica Schitu
Măgureanului, zidită fără pricepere în anul 1883, în
locul minunei de altă dată, păstrată cu scumpătate de
dânsul într’o acvarelă, o găsi părăginită. Cu vorba lui
blajină, cu stăruinţa lui cucernică, găsi mijloacele şi
oamenii pricepuţi să o facă vrednică de grădina ve­
cină a Cişmigiului. O împrejmuire în formă mănăs­
tirească îi dădu înfăţişare de vechiu schit. Pâlcuri de
brazi, tufe de mărgean şi de lămâiţă, ulmi cu frunza
albă, caişi cu roadă bogată se înfrăţeau cu trandafiri
şi liliac bătut, în curtea ajunsă colţ de raiu prin mâna
lui iscusită şi prin gustul lui ales. Se oprea lumea în
loc, minunându-se de această podoabă de grădiniţă.
Ca să facă venit bisericii, cu osteneală multă ridică
părintele Şerban, în anul 1911, o mândră casă cu două
rânduri, lângă grădiniţă. Sfinţia lui nu-şi îngădui lo­
cuinţă în ea, ci urmă să trăiască cu copii mulţi, strâm-
torat, în chiliile vechi din fundul curţii, unde dădeai cu
capul de grinzi şi unde vântul şi ploaia răsbeau prin
păreţii subţiri. ,
Când a trecut la Popa Tatu, prietenii ştiau că şi aici
preotul Şerban îşi va învedera simţul lui de gospodar.
Biserica n’avea nici frumuseţe şi nici tărie. Turlele
cădeau şi zidurile se desghiocau, iar vremurile erau
aspre. Mult s’a sbătut părintele să încropească mij­
loacele de refacere. Chiemări către banul bogatului şi
obolul săracului, concerte, conferinţe, rugăminţi puţin
ascultate la autorităţi, îndemnuri stăruitoare, cruţare
■chibzuită, vreme de opt ani, — căci biserica n are
averea ei —, îi dădură putinţa să înceapă lucrul. Se
mai întăriră temeliile, se mai înălţară zidurile, se a-
vântară către cer două turle armonioase. Dar griji
chinuitoare pentru acoperirea cheltuelitor, necazuri
amare cu meşterii şi lucrătorii îi închiseră faţa altădată
veselă, îi zăpeziră părul, îi tăiară grabnic puterile. Pe
neaşteptate, pentru cine nu-i cunoştea frământările, şi
erau multe, închise ochii, ros de râvna Casei Domnului.
Cinste lui.
Şi-a mai avut părintele Şerban şi altă însuşire de
bun preot. Nu a stat în clicul celor nemintoşi, ci a
căutat prietenia celor cuminţi. In ceata celor ce se
unesc să-şi caute numai ale lor, să ponegrească pe
alţii, sâ_bârfească, să sudue păgâneşte şi să ameninţe
ca n -£Odru, nu l-a aflat nimeni. L-au întâlnit însă mulţi
în cercul celor aleşi. Ascultaţi numai.
Când, în 1900, răposatul maestrul D. G. Kiriac în­
cerca să arate că psaltichia noastră ne poate da o cu­
viincioasă muzică corală bisericească, s’a pornit furtună
de sudălmi împotriva lui din partea de unde nu se cu­
venea. Şi dintre oamenii bisericii pentru care se scria
această muzică potrivită, numai diaconaşul de la Co­
troceni care era Gheorghe Şerban ridică cuvânt cald şi
curat, în ziare, pentru această muzică. Direcţia lui Kiriac
a biruit; Şerban fu singurul cleric care o pricepu de la
început şi care-i luă apărarea, atunci, la începuturile ei.
Când trecu către Domnul preotul-pictor Vasile Da
mian (t 1915), cel ce a înălţat cinstea cinului preoţesc;
preotul Gheorghe Şerban fu singurul care, în cuvânt
nemerit, arătă rostul acestui preot gârbovit d’asupra
vechii zugrăveli neînţelese, în frumuseţea ej, de cre­
dincioşii noştri.
Cum sta deoparte, nu s’a îmbulzit la vrednicii bi^
sericeşti.' Iar când i s’a încredinţat una şi i s’a cerut
ce rtu se cuvenea, grabnic şi fără cârtire s’a lepădat
de ea. Acum, în alte timpuri, umplea cu vedere largă
şl neîncovoiat jeţul judecătorului bisericesc în arhie­
piscopia Bucureştilor.
Domnul l-a chiemat la sine; nainte de vreme, zicem
n o i; dar cine cunoaşte adâncurile judecăţilor lui Dum­
nezeu? Au rămas, fără sprijin, soţia şi patru copii
necăpătuiţi. Ci să nu pierdeţi nădejdea; părintele nostru
patriarh Miron v ’a luat supt scutul său. „Să afle preoţii
mei cei buni că păstorul nu lasă pieirii familiile lor,
atunci când îşi îndeplinesc cu preţul vieţii datoria lor
preoţească". Adânc recunoscători ne plecăm, Părinte
Patriarh, în faţa acestei creştineşti orânduiri a Preafe-
ricirii Tale.
Dormi liniştit, părinte Gheorghe j răsplata ostenelilor
frăţiei tale ţi se dă şi pe acest pământ pentru cei lă­
saţi în urmă.
N otă. — Pentru încredinţarea celor scrise mai sus retipărim
articolul diaconului G. D* Ş e r b a n de la biserica Cotroceni, pu­
blicat în ziarul Apărarea Naţională (\o\, 23 Martie 1900) şi întitulat:
«M u z i c a b i s e r i c e a s c ă o r i e n t a l ă . Când campionii
mişcărei de desrobire a Românilor au început să ne aducă din
apus seminţele progresului, o pornire, un vânt de indiferenţă
pentru tot ce aveam şi-a făcut apariţiunea în ţara noastră orientală.
Tot ce venea din apus era bun, imitat şi îmbrăţişat cu căldură,
tot ce aveam noi era oriental, necioplit, vrednic de aruncat.
A şa a fost cu costumele, cu obiceiurile vechi şi cu eticheta boie­
rească; aşa cu o sumă de tradiţii şi datine strămoşeşti. Odată por­
niţi pe povârnişul reformelor, nu ne puteam opri uşor. Nu se mai
căuta dacă un lucru necomplect putea să devie bun cultivându-1
şi complectându-1, dacă ceva bun din apus putea fi rău în ţară la
noi, dacă o datină trebuea explicată şi păstrată în baza trecutului.
Nu! trecutul inspira oroare şi tot ce se lega cu el era menit să
cadă în desuetudine.
Aşa s’a întâmplat şi cu muzica orientală cântată în Biserica Ro­
mână. Când am importat din apus sistemul notaţiei liniare, sus­
ceptibil de a fi cântat de mai multe voci, lumea noastră, îndră­
gostită cum era de lucruri streine — a început să nu mai asculte
cu aceiaşi plăcere vechea cântare, psaltichia. Şcoale de cântă­
reţi nu mai sunt, psaltichia nu se mai învaţă prin şcolile primare,
cum era înainte. Abia doar prin Seminarii şi pe la Mănăstiri dacă
se mai cultivă în adevăratul ei înţeles.
Lumea noastră a prins din ce în ce mai mult gust de coruri şi
chiar pe la strane nu se mai cântă curat bisericeşte. Ca urmare,
a început să se creadă că muzica orientală, cu notaţia ei, nu
mai face pentru timpul nostru (se confundă proasta ei execuţie,
provenită din neştiinţă, cu însăşi calitatea ei) şi ca atare trebue
gonită din biserică. Un profesor, de altfel, de valoare, a ajuns să
ceară direct Sinodului desfiinţarea muzicei orientale şi înlăturarea
ci din toate bisericile şi din Seminarii.
Dar iată că tocmai atunci când credeam muzica orientală în­
trecută, eclipsată în biserici şi gata de moarte, o vedem că reîn­
vie cu noi puteri, cu noi frumuseţi. Dirigintele corului vocal
de la capela română din Paris, d. Kiriac, a putut armoniza, după
un sistem cu totul modern, câteva din cântările noastre biseri­
ceştii păstrând caracterul şi dulceaţa melodiei vechi. Probele fă­
cute la Internatul Teologic şi la Ateneu, înaintea unui public cu­
noscător, au arătat hotărâtor cât de frumoasă este această muzică,
cât de dulce şi de potrivită cu sentimentele şi pornirile sufletului
nostru. S’a constatat nu numai că e susceptibilă de a fi cântată pe
mai multe voci, dar că, in interesul frumosului, nu trebue schim­
bat absolut nimic din melodia proprie bisericească; că bucăţile-
In care partea melodică orientală a fost bine reprodusă, au eşit
admirabil şi au plăcut tuturor.

Să se noteze că nu-i decât un început, dar totuşi un început

frumos. Să se lucreze înainte pe calea apucată, să se păstreze cu
scrupulozitate melodia proprie bisericească, ne adăogându-i nimic
eterogen, nimic teatral, nimic alta decât armonia, şi vom avea
a evărată podoabă originală în biserică. Aceasta cred că au eu-
getat-o toţi cei ce au asistat Ia probele d-lui Kiriac.
Ne pare foarte bine de acest frumos inceput şi suntem bucuroşi
ţi mândri că vedem reînviind lucrurile strămoşeşti. E o lecţie foarte
meritată aceia care o primim, care ni se impune fără voia noas­
tră, şi morala strâns legată cu dânsa este să nu ne grăbim nl«l
o at a arunca ce-i al nostru, pentru a primi un lucru străin şi a
cărui superioritate este încă discutabilă. Să nu credem cu uşurinţă
că tot ce este strămoşesc, e învechit şi urât, oriental şi neciopHt;
căci dacă in trecutul nostru avem şi lucruri Urâte, nu trebue să
credem că toate sunt astfel. Meşteşugul este a le alege şi even­
tual a le com plecta şi desvolta, iar nU a le arunca. Şi câte ne­
norociri nu ne-ar fi fost cruţate, dacă n’am fi avut dragostea prea
m are de streini şi lucruri Streine, de noutăţi şi oameni noi (!) ?
E frumoasă le cţia ; să o primim cu mulţumire, căci e foarte
instructivă şi să nu o uităm nici odată, mai ales Când e vorba de
reforme necesare şi ne-necesare.»

V ed erea bisericii Schitu Măgureanului de la pagina 181 este

reprodusă; după O rologiul Mare, ediţia Sfântului Sinod, tipărit in
Bucureşti, tipografia Cărţilor Bisericeşti, în anul 1887, p. 662.
A ceastă vedere a fost lucrată de luliu Pop, unul din vechii xilo-
grafi ai tipografiei Cărţilor Bisericeşti. [Pentru xilograful luliu Pop,
profesor la azilul Elena Doamna, v. revista Boabe de grâu, 4 (1933),
p. 665, 669].
Printre acuarelele pictorului P r e z i o s i se află şi vechea bise­
rică Schitu Măgureanului (1868). [v. V i c t o r B r ă t u l e s c u ,
Vechi oederi bucureştene (Bucureşti 1935), figura 2].
 PREOTUL VASILE COSTANDINESCU
DE LA BISERICA NEGUSTORILOR DIN BUCUREŞTI __
1842 — f 1935

"X t a i de aproape l-am cunoscut în oara anului 1917.

In grădina cu flori a bisericii N egustorilor şedea
un p reot bătrân si căuta cu ochi oioi la colegul tânăr
care trecea p rin ulicioara strâmtă a bisericii. bd’aix
îndem nat florile şi poftirea prietenoasă a bătrânului
să m ă opresc la mescioara dintre flori si să şe d d e
taină p e un scaun neputincios ca şi gazda. M ’a stă­
pânit în tim p u l oorbei noastre delungite m intea isteată,
memoria credincioasă, u m orul stăpânit şi cuoântul
lesnicios al acestui p re o t bătrân, care era părintele
Vasile de la Negustori. De atunci l-am m ai oizitat,
dar n u atât de des cât aş fi dorit. Cu oremea, în­
cântat de spusele lui, m ’am hotărât să-i no tez am in­
tirile. Din ele ieşiau la ioeală oam eni şi fapte p e
care de m u lt num ai din scrisul altora le cunoşteam.
A cum ascultam p e u n u l care oăzuse cu ochitt
pătrunzător atâţia oam eni trecuti din oiată,le ţinusebine
m inte faptele şi în pooestire repeta chiar cuointele
lor. Unele din aceste am intiri le-am citit bătrânului,
care le-a aflat credincioase spuselor sate. Vizitele mele,
câte odată anuale num ai, de Sfântu- Vasile, au ţinut
până când a plecat dintre noi. Era atunci de 93 de
a n i fără 12 zile ( f 3 Martie 1935). Cred că n u gre­
şesc fată de m em oria răposatului si fată de cititori,
dacă tipăresc câteoa din amintirile acestui deştept
p re o t cu oia(ă lungă şi cu stăpânit talent de pooestire.

Amintiri.
M’am născut în ziua de 15 Martie din anul 1842,
in satul Pietrenii din comuna Costeştii Vâlcii. Satul
nostru este în munte. Lângă sat este o stâncă de piatră
pe care nici lupii nu se pot urca. Numai eu cu caprele
■o cunoşteam. Mai sus sate nu mai sânt. In jurul nostru
se află mânăstirile Bistriţa şi Arnota. Dacă o striga u-
nul mai tare din Bistriţa, se aude în Arnota.
Mânăstirile acestea revărsau multă evlavie în satele
-din jur. Călugării erau duhovnici vestiţi şi unii din ei
duceau viaţă pustnicească. La Arnota am cunoscut şi
eu pe Ghervasie şi pe Anatolie care se hrăneau numai
cu nuci sălbatice şi cu coame. Au trăit peste o sută
de ani şi i-au găsit târziu morţi, prin grădina mănăs­
tirii. Fiind uscaţi de vii, trupurile lor nu se stricaseră.
Dar evlavia pentru moaştele Sfântului Grigorie Deca-
politul de la Bistriţa : nu se sfârşeau cetele de închi­
nători !
Pe mama o chiema Paraschiva. Pe tata îl chiema
Costandin Ilea^şi era un biet dascăl de biserică.
— Ce frumos nume !
— Da, aşa e ; eu am zis copiilor miei să-şi schimbe
numele şi să-l lea pe cel de Ilea, dar n’au vrut ţ că pe
mine iacă profesorii de atunci m’au botezat Costan-
dinescu.
Mi-aduc aminte şi de bunicul Ilea. Par’că -1 văd şe-
zând pe vatră. Fusese pandur în oastea lui Tudor. Tata
spunea că bunicu a fost aghiotant al lui Tudor; dar
mama, o femee bună de gură, glumea zicând că va fi
fost şi el vreun vizitiu de-ai lui Tudor. Insă eu mi-a­
duc aminte că bunicul spunea:
- E, ce vremuri pe atunci! Când am plecat cu Tu­
dor din Bucureşti, de la Cotroceni, mâneam numai
cireşe pe drum; că Tudor era straşnic. Nu îngăduia să
ne atingem nici de un puiu din curtea oamenilor.

Bietul tata m’a dat de mic să învăţ carte la călugă-

rul-dascăl Veniamin de la Bistriţa. In vremea liberă
păziam oile şi tata îmi da un Ciaslov să mai citesc
din el. Odată, să fie prin 1854-55, eram cu oile într’o
pădure de aluni aproape de Bistriţa şi citeam din Cia­
slov. Văz că trec doi oameni îmbrăcaţi nemţeşte. Cel
dintâiu era negricios, cellalt mergea mai la distantă, în
urmă.
Al dintâiu se uită la mine.
— Copile, ia vino încoace.
Dau fuga.
— Ce carte e asta ?
— Ciaslovu.
— Al cui eşti tu?
Al dascălului Costandin Ilea.
— Ia citeşte acolo.
Citesc eu, nu mai ştiu ce, zice:
—• Ia-ţi căciula din cap; închină-te şi zi Tatăl Nostru.
Zic eu.
 îmi dă un sfanţ. Pleacă, se'duce, cellâlt după el. Eu
rămân cU gura căscată, nu ştiam cine este.
Mai încolo vede un om cu un sac la spinare.
— Mă omule, ce duci atâta povară, ce ai acolo?
— Ia, mere.
— Ce faci cu ele ?
— Fac jiv e jj^ n â n că copiii cu mămăligă.
— Câţi copii ai ?
— Vre-o şapte, Domnule. •
Ii dă zece sfanţi.
— Să-ţi iei ceva pentru copii.
Omul vede zece sfanţi, se scoală repede, că şedea
jos pe sac, scoate căciula:
— Sărut mâna, Domnule.
Era Vodă Ştirbei însoţit de un aghiotant. Doctorul
îi dase să facă plimbări prin pădure. Şedea vara la
mănăstirea Bistriţa, pe care o terminase el, dar o înce­
puse Bibescu. Cu vremea se obişnuise lumea cu el.
Odată întâlneşte un moş prin pădure.
. — Bună ziua, moşule.
— Mulţumim Mării Tale.
— Iată mă că şi găgăuţii ăştia mă cunosc.
Vodă Ştirbei ura mult pe beţivi, pe leneşi şi pe hoţi.
Iubea pe omul muncitor. Cartea religioasă îi plăcea.
Auzeam de la oameni: Vodă e rău, că să nu auză
de om hoţ. Ştirbei avea un frate Damian, cam slab la
minte, vorbea greu-, îl ţineau la Bistriţa. Odată Vodă
vesteşte că vine cu un general austriac la Bistriţa şi,
ca Damian să nu facă vre-o şotie, porunceşte să-l ducă
la Hurezi. Stareţul îl dă în primire unui călugăr care o
iea cu el prin pădure că era mai de-a dreptul. Dar de
odată încep să sune clopotele de la Bistriţa. Erau şase
 - rm
clopote, că asta era mândria Domnilor să se auză clo­
potele de la 2 0 de chilometri.
Mă, vine frate meu, zice Damian şi o iea îndărăt.
Călugărul dă să-l oprească, Damian se împotriveşte şi
o bătae se încinge între ei, din care Damian iese bi­
ruitor că era mai tare. Călugărul îl lasă în plata Dom­
nului. Când călugării ies la poartă să primească pe
Vodă, hop şi Damian că apare, iese în faţă şi spre
turburarea tuturor începe să zbiere la Vodă şi să-i zică
vorbe de ruşine. De abia l-au liniştit.
Un lucru nu ştiu: dacă Ştirbei a făcut închisoarea
de la Arnota pentru detinufi politici. Ştiu însă cu sigu­
ranţă că nimeni n’a fost închis acolo. Umblau păsările
şi lighioanele prin e a , acum a dat Dumnezeu şi a ars.
Doamna Hlisaveta era o femee mărunţică, bună şi
blândă; vorbea cu femeile din sate; le ajuta, le da
bani şi leacuri. Aş vrea să văz pe Barbu Ştirbei, care
trebue să fie feciorul lui Alexandru şi nepotul lui Vodă.
Seamănă el cu bunicu său ?

In anul 1856 tata m’a dus la Râmnic şi m’a dat la

călugărul Porfirie din episcopie să mai învăţ carte.
Porfirie era bogat şi mândru dar nu prea avea pur­
tări călugăreşti. Din pricina unei scrisori a lui, am
mâncat bătae de la un zapciu şi mi-a mai dat şi el o
palmă. Tata auzind ăst lucru m’a luat de la Porfirie şi
m’a dat la şcoala protopopului Ioniţă Pârşcoveanu. Aci
am învăţat doi ani, între anii 1856-1858, că n’aveam
vârsta de seminar.

Iată ce-mi aduc aminte de episcopul Calinic. Cât am

învăţaţ eu în seminarul de Râmnic (1858 1862), el
venea la împărţirea premiilor. Noi îl primeam cu’ un
imn din care mi-aduc aminte numai aceste versuri t
Din oârsta noastră jună,
Cerescule Părinte,
Cântându-ti împreună
Pre tine te-am rugat,
La Români să da\i mâna
Să i ridici din ţărâna,
In care barbarismul
De secoli i-a călcat.
Melodia era întocmai ca a imnului Deşteaptă-te Ro­
mâne. Profesor de muzică era Nicolae Călinescu.
Episcopul Calinic ţinea apoi o cuvântare cu glas li­
niştit. El începea cam aşa. Voi, băeţi, aţi isprăvit acum
şcoala. Sânteţi mai toţi copii de preoţi ori de oameni
mai înstăriţi din sate. Vă duceţi acum acasă la părinţi,
şi cu ei o să mergeţi la ospeţe, la bâlciuri, prin locuri
cu lume multă. Băgaţi de seamă, când veţi vedea fe­
mei să plecaţi capul şi să puneţi ochiii în pământ; să
nu vă uitaţi la' ele. Că sfântul pustnic, nu-mi aduc
aminte ce nume spunea — , a ieşit odată din pustie
la lume. Şi o femee a început să se uite drept la el,
pironindu-şi ochiii în dreptul inimii lui. Iar sfântul i-a zis.
— Ce te uiţi la mine, ispită. Ci femeia i-a răspuns:
— Mă uit la tine că din coasta ta sânt luată. Tu
trebue să te uiţi în pământ că din pământ eşti făcut.
Mai spunea episcopul şi altele, dar mie aceste cu­
vinte mi-au rămas în minte.
După ce am terminat seminarul în anul 1862, nu
m’am dus în satul nostru că acolo era preot fratele
meu Costache Costandinescu, ci am rămas la episcopie.
Mi-au dat slujba de corector la tipografie. Masa era
de obşte, aveam chilia mea şi mai aveam şi leafă.
Mineele de Râmnic din vremea lui Calinie sânt corec­
tate de. mine şi de alt».
— Ai făcut şi versuri, părinte Vasile.
— Da de unde ştii? Aşa e. In Mineiul lui August,
la sfârşit, ai să găseşti numele meu, Vasile Costandinescu
supt o poezie. Este făcută de mine şi de unul Năstase.
Pe lângă slujba de corector, episcopul Calinie m’a
făcut anagnost al lui. Şi doi ani (1862-1864) am şezut
în apropierea lui şi l-am cunoscut bine. Era slăbuţ, de­
schis la faţă, cu barbă rotundă, cu capul veşnic plecat,
totdeauna liniştit, cu vorjba domoală şi bun, bun cât
nu se poate spune. îi citeam din Psaltire, din Vieţile
Sfinţilor şi ajutam atunci când preoţii făceau slujbă.
Nu mâncase în viaţa lui carne şi nici peşte. Se hrănea
numai cu legume gătite, la anumite zile mari, cu unt­
delemn. Din pricina aceasta câte odată îşi pierdea cu
totul puterea. Un doctor neamţ Schlatter, care îl vi­
zita pentru evlavia lui, căci Calnic nu se căuta cu doctor,
văzându-1 aşa slăbit şi cunoscând pricina istovirii, s’a dus
la călugărul Conon, bucătarul episcopului, şi l-a întrebat:
— Ce mănâncă episcopul ?
—- Mai mult bea ciai.
Iată ce, să tai un puiu de porumbiel şi să-i
faci supă.
— Vai de mine, domnule doctor, cum să-mi încarc
eu sufletul cu ăst păcat ? Că preasfântul n’a mâncat carne
nici odată, şi când o afla că l-am spurcat îşi dă sufletul.
Dacă vrei să mai trăiască, fă aşa cum te învăţ
eu. Fierbe porumbielul până se topeşte toată carnea.
Strecoară apoi bine de tot zeama, să nu rămâie nici
un pic de carne. Apoi amestecă zeama aceasta cu ciai
şi dă-i să bea. Dacă te întreabă, spune-i cum te-oiu
,învăţa eu. Conon face aşa. Episcopul gustă şi întreabă:
N. M. P , Preoţi de m ir 13
 — Ce fel de ciai este acesta?
— Mi-a dat doctorul nişte flori de brad de munte
şi mi-a spus să ţi le fierb că sânt bune de slăbiciune,
răspunde Conon după sfatul lui Schlatter.
— Dar ştii că are gust bun.
Urmarea a fost că episcopul a mai prins putere şi
seara i-a zis lui Conon:
— Să spui doctorului să-ţi mai dea burueni de acelea,
că mi-au făcut bine. Calinic nu ţinea la doctorii ci la
burueni care, zicea el, sânt bune de toate boalele.
Această întâmplare eu am auzit-o, nu am văzut-o,
că doctorul spusese lui Conon, să nu afle altcineva.
Dar Conon, ca omul, a spus diaconului Veniamin;
acesta la altul şi eu de Ia altul am auzit. Numai Ca­
linic n’a aflat-o.
Ştiu însă unele din văzute. Episcopul Calinic a
ridicat mănăstirea Frăsinei pe moşia dăruită de ora­
şul Râmnic. In ea sălăşluiau 40 de călugări. Calinic
petrecea aici trei luni pe vară. La hotarul moşiei, pe
drum spre mănăstire, lângă râu, pusese o tablă pe
care era scris aşa: t Cu milă tui Dumnezeu, N o i Că-
linie episcopul Râmnicului, N oului Seoerin, am p o ­
runcit şi poruncim : de aici încolo picior de fem ee
să n u treacă". Ei bine, porunca lui nu era călcată căci
lumea se temea de blestem. Dacă o vită trecea râul
pe moşia mănăstirii şi păzitoarea era o fată, ea nu
îndrăznea să treacă hotarul ci se ducea în sat să vie
un bărbat ca să dea vita îndărăt. Odată în vară, prin
anul 1862 sau 1863, când eram cu episcopul la Fră­
sinei, ne pomenim cu popa Ion din satul Muereasca,
unde vine şi spune episcopului:
— Preasfinte, la noi în sat s’a întâmplat o nenorocire.
O fată a unui sătean, fără să-şi dea seama, a călcat
porunca trecând peste hotarul mânăstirii ca să dea în­
dărăt o vită. Urmarea a fost că fata s’a înbolnăvit de
boala copiilor. Zace în pat bolnavă greu şi părinţii sânt
amărîţi. Zice Calinic.
E, ce întâmplare tristă! Să mergem să ne rugăm
pentru dânsa.
Şi plecăm: episcopul, popa Ion, un diacon, loan
Papiu omul de încredere al episcopului, şi cu mine.
Ajungem în sat şi intrăm în casa bolnavei. Fata zăcea
In pat. Episcopul se apropie de ea şi cu glasul lui blând
o întreabă:
— Mă cunoşti?
Fata face semn din cap că da.
—Să-ţi mai spui că episcopul, când pleca la Frăsinei,
venea cu trăsura până la Muereasca, la popa Ion. Aici
până se pregăteau cai şi căruţe mai mici, pentru urcat pe
munte, la mănăstire, toată lumea din sat venea de săruta
mâna episcopului; aşa că şi copiii din sat îl cunoşteau.
Episcopul mângâe fata pe frunte cu mâna şi-i zice:
— Ai să te faci sănătoasă, da, da, ai să te faci
sănătoasă. Eu te-am iertat. Să ne rugăm la Dumnezeu
să ne ierte şi el. îşi pune omoforul şi-i citeşte rugă­
ciunea de iertare. Apoi o stropeşte cu aiasmă pe frunte,
iar o mângâe şi sfârşeşte zicând.
— Da, da, ai să te faci sănătoasă.
Noi am plecat iar fata s’a sculat sănătoasă. Veste s’a
dus până departe că episcopul Calinic are darul mi­
nunilor, scoală bolnavii.
*
* •
In anul şcolar 1866-1867 eram elev în clasa VII a
la Seminarul Central. Direcţia ne trimetea la diferite
biserici să ţinem predici. Pe mine, într’o Duminică,
mă rândueşte să predic la biserica Slobozia. Atunci,
Întâmplător, slujea acolo arhiereul Neofit Scriban. Când
se apropie vremea de predică, eu mă duc în altar, îi
sărut mâna şi-i cer binecuvântare. Era un om înalt,
oacheş, serios şi vorbea gros.
— Bine, sue-te în amvon.
Mă sui eu şi vorbesc ceia ce pregătisem şi scrise*
sem. Adevărat că în vremea cuvântării mele am auzit
pe cineva care vorbea cam aspru în altar, dar, fireşte,
n’am înţeles de ce era vorba. Când isprăvesc şi mă
duc în altar, P. S. Neofit îmi z ice: — Băete, ai spus
tu ce-ai spus, dar, bagă de seamă, altă dată să vor-:
beşti pe înţelesul lumii, iyj—pâsareşte^ Ce înseamnă
aceia „crucificat"? Sânt încredinţat că babele din bi­
serică au înţeles: „ficat". N ’avem noi cuvântul înţeles
de toţi: „răstignit" ? Să vorbeşti cum stă scris în cărţile
bisericeşti căci acolo e limbă românească, înţeleasă de
toţi. Auzi colo „cruci-fic a t'.

Am fost sfinţit preot în ziua de 1 0 Maiu din anul

1868 pe biserica Mânu Cavafu. Aici am stat numai
câteva luni, apoi m’am dus profesor la Azil şi în anul
1870 m’am mutat preot al doilea la biserica Negustori,
în locu unui preot Ilie care murise. Pot zice că la a-
ceastă biserică am început preoţia mea. Şi mai pot
spune că de la lumea mireană am învăţat mai multă
preoţie de cât din şcoală.
Ascultă una.
Era în anul 1870. Intr’o dimineaţă stam în faţa bi-,
sericii. Văd că vine spre mine boierul Mihalache Crâmpu,
îmbrăcat cu anteriu şi cu giubea, încins cu taclit vărgat
şi în mână cu mătănii.
—- Ai intrat azi în biserică, părinte?
— Da, boierule, zic eu.
 Era întâia minciună, că nu intrasem.
Dacă ai intrat, ai făcut slujbă?
— Da, boierule.
Hra a doua minciună, că nu slujisem.
— Ei, atunci ia spune-mi, ce sfânt este azi ?
Eu dau din coif în colt c& nu ştiam.
^ Eşti prost popă, zice boierul şi pleacă supărat
p aci ncolo, lăsându-mă, într’adevăr prostit, cu capul
în jos.
Mă duc amărît şi spun popii Dragne, tovarăşul meu,
ce mi s’a întâmplat.
Zice el :
Să ştii că boierii în fiecare dimineaţă citesc viaţa
sfântului din ziua aceia, împreună cu troparul.
De atunci, în fiecare dimineaţă, intram în biserică
şi, chiar dacă nu slujeam, tot citeam sinaxarul, troparul
şi condacul zilei. Mă învăţasem minte. Dar mă gân­
desc eu, boierii de azi mai fac ca boierul Mihalache
Crâmpu ? Alte vremuri!
Ascultă alta:
Era tot în anul 1870, mi se pare, pe vară. Mă po­
menesc cu o servitoare că-mi spune să merg să citesc
domnului Dimitrie Bolintineanu molitvele' Sfântului
Vasile. Bolintineanu locuia fa domnul Alexandru Zanne,
în strada Negustori. învăţaseră amândoi în streinătate,
Zanne ingineria şi Bolintineanu literile, şi rămăseseră
buni prieteni. Când Bolintineanu a fost ministru de
Culte în anul 1863 şi a făcut secularizarea, Zanne era
ajutorul lui. Zanne se însurase cu o franceză de aici.
Bolintineanu rămăsese neînsurat şi sta, cu locuinţa, la
Zanne. Eu fusesem cu botezul în casa lor, dar pe Bo­
lintineanu, nu ştiu cum se făcuse, nu -1 botezasem nici
odată.
 Când aud cu că Bolintineanu vrea să i se citească
molitvele Sfântului Vasile, mă apucă grija. Cum, adică
Bolintineanu, om învăţat şi vestit poet, — aşa îl pre-
ţuiam noi pe atunci —, să asculte rugăciuni cu draci,
cu blesteme, cu izgonirea diavolilor din apă, din trestie,
din baltă, şi celelalte ?! Nu, ia să fac eu faplă de preot
mai învăţat! Şi deschid Molitvenicul şi iau creionul
şi încep să tai şi să schimb rugăciunile aşa ca să nu
prea fie pomenit des Necuratul şi izgonirile lui.
Pregătit astfel, îmi iau cartea cu patrafirul şi mă duc
la domnul Zanne. Cineva mă duce în odaia unde era
Bolintineanu. Şedea într’un fotoliu; părea obosit şi
gânditor.
— Aş fi vrut să vie părintele Grigore Musceleanu.
— Mă duc eu să-l ciîem, domnule Bolintineanu.
— Lasă acumţ ai venit sfinţia ta, citeşte sfinţia ta.
Pe preotul Grigore Musceleanu îl cunoştea Bolin­
tineanu din vremea secularizării. Lucraseră împreună.
Ba, pe seama preotului Musceleanu se puneau fapte
urâte că a chinuit 'călugări, că le-a luat bani, că i-a
strâns de gât, că a jefuit mânăstirile. Dar, bietul om
a murit sărac şi copiii lui au dus-o greu, în lipsă.
Atunci îmi pun patrafirul după gât; Bolintineanu
şi-l pune singur pe cap; deschid cartea şi încep să
citesc. Dar bag eu de seamă că Bolintineanu începe
să facă mişcări, apoi îşi ia patrafirul de pe cap şi mă
întreabă, după ce carte citesc.
— Ia dă-mi cartea încoace.
Ii dau Molitvenicul. Se uită el, vede ştersăturile şi
îndreptările mele cu creionul şi îmi zice.
— Nu aşa, părinte. Citeşte cum este scris acolo, nu
cum ai îndreptat sfinţia ta. îşi au şi aceste rugăciuni
tâlcul lor.
 îmi zic cu. Uite, domnule. Auzisem de Tâlcul Psal-
tirei, de Tâlcul Evangheliilor, dar nu bănuiam că şi
molitvele Sfântului Vasile îşi au tâlcul lor.
Aşa dar o iau de la început şi-i citesc toate molit­
vele cum stau tipărite în carte, fără nici o schimbare.
După otpust, Bolintineanu era cu faţa mai veselă şi
mai dispus. Par’că-1 aud şi acum că îmi zice, ară-
tându-mi un scaun alăturat de dânsul:
— Şezi şi ascultă.
Uite şi acum ţiu minte cuvintele lu i:
In tru n schit depărtat, în m unte,
Nişte călugări se hrăneau m ai m u lt cu fructe ;
Dar într’o zi m ai m u lţi strângându-se la un loc
A u băut prea m ultă apă d e strugure,
Si au căzut cu toţii pe jos.
A doua zi sculandu-se si uitându-se u n u l la a ltul

In clipa aceasta, intră doamna Zanne şi spune că a

venit cineva, care vrea să vadă pe poet. Bolintineanu
îşi întrerupe povestea şi eu plec. Bănuesc că dânsul
avea să spună că monahii în beţia lor s’au văzut în
halul Necuraţilor din molitvele Sfântului Vasile.
Şi încă una.
Ţineam şi eu predici la biserică, căci mă socoteam
între preoţii mai învăţaţi de atunci. Odată, la o Bo­
botează, zic părintelui D ragne:
— Eu vreau să ţiu predică azi.
Bine, dar să nu fie lungă că trebue să slujim
şi sfinţirea apei.
— Nu, cam vreo douăzeci de minute.
Predic eu. Ştii Evanghelia de la Bobotează, cu ver­
setul! „Şi iată glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul
meu cel iu bit"; eu adaog: „pe acesta să-l ascultaţi".
Şi dă-i eu şi spune că glasul din ceruri este glasul
conştiinţei din noi, că acest glas al conştiinţei strigă
din noi arătându-ne cum să credem şi ce să facem,
că pe acest glas al conştiinţei noastre trebue să-l as-
iultăm Intru totul; şi aşa mai departe, în felul acesta.
Credeam că am uimit lumea.
Dar la sfârşitul slujbei, Eugen Stătescu care îmi as­
cultase predica, — el venea~îa biserica Negustori atunci,
că locuia pe aici în strada Sborului —, îmi spune:
— Părinte, nici vârsta şi nici ştiinţa sfinţiei tale
nu-ţi dau dreptul să predici aşa. Glasul din ceruri nu
este întotdeauna glasul conştiinţei omului. Şi apoi
glasul conştiinţei îţi poate dicta să faci fapte neîngă­
duite de biserică. Să iei seama când e vorba de in­
terpretarea Evangheliei, că dai pe delături.
Mullă vreme după aceia, n’am mai ţinut predici în
biserică. Mi-era teamă să n’o greşesc iarăşi. Dar vor­
beam la înmormântări. Acolo cu „omul ca iarba", şi-a
fost, şi-a păţit, nu mi-era teamă că dau pe delături.
Şi aşa, multe mai întâmpină şi. multe mai învaţă
omul in viaţă şi tot moare neînvăţat.

— La ce seminar ai învăţat?
1 — La Nifon Mitropolitul.
— Să nu se vorbească rău de jnjţropo 1itul Nifon. Era
om cuTnmfeT'nu lua hotărîri grăbite. Nu-i prea plăceau
lui cărturarii, oameni cu capul în nori, ca Grigore Mus-_
celeanu şi Veniamin Catulescu. El cerea slaf de la
oameni aşezaţi. Ascultă o dovadă. La biserica Olteni
erau doi preoţi: Nicolae şi Gheorghe. Epitrop era zaraful
Anghel Nedelcovici. Ăsta, cu fes în capi cu anteriu»
sta toată slujba la oangal, număra la bani şi' făcea
fişicuri şi socoteli. Nu da nici o atenţie la slujb*. Nii
Se ridica când ieşea popa cu darurile! Să vede că
popa Nicolae i-o fi făcut observaţie pentru ptir tarea
lui. Şi atunci zaraful hotărăşte să gonească pe" preot
de la biserică. Pentru asta strânge de partea liii' pe fiul
său Tănase Nedelcovici şi pe StancU Becheanu, de­
putaţi de Cameră. Atunci deputaţii însemnau tnare
lucru. Mai câştigă de partea lui şi pe Ieronim-vicarul
mitropoliei. Cu toţii se duc la mitropolitul Nifon şi'cer
să le îndepărteze pe popa Nicolae că este aşa şi pe
dincolo. Mitropolitul le spune. Să veniţi peste o săp­
tămână ca să vă . dau răspunsul.
Peste o săptămână vin numai deputaţii — vicarul
hu mai intră că aflase părerea mitropolitului. Mitropo­
litul Nifon le dă răspunsul următor. „M’am informat
de la Dascălul Stan şi de la Stoica Călugărul că popa
Nicolae este preot de treabă. Voi nu sânteţi oameni
cuminţi. Lăsaţi preotul în pace“. Deputaţii âu plecat
ruşinaţi şi preotul Nicolae a fost lăsăt în pace la bise­
rica lui. Aşa se purta mitropolitul Nifon şi bine făcea.
Dascălul Stan şi Stoica Călugărul erau oameni întregi,
cuvântul lor nu era cu dedesupturi.
*■
* *

- Părinte Vasile, ştii când s’a reparat biserică

Negustori?
Cum să nu ştiu că par’că alaltăieri a fost; în
anul 1888. Reparaţia a făcut-o Pache Protopopescu,
primarul, cu bani de la primărie. El a făcut-o în amin­
tirea tatălui său protopopul Iancu, care fusese preot
la biserica aceasta.
— Cine a pictat-o ?
— Tătărăscu. Era bătrân. Venea cu trăsura lui, pleca
cu trăsura. El desena şi ucenicii lui puneau colorile.
Apoi el venea şi se uita; dregea şi picta părţile mai
grele. Ucenicii lui aveau poruncă să nu vorbească
când lucrau. Aşa că în biserică era linişte deplină. In­
trai în biserică, vedeai scări, dar n’auzeai nici un
cuvânt, numai când ridicai ochii zăreai lucrători pe
schele pictând. La pictarea acestei biserici a fost şi o
întâmplare ciudată. Vine odată un protopop, — nu-mi
aduc aminte bine dacă era Grigorie — , intră în bise­
rică, vede linişte şi întreabă tare, cum e obiceiul lor,
cu glas de protopop: Cine pictează aici ? Nici un răs­
puns. Ucenicii, cum am spus, erau opriţi să vorbească
la lucru. Iar întreabă, tare: ce, nu-mi răspunde nimeni ?
In vremea asta, era şi Tătărăscu în biserică. Protopopul
îl vede şi iarăşi, tare, zice: „Dar ce, nu găsea mitro­
polia pe altul de cât pe jidanul ăsta să picteze biserica?*
Tătărăscu purta barbă, era bătrân. Pictorul se supără
şt drept răspuns porunceşte: pe el, băeţi. Atunci au
început ucenicii să dudue pe scări ca să înhaţe pe
protopop. Nu l-au prins că protopopul a fost iute de
picior. Vine într’un suflet protopopul la mine şi mă
întreabă, cine pictează biserica.
— Tătărăscu.
— Vai de mine, era s’o păţesc rău, dacă mă prin­
deau ucenicii lui. Şi-mi spune întâmplarea.
— Părinte Vasile, a răzuit Tătărăscu zugrăveala veche T
— Nu, a astupat-o numai. In pridvor nici nu s’a
atins de cea veche şi ai văzut ce frumoasă este. Pro-
topopescu Pache a reparat-o cum a crezut el, fără să
ceară sfat cuiva, că era om cu putere mare. Dar cum­
natul său, doctorul Racoviceanu, care locuia în enorie,
spunea că rău a făcut Pache de a lărgit ferestrele, de
a dat jos pisania şi-a prins-o în zid lângă uşă, de a
dat pietrele de mormânt afară. Că doctorul nu s’a a-
mestecat în treaba lui Pache cel puternic, dar îşi da
şi el părerea. Intre naos şi pronaos era un arc pe doi
stâlpi prinşi într’un zid ca de un metru înălţime. Şi
pe acesta l-a dărâmat. Când mitropolitul Conon a vă­
zut pisania veche jos, în zid, nu mai tăcea zicând t
pisania trebue sus, deasupra uşii.
* *
— Ce mai este prin oraş?
— Joacă poporul Hora Unirii la statuia lui Mihar
Viteazul.
— Ei, Unirea, mi-aduc aminte ca acum. Eram în
clasa întâia la seminarul din Râmnicu-Vâlcii în anul
1859. Când s’a făcut Unirea, la 24 Ianuarie, ne-a dus
pe toţi seminariştii în biserică şi după slujbă supt con­
ducerea lui Nicolae Călinescu am cântat un imn. II ştiu şr
acum. După biserică, primarul spune că să cântăm şi la
Primărie. Am plecat cu toţii, cam în neregulă, şi am
cântat şi acolo. Printre noi era şi un nepot al lui Popa
Şapcă. El ne cânta imnul nostru de la 1848. II ştiu şt
pe acesta. Imnul nostru dela 1848 nu era D eşteaptă-te
Române, cu melodia lui gălăgioasă.
*
* *

Stau singur şi mi-aduc aminte de toate nimicurile

din copilărie. Cum păzeam vacile, cum mă bătea
mama, că era rea, fată de popă, cum mă băteau că­
lugării. Mă duc la Arnota şi mă pune călugărul Dio-
nisie să citesc psalmii. Eu zic numai odată: Staoă (ie*
D um nezeul nostru, staoă tie, şi încep Psalmul. Dar
călugărul vine la mine, îmi dă o palmă : Staoă tier
D um nezeul nostru, slaoă tie, altă palmă: Staoă [ie.
D um nezeul nostru, slaoă (ie, altă palm ă: Staoă tier
D um nezeul nostru, slaoă tie. Şi de atunci ştiu că tre­
bue să zici de trei o r i: Slaoă tie, şi apoi să începi
psalmul. Şi câte şi câte. Şi am ajuns acum la 9 3 de
ani fără două luni, şi Dumnezeu nu mă chiamă la eU
 Şi Dumnezeu l-a chiemat la el ( t 3 Martie 1935),
■când mai avea 12 zile până să împlinească 93 de ani.
N otă. r— Numele pictorului l-am scris T ă t ă r ă s c u , aşa cum
a fost pronunţat de părintele Vasile. Ştiu că pictorul s’a iscălit
•G. M. Tattarescu (v. T e o d o r a V o i n e s c u , G heo rgh e' Tatta-
rescu (Bucureşti 1940), poate influenţat de Italia ori de ortografia
latinistă. Dar, oricum, variaţia mare în ortografierea numelui său
-ar trebui să înceteze [G h. O p r e s c u, Pictura românească în
jeco lu t al XlX-lea (Bucureşti 1937), p. 111 — 115, 227, 230, 233
T ă t t ă r ă s c u . — M u z e u l A. S i m u , Catalog (Bucureşti 1937),
p. 3 2 : T ă t ă r e s c u. — M u z e u l T o m a S t e l i a n , Catalog
■(Bucureşti 1939), p .8 , 117, ilustraţii p. 6 4 : T ă t t ă r e s c u . i— Gh.
O p r e s c u , Grafica românească I (Bucureşti 1942), p. 9 : T ă t ­
t ă r e s c u , p. 4 5 1: T ă t ă r e s c u, p. 2 77: T ă t t ă r e s c u . —- In
pisania de la biserica Negustori din anul 1888: Tăttărescu.
Tipăresc aci o schiţă genealogică spusă de părintele Vasile de
1a Negustori. Tomaida din această schiţă este fina lui Anton Pann,
-care i-a pus numele mamei sale.
«Stoica Călugărul Găitănaru
căsătorit cu o nepoată bună a lui Năsturel.

Ştefan Dascălul Simion Vasile Petre

câsăt. cu
Paraschiva

Tomaida j j |
, Ion Zaharia Petre
preotul Vasile de la
biserica Negustori
şi alţi urmaşi. Petre fiul lui Vasile a fost generalul Petre Vasiliu-
Năsturel. Tinca ( = Ecaterina), a treia soţie a lui Anton Pann, a
fost vară cu Simion Găitănaru.» — Pentru Stoica şi urmaşii lui,
vezi şi G e n e r a l P. V. N ă s t u r e l , Genealogia Năsturelilor
In Revista pentru istorie, arheologie si filologie, X V I (1922), p.
131 —135, cf. X (1909), p. 14. — Pentru «Ecaterina (=Tinca), fiica
.Niţei şi a Iui Asanache, orfană adăpostită la vărul ei Simion
Stoica», vezi T e o d o r e s c u G. D e m.,’ Vieata si qctioitatea
Iu i Anton Pann, I (Bucureşti 1893), p. 53 —4 squ.
 PREOTUL CEL BĂTRÂN
— CUM SE PREGĂTEA PENTRU SFĂNTA LITURGHIE —

Intr un oraş ce a fost scaun domnesc şi vlădicesc, la

conferinţele preoţeşti se discută taina sfintei împărtăşiri.
Conferenţiarii, mai toţi preoţi de sat şi fără studii uni­
versitare, dovedesc că au cetit literatura dogmatică a
chestiunei. Unu sânt foarte limpezi în expunere, alţii
vibrează de poezia religioasă a rugăciunilor de pre­
gătire sau de paginile înaripate ale lui Gala Gâlaction-
toţi sânt ascultaţi cu luare aminte.
Dar iată că se ridică un preot tânăr şi întreabă, nu
cu gând de mustrare ci spre lămurirea lui, căci este
32. Acest chip de preot este lucrat in peniţă de doamna Miliţa
v ‘rnŞ M “ “ irea bunicului sâu. evlaviosul preot moldovean
V a sile: Mehnte din satul Brătuleni, judeţul Lăpuşna. Părintele Vasile
Melmte s a călugărit spre bătrâneţe, dându-l-se numele Visarion, în
mănăstirea SurucenI, unde a răposat în luna Ianuarie din anul 1908
 preot cucernic, pildă între ai săi, — cum ne pregătim
noi preoţii pentru slujba sfintei liturghii, când aducem
jertfă nesângeroasă şi ne împărtăşim cu Domnul Mân-
- tuitorul? Cerem poporului post, înfrânare, spovedanie,
canon. Dar noi preoţii îndeplinim acestea toate ? Postim
/ noi şi ne spovedim înaintea sfintei liturghii ? Sântem
{ noi împăcaţi cu noi şi cu toată lumea?
întrebarea vine pe neaşteptate şi deci nu găseşte
răspuns grabnic. Fiecare preot în măsura evlaviei lui
şi in puterea pildei dascălilor şi cunoscuţilor lui îşi îm­
plineşte canonul sfintei împărtăşiri; dar canonul este
aspru, trupul omenesc este neputincios, învăţătura de
azi din şcoalele preoţeşti abate gândul şi inima mai mult
spre albia uscată a cugetării păgâne-moderne de cât
spre izvoarele vii ale simţirii vechi creştine. De aceia
preoţii tineri nu găsesc repede răspunsul. Iar cei bă­
trâni stau nedumiriţi: dacă acest preot tânăr, în cărtu-
răria lui, va fi găsit vreo pravilă pe care noi în puţi­
nătatea ştiinţei noastre nu vom fi ştiindu-o? Şi aşa, nici
o parte, nici alta nu dă răspuns. Toţi aşteaptă în tăcere.
Atunci un preot cu barbă albă, cu gineri preoţi, cu
feciori preoţi şi cu nepoţi în şcoli de preoţie, se scoală
şi de la locul lui, liniştit, răspunde cam aşa. Sânt preot
bâtrân, duc în spate aproape 70 de ierni. Ştiu pe tata
care era preot; am apucat pe bunicu care era tot
preot; am cunoscut pe socru meu, tot preot; l-am
văzut slujind, cunosc cum se prăgăteau pentru sfânta
liturghie.
Iată cum. Mai întâiu erau mai mulţi preoţi la o bi­
serică. La noi în sat am auzit că acum o sută de ani
erau şapte preoţi. Slujeau cu săptămâna. Cel de rân
nu mai avea altă grijă decât biserica. II cunoşteai după
călcătură, liniştit, numai pe aceiaşi cărare, că îşi face
rândul la sfântul altar. In fiecare zi slujea vecernia.
Toaca de paltin şi clopotul de acioaie în aerul liniştit
al înserării răsunau departe. Oamenii pe câmp opreau
plugul în brazdă, lungeau coasa în pala de fân, prop­
teau sapa în cuib, îşi descopereau capul şi cu faţa
spre răsărit băteau cruci mari. In aerul rărit al zilei
păreau nişte stâlpi uriaşi întorşi spre răsărit. Păcat că
azi nu mai sună des clopotul vecerniei.
Dimineaţa slujea liturghia sau numai utrenia. Oricum,
nu trecea zi în care preotul de rând să nu intre în
biserică şi dascălul să nu toace, în zilele cu slujbă de­
plină, de patru o ri, la utrenie, la liturghie, la axion şi
la vecernia de a doua zi. Nu fără temeiu este cuvân­
tul : a crescut şi a şezut o viaţă întreagă' pe piatra
bisericii.
Sâmbăta, când intra de rând, îl vedeai pe preot bă­
tând la câte o poartă şi vorbind aşa săteanului.
Gheorghe, fiule, ştii că intru de rând şi am venit
să mă împac cu tine, căci te-am urât în sufletul meu
cand te-ai îmbătat mai alaltăeri şi ţi-ai bătut nevasta.
— Iartă-mă sfinţia ta, părinte, că eu sânt vinovat.
Am priceput că eşti supărat pentru neghiobia mea şi
eram pe cale să viu ca să-ţi cer iertare şi să-ţi dau
făgăduiala că n’oiu mai face ce am făcut. Şi Gheorghe
săruta mâna preotului; iar preotul îl binecuvânta, se
despărţeau amândoi împăcaţi. Apoi preotul se îndrepta
spre duhovnicul său, alt preot mai bătrân, unde îşi
descărca inima de toate vinile în care, după pravilă şi
după cuget, căzuse el în răstimpul de la un rând
la altul.
Ai lui de acasă îl fereau de neplăceri, umblau li­
niştiţi, vorbeau pe şoptite. Mâncare puţină, canon de
seară la lumânare, supt candela de deasupra patului Se
bănueşc. metanii şi se strecoară cuvinte din rugăciuni.
Apoi somn adânc odihnitor coprindea pre cel împăcat
cu lumea şi cu Dumnezeu.
Diş de dimineaţă, înainte de luceafăr, iar se zărea
luminiţă în odaia preotului; îşi citea canonul sfintei
împărtăşiri. Nici o iotă nu era lăsată la oparte. Nu în­
căpea cuvânt pentru neîmplinirea lui.
Aproape de ziuă maica preoteasa pregătise totul
pentru lăutul şi primenitul părintelui, căci curaţi întru
ţotul trebue să fie cei ce se apropie de cele curate şi
sfinte. In neamul meu .se ştie de o preoteasă bolnavă
de năduf care a murit pe vatră, într’o Duminică dimi­
neaţa,. când încălzea apă pentru lăutul preotului.
Când se făcea ziuă preotul era la biserică, fără să fi
gustat vreun pic de mâncare sau de băutură. Ajunarea
începea de cu seară şi ţinea până după sfânta liturghie.
Era tot aşa de sfânt ţinută ca şi împlinirea canonului.
Slujba o începea de dimineaţă, căci citeau Mezonoptica,
citeau Ceasurile, nu înfrunţeau canoanele. Evangheliile
erau toate rostite. Cazania nu era întreruptă de clo­
poţel. Din biserică nu ieşea preotul până nu-şi citea
rugăciunile de mulţumire. Credincioşii îl aşteptau la
poarta bisericii să-i sărute mâna şi să-i spună din păsuri.
Aşa am văzut eu la înaintaşii mei. M’am străduit să le
urmez viaţa, dar n’am putut în totul pentru că şi lumea
s’a schimbat şi eu am rămas singur la biserica satului
meu. Dumnezeu să mă ierte şi să mă iertaţi şi sfinţiile
voastre de voiu fi greşit în ceva.
In linişte de biserică a fost ascultat. Pe feţele celor
bătrâni citeai împăcarea că şi ei s’au străduit intru îm­
plinirea pravilei, iar pe feţele celor tineri citeai hotă-
rîrea de a semăna întru aceasta părinţilor lor.

2-3 1^3 .
 INDICE
A. ONOMASTIC
N u m e d ife r ite ş i g lo s a r
aiasm ă, 195.
A csinia d in P ă ltin iş , 1 3 7 ,
A L upulesii T o a d e r, v o rn ic, 137.
A n a sta se Ico n o m , 162.
A n a stasievici M işa , m a io r, 158.
A n ch id m D im itrie , 137.
A ndrei, d a scă l, 154.
A lecsandri Vasile, 152.
A lexandrina din Dâmbovicioa-
ra, 115, 116.
A lexandru, fiu l p re o tu lu i lo a n
d in P o d u riz ii, 117.
A lexe, n ep otu l lu i Iu g a , 6 8 .
A n g h el d in N e g r a şi, 59, 60.
A n g h el fiu l popii N ica , 162.
A n to n P a n n , 1 00, 101, 1 04 152
204 , 221.
B aba N ovac, 5 3 .
Baiu, d in H a ţe g , 1 7 , 22, 23.
Bălăm irescu, p o steln ic, — S m a -
. ra n d a , 107.
B ălănescu, a c to r , 148.
B ălcescu N ., 4 3 .
B alotă d in H a ţe g , 17, 2 2 , 23.
B alş (B a lu ş ) A lecu , 132, 1 3 5
136.
B ănescu lo a n , 142.
B a r ban N i co lae, 1 4 1 .
B arbu sin P a ra s c h iv a , 161.
B aroiu Io n iţă , 1 3 7 .
B a ya fiiiu s B u z , 23.
B azarab L o n g u s (c n e z ), 2 2 ,2 3 .
B echeanu S ta n c u , 201.
B en kn er lo a n , 46.
B ianu I., 61.
B oba, n e p o a ta lu i Iu g a , 6 8 .
B obescu, a c to r , 148;
N. M* P., Preoţi de mir
B ojidar, 45, 50.
B olea d in H a ţe g , 1 7 -8 , 2 2 -3 .
B o lm tin ea n u D im itrie , 4 3 , 5 4 ,
55, 1 9 7 , 198, 199.
B oerescu Z a h a ria , 177.
B rădeanu I ., 179.
B ră zo ia m t lo a n , 161.
B ro jb ă B a r b u ,, 93.
B u g a , clo p o t la P u tn a , 90.
B u zescu P r e d a , — R a d u , —
S tr o e , 53.
C ălm escu N ico la e , 192, 203.
C alom firescu R a d u , 53.
căm aşă f ă r ă p u i, 1 3 4 .
cărinde, c ă rin d a r, 1 2 .
C ărjalii, 107.
c â m e leg it 12.
C hiorlisă D u m itru , 137.
C hirea Io r g a , 140.
C hirescu, lo a n D ., 143.
C hirileanu lo a n , 137.
Giolnoo (C h o ln o k u s), 25.
Ciorcmu T a c h e , 115, 116.
com ăndul c e lo r r ă p o s a ţi, 1 2 .
Coresi, f a m ilia — , 4 4 .
C oşbuc G ., 152.
C ostache G h eo rg h e , 137.
C ostea d in H a ţe g , n e p o ţii lui,
v. B alotă, B a iu , S ă rb ş i N a n ,
C răm pu M ih a la c h e , 196, 197
C reangă Io n , 133, 145, 152.
C ucuzei lo a n , 38, 101.
D ăm boviceanu le n e , 116.
D am ian E u g e n ia , — E m il, 1 6 8
D ascălul S ta n , 201.
D an d e C h o ln o k u s ( c n e z ) , 2 2.
Deli M arcu, 5 3 .
D eli-Iorga v. C hirea Iorga.
14
 D em etrius filiu s B o r b a th
(cn e z ), 22.
D im a G h ., 152.
D im a, n e g u s to r , 93.
D im itrie, n e p o tu l lu i B o jid a r ,
tip o g r a f, 4 5 , 50.
D obra d in N e g r a ş i, 59.
| D obra d in Saxlu, 82, 8 5, 8 6 .
D obrea d in N e g r a ş i, 59.
D ragalina lo a n , su b lo co t., 142.
D răghiceanu M ih a il, 113.
D ragom ir p â rc ă la b u l, 25.
D ra g o m yr d e Z ilu a s, 23.
D u m a d in B a ia , 41.
D u sa d e D o m su s ( c n e z ) , 2 2, 25.
E lia de ( I . H . R ă d u le s c u ), 178.
E m m e sc u M ih a il, 4 0, 147, 152.
E n ea G a lin , 144.
E nescu C o sta ch e , — M a n a ,
1 4 5 ; — G eo rg e , 145, 146.
F ărcaş A g a ( = p o p a S t o ic a ) ,
5 3 , 54, 55, 56.
F ilipescu, v o rn ic, 108, 110.
F ilvpescu-V ulpe A lex a n d ru , 95.
F lorian A ro n , 178.
F orro M iclă u ş , 48.
Fotimo D io n isie, 4 3 , 108.
G abrielescu N . a r h ite c t, 166.
Gala G a la c tio n , 205.
Gam/e, s p ă ta r , 138.
G heorghe L>azăr, 96.
G heorghe n ep otu l ( = p reo tu l
G h eo rg h e d in B ă l t i ţ a ) , 124.
G heorghe d a scă lu l d e la S t e ­
ja r , 137.
G heorghe V a sile , 116.
G heorghiţa, n e p o a ta popii N i-
c a , 162.
G herghina, t a t ă l d iaco n u lu i M i­
h a il, 62, 67.
Glogo’oecmu N ico la e , 96.
G receanul R a d u , 79.
G rigorie D e c a p o litu l, 188.
G rinţescu, fa m ilia , 135.
hăitui, 154.
H ărjilă L u c a c i, 48.
H onterus, 45.
Iacovici R a d u , tip o g ra f, 77.
ierodiacon, 67.
Ilea, 1 8 9 ; — C ostand in , — P a -
r a s c h iv a , 188, 189.
Ileana ( E l e n a ) , m u m a d iaco ­
nu lu i M ih ail, 6 2, 67.
lo a n d a scă lu l, d e l a C ă ră m id a -
rii-d e-su s, 98, 99.
Ion M an e, 138.
loan, t a t ă l popii N ica , 156, 158.
Ipsilante, 119.
Isabela m a m a lu i lo a n S ig is-
m und, 45.
Isac v istie ru l, 41.
Isp a s d in S ă v e şti, 128.
jobagiones, 23.
Kemezy, 21, 22.
K iriac, D . G., 152, 183, 185.
K irileam i. G. T., 79, 99, 130,
lSCiStf.'1
K o zta n ty n de Z a lla s (c n e z ), 22.
Ladislaus filiu s Zom bur, 23.
Laurian T reb o n iu , 178.
L eco m te du N ouy, 166.
LUmte N icu lae, 127, 129.
Ivoeji, 190.
lostriţă.== lo sto că , 134, 137.
iM culescu L u c a , — lo a n , 126.
iA iter, 45.
M acovei O loiu d in H olda, 136.
M adan G heo rg he, 148, 154.
M ădan d in T ru şen i, 148.
M aior P e tr u , 83.
M ănâilă, tip o g ra f, 49.
M an ta ban ul, 53.
M ânzu, 128-129.
M argareta, s o ţia lui A lexan d ru
c e l B u n , 39.
M argareta, n e p o a ta lui Iu g a
voevod, 68.
M aria d in B ra n iş te , 129.
M ăria din S ă v e şti, 128.
M arian tip o g ra fu l, 49.
I M arina d in N e g ra şi, 59.
I M ărcă A nd rei, 137.
M aruşca f a t a lu i M ihul, 41.
m ăr zac, 107.
M atei lo g o fătu l, 106, 111.
M atei (M a te e scu ) C o stach e d i*
S ă v e şti, 128, 129.
M awodvn C o stach e, 162.
M etaxa, 10.
Micu din H aţeg , 16-18, 22, 23.
M ih a i B anul (M ih a i V ite a z u l)
52.
M ihail d in D â m b o v icio a ra , 1 1 5
116, 117.
M ihail, p â rc ă la b , 42.
M ihail, n e p o tu l lu i Iu g a , 6 8 .
MihaAl g r ă m ă tic , 41, 42.
M ihăilescu G h., v. Mâmzu.
M ihalcea b an u l, 53.
M ihul, v. M ihail g r ă m ă tic .
M incu Io a n , a r h ite c t, 166.
M ironescu V la d im ir, 167.
M ychael fliu s G u ly a (c n e z ), 22.
M yh u l io b ag io , 23.
M oglan Io n iţă , 137.
M o m e ş t i , b o ieri, 14 4 , 145.
Moţam, m old o v ean că, 25.
Mwrgu, fiu l lu i — , v. M icu.
Muşama ( = M u sa n a ) d in H a ­
ţe g , 17, 18, 22, 2 3 , 25.
M uşina (cn e z ) d in D â n su ş, 25.
M uşina B. Ioan, 25. ,
ntimăşăl, nânăşica, 1 5 4 .
N an d in H a ţe g , 17, 22, 23.
N a n , f r a t e le popii Iu g a , 40
N a n filiu s B a y ( c n e z ) , 22.
N a n filiu s K o z ta n ty n , 23.
N a n u N ico la e, 132, 13 3 , 136.
N ă stu rel, 2 04.
Nea'goe, g r ă m ă tic (1 4 2 4 ), 40.
N edelcovici A n g h el, z a r a f, 2 0 0 .
N edelcovici T ă n a s e , 201.
N edelcu, m oş, 113.
Nicoară, n e p o tu l lu i Iu g a , 6 8 .
N iţescu D ., 141.
O lteam i D in u, 116.
O prea tip o g ra fu l, 50.
Oprea, fr a t e le popii T u n su , 85,
86.
patos, v in — , 1 2 .
P apasoglu Ia n a c h e , 178.
P apiu Io a n , 195.
P a sv m to g lu , 1 0 7 ; Pasvamgii,
106.
P echea-A lexamdrescu, a c t o r ,148
P etraşcu M iliţa , 205.
P etrescu C o sta ch e , 140, 142.
P etreşti, bo ieri, 159.
P etrică, d a sc ă l în S ilis tr a , 140.
P etrovici A lex ei, 149.
P etru , fiu l p re o tu lu i Is id o r
M o ld o veanu l, 36.
P m ariu-M olnar Io a n , 8 2, 8 4, 8 5.
Pollione le c to ru l d in C ib a la e ,
9, 10,
Polonic, in g ., 10.
popă, (se n su l c u v â n tu lu i), 4 2 -3 .
P op lu liu , x ilo g r a f, 186.
P opescu, M ih a i N ., 116.
P opăscul P e tr e a , 131.
Popescu R a d u , 121, 1 2 2 .
P otoceanui, se r d a r , 107.
p o tu ri, 172.
preot, p re u t, p re ftu , p r ift, 4 2 -3 .
P robus, c â rm u ito r u l P a n o n ie i,
7, 8 , 9.
Prodwn R u fu s ( c n e z ) , 22.
P rotopopescu M a ta c h e , 177.
P rotopopescu P a c h e , 2 0 1 -2 0 3 .
p ro to p re zm te r, 1 3 7 .
R ăd u lescu -M o tru C ., 121, 1 2 2 .
Racovicew nu dr., 2 0 2 .
R ig a C o n s ta n tin , 108.
R o m a n filiu s C h o m a k ( c n e z ) ,
22.
R o m a n G rig o re , 137.
R o m a n M elodu l, 156.
R ousseau, J . J . , 122.
R u so vla h i (M a v r o v la h i), 3 2.
R u su Io a n , 137.
sacendotes o la c h a le s, 2 2 .
Şan d ru d in B o r ş a , 6 8 , 69.
S a n h ira d in N e g r a ş i, 5 9 .
S ârb din H a ţe g , 17, 2 2, 23.
S â rcu P ., 1 5 1 .
Sarachin ( S a r a k i n ) , 25.
Sărăcin ( S a r a c h in u s ), 2 2 , 2 4 -2 5
S ch la tte r, d o cto r, 193, 1 9 4 .
Scora, n e p o a ta lu i I u g a , 6 8 .
Şerbatn tip o g ra fu l, 49.
Sim ion S t o ic a G ă ită n a ru , 204.
Simionescu I ., 146.
Sta/n d in D â m b o v ic io a ra d a s ­
c ă l, 115, 116, 126.
S ta n ciu ca n d id a tu l, 113.
S tă te sc u E u g e n , 200.
Ş te fa n a P e tr i, 145.
Ş tirb e i D a m ia n , 190, 1 9 1 ; —
E lis a v e ta , — A le x a n d ru , 1 9 1 .
Stoica O lteanu M ih ai, 116, 1 2 9 .
S to ic a C ă lu g ă r u l G ă ită n a ru ,
201, 204.
S to ia n d in H a ţe g , 1 7 -1 8 , 22-2 3 .
S to y a n P it y k , 23.
S to ico vici lo a n , — Io rd a c h e ,
77.
B tw rza A le x a n d ru , 132.
T ador d in B a ia , 41.
T ă tă ră scu , 1 6 5 , 2 0 1 , 202, 204.
T ăureanul P e tr u , 179.
T ă u tu , lo g o fă t, 144.
T em isto cle d in S ă v e ş ti, 128.
Teodor d in B o r ş a , 69.
Teodorescu D e m e tru , 175.
teo fil, 1 56.
teolog, 156.
T h a th e m iru s R u fu s , 22-2 3 .
T m ca , s o ţia lu i A n to n P a n n ,
204.
Toader s in A n d rii d iaco n , 135.
Tocilescu G rig o re , 142.
Todicel, 107.
T om a, 117.
T ra n d a fir d in S ă v e ş ti, 127.
Udirea, b o ie r, 53.
V asile d a sc ă lu l din H o ld a, 135.
V a siliu -N â s tu r e l P e tr e , g e n e ­ Costandin duhovnic, 161.
r a l, 204.
V ă rto su E m il, 98.
V erzeanu, m u z ica n t, 172, 173.
verg ela tu , 154.
V issarion, I . C ., 162.
V lad de G u n u zfolu (c n e z ), 22.
V lădescu I ., g e n e r a l 170.
V lădicescu, f r a ţ ii — , a c to r i, 148,
149.
V oica d in N e g r a şi, 59.
Zaharia d in N e g r a şi, 59.
Zatm e A le x a n d ru , in g ., 197-8.
Dieci
Călim, tip o g ra f, 50.
L o rin ţ, tip o g ra f, 49.
T udor, tip o g ra f, 47, 49.
Diaconi
A n d rii, 135.
B ucur iro d ia co n , 6 7 .
Coresi, 43, 46, 4 7, 48, 4 9, 50.
D im itrie din S irm iu m , 10.
G heorghe E v g h en ico s, 29, 3 2 ,
34, 35.
G hinea S to ico v ici, 77.
M anea irod iacon , 67.
M anole, v. p re o tu l M anole d in
T â rg o v iş te .
M ihail B a ls a m o n , 32, 34.
M ihail d in T â rg o v iş te , 62-6 7 .
N egre irod iacon , 67.
R a d u d in S ă v e ş ti, 128.
V eniam in de la R â m n ic, 194.
Preoţi
A lexa n d ru d in A ric e şti, 129.
A lexa n d ru C eg ăre an u , 150.
A n d rei M ăd an, 147-154.
A n d rei d in U id eşti, 87, 91, 131.
A n g h e l din C rov, 161.
B ale d in P e ş te a n a , 18, 21, 2 2.
B rebu d in S ă v e şti, 128.
Costache C o stan d in escu , 192.
Costandin de la B u to e şti, 118,
119, 120, 121.
Costandin p ro istosu l, 99.
Costandin din V a t r a C âm p u ­
lungului, 135.
Dale din D ân su ş, 18, 21, 22.
D im a d in S ă v e ş ti, 128.
D im itrie C h irescu , 139-143.
D im itrie, iconom , 137.
Donici d in C hişinău, 149.
D ragne de la N eg u stori, 1 9 7 ,
199.
D ragom ir din T u ş te a , 18, 21, 22.
D u m itru d in D âm b o v icio ara,
43, 112, 113, 115-117, 125..
Gavriil d in B ro ş te n i, 131, 135.
G a w iil din Ş a r u l D o m ii, 135.
Gheorghe din B ă lt iţa , fiu l preo­
tu lu i G rig o re, 1 2 9 .'
Gheorghe din B o rş a , 69.
Gheorghe d in D âm b o v icioara,
fiu l p reotu lu i T om a, 117.
Gheorghe duhovnicu ( = Io r­
d a c h e ), 124.
Gheorghe E n escu , 144-146.
Gheorghe fiu l popi N ica, 159,
(O b isla v ), 162.
Gheorghe sin popa N eacşu, 96.
■Gheorghe d ela O lten i, 200.
■Gheorghe d in S ă v e ş ti ( = I o r ­
d a ch e din S ă v e ş t i) , 12 3 , 124
1 28, 129.
G heorghe D . S e rb a n , 168, 181-
184*
G heorghe din T â rg o v iş te , 9 4 .
G h iţă d in F r a s in , ( = Gheorghe
P o p e s c u -F r a s in ), 174, 175.
G rigore d in B ro ş te n i, 135.
G rigore din D o m a , 136.
■Grigore M u şcelean u , 198, 2 0 0 .
■Grigoraş d in Ş a r u l D o m n , 135.
G rigore d in S ă v e ş ti, 124, 12 5
129.
Ilie A ld escu , 175.
Ilie d e Ia m ă n ă s tir e a B u to iu
106, 107, 108, 109, 110, 111. ’
Ilie de la N eg u sto ri, 196.
lo an, 127.
lo a n de Ia e p isco p ia A ro m â n i­
lor, 14, 15.
lo a n B â r le a , 79.
lo n a ş din B â r s a n a , 78.
lo a n d in B o rş a , 69.
lo a n B r ă ila , 175.
lo a n C ozm ovici, 145.
lo a n d in P o d u riz ii, 1 17, 128.
lo a n R ă su ce a n u , 162.
lo a n d in Sad u , 43.
lo a n din S ă v e ş ti, 123 -4 , 128-9.
lo a n T u n su (zzr protopopul
lo a n ).
lo aneş d in G aleş, 8 4
Ion s in Is p a s, 128.
Io n din M u e re a s ca , 194, 195.
Io n V a silescu , 162.
Io n iţă d in H olda, 1 3 1 -2 , 135-6.
Io n iţă N ă p â rc ă , 1 0 0 -1 0 2 10 5
136, 138, 221.
lo a n P iu a riu d in Sad u , 8 0 -86. I V asile M e lin te d in B r ă tu le n i
Iordache din S ă v e ş ti, 123 -1 29.
Isidor M oldoveanul, 2 6 -3 7 .
Iu g a d in B a ia , 39, 40, 4 1 , 42.
L u p u Ş a n d ru d in B o r ş a , 6 9
70, 71, 72, 73.
M anole d in T â rg o v iş te , 92-94.
M atei d in B o rş a , 69.
M a te i din S ă v e ş ti, 128.
M a te i din U n g u ren i, 161.
M a xim d in B o r ş a , 69.
M o n ta n u s d in Sin g id u n u m . 6 -
10 .
N ea cşu , 9 6 ; — d u hovnicu , 116.
N e a g u de la b is e r ic a G re ci, 1 7 9 .
N ecu la e M iro d o tu , 116.
N ica d in P a tr u z e c i-d e -c r u c i,
1 5 5 -1 6 2 .
N ic h ita d e l a C o jo c i, 137.
N icolae d e l a b is e r ic a O lte n i,
200 , 201 .
N icolae A ra m ă , 175.
N icu la e sin V is a rio n , 99.
N icu la e T e o d o re scu d in C ă m i-
n e a s c a , 1 7 2 -1 7 5 .
N iculae (M . P o p e s c u ), 116.
P ană d in P u r c ă r e n ii M u sce lu ­
lui, 92.
P a n a it de la C ă r ă m id a r ii-d e -
1 su s, 9 5 -9 9 , 119, 179.
Paiscale d in ' B u c u re ş ti, 162.
P etre d in Ş tiu lb ic a n i, 135.
P etre Io a n o v ic i M o ln a r, 84.
R a d u d in F u n d u P ă ru lu i, 1 6 1 . ‘
RMdu, d in P o d u riz ii, 1 1 4 , 1 1 7 . 1
R a d u d in S ă v e ş ti, 128.
R izea D o b rescu , 99, 1 7 6 -1 8 0 .
Şapcă, 203.
S ta n ciu l d in N e g r a ş i, 59-6 1 .
Ş te fa n d in B o r ş a , 6 9.
Ş te fa n Io n e sc u -C a z a cu , 1 6 9 -1 7 1 .
S to ica d in F ă r c a ş , 4 3, 5 2 -5 5 .
S to ica Ia c o v ic i, 4 3 , 7 4 - 7 9 .
Teodor A n to h e, 168.
Teodor d in P ru n a ru , (v . T it S i-
m e d r e a ), 174, 175.
Todică d in H o ld ă, 1 3 0 -1 3 8 .
T o m a c e l b ă tr â n , 1 1 7 .
T o m a c e l tâ n ă r , 117.
T u n su , v. lo a n d in Sad u .
205.
V asile d in B ro ş te n i, 136.
V asile C o stan d in escu , 1 8 7 -2 0 4 .
V asile D a m ia n , 1 6 3 -1 6 8 , 183.
V asile d in P ă ltin iş , 136.
V asile d in Ş tiu lb ic a n i, 1 3 5 .
Z a m fir d u h o vn icu , 116.
Zainpa d in C lo p o tiv a, 18, 2 1 -2 .
Z anzul, 97.

Protopopi
C o n sta n tin B ră d e a n u , 179.
G heorghe C o cu lescu , 179.
G heorghe d in T â r g o v iş te , 9 3-4.
( r ă p o s a t 1 8 M a r tie 1 8 3 9 ).
G rigorie d in B u c u r e ş ti, 202.
Ia n cu , 20 1 .
Io a n P iu a r iu d in S a d u , 81.
Io n iţă P â rş c o v e a n u , 191.
P e tr u d in O stro v , 17, 21, 22.
Călugări
A g a to n d e l a T is m a n a , 43.
A m v r o sie de la C o zia, 106.
A n a to lie d e la A m o ta , 188.
C alinic d e l a C e m ic a , 96.
Ccmon d e l a R â m n ic , 193,194. '
D ionisie d e l a A m o ta , 203.
E u fro sin P o te c a , 1 2 0 -1 2 2 , 178.
Filccret, a rh im a n d rit, 162.
Gwvriil d e l a T is m a n a , 43.
G helasie B a s a r a b e a n u , 178.
Ghervasve de la A m o ta , 188.
G hercm tie d e l a N e a m ţ, 178.
G rigorie d e la C ă ld â ru şa n i, 178.
Iero tei d e l a G la v a cio c, 112,
15 7 .
M acarie C â n tă r e ţu l, 140, 178.
M acarie d in D r a g o m im a , 162. | D aniil (d e A n in o a sa ), 77.
N a u m R â m n ice a n u l, 96.
N icodvm d e l a T is m a n a , 43.
P aisie (V e lic ie o v s k i), 131.
P orfirie d e l a ep isco p ia R â m ­
n icu lu i, 191.
P rotasie d e l a C o tro cen i, (=P<^-
p a P anait d e l a C ă ră m id a rii-
d e -s u s ), 99.
Sarapion iero m o n ah , 43.
V en ia m in de l a B is t r iţ a , 189.
V en ia m in C a tu le sc u , 200.
V isarion de l a S u ru ce n i, 205.
Preotese şi diaconiţe
A y la ia s o ţia p re o tu lu i V a sile
D a m ia n , 164.
A n a sta sia d in H o ld a, 136.
A n g elica d in C o rb ii M a ri, 162.
D espina iero d ia co n iţa , 67.
D obra d in C rov, 161.
D u m itra d in U n g u ren i ( = V l a -
ş c a ) , 1 5 7 , 1-62.
Ilin a iro d ia co n iţa , 67.
M aria d in D â m b o v ic io a ra , 1 1 5 ,
116.
M aria d in N e g ra şi, 59.
M axim a d in Sin g id u n u m , 6-10..
P atrasia d in Sad u , 82, 85, 86..
R ada B ă ltă c e a n u , 120.
R ada iro d ia co n iţa , 67.
S o fica d ieco n easa, 67.
S ta n ca d in S ă v e şti, 128.
S u lta n a d in S ă v e ş ti, 124, 125.
Tom aida s o ţia p reotu lu i V asile-
C o stan d in escu , 204.
A rh ierei, episcopi, m itro p o liţi
ş i p a tria rh i
Antim , (C rito p u lo s) a l U n g ro -
v lah iei, 26, 3 0, 31, 33, 35.
A n tim Iv irea n u l, 75.
A ta n a sie a l Sev erin u lu i, 31,
A ta n a sie P a lm ira s , 116.
A ta n a sie a l A rd ealu lu i, 80.
Calinic a l R â m n icu lu i, 162, 191.
192, 1 9 3 , 194, 195.
C h ew rie a l R âm n icu lu i, 5.
• C lim rn t a l A rg eşu lu i, 177.
Conon a l U n g ro v lâh iei, 203.
Dionisie L upu, 95, 109.
Dionisie a l S ilis tre i, 141.
D ositei ( F i l i t t i ) , 93, 107.
D ositei H erăscu , 88.
D ositei a l Ieru salim u lu i, 75.
Ghenadie a l A rd ealului, 4 8.
Ghenadie Ţ eposu, 173.
Grigorie a l A rg eşu lu i, 179.
Grigorie D ască lu l, 116, 124.
Grigorie a l R âm n icu lu i, 81.
Grigorie Sid is, 92, 93, 129.
Grigorie Strav op o leo s, 116.
Iachint a l U n g rov lâh iei, 16.
Icccov P u tn ea n u l, 88.
Ierem ia a l M oldovei, 35.
Ie n m im P lo eştean u l, 201.
Ig n a t ie (M o ra itu l) a l U n g ro -
v lah iei, 108.
Ilarion a l A rg eşu lu i, 95, 110-1.
Io sif a l M oldovei, 3 2 , 33, 34, 35,
36, 3 7 , 40.
Io sif N a n i eseu , 164.
Irm eu de S irm iu m , 10.
M ateiu a l C o n sta n tin o p o lei, 27,
29, 3 1 , 34.
Me&etie a l M oldovei, 136.
Miram, p a tria rh , 184.
Lwca a l U n g ro v la h ie i, 57, 61.
N e o fit S c rib a n , 196.
N ifo n P lo e şte a n u l, 116, 151.
N ifo n a l U n g ro v la h ie i, 128,
1 61, 20 0 , 201.
Partemie C lin cean u , 164.
P avel A ro n , 81.
*.P avel L ebed ev, 148.
P etru M o v ilă, 79.
P latan P lo e şte a n u l, 116.
S a m u il (V la h u l) Sin ad o n , 179.
S era fim a l U n g ro v la h ie i, 48.
S erghie a l C o n sta n tin o p o lei, 31.
Ş te fa n a l U n g ro v la h ie i, 62, 63,
66.
T eofil a l R â m n icu lu i, 53.
T im othei T ro a d o s, 1 5 7 -8 , 161.
T it S im e d re a , 175.
VeniamMi a l M oldovei, 1 3 4 ,1 3 7 ,
145, 16 2, 178.
Domni, regi şi Împăraţi
A lexa n d ru B a s a r a b , 16.
A lexandru, cel B u n , 33, 37, 39,
4 0 , 41, 43.
A lexandru L ă p u sn ea n u , 45,
148.
A lexa n d ru M oru zi, 107.
A lexa n d ru S u ţu , 98, 108.
A lexandru V oevod, 59.
A rcadie, 30.
B aiazid, 2 7 , 28, 29.
B arbu D . Ş tirb e i, 19 0 , 191.
B asarab Vodă, 71.
B ogdan In te m e e to ru l, 4 0 ,6 8, 73.
Ca/ragea, 108.
Carol I , 14 1 , 167, 180.
C onstantin B râ n co v e a n u , 110,
157.
C onstantin cel Mo/re, 3 0 37.
Deoebal, 19.
Diocleţiam, 6, 9, 11.
D ionisie vvd. T ra n s ilv a n ie i, 21.
D ragoş V odă, 3 9, 73.
F rancisc R a c o ţ i n e p o t d e p rin ­
c ip e a rd e le a n , 6 9 , 70.
G heorghe D . B ib e s c u , 190.
G rigorie D im itr ie G h ica , 97.
Ilia ş ( I l i e ) , 41.
lo a n C o n s ta n tin C h ih a n R a c o -
v iţâ , 135.
Ioam, S ig ism u n d , 45.
Iu g a d in M a ra m u re ş, 4 0, 68-9.
Iustiniam , 3 0, 38.
M tm uil C o m n enu l, 30.
ManvAl P a le o lo g u l, 27.
M a tei B a s a r a b , 6 2, 6 5 , 66.
M a tia ş C o rvin , 39.
M axim,ian, 6.
M ihai V ite a z u l, 5 2 -5 3 , 56.
M ihai M a r e le V oevod de A lb a -
Iu lia , 73.
M ircea-cel-bătrăn, 3 1, 3 4, 43,
129, 157.
N apoleon B o n a p a rte , 108, 113.
N eg ru -V od ă , 106.
N icolae M a v ro c o rd a t, 106.
P ă tra şcu cel Bum, 45.
P e tru R a r e ş , 165.
P e tru , v icevo ivo d u l T r a n s ilv a ­
n iei, 16, 21, 25.
R a d u Ş e rb a n , 56, 61.
Ş te fa n cel M are, 39, 41, 4 7, 71,
88, 89, 90.
T im u r h a n u l M o n g o lilo r, 27.
T roian, 51.
T udor V la d im ire scu , 9 5 -9 9 , 101,
110, 111, 1 1 8 -1 2 0 , 179, 189.
V asilie M aced o n ean u l, 38.
V asilie B u lg a ro c to n u l, 13.
V lad C ă lu g ă ru l, 157.
B. GEOGRAFIC
Sate şi oraşe
A b a fa ia , 84.
A b ru d , 84.
A d a m c lisi (= = T ro p aeu m T r a ia -
n i ) , 1 0, 142.
A lb a -Iu lia , 49.
A lim a n u , 141.
A p şa d e m ijloc, 69.
A rg e ş, 16, 21, 3 3 , 95, 110, 117, Chişinău, 148, 149, 153, 154.
179. C hiţcani, 151.
A riceştvi-R ahtivcm , 129. Cibalae, 10.
A xio p o lis, 14 2 . Cireşoaia, 91.
B aia, 3 9 , 40. Clejani, 158.
B ă iţa , 84. Clopotiva d in H a ţe g , 18, 21.
B ăl/m , s a tu l lu i — , 4 1, 43. C U j, 45.
B ă lin eşti, 14 4 . Cochirleni, 141.
B ă ltă g e şti, 141. Cojoci, 137.
B ă ltiţa , 129. Cojuşna, 151.
B ârsana, 78. Constantinopol, 27, 37, 38, 42,
B elgrad, o r a ş s â r b e s c , 6. 107,
B laj, 81. C osteştii-V âlcii, 6 4, 188.
B oldeşti, 16 2 . Coşniţa, 150.
B olovani, 1 2 7 , 129. Craiova, 52.
B orşa, 68, 6 9 , 70, 72. Cristineşti-D orohoi, 163. •
B oşcana, O rh eiu , 149. C ristur, 179.
B otoşani, 145. Crovul, 156.
B răila, 2 6 , 37. Crov F u n d u P ă ru lu i, 161.
B ra n iştea , 12 3 , 129. C urtea-de-A rgeş, 177, 178.
B raşov, 4 4 -4 6 , 4 8-5 0 , 67, 95. D âm bovicioara, 112, 113, 115,
B ră te şti, 126. 116, 117, 124, 125, 157, 162.
B ră tu len i, 205. D ânsuş d in H a ţe g , 18, 21, 25.
B roşteni, 13 0 , 131, 132, 133, Doboca, 83.
135,' 13 6 , 137. B orna, 130, 136.
Bwciumenm, 4 0 , 41, 42. D orpat, 152.
B u cu reşti, 1 0 , 6 1 : (B ib lio te c a D um brava Roşie, 71.
C e n tr a lă ), 6 3 , 6 7 (p o m e ln ic), D urostorum (— S ilis t r a ) , 11
75, 7 7 , 7 8 , 79, 80, 9 6, 97 (C o ­ Erbiceni, 181.
t r o c e n i), 1 01, 108, 112, 116, Făgăraş, 55, 56, 86.
11 9 , 12 1 , 12 4 , 148, 150, 157, F ărcaş, 43, 53.
1 5 8 , 16 2 , 164, 177, 178, 179, Fărcaşele, 51, 52.
181, 189. F ărcaşul de su s,— d e m ijlo c,—
B uda, 113. d e jo s , în R o m a n a ţi, 51, 52.
B udeşti, 69. F ărcăşeşti- G o rj, 56.
B u to eşti, 120, 121. F ă rţăneşti- Covurlui.
B u ză u , l i , 79. Folticeni, 39.
Căineni, 81. F rasin, 174.
C ălugăreni, lu p ta de la — , 54. Fwndu-Părului, 156, 158-9, 161.
C ăm ineasca, 17 2, 173, 174, 175. G ăeşti, 108.
Caracal, 51, 52. Galaţi, 149.
Cărăm idari, 97. G âldău, 175.
C ărbim eşti, 118, 119, 120. Galeş, 84.
C ătunul, 157, 161. Ghighvul, 44.
Celeiu, 52. Glâmbocel, 108.
C ernăuţi, 87, 88, 90. Goleşti, 119.
Cernavoda, 139, 140-143. G raz, 84.
C etatea-A lbă, 3 7, 40, 42. G rozăveştii, 96.
Cheile B istriţei, 130. H a tza k , 21, 22, 23, 24, v. H a ­
C hiev, 79. ţeg .
B a ţe g , 16, 18, 24. Potopi/ni, 52.
H olda, 131, 132, 13 3 , 13 4, 135 P rislop, 7 0 , 73.
136, 138. Prima>ru, 1 7 3 , 1 7 5 .
H um uleşti, 133. R ă c h ito v a d in H a ţe g , 1 7 ,1 8 , 2 5.
la ş i, 79, 1 52, 16 4 , 180. R ă d ă u ţi p e P u r t ,’ 164.
Ivir, 75. Râmvnic, 5 3 , 81, 1 6 2 , 191, 194.
Iz b iş te , 153. R ăm nicu-V ălcm , 4 3, 7 5 , 2 0 3 .
Iz v o ru l T ăm ăduirii d in B ă lt ă - R a so va , 1 4 0 , 141.
g e ş ti, 141. R e k e ty a , 2 2 , 2 3 ; v. R ă ch ito va .
K u fstein , 84. R o m a , 8 0, 81.
IA veni-V ărnav, 146. B ojw x -G o rj, 56.
Isumca C em ei, 25. R uncurelu-G orj, 56.
M ărăşeşti, 169, 1 7 0 , 171. R u sca d in H a ţe g , 1 9 .
M ărgineni, s ă la ş e d e — , in Sadu, 4 3 , 81, 82,’ 8 6 .
H a ţe g , 19. S ă lcu ţa , 116.
M esteacăni ( = L u n c a C e m e i), S ă Z işte-M a ra m u reş, 79.
d in H a ţe g , 2 5 ; — m o şie în SâmnicoUml-mare, în c â m p ia
H a ţe g , 1 7 , 18. B a n a tu lu i, 8 3, 84.
M iclea, pe T u to v a , 41, 4 3 . S ă n p ietru , s a t în c â m p ia M u re ­
M ihăileni, 145. şu lu i, 82.
M itroviţa, v . Sirm iu m . S ă ră cm eşti, 25.
M orăşti, 177.
S a rm ize g eth u za (U lp ia T r a ia -
M uereasca, 19 4 , 195. n a ) , 19.
M untele, 136. Ş a ru l D o m ii, 135.
N e g ra şi, 5 9 , 6 0 , 6 1 , 67. S as-Sebeş, 49.
Nicopolea, 5 3 . S ă tm a r, 70.
N y re s, 2 2 , 2 3 , v. M esteacăni. S ă v e şti, 6 7, 123, 127, 129.
ObisJav, 159. Scheii B ra şo vu lu i, 67.
Odesa, 2 5 , 1 07, 150. Seim en i, 141.
O hrida, 13, 14, 1 5 . Sibiu, 81.
O răştie, 49. S ig h e t, 6 8 , 69.
Oşorhei, 84. S ilistra , 1 1 , 140, 141, 142.
O strovul din H a ţe g , 17, 21. S in g id u n u m , 6 , 7, 8 , 9 .
PădurenU d in H a ţe g , 19. S ir m iu m ( M itr o v iţ a ), 7, 9 , 1 0 .
P ăltiniş, 136. S la tin a , 169.
P aris, 27, 185. S m irn a , 113.
P eşteana d in H a ţe g , 18, 2 1 . S teja ru l, 137.
P eterlaca, 84. Ştiulbiccmi, 131, 135.
P etersburg, 1 5 1 . S treh a ia , p re o t d in 120.
P e tre ştii de P a tr u z e c i-d e -c ru c i S tr â m tu r a B orşii, 70, 73.
1 59, 160, 162. S tră şen i, 151.
P ia tra N e a m ţ, 180. S u cea va , 4 0 , 90.
P ie tre itj-V â lc e a , 188. T ă rg o vişte, 4 4, 45, 4 6, 4 7 , 4 8 ,
P ite şti, 11 9 , 1 7 6 , 177. 4 9, 5 0, 5 5, 6 2 , 6 3, 6 6 , 9 2, 93
Podurissii, 11 4 , 116 123, 128. 94, 108, 119, 1 2 4 , 1 2 5 , 126,
Pogăceaua, 82, 84. 128, 175.
Poiama-Olt, 169. Ţ arigrad (C o n s ta n tin o p o l), 4 0 .
P oiana R uscăi din H a ţe g , 18. T itu , 115, 123, 1 2 4 , 125, 1 5 6 ,
P osada, 71. 157, 159, 162.
P otlogi, 157. Toamce, 130.
T opalu, 142. S fin ţii A p o sto li d in C o n sta n ti­
Trw şeni, 148. nopol, 37.
T udor-V ladim irescu , v. U n g u­ S f. C lim ent d in O h rid a, 14.
reni. S f. D im itrie d in T â rg o v işte ,.
T w m u , 53. 92, 94.
T u şte a d in H a ţe g , 1 8, 21. S f. Gheorghe d in B a ia , 39.
U ideştu, 8 8 , 89, 9 0, 9 1, 131. S f. Ilie d in B u c u re ş ti, 116.
U ngureni, 15 9 , 1 6 0 , 161. S f. Ilie d in P it e ş t i, 177.
V alea N eg rii, 1 30. S f. îm p ă ra ţi d in C ernavod a,
V a tra C âm pulungu lu i, 135. 142.
V icina, 26. S f. N icolae d in C ern avo d a, 141.
Vidvnul, 53, 54, 5 5, 107. S f. N icolae d in S c h e ii B ra ş o ­
V iena, 8 1 -8 5 , 87, 91, 96. vu lu i, 67.
V la d im ir, 1 19. S fâ n ta S o fia d in C o n sta n tin o ­
V rea n o tis, 14. pol, 13, 28, 3 0, 31, 37, 38.
Z d ha reşti, 91. S f. Spiridan-Nou, d in B u cu re şti,
Z o n u k ( = S o l n o c ) , 21. 173.
Z vo riştea , 14 4 , 1 45, 146. S f. Spiridon-V eehiu din B u cu ­
r e ş ti, 116.
Biserici S f. V oevozi d in B u c u re şti, 166.
A lb ă d in B u c u re ş ti, 181. S fâ n ta V ineri din T â rg o v iş te ,
A n tim , 179. 65.
B radu-B oteanu, 166. Slobozia d in B u cu re şti, 195.
B râncoveaw u d in F ă g ă r a ş , 86. Stanrropoleos d in B u c u re şti,-
B rezoianu, 166. 166.
C ărăm idarii-de-sus, 96, 98, 99, T ansa- V aslu i, 166.
11 9 . T ei d in B u c u re ş ti, 166.
C em ădia-G orj, 166. V ergu d in B u c u re şti, 166.
C iuflea d in C h işin âu , 14. Schituri şi mănăstiri
C otroceni, 18 1 , 183, 184.
D ochia-N e a m ţ, 164. A m o ta , 188, 191, 203.
D om nească d in A rg e ş , 30. Băldcma, 93.
D om nească d in T â rg o v iş te , 93. B istriţa , 63, 188, 189, 1S>0.
G hencea, 175. B rădetul, 61.
Greci d in P it e ş t i, 179. B utoiul, 108, 111.
H ora d in C o n sta n tin o p o l, 30. Căldăruşani, 99.
Izvo r d in B u c u re ş ti, 99. Căscioarele, 157.
M ami C tw afu, 196. Celic-Dere, 141.
N eagră d in B ra ş o v , 45. C em ica, 96.
N eg u sto ri d in B u c u re ş ti, 166, Ciorogărla, 161.
1 8 7 , 196, 2 0 0 , 201. Cocoş, 141.
N istoreştilor d in S ă liş te -M a r a - Cotroceni, 96-99, 119, 179.
m u re ş, 79. Cozia, 106.
O lteni d in B u c u re ş ti, 200. Dealul, 65.
P anaghia V la h e m itis s a , 31. D ragom im a, 131, 162.
Popa T a tii, 18 1 , 182. Frăsm ei, 194, 195.
ScheiUtr d in B ra ş o v , 48. Găis&ni, 157.
S c h itu M ăguream i, 116, 168, GUwacioc, 106, 111, 112, 157..
1 81, 1 8 2 , 186. Govora, 65, 187.
Şeiari d in B u c u re ş ti, 168. H urezi, 190.
M otru, G ura M otrului, 119-121. S eb eş, 19.
N eam ţ, 177. Ş ir e t, 144.
P utna, 88, 90, 91. Ş tio lu , 7 1 , 72.
R ă teşti, 111. S trâ m b a , 41, 43.
Sărm âcaşi, v. Ciorogărla. S treiu , 19.
Secu, 131. Su cea va , 88,
S fâ n tu l Sava, B u c u re ş ti, 77. T esluiul, 51.
Sinaia, 166. T isa, 12, 69.
Socola, 163. Topolog, 177.
Stănişoara, 166. V işăul, 6 8, 70.
Suceava, 88.
Suruceni, 205. Ţ ă r i , ţ i n u t u r i, ju d e ţe
Tisrruma, 43, 55, 56. A rdealul, 45, 4 6 , 4 8 , 4 9, 55, 56,.
V or ama, 145. 6 9 , 70, 80, 8 3, 156, 179.
R â u r i ş i m u n ţi A rg e ş, 6 0, 6 1, 9 5, 166.
A sia , 27.
A rg eş, 156. B ana tu l, 83.
B ahna, 43. B asarabia, 1 2 4 , 132, 147, 148,.
Balcani, 12. 151, "152.
B istriţa , 130, 13 1 , 13 4 , 135, 137. B osforul, 27, 31.
C ălm ăţuiu, 169. B ucovina, 7 0, 87, 8 8, 91, 131.
Câbiiştea, 172, 173. B ulgaria, 13.
C arpaţi, 12. B u ză u , 111.
D ăm bovnicul, 60. Cluj, 81.
D ăm botnţa, 45, 96, 116, 123, C om ul-de-aur, 26, 27.
12 4 , 125, 126, 129. C ovurlui, 164.
Dwnărea, 6, 8, 10, 1 1 , 12, 13, D âm boviţa, 6 7, 111, 113, 124.
2 6 , 27, 37, 51, 52, 54, 55, 140, Dobrogea, 10, 1 3 9 -1 4 0 , 142 -3 .
141, 142. Dorohoi, 144, 163.
Gilort, 119. F ranţa, 178, 179.
Glmxvciocul, 172. Gorj, 56, 166.
G rm ţieş, 137. H a ţeg , 16-2 1 , 25.
Ialom iţa, 25. H erson, 150.
Iza , 69, 70. Ialom iţa, 140.
Jiu, 120. Ilfo v , 161.
Liban, 145. Istria , 12.
M otru, 120. L ă p u şn a , 148, 205.
M unţii A p u sen i, 19. M aram ureş, 6 8 -7 3 , 77, 79.
M ureşul, 19, 82, 83. M avrovlahia ( = M o ld o v a ) , 3 5.
N eaflovul, 5 4 , 159. M eglen, 15.
N istru , 41, 149, 150. M ehedinţi, 56.
O ltul, 51, 5 2 , 81, 82, 83, 120. M oldova, 3 0, 31, 3 2 , 3 3, 3 4 , 3 5,
Pietrosul, 130. 37, 39, 4 0, 41, 4 3 , 4 5, 5 6 , 59,
P ietrile D oam nei, 130. 6 8, 70, 7 3, 79, 87, 9 0, 1 3 5 ,
P inul, 130, 134. 136, 1 6 7 , 181.
P ru t, 41, 14 7 , 153, 164. M uşcel, 77, 92.
Răul-M are d in H a ţe g , 21. N ea jlo v, 161.
R ă u t, 41. N e a m ţ, 164.
R eteza tu l, 21. O lt, 169.
Sama, 7, 8, 9. O ltenia, 107, 118, 119.
O rheiu, 149. E va n g h elia popii S ta n c iu l din
P am m ia, 7. N e g ra şi, m s. slav , 61.
P olonia, 4 0 4 1 , 69. F loarea D arurilor, ( S n ag o v
R â m n ic, 10 6 . 1 7 0 0 ) , 25.
Rom atnaţi, 51. H ronograf, m s., 178.
R o m â n ia , 1 4 8 -1 5 3 . În v ă ţă tu ră bisericească, (-Bu­
R u sia , 2 7 , 10 8 . c u re ş ti 1 7 4 1 ), 78.
S everin vl, 31. în treb ă ri bogosloveşti, (B u c u ­
S fe ta g o ra , 10 1 . r e ş ti 1 7 4 1 ), 7 8 .
S uceava, 13 6 . Isto ria P atriarhilor de Ierusa­
Ţ a ra R o m ânească , 16, 21, 26, lim , (B u c u r e ş ti 1 7 1 5 ), 75.
3 1 , 3 3 , 3 4 , 3 5 , 5 2, 56, 6 1 , 62, L itu rg h ii, ( B r a ş o v 1 5 7 0 ), 4 7 ;
6 3 , 6 4 , 6 6 , 7 7 , 1 0 6 , 107, 167. — (B u c u re ş ti 1728, 1 7 4 1 ),
T ransilvania, 16, 2 4, 25. 78; — (B u c u re ş ti 1 7 4 6 ),
T urda, v a rm e g h ia -— , 179. 7 9 ; — (R â m n ic 1 7 5 9 ), 1 7 9 ;
T u to va , 4 1 , 43. — (B u c u r e ş ti 1 8 3 3 ), 162.
U ngaria, 2 1 , 3 5 , 4 0, 69. S f. L itu rg h ie a M arelui Vasilie,
U ngrovlahia, 3 1 , 33, 34, 35, 61, ( B u c u r e ş ti 1 8 5 4 ), 100.
6 2 , 6 3 , 1 2 4 , 13 9. M ărgăritare, (B u c u re ş ti 1 7 4 6 ),
V alahia, 28. 78.
V âlcea, 2 5 , 188. M inee (R â m n ic 1 7 8 0 ), 5, 1 6 2 ;
V aslui, 166. — (B u c u re ş ti 1 8 5 2 -5 3 ), 161.
V lăsia, 156. M olitvenic, (B r a ş o v 1 5 6 4 ), 4 8 ;
V laşca, 6 0 , 15 6 , 157, 159, 161, — (B u c u r e ş ti 1729, 1 7 4 1 ),
17 2 , 173. 7 8 ; — (B u c u re ş ti 1 7 9 4 ), 1 6 1 ;
— B u z ă u 1 8 3 5 ), 161.
C. CĂRŢI VECHI N o u l T e s ta m e n t, (S m ir n a 1838,
A n to lo g h io n , (B u c u r e ş ti 1 7 3 6 ), 1 8 4 6 ), 113.
78; — ( R â m n ic 1 7 8 6 ), 161. Octoih, (B r a ş o v 1 5 5 7 ), 4 5, 5 0 ;
A p o sto lu l, (T â r g o v iş te 1 5 4 7 ), — (B u c u re ş ti 1731, 1736,
5 0 ; — ( B r a ş o v 1 5 6 3 ), 44, 1 7 4 6 ), 7 8 ; — (B u c u re ş ti
4 7 ; — (B u c u r e ş ti 1 8 5 6 ), 161, 1774, 1 8 5 4 ), 162.
162. Oglinda om ului celui din lăun-
A co h ith ii greceşti, (B u c u r e ş ti tru , (C ă ld ă ru şa n i 1 8 3 5 ), 99,
1 7 3 6 ) , 78. 179.
Cata/casier, (B u c u r e ş ti 1 7 2 4 ), Palia, (O ră ş tie 1 5 8 2 ), 49.
78. Pateric, m s., 178.
C hiriacodrom ion, (B u c u re ş ti P enticostar, (B u c u re ş ti 1 7 4 3 ),
1 7 3 2 ), 78. 7 8, 1 6 2 ; — (B u c u re ş ti 1 8 5 6 ),
■Cazanie, ( B r a ş o v 1 5 8 1 ), 4 8 : 161.
— (G o v o ra 1 6 4 2 ), 6 5 ; — Pogribam a preoţilor, (T â r g o ­
( R â m n ic 1 7 8 1 ), 1 6 1 ; — ( S i ­ v işte , 1 6 5 0 ), 66, 67.
b iu 1 8 5 0 ) , 162. Pravoslavnica M ărturisire ( B u ­
D atorii, d e N ico la e M av ro co r- c u re şti 1 7 4 5 ), 78, 79.
<Jat, (B u c u r e ş ti 1 7 1 9 ), 78. P rescurtare din P saltire, ( B u ­
E vanghelia, (B ra şo v 1 5 6 1 ), c u re ş ti 1 7 4 9 ), 78.
4 9 ; — (S n a g o v 1 6 9 7 ), 1 6 2 ; P saltirea, (B ra ş o v 1 5 7 0 ), 47,
— (B u c u r e ş ti 1 7 2 3 ), 7 6 , 7 8; 5 0 ;— (B u c u re ş ti 1735, 1 7 4 5 ),
— (B u c u r e ş ti 1 7 4 2 ), 7 8 ; — 7 8 ; — (B u d a 1 8 1 8 ), 161; —
B u c u re ş ti 1 8 5 6 ), 161, 162. (B u c u re ş ti 1 8 5 4 ), 161.
S b o m ie ( = M i n e i u ) , (S a s -S e b e ş ( I a ş i 1 8 1 6 ) , 1 6 2 ; — (B u d a
1 5 8 0 ), 49. 1 8 1 6 ), — 1 6 1 ; — (B u cu re ­
Slu jb a s f. N e o fit şi M a xim , ş t i 1 8 5 6 ) , 161.
B u c u re ş ti 1 7 2 3 ), 78. T riodul-P en ticos ta r, ( T â r g o v i­
Slujba sf. A ndrei, (B u c u r e ş ti ş t e 1557— 1 5 5 8 ) , 4 5, 50.
1 7 2 6 ), 78. T riodul S ă p tă m â n ii M ari, ( B u ­
Stra stn ic, (B u c u r e ş ti 1 7 2 6 ), v. c u r e ş ti 1 7 2 6 ) , 7 7 , 78.
Triodul S ă p tă m â n ii Mari. V ia ţa lui P aisie, (N e a m tu
Tâlcul E vangheliilor, (B ra ş o v 1 8 3 6 ) , 137.
1 5 6 4 ), 48. V ia ţa S f . N ifo n , m s., 178.
T etravanghel, m s., 111. V ieţile S fin ţilo r, (N e a m ţ 1 807-
Tipic, (B u c u re ş ti 1 8 5 1 ), 161. 1 8 1 5 ), 1 7 7 ; — f ( B u c u r e ş ti—
Triodul, (B u c u r e ş ti 1 7 4 6 ), 7 9 ; C ă ld ă ru ş a n i 1 8 3 4 -1 8 3 6 ), 178..
— B u c u re ş ti 1 7 9 8 ), 98; —

* de j ? S* Să citească 1295 in loc de

- o 94 r o l Se citească A postol in loc de Triod.
\ 3 de >os- să se citeascaă condica în loc de conaica
ÎSrt h î » i J Axionul preotului Ioniţă' N ăpârcă a mai
fost ttpăriţ şi de O p r e a D u m i t r e s e u, Principii e le m e n t e
« 59? n 77 * prescurtăre din Anastasimatar (Bucureşti
- I t l 7 s f 1 » !nsemnar(j a -Sreşită că este .tradus de A. Pann .
.... v" J 29> Ia genealogiile preoţilor, linioara — în s e a m n ă
r m t- d P lo tu l este fiul iUi Vlad; G heorghe preotul
s e iu \\n Toma preotul. — p. 129: Ion preotul este fiul Iui Mateiu
de Calnîc! 6Parte- ~ P' 193’ r’ ’ 8 ' Să se ^^repteze c J i n i c l n l ^
Părţi din această carte au fost tipărite întâi, dar fără note amă-
nunţite, în revistele Apostolul, an. 5 (1928), 6 (1929) 7 (193Q) si-
Biserica Ortodoxă Română, an. 52 (1934) şi 53 (1935) ' ’ Ş

* , v " ' sr,,i

 PODOABE, FRUNTARE, VEDERI

1. Inscripţie creştină din Dobrogea (Adamclisi) 6

2. Biserica sfântului Ciiment din Orhida (an. 1295). 11
3 . Turla bisericii din Ostrov (Ţara Haţegului). . 16
4 . Mozaic în Sfânta S o fia ........................................ 26
5. Fragment din hrisovul de la 30 Aprilie 1431 39
6 . Din încheierea Psaltirei Române (Braşov 1570) 44
7 . însemnare a lui Mihai V ite a z u l...................... 51
8 . Antimisul mitropolitului Luca (1604) . . . . 57
9 . Poarta Pogribaniei preoţilor (1650).................. 62
10. Biserica veche de bârne din Borşa . . . . 68
1 1 . Stema Ţârii din Pravoslavnica Mărturisire (1745) 74
12. Biserica lui Brâncoveanu în Făgăraş . . 80

13. Mănăstirea P u t n a ................................................ 87

14. Chindia din Târgovişte....................................... 89

15. însemnare pe o liturghie grecească . . . . 95
16. Din Liturghia Marelui Vasilie de Anton Pann 100
17. Mănăstirea G l a v a c i o c ....................................... 106
18. Biserica din Dâmbovicioara de lângă Titu . 112
19. Mănăstirea de la Gura Motrului...................... 118

20. Biserica din S ă v e ş t i............................................ 123

21. Satul Holda de pe Bistriţa Moldovei . . . . 130
22. Podul peste Dunăre la Cernavoda................. 139
23. Casa în care s'a născut George Enescu . . 144
24. Scrisoarea preotului Andrei Mădan . . . . 147
25. Troiţă (schiţă de arh. FI. Stănculescu) . . . . 155
26. Icoană de preotul-pictor Vasile Damian . . 163
27. Mausoleul de la M ă ră ş e ş ti.......................... • 169
28. Crucea popii Niculae din Cămineasca . . . 172
29. Icoana Floriilor (de preotul Rizea Dobrescu) . 176
30. Biserica veche Schitu M ăgureanu................. 181
31. Mănăstirea Govora din V âlcea.......................... 187
32. Desen în peniţă (de Miliţa Petraşcu) . . . • 205
 CUPRINSUL
Pagina.

Cuvânt în ain te.................................................... 3__ 5

1 . Viata sfântului Montanus Presviteruldin
Singidunum — un preot daco-roman (f 304), 6 — 1 0
2 . loan „prevtul“ episcopiei Aromânilor — cel
mai bătrân preot român (pe la anul 1050) . 11—15
3. Protopopul Petru din Ostrovul Haţegului
— „sacerdos valachicus idoneus et fidedignus"
(1360 Iunie 2 ) ............................................ .. 1 5 _25
4. Preotul Isidor Moldoveanul — dârz preot
(Maiu 1 4 0 1 ) .................................................... 26—38
5. Popa Iuga din Baia — sfătuitorul voivodului
Alexandru cel Bun ( 1 4 2 4 ) ............................... 3 9 ____4 3
6 . Diaconul Coresi de la Târgovişte — ctitor
al limbei româneşti (1 5 6 1 )............................... 4 4 ___ 5 0
7. Popa Stoica din Fărcaş — care a fost agă
al lui iMihai Viteazul ( 1 5 9 5 ) ........................... 51—56
8 . Popa Stanciul din Negraşi — preot văduv
cu şapte copii (1626) . . . . . . . . . . 57—61
9. Diaconul Mihail din Târgovişte — începătorul
cărţilor cu tipic românesc (1650) . . . . . 62_67
1 0 . Protopopul Lupu Şandru din Borşa Mara­
mureşului — nimicitorul Tătarilor (4 Aug. 1717) 6 8 —73
11. Cucernicul între preoţi popa Stoica Iacovici
— tipograful (1715— 1 7 4 9 ) ........................... 7 4 ____ 7 9
12. Vestitul Popa Tunsu — adică protopopul
loan Piuariu din Sadu (1760)........................... 80__8 6
13. Preotul Andrei din Uideştii Bucovinei _
care n a jurat supunere împăratului nemţesc
(4 Octomvrie 1 7 7 7 ) ........................................3 7 ____ 9 J
14. Preotul Manole din Târgovişte — bătut
„purcăreşte" de protopop (2 2 Sept. 1798) 9 2 —94
15. Popa Panait de la Cărămidarii-de-sus —
înţelegător al lui Tudor (18 Martie 1821) . 9 5 — 9 9
16. Preotul Ioniţă Năpârca — Cucuzelul Româ­
nilor (1 8 2 2 )..................................................... 100— 105
17. Popa Ilie de la mănăstirea Butoiului —
cronicar şi patriot (1791— 1836) . . . . 106— 111
18. Popa Dumitru din Dâmbovicioara de lângă
Titu — bunicul meu (f 1 8 6 8 ) ................. 112— 117
19. Preotul Costandin de la Butoeşti — din pan­
dur, preot (1792—f 1870) . . . . . . . 118— 122
20. Popa Iordache din Săveşti — ctitor de bi­
serică, omorît de tâlhari (1798 — f 1875) 123—129
2 1 . Popa Todică din Valea Bistriţei r— un
greot ţăran [Î823 ^ 1 8 8 7 ) .................. 130—138
22. Preotul Dimitrie Chirescu din Cernavoda
— vrednic român dobrogean (1842 — f 1890) 139— 143
23. Preotul Gheorghe Enescu din Zvoriştea
(f 1898)— bunicul lui George Enescu . . 1.44'— 146
24. Preotul Andrei Mădan din Basarabia— „era
evlavios şi-şi iubea naţia" (1869 — f 1903)147-—154
25. Popa Nica de la Patruzeci-de-cruci — un
preot grămătic (1828 — f 1915) . . . . 155— 162
26. Preotul Vasile Dam ian— „pictorul" (1857
— f 1 9 1 5 ) .....................................................163— 168
27. Preotul Ştefan Ionescu-Cazacu — căzut la
Mărăşeşti (f 1 Ianuarie 1 9 1 8 ) ..................169— 171
28. Popa Niculae din Cămineasca — un preot
artist (f 1 9 2 0 )................................................ 172— 175
29. Preotul Rizea Dobrescu din Piteşti—iubitor
de manuscripte şi de cărţi vechi bisericeşti
(1846 — f 1 9 2 7 ) ....................................... 176— 180
30. Preotul Gheorghe D. Şerban — iubea po­
doaba casei Domnului (1874 — f 1930) 181 186
31. Preotul Vasile Costandinescu — de la bi­
serica Negustorilor (1842 — f 19351 . . • 187 204
32. Preotul cel bătrân — cum se pregătea pentru
sfânta liturghie . ............................................205 208
Indice ............................................................. 209 2 2 1
Podoabe, fruntare, vederi 222
\