Cleopa Ilie - Despre Credinta Ortodoxa

Arhimandrit CLEOPA ILIE
DESPRE CREDINTA
ORTODOXA
TIPARITA CU BINECUVlNTAREA
PREA FERICITULUI PARINTE
IUSTIN
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE
EDITIA A DOUA REVAZUTA $1 ADAUGITA
EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC SI DE MIS1UNE

AL ORTODOXE ROMANE
BISERICII
BUCURESTI - 1985
I
i I
*
\
r
PREFATA I
' *
(la edit ia a I I-a)
Intiia edipe a carpi «Despre credinfa ortodoxa* a Prea Cuviosiei

Sale Pdrintele Arhimandrit Cleopa Hie a avut o atit de mare cautare,
4
Incit, curind dupd aparipa ei, in 1981, s-a ivit txebuinfa unei a \doiui
edipi, pentru a rdspuride multelor cereri ale credinciosilor. Aceastd a
dona edipe apare imbogapta cu unele noj. teme ale credinfei noastre *
?
infatuate si intemeiate de Prea Cuviosia Sa cu aceeasi pricepere £i
putere convingdtoare ca si cele infapsate in prima edipe \si reluatd in
I'ditia de fata.
* * • '
. i J , • *
Asa cum am spus $i in cuvintele inscrise pe coperta primei edipi,

Prea Cuviosul autor lumineaza, aonvinge si cucereste pe cititori in la-
murirea punctelor dreptei noastre credinfe, atit prin Imtemeierea lor
iimuniintita pe textele Sfintei Scripturi, ale cdror adevdrate infelesuri
/c pune in lumind, cit si prin graiul infeles de top, in care le explicd.
Prea Cuviosia Sa se dovedeste si in scris, ca $i in grairea vie cdtre

crcdinclQ$li care au iericirea sa-1 audd, acelasi cunosedtor temeinic ol
Stintei Scripturi si fermeedtor maestru al cuvintului ramas credincios
•;•:
.
* ;• •_ t
Uidelungatei tradipi a graiului bisericesc al poporului nostru, cu total
deosebit, al grdirii cdtre credinciosi cu care este inzestrat Prea Cuviosia
Sa, si care, insopt de o memorie a textelor Scripturii si ale sfin-
(llor pdrinp, cum nu se mai poate intllni la altcineva in rdstimpul unci
sau mai multor generapi, dau Prea Cuviosiei Sale putinfa sa vorbeascd
ceasuri indclungate in modul eel mai \nchegat, dar, in acelasi timp, hi
mod v.imbilot si neobositor atit pentru Prea Cuviosia Sa, cit si pentru
nif/.f/or/. Abundenfa de dove/.i din Scripturd si din slinl'ii pdrinp se re-
vursii en o ploaie paste ascultdtori, incit nimeni nu mai poate gdsi nicl
mi tvmei pentru vreo parere opusa invdldturil de totdeauna a lUserlctl.
I
'. .1 • •
/)<",./ hi carli-n Dnsprr orpdinlii orlodox.i nu mai <• de taffi uutorul
can* sa spund lucrurile (tin en si textele din slin(ii paiinp shit mat />n-
K DESPRE CREDINTA ORTODOXA
tine?,dindu-se spafiul principal textelor din Scriptura, se simt in ea,

totUfi, cuno$tinfele rar intilnite ale dreptei noastre credinte $i modul
u$or $i fermecator de a se exprima, care e propria Prea Cuvio$iei Sale
$i care lncinta. pe cei ce-1 asculta cind le vorbe$te cu viu grai.
Nu daca s-a luat de cineva vreo mdsurd ca sd se pdstreze

$tiu
i
vreuna din vorbirile prietene$ti ale Prea Cuvio$iei Sale, extinse pe ore
nilregi, ca un monument de grai romanesc incintdtor redind continutul PREDOSLOVIE
bogat al credinfei noastre stramo$e$ti, ca pe un rod plin de seva grd-
loaite pufinii cdlugdri cu o expe-
(liniloT moldovene$ti. Parintele Cleopa este unul dintie
Dar, fie fie nu in stare graitoare imaginea acestui
ca se va pdstra, ricntci duhovniceascd totald. .
„„„„„
pemu „-
pe
Cind 1-am cunoscut ea, acum vreo treizeci de am, mtr-un
«Ava» unic al spiritualitdtii romdne$ti, cartea P. C. Sale Despre credinta m-a petrecut o buna bucatd
cnre-1 lacusem la Sihdstiia, blajinul avvd ape
OrtodoxS va pdstra, daca nu chipul In stare graitoare al personalitapi Valea Secului, de-a iungui
VremTpedrumul de pdmint de pe
I
ascut<m
sale cu totul remarcabile, macar o frlnturd din farmecul graiului sdu $i novestindu-mi o seamd de intlmpldri din viafa sa si a ob&i.Jl
unui medic care, trebumdsastea
un rezumat al uimitoarei sale cuno^tinfe a dreptei noastre credinte, in- '.i-miaduceam aminte de cazul acolo
o oarecare vind, s-a apucal :sa invefe
trineiata pe o rard $i deosebit de subtire infelegere a textelor Scripturii am a inchizoare, pentru
o Bibhe. Redevenmd liber,
rnale-ieste dupd singura carte la Indemina,
>/ ale sfinfilor parinfi ai Bisericii. comisii pentru o caliiicare in limba ena e/.a,
mozentatln lata unei
Prea Cuvio$ia Sa ramine prin aceastd carte un minunat martor viu /„,!!- care credeaK
va iolosi i^prolesie Membrii coxmsiei au .jtam
englezeste, dar vorbea hmba im
9l cunoscator al Tradipei creatine romdne$ti din zilele noastre. inmnrmuriti: insul stia pertect
states, Parintele Cleopa parea ra-
X'speare! Povestind rar, dulce si tipMmi
Pt Prof. Dr. D. STANILOAE
:
,nus inurmd cu vreo doud sute de ani. El vorbea ca In veche

Pidalionulm si al Vietjlo Simidor,
de In Ncamt, In graiul Patericului, al
.
- •
Damaschin, iar intimplarile zilei capatau o aura

„/,/„„„, lui Chesarie si
•
'
,h- vechime si legendd, vecina

cu literatura. Aveam sa pneep, cevu mm
mindstirii in cea mat smcnla
lUy.iu en-si petrccuse tinere\ea pdzind
.
'
•
oile
previa vremea cihnd cu ncsa.
uscul'lare de aspirant la cdlugdrie si cd-si
'
once carte de slova vvclu

£:,..,
'
,, nouplc, nu numai Siinta Scriptura,

..,,
ci si
chinoviei sou cumpura de hi vreun
,,r can- o pule gusi In biblioteca
de scdzdmint, scapata de la lap.
uosnodur din Vlndlori, In schimbul oii
pdrin\i ai Rdsaritului, cu tot
1 adhicul
Pn'ninipanvau scrierile siin[ilor
Format in singuratatea u u
unei aseme-
l,„ ,/• Inli-lrpciunc si conlcmplalie.
cu Dmnnczvn, novicvh- devenea de
,„.„ ,„.,„,,.,„//, privlcn n, turma si
singurv «<•/ mni pulcrnic ,><>scsor nt
•
,,„,, , <lr a .s-o sliv, omul unci rar//,

iisicrc si apara/c enher Cind a to-
„,,, intrlrcl nmltcml de crudi(ie,
1
,„„„ ,„ ,„,,„., prinln- vlndici si uniwrsitnri, Pnrmtcle Uvopn vadca

ml, ur.nl 1< bund //, su nducn
,h- In slm,, l-„ Innl snbnntl mindstirii,
I
i,, I
Alcsul a con! nhln in

,,„vn/r sn-l nsev.c ,s/an-/ In Incul cdul
••/
hnlrln.
dc Inns si sdum he ,,,, ,,n , /.•,
Isprdvvnsci o ,u,lv •/ .s-a
W
,
,,„ /ll//l(l( ,.,/ ,.a

c
.
(l/(((
,
,.„ „ ,„.„.,.,„. ,le hncnncl. A sln,c(ll
,
n.arc sensing, " " "•
pidbcre snrdcle Iln<u,l.
/,, ,, vieme cind Kilumtrlti (recuse prltlli «• ,l> .;;/
^rf"' i :
v
R
DESPRE CREDINJA ORTODOXA
?i-a iacut ucenici buni si i-a rinduit,
dupa vrednicie si trebuinte sd ducd
™>depaite trebile obstii, pind in ziua de azi, cind IhiZvia cunoaêo
inllonre gospodareascd la mdsura duhovniciilor
de pise
a nt el cl e°Pa are vocatia marilor
c„ fP u
Ch e
?
m insingurdri si, poate, cu Sfintia
» Itise c » lara tradi t ie a frstrdciilot moldovene.
.nntt l
W?* H Poad n
5%fitf wf
f
spirituald si cunoaste pe via ce inseamnd
S,
sa traiesh in pestera, sa te hrdnesti cu burefi si poame uscate
sd te cd-
S5S?iSSfflLfc?S?i
(joarea rugaciunu celei fara w
areior ?i sd b ' mi aspiimea
de oprire. Aceasta insd nu 1-a imviedicat sd
To. T£*£ *
CUVINT 1NAINTE
âSTii
t
sm ier
ZSnVd%s"Su7^^
c im P de chls
.
r f &
'
^-
ai Biserlcii care >- au
s « propovaduiascd printre cei ce
'
se poticnesc in cre-
(la e d i } i a I)
dnta. Vorbeste bogat si cerceteazd Scripturile . > - I
cu o memorie Impede
si pururea Irageda. De
atunci a mai chit incd multe cdr i Gindul de a scrie aceasta carte mi-a venit cu incetul, de-a lungul
U U manUale 5i tTatate de teol °9 ie cunoaste t peslovdTeche citorva ani.
^T'fI
™ laL~ f '
ntemP °mn gTaiuI sdu s ' a P° trivit nmbajului

prêmelelres.
>
curentda\r nu
La chilia poposit oameni ielurip, pentru trebuintele lor du-
mea au
hovnicesti, cerind o rugaciune, o indrumare, un sfat. Multi insd au venit
'
Prm
rem T^,% ad( US
'oni ca si calatona la
, ?
Locurile
- ^P^duirea
la nivelul cr edincio'silo
Siinte, Grecia si Muntele Athos
i-au
ml si cu mtrebari privitoare la credintd,
setea de
unele mai
cunoa?tere
u$oare,
a
altele
iiecaruia.
mai
Unii
grele,
din ei
spent expenenta pastorald ?i s-ar pdrea dupa virsta, pregdtirea $i
cd nu^xis^Tointreba're de noastre ortodoxe buni cu-
credmtt la care sd nu poatd sd rdspundd. Cheia insd nu e erau nu numai in credincio$i ai Bisericii $i
doarin cunoscatori ai Siintei Scripturi, ci si oameni umblafi, care se intilniseru,
CuvmtulParmtelui Cleopa are autoritatea focului lduntric in drumurile lor, cu oameni de alte credinfe $i convingeri mai ales dm f
La chilia ceie mai noi aduse din alte parti ale lumii $i lard nici un iel de legdtura
f
circula inmedn cu iiinta Ortodoxiei noastre rdsdritene sau cu radacinile neamului nos-
teologice europene. I nima insd i-a rdmas
sericu strabune. Altfel, om ca top
mas in matca Bi
Bi- tru romdnesc. Cu acedia purtasera discuiii, uneori lungi $i aprige, pc
oamenii.
lata cd Parintele Cleopa ne ddruieste leme de credintd, irdmintind textele biblice pe o parte §i pe alta $i criu-
sens acme® predoslovie cu incredin
si o carte citit-o «/ am Am lind sa le afle intelesurile ascunse. In urma acestui iel de discuiii, el
t area\d autorulse aldla'aZ
in/m^ffiSSS*^ TZ
pentru cititoru acestui catehism ortodox,
hece pagina a lost nu numai gindit, ci si
lmdele ^ mai P 0t tulburaAmscîso
ca sdstie cd tiece cuvint din
rdmdsesera cu ioarte multe indoieli semanate in suilet $i incepuscra
chiar sd se intrebe dacd ceea ce mo$teniserd ei de
in materie de credintd religioasa reprezenta sau nu adevarul
la paring ?i strdmosi
descoperirii
m putem trait,
avea multi invdtdtori, dar nu mulfi paring
cd, dupa spusaTpostola. <iumnczeie?ti. Astiel clatinati lduntric, ei veneau sd ceard ldmuriri si
llu^roaSô '
110
•
*? JW*»* n °* tri Sd
m
iFiecapreStaei
P^tul tSSSZ 1
I
slnturi, cu Biblia
Intrcbdri, ci $1 cu unele
tare stdtuserd de vorbd.
m
mind ?i cu intrebari gata iacute, dar nu numai cu
raspunsuri pe care le agonisisera de la cei cu
4 \\
Arhim. B. V. ANANIA Niciodatd nu 1-am certat pe un credincios care are indoieli, nici-
(>d(it(i nu i-am cerut cuiva sd creadd orbeste. Dacd fdceam astiel, or
li
Inscmnat sd dau dreptate hocmai acelora care-i ceruserd sd crcada ca ci,

•
'
lard sti-vi mai puna vreo intrebare. Dimpotrivd, am socotit intotdcauna

cd disentitle, cu idel dintr-o parte $i din alta, slnt cit se poate do lolosi-
touri; dacd clc shit purtate cu cinste omeneascd si numai din dor/nfn dc
.
n alia adevarul. #i nu m-um inselat. Am

avut bucuria sd vdd roadelr
nmn aseinenea eonvorbiri, in suilctclc color ce veniserd cu credited
tulburatd de indoieli si plecau eu en limpede ca //.von// muntcliil.
Mnnei am ineeput sd ma glndese cd vor li Hind hied mulfl (did cu
mlntcu iiilinahi de intrebari la care nu slnt hi stare sd alle rdspunslXTl
\
tinea nu shit n\u\u\l dupa cuvllnla. SI cine sal ajute, daea nu prvn\ll
:
10 DESPRE CREDINTA ORTODOXA

I
lor Dar oaie, top preopi au aceea$i virsta maturd $i aceea$i experienfd
?
pastor aid ? Fire$te, nu top.
Astfel m-am hotdrit sd scriu aceastd carte, dupd putina me a price-
pere, din dorul de a le fi traplor mei de folos. Mai intii am rinduit tot
materialul pe capitole, dupd o anume pravild a mdrturisirilor noastre de
credintd, apoi am socotit cd infelesurile ar fi mai la indemina cititorului
(lucd v»oi a$eza totul in chipul nnui dialog, prin intrehari $j raspunsuri,
Intre un preot ortodox $i un invafdcel al sdu care rivne$te sd ajungd la
cuno$tinta adevdrurilor de credintd asupra cdrora are indoieli lduntrice
I
sail inriuriri din afard.
Arhim. CLEOPA ILIE

U/FAREA DOMNULUI - 1980
Sflnta Minastire Sihastria
CUVlNT INAINTE 1
Capitolul 1
(la e d i t i a a I I-a)
Fund in$tiintat de la Sfintul Sinod cd Prea Fericitul Patriarh mi-a

DESPRE ORTODOXIE
aprobat reeditarea carpi Despre credinja ortodoxa, am inceput a scrie
aceastd smerita alcdtuire, iar iiindcd mi s-a spus cd trebuie a o mai dez-
volta $i imbundtdti fafd de edipa Intii, am mai scris doud capitole noi PREOTUL: Pentru venit
veoat ca sa-mi Am
araji mai deslusit adevarul
« Despre Ortodoxie» $i despre «Misionarismul laic in Biserica Ortodo- INVAtACELUL :
mai intii, ce se intelege prin «ortodoxie».

x(i», iar alte trei capitole, eel «Despre Oastea Domnului», eel despre despre credinta noastra. Si
este de origine greaca, format
« Calendar » &f eel despre 4mparta$irea deasd sau rard cu Sfintele Tai- PREOTUL Cuvintul ortodoxie,:
frate,
credinta, inchinare adevarata, sobor-
nc», le-amprelucrat $i dezvoltat. .lin orthos ;si doxa, adica dreapta
continuitatea directa si neln-
La fel, am prelucrat $i dezvoltat toate capitolele edipei intii $i am niceasca, invatatura care se plaseasa in
intermediul teologiei patristice si
incut o recapitulare de orientare, cu trimiterile privitoare la cele scrise li<-rupta a traditiei apostolice, prin
formeaza credinta comuna a Bisericii neimpurtde
til aceastd carte, spre a se gdsi mai lesne cele de care va avea nevoie neopatristice si care
identifies cu insasi tradUia apostolic!.,
cititorul. din primul milemiu. Orlodoxia se
.
fost confirmata, interpretata $i dezvoltata prin consensml IJi-

Cele scrise in capitolele noi ssi in cele prelucrate s-au pus in forma ,,:..„. cum a
dr dialog, ca $j in vechea edipe. MMioii Universale D« fapt, didascwlki — aclira rogul.i de orccliiU' 'M>" ;; -
Fie ca mila $$ indurarea Bunului Dumnezeu sd rinduiascd cele spre lolir.i — , ii fost criteriul de baza al Ortodoxiei.
ruptura continuitatea traditiei apostolice losl
tolas $i celor ce vor citi aceastd carte. De aceea, orice in .1
ronsider,d.,i <vi o rorupt'ie sau abnndonare a ortodoxiei, aire po.de s.'i
Ajunul Bunavcstirii •
\rhim. CLEOPA ILIE (Diclhmar de

j
|,i I. lie r. I<>,m Hria, Ikicuresti,
lNVA|/\( I'.I.Ml. lXn imwlo :

'.«• (|«is<v??to oxpusii vxi\c\ inv-U^tuMi
. 1 —
,1111111 >
^:::::^:;:- „ ^ '-''-IIT^tf *ltl*. (^^^•^•i^^m
\:\
DESPRE CREDINTA ORTODOXA DESPRE ORTODOXIE 13
PREOTUL Stmt
dar cuprinzator, expunerea exacta PREOTUL:
:
a oredintei or- Muflte ,$i feilurite au fost mijloacele spirituale <$i admi-
lodoxc se gaseste in Dogmatica
sfintului loam Damaschin nistrative prin care Sfinta Ortodoxie $i-a pastrat pina in zilele noastre
NVATACELUL Dar prto care mijloace s-a mentinut pina uiiitatea, precum
Constituirea cultului bizamtim din secolele VI VIII, —
:
in ziHele :
Ur& CredintS 0rt0d ° xa exaCt3

*
in care locul principal 1-au ocupat Liturghiile bizantine. Acest rit a ju-
mpJSS
AICi
* neschimbatt?
ra te 3r fi mUlte de VOrbit dar
,cJn o
'
SPUne Sfmta Credinta cea dreptmaTitoare

'
'
c » mai pe '
' ^- cat un mentinerea unitatii cultice $i spirituale a Ortodo-
rol capital in
apoi, sinteza dogmatica f acuta de sfintuil loan Damatschin (seco-
:
xiei
,
*
ô?
nnstos (Ortodoxia) s-a mentinut neschimbata,
a Bisericii lui ;
de-a lungul veacurilor lui VIII) î mai ales aportul sau teologic in criza iconoclasmului provo-
l»nn mvatatura Sfiotei Scripturi
* prin Siinta Traditie apostolica, prin
.otarinle celor cinci Sinoade apostolice
cata de islamiism contributia teologica a Paitriarhulud Fotie (820 895) ; —
(vezi St. Damaschin, Dogmatica $i mai ales enciclica sa din 867, in care acuza de erezie pe papa Nicolae
— —
* -
Ink de Preot Dr. D. Fecioru

* t
.
si Prof. Dr. Olimp Caciula, Bucuresti,
1938^ I (858 867) Sinodul din 879 880, care restaureaza pe Fotie $i deci re-
;
p. 28—27) ; pnn invataturile canoanelor celor

sapte Sinoade Ecumenice concilierea cu Biserica Romana (papa loan al VII I -ilea 872 889) activi- — ?
H ê celor locale, deoarece, dupa invatatura dumnezeiescului parinte

|
tatea misionara in Europa central a a fratilor macedoneni Chiril (f 869)

loin Gura de Aur «Cirma Bisericii
lui Hristos suit dumnezeiestile Ca- ?i Metodie ("1*884), «apostolii slavilor», trimiî de imparatul bizantin Mi-
nocne» (vezi Pidalionul de Neamt, ha il al Ill-lea, la cererea printului Rastislav; rezistenta ortodocîlor im-
ed. 1844, fila 7) apoi prin Pravilele ,
w.srnce?^ a 9 a cum a fost Pravila
Mare Bisericeasca indreptarea Legii '
potriva Sinoadelor unioniste (Lion 1274 Ferara Florenta 1438

1852, Pravila de la Govora, 1640, Pravila 1439), care aveau un caracter antiortodox Sinodul de la Constantino-
lui Vasile Lupu s.a. ;
INVATACELUL :
Dar ce inseamna Sobor Ecumenic si local si prin
pol din 1459 sub Ghenadie Sco eel diintii Patriarh dupa caderea
ce se deosebesc ele ? Constantinopolului (1453), care a respins unirea de lla Florenta, cu toalo
PREOTUL : Sobor Ecumenic se cheama acela la care iau parte pa-
ca imparatul loan
t
al Vlll-lea o recunoscuse.
inarhu mdropolitii, episcopii si al i conducatori Adaugam innoirea islhasta din isecolul XIV, care a condus la for-
t spiritual! ai Bisericii
din toata lumea cresting.
Acest Sobor este judecator prea inalt al prici- marea adevaratei teologii bizantine. Isihasmuil a fost ilustrait de mari
mlor bisericesti, ca eel ce urmeaza
Bisericii sobornicesti, adica a toata
teologi $i mistici, ca sfintii Maxim Marturisitorul (sec. VII), Siniion
umea (vezi Dumnezeiestile Dogme ale Noul Teolog Grigorie Sinaitul (sec. XIV) $i Grigorie Palama,
(sec. XI),
Bisericii Ortodoxe, M-rea Neamt,
'»!(., p. 30; cf. si Invafdtura de credinta Arhiepiscopul Tesailonicului. Dootrina padamita despre distinctia in Ire
cre^tina ortodoxa, ed. 1952, *
*
!'• i<-/); ?i larasi Sobor Ecumenic este acela la care se vor uni esenta lui Dumnezeu ca atare, inaccesibila spiritului creat, î energiiile
:
intr-o
swicjura marturisire a credintei, divine necreate, prin care omul se imparta$e$te direct din viata dunino-
toU patriarhii si episcopii lumii creatine
(v / Pulahonul de
Neamt, ed. 1 844, fila 75) zeirii —
doctrina aprobata de Sinoadele de la Constaintinopol dim 1341,
—
. .
I
NVAJACELUL : Dar Sinoduil local ce este si prin ce se deosebeste
1347 $i 1351 constituie o noua precizare patristica a Ortodoxi( v i. Sul>
1 1'- ce,] ecumenic? '
iniluointa ortodoxiei neopatristice din secolul XIV, care are un cararlrr
i
PREOTUL Sinodul local este acela la care iau incearca o oarecan* diô-
(l(»fcnsiv in EatyJ 'teologiei scolaslice ialine, se
:
parte episcopii din- ciere a Bisericii do inipcriu, deoarecx^ ternuMiii «simfonici» sl.ibilili de
T nU din T '° Parte a 1Umii
IT.. t m
ecu l!H ™l l
<*»**» El se deosebeste de imparatul Justinian (527 5i)C)) devoinisera ])iea rigi/i. Sinodul de il,i Com-
- -
_ ,- ^
porunca" lw ""i numai
infcruni
|J'UIU:lK'cl xxuiimi let
la sl.iuliiiopol, din 1484, fixoazii Tainui miruncjerii niodalitalc de piiinin*
ce conduc tarile,
<;lor
pe cind eel local se intruneste din porunca
( «i
ceiui «i catolicHor la OrLodoxie. Doctrina dospro sfinlrlc laiuM' cnpiilii <> lorm.i
Until opiscop (vezi Dumnezeiestile
Dogme, p. 29).
(lrlinili\.i, iii,ii ,ilos clcitoriUi lui Simion al losaloniculul (s«r. W). Co-
1NVATACELUL: Au mai fost si alte mijloace prin care Orl.xlovi.. iimmiI.i! ml critic <isupra piolcsUiuilismulul, I.m ul de PaliUnhUil IcmtihIm .il
ii-ii inentinut unltalca si inlcqritaUvi ?
II lei l.i i . i
.*
;
| > 1 m *
. 1 1 1 d.il l(*ol()(jiloi lulci, un de l.i 'ruhiiu|c*n (euro llinillf
M DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE ORTODOXIE 15
—
sera Patriarhului in 1573 1574 «Confesiunea de la Augsburg»)- o pre- In 1848 Patriarhii rasaritului publica o enciclica in care condamna
zentare a Ortodoxiei, facuta de Patriarhul de mai tirziu al Alexandriei, «papismul» ca erezie. In acelaî sens, Patriarhul Antim, in rSspunsul dat
Mitrofan Kritopoulos (1630—1639), intr-o «Marturisire de credinta» in 1894 la enciclica Papei Leon al XHI-lea «Preclara Gratulatimi:s» con-
f
( 1 625), adresata teologilor protestanti din Helmstad. damna dogma catolicS despre «Imaculata conceptie» §i cea despre infa-
In 1629, Patriarhul Chiril Lucairis publica la Geneva o «Marturisire libilitatea papala (vezi despre acestea pe larg in Diclionar de teologie
do credinta», in care isi insuseiste principalele doctrine ale calvinismu- ortodoxa, p. 273—277 $.a.). Au mai ajutat la mentinerea nealterata si
*
lui. O serae de sinoade locale condamna aceasta Marturisire : Constan- neschimbata, de-a iungul vremilor, scolile teologice de grad universitar,
tinopol (1638), Kiev (1640), Iasi (1642), Ierusalim (1672) # iaraî Constan- seminariile teologice, sinoadele locale $i naîonale, adun&rile eparhiale,
tinopol, in 1691. Marturisirea Ortodoxa a lui Petru Movila, Mitropolitul conferinteie protopopilor §i ale consiliilor parohiale, predicile rostite de
Kievului (1633—1646), discutata §i indreptata de Sinodul de la Iasi din preoî spre luminarea poporului la orase §i la sate, un£le asociatii bise-
K>42, este tradusa in grece^te de teologul Meletie Sirigul $i aprobata de ricesti cu caracter misionar, ca ?i viata canonica si tipiconaila a mona-
Sinodul de la Constantinopol dim 1643. hilor din toate sfintele minastiri, precum educatia pe care parinî
-si
Alta «Marturisire de credinta» care a tinut Ortodoxia pe drumul ei crestind ortodocî au dat-o copiilor lor pentru a tine cu toata sfintenia
eel drept a fost $i cea a Patriarhului Dositei $i actele Skiodului de la dreapta credinta in care s-au mascut.
lorusalim din 1672. Acest Sfint Sinod a respins calvinismul lui Chiril Acestea sint, pe scurt, mijloacele spirituale prin care Ortodoxia s-a
Lucaris. Tot acest Patriarh public^ in Romania o colectie de texte teo- • tinut pe dirumul eel drept,. pina in zilele noastre.
Jogice bizantine. Apoi sinoadele locale din secolul XVII (Iafi 1642, Mos-
cova 1666 — 1667
Ierusalim 1672) au adus o contributie importanta la
$i
redescoperirea materiei sacramentale a Bisericii §d la punerea in valoare

a ca racteruiui dinamic al Traditiei, ceea ce n-a fost intotdeauna si pretu-
liindeni inteles in mod cored.
Sinodul de la Moscova condamna pe «Vechii Credinck>si» care f
reduceau Ortodoxia la o religie ritualista. Formarea Bisericilor uniate

(sail greco-catolice) se realizeaza prin presiunea autoritatilor politice
'
din Polonia $i Austria, in regiuni ortodoxe : Brest (1596), Uzohograd

(1646), Mucacevo (1664), Transilvania (1700).
Rezistenta ortodoc$ilor a aratat nu numai ca Orientul nu poate fi o
simpla dioceza romana, dar $i ca exista o contradictie de fond intre sis-
,
temul Bisericilor locale in rasarit $i sistemul papal in apus. Un sinod al

Patriarhilor orientali din 1755 declara invalidat botezul latinilor $i al
<inn<™ior, fapt pentru care ace^tia vor fi primiti da ortodoxie prin re-
botezare. «Fiilocalia», marea colectie de texte de spiritualitate, apare In
1792 da Venetia, alcatuita fiind de catre Nicodim Aghioritul (1748—1808,
canonizat in 1955), impreuna cu Macarie de Corint. Staretul Paisie Ve-
lic icovschi (1722 — 1794) traduce in slavona Filocalia, care apare la Pe-
Irrsburg in 1793 si care a salvat Ortodoxia rusfi da latinizare.
DESPRE BISERICA 17
PREOTUL: Aceasta ierarhie o formeaza sfintii apostoli $i urmaîi

lor: episcopii, preotii, diaconii (Matei, 18, 18; loan, 20, 22—23 ; Fapte,
6, 3—6 ; 20, 28 ? Efes., 4, 11—12 ; I Tim., 3, 8 -12; 4, 14? Apoc, 21, 14;
Evr., 13, 17). -;
INVATACELUL : Cind a pus Mintuitorul aceasta ierarhie in Bi-

.
serica ? .
PREOTUL : Atunci cind a«Cine va ascultci zis catre apostolii Sai :
pe voi pe Mine Ma asculta $i cine se leapada de voi de Mine se lea-

pada» (Luca, 10, 16) $i iara$i, cind a zis: «Precum M-a trimis Tatal pe
I
I
Mine $i Eu va trimit pe voi» (loan, 20 21 Efes., 2, 20). ;• r
;
tf
-
INVATACELUL Ce puteri deosebite a dat Mintuitorul acestei ie-
:
rarhii superioare $i conducatoare a Bisericii ?

- .
<
,
PREOTUL Mintuitorul a inzestrat cu multe puteri §i daruri aceasta
:
ierarhie superioara a Bisericii Sale (I Cor., 12, 28).

Capitolul 2
* . i
INVATACELUL Care sint acele puteri si daruri de care spui ?
:
PREOTUL Mai Mintuitorul a dat ucenioilor Sal puterea de a

DESPRB BISERICA .
: intii,
lega $i dezlega pacatele oamenilor, in cer §i pe pamint (Matei, 18, 18;

loan, 20, 22 —
23). Le-a dat putere disciplinary in Biserica, de a pedepsi pe
INVATACELUL: A$ cum
cei vinovati de calcarea poruncilor lui Hristos (Matei, 16, 18 19 I Cor., — ;
Biserica.
vrea sa-mi aratf intelege Ortodoxia 5, 4 —
5 I Tim., 1, 20) i-a imbracat cu putere de sus la Pogorirea Prea
; ;
Sfintului Duh (Luca, 24, 45 ; Fapte, 2, 2—4) $i i-a binecuvintat cu prilejul

PREOTUL : Biserioa este a$ezamint sfint, intemeiat de Cuvintul eel
Inaltarii Sale la cer (Luca, 24, 51) sa propovaduiasca Evan-
; i-a trimis
hilrupat ail lui Dumnezeu, spre sfintirea §i mintuirea oamenilor (cf. In-
ghelia la toata zidirea $i sa boteze in numele Sfintei Treimi, al Tatcilui,
\ (itdtura de credinta cre?tind ortodoxd, intreb. 259, p. 154).
al Fiului §i al Sfintului Duh (Matei, 28, 18—20).
INVATACELUL Eu vreau sa $tiu cum intelegi Sfintia Ta idee a de
:
Biserica in Sfinta Scriptura.

INVATACELUL : Se poate spune ca, prin aceasta, ideea de Biserici
este intreaga?
PREOTUL : dumnezeiasca Scriptura, are mai multe in-
Biserica, in
lolosuri §i mai multe numiri, iar Sfinta Scriptura se folose$te cind de un PREOTUL : Nu. Pentru ca, a$a cum am mai spus, ideea de Biseric.1,
intoles, cind de altul, cind de o numire, cind de alta. in Sfinta Scriptura, se intrege$te prin totalitatea crediincioîdor care sint
iNVAjACELUL Care sint aceste intelesuri $i numiri diferite ale

:
botezati in numele Sfintei Treimi (al Tatalui, al Fiului $i al Sfintului
r>isoricii in Sfinta Scriptura?

Duh), care pazesc lucreaza toate poruncile .lui Hristos <?i care unmM/ii
$i
aêzamintul pus de Mintuitoruil $i de sfintii Sai apostoli in Biseiien
PREOTUL Mai prin cuvintul Biserica Sfinta Scriptura a Nou-
: intii,
(Matei, 16, 18; Efes., 2, 19—22; 4, 11—15 Col., 1, 18—20). ;
In i
Testament intelege ierarhia superioara $i conducatoare a Bisericii,
|k»care a intemeiat-o Hristos, Mintuitorul nostra, la un loc cu totalita-
INVATACELUL: Care sint m&rturiilc din Slnit.i Scriptiit.i cut' cido-
vcrosc numirea Bisericii sub acest inteles ?
tea xedincioîler botezaji in numele Sfintei Treimi.
(
iNVAjACELUL : Care este acea ierarhie superioara $i conduca-

PHBOTULj Biserica — <ulica tot.ililatci crodinricî-lor (piislor \>l
todio pusa de Minftuitorul in Biserica?

lurnici Ui un Joe) tire multe? in.iihirii srriplurislia?, imtic vmi
2 - Cfpcllula oHimIoxA
:
18 DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE BISERICA 19
aceasta «Ca precum intr-un singur trup avem madulare multe $i madu-
:
5, 27),«Mireasa Mielului» (Apoc, 19, 7; 21, 9), «Casa Dumnezeului lui
lareile nu an toate aceeaî lucrare, a$a §i noi cei multi sintem in Hristos —
Iacov» (Is., 2, 2 3), «Casa lui Hristos» (Evr., 3, 6), «Ierusalimul eel Nou»
un trup, iar fiecare dintre noi madulare unii altora» (Rom., 12, 4-5). f (Apoc, 3, 12 21, 2), «Casa lui Dumnezeu» (I Tim., 3, 15 Evr., 10, 21) §.a.
? ;
Acest trup este Biserica, iar Hristos este Caput Trupului, adica al Bise-
INVAjACELUL Dar cite Biserioi avem noi, cre§tinii ?
:
ricii (I Cor., 12, 27; Efes., 1, 22—23; 4, 25; 5, 23; Col., 1, 18, 24).
PREOTUL Biserica lui Hristos este una, deoarece Mintuitorul a
: in-
INVAjACELUL Cum se mai intelege cuvintul Biserica in Sfinta
:
temeiat o singura Biserica (Matei, 16, 18), nu mai multe, pentru ca Bise-
Scriptura?
rica are un
singur Cap, pe Iisus Hristos, ea fund' infati$ata ca Biserica
PREOTUL Prin cuvintul Biserica, in Sfinta Scriptura se mai inte-
:
slavita (Efes., 5, 27), ca o casa a lui Dumnezeu $i a lui Hristos (Evr., 3, 6 ;
lege $i biserica (materiala) ca loca$ de inchinare. 10, 21), ca un trup unic al lui Hristos (Rom., 12, 5), ca o singura turma
< .
INVAjACELUL Ce : intelegeti prin biserica iloca$ de inchinare ? (loan, 10, 16; 21, 15). Biserica se nume§te sfinta pentru ca sfint este
4 i,Ui '
4
PREOTUL: Prin biserica loca$ de inchinare se intelege locul
' Capul ei, Mintuitorul nostril Iisus Hristos (Efes., 5, 25, 27) §i in ea locu-
sfint menit cultului divin public, precum este templul din Vechiul Tes- ie$te Duhul Sfint.
V
lament. Sensuil de «biserica» intilnim in multe locuri ale Sfintei Scrip- ill iNVAjACELUL : Dar cum poate fi Biserica noastra sfinta, daca se
turi. Mintuitoru'l, inca de copil, a cinstit acest loc sfint, adica biserica, pot aduna in ea
.
î pacatoî ?
drept iloca$ de inchinare, caci de la virsta de doisfprezece ani a venit PREOTUL : Pacatoîi nu ating Misiunea Bisericii
sfintenia Bisericii.
cu parintii Lui sa se inchine in templu (Luca, 2, 46 48). — tocmai aceasta este, de a face indreptarea pacato§ilor. Toti oamenii sint
Aceasta biserica-loca$ de inchinare, Mintuitorul a numit-o «Casa a
'
pacato§i, aâ ca nici unul nu poate spune ca e lipsit de pacate (Iacov, 3,

Mea» (Matei, 21, 13) $i in fiecare zi invata poporul intr-insa (loan, 18, 2 I Ioain, 1, 8). Unii neortodoc$i pretind ca in comunitatea lor se aduna
•
20). De aserrienea, apostolul Pavel zice, referindu-se toit la acest in teles numai oameni sfinti. Dar sa $itii ca nu au dreptate, de vreme ce insuj?i
«Caci mai intii aud ca, atunci cind va adunati in biserica, intre voi sint marele apostol Pavel, care era vas al alegerii (Fapte, 9, 15 16), zice —
drzbinari >i in parte cred».«Ca in toate bisericile sfintilor (ere^tkiilor), despre sine ca este eel dintii pacatos intre pacato§i (I Tim., 1, 15). Minlu-
iomeile sa taca in biserica... caci $ade rau femeilor sa vorbeasea in bi- itorul a asemanat Biserica Sa, in diferite pilde, cu tarina care cuprindr
serica» (1 Cor., 14, 33— 35). In toate textele de mai sus, intelesul cuvin- —
griu §i neghina (Matei, 13, 24 30, 36), cu navodul care prinde pe$ti buni
lului biserica este clar §1 el arata ilocaûl de adunare pentru cultui
'
$i pe^ti rai (Matei, 13, 47—50), iar marele apostol Pavel spune ca Biseriea
•.
• •
*
'
public. v* • i
- •
-
". •
este casa in care se gasesc vase de cinste §i vase de necinste (II Tim., 2,
I
lNVAjACELUL : $i care alte -

nume se mai dau Bisericii in Sfinta 20). Mintuitorul nu a venit ;sa cheme pe cei drepti, ci pe cei paedtoî, Ui
4
* H ^ -
pocainta, caci «nu au trebuinta cei sanatoî de doctor, ci cei bolmaviu

PREOTUL: Biserica se mai nume^te «Ogorul Domnului»
$i (I Cor., (Matei, 9, 12).
'
«Casa Domnului» INVAjACELUL: Dar

i ,
3, 9), (Efes., 2, 19—22), «Mireasa lui Hristos» (II Cor., de ce zicem noi, ortodocîi, c3 Biserica nons-
11,2; Apoc, 21, 9; 22, 17 ?.a.), «Adunarea cuvio$ilor» (Ps., 149, 1) sau
2, tra este soborniceasca §i apostoileasca ?
a «oamcnilor drepti» (Ps., 110, 1), «Adunarea celor intii nascuti» (Evr., 12, PREOTUL:Prin cuviintele «BiS€nc8 sobornicea!SCi1» noi arat.iin ri\
23), «Turma lui Hristos» (loan, 10, 16), «Sfe$nic de aur» (Apoc, 1, 20; 2, Biserica noasLr3 aire menirea de a se rSspindi in loalii lunuvi, cnprln-
1), «Cetatea lui Dumnezeu» (Ps., 86, 2; Apoc, 3, 12), «Cetatea Dumnezeu- ziind pe (RHlinciio.îi din toa'te ilocurtle, din U>ale timpuriilo f?i de hi LoaU»
lui colui viu» (Apoc, 21, 2 22, 19), «Stilp «?i temelie a adevarului» (I Tim.,
?
|)opoar(^l(\ o iincimiiiiicirc a pornncii Mintuitorului, Cue .i /.is: «M<»r-
<<i
3, 15), «Sfatul sfintilor » (Ps., 88, 6), «Trupul lui Hristos» (Efes., 1, 22—23 ; <|iii(l, i-nval.ili loalo mNiiniirilc..... (MkiUm 28, .)). sr spuiH* sobornl-
1
(
I <
Col., 1„ 24), «Zidire dumnezeiasca» (I Cor., 3, 9), «Biserica Slavei» (Efes., <v,i';c;i» pentru ci inval«iliii,i <-i c\sl(» conlorm.i en iiiIkmjiH ,i(|r\,n prlinlt
i
: i i
H°_ DESPRE CREDINTA ORTODOXA *, *
DESPRE BISERICA 21
de deosebire de secta sau de erezie, care au numai o

la Hristos, spire t t ^
INVATACELUL : De cind a intemeiat Mintuitorul Hristos Bise-

parte de adevar. Ea este soborniceasca sau universala (catolica) pentru
rica Sa? .
V
*
-
*.
.
4
ca detine adevarul unic $i universal. Ortodoxia nu este numai dreapta

PREOTUL
Mintuitorul nostra lisus Hristos a pus temeilia Biserici
:
crodintS, ci §i deplina credinta, adica adevarul intreg. De aceea i se

Sale prin intrupare §i pe Cruce $i i-a dat forma concreta dupa inviere
spune^ soborniceasca. Iar apostolica se nume§te Biserica ortodoxa pentru f
la coborirea Sfintului Duh (Fapte, 20, 28). A facut-o vazuta in a cinci-

c*i ea a fost intemeiata de Mintuitorul prin sfintii apostoli (Efes., 2, 20)
zecea zi dupa Jnvierea Sa, la Cincizecime, sau Rusalii, cind a trimis pe
si a lost raspindita in lume ?i organizata, de la inceput, tot prin sfintii
Duhuil Sfint in chip de limbi de foe asupra sfintilor Sai ucenici $i apos-
apostoli. Apoi, pentru ca pastreaza neschimbata invaâtura data de
toli care, prin cuvintul propovaduirii dor au intarit $i au organizat prima
lisus Hristos $i de Duhul Stint prim sfintii apostoili $i, in sfir§it, pentru
r
< pastreaza darurile Sfintuilui Duh de la sfintii apostoli, prin succesiune,

<i
ob§te de credincio?i (Fapte, 1, 8; 2, 41 44).
» -
4
— t •
-
i .
adica pastreaza legatura harului neintrerupta.de la apostoli, pina astazi.

•
INVATACELUL
Dar cum infati?eaza Descoperirea dumnezeiasca
:
legatura dintre Hristos î Biserica Sa ? I
Biserica se mai zice apostolica pentru ca ea este z id it a pe temelia

aposLolilor, piatra din virful unghiului fiind insu$i Hristos (Efes., 2, 20
PREOTUL
Descoperirea dumnezeiasca me arata ca Mintuitorul esle
:
Capul Bisericii,. iar Biserica este Trupul Lui. A$a ne invata sfintul apos-
22 i
Apoc, 1, 14). Ea traie$te viata in Hristos, a$a cum a invatat de la
tol .Pavel, zicind «$i mai presus de toate pe Bl L-a dat Cap Bisericii,
sfintii apostoli, care sint cei mai autorizati interpreti ai cuvintelor :
care este Trupul Lui, plinirea Celui ce pline^te toate intra toti» (Efes.,
*
Mintuitorului. N *
r
1, 22—23).
I
INVATACELUL: Ce
.
inteleqem noi, ortodoc?ii, prin Biserica birui-

«E1 este Capul Trupului, al Bisericii; El este inceputul, mtiiul nascut
tocire si luptatoare §i de ce zicem noi ca sint doua Biserici, una in cer
1
din morti, ca sa fie intra toate Ed eel dintii ca intra El a binevoit sa ;
?>i alta pe pamint ? '
locuiasca toata plinirea ?i printr-Insul sa impace toate cu Sine, fie cele

PREOTUL
Noi nu zicem ca sint doua Biserici, ci doar una, dupa
:
de pe pamint, fie cele din ceruri, facind pace prin El, prin singele Crucii
cum U-am aratat mai sus. Dar noi marturisim ca Biserica are doua parti Lui (Col., 1, 18—20).
»
una vazuta §i paminteasca, a oelor vii, $i alta nevazuta, sau a celor ,

Acelaî apostol
neamurilor, adresindu-se romanilor si corinteni-
al
adormiti. Amindoua acestea alcatuiesc o singura Biserica, avind acelaî 1or, ii oume^te pe ei maduilare ale Trupului lui lisus Hristos, adic<i ale
Cap, pe Hristos (Rom., 14, 7—9; Efes., 1, 10; Matei, 22, 32; 28, 18; Luca, Bisericii (Rom., 12, 5; I Con, 12, 27).
14, 10; Filip., 2, 10; Efes., 2, 19; Col., 2, 10; Evr., 21, 23). Sfinta Traditie sustine de la inceput ca Hristos este capul Bisericii,
i
A$adar, intelege ca Biserica celor vii, sau paminteasca, vazuta, se i<ir aceasta este Trupul Lui (Inv. de Cred. Ort., intr. 263, pag. 155).
nidi nume$te $i Biseirica luptatoare, fiindca membrii ei sint inca in lupta JNVAJACELUL Cum : adica este «Trupul lui Hristos» sau «'rnipul
cu puterile vrajmaê ale raului (Efes., 6 11 13; Gal., 5, 17 I Petru, 2, f
— ;
I)omûlui» ?
I s.a.}. Iar prin Biserica nevazuta sau a celor adormiti, numita si birui-
3
PRl'iOTUL: Sfintul apostol Pavel ne arata in Epistola ciilre C.il.i-
to. re, noi intelegem Biserica pe care o formeaza toti ingerii $i sfintii
i
i
leni ccip. 4 —
ca noi sintem membre ale Trupului lui Hristos, care este
din ceruri, care au biruit puterile ceilui xau §i au trecut in Tumea cea Biserica. Mintuitorul insu.î ne-a anuntat cS noi trebuio sa ne hitiniin CU
liupul S.ui, tiLunci cind intemeiat Taina euliaristiei, iar apoi no-a di.i-
ci
nevazuta $i cereasca (Evr., 12, 23; Efes., 5, 27; Apoc, 21, 10 ^.a.). Biso-
Idl («i lil este v l«i din care noi facem parte (a miludito (loan, 15, (»).
rlca este una singura, dar ea cuprinde pe cei vii de pe pamint, precum
I
l)e<i noi (K^linii sintem f)arte din trupuil Douinului, care esle Biserica.
si pe cei care mx adormit in dreapta credinta $i ei sint vii cu sufletul
$i siSvesc pe Dumnezeu alaturi de ingeri.

iNVATACI'il.HL: Cum prelungc^te Biserica Sntrupar(»a MinliiltOf
nihil t
A
nunnni
22 DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE BISERICA 23

'
PREOTUL : Biserica prelunge$te intruiparea Mintuitorului prin ne- sa creada ca e Trupul Lui, ca sa fie viu» (Fericitul Augustin. Comentar
Inlrerupta prezenta a Fiului lui Dumnezeu eel intnupat, in sinul Ei r
$i la Evanghelia dupa loan, 26, 13).
prin lucrarea Sfintului Duh, in madularele Ei (loan, 14, 16).
INVAtACELUL Dar ce trebuie sa credem despre Biserica ?
:
In caldtatea Lui de Cap nevazut ail Bisericii, Domnul Iisus Hristos

i
x ^^^
PREOTUL Credem ca Ea este unirea noastra cu Dumnezeu, pentru

:
este in Biserica permanent prim oontinua Sa intrupare pe altarele Ha care

ca in Ea se afla neincetat Hristos $i Sfintul Duh $i pentru ca ea nu
so savir§e$te liturghia. Caci Hristos este nu numai Cap al Bisericii, ci
gre$e$te.
si Irup al Ei, dindu-Se pe Sine spre cuminecare credincio$ilor. •
Credem in Ea in inaltimea scopurilor

pe care le urmare^te, $i
$i
Biserica are doua infati§ari, una vazuta, fiindca oamenii fac parte anume, de a ne pregati pentru mintuire. Viata Bisericii este in intre-
din Ea cu trupuri, $i lalta nevazuta, care e lucrarea Sfintului Duh al lui
|>entru
1 1 1 istos sau Dumnezeiescul Hair, izvorul vietii, lucrarii $i unitatii ei. El
Tradiitie.
este eel care face posibiila transformarea piinii $i a vinului euharistic, Sfintul Ciprian sustine ca in afara de Biserica nu este mintuire
in Lrupul §i singele Domnului. i
(Scnsoarea 73, 21) ;î eel ce nu are Biserica drept pama, nu poate avea
FericitulAugustin spune «Ceea ce este sufletul pentru trupul omu-
: ])e Dumnezeu ca Tata (Despre unitatea Bisericii sobornice$ti).
Ittl, aceasta este Duhul sfiint pentru Trupul lui Hristos, care este Bise-
apusene
rica, caci El lucreaza ca sufletul in toate madullarele, tin.indu-le totr-un ritului nu a dus la ruperea unitatii Bisericii ?
singur Trup» (Fericitul Augustin, Cuvintarea 267, 4, 4). .*
4
PREOTUL: Despartirea crei$tinilor n-a atins unitatea Bisericii;
INVAJACELUL : Dar cum ne facem noi membre ale Trupului Dom- aceasta unitate nu se poate darima niciodata, oricare ar fi numarul î
nului, adica ai Bisericii ? -
calitatea credincio§ilor care se smulg de la sinul ei. Ereziile $i schis-

PREOTUL : Noi ne facem membre ale
I
Bisericii prin harul sfiritelor nvele, oricit de multe ar fi ele ?i oricit de mari, nu pot imparU Biserica,
•
I dine, indeosebi prin botez $i prin Sfinta lmparta$anie. pentru ca ea e strinis unita cu Capul ei, care este Iisus Hristos. Unitatea
Prin botez murind $i inviind in chip
ajungem madularele Bisericii, Bisericii este mai presus de sine
ea nu poate ?i fi zdruncinaUi do
bainic cu Hristos. Prin Sfinta Impairtajânie ne facem purtatori de Hristos, nimeni (Inv. de Credinfd Ortodoxa, C. 276 p. 165).
jiir/.estrati cu puteri duhovnice^ti pe drumul desa>ir$irii. Mintuitorul
INVAJACELUL Dar de ce Biserica e numita sfinta ?
:
/ice «Gel ce maninca Trupul Meu $i bea Singele Meu iaitru Mine pe-
:
PREOTUL Biserica e numita sfinta pentru ca sfint
:-;> : este CapuJ ei,
troce $i Eu intru el» (loan, 6, 56). Mintuitorul nostru Iisus Hristos, î sfint este Duhul, Care salcl<;luie$te
Tilcuind aceste cuvinte, sfintul Chiril al Alexandriei spune <<Pri- In Biserica pina la sfirîtul veacului
:
precum sfint este §i Trupul Dom- ;
iN nd Tin noi trupul, am primit trupe$te $i duhovnice^te pe FiuToel dupti

i
nului, care se dSruie^te continuu pe altarele ei. Sfintul Apostol zice:
fire si adevarat unit dupa fiinta cu Tata!l...». Iar Fericitul Augustin "Hristos a iubit Biserica $i pe Sine S-a dat pentru dinsa, ca sd o sfin-
/ice «Am primit marirea de a ne face partaî $i de a ne imparta$i cu
:
Wt\srA cur«tind-o cu baia apei prin cuvint, ca sd o pund inainlcvi Lui
9
firea cea mai presus de toate» (Cuvintarea 272). Sau in alt loc «Daei ca sci lie sfinta *i fani de prihana
(Eies., 5, 25—27). Sfintul Irineu scrie :
dincioîlor.: «Voi insa sinteti madularele lui Hristos» (I Cor, 6, 15), -Undo ostc Biserica, acolo esl(» ^ Duhul Sfint, Care <>bladuie*te si IU-
«Taina voastra este a$ezata pe masa Domnului; primind taina voaslr<i, seiica si lot har ul» (Contra crv/.iilor 3, 24, 1).
nispundett... la ceea ce sinteti $i raspunzatori subscrieti... Fii madiilcir al
trupului lui Hristos pentru ca «Aminul» sa fie adevarat. O, taina a ovila-
viei ! (), semn al unitatii! O r Unit al dragoslei ! Cine vrr.i sa liairi.scYi,
.
*
<
.DESPRE SFINTA SCRIPTURA 25
•• -
i
Hristos cas a invete ,$i sa savir$easca Tainele. Iar sfintul apostol spune :
«Cum vor propovadui, daca nu vor fi trimi?i ?» (Rom., 10, 15). Deci,
dreptul la propovaduire il are unna-
numai eel trimis. Or, episcopii sint
§ii legitimi ai apostolilor. Sfintul Pavel incredintcaza episcopului Timo-
tei, din Efes, sarcina de a invata in Biserica, î nu tuturar credincioîlor
din Efes. Acelaî apostol spune corintenilor «Oare toti sinteti apostol : i,
oare toti sinteti invatatorl?» (I Cor., 12, 19). Acelaiî apostol spune des-
pre episcop, preot diacon ca trebuie sa fie destoinici a invata pe altii
?i
(I Tim., 3, 2 Tit, 1, 9). Nu spune insa acelaî lucru despre toti credin-
;
•
-
cioîi. El face distinctie intre pastor $i turma, intre cei care invata' $i
••
I
'
ceicare asculta. Episcopul preotul î diaônul, teologii Bisericii, nu pot
T
• • k
'•.
i
..''.•.
... .
t
,
.
.
' L" - *
.
. '
' "*
*l
*
•
' invata ce vor ei, ci ceea ce a invatat Biserica intotdeauna. Ei invata in
numele Bisericii. Nu oricine are destula pricepere $i intelegere sa til-
=
> .
l
* * tf
.
.. . •
Capitolul 3 i
•
cuiasca Scriptura. Acest lucru il arata marele apostol Petru in epistola
;<
*
•
.. • -. :.; I
if
*
sa, cind, referindu-se :1a epistolele marelui apostol Pavel, zice ca in ele
'<
I
'
.
•
, ! f .
DBSPRE SFlNTA SCRIPTURA \
* 1
sint unele lucruri «anevoie de inteles, pe care cei nei§tiutari si neinta-
riti le rastalmacesc, ca pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare» (II
• •
|,| .
: - ! •
i
. INVATACELUL Ce : se intelege prin Sfinta Scriptura ? -

INVATACELUL : Nu
ca membrii Bisericii sa
este drept f
zic unii r
PREOTUL:
Prin Sfinta Scriptura noi inteaegem colectia cartilor nu aiba voie sa predice ?i sa tailmaceasca Scripturile. Orice cre^tin ^tie
sfinte care au fost scrise sub insufllarea Duhului Sfimt intr-un rastimp de
sa tilcuiasca Sfinta Scriptura, acest lucru putindu-se intelege din cele
aproape 1500 de ani, adiea de la'Moise circa 1400 de ani inainte — scrise :«Iar voi, ungere aveti de la Gel Sfint sa $titi toate». «Cit despre
I Tristos — pina la autorul Apocailipsei — circa 100 de ani dupa Hristos

voi, ungerea pe care ati luat-o de la El ramine intru voi §i nu aveti tre-
buinta sa va invete cineva...» (I loan, 2, 20, 27).
(tnvatatura de credintd ortodoxa, intreb. 29, p. 18). J.
: ••
-
PREOTUL
.
INVATACELUL : Dar de ce a<rhiereii $i preotii nu le dau voie ere?- : Sfinta Scriptura este ca o fintina cu adincime fara fund,
— sa talmaceasca sau sa predice
;
•
. ,
tinilor -
— care sint membri ai Bisericii f iindca
margini. Daca cineva insetat ar veni la o fintina ar voi sa bea toata §i

in public cuvintul lui Dumnezeu din Scripturi ?
apa, s-ar ineca in ea dar daca va scoate din ea cu ciutura §i de acolo
PREOTUL: Orice cre$tin are voie sa cite as c a Sfinta Scriptura, dar
;
.-•' '
. . . . ;
•
• - -
•
. : r. cu paharul va bea, se va racori fara de primeidie. Cine este omufl acela
nu oricine are dreptul de a invata, de a talmaci cuvintul Scripturii. r •
,
•
• . . .
*-.
i
-
; i ; .
I ! .
*
nebun care ar vol sa se bage intr-o apa adinca, fara sa §tie s'S inoate ?
Droplul acesta il are numai Biserica, prin clerul sau si prin profesorii Sfinta Scriptura are «oase» dupa cum spun sfintii parinti ai Bisericii'
recunoscuti de ea §i care sint oameni bine pregatiti, cunoscatori
i
ai ?i nimeni, avind di-ntii intelegerii sale de lapte, sa nu lndrazneasca a'

clroploi credinte. De ce dreptul de a preda invatatura ll.au numai epis- sparge cu ei basele fan ale Scripturilor dumnezeie?ti, caci se vatSma pe
copii, preotii 5* profesorii teologi ai Bisericii, este Ufor de intel.es, cind sine $i se pierde. •
i\v g in dim ca Minituitoruil a dat puterea de a invata sfintilor $i pastorilor Dumneata nu ai citit in Sfinta Scriptura cele despre famenul elio-
§1 apostolilor (Matei, 28, 20), iar nu multimilor. Apostolii erau trimiî de plan? Acesta citea pe proorocul Isaia î cind 1-a intrebat apostolu] Fi'lip
1
,. » .... M
-M\
DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE SFINTA SCRIPTURA 27
clcicci Injelege cele ce cite?te, ei a zis «Cum voi putea inteilege, de nu

:
celor neinvatati li se descopera intelepciunea acestor invataturi, dupa
«un cum arata Mintuitorul prin cuvintele : «Te laud pe Tine, Parinte... caci
dumneat ai ascuns acesitea de cei intelepti §i le-ai descoperit pe ele pruncilor»
Duh Taina a mirungerid, indata dupa primirea botezuilui ,(Fapte,
in Sfinta
(Matei, 11, 25).
4 27; II Cor., l 21
r loan, 16, 13; Rom., 8, 9 etc.), iar cuvintete «9titf v
r ;
PREOTUL : Da, ie-a descoperit Dumnezeu intelepciunea Sa ace-
inseamna
cum 91 tot ceea ce este in legatura cu antihrist lora pe care i-a cunoscut ca sint prunci cu rautatea, dar nu cu mintea
*i cu raspinditorii lui, î cu intelegerea, adica celor desavirsiti in toata fapta buna §!i care
despre care este vorba versetele urmatoare {loan, 2, 22; 4, 2, 3). m ajunsesera la nerautatea pruocilor. La ace&t lucru indeamna marele
A>adar, nu trebuie a invata fiecare dupa intelegerea
sa in tilcuirea Pavel pe cre^tinii din Corint, zicind «Fratilor, fiti prunci cu rautatea.
:
Scripturilor, caci se raitaceste.

Cu mintea insa fiti desavir$iti» (I Cor., 14, 20).
INVATACELUL ca orice cretin .aire dreptul $i Se spune, totu$i,
oh iar datoria de a citi singur Sfinta Scriptura,
:
'
> INVAjACELUL : Dumnezeu
a osindit intelepciunea §i ^tiinta oa-
caci a$a ne-a poruncit menilor, dupa cuvintul scris «Pierde-voi intelepciunea inteleptilor §\
:
Jioua zicind Cf#r 0@te^ Scripturile, caci .voi socotiti ca in .
l< ,
(Me aveti viata vesica. $i acelea sint care marturisesc

^tiinta celor invatati o voi darima» (Is., 29, 14). $i apostolul zice «Unde :
pentru Mine» este inteleptul ? Unde este carturarul ? Unde este cercetatorul veacului
(loan, 5, 39). '
de acum ? Au nu a facut Dumnezeu nebuna inte'lepciunea lumii aces-

.
:
,
PREOTUL
seama, ca mudti incepatori de erezii din fo*-,-,^
: la
mdraznit a se afunda in marea Scripturii cea fara de fund i$i s-au inecat
™ teia ?» (I Cor., l 19 —
20). Oare, cum e posibil ca Dumnezeu sa fi rezervat
r
tilcuirea Sfintei Scripturi numai unor oameni cu pregatire, aâ cum sus-
duhovmice$te, pierzindu-se pe ei pi ,pe to|i cei care i-au urmat.
Nu toti tinem noi, ortodocîl? •
au virsta duhovnieeasea la fel de a ceea, nu pot intelege Sfinta

$i, toti PREOTUL : mai intii ca nu orice ^tiinta $i intelep-
Trebuie sa ?tii
Scriptura la fel.
ciune a osindit-o Dumnezeu, ci numai ceea ce aduce vatamarea omului,
uprinde itrei feluri ^d dar nicidecum nu osinde$te invatatura duhovniceasca. Caci daca ar fi
gramatical
dupa afirmatia unora care interpreteaza greît acest verset, atunci ar
i-iforic, mai malt sau sufletese
3) intelesul spiritual, duhovnicesc. Dupa ;
A •
insemna ca $i inteleptiunea lui Solomon, a lui Iisus fiul lui Sirah, a —

cum spun sf intii parinti ai Bisericii, oei simpli la cunostinta sa se mudtu-
Mintuitorului, a sfintilor prooroci §i apostoli carora li s-a poruncit sS
moasca cu intelesul eel obstesc si istorio (dupa litera
Scripturii); cei fie «intelepti ca porumbeii» (Matei, 10, 16)
ca êrpii ?i blinzi s& fie —
1 1(1 i inaintati sa patrunda cu intelegerea
in sufiletul Scripturii, iar cei si osinda. Dar nu este deloc a$a. la seama, deci, sa nu fii asemenea celor
I)) «ii pregatiti, cu fapta/ si intelegerea, pot cuprinde
fit Unci ale Sfintei Scripturi.
intelesurile mai ce — dupa cuvintul Domnului — «se ratacesc ne$tiind Scripturile, nici
Pentru aceasta si marele Pavel, aratind Ca puterea Dumnezeu» (Matei, 22, 29).
lui
intelepciunea cea desavirsita a Scripturilor se cuvine
celor desavirsiti, INVATACELUL De ce Sfinta Scriptura
: se mai nume^te $i «Biblie» ?
rice: «Insa noi graim Jntelepciunea la cei desavirsiti,
dar nu intelep-
ciumea veacului acestuia, nici a stapinitoriilor acestui PREOTUL Cuvintul «Biblie» este de origine greceasca iî inseamna
:
veac, care sint

pieritori, ci propovaduim intelepciunea de taina a lui Dumnezeu, pe cea carte. Carole Scripturii ?i-au pastrat de-a lungul veacurilor numeie
««=( unsa, pe care a rinduit-o Dumnezeu mai inainte grecesc de «Biblie», atit pentru ca Sfinta Scriptura a fost tradusa mai
de veci spre slava
y
io istr« i» J I • T h \ I
Cor.
ft"
_ ^^ m A H ™ ^^^^^F W
intii in limba greaca, cit §i pentru ca la inceput, in primele veacuri ale
( (I f 2, 6—7).
cre$tinismului, invataturile cuprinse in ea au fost propovaduite mai
INVATACELUL:
Unii spun ca nu este nevoie ca cineva sa aiba
alles in graiu'l grecesc, aâ cum arata documentele timpului, indeosohi
mu.ua ?tiinta spre a putea pricepe invataturile Sfintei Scripturi,
caci *>i Sfinta Traditie.
,
:>n
mm
DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE SFINTA SCRIPTURA ^t * *
Accst cuvint, «Biblie», care este eel mai intrebuintat cit privirea la ideea Ziditorului, la cuvintul Stapintilui tau, decit ca
atit de crestini,
cit si de necrestini, infStiseaza aceste cuvinte ale Stapinului, pline de intelepciunea duhovniceasca,
deci Sfinta Scriptura ca pe o carte care'
<!<-<> lungul istoriei,
si-a pastrat acest mime fara alt adaos
si pe care sa-i Invete Desfatarea noastra sa stea in a medita la legea
pe oameni !
noi, credincioîl, o socotim cartea

mai presus de toate cartile sau cartea Domnului ziua î noaptea, in a bate la u$a ce ne e deschisa, in a prim i
cartilor. E cartea pe care, daca nu o piine de la Sfinta Treime §i a merge pe valurile vietii avind pe Domnul
putem numi cea mai mare ca in-
lindore, o putem numi cea mai calauza» (Scrisoarea 30, 13).
pretioasa pentru cuprinsul si roadele ei . ;
-
in sufletele noastre (cf. Inv. de Cred. Ortod.,

intrebarea 30, pag., 18). INVATACELUL: Atunci, Sfinta Scriptura nu ne poate calauzi ea
lNVAjACELUL: Spun unii ca unele texte din Sfinta Scriptura se singura pe calea mintuirii ?
•
contrazic cu altele. •
* X \ «
•
PREOTUL : nu ne poate calauzi ea singura pe calea
Sfinta Scriptura
PREOTUL: Mai Sfinta Scriptura, pe care o poate citi oricine,
intii, mintuirii $i lata de ce intii, pentru ca ea nu a fosit data omenirii de la
:
v/
cupiinde in sine invataturi folositoare si mintuitoare inceput al doilea, pentru ca atunci cind a fost data nu era singura au-
de suflet. Sfinta ;
Scriptura niciodata nu poate mintf, deoarece toritate in privinta mintuirii sufletelor omene$ti, fiindcaa avut inaintea
Duhul Sfint nu a inselat
pe slujitorii Sai, proorocii (Sf. Ipolit, Comentar ei si o data cu ea si Sfinta Traditie in vatra mereu calda a ob§tii reli-
la Daniel, 4. 6 Fericitul
Augustin, Scrisoarea 283, 3). '•.: ;
qioase sau a Bisericii. Cu muilt inainte de a incepe Moise sa scrie primele

Prin firea si prin mintea lor, oamenii nu carti ale Vechiului Testament, a existat o evlavie a ob?tii religioase,
puteau cunoaste lucruri atit
de man si dumnezeiesti, ci numai printr-un chiar mai veche decit cea a patriarhilor. Cartile Nouiltii Testament in-
dar coborit de sus asupra
oamenilor celor sfinti. In sfirsit, Sfinta Scriptura cep sa apara dupa mai bine de zece ani de la intemeierea Bisericii. Ele
are o unitate desavH-
sita. Acelasi suflu dumnezeiesc apar in sinul acesteia, iar Biserica alege cartile insuflate din veacul I
se simte in toate car tile ei, desl acestea
mmI asa de deosebite intre ele, prin lucrunle al erei noastre.
despre care vorbesc. Fiind
data prin Duhul Sfint, Sfinta Scriptura cuprinde Biserica este autoritatea superioara hotaritoare in aceasta pri-
$i
adevarul. Nimic nedrept
S.HI prefacut nu se afla intr-insa preonm in tilcuirea textului biblic. Ea este «Stiilpul $i Temeilia
(Sf. Clement Romanul, Scrisoarea vinta, §i
I-ct
cut re d,43). adevarului» (I Tim., 3, 15).
I * .
Sfinta Scriptura nu se contraziee (sfintul martir si filozof Iustin

Ea \me canoinul neschimbat al adevarnlui (Fer. Ieronim, Contra
Dmlogul cu iudeul Triton 65, 2, Sfintul Epifanie, ereziilor 1, 9, 4). In ea lucreaza Duhul Sfint pentru pastrarea neintinata
Contra ereziilor Pa- ,
muriom 70, 7) cum se contrazic scrierile pagine «Daca a adevaruilui mintuitor. -
A
scrierile prooro-
<
'lor sint de acord cu Evangheliile,
este pentru ca totf au vorbit insuflati
:
Unde este Biserica — zice Fer. Ieronim — , acolo este ?i Duhul lui
do un singur Dub al lui Dumnezeu» (Sf. Dumnezeu, $i unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este $i Biserica $i
Teofil al Antiohiei, Catre Ana-
tolic, 256). tot harul, iar Duhul este adevarul (op. cit., 3, 23, 1). 1
«Cuvintul lui Dumnezeu este viu si lucrator si mai ascutit decit INVATACELUL : Ce prin canonul cartilor Sfintei
I",sabia cea ascutita cu doua taisuri si strabate
1 1,
Scripturi?
i
pina la despartitura i
•linlre suflete si duh, dintre incheieturi

si madulare si este judecator al PREOTUL: Prin canonul cartilor Sfintei Scripturi intelegem totali-
Mmlirilor si cugetelor inimii» (Evr., 4, 12). tatea cartilor sfinte insuflate de Dumnezeu, mai precis, lista acestor
I.Ticilul Ieronim, traducator si tilouitor carti.Cuvintul canon n-a avut acest inteles de la inceput. El este im-
al Sfintei Scripturi in limba
ni. i, se pronunta astfel
l.il
«Te rog, spune-mi ce e mai sfint
:
ca acest prumutat din limba ebraica, prin /mijlocirea celei grece^ti $i inseamnii,
•'"Mill .il lui Dumnezeu? Ce mincuri, ce fel de miere, sint mai dulci declt printre altele, «dreptar» sau «regula» $i cu aceste doua intelesuri il
i
lino usti'i-ca Qui Dumnezeu si patrunderea in lucruride Sale gasim intrebuintat $i in Noul Testament.
ascunse, de-
:mi
DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE SFlNTA SCRIPTURA :u
Sfintul
apostol Pavel, dupa ce da anumite sfaturi duhovmice§ti ga- Apostol Pavel. 17. Epistola catre Tit a Sfintului Apostol Pavel. 18. Epi-
la tenilor, adauga «$i citi vor umbla cu dreptarul acesta, pace peste ei
: stola catre Filimon a Sfintului Apostol Pavel. 19. Epistola catre Evrei
a
|j mila peste Israelul lui Dumnezeu» (Gal. 6, 16). Sfintului Apostol Pavel. 20. Epistola Soborniceasca a Sfintului Apostol
f
Canonul jnai are intelesul

de rinduiala hotaritoare privitoare ia Iacov. 21. Intiia Epistola Soborniceasca a Sfintului Apostol Petru. 22. A
disciplina bisericeasca $i la anumite carti care intra doua Epistola Soborniceasca a Sfintului Apostol Petru. 23. Intiia Epi-
in rinduiala sluj-
belor biserice^ti dar $i intelesu'l de totalitatea
contin aceste rinduieli.
; sau lista scrierilor care stola Soborniceasca a Sfintului Apostol loan. 24.
doua Epistola So- A
borniceasca a Sfintului Apostol loan. 25. A treia Epistola
Soborniceasca
Cuvintul «canon» are acest inteles, a Sfintului Apostol loan. 26. Epistola Soborniceasca
atit la vechii iudei cit §i la a Sfintului Apostol
primii cre$tini. Exista un canon carter Vechiului Testament luda. 27. Apocalipsa Sfintului loan Teoloqul.
al $i un
canon al cartilor Noului Testament (cf. tnv. de Cred. OiL, cap. INVATACELUL Dar am vazut
33). : ca, in afara de cartile canonice, in
INVATACELUL Ce cuprinde canonul cartilor Vechiului Testament?
:
Sfiota Scriptura mai sint si alte carti.
PREOTUL Carole care se cuprind in canonul Vechiului Testa-
:
PREOTUL
In afara de cede 39 de carti canonice ale Vechiului Tes-
:
ment sint in numar de 39 $i anume 1. Facerea. 2. Ieîrea. 3. Leviticul.

:
tament, mai sint $i alte carti pe care Biserica, socotindu-le
folositoare
4. Numeri. 5. Deuteronomu'l. 6. Cartea lui Iosua Navi. $i ziditoare de suflet, le-a reoomandat spre citire.
De aceea ele au fost
7. Car tea Jude-
c cilorilor. 8. Cartea Rut. 9. Cartea intiia a Regilor. pastrate in Sfinta Scriptura $i aêzate dupa cartile
10. Cartea a doua a canonice ale Ve-
K(xj(ilor. 11. Cartea a treia a Regilor. 12.
Cartea a patra a Reqilor. 13. chiului Testament. Ele sint pline de intelepciune
duhovniceasca $i de
Cartea lntiia Paralipomena (intii a Cronicilor). 14. Cartea a doua Para- aceea Biserica le foiose?ite pe unele din ele chiar in sfintele silujbe.
lipomena (a doua a Cronicilor). 15. Cartea intiia a lui Ezdra. 16. Cartea Aceste carti sint:
Cartea lui Tobit. 2. Cartea Iuditei. 3. Cartea
1.
lui Neemia (a doua Ezdra). 17. Cartea lui Baruh. 4. Epistola proorocului Ieremia. 5.
Esterei. 18. Cartea lui Iov. 19. Cintarea celor trei tineri.
I'salmii. 20. Pildele lui Solomon. 21. Eclesiastul. 6. Cartea a treia a lui Ezdra. 7. Cartea intelepciunii
22. Cintarea cintarilor. lui Solomon. 8. Car-
23. Isaia. 24. Ieremia. 25. Plingerile proorocului Ieremia. 26. Iezechiel. tea intelepciunii lui lisus fiul lui Sirah numit
?i Eclesiasticul. 9. Istoria
27. Daniel. 28. Osea. 29. Amos. 30. Miheia. 31. Ioel. 32. Avdie. 33. Iona. Suzanei. 10. Bel $i Balaurul. 11. Cartea intii a Macabeilor.
12. Cartea
34. Naum. 35. Avacum. 36. Sofonie. 37. Agheu. 38. Zaharia. 39. Maleahi. a doua a Macabeilor. 13. Cartea a treia a Macabeilor.
14. Rugaciunea
regelui Mamase. 15. Ultimul psalm, care urmeaza dupa cei
.
Carole canonice ale Noului Testament sint an numar de 27 $i 150 Acestea

w
• uiume sint cartiile din Sfinta Scriptura. •
1. Sfinta Evanghelie dupa Matei. 2. Sfinta Evanghelie dupa Marcu. i.

•
:*. Sfinta Evanghelie dupa Luca. 4. Sfinta Evanghelie dupa loan.

n
Fap- 5.
t.Ho Sfintilor Apostoli. 6. Epistola catre Romani
a Sfintului Apostol Pa- *
vH. 7. Epistola intii catre Corinteni a Sfintului Apostol Pavel. 8. Epi- -

•
slola a doua catre Corinteni a Sfintului Apostol Pavel.

9. Epistola catre
Jiilcjleni a Sfintului Apostol Pavel. 10. Epistola
<
catre Efeseni a Sfintului .
:
• ,
<
AposLol Pavel. 11. Epistola catre Filipeni a Sfintului Apostol Pavel, s

.
•
« <
i:'. catre Coloseni a Sfintului Apostol Pavel. 13. Epistola intii

I'ipistola •
' V
•
<
imIiv Tcsaloniceni a Sfintului Apostol Pavel. 14. Epistola

a doua catre B •
I
saloniceni a Sfintului Apostol Pavel. 15. Epistola intii catre Timotei

l'<
!*
- .
.iSfintului Apostol Pavel. 16. Epistola a doua catre Timotei a Sfintului '"
DESPRE SFINTA TRADITIE 33
-
Dupa cum mai
inainte de a se scrie cartile Vechiului Testament lu-
.
I
V *
mea s-a povatuit la cunoa?terea lui Dumnezeu §i la calea mintuirii nu-
.
mai prin Sfinta Traditie (predania prin viu grai), tot astfel, mai inainte
de a se scrie cartile Noului Testament, Sfinta Traditie a fost indreptarul
dupa care primii cre$tini s-au povatuit la calea mintuirii. Primul care a
semanat invataturile Noului Testament prin viu grai in urechile oame-
nilor a fost lnsu?i Mintuitorul nostra Iisus Hristos care, trei
ani $i juma-
tate cit a vestit Evanghelia Sa, nu a scris nimic, ci neincetat
a invatat
poporul. Iar dupa ce $i-a implinit ascultaxea catre Parintele Sau, pe apos-
,
tolii Sai nu i-a trimis sa scrie, sa propovaduiasca in toata lumea Evan-
ci
ghelia, spunindu-le : «Drept aceea, mergind, invatati toate neamurile,
.
. ..
• '
-
botezindu-le in numele Tatalui $i al Fiului î al Sfintului Duh, invatin-
du-le sa pazeasca toate cite v-am poruncit voua. $i iata, Eu cu voi sint
Capitolul 4 .
*
in toate zilele, pina la sfin§itul veacului. Amin.» (Matei, 28, 19—20).

I
1
•
'
Din
ziua intemeierii ei (anul 33) ?i pina in anul 44 d.Hr., cind sfintul Matei a
DESPRE SFINTA TBADITIE scris prima Evanghelie, Biserica s-a condus fara Scriptura Noului Testa-
I
ment, s-a condus prin Sfinta Traditie, din care o parte va fi consemnata
.
-
mai tirziu in scris. De asemenea, au
multe scrieri despre care s-a
fost
INVAJACELUL Ce
este Sfinta Traditie pe care noi o socotim al
:
pretins ca sint inspirate $i scrise de apostoli, dar Biserica a fost aceea
doilea izvor al descoperirii dumnezeie?ti $i o punem in egalitate care le-a admis, le-a recunoscut sau nu ca fiind inspirate, deoarece ea
cu dum-
nezeiasca Scriptura ? traia adevarul Evangheliei mai inainte ca el sa fi fost scris il traia prin }
PREOTUL : Sfinta Traditie sau Sfinta Predanie este invatatura data Traditie.
de Dumnezeu prin viu grai Bisericii, din care o parte s-a fixat in scris, Asadar, iata ce este Sfinta Traditie : izvorul radacina ambelor
;$i
mai tirziu. Ca ?i Sfinta Scriptura, Sfinta Traditie cuprinde descoperirea Testamente — al celui Vechi ?i al celui Nou — §i de aceea noi o numim
dumnezeiasca trebuitoare mintuirii noastre. al doilea izvor al descoperirii dumnezeie?ti §i o socotim ca avind aceea?i
De Adam
pina la sfir?itul lui Avraam au trecut
la $i potrivit ve- — insemnatate ca $i Sfinta Scriptura.
chilor cronografi (Kedrinos ?.a.) —
3678 ani (Hronograful de la Neamt INVATACELUL
.
Da, dar se spune ca Sfinta Scriptura este cuvint

:
*
ed. 1837, p. 44—45), la care, adaugind 430 de ani, cit au stat izraelitii
robi dumnezeiesc ;§i ca nu este iertat a fi inlocuita sau schimbata cu Traditia,
in Egipt, avem 4108 ani. In ace§ti ani, nici Sfinta Scriptura nu care e cuvint omenesc, pentru ca scrie in Evanghelie «De «e ?i voi cal-
era scrisa :
J?i nici simbata nu s-a tinut ca

sarbatoare de vreun popor. Timp de atitea cati porunca lui Dumnezeu pentru datina voastra ? ... Ati desfiintat po-
mil de ani, oamenii cei credincio$i $i ale$i de Dumnezeu s-au povatuit runca lui Dumnezeu pentru rinduiala voastra. Fatarnicilor, bine a prooro-
pe calea mintuirii numai prin predania pe care au primit-o direct de
la
cit despre voi Isaia, cind a zis : poporul acesta ... zadarnic Ma cinste^te
Dumnezeu, fi numai vreme de 1400 ani cit a fost de la Moise pina la
invatind invataturi care sint porunci ale oamenilor» (cf. Matei, 15, 3,
venirea Domnului s-au calauzit §i de Sfinta Scriptura a Vechiului 6 -9 ; Marcu, 7, 13). De aceea nu e voie sa inlocuim ?i sa schimbam sau
Testament. sa adaugam ?i noi la legea lui Dumnezeu, cupdnsa in Sfinta Scriptura,
prin cuvintul omenesc al Traditiei. :
Crcdinta Ortodoxa
34 DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE SFINTA TRADIJIE M
PREOTUL : Nu este deloc adevarat ceea ce spun prietenii dumitale INVATACELUL Oare Sfinta Scriptura nu ne este de a juris pen tin
:
Duinne credinta $i pentru mintuire, fara sa mai avem nevoie $i de Traditie ? A*<»
ce spune dumnezeiescul evanghelist loan «Sint inca ?i alte multe cite: ar rezulta din cuvintele apostolului Pavel catre Timotei «De mic copil :
a facut Iisus, care de s-ar fi scris cu de-amanuntul,

cred ca lumea aceas- cunosti Sfintele Scripturi care pot sa te injelepteasca spre mintuire, prin
tan-ar cuprinde cartile ce s-ar fi scris* (loan, 21, 25). Iara?i, acela?i credinta cea intru Iisus Hristos. Toata Scriptura este insuflata de Dum-
evanghelist loan marturise?te in una din epistolele sale «Multe avind :
nezeu $i de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spro
a va scrie, n-am voit sa vi le scriu pe hirtie ?i cu cerneala, inteleptirea cea intru dreptate» (II Tim., 3, 15—16). Cuvintele sint lim-
ci nadajduiesc
sa vin la voi §i sa vorbesc gura catre gura, ca bucuria pezi orice adaos la Sfinta Scriptura este de prisos.
noastrS sa fie de- :
plina» (II loan,

A$adar, vezi ca dumnezeiescul evanghelist mai
l r 12). PREOTUL Aici este vorba numai de Scriptura Vechiului Tes La-
:
mult se bucura cu ucenicii sai cind avea posibilitatea sa le ment, caci cea a Testamentului Nou inca nu era scrisa. Pavel scrie lui
vorbeasca
prin viu grai (predanie), decit sa le trimita ceva in
scris. lav prietenii Timotei ca Vechiul Testament ii poate servi drept eel mai bun fnvatu-
dumitale tin morti? numai la cele scrise tpi nu baga de seama ca atit tor pentru intarirea credintei sale in Hristos $i pentru educarea in cnv>-
Min-
tuitorul cit ?i multf dintre apostoli n-au lasat nimic in scris,
ci au pro tinism. Dupa tilcuirea la care e$ti ispitit, ar urma ca nici cartile Testa-
povaduit prin viu grai. mentului Nou — care aveau sa perioada ce a urmat aces lei
fie scrise in
INVATACELUL : Nu § tiu insa cum
trebuie inteleasa afirmatia ca scrisori adresate de apostolul Pavel lui Timotei —
sa nu fie primite, ci
noi, cre?tinii, nu trebuie sa ne lasam ademeniti
de alte invataturi ome- sa ne tinem numai de eel vechi, despre care se aminte$te aici.
nesti inselatoare, deosebite de cele dumnezeiesti ale
Sfintei Scripturi, INVATACELUL Unii nu admit Traditia pentru ca
: zic ei in —
caci asa ne indeamna Apostolul «Luati aminte sa nu va fure mintile
: ea au intrat, cu vremea, multe elemente false, a$a incit, mai ales astuzi,
cineva cu filozofia si cu desarta inselaciune din predania nu mai putem deosebi Traditia cea adevarata î apostolica de cea falsa.
omeneascfi,
xpa stihiile lumii §i nu dupa Hristos» (Col., 2, 8). Asadar,
datoria noas- PREOTUL Biserica lui Hristos a statornicit adevarurile de credin-
:
tra ar fi sa ne ferim de in?elaciunea predaniei (traditiei) omenesti.

\-/
dezvoltate de-a lungul Traditiei —

prin invataturile §i canoanelc
PREOTUL Dumneata nu deosebe^ti intelesul dintre invataturile
:
sfintelor soboare ecumenice, ale celor locale, ale cartilor simbolice, prin
cele din predanie omeneasca si cele ce sint din predanie marturisirile de credinta, ca de pilda Mdrturisirea Oitodoxa, de la Ia$i,
apostoleasca si
evanghelica. Ai adus aici un citat al Sfintei Scripturi, care din 1642, §i prin alte multe sinoade de sfinti arhierei §i facatori de mi-
se refera la
predania invataturilor omenesti si la filozofia departs nuni, care s-au adunat in acest scop in vechime. In aceste sinoade s-ci
si care nu are nici
o legatura cu Sfinta Traditie, cea evanghelica statornicit indreptarul sfintei credinte ortodoxe, care era atacata de mul-
si apostolica, a Bisericii
lui Iisus Hristos. Sfinta Traditie nu
te cete eretice existente in acele vremuri.
e o predanie omeneasca, nici filozo-
Cit prive^te neschimbarea §i nealterarea Sfintei Traditii, aceasta se
fie, nici inselaciune, ci este cuvintul
lui Dumnezeu, care ni s-a dat noua
poate cunoa?te daca se controleaza mentinerea urmStoarelor conditii :
prin viu grai. Marele apostol Pavel ne invata

si ne indeamna sa tinem 1. Sa nu consfinteasca formulari cuprinzind contraziceri, sau care*
cu tarie predaniile, zicind «Asadar, fratilor, stati neclintiti si tineti pre-
:
contrazic Traditia apostolica sigura, §i sa nu contrazica Sfinta Scripturii.
daniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvint, fie
prin epistola noastra» Numai astfel este posibil ca o invatatura oarecare sa fie «Traditi(*»
(II Tes., 2, 15). Iar unii indeamna pe daca noilr
ii crestinii neintariti sa huleasca si $i sa provina de la Mintuitorul sau de la sfintii apostoli, sau,
sa lase predaniile apostolesti si biserice 9 ti, fara sa priceapa ca insasi formulari s-au facut sub inriurirea directa a Sfintului Duh.
Sfinta Scriptura este un rod Duhului
al Sfint, care a crescut din radacina 2. Traditia sa fi fast tinuta de Bisericile apostolice care au continui-
•si din pomul Sfintei Traditii. tate neintrerupta pina azi.
f
:w
DESPRE CREDINTA ORTODOXA
DESPRE SFINTA TRADIJIE 37
f ° St
ecumenica. J£f
recunoscuta
* ™ata intotdeauna de intreaga Biserica
de mii de sfinti ai Lui. Ca sa faca judecata impotriva tuturor §i sa mus-
A Sfi fie de acord cu cea mai mare tre pe toti nelegiuitii de faptele paginatatfi lor intru care au facut fara-
[. parte dintre parintii si scriitorii
bisericeftl; delege ?i de toate cuvintele de ocara pe care ei, pacato§ii netematori de f
ta indeplin69te aceste Dumnezeu, le-au rostit impotriva Lui» (Iuda, 14—15). Dar nu numai luda,
Vta2*jSjSf2S
vo ata si sf mta, deci nu
i
«**Wi ea nu poate fi ade- apostolul, vorbe^te de Traditie, ci §i marele Pavel, in epistola a doua
poate fi admisa si urmata.
INVATACELUL : Cu toate aceste verificari pe
catre Timotei, iata ce zice «Dupa cum Iannes $i Iambres s-au impotri-
:
Scut care ziceti ca le i vit lui Moise, a§a ?i ace?tia stau impotriva adevarului, oameni
?1 le face Biserica Ortodoxa stricati
referitor la adeverirea
Sttef ]n H la minte ?i netrebnici pentru credinta» (II Tim., 3, 8).
marele apostol Pavel, adresindu-se preotilor din Efes, le
$i iara$i,
"c intufl XPSK -CUm 61 ~ PnmeaU numai ceIe cu P ril*e (scrise) in Sfinta zice «Tineti minte cuvintele Domnului Iisus, caci El a zis «Mai fori-
^ ^^
ri
eSte SCdS : <<Ace5tia 0udeo-cre inii din
: :
o a
'
m 9 Bereeat cit este a da decit a lua» (Fapte, 20, 35).
T *? ^ ** P
,
^
?i
ei au £»* cuvin Scu
tlta osirdTs
Fapte
papte, 7
17,
gc.sim scrise in Sfinta
n
11).
Scriptura.
Sft f * ca
De aici ar urma ca noi sa tinem
™da daca ele feint a 9 a>
Scri tUriie
vcuamriie pe
invataturile ne care le
1p
-
' Acum
scrise,
de mai
te intreb pe dumneata, care
de unde au luat ace§ti doi apostoli
sus, caci nicaieri in Sfinta Scriptura
e§ti ispitit sa crezi
— luda
nu
§i Pavel
le vei afla scrise ?
numai in cele
— cuvintele
PREOTUL ° ar
marele apostol Pavel lauda
: INVATACELUL Totu$i este oare cu putinta ca Sfinta Traditie sa
:
v
nu pentru ca tineau invataturile pe crestinii din Cnrint
Connt m r
se fi putut pastra pina astazi in intregime ?i in toata curatia pe care a

cele scrise ci nentrn ," ? #1
aminte de el avut-o la inceput ? Nu cumva avem noi mai multa garantie in invatatu-
* t ineau cuWie la invatSe Ll^lrTseVtTT
pnmisera prin Predanie (Tradi ie)
IffiEE^S?«
'
rile scrise din Sfinta Scriptura ?

t de el, L .
PREOTUL Ai vazut in cele de mai sus ca marele Pavel lauda pe

:
,- are CUm este bine sa fa cem crestinii din Corint, pentru ca au tinut cu tarie predaniile cele nescrise,
mai 1*7™*!*/
" 3t U1 S6
' ' sa tinem nu- :
a$a cum le primisera din'gura lui. Ai ajuzit ca in?i?i apostolii au folosit

SCrlSe SdU SS UmSm
uda ne
nt1 i apostoli
1
aposllf ssi
fevana
r ile
;
?
*• **
ner:! au crezut isi au predicat
evanghelistn
n0i
"f^
multe din Sfinta
«
P e marele aP°stol Pavel care
*"**5 in propovaduirea lor cuvinte directe din Sfinta Traditie, ca a cele refe-
ritoare la proorocia lui Enoh $i celelalte. Ti-am aratat inca §i prin ce mij-
loace s-a pastrat de-a lungul veacurilor Sfinta Traditie. Ei bine, acelaî
apostol Pavel indeamna î sfatuie^te pe crestinii din Tesalonic sa fie
foarte atenti §i veghetori la pastrarea Sfintei Traditii «Fratilor, stati :
neclintiti ?i \toefL predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvint, fie
PRPnT,, 1
CSle
™ Sln
'
Scrise In Sftota s ™PtoS » prin epistola noastra» (II Tes., 2, 15). «Chiar daca noi
Iar in alt loc :
inline sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decit aceea pe
care v-am vestit-o, sa fie anatema !» (Gal., 1, 8). Deci, Evanghelia pe care
;;::s^
cluS 1
i^jsr^
f
U ° ata dG hula Ci a zis
cu ei
:
p«^25^?ffis
<<Certe -^ P« tine Dom-
numai t
e f
^ INVATACELUL Cum
'
. . >
t0atc1 Sli '!' ,a SCTiptUra
: a putut sa se pastreze vreme de mii de ani
* V6Zi daCa
aceste-
s te cuvinte. Dar uvnT rt "
si mai jos, in aceeasi
"ei scri-
-
sfinta epistola apostolul a

norma
man teste de proorocia lui Enoh, preotii ?i scriitorii no^tri biserice^ti schimba de la zi la zi adevarurilo
Adam, a proorocit despre ace tia
zicind «Dar si? Enoh al sautetldi :
T Sfintei Scripturi §i predaniile apostolice, care la inceput
? zicind lat a a venU :
.
£££?£ ££ rate ?i nealterate ? Dupa cum — zio — ei , daca ai in mina o
au existat cu-
Biblie de
:
:m
DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE SFINTA TRADITIE :i'i
acum 50 de o pui alaturi de cele de azi, nu

ani * cat norma adevarului» {Sti ornate, cap. 7) tot a$a de hotarit in aceasta
mai seamaiia nicide-
"^ ™
r fi fScut arhiereii
* Pôtii no ? tri tf cu alte car t i sfinte 5 i privinta scria Sfintul Ciprian (t 258) :
?
«Daca ne vom indrepta noi ia

cu Sfinta "f
Traditie, cu care noi, izvorul Traditiei dumnezeie^ti, se va curma ratacirea omeneasca» (Epis-
"
audam '
'
ana mo$tenit-o de la apostoli.

tola 74). lata deci, marturii graitoare oglindind in ele credinta din vre-
l
*.
,lo Sf R
Invatatura Bisencn
eSte del ° C adevSrat ceea ce sus in
poate grew (Matei, 10, 17-20

lui Hristos este ocrotM de
* Prietenii dumi-
Duhul Sf tot tf nu
loan, 4, 16-26 , 15, 26 , 16, 12-14-
mea apostolilor $i din perioada imediat urmatoare, inca in secolul IV.
Practica veche a Bisericii este, de asemenea, o importanta marturie
despre valoarea Sfintei Traditii §i despre pretuirea pe care a avut-o de
;
Urn. ,3, 15 §.a.). Daca unii scriitori la inceput pina azi.

bisericesti, arhierei, preotf sau
•
.
laici
.'i. tradus
Biblia din alte limbi sau au indreptat
care nu mai corespunde
vreun cuvint invechit — Origen (f 250 d.Hr.) zicea «Sa fie pastrata Traditia apostolica
:
exprimarii in limba de azi a poporului

nostru, in Biserica». Sfintul Epifanie (t 403) scrie «Trebuie pastrata Traditia,
:
apof aceasta a fost o indreptare m

o corectare de exprimare, iar nu o pentru ca nu este cu putintS a afla toarte in Sfinta Scriptura sfintii :
schnnbare de fond, de continut, a textului

biblic. Daca ar invia astazi un apostoli au depus unele in scrisori, altele in Traditie...». Sfintul loan
roman de pe vremea lui Mircea eel Batrin «De 15) se vede
sau a Marelui Stefan ,si ai vrea Gura de Aur (t 407) mentioneaza : aici (din II Tes. f 2 r
S3 vorbesh cu el, te-ai ^

intelege mai greu, caci limba a evoluat,
nu mai ca apostolii n-au predat toate prin scrisoare, ci multe fara scrisori, dar
so mtocmai cu cea care se vorbea atunci.
Tot astfel si cu car t ile de pe $i acestea nescrise sint demne de crezare. Daca este Traditia, atunci nu
dluna o data cu trecerea vremii, s-au corectat
s
de scriitori cuvinte si cauta nimic mai mult» (Omilia TV, nr. 2 la Tes.). Sfintul Grigorie de Nyssa
expresn, potnvit vorbirii de azi, dar
nu s-a schimbat intelesul lor scrip- (f 394) scria: «Avem Traditia aiunsa la noi de la parinti, ca o incite-
^'
?™ ta 1C Ti - am SPUS mai inainte
!
'
Trad tie §i P rin care se aj

'!
<* sint te^tei Pe care se rea-
pastrarea curStiei originale â
nire prin succesiune de la apostoli, trimisa prin sfintii ce au urmat»
{Contra lui Eunomie, Cartea a IV-a).
SwffiS&H*
peSt Ve aCTiri ca
"Odnele apostohce sau definite
, \
^bolurile veohi de credin t a, ca-
'
:
*T
— Sfintul Vasile eel Mare (t 379) da in scrierile lui marturii ase-
4
dogmatice ale celor 9apte Sinoade e- manltoare. Acesta se exprima astfel «Dintre dogmele $i propovaduirile
:
CeS a SS adaUgS Ca garantU

hSTS !*•
Lata a Sfintei i i!
Traditm,
Pentru P«*»*» neschlm-
§ i alte marturii de mare important*
precum sint
'
nastrate in Biserica. unele le avem din doctrina cea scrisa, iar altele
le-am primit prin Traditia Apostolilor, prin sucoesiunea in taina, nescri-
-
-
P^ctica yeche a Bisericii, marturiile
barbatilor apostolic!, prin- se —
$i acelea au aceea$i putere ca §i cele scrise> (Despre Sfintul Duh,
ts care sfintul Ignatie Teoforul, ucenicul
^ apostolilor ft 104 d Hr ) si
;.
c. 27).
s totul Policarp al
Smirnei ( t 106 d.Hr.), indeamna pe credincio,n
de pe Aâdar, trebuie tinuta cu mare sfintenie Sfinta Traditie, deoarece
nulTrVr " £ Jnv a aturile ereticilor
"•mai Traditia apostolica (Eusebiu de
Sa pazeasca curata t ,si in Sfinta Scriptura nu este cu putinta a afla toate cele spre mintuire.
Cezareea, Istoria Bisericii, Cartea Sfinta Scriptura ne invata multe sa facem, dar nu totdeauna ne aratS
«i ii-a c. 36 nr. 2).
'
cum. De exemplu, ne cere sa ne botezam, dar nu ne arata cum sa ne

f r
Apoi, lucrarile unor sfinti paring isi scriitori bisericesti ca : marturisim, sa ne imparta§im, sa ne cununam, dar nu ?i modul con-
Hegesip ne marturiseste <acela ? i istoria Eusebiu de Cezareea cret de realizare sa ne rugam, dar nu ne arata cum, unde ?i cind 8ft
; ;
(Cartea a IV-a, 8 nr.

c. f 1) s-a sirguit sa adune la un loc toate tradi- facem semnul crucii sfinte pe fata noastra, dupa cele scrise «lnsem- :
nle apostohce si a adunat m _ m _
mai multe din ele in cinci carti •

din care natu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne» (Ps., 4, 6), dar nu ne
Kusobiu citeaza dar care cu timpul s-au pierdut.
arata $i cum. Dar cine ne-a invStat pe noi, prin scriere sa ne inchinam f
Sfinta Irineu (f 202 d.Hr.) ?i Clement

Alexandrinul (f 215 d Hr ) spre rasarit? Care Scriptura ne arata graiurile chemarii Sfintului Duh
"'«t<i «Aceia care explica Scriptura contra
:
Tradi t iei bisericesti au stri- de la sfintirea Preacuratelor Daruri sau la sfintirea piinii ?i a paharulul
-
40
PESPRE CREDINTA ORTODOXA DESPRE SFINTA TRADITIE 4]
dln Sfhlta SCriptUr3 ne arata

nocuvS
n< ^Ti^S^f-
v,n area apei botezului
Sa facem
tf sfintirea Hrismei (Sfintul * Marele Mir)
bi -
Sfintul apostol Pavel arata ca predica apostolica este insu§i cuvin-
? gura sfintilor apostoli î zice «Cum de vor
tul lui Hristos rostit prin
«
:
TLmS^T .T^ f?
> lepadanle de satana de la botez
re Intreita afUndare a lui ce se b °tea a
? Rugaciunea de doxologie
catre
chema numele Aceluia in Care inca nu au crezut ? $i cum vor crede in
Acela de Care n-au auzit ? $i cum vor auzi fara de propovaduitor '<
Sflnta Trezme («Slava Tatalui
? i Fiului ? i Sfintului D u h»), din care
f
—
-
tura ne-a ramas ? Punind aceste

e le V
3Slle „
att cS <<Dac
„
intrebart defaimatorilor Tradi êi
apuca no a
t
Scrip!
iei ma
.
^
1 $i cum vor propovadui de nu se vor trimite?» (Rom., 10, 14
credinfa este din auz, iar auzul prin cuvintul lui

15). Dec
Dumnezeu.
i
ol .cemn ca pe
unele ce nu ar avea putere mare,
am gresi
y 9 la mbeî faZ iNVAfACELUL : Dar cum se nume^te Traditia incredintata de-a
cele mai de fmntp ^K/tnK^
'
pagub -c
°
7..-..
**y wwwj umueiui Ce
.
dreptul sfintilor apostoli ?
„ . * tltlP Kl- lil
^Hn,,
i«44, t.
ca predanle r to asa de
431—435).
„ .,, ST^ST* 2*^^ ta
PREOTUL : Traditia incredintata de-a dreptul sfintilor apostoli poar-
numele de Traditie Apostolica. Din aceasta
Bisericeasca.
s-a dezvoltat Traditia
INVATACELUL Dar cum s-a dezvoltat Traditia Bisericeasca ?

:
trebUle retInUt CS im
dil/ZTT
ditu provme dm raportul
P° rtanta ? i folosul Sfintei Tra-
strins ce exista irxtre ea
PREOTUL Traditia Bisericeasca s-a dezvoltat cum ti-am spus mai
:
can, mtr-ade var, ele stau

si Sfinta Scriptura sus. Sfintii apostoli au primit nu Scriptura, ci Traditia (prin viu grai) de
intr-un raport de unire
.
| de intregire re- la Insu$i Mintuitorul nostru Iisus Hristos, iar in continuare Biserica a
^<*
.
^ "=**<»* cuprind
dumnezeiasca V
in ele Sfinta Descoperire primit-b de la sfintii apostoli, care au dat-o primilor episoopi $i celor
dumnet * sin* pentru noi izvoarele de dupa
Ca
pentru
P ntru^r
Scr-
canonul cartUor
f,
T
C 0ntraZiCa
~
" e mmaI ^" eIe
^
Sflma Traditie
SS Se
acesteia. Deci, este cu ne-
6XCM «5
m -turia cea mai sigura
Pe «SS
<
ei pina in ziua de astazi (Sfintul Irineu, Contra eieziilor,
Este deci o Traditie Apostolica $i o Traditie Bisericeasca, in strinsa
legatura una cu alta. Semnul adevaratei Traditii este neintreruperea.
2, 9).
ez si pentru caracterul Marii teologi ai lumii, zice Fericitul Augustin, au tinut ce au gasit in
ei dogmatic (inspiratia
- taa), lar Sfinta
Tradi t ie numai prin Sfinta
Scriptura Biserica au invatat de la inaintaîi lor, iar ce au invatat au predat $i
vedi curatia adevarurilor
isi poal do :
ei.
'
la altii. Ce au primit de la parinti, aceea au predat fiilor (Idem, linpo-
INVATACELUL Dar cum a luat nastere triva lui lulian, 2, 10, 34).
:
Sfinta Tradi t ie ?
PREOTUL Despre aceasta i-am spue De aceea trebuie crezut numai acel adevar de credinta care nu se
:
t Inca de la Snceput, dar la departeaza intru nimic de Traditia Apostolica Bisericeasca.
§i
« Dumnezeu pnn Donmel „„,„ , ism

a Dupa moartea ultimului apostol, viafa in Duhul Sfint nu s-a impu-
Hristos, Fml lui Dnmnezeu tinat, caci Mintuitorul a fagaduit apostolilor §i urma§ilor acestora cS
»_
Dumnezen edevar.,,. lisus Hris.es era,
, 5 adar, inva.atora el predica va fi cu ei pina la sfirîtul veacului ?i ca Duhul Sfint ii va ajuta sa
,ie • sM
Itr, tos. E,
v erleau eceea i Evanghelle

5
lor
'
paneau la temelia cedintei

ie 5 ite din
r ,oiii s -u te --'*
lor. 5 i
«
a acelora
pllnatatea cuno. 5 terll vie,ii
™- pe care
«*»
11
inteleaga tot adevarul
INVATACELUL Dar unde se afla cuprinsa
_
:
$i
PREOTUL Sfinta Traditie se afla cuprinsa in

:
sa-1 apere ne^tirbit.
Sfinta Traditie ?
- «-* de ca,re ce Care apestolii petrecusera

Ileus,
iLpreuea
r 5
1) Definitive Sinoadelor Ecumenice, in frunte cu Simbolul Credin-
alcatuit de Sinoadele de la Niaeea (325)
( n vâre erau acum Tn /vnmuHtM ^,,i
comuniune ^ *
v 1
tei, §i de la Constantinopol
. ..
(381).
2) Unele scrieri ale sfintilor parinti.
3) Cartile de slujba ale Bisericii (cf. Inv. de Cred. OrfiJ intr. 37).
INVATACELUL Care este : datoria noastra fata de Sfinta Traditie ?

•
PREOTUL Datoria noastra : fata de Sfinta Traditie este : de a pastra

( u sfintenie $i neatins cuprinsul ei, la fel cu acela al Sfintei Scripturi,
"
«:v cum au facut din cele mai vechi timpuri sfintii parinti (cf. Inv. de
Cred. Ort., intr. 62).
INVATACELUL Care sint semnele adevaratei :

Traditii ?
PREOTUL Semnele adevaratei Traditii le arata
'
Vincentiu de Lerin
:
'
'
zicind «ln Biserica universale trebuie sa tinem acel lucru care a fost
:
•
crezut pretutindeni $i totdeauna de toti». '
• '
• •
. ! 1
Ea are in sine universalitatea, vechimea $i consensul. Tinem de

universalitatea ei daca marturisim ca este adevarata numai acea ere- Capitolul 5 •
dinta pe care intreaga BisericS o marturise$te pe pamint. Si urmam ve-

cnimea, dac& nu ne dep^ f>< *~
iepartam -^ IL: "J£t1
deloc de acele intelesuri pe care se $tie
-***
— — l - - - — DESPRE CULTUL SFINTILOR -
eft le-au practicat sfinttii inainta?ii parintii no^tri.

f $i
§1 AL tNGERILOR -
•
: -
.
, A
.
.
care pricina, noi, ortodoctfi, ne inchinmn

INVATACELUL Pentru
.
:
;
,
f :
catre Dumnezeu pentru

... ,
la ingeri # la sfinti * li punem pe
...
ei mijlocitori
mintuirea noastra ? Nu exista — zic

J
»
;
_ *
unii decit un S n g U r mijlocitor i
, .
Hristos. Apostolul ne invata in aceasla

Intre Dumnezeu si oameni, Iisus
mijlocitorul intre Dum-
privinta «Unul este Dumnezeu, Unul
:
este si
Hristos>. Tim., Deci,
-
nezeu si Cel ce S-a facut om,
oameni, Iisus (I 2, 5).
nimeni in afara de Hristos nu poate mi j loci

nici ingerii, nici sfintii,
-
i
pentru
-
afara de Iisus Hristos nu este

PREOTUL Intr-adevar, nimeni in
:
afara de El nu s-a adus

J - mijlocitor inaintea Tatalui, pentru ca nimeni in
Deci, in afara de Hristos, nimeni
•
pe sine jertfa pentru mintuirea lumii.
nu poate mintui de pacate. Cinstind pe sfinti, ansa, nu ii punem in local

de Cind se roaga pentru noi,
lui Hristos, nici macar alaturi El. sfintii
•
.
mijloceasca mintuirea noaslrii. HI

ei tocmai cer lui Hristos ca El sa
'
.-
*
T
cer de laHristos mintuirea noastra. $1, in acest inteles, spunem ca mij-
Singurul care mintuieste este Hristos, iar sfintii, prln

locesc pentru noi.
44
DESPRE CULTUL SFINTILOR $1 AL INGERILOR 4 i
rugaciunile lor, cer mintuirea

noastra, dar nu o dau ei m5I?
noi nu ne inchinam la TV .aceea
insisi De totdeauna pentru voi $i va pomenim in rugaciunile noastre, aducindu-ne
no «,* n j
-
sfinti si la inaeri
7 * ingen ca U
la n
Dumnezeu. Inchinarea
™ \ '
aminte neincetat inaintea lui Dumnezeu §i Tatal nostru, de luorul ere-

PC «re o a ucem n 01 sfintilor
••
si ingerilor es te nu
ma i o cinstire ( Z dinfei voastre...» (I Tes., 1, 2 3). $i iara$i —
«Pentru aceasta ne $i ru- :
gam pururea pentru voi ca Dumnezeul nostru sa va faca vrednici de

î"zz- ^:,v^ -^-^ rtt pe chemarea Sa...» (II Tes., 1, 2). $i iara$i «Nu incetez a multumi pentru
:
voi pomenindu-va in rugaciunile mele, ca Dumnezeu... sa va dea voiui
«$i a crezut AvJITL n ^

deSPIe AVfaam ^ de «semenea :
duhul intelepciunii...» (Efes. l 16 17). $i iaraî
r f
—
«Aceasta §i cereni
in rugaciunea noastra: desavir$irea voastra» (II Cor. 13, 19). Iar lui
Timotei ii scrie «Multumesc lui Dumnezeu, pe Care II slujesc
:
—
K^^SSSS
: ca $i
—
2 "l T
—
e stramoj?ii mei intr-un cuget curat, ca te pomenesc neincetat zi $i
or :
" eci dar '
- noapte in rugaciunile mele» (II Tim., 1,3).

De asemenea, Dumnezeu pe ingerii Sai spre ajutorul celor
trimite
Kiil^SiS *! 2?. Pneteni 9i lui D « casnici ai ce se roaga Lui (Fac, 24, 7) Dumnezeu trimite pe ingerul Sau la Daniel
;
^ i%TTte£F ^
^ T^ Smt preasla "
C
viti de Dumnezeu in ceruri $i il scapa de gura leilor (Dan., 4, 22). $i marele apostol Pavel arata ca
fLuca 20 <;?T- ?
aveau darul prooôcirii (I
if V*"* «*«> ingerii slnt slujitorii lui Dumnezeu, pe care El ii trimite spre ajutorul
Elisei asupra lui Ghezi Pr °° r ° Cla celor ce vor sa mo$teneasca mintuirea (Evr., 1, 14). Cine prime^te pe
(IV Reg7 5 2^27
fiind.se ruoai, Jni Dumne msLJSÂ^f^: ?*&L Sflnriftlnca m via * a aceasta sfinti primeste pe Hristos (Matei, 10, 40 41). —
Avraam s " a ru Qat
pentru Abimelec (Fac 20 TV
*'
*ZT
°
1Se S" a rUgat lui
'
D «mnezeu pentru
Aâdar, din marturiile scripturistice de mai sus se vede ca sfintii ?i
popor etc '
ingerii pot sa mijloceasca la Dumnezeu pentru noi cei de pe pamint, f
prin rugaciunile lor, ca ni$te prieteni ai lui Dumnezeu (loan, 15, 14),
Dum^frfenfr!;^-
uumnezeu ?" ""
pentru mintuirea
**» ingerii Sa * -iJlocitori la P<>t ?i
ca ni$te iubiti ai lui Dumnezeu (Dan., 10, 19) §i ca nii$te casnici ai lui
oamenilor, de vreme ce noi trebuie
sa as Dumnezeu
HriStOS M ûitorul
(Efes., 2, 19).
"^
•
S r
91
rrnoTstTuo™ "" SCnS <<IntrU nim6ni altUlMijloôrul m S- '
f
si
INVATACELUL : Am auzit pe cineva ca noi, ortodocîi, prin in-
e
ire nu este
caci
:
nu este min "
es sub cer nici un alt nume chinarea $i slujirea la ingeri §i la sfinti, umbrim slava î cinstea ce I
datnoua oamenilor intru
« -re a n e mintuim» (Fapte, se cuvine numai lui Dumnezeu. Apostolul Pavel mustra î opre?te cu
4, 12) ? Deci, nu este nevoie
am sfintilor, daca voim sa dobindim mintuirea. s ne' ad
asprime pe coloseni, scriindu-le «Nimeni sa nu va sm«ulga biruinta,
:
prin fatarnica smerenie sau prin slujirea ingerilor... in loc sa tina cu

putere la capul (Hristos) de la care tot trupul, prin incheieturi $i le-
.
sp s»#ag safes ik t fee
gaturi, indestulindu-se $i intocmindu-se spore^te in cre^terea lui Duni-
nezeu» (Col., 2, 18—19).
PREOTUL :
r
nu se aduce slavei lui

Nici o umbrire sau mic$orare
Dumnezeu prin venerarea $i slujirea slugilor Lui. Mai intii, ca una este
?ft
C
r
5
:, a a""
'""
" !n
Avraam eM
*" 1UMa aCMS,a
™
'
dUpS ™> - ^« £« inchinarea (adorarea) pe care o aducem noi lui Dumnezeu §i alta este
cinstirea (venerarea) pe care o aducem noi ingerilor $i sfintilor lui
"
- n.0. marele apos.o,
P
Pave l c to d scie
Abimolec, Moist- pentru
:
p„p
..MuHuminT J
dupS cm-
OI 5 i
SS Dumnezeu. ilnsu$i Duhul Sfint ne indeamna sa laudam pe Dumnezeu

prin sfintii Lui, zicind «Laudati pe Domnul intru sfintii Lui» (Ps. 150, 1).
:
'!(>
-
DESPRE CULTUL SFINJILOR $1 AL INGERILOR 47
"'.o noire' tot V n "J * '^^^ ^^ * 9 «*"«* to **®**"

1
refuzul apostolilor de a
'
fi adorati ca ni$te zei r

de vreme ce ei tocnuii
lor, due cererile rugaciunile noastre, impreuna cu
si impotriva zeilor predicau intoarcerea la Unicul Dumnezeu (Fapte, 14,
rugSc umi I lor H
Dumnezeu (Fapte, 9, 32-42 20, 36
28, 3-9
,
Apoc, 5^. nsu'i Dum!
,
,
15 —
17). «$i vorbind acestea, de abia au domolit multimile ca sa nu lo
aduca jertfe» (Fapte, 14, 18), se spune in continuare.
slava Sa « $1
Eu, slava pe care Mi-ai In alt citat (Apoc, ingerul descoperitor al vedeniilor apo-
9, 10),
.
dat-o Mie, le-am dat-o lor ca
caliptice respinqe inchinarea ce i-a adus-o apostolul $t evanghelistul
'e
<
"a SS2TT si
va primate pe voi pe Mine
una>> (Ioan 17 22) ?i le - a
primeste, si eel ee
?r zis
Ma
primeste pe
' '
Ma
^ *2 loan, motivind astfel «Sint impreuna-sluiitor cu tine...», adica sint egal
:
5 e Cel
^ "a
trimlS P€ Mine
^ M « cu tine, ca slujitor al lui Dumnezeu cum e$ti §i tu ?i nu se cuvine sa pri-
I! /"T
nume de prooroc
<*» Prime
plata de prooroc va lua, si
- prooroc
eel ce primeste pe
te
mesc de la tine inchinare, mai cu seama ca e$ti ?i tu aici,
# «
nu in trup, ci
drept in nume de
drept plata dreptului va lua» in «duh» (Apoc, adica in stare ingereasca in plus, §i tu ca li-
1, 10), ;
(Matei 10 40-41)
te martU rii d ° VedeSC mine e$ti in «duhul proorociei», care consta in a marturisi pe Iisus. Al
Pin " Unde ajUn 9 e r3tacirea tut ôr
ce lfn?H H celor doilea motiv al refuzului este exprimat in cuvintele «Lui Dumnezeu te
2T
:
,
7 cinstirea sfintilor 9i a ingerilor

care sint - ****
cic
le
I"..-;"
rfsutDumSlT^r' £1? ^
msu$i Dumnezeu, Ziditorul tuturor.
Seama
^ de fapt
'
ei se lea P^
inchina». Dumnezeu
era de fata §i ingerul descoperitor I-ar fi adus o
jignire daca ar fi primit pentru sine, chiar in fata lui Dumnezeu, in-
chinarea de la loan. Chiar si intre oameni este jignitor a respecta prea
oceasca mult pe un inalt slujitor al unui conducator de t a ra, cind acel condu-
la Dunmeû pentru mintoirea noastrS? Awaam de DildS cator este de fata. Totdeauna, toata atentia $i toata cinstea se indreapta
acesta catre eel ce este mai marele tuturor, atunci cind el este prezent. Dar
il rugase staruitor (Luca, 16, 24—31). aceasta nu inseamna ca cei din jurul lui nu ar fi oameni de cinste.
PREOTUL Avraam
e,
:
n-a cerut ajutorul sfintilor

n-a mijlocit pentru ca bogatul,
in timpul vietii In citatul din urma i(Apoc, 22, 8 — 9), de asemenea, ingerul exprima
£S I r^T T°
^^
ma" era f m T*
A
r
mOT 25 26 ap0St0lul Pet
SUb CUVint C& ?i el eSte om
?i
adus aminte de
-sponge
SuUul
'
nici
W -
macar nu
~ '
si-a
™
chiar mai bine, mai limpede decit in citatul dintii, egalitatea sa cu
apostolul loan §i necuviinta ce ar face-o primindu-i inchinarea.
Astfel, in toate citatele de mai sus, invocate de unii in motivarea
.
T
ocotind
* at CU n ° tiUnea de Z6U Ca U11U1 ce fusese
oTt nd pe Petru ca pe un trimis al P*g»n. Deci,
lui Dumnezeu, era foarte
inclina
'
-
invataturilor lor greîte, refuzul sfintilor

inchinare M are explicate proprie $i
$i
particulars
al ingerilor de a li se aduce
apostolii Petru, Pavel,
- ocoti zeu, sau macar un om :
superior celorlalti oameni sau semi

eu Varnava au refuzat sa se aduca adorare ca unor zei, in loc de
• in luzat ^ nu venerarea ci adorarea ca zeilor
sa
tt 1
iZT*
se aduca.
In citatul din Faptele
ceea ce p'
- - ^-
si li
cinstirea sau venerarea pe care sfintii o primesc. Iar ingerul desco-

peritor a respins inchinarea lui loan, pentru egalitatea pe care o avea
Apostolilor, 14, 3-15, Pavel si Varnava res- cu el, ca impreuna slujitor al lui Dumnezeu.
ca zei !si'r
ocotitT::
socohti
"
3dUS PentfU aCel3$i m ° tiV Ca
h s-a adus adorare, nu cinstire. * ' mai ** -- In ce prive$te cinstirea venerarea pe care oamenii o aduc siin
$i
Contextul ne tilor $i ingerilor lui Dumnezeu, acestea sint primite de ei, dupa cum s<*
I« cmr ologulm
oTofl
i i H
Uit ° rii PamintUlUi dIn LiStra
din
Uimi ^ de
nastere de catre Pavel, intr-un
vin! '
-—a poate vedea in diferite locuri ale dumnezeie?tii Scripturi.
glas au striqat •
-/cm. luind asemanare omeneasca Un prim exemplu vedea atunci cind al

se poate treilea capitan tri-
Varnava ca este Zeus, iar de Pavel

s-au pogorit la noh>. ziceau de « mis de imparatul Ohozia, cu cei cincizeci de oameni ai lui, «a ingenun-
ca este Hermes, de vreme ce est
PUrt&toru] cuvintului>, (Fapte, 14,
8-12). Astfel, este lesne de chiat inaintea lui Hie §i s-a rugat lui $i a grait catre el $i a zis : Omule
teles m al lui Dumnezeu, cauta cu ochi milostivi la sufletul men ?i la sullo-
;
II! DESPRE CULTUL SFINTILOR SI AL 1NGERILOR I'l

tulacestor cincizeci de robi ai tai !» (IV madianitUor (Jud., 7, 16—23); prin Samson: leul sfisiat (Jud., 14), li-
Regi, 1, 13). $i iarasi ,«...feciorii darimarea templului lui Dacjon

listenii ucisi, portile Gazei luate
:
1,-ooroalor cei dm lerihon... au isi

venit inaintea lui Elisei Regi,
tf s-au inchi- (Jud., 16, 23—31); prin Samuel: tunet si ploaie peste seceris (I
Na! ucodonosor a cazut cu fa a

t la pamint «| s-a inchinat lui
12, 16 18) —
prin Hie Proorocul
;
seceta cea mare (III Regi, 17,: 1), faina
vaduvei
Danieb, untul de'lemn al vaduvei (III Regi, 18, 14) invierea fiului
(Dan. 2, 46). $i iara$i, vedem ca Si ;
Valaam «plecindu-se cu fata sa s-a In- din cer peste jertle

cbmat..., mgerului Domnului din Sarepta Sidonului (III Regi, 17, 17—23); foe
(Num., 22, 31). Ingerii au primit inchina- ploaie mare (III Regi, 18,
(III Regi, 18, 36—38) deschiderea cerului si
;
(FaC
lngerUl Domnului 19
2 hm
<
la Manoe si i
"
femeia lui
'
care i s-au inchinat pina la pamint,

1} -
^ Primit inchinaciunea 41—42). Se mai arata Ohozia, pedepsit cu moartea
:
(IV Regi,
prin
1, 16)
Elisei
;
iar ingerul despartirea apelor Iordanului cu mantia (IV Regi, 2, 8) ;

Domnului s-a inaltat ca para focului de
pe jertfelnic (Jud., 13 18-21) Iordanului (IV Regi, curatirea apelor lerihonu-
Ingerul Domnului a primit inchinarea *
despartirea apelor 2, 14),
de la David si de la bS rinii po din Betel sfisiati de ursi (IV Regi, 2, 23),
Porului I Par., 21, 16-18). ingerul lui (IV Regi, 2, 19—22), copiii
Domnului a primit inchinaciunea de (IV Regi, 32—35), vindecarea lui Neeman
la Daniel proorocul (Dan., invierea fiului sunamitencei 4,
8, 11 •
10, 9—15).
(IV Regi, 5, 10). Ghehazi lovit cu lepra (IV Regi, 5, 20—27), omul in-
Cele 9m
lari'm
isp.tit sa S ^ ?° PlnS 9iCi ti
Ce ai fost dumneata
"
raSpUnS Ia Cele
viat prin oasele lui Elisei (IV Regi, 13, 21), iar prin Isaia, vindecarea
ca ingerii * sfintii lui Dumnezeu
crezi,
nu voiesc a primi in- lui Iezechia (IV Regi, 22, 1—7).
°a
taSJT ^ T
ni Cite5te CU at6ntie l0CUrile
' indicate din Sfinta
6ge deStUl de Clar Ca atit Sfin ii lui
Cei doisprezece sfinti apostoli au adus diferite vindecari (Matei,
u
cit Tll
J-i
mgeniri -f,"
Lui
'
primesc cinstire de la oameni, fara
^ Dumnezeu,
ca aceasta ve-
10, 1 Marcu, 3, ;
14—15
nici au facut diferite
6, 7,
minuni
13
(Luca,
Luca,
10, 9,
9, 1—6).
17).
;
Cei
Apoi
saptezeci
alte
de uce-
,-
nenumarate
il oi are a lor
sa aduca vreo mihnire lui Dumnezeu.
(Marcu, 16, 20; Fapte, 2, 43; 5, 12, 16); vinde-
minuni ale apostolilor
INVATACELULCare sint .acele daruri :
puteri deosebite cu care 2—8), moartea lui Anania §i a Safirei (Fapte,
?i carea ologului (Fapte, 3,
Dumnezeu a mzestrat pe sfintii Sai ? vindecarea slabanogului
5 —10), vindecari de
j bolnavi (Fapte, 15—16),
PREOTUI Mai intii sint
puterile date lor de a face minuni,
r
invierea Tavitei (Fapte, 9, 36—41), redarea vederii

:
dupa Enea (Fapte, 9, 34),

C ^'
rum scrie «Minunat este Dumnezeu
Q :
•
intru sfintii Sai, Dumnezeu! lui lui Saul (Fapte, 11—13), orbirea lui Elimas (Fapte, 13, 11),
9, 17—18 ; 22,
Israel, (Ps. 67, 36) si lara?i Publius (Fapte,
«Prin sfin t ii care sint pe pamintul :
invierea lui Eutih (Fapte, 20, 9—12), vindecarea tatalui lui
Sau,
nnnunata a facut Domnul toata voia intru minuni puteri pe oare nu este aici loc a le
ei» (Ps. 15, 3). 8 8),
ft si alte
t
nenumarate
F
isi
Oare nu prin mina proorocului Sau, Moise, pomeni.

a batut Dumnezeu Egip-
r» '« £~™ a PrefaCUt apa ln Singe (7 20 21

)'
a adu « broaste >
~ lata, deoi cu ce puterif
§i cu ce
frate, daruri a impodobit Dumne-
Pentru
•
101 l(9 3) M?iCi usturatoar zeu pe sfintii Sai, atit in Vechiul cit $i in Noul Testament.
loc
OC (9 T\i ^K-T*
9 8, 18, 33), lacuste T'n
(10, 4-6), intuneric (10,
«- gnndina si
21), moartea pri-
"
' '
aceasta, in incheierea cuvintului despre minunile sfintilor lui Dumnezeu,

"" or nascuti (12, 29-30), i- a trecut pe repet cele ce zice Duhul Sfint «Minunat este Dumnezeu intru sfintii
evrei prin Marea Rosie (14 15 :
»), l-a pierdut pe faraon si pe ostasii lui (14, Sai, Dumnezeul lui Israel» (Ps. 67, 36).
27)? Apoi, invinqerea
1 7, fndUlC irea apei la Iar daca veneram §i pe ingerii lui Dumnezeu intocmai ca pe sfinti,
Mera (Ie 5 ., l^/sc^terea'ape
nhSV H
'
h ;r 7
C ° re apoi trebuie aratat ca multe §i preaslavite minuni a facut Dumnezeu in
N
".mi, 16 28 h"
3l7 vindecarea
28, 31),
InghitIrea 1UI
•
!
'
6)
'
* Datan ***** Sai ingeri, ca de pilda ingerul Domnului
prin sarpele de arama (Num., 21)'' izvo- lume prin mijlocirea sfintilor :
Iwa apoi din piatra la Cades (Num., 20). 19 20 32, 34 33, 2 Num.,
a condus pe izraeliti din Egipt (le?., 14, 23,
'
; ? ; ;
Apoi, prin Iosua Navi oprirea

apelor Iordanului (Ios 20, 16) nimicirea Sodomei $i Gomorei, de asemenea, s-a facut prin In-
-'— : ;
3 11
-zidurilor lerihonului (Ios.,
17),
geri (Fac, 19, 13), molima in Ierusalim (II Regi, 24, 15—7. I Par., 21,
6, 6-20) prin Ghedeon
, : nimicirea
4 — Credinta Ortodoxa
/)<>
DESPRE CREDTNJA ORTODOXA 1
* t
DESPRE CULTUL SFINTILOR $1 AL INGERILOR 51
'
14 16), nimicirea ostii asiriene
.
••
(IV Regi, 19, 35 II Par., 22, 21 Isaia

; ,
este ingrijitorul, mingiietorul §i curatitorul pacatelor noastre. Dar mar-
37, 36) Irod lovit de moarte {Fapte, 12,
;
23), vestirea zamislirii lui Iisus' .
Hristos ?i a nasterii sfintului loan turisim, de asemenea, ca sfintii intervin pentru noi in rugaciuni §1 ce-
Botezatorul (Matei, 1, 20—21 Luca reri |t, din iubire pentru ei, Mintuitorul ne comunica §i prin ei ceea
•
1, 31), vestirea nasterii lui Hristos

(Luca, 2, 10), invierea Domnului (Ma-
tei, 28, 5—7), inaltarea si
ce are in Sine pe seama noastra. Inaintea tuturor ne comunica prin
a doua venire a Domnului (Fapte, 1 51) in- •
gerii slujeau lui Iisus Hristos (Matei, Prea Sfinta Sa Maica, ascultindu-i cuvintul cu care se roaga pentru
4, 11 Marcu, 1, 13), ei 'au v'estit ,
pastonlor nasterea Domnului (Luca, 2, noi. -
9), ei au vestit sfintelor miro-

nosite invierea Domnului (Matei, 28, Tot despre sfintii ingeri §i pazitorii no$tri despre
astfel zicem $i ;
1), ei vor desparti pe cei drepti

ae cei nedrepti in ziua judecatii celei apostoli, prooroci, martin, ierarhi, drepti $i despre toti aceia care au
de apoi (Matei, 13, 39—42 24
preamarit pe Dumnezeu $i care li sint slugi credincioase. Cu ei im-
•
31) si inca multe, nenumarate minuni si puteri

ale lui Dumnezeu s-au
fScut prin sfintii Lui ingeri preuna numaram pe arhierei, pe preoti, ca pe unii ce stau la dumno-
?i se fac $i se vor face pina la sfirîtul
veacurilor. zeie$tile altare, precum $i pe barbatii drepti, distinsi prin virtuti. Dom-
\s •
Aceste binefaceri f acute de Dumnezeu nului li place sa ne rugam unii pentru altii, ca mult poate rugaciunea
prin sfintii Sai ingeri ne o-
9a S a C I1S tim Pe C6i Ce Slujesc cu mim
'
dreptului (Iacov, 5 16). Ca Dumnezeu asculta mai mult pe cei sfinti, decit
cu blinde e la mintuirea *
noastra t
.
7TT
(II
!1
Petru
t pe cei ce ramin in pacate, aceasta o aflam din Sfintele Scripturi (loan,
2, 11 Iuda, 1, 9 Ps 67, 17 90, 11
, , . ,
, 102, 21 etc.). 9 31).
TNVATACELUL : Dar pentru care pricina Dumnezeu primeste
r
pentru noi inaintea

pe Marturisim ca sfintii sirit ajutatori $i mijlocitori
sf.nti si pe ingeri sa se roage ,si sa mijloceasea
pentru mintuirea oa- lui Dumnezeu nu numai aici, in timpul petrecerii cu noi, ci inca mult
moni or, de vreme ce numai Mintuitorul nostru
Iisus Hristos este sin- mai mult dupa moarte, cind ei, dupa indepartarea «oglinzii» (de care
gurul mijlocitor intre Dumnezeu si oameni ? •
* * *
pomene$te sfintul Apostol), cotntempla curat Sfinta Treime §i nemargi-

PREOTUL Dumnezeu primeste rugaciunile
:
si mijlocirile care se nita Ei lumina. Caci nu ne indoim nici de sfintii profeti care, in trup
lac catre El, prin sfinti prin ingeri, fiindca El voieste a-i slavi
;? i
pe ei muritor fiind, au vazut lucrurile cele cere$ti r
prin care se prevesteau
precum si ei fi slavesc in cer ? i pe pamint. Fiindca '
sfintii au suferit cele viitoare.

»
pentru slava lui Dumnezeu, au primit

de la El nu numai slava ci si INVAJACELUL Dar : se spune in Sfinta Scriptura ca Dumnezeu ii
•'-nil de a face minuni mari,
chiar mai mari decit a facut El cind
era asculta pe sfinti cind ace$tia se roaga pentru noi ?
pe
Ce] PREOTUL Am aratat ca sfintii sint slaviti de Dumnezeu cu cinste
ce crede in Mine va face si el :
lucrurile pe care le fac Eu, si mai mari
Cnt acestea va face...» (loan, 14, 12). Noi ne (Rom., ca vor judeca lumea (I Cor., 6, 3), ca sint iubiti de Dum-
2, 10) r
J inchinam sfintilor lui

Dumnezeu, nu ca unora care ar fi prin fire nezeu (Dan., 10, 19). Iar cum ca sfintii sint ascultati de Dumnezeu cind
dumnezei, ci ca unor slu-
n ion ai lui Dumnezeu, care au dobmdit de se roaga pentru noi, cauta in Dumnezeiasca Scriptura la citatele pe care
la El deplina incredere
..rice vor cere primesc de la
incit
ti le insemnez aici: Fac, 27, 7; Iov, 42, 8— 10 d Regi, 7, 9; ler., ;
El, ca unii ce I-au pazit poruncile
•'. "*' — 22).
d'loan, 15, 15— 21 Iacov, 5, 13, 15; Apoc, 8, 3, 4, 5; Fac, 20, 7; II Tim.,
?
Noi veneram (oinstim) pe sfintii lui 1, 3 Dan., 10, 12. De asemenea, cauta despre mijlocirea ingerilor pen-
Dumnezeu fiindca Insusi Impa- ?
«l>.l Dumnezeu Se simte tru noi la: Fac, 24, 7; Dan., 3, 19—25; Evr., 1, 14? Ie,$., 19, 22; Num.,
•
cinstit vazind ca sluga lui iubita este
cinstita 14—16. Dar vei gasi 16—17;
nu numai ca o sluga, ci si ca prieten 20, 16; Fac, 19, 13; II Regi, 24, I Par., 21,
al lui Dumnezeu (Ps. 138 17-
'<•"", I;>, Noi credem ca Domnul nostru si inca alte multe marturii in aceasta privinta, in dumnezeiasca Sfint.i
14). Iisus Hristos este u'nicul
noslru Mijlocitor Scriptura, care confirma cele de mai sus. Nu ramine la indoiaia in
ca El S-a da* pre Sine pre de rascumparare
si
t pentru aceasta privinta, ca sa nu te osinde$ti §i tu ca cei ce stau impotriva
1«>U si cu Singele Sau a facut impacarea
omului cu Dumnezeu ca El
adevarului invederat $i dovedit.
DESPRE PREACINSTIREA SFINTEI FECIOARE MARIA 53
toate neamurile, «ca mi-a facut mie marire Cel Puternic...» (Luca, ],
48—49), adica cinstirea ei este voita de Dumnezeu.
INVATACELUL
I-am auzit pe unii spunind ca nu trebuie sa diim :
multa cinstire Fecioarei Maria, pentru ca nici Insusi Fiul ei, Iisus Hristos,
n-a cinstit-o. Aceasta s-ar vedea din cuvintele
Mintuitorului, redate de
sfintul evanghelist in textul urmator «$i cineva i-a zis lata, mama si :
:
fratii Tai stau afara, cautind sa-Ti

vorbeasca. Iar El i-a zis Cine este :
mama Mea si cine sint fratii Mei ? mina catre ucenicii Sal,
$i intinzind
a zis : lata mama Mea si fratii Mei. Caci oricine va face voia Tataiui
Meu Celui din ceruri, acela Imi este frate si sora si
mama » atei, ._,
12,
'" -50). Deci,
47- faptul ca Fecioara Maria I-a fost mama nu are
nici 4m-
portanta. In fata Lui, legaturile Sale de singe
sau de rudenie trupeasca
Capitolul 6 n-au nici un pret si nici o precadere fata de
legaturile Sale spirituals
cu cei ce fac voia Tatalui, oricine ar fi
acestia.
DESPRE PREACINSTIREA PREOTUL
Ceea ce vrea Mintuitorul sa arate este ca de impor- :
tant deosebita pentru oameni este nu mrudirea trupeasca,

SFINTEI FECIOARE MARIA voia Tatalui, ceea ce noi stim ca Sfinta
ci a face
Fecioara realizase deja, cind a
acceptat sa fie Maica trupeasca a lui Dumnezeu-Cuvintul.
Domnul noslru
nu pune in discutie deci faptul ca ea era Maica
Sa, ci faptul ca fegatura
iNVATACELUL Dar pe Maria, Maica lui Iisus Hristos, omeneasca se face cu Dumnezeu numai odata cu implinirea
:
de ce noi voii Lui.
ortodoc,u o cinstim atit de mult, Cel ce face voia lui Dumnezeu devine sufleteste
dupa clt se pare, ne inchinam la ea inrudit cu Dumnozeu.
ca la Dumnezeu ? Prin cuvintele de mai sus, Mintuitorul nici
n-a inlaturat inrudirea Sa
PREOTUL cea trupeasca cu Maica Sa, nici n-a miosorat
"
Noi p e Preasfinta Fecioara Maria
—
: cinstirea ce i se ravine
Dumnezeu o cinstim rnai mult decit ,i Nascatoarea de unei mame de la fiul ei, ci numai a cautat
pe 4o W sfin ii sa accentueze ca cea la la
?i
ê ««.
inger h dar totus! I
t %^ ^J
*% "*** i ^m "*
• * m j
inrudire cu El, cea spirituala, are tot asa de
-ft •* ___ ._.. 1 ft a,
" 1Ui DU CinStirea mare pret si o poaU .... rea-

preltr^f pentm ca ea
* - li/a totusi orice credincios.
Asadar, a fost un cuvint de indemn si de
mTmZîr^^'
mitral legata de El,
nu numai prin prietenie,
este
cum
Maica lui Du
sint ceilalti sfinti
incurajare la adresa multimii, iar nu unul de
Sale. Mintuitorul nostra Iisus Hristos,
dispret la adresa Maicii
' * aceea se spune in cintarea
bisericeasca (axionul)
cit a fost cu Maica Sa pe paminl,
«Sea c Z.£ pururea o asculta si o iubea si era supus
^ »**** ^™ *
:
de HerUVimii fata de ea (Luca, 2, 51) si

B^fZ f^ * -m,nare deS onc-ind li cerea ceva, nu Se arata neascultator
.
mi r
s hut
E
T
"
P1 eSUS d6Cit Sfintii

T mtrupat. Astfel i s-a
Cuvmtul
eni deoa
inchinat si ingerul
' — in ea S-a iiimUi din Cana Calileii, la cererea
fajii de <m.
mine, prefacind apa in vin (loan, 2, 3—10). A avul mare

Astlel, l.i
Mamei Sale, El a fiicut prima mi
J ^
»»na Vesture (Luca, 1,
(
Gavriil «
,a (|iij,i d,. Maica
28-29), fI fa acela§i chip , S.i, chiar cind era pe cruce, rasli(jnit; purlindu-i de
a
Ma
Ehsaveta, maica .sfintului loan
Botezatorul "(Luca,
it
<)crotir(M cHiii nidi nihil dinlro ucenicii
* m A » m * mL M
( |iijii, ,, |,us-o sub
1, 40-43)1, S.ii tl llli lOclll l'VilM(|lir|lsli||
«tf Sfinta Fecioara, prin Duhul Sfint,
prooroceste ca pe ea o vor L ,
clup.i
}v iillr
cum
u
cslo sc.is: «\)rn
l,,lH,
Iisus, v.i/ind ,,r Mn.cu Su si |)c ikvi.iciiI
\ « l slh,(l tiWturi, u /is Mnirij Snlc ; .-Innr,,., ,,,!,, I ... I |,,.i |„
— :
M DESPRE CREDINTA ORTODOXA DESPRE PREACINSTTREA SF1NTEI FECIOARE MARIA 55
Apoi a zis ucenicului : «Iata mama ta!». $i din ceasul acela, ucenicul de cuvintul lui $i cugeta in sine : Ce vainsemnind urarea aceasta ?
fi
«i luat-o sub ingrijirea sa» (loan, 19, 26 — 27). Vezi ca Mintuitorul, nici $i ingerul i-a zis : Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu.
chema numele lui Iisus.
in vrcmea cea grea a suferinêlor Sale de pe cruce, nu a neglijat pur- $i iata, vei lua in pintece $i vei na$te Fiu §i vei
larea de grija fata de Maica Sa, care L-a nascut $i L-a crescut. $i cum Acesta va fi mare §i Fiul Celui Preainalt se va chema $i Domnul Dum-
Sau. va dmparati peste casa
«Mie ar putut sa dispretuiasca pe Mama Sa, cind Insuî
fi Dumnezeu a nezeu Ii va da Lui tronul lui David, tatal $i
(I.il porunca sa cinstim pe tata $i pe mama, dupa cum s-a scris «Cin- lui Iacov in veci $i ilmparatia Lui nu va avea sflr$it. $i a zis Maria
:
sle.^te pe tatal tau $i pe mama ta» (Deut., 5, 16) ? catre inger : Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu $tiu de barbat ? §i
INVATACELUL Da, dar de ce noi o numim pe Maria «pururea
:
raspunzind, ingerul i-a zis : Duhul Sfint Se va pogori peste tine §i pu-
pentru aceea, Sf intul care se
lccioara», de vreme ce Insu§i Fiul sau a numit-o «femeie», ceea ce ar terea Celui Preainalt te va umbri ,•
$i
va na?te din tine Fiul lui Dumnezeu va chema» (Luca, 1, 29—35)

se
Insemna ca a fost casatorita iar nu fecioara, caci a$a reiese din cuvintul
Ai auzit cum arhanghelul s-a inchinat Fecioarei Maria numind-o
Scripturii : vazind pe Maica Sa §i pe ucenicul pe care-1
«Deci Iisus,
«binecuvintata intre femeie. Dar, de§i o nu-
iubea stind alaturi, a zis Maicii Sale: «Femeie, iata fiul tau !...» (loan, pe ea «plina de har» $i
ca fost umbrita de puterea Celui
19, 26). Tot a$a o numa$te, dispretuitor, $i la nunta din Cana Galileii mele $i el «femeie» o anunta a
zamislit a nascut din Duhul Sfint pe Fiul lui Dum-
«Zis-a ei Iisus: Ce este Mie $i \ie, femeie ?» (loan, 2, 4). In acest caz, Preainalt §i ca a §i
de Maria, mirindu-se ca i se
nici noi nu 'o putem socoti mai mult $i nu ii putem aduce un cult nezeu. Este ceea ce se confirma ?i insaî
anunta o na^tere ei, care nu $tia de barbat Vezi deci, ca ingerul i-a
deosobit.
zis nu « binecuvintata tu intre fecioare»,
e^ti ci «binecuvintata e$ti
PREOTUL In citatul prim, nicidecum nu este vorba de dispret, ci,
:
fata de Preasfinta Nas-

tu intre femei», prin aceasta nearatind dispret
dimpotriva, se vede cum s-a ingrijit de soarta ei imcredintind-o pe ea
catoare de Dumnezeu, cea «plina de dar», ci descopera o veche taina :
purtcirii de grija a apostolului loan, ,$tiind ca El nu va mai sta pe pamint

zdrobirea capului ârpelui prin femeie (Fac, 3, 15) ?i ca ea va li
pentru ca sa o ingrijeasca in restul vietii ei. Acest lucru nu este o Noul Adam,
acea tainica $i duhovniceasca Eva care va na?te pe
nocinstire, cu adevarat, o mare cinstire $i un mare respect fata de
ci,
Dumnezeiei§tii Parinti ai Bise-
Hristos, Care va aduce viata in lume.
Mama Sa, careia nici in chinurile de pe cruce nu uita sa-i poarte de femeii (Fac, ca Cei ce
ricii zic ca Hristos S-a numit saminta 3, 15),
<irija. Iar daca o nume^te «femeie», nicidecujm in inteles de femefe ca-
de barbat, de la Duhul Sfint ?i din
s.ilonta sau in semn de dispret, ci numai in inteles de gen sau sex, cum
nu S-a nascut din saminta ci
Preacuratele singiuri ale Preasfintei Fecioare $i-a luat trup. In zma

se vede $i din aceea ca tot a$a s-au adresat §i cei doi ingeri Mariei Fecioara
aceasta imparateasa ?i
MiKjdalena la mormint «Femeie, de ce plingi ?» (loan, 20, 12 13), iar
: — cea mare a judecatii celei de apoi,
Maria va sta de-a dreapta tronului Fiului sau cu mare $i negraita
coi doi barbati care s-au aratat la Inaltarea la cer a Domnului au zis
slava, dupa cum Psalmistul o arata zicind «$ezut-a imparateasa de-a :
citre apostoli «Barbati galileeni, de ce stati privind la cer ?» (Fapte,

:
dreapta Ta, imbracata in haina aurita $i prea infxumusetata» (Ps. 44,

I, 11). Nici ingerii, nici cei doi barbati n-au rostit cu dispret cuvintele
••
11, 12, 21). Pentru ca arhanghelul Gavriil a numit-o pe ea femeie
«Iemeie» sau «barbati», ci dimpotriva, in chip mingiietor.
«binecuvintata e?ti tu intre femei», apoi in aceasta vezi
INVATACELUL: Dar unde se spune in Sfinta Scriptura ca Maria, cind a zis :
numim dumneata ca Fecioara Maria era femeie casatorita? Dar cind Dum-
mi iin in I iii Iisus, a fost fecioara §i pururea-fecioarS, a$a cum 6
Moi ? nezeu a zidit-o pe Eva din coasta lui Adam (Fac, 2, 21—22) $i a
numit-o pe ea «femeie » oare $i atunci Eva

PKEOTUL : Ca a nascut fiind fecioara ne-o arata chiar Evanghelia adus-o la el, iar el a
era femeie casatorita fiindca Adam a numit-o «femeie» ? Aâdar, ddc»
(I.ncci, 1, 28 35); intrind la ea arhanghelul Gavriil a numit-o «plina
Eva de Dumnezeu fecioara, iar Insu$i Dumnezeu ?i Ad.im
<!<* Iuir...» ,î «...binecuvintata intre femei». «Iar ea, vazindu-1, s-a tulburat a fost zidita
:
57
ppfapTNSTIREA SFINTEI FECIOARE MARIA
DESPRE
!i(i DESPRE CREDINTA ORTODOXA
na*tere a ramas fee oar.
cum ca dupa ,
pe aceasta fecioara, Eva, o numesc «femeie» (Fac, 2, 22 23), apoi nu — si cununa tuturor sfuuilor.
lar tf
proorocul fezecniel U,l-3).
:
o nume^te pe Maria «femeie» in tafeles de femeie casatorita cum — cite $ te H vezi cele proorocite despre ea de
nu trebuie sa
(
dam prea
Dumnezeu 1NVATACELUL: Se mai spune, totusi, ca
au Evei «femeie»
zis — pentru ca ea era parte femeiasca, nu barba-
teasca, pi astfel se adresau evreii in vremea aceea. Dar nicidecum nu
multa cinstire Fecioarei
fecioara pentru ca ar
Maria tf
copu, care
mai fi avut si
alt! sint
nici
nunuU de
«Intnul
nu poate
Sfinta
na -
fi
-^^^^
lisus, iar lisus este numrt
se. intelege ca Dumnezeu ;$i Adam, pe cea luata din coasta lui Adam ,i surori» ai lui
Scripturk <frati ulterior si alU
urma Maria a mai
ca avut
$i care atunci era fecioara au numit-o femeie in inteles de fe- cut Matei
>> 1de unde
25), ar
vorbe?te de ni§te «frati» ai Domnului 51.
intr-adevar, Biblia ne
meie maritata (casatorita). Caci precum Eva era fecioara, atunci cind fii. $i
cuvintele iudeUor nedu-
IlurorUe. Lui. cind red,
i s-a zis «femeie», tot a$a Eva cea tainica $i duhovniceasca, Preacu- oe ase^;. despre
Acesta fecoru
minunata a Domnului ..Au nu este
rata Fecioara Maria, care a nascut pe Noul Adam, Hristos, fecioara meri.de pe so.na r
mama Maria frafi Lm lacov Si

este in vecii vecilor, cu toate ca Sfinta Scriptura o nume$te pe ea
«femeie». A?a a binevoit Dumnezeu ca intru Fecioara Maria sa dea
indreptare firii lui Adam celui vechi, prin Noul Adam eel nascut
S7m
tes arului I
13,
Au nu se
* .uda Si
55 56 Marcu, 6, 3).
•
I
nume 5 te
suroriie
Atunci,
Lu,
cum
Lui
au
o
nu
numim
sin,
tf
toate
noi pe
la
Maica
Mate,
Domnului
™^
din Fecioara, Care a venit in lume $i S-a imbracat in noasfcra -pururea fecioara* si o veneram ca atare ?
«intiiul nascut» nu insemneaza
din negraita Sa mila ?i bunatate, pentru ca sa izbaveasca pe vechiul PREOTUL : in citatul prim, expresia
altera nascu utte-
Adam, cu din osinda §i din moarte, «Caci precum
tot neamul lui, numaidecit ca trebuie sa presupunem * existenta t i
^
intru Adam toti mor, a$a intra Hristos toti inviaza» (Rom., 6, 5, 8 ?
rior. Acesta este un fel de a vorbi al VeoMuM^tan^ orison ttul
loan, 3, 16; 5, 24 $.a.). Deci, ia aminte ca Sfinta Scriptura nu nume$te

pe Maica Domnului (Luca, 1, 43) «femeie» in sensul de femeie casa-
nascut» se numeste eel
avea ,i al t i Wsau nu
ce deschide
(left 13, 2)
intii
§
pintecele,
i unde adeseon
indlferent
nume
cu eel
alul
a
ca
V
ordinal
^ X
cardr
a
nal
a
(in-
torita, cum inteleg unii, ci prin cuvintul «femeie», Sfinta Scriptura ori intrebuintat amestecat
(12 3 etc.) este inlocuit de vorbire
arata numai sexul, genul feminin al Sfintei Fecioare §i totodata arata Ebraismul acesta a intrat in felul
lii'ul,' al doilea, al treilea).
in chip umbros $i tainic ca este femeia a carei saminta (Hristos) va erau dintre evrei. In cazul de fa a,
caci aghiografii
al Noului Testament
zdrobi capul $arpelui (Fac, 3 15) $i prin care va veni mintuirea in sens de «unicul nascut»
r
insemneaza «unul nascut»
«intiiul nascut»
neamului omenesc. ar mar fi avu
deoareee, daca in adevar lisus
Alt inteles este exclus,
La cele de mai sus trebuie adaugat pe Maica Sa in gri ja unui apos ol, ci
lasat-o
.
91 alti frati natural!

n-ar f i
1. Fiind Maica a Mintuitorului, Fecioara Maria a primit cea mai citatul al doilea, unde este vo ba ^de
n grija vreunui fin de al ei. In
mare pe care o poate avea o faptura omeneasca. de vera Lui care la evrei
cinste
ai Domnului este vorba
«fra t i,. fl de «surori»
2. Zamislind de la Duhul Sfint pe Mintuitorul in pintecele
ei, a
amintHi cunujrie lor, in nurnar
sint chiar
purtau numele de «fra t i» tf
fost cu totul curatita de pacate, ca nici un alt om oricit de sfint ar (vezi Matei, 12, 47-50; Marcu 3 fll, Luct,
de patru de mai multe ori
fi fost. Cor., 9, 5; Gal., 1, 19). Ei nsa
15
3. Fiindu-i prezisa de Dumnezeu cinstirea ei — ca nici o alta cinstire 8 19- loan, 2, 12; 7, 3 ; Fapte, 1, ,
natural! ai
I
lui lisus Hristos ? i 01 a,

un caz nu au putut fi fretf
a vreunui om — Sfinta Fecioara Maria trebuie socotita cea dintii dintre in nici
pentru ca
Marie!, mama lui lisus, :
Mart .-M
sfinti, a$a cum loan Botezatorul este eel mai mare intre prooroci (cf.
Domnului este o alta persoaii.i
1 Mama acestor asa-zisi «frati» a!
Mai., 3, 1 Isaia, 40, 3). Scriptura Maria sau «cca-
-,
Maria, cea numita in Sfinta

decit Fecioara
Pentru toate acestea, Sfintei Fecioare Maria i se cuvine o cinstire
Maria Maica Domnului si de Mar.a Mag-
lalta Marie» (adica deosebita de
mai mare decit altor sfinti, adica preacinstire, ea fiind imparateasa
»
,')M
DESPRE CREDINTA ORTODOXA DESPRE PREACINSTIREA SFINTEI FECIOARE MARIA :»!)
datena) sau «sora mamei Lui, Maria lui Cleopa», fiind amintita chiar ala-
lun de Maica Domnului Daca ar
3. fi fost frati naturali ai Sai, Hristos i-ar fi facut aposloli ;
si in apropierea ei.
ei insa nu au fost apostoli. Deî unii presupun ca ace$tia doi dinlrr
lata textele biblice lamuritoare «$i erau acolo :
multe femei, pri- «fratii Domnului», anume Iacov §i Iuda, ar fi identici cu cei doi apos-
vmd de departe... intre care era Maria Magdalena
si Maria, mama lui tolicare poarta acest nume (Iacov fiind conumit la fel cu «fratele Dom-
iacov a lui Iosif, mama
§1 si fiilor lui Zevedeu» (Matei, 27, 55—56). Iacov nului» eel mic in toate listele apostolilor, iar Iuda «fratele Domnului
f
Si Iosif sint doi din cei patru «frati» ai Domnului

(Matei, 13 35) Mama ar fi fost Iuda Tadeul), totu>$i
aceasta este o simpla presupunere, nein-
F
lor este o alta persoana declt
Maria mama lui Iisus. Evanghelistul con- destulator de intemeiata, mai ales ca ei in?i?i nu se numesc «apostoli»
linua apoi «Tirziu, simbata noaptea...
: a venit Maria Magdalena §i cea- dupa cum nu se numesc nici «fraji ai Domnului* iar despre apostoli ,
lalta Marie, ca sa vada mormintul»

(Matei, 28, 1). Aici iarasi este vorba vorbesc la persoana a treia (Iuda, 1, 17). Despre Iacov, «fratele Dom-
de «cealalta» Marie, care nu poate fi
decit mama «fratflor» Domnului si numai ca a fost eel dintii episcop al Ierusalimului
nului», se ?tie 91 ca
despre care a fost vorba
tf in textul precedent. In chip asemanator se bucura de cea mai mare autoritate, atit in fata credincioîlor, cit
scriu î
si ceilalti evanghelisti
«$i erau si femei care priveau de in fata apostolilor (Fapte, 12, 17; 15, 13), in timp ce apostolul Iacov al
:
departe intre
care S1 Maria Magdalena, Maria,
mama lui Iacov eel Mic si a lu'i Iosi luiZevedeu fusese ucis (Fapte, 12, 2) ; iar despre celalalt Iacov nu mai
Si Salomea». «Iar Maria
Magdalena ?i Maria, mama lui Iacov eel mic si putem $ti nimic.
a lui Iosi, priveau unde L-au pus» (Marou, 4. Hristos ar fi incredintat grijii lor pe Fecioara Maria, iar nu apos-
15, 40, 47). Acelasi eVanghe-
list scne apoi «Dupa ce a trecut ziua simbetei, Maria Magdalena,
:
Maria
tolului loan, care, oricum, ar mai strain acesteia decit un fiu al ei.
fi fost
mama lui Iacov, si Salomea au cumparat miresme, Deci «fratii Domnului» nu pot fi nici macar frati vitregi ai lui Iisus,
ca sa vina sa-L unga>'
Marcu, 16, 1). Apoi, in alt text «Iar sau fii ai lui Iosif dintr-o alta casatorie anterioara a acestuia, deoarece
ele erau Maria Magdalena si
:
:
:
Ioana si Maria lui Iacov celelalte a) Nicaieri nu se spune ,§i nicaieri nu se poate presupune ca Iosif
si impreuna cu ele, care ziceau catre
apostoli acestea» (Luca, 24, 10). $i, ar mai fi fost casatorit inainte ?i ca ar fi devenit vaduv sau ar fi divortat.
in sfirsit, altul : «$i stateau linga
Crucea lui Iisus mama Lui ?tim din Traditie doar atit, ca era «drept».
si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria
1
Magdalena» (loan, 19, 25). '

b) Mama Domnului», dupa cum s-a vazut mai sus, traia $i
«fratilor
I
In toate textele de mai sus e vorba era in apropierea intima a Maicii Domnului, ceea ce ar fi fost exclus
de aceleasi femei care au luat pentru motive lesne de inteles daca ea ar fi fost cindva sotia lui
parte la evenimentele Patimilor
si Invieni Domnului. Toate sint
po- Iosif, acum divortata. '
'-HMHte cu numele, numai «Maria,

mama
1
lui Iacov si a lui Iosi»(doi 5. Tmind seama de faptul ca peste tot, in Orient, dar in special la
dm «fratii» Domnului - Matei, 13, 55) este numita in ambele locuri iudei, «frate» se intrebuinteaza ?i in inteles mai larg, de «var» sau c\l^
-Maria, mama lui Iacov», apoi alteori «mama lui Iosi*, sau «cealalta alte inrudirimai apropiate sau mai indepartate (ca de ex. la Facere, 13, 8,
Mane», iar in alte locuri, «sora mamei Lui, unde Avraam il nume^te pe Lot «frate», de?i ii era numai nepot de frate,
Maria lui Cleopa». ^Deci
fratd Domnului» avind alta mama Fac, 11, 27), trebuie sa admitem ca «fratii Domnului» au fost vori ai
decit pe Maria, mama lui Iisus, mi
sint filki Fecioarei Maria si frati lui Iisus.
naturali ai lui Iisus. „• i
2. «Fratii Domnului» nu se numesc INVAJACELUL Din cele aratate pina aici, s-ar putea credo,
ei insisi «frati», ci «robi> si
:
91
..Slujitori ai lui Doi dintre ei, Iacov si Iuda, sint autorii celor
Iisus». intr-adevar, ca Fecioara Maria, Maica lui Iisus Hristos, a ramas pururea
don., opistole sobornioesti numite fecioara ?i nu a mai avut alti copii in afara de Iisus. Este totu$i scris
«a lui Iacov» si respectiv «a lui Iuda»
Or, acolo ei se numesc, fiecare, «rob» in Sfinta Scriptura ca Iosif n-a cunoscut-o pe ea numai pina ce a nascut
(Iacov, 1, 1) si «slujitor,> (Iuda 1
1) *
ai domnului Iisus, iar nu ])e Gel intii Nascut, pe Idsus Hristos, lasind astfel a se intelege ca apoi
«frati».
ca ar fi putut avea $i ailti copii.
DESPRE PREACINSTIREA SFINTEI FECIOARE MARIA CI
tin DESPRE CREDINTA ORTODOXA
PREOTUL Sfinta Scriptura spume intr-una din traduceriile La acesitea sa observatia ca expresia «pin& cincl»
mad adaugam $i
:
roma-
ncvLi «§i n-a cunoscut-o pe ea pina cind a cunoscut pe Fiul nu limiteaza nicidecum durata starii de feciorie a Mariei, ci, dimpotriv.i,
:
sau Cel
Unu-Nascut, Caruia I-a pus numele Iisus» (Matei 1 ,25) dar luatf aminte este folosita tocmai sa accentueze faptul ca Iisus Hristos S-a nascul din
aceea, unelle editii ale Noului Testament
?
fi intelegeti ca, in Sfinta Scriptura, expresia «pina cind»

fecioara, fara de barbat. De l<>-
insemneaza
ve^nicie. dosese traducerea «fara sa o fi cunoscut pe ea Iosdf, Maria a nascut
$i :
Caci zice Domnuil «Iata, Eu start cu voi in toate zi-Me, pe Fiul sau Cel Unul-Nascut...», ceea ce inseamna acelaî lucru, a$a
:
pina la sfir-
$ilul veacului» (Matei, 28, 20). Oare aceasta cum am aratat mai sus.
insemneaza ca Se va des- i
parji de noi dupa sfir?itul veacului acestuia? INVATACELUL In Sfinta Scriptura ni se spune, in mai multe locuri,
Oare nu zice dumnezeies- :
cud apostol Pavel «$i astfel (dupa ob^teasca inviere) pururea vom fi
:
ca noi, cre§tinii, nu avem dec it un singur mijlocitor aH mintuirii, pe Iisus
cu Domnul» (I Tes. 4, 17) ? Hristos. Or, noi ne adresam Maicii Domnului zicind «N-avem alt ajutor :
Iar in alt loc &1 Sfintei Scripturi este seris afara de tine» ,î zicem «Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu, mintu-
:
: «Zis-a Domnul, Domnu-

lui meu$ezi de-a dreapta Mea pina ce voi pune pe vrajma<?ii Tai
:
ie^te-ne ;pe noi», ceea ce, spun unii, este o mare greêala, ca adica pu-
a$-
ternut picio^relor Tale» (Ps. 109, 1). Oare aceasta
inseamna ca du(pa
nem pe Maica Domnului ca §i pe Mintuitorul, mijlooitoarea mintuirii
aceea Mintuitorul nostru Iisus Hristos nu va $ede a de-a dreapta noastre.
Tatalui
spre a imparati cu El peste toate veacuriHe, deoarece $tim PREOTUL dat lamuriri pe larg, cind am
In aceasta privinta U-am
bine ca «Im- :
paratia Lui nu va avea sfir$it» (Luca, 1, 35) ? vorbit despre cultul sfintilor. Iar in ce prive?te adresarea noastra catre
Iar in alt loc al Sfintei Scripturi se zice ca Noe
a dat drumul corbu-
Maica Domnului in acest chip «Nu avem alt ajutor in afara de tine»
: r
lui din corabie spre a vedea daca a noi nu tagaduim prin aceasta unicitatea lui Hristos Dumnezeu ca mijlo-
scazut apa, §[, zburind, corbul nu
s-a mai intors pina cind s-a uscat apa pe pamint citor al mintuirii noastre obiective, dar nu neglijam nici folosul oricarui
(Fac, 8, 7) aceasta in- ;
seamna ca s-a mai intors la corabie vreodata ? ajutor in ilegatura cu mintuirea noastra subiectiva (a se vedea cap. 14 al
lax&si, se arata m dumnezeiasca Scriptura ca Micol, fata acestei carti). Intelesul acestei adresari este ca nimeni dintre paminteni nu
dui Saul
(sotia lui David), nu a nascut fiu «pina in ziua in care a murit»
ne poate ajuta ca Maica Domnului, ea fiind purtatoare de trup ca $i noi,
(II Regi, Acesta in
Oare inseamna ca a mai nascut dar fiind cea care
,$i a nascut trupul Miiituitorului, ridicat de
0, 23). fii dupa ce a murit, pentru ca se
Sfinta Treime. Ea este omul in cea mai mare apropiere de Hristos ?i deci
zice «pina cind^?
A$adar, deschide ochii mintii asupra acestor trei marturii, alese dm rugaciundle ei au cea mai mare trecere la Dumnezeu. $i cuvintele de ru-
niuilte altele ale Sfintei Scripturi, $i gaciune adresate ei «Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu, mintuie$te-ne
:
in-tetege ca cuvintul pina cind in

Sfinta Scriptura insemneaza ,ve?nic §i, dupa cum pe noi» insemneaza: «Indupleca pe Fiul Tau sa ne mintuiasca!» Sau «iz-
Mintuitorul Hristos
vc^nic va fi cu apostolii Sai $i cu itoti cei ce implinesc bave?te-ne pe noi». In limba greaca, limba in care au fost scrise aproape
poruncile Lui,
dupa cum El ve?nic va sta de-a dreapta TatMui imparatind In Impara- toate cartile Noului Testament, ca §i cardie de cult ortodox, verbul a
lia Sa cea fara de sflrfit, dupa cum corbul in veci mintui insemneaza $i a izbavi de rau, de necaz, de ispita, de strimtorare.
nu s-a mai intors pe
corabia lui Noe §i dupa cum in veci Micol, fiica lui Saul, nu Deci «Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu, miintuie§te-ne pe noi» in-
:
a mai facut
Hi dupa ziua in care a murit, tot astfel Iosif semneaza «ajuta-ne cu rugaciunile tale sa ne izbavim de rele, de necaz,
:
eel drept $i temator de

Dumnezeu, ve^nic (in veac) nu a cunoscut-o pe aceea care a fost fecioara de lucrardile diavolului, de patimi». Aâdar, prin «mintuie§te-ue pre noi»
inainte de na$tere, aramas fecioara in na^tere §i pururea, Preasfinta $i nu intelegem «iarta-ne pacatele», ci roaga-te Fiului tau sa ni le ierlo.
Preacurata Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu $i Maica Cu neputinta este ca venerarea Maicii Domnului sa supere pe Fiul el,
Luminii,
Iniparateasa ingerilor $i a oamenilor. Caruia prin aceasta nu-I scadem nimic din adorarea ce I se cuvine, ci,
:
02 DESPRE CREDINTA ORTODOXA DESPRE PREACINSTIREA SFINTEI FECIOARE MARIA 03
dimpotriva, toata preavenerarea Maicii Domnului

trece de partea Ratal chinaciune (Luca, 1, 29) ? Cum sa n-o cinstim noi pe Maica Domnului, cue
sau, Care a ales-o si a sfintit-o pe
ea spre a-I fi Lui Maica. este Biserica Imparatului Slavei, mai desfatata decit cerurile, ecu cm i
In cele de pina aici ti-am aratat, cu

marturii din Sfinta Scriptura, pe Dumnezeu —
a Carui slava nu o cuprinde nici cerul, nici paminhil
t
cinstea, slava si darurile date de Dumnezeu

Preasfintei Sale Maici si ai L-a purtat in pintece (II Par., 2, 6) ? Pentru care pricina n-am cinsti-o
auzit ca pe Maica Domnului, care dupa marturia Sfintei Scripturi $i a arhanghe-
Dumnezeu, dupa caderea ilui Adam si a Evei, a prevestit luluii binevestitor este «plina de dar» (Luca, 1, 28) ? Pentru care
ca Maica
Domnului va fi acea «iemeie-fecioara», care, prin Fiul pricina o socotesc unii pe Maica Domnului femeie de rind, pe aceea cart*
ei, va zdrobi
capul sarpelui (Fac, 3, 15). Apoi, despre a aflat «har de la Dumnezeu» î care este «binecuvintata intre femei»
ea s-a proorocit ca va fi acea '
fecioara care va naste pe Emanuel-Dumnezeu (Luca, 28—30)?

l
(Isaia, 7, 13) ea va fi mij-
,
r
locitoare a intrarii in lume a Mintuitorului nostru Daca noi cu adevarat credem cele scrise in Sfinta Scriptura, se cu-
Iisus Hristos (Ier., 31, '
22—23) ei i s-a mchinat arhanghelul Gavriil si a numit-o vine sa cinstim ?i sa veneram pe Maica Domnuilui, caci Scriptura ne
,
pe ea «plinS
de dar» «binecuvintata intre femei» (Luca, 1, 28) ei i s-a inchinat
si arata ca pe ea o vor ferici toate neamurile, pentru marirea pe care i-a
; Eli-
saveta, maica sfintudui loan Botezatorul,
numind-o «binecuvintata intre facut-o Dumnezeu (Luca, 1, 48 — 49).
'
femei» si «Maica Domnului meu» (Luca, 1, 40—43)

•
fericit este pintecele

; INVAJACELUL Dar ce inseamna in Simbolul Credintei Ortodoxe
:
5i^sinul ei, ca a purtat si a alaptat pe '
Mintuitorul lumii, Hristos (Luca, 11, cuvintele «S-a intrupat de la Duhul Sfint §i din Maria Fecioara $i S-a
:
28) Mintuitorul, ca fiu al ei, o asculta si-i era

t
supus (Luca, 2, 51) • facut om» ? De ce anume se spune in chip deosebit «S-a intrupat» §i
•
m
A
o prima minune a facut-o Mintuitorul la nunta din

Cana Galileii la ruga- chip deosebit «S-a facut om» ?
mintea ei (loan, 2, 3—10) Mintuitorul S-a ingrijit
, de soarta ei chiar ?i PREOTUL «S-a intrupat» inseamna cu deosebire «S-a zamislit», ca
:
atunci cind El suferea infricosate chinuri

pe Cruce, iiicredintind-o, spre inceput al intruparii, iar «S-a facut om» inseamna &n speciail aratarea
purtare de grija, celui mai iubit ddntre apostolii
Sai (loan, 19, 26—27); Fiului lui Dumnezeu ca om intre oameni, prin na^terea din Fecioara
ea insasi, prin Duhul Sfint, a proorocit ca t
toate neamurile o 'vor ferici Maria. Prin acest cuvint, sfintii parinti care au alcatuit Simbolul au tinut
§i-i vor aduce cult pentru marirea
cu care a invrednicit-o Dumnezeu sa spuna mai ales, cu hotarire, ca Fiul lui Dumnezeu $i-a alcatuit Trup
pentru smerenia ei (Luca, 1, 48—49) insusi numele
; inseamna «Doamna,
ei adevarat, nu numai unul parut, cum spuneau unii eretici. Bl n-a venit cu
Stapma», in limba ebraica. Aceasta Doamna si
Imarateasa-Fecioara va trupul din cer, ci l-a luat din Sfinta Maria. Iar prin cuvintele «$i S-a facuL
sta de-a dreapta tronului Fiului sau in ziua
Judecatii de apoi ea a za- , om», a tinut sa sublinieze ca Fiul n-a avut numai un trup fara de suflet —
imslit § i a nascut din Duhul Sfint pe Fiul
umbrita de puterea Celui Preainalt (Luca, 1,
lui Dumnezeu (Luca, 1, 35), fiind sau fara de minte cum spun alti eretici ci S-a facut om deplin, cu trup — ,
35) si raminind fecioara ?i $i suflet cuvintaitor (Inv. de Cred. OrL, intreb. 175).
dupa nastere (Iez., 44, 1—3) ea este «mai cinstita *
•
*; -
,•
decit Heruvimii si INVATACELUL Dar ce inseamna «De la Duhul Sfint §i din Maria
:
mai silavita farade asemanare decit Serafimii» (Axionul), nemaiavind si
Fecioara»? Care este partea Duhului Sfint §i care a Fecioarei Maria, to
alti fii in afara de Iisus Hristos, Mintuitorul lumii
(loan, 2, 12— 13 Fapte, ; intruparea Cuvintului ?
1, 11). Mama celor zisi «fratl Domnului» nu este Maica Dom-
si surori ai
* '
niilui, ci Maria lui Cleopa

PREOTUL : Fiul lui Dumnezeu S-a zamislit ca om din Fecioara. Dfecl
'
(Matei, 27, 55—56 Marcu, 14, 40, 47 16, 1 §.a.

i
;
; ; S-a zamislit fara saminta barbateasca, dar aceasta zamislire minunata nu
lo<m, 19, 25), si fraîi Domnului
sint numai rudenii cu El, iar nufraji natu-
s-ar fi putut face fara lucrarea Duhului Sfint. Duhul Sfint a facut ci
rali ai Lui.
Fecioara sa zamisleasca fara saminta barbateasca pe Fiul lui Dumno/ni
Asadar, cum
nu cinstim noi pe Maica Domnului, cind insasi dum-
sa ca om. Acest adevar ni-1 arata noua dumnezeiasca Scriptura, cind zkv :
nezeiasca Scriptura ne arata ca si arhanghelul

Gavriil a cinstit-o cu in- «Iata, ingerul Domnului in vis s-a aratat lui zicind : «Iosife, fiu al lui
:

DESPRE PREACINSTIREA SFINTEI FECIOARE MARIA (if)
David, nu te tome a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit

intr-insa este din Duhul Sfint» (Matei, 1, 20). De aceea spune Simbolul PREOTUL Maria: a fost o fecioara din saminta lui David, din can*
91 S-a intrupat Duhul Sfint §i din Maria Fecioara». Desigur, in
de la trebuia, dupa fagaduinta dumnezeiasca, sa Se nasca Mintuitorul. Ea trii-
Intruparea Fiului lui Dumnezeu, una este partea Duhului Sfint §i alta a ise in curatie desavir$ita $i era logodita cu Iosif, un barbat batrin din
Fecioarei Maria, Sfintul Duh nu-I da Fiului o fire omeneasca de la Sine, aceea$i semintie, caci ea avea de gind sa traiasca in feciorie, a§a cum I
ba nici macar o parte din ea. se fagaduise lui Dumnezeu. De aceea, cind ingerul ii aduce vestea ca va
Intr-un asemenea caz, Fecioara Maria ar fi fost numai un vas ales na$te pe Fiul lui Dumnezeu, ea intreaba «Cum va fi mie aceasta, de
:
prin care ar vreme ce eu nu §tiu de barbat ?» (Luca, 1, 34). Da$i ingerul nu-i spusese
fi venit Fiul ilui Dumnezeu
lume cu un trup adus 'intreg,
in
cind va na$te, ca sa poata intelege ca aceasta se va intimpla in viitor,
sau in parte, din cer, care deci n-ar mai fi fost un trup adevarat ome-
ea totusi se mira, pentru ca era hotarita sa nu $tie de barbat. Ea zamis-
nosc luat din trup omenesc. Dar Duhul Sfint da Fecioarei sa zamisleasca,
f
le$te pe Fiul lui Dumnezeu, ca fecioara.

fara de saminta barbateascS i§i deci fara de pacat. Si a zis Maria catre
Sfinta Scriptura ne spune ca Iosif, dupa ce a aflat ca Maria avea in
inger : «Cum va
mie aceasta, de vreme ce eu nu $tiu de barbat ?» $i
fi
pintece, se gindea sa o paraseasca. Dar ingerul Domnului i s-a aratat in
raspunzind Ingerul a zis «Duhul Sfint Se va pogori peste tine $i puterea
:
vis, spunindu-i sa nu-i fie teama $i sa ia pe femeia lui, caci ceea ce s-a
Celui Prea Inalt te va umbri» (Luca, 1, 34—35; vezi $ Inv. de Cred. Ort., zamislit intr-insa, din Duhul Sfint este (Matei, 1, 20).
inlr. nr. 176). A$adar, Fecioara Maria a fost fecioara inainte de na$tere, iar dupa
INVATACELUL Dar Duhul Sfint a fost singur in Fecioara Maria
:
nastere a ramas pururea fecioara (vezi Inv. de Cred. Ort., intreb.
cind aceasta a zamislit pe Fiuil lui Dumnezeu ca om? 178—179).
PREOTUL N-a : fost singur, caci §tim ca in fiecare persoana divina

INVAJACELUL Dar de ce a avut nevoie
: de logodnic Sfinta
Fecioara Maria, daca ea a trait in feciorie pina la moarte $i nu a mai
so afla toata firea lui Dumnezeu. Deci Insufl Fiul lui Dumnezeu era din
avut copii ?
acest moment in ea, cum a voiit Tatal, iar Duhul Sfint fiind nedespartit
d e El. Fiul lui Dumnezeu a fost
PREOTUL Casa intelegi acest lucru, asculta pe dumnezeiescul Da-
:
nedespartit de firea Sa omeneasca, din

maschin care, in aceasta privinta, zice a$a «Du$manul mintuirii noastre
:
prima clipa a existentei Sale, din clipa zamislirii de aceea spune Sim- ;
(diavolul) pindea fecioarele din cauza profetiei lui Isaia care spusese :
bolul de Credinta ca «S-a intrupat », adica S-a alcatuit ca fire omeneasca

«Iata, Fecioara va avea in pintece §i va na§te Fiu §i vor chema numele
<li.n Fecioara Maria. Dar Duhul Sfint a dat putere Mariei sa-L primeasca
lui Emanuel, care se tilcuie^te Cu moi este Dumnezeu» (Isaia, 7, 14). Dar
:
P(? Fiul lui Dumnezeu in ea, ca pe Cel ce incepe sa-$i alciituiasca Trupul cel care «ii prinde pe cei intelepti in viclenia ilor» (Iov, 15, 13; I Cor. r
in ea. Caci Dumnezeu lucreaza asupra oamenilor, totdeauna, prin Duhul 3, 19), ca sa amageasca pe cel care se ingimfa intotdeauna cu intelep-
Sfint, Sfintulloan Damaschin spune «Duhul Sfint S-a pogorit peste ea...
: ciunea, face ca tinara sa fie logodita cu Iosif $i este data depreoti... cartea
(Iindu-i putere de a primi dumnezeirea Cuvintului §i puterea de a na$te. cea noua a celui ce ?tie carte (Isaia, 29, 11). A$adar, logodna a fost pa-
Atunci a umbrit-o intelepciunea ipostatica §i Puterea Prea Inaltului Dum- /itoare a Fecioarei Maria $i inêlaciune a celui ce o pindea pe Fecioara.
ikv.cu,adica Fiul lui Dumnezeu, Cel de o fiinta cu Tatal, ca o saminta (Doginatica, partea IV-a cap. 27).
(lumnezeiasci, fi §i-a alcatuit Luifi, din singiurile ei, trup insufletit» INVATACELUL : Dar na?terea Fecioarei Maria n-a fost dupa legile
{Ihxjmatica, cartea a Ill-a, cap. 2, trad. rom. p. 147). lirii ? Ea n-a nascut cu dureri $i la 9 luni, ca orice femeie ?
INVAJACELUL Dar : despre Fecioara Maria se mai §tiu $i alte lu-

PREOTUL Na$terea Pururea-fecioarei Maria a fost dupa legile firii,
:
cruri ? dar, in acelaî timp, mai presus de natura na$terii obi^nuite, caci ea nici
clurcri nu a avut, nici cheile fecioriei sale nu s-au stricat, caci Hristos,
-
1 — Credinta OrtodoxS
•
DESPRE PREACINSTIREA SFINTEI FECI PARE MARIA (.7

6« .
i.
DESPRE CREDI'NTA ORTODOXA
Dumnezeu Dumnezeu adevarat care a avut ca Maica pe pamint pr
Rul lui Dumnezeu, cum spun imnografii, Se na$te fara de tata din femeie fi
»i fara de mama
din Tatal. Pentru ca S-a nascut fara de tata, dar potrivit Preacurata Fecioara Maria.
Ugilor firii, S-a nascut la timpul sorocit nasterii
A
adica atunci cind a — INVATACELUL A$ :vrea s& §tiu mai precis care sint marturiile
pe Prea
Sfin-
Sfinta
uiplinit 9 luni dar mai presus de legea nasterii, nascindu-Se fara tei Scripturi care ne dovedesc noua ca trebuie sa cinstim
r
sa pri-
cinuiasca dureri. Celui caruia (fan i-a precedat placerea, nu i-a urmat nici Fecioara Maria si sane inchinam ei ?
d'irerea, potrivit cuvintelor proorocinlui care zice : «!nainte de a slmft PREOTUL: lata, frate Marturiile
! Sfintei Scripturi care ne aratii ( .1
dlireri a nascut» Prea Sfintei Nascatoare de

,• §i iaraî : «Inainte de a venl vremea durerilor, ea a sintem datori a supravenera si a ne inchina
nlseut un fiu» (Isaia, 66, 7). ,
'
Dumnezeu $i Pururea-fecioarei Maria sint acestea :
INVATACELUL Dar ne inchinam Prea Sfintei Fecioare Maria pentru

: pentru ce o numim pe Fecioara Maria «Nasca- 1. Supraveneram $i
tcare de Dumnezeu» ? ca Dumnezeu a invrednicit-o de o mare cmste, de a fi Maica a Fmlui bail
I
PREOTUL: de mai inainte Ji-am aratat, si in cele ce ur-

Si in cele $i a na$te pe Mesia. , , .
inchinam preaveneiram pe Prea Sfinta Fecioara

meaza iî spun asa «Noi numim pe Preacurata Fecioara Maria «NSsca-
: 2. Noi cinstim §1 ne $i
ea
tcare de Dumnezeu», pentru ca Cel ce S-a nascut
din ea dupa fire — Maria, fiindca Insusi Dumnezeu, prin Duhul Sfint, a vestit ca prin
oheneasca —
e Insusi Fiul lui Dumnezeu. Domnul Iisus Hristos este per- va face Dumnezeu mintuirea lumii & va zdrobi capul ârpeiui
urmatorii),
nevazut
readucin-
soana in doua firi, e persoana lui Dumnezeu-Cuvintul care, ca (diavolul) (vezi Fac, 3, 15 Isaia, 7, 13 Ier.,
, 31, 4 §i
Dumnezeu, J
s<u ca persoana a firii dumnezeiesti, e nascut

mai inainte de veci din du-ne in starea de fii ai Lui. i
:
)•
MS
Tttal. Dar aceeasi persoana e ipostas si firii divine
.
3. Noi cinstim si ne inchinam isi preaveneram pe Prea Sfinta

si celei omenesti. De
a*eea, cele doua Fecioara Maria, deoarece insusi arhanghelul Gavriil, trimis de Dumnezeu
se imtrepatrund, chiar daca ele
firi nu se amesteca, asa
Mesia, inchinat a numit-o «plina de
cum ne invafa sfintii parinti in sinoadele ecumenice mai ales in eel de si sa o.anunte ca va naste pe i s-a si
la Calcedon. Si dat fiind

ca S-a intrupat chiar Cuvintul lui Dumnezeu, dar» §i «binecuvintata intre femei» (Luca, 1, 26— 29).
preaveneram pe Maica Domnului, pentru ca .si

spunem ca Dumnezeu S-a nascut din Maria, caci nu se naste niciodata o 4 Noi cinstim si
marelui prooroe loan Botezatorul, a cinstit-o »i
file singurS, ci ipostaziata intr-o
persoana. Iar persoana firii omenesti a Sfinta. Elisaveta, maica
«bineeuvintata intre femei» (Luca, 9,
lui Iisus Hristos era Insusi
Fiul lui Dumnezeu. Daca n-am recunoaste ca a numit-o «Maica a Domnului»
. - ...... •
si
Fecioara Maria e Nascatoare de Dumnezeu, n-am socoti persoana nascuta 43, 45).
5. Noi cinstim §i preaveneram pe Prea Sfinta Nascatoare de Dum-
fit ea ca fiind si Dumnezeu,
ci numai om. Iar Iisus, daca ar fi fost numai
Maria pentru ca si Mintuitorul nostru Iisus
on, nu ne-ar fi putut mimtui. Intreaga noastra mintuire nezeu si Pururea-fecioara
isi are deci temelia rastignit pe Crucc, a
Hristos, chiar cind era in cele mai grele suferinte,
in faptul ca Sfinta Fecioara Maria a fost cu adevarat Nascatoare de
de dind-o in seama celui mai
cinstit-o ca pe o Maica §i a avut grija ea,
Dimnezeu, caci prin colaborarea lui Dumnezeu Duhul Sfint, ea a
iubit ucenic al Sau (loan, 19, 26, 27).
'Hscut trupe$te pe Dumnezeu Cuvintul» (Sf. loan Damaschin, Dogmatica, Dumnezeu Pururea-
6. Noi cinstim pe Prea Sfinta Nascatoare de §i
ccrtea a IV-a, cap. 14 vezi $i tnv. de Credinta OtL, intreb. 187). credincioî,
;
fecioara Maria §i ne inchinam ei pentru ca î oamenii cei
INVAJACELUL Unde : se nume?te in Sfinta Scriptura Fecioara chiar din vremea cind traia ea pe pamint, o cinsteau ?i o fexiceau (Luca,
Maria «Maica a lui Dumnezeu» ? 11,27—28).
• A
PREOTUL: In Sfinta Evanghelie dupa Luca, la oriunde vei

1, 43. $i 7. Noi cinstim $i preamarim pe Maica Domnului, pentru cm cni
i-a facut marire si

ai'zi in Sfinta Scriptura de «Mama lui Iisus», intelege ca despre Maria, insaî, prin Duhul Sfint, a marturisit ca Cel Puternic
Maica lui Dumnezeu, este cuvintul, deoarece ca de acum o vor ferici toate neamurile (Luca, 1, 48).
Iisus Hristos este Fiul lui
'
I *
H8 DESPRE CREDINTA ORTODOXA
8. Noi cinstim preaveneram pe Maica Domnului, caci ea a fost

§i
cinstitfi ?i ascultata de Fiul ei, dupa porunca ce
zice «Cinste te pe :
$
lata] ,m.91 pe mama ta» (Ie?., 20, 12 , Deut, 5, 16 loan, 19, 26-27
9 -
N °i cmstim
preaveneram pe Maica Domnului, pentru ca in ziua
§i
, §.a.),
Judecatn celei de Apoi ea va sta de-a dreapta

Sfintei Treimi cu mare
cinste si slava, dupa marturia
Sfintei Scripturi care zice «De fata au
statut Imparateasa
Impch** 1
de-a dreapta
*
— -
;
Ta, in haine aurite prea infrumusetata

Pc A
(Ps. A 1 n *
I
44, 11).
Nox cinstim pe Maica Domnului si ne inchinam
10.
ei, pentru ca ea
a fost cmstita de Dumnezeu mai
mult decit toata faptura, deoarece Dum-
nezeu a ales-o pe ea sa fie Maica Ziditorului
tuturor fapturilor celor va-
zute |i celor nevazute, Care ne-a
rascumparat din moarte (Rom., . . ,
17 — 18).
5,
•
•
11.
pe Fiul lui
Noi cinstim sipreaveneram pe Maica Domnului caci ea a zamislit '. !
',... • • .
•
* . -
.
1*
Dumnezeu de la Duhul Sfint § i a fost umbrita de puterea '
Celui •
,i
Prea Inalt ?i, prin aceasta, a fost

euratita de pacate mai mult decit ori- '
Capitolul 7
care alt sfint ce sta inaintea lui
Dumnezeu ea n-a avut numai dar de la : i •
Dumnezeu, ei a fost «plina de har» (Luca, 1, 28 351

12. Noi cinstim pe Maica Domnului mai
'
.
"
DESPRE CINSTIREA •' %
'
1
*
'
mult ca pe oricare din sfinti • r
SFINTELOR MQA§TE
i
deoarece intelegem ca ea a nascut ?i a

alaptat pe Sfintul sfin t ilor, pe "
-
*
i *'*
4
-
-
u »
iisus Hnstos, Dumnezeu! $i

Mintuitorul nostru. • ^
*
i
13. Noi cinstim

preaveneram pe Maica Domnului mai mult decit pe
si • •
.
•
r v ..
•
toti sfintu si toti ingerii din

cer, caci a § a o cinsteste si Biserica
lui HriStos
INVATACELUL Ce : reprezinta sfintele moa$te ? •
51 n cinta: «Ceea ce e 9 ti mai cinstita decit PREOTUL: Sfintele moa?te sint rama$itele paminte?ti facatoare de
Heruvimii ?i mai marita fara
de asemanare decit Serafimii» (Axion). ,
'
miiiuni, ale ca pe ni^te obiede in
unora dimtre sfinti. Noi le cinstim
lata, frate, citeva din multele mSrturii ce se gasesc
in Sfinta Scrip- care Dumnezeu l$i arata toata put mkmnata a harului Sau. Cat au
Una despre cinstirea si preavenerarea Sfintei Nascatoare fost pe pamint, sfintii au avut in ei haxul Duhului Sfint intr-o masura
de Dumnezeu
mriezeu
Pururea-fecioarei Maria.
- .
si
foarte mare, facind prin aceasta adeseori minuni, haru'l acesta avin- — —
du-1 in sufletele lor §i in viata cereasca la care s-au dus, mtr-o masura
''
_ '
mai mare. Dar precum sfintul poate sta in legatura cu oamenii care i se
.
1
roaga, ajutindu-i in chip minunat, cu atit mai mult pastreaza el insu$i

o anumita legatura cu trupul sau, care a fost §i el locaûl Duhului Sfint,
:
•
.. <
precum spune apostolul «Au nu stift ca trupul vostru este locaûl Duhu-
•
lui Sfint care locuieste in voi?» (I Cor., 6, 19). Sfinta Scriptura ne spune
despre minuni acute prin trupurile sfintilor in vremea vietuirii lor pd-
f
mlnte^ti, marturisind despre puterea ce o au in ele. Multf oameni se vin-

•i
decau numai atingindu-se de $tergarele §i de trupul apostolului Pavel

:
DESPRE CINSTIREA SFINTELOR MOASTE

71
70 MSPRE CRED1NJA ORTODOXA dU
I *i
treia in ziua a saptea va

Acesta sa se curete cu aceasta apa in ziua a si
. ,
(Faptfc, 19 f 11—12), iar altii, numai prin trecerea umbrei apostoMui Petru
va Tat eel ce se al.iu,-
peste ei (Fapte, 5, 15). fi curat, iar de se va curati...
nunu fi curat...
de trupul mort al unui om si nu se va curati, acela va intina loeasul Dom-

INVATACELUL Da, inteleg ca trupurile sfintilor ?i al Mintuitorului
10—11).
ciu icicut mkiuni cind erau in
:
nului...» (Num., 9, 6—11 19, 11—13 Lev.,;

21, ;
viata, cind erau in ele sufletele care aveau

Vechiul Testament spurcau pe cei
credinta dar dupa moarte, ce putere are un trap mort
?
ca sa faca mi-
PREOTUL Numai cadavrele din
•
erau sub pacat si sub Western Totu*.,

nimi ? ce se atingeau de ele, pentru ca
'
.
mort lui Iosit

'
spurcate caci trupul al

PREOTUL nici chiar acelea nu erau toate ;
"Jl-am aratat ca trupurile oamenilor credincioî shit lo-

:
acela luat la sine in Egipt (Ies., 13, 19)

n-a spurcat pe Moise cind 1-a j
ca?uri ale Duhului. Sfini care locuieste in ele, apoi

iV n. • . .-.
ca acelasi Duh
Dr Sfint
cadavruil lui Elisei, proorocul, n-a spurcat pe eel care a fost asezat m
prin trupurile sfintilor fa
ace minuni, atit cit sfintii sint in viata, cit si
iâ inviat (IV Regi, 13, 20-21). In Testamentul Nou
dupa moarte. O
dovada ca trupurile sfintilor $i dupa moarte au putere mormint peste el, ci
trupurile (cadavrele) cre§tinilor nu mai sint spurcate, pentru ca ele sint

minuni Cor;, 19—20; 16—17), si
biserici sau locasuri ale Sfintului Dull (I 6, 3,
ca oasele proorocului Elisei invie un mort (IV Regi, 13,
21).
sint curatite de blestemul care venea asupra lor. Prin urmare, ele nu
INVATACELUL Unii spun ca inchinarea la moarte inseamna ido- : • -
mai spurca pe cei ce se ating de ele.

:
;
loJatrie, iar aceasta este oprita raspicat de porunca

I $i a Il-a din De-
de neatingere a anumitor lucruri Soco-
calog, care sint categorice Dar sa stiti ca toate cazurile
«Eu sint Domnul Dumnezeul tau... sa nu ai
:
numai Vechiului Testa-
tite spurcate au alcatuit o tovatatura apartinind
alti dumnezei afara de Mine. Sa nu-ti faci
tie chip cioplit §i nici un fel de Apostolul scrie
unui
1
i
*
ment care In Testamentul Nou nu mai are valoare. :
pentru stihiile lumii, pentru ce

Sa nu te inchini lor pi nici sa le sluje$ti» {Ie?. 20, 2—5; Deut., « Dack deci atf murit impreuna cu Hristos
5, 6—9). f
cum a i fi vietuind in lume, rabdati porunci ca acestea Nu :

Trupurile venerate nu sint oare «asemanari» din cele oprite in aceste atunci,ca ?i t
ninci ?
po-
lua ! Nu gusta ! Nu te atinge ! - lucruri menite toate sa piara prin intre- :
invataturi omenesti?» (Col., 2, 20-22).

PREOTUL
Nici sfintele moarte nu sint idoli sau zei ori asemanari buintare potrivit unor rinduieli si
:
«necurate» care intinau pe om

ale lui Dumnezeu, $i nici inchinarea ila ele nu este
idololatrie. Caci daca In Testamentul Vechi erau si alte lucruri
hainele patul celor care au
tnsu?i Dumnezeu le proslave$te prin puterea miniinata
ce le-o da, ?i noi prin atingerea de ele. Asa erau, de pilda, si
*rebuie sa le cinstim, deoarece prin aceasta cinstim pe Dumnezeu, sau animalele socotite an Vechiul
Gare avut scurgere de singe (Lev., cap. 15)
ile-adat putere, $i sintem datori sa cinstim puterea dumeezeiasca din
ele, Testament ca necurate (Lev., 11, 24—25 $.a.).
iar nu pe ele i-nsele ca atare. Noi nu lie ridicam menirea trupurilor moarte este
sfintelor moa$te biserici,' INVATACELUL Se mai spune ca :
cum faceau paginii zeilor ?i idolilor lor, ci pe locul descoperirii lor ridi- putrezire, in pamintul din care au
sa fie ingropate si a se preface, prin
cam biserici lui Dumnezeu $ prosdavim pe Dumnezeu prin ele. Porunca legi a naturii. Caci stris este
lost luate, iar nu sa fie sustrase acestei
I
?1 a II-a inlatura cinstirea idolilor, iar nu pe a sfintelor moaste, vei intoarce
$i minca piinea pina cind te
•
«Intru sudoarea f etei tale vei ,ta,
Dumne pamint esti, si in pamint te vei in-

In pamintul din care esti luat; caci
,
cniesc paginii idololatri, prin idolii lor.

(Fac, 3, 19). «Pulberea sa se intoarca in pamint precum a fost, iar
INVATACELUL Mai toarce»
spun ca cei ce se atingde cadavre devin ne- Care (Eel., Atunci,
sufletul sa se intoarca la Dumnezeu,
:
1-a dat>» 12, 7).

Mirdti sapte zile. Deci atingerea ele moarte {sarutarea dor) nu ar aduce sustragem de la aceasta menire
.si in tire, intarire, ci necuratie, prin care de
" ce tocmai trupurile sfintilor sa le
chiar $i indirect cmeva _•.. - . .. -d~ ~~ **i «« rtrirn nllX
poate sa intineze insa?i Riserica. A?a ni se spune $i
in Sfinta Scriptura :
.1
«Cel ce se atinge de trupul mort al unui om, necurat

sa fie ?apte zile.
materie ? ,
..
**
i i- i
'
72 DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE CINSTIREA SFINTELOR MOASTE VI
PREOTUL Legea stricaciunii trupurilor moarte este intr-adevar o

lege generala, dar, ca orice lege,
:
rea mortilor ;seamana trupul intru stricaciune, inviaza intru neslri-
se
ea este in primul rind pentru cei pa- caciune se seamana intru necinste, inviaza intru slava se seamana In- ?
?
catosi (I Tim., 1, 9). Neputrezirea
trupurilor sfintilor dovedeste ca si le- inviaza intru putere se seamana trup firesc, invia/.i
gea aceasta -
prin exceptiile ce le face priveste mai mult pe cei pa- - tru slabiciune, ?
trup duhovnicesc» (I Cor. 15 35—44? loan, 12, 24). Deci, este absohit
catosi.De altfel, insasi Biblia ne marturiseste ca exceptii de la aceasta
r r
necesar ca trupurile sa putrezeasca in pamint spre a putea invia. Atunri,

lege au mai fost si ca Dumnezeu, in anumite cazuri, ridica
puterea ei oare, nu inseamna ca se opresc de la putrezire, §i deci de la inviere,
A?a, de pilda, prin voia si puterea lui
Dumnezeu, trupul lui Enoh si eel tocmai trupurile sfintilor?
al lui Hie n-au fost ingropate in pamint
spre a putrezi, ci au fost luate
in cer, caci Cartea Sfinta zice PREOTUL : In citatul acesta este vorba de schimbarea pe care tre-
«Si a bineplacut Enoh lui Dumnezeu, apoi buie sa o sufere toate trupurile pentru a putea trece, din timp, in ve$-
:
nu s-a max aflat, pentru ca 1-a mutat Dumnezeu» (Fac, 5, 24) ?i iarasi nicie, adica pentru a putea fi adaptate ve^niciei. Schimbarea aceasta se
«Nici ami nu s-a facut ca Enoh pe pamint, pentru ca
a fost rapit si el
de pe pamint» (Int. Sir., 49, 16). Si face de obicei prin moarte. Totu§i, sint $i exceptii de la aceasta regula,
apostolul Pavel grSieste, de aseme-
nea «Prin credits Enoh a fost luat de pe ca Ilie fi Enoh, dupa cum ai vazut, $i ace^tia sint schimbati la trup, far^
:
pamint, ca sa nu vada moartea «Iata, taina va spun
sa f i trecut prin moarte, precum apostolul zice
Si nu s-a mai aflat, pentru ca Dumnezeu
inte ca sa-1 stramute, el a avut
il stramutase caci mai ina- — voua: Nu toti vom muri, dar toti vom fi schimbati, deodata, intr-o cli-
:
marturie ca a bineplacut lui Dumnezeu*

peala de ochi, la trimbita de apoi» (I Cor., 15, 51—52? I Tes., 4, 15—17).
5) TOt *** ?1 d€Spre Ilie ni Se Spune
7 m* k " <<Pe clnd mergeau ei (Hie :
Astfel se vede ca Dumnezeu poate gasi §i alte cai pentru schimbarea
Si misei) asa pe drum si graiau,
deodata s-a ivit un car si cai de foe si
trupurilor noastre, fara a fi pentru toate nevoie sa le treaca, numaidecit.
despartindu-i unul de altul, a ridicat pe Ilie
in virtej de vint la cer»
(IV Regi, 2, 11 Int. Sir., 48, 12). Despre prin moarte *i putrezire.
; Melchisedec, apoi, nu avem nici
un îndiciu in Biblie ca ar fi fost ingropat vreodata, INVATACELUL Toate trupurile moarte trebuie inmormintate, caci
:
caci era «f ara tata,

lara mama, fara spifa si in Testamentul Vechi, toti dreptii au fost inmormintati, iar uneori
de neam, neavlnd nici inceputul zilelor, nici sfirsit
al vietii» (Evr., 7, 3; Fac., 14, 18). Dar trupurile lor au fost chiar ascunse tocmai pentru a nu fi venerate. A$a
peste toate, insusi *rupul Mintui- Moise,
de pilda, despre trupul lui Moise aflam urmatoarele «$i a murit :
i, care este intra totul
asemenea trupurilor noastre, in afara de Dom-
pacat iEvr., robul lui Dumnezeu, acolo, in pamintul Moaibului, dupa cuvintul
5 9 .a.), n-a suferit putrezire in pamint'
2, 17; 4,
si totu?i s-a
inaltat la cer. Prin urmare, Dumnezeu nului, î a fost ingropat in vale in pamintul Moabului, in fata Bet-Peo-
a facut §i face cu trupurile sfin- de astazi» (Deut.
tilor exceptie de la legea generala
V » » • . .
pe care
. ^
tot El a dat-o
_
a mgro- — rului, dar nimeni nu $tie mormintul lui nici pina in ziua
34, 5—6). Pe atunci iudeii erau inclinati spre idololatrie §i uôr ar
fi
pamint
inca e bogata in marturii asemanatoare putut cadea in aceasta greêala a venerarii trupului lui Moise. Deci,
celor din Biblie
daca i-au ascuns trupul, nu a fost tocmai ca nu cumva, avindu-1 inain-
INVATACELUL :
Trupurile moarte, dacS nu putrezesc mai tea ochilor, sa-1 venereze ?
intii in
pamint, nu vor putea invia. De aceea, impiedicind procesul
descompunerii PREOTUL $i dupa Testamentul Nou, trupurile sfintilor sint ingro-
:
or, oare nu se inlatura posibilitatea invierii

lor ? Caci zice sfintul
apos- pate — ca §i ale tuturor cre^tinilor — §i numai acelea din ele care fac
lol «Dar va zice cineva Cum inviaza mortii ? nu adorare,
: :
Si cu ce trap au sa vina ? minuni sint dezgropate ?i li se da o cinste deosebita, dar
Nebun ce e$ti Tu ce semeni nu da viata
! daca nu va fi murit. Si ce se- ca lui Dumnezeu. Prin aceasta cinstire ele nu sint idololatrizate, caci a
meni? Nu trupul ce va sa fie il semeni, ci
numai graunte gol, daca se venera nu este acela§i lucru cu a idololatriza. In Testamentul Vechi au
intfmpla de griu sau de altceva din
celelalte
imp dupa a Sa vointS fiecarei seminje,
iar Dumnezeu ii da un ; fost ascunse moa^tele lui Moise — ?i poate ale altor drepti — pentru eft
un trap al ei... A § a ? i cu invie-

,
iudeii, intr-adevar, fiind inclinati spre idololatrie, avindu-1, 1-ar fi zci-
!-"
A a
71 DESPRE CREDINTA ORTODOX

*
licet ca pe vitelul de aur (Ie§., 32, 1—35; Deut.,

9, 16). Pentru evitarea
aces tor rataciri, era bine sa ramina ascunse trupurile
unor barbati sfinti
?i drepti, ca Moise, despre care, de altfel,
§tim ca insusi arhanghelul Mi-
hail cauta sa nu-1 lase in stapinirea
diavolului (Iuda, 1, 9). Pe atunci
Irupul mort era socotit ca necurat, caci inca nu
sosise Hristos cu harul
S<iu sfinjitor si deci trupul omenesc
era inca nerascumparai de sub sta-
pinirea diavolului.
lata, sa stii si aceasta,
ca Biserica a cinstit din primele veacuri ose-
imntele mucenicilor, adunindu-le cu mare evlavie
? i grija § i zidind alta-
rele brsericilor peste ele, iar mai tirziu,
ingrijindu-se ca in altarul fie-
carei brsenci, ca si in sfintul antimis de pe altar,
sa ,puna o particica din
sfintele moaste, ceea ce se face pina azi.
• •
.
-
*
Epistoila Bisericii din Smirna despre martiriul

'
!
sfintului
J
Policarp,
'
*
*
episcopul acelei cetaji (f 166), spune «Noi am strins

oasele lui ca pe un : . .
-
odor mai scump decit aurul $i decit pietrele soumpe

Capitolul 8
'
si le-am asezat unde •
se cuvine aici ne vom aduna cu bucurie si Domnul

;
me va da noua sa I .
j
sarpatonm ziua nastern sale celei mucenice^ti, prin cinstirea biruintei

*
•
'
Si spre intarirea altor luptatori» (Eusebiu de Cezareea,

Istoria biseri-
. .'
..
.
CULTUL ' .
. . •
.
ceasca, IV, 15). Se Intelege ca cinstirea sfintelor

spre Dumnezeu, a Carui putere sala Luieste in
moaste se indreapta tot
-
- '
-
SFINTELOR ICOANB in If.

«Cinstim moastele r- - ,
ele.
•.
9 "
* -
. . .
mucenicilor ca sa adoram dumnezeieste pe Acela, ai Carui <

i
ucenici sint, .
• .- '
r
Si cinstim pe slujitori in a?a fel, ca cinstea lor

inchinam
*
sa treaca asupra Stapinu- noi ne la

.
mira ca
INVATACELUL Unii
.*.
1
•
:
lui care a zis «Cel ce va prime$te pe voi pe Mine Ma primele, (Fer.
: ••""'
'
!
t I
-
,
:
- . . : . . • •
•
loronim, Epistola catre Prezbiterul Ruperiu, 37, icoane.

I). I
'
... : ,
inchiaiarea
' r
Lev., 5, Deut 8 Faptc 7

-
!
.. ..
la alte asemanari vazute (H^,>aO, 4 26, 1 ; ,

;
.- »
mchinarea intemeiata pe socotintd

i
i
.
I
« *
9). Dar prin aceasta opre $ te uumai

• .
dumnezei, adica opreste mchi-

ca
• . j
• - .
chipuri trebuie cinstite

ca chiar aceste
'
I
•
'
unor semne si mfatisan ale ,lm

•
:
'
narea la idoli. Nu opres-te insa cinstirea

aceasta cinstire nu ramine in mater.
Dumnezeu ale sfintiior, cind
-
•
si
:
<
'
gindul nostra la Dumnezeu, de la sfintul

'
;
din care sint facute, ci duoe
unor stercjam
eel incmipuit de ea. vazut cinstirea ce se da briie si
Am
despre
1
Vechiul Testament se vorbeste

de pe trupul apostolului Pavel. In
chivotului Legii sau in covoa-
Heruvimi sculptatf, asezati deasupra
•
!
doi
.
18-22 26, 32). Inaintea lor se tern.,., si

-- rele din loca§ul sfint (Ies., 25, ,
ajutoram de cuvinl.
f
se faceau imehinaciuni (Ios., 7, 6). Precum ne s.1 <•..
'
'
.
.
.
.
-
-
.*
mai presus de cuvint, tot asa ne folosim si de icoui- a, •
ne ridicam la cele
i
77
CULTUL SFINTELOR -ICOANE
7(1 DESPRE CREDINJA ORTODOXA
-
INVATACELUL Bine, dar icoanele, ca isi idolii, fiind simple obiecte

ca sa ne ridicam mai presus de icoana. $i precum Dumnezeu vrea ca :
auzul nostru sa se sfinteasca prin cuvinte curate, a?a vrea ca $i vederea materials neputincioase, Dumnezeu a osindit pe cei ce nadajduiese
noastra sa se sfinteasca prin icoane cuvioase, ca sa patrunda in suflet vreun ajutor de la ele, caci zice psalmistul : .Idolii neamunlor sint ar-
omenesti. Gura au nu vor grai, ochi au si

(jindiri amindoua aceste simjiri superioare.
curate prin gint si aur, lucruri de miini si
caci nu este duh in gura lor.

1INVAJACELUL: Dar se spune ca nu trebuie sa ne inchinam icoa- nu vor vedea, urechi au si nu vor auzi,
pe dinsii se incred in ei» (Ps. 134,
neloi, pentru ca Dumnezeu este cu total diferit de icoane, oricit de pre- Asemenea lor sa fie toti cei ce ii fac si
(los ar fi materialul din care sint f acute ?i de

15—18; 113,12—16).
oricit artistic ar fi exeeu- He-
PREOTUL Citatul acesta se refera numai la idoli. Daca cei doi
late. Caci Apostolul Domnului grSie?te lamurit «Daca sintem neam a! :
:
Heruvimi cusute chipurile de

lui Dumnezeu, nu trebuie sa credem ca dumnezeirea
este asemenea au- ruvimi din Vechiul Testament, precum si
poruncite de Insusi Dumnezeu, nu este

rului sau argintului sau ca marmora cioplita de me§te$ugul $i
de gindi- pe catapeteasma de acolo, au fost
oprite de El. $i daca cei ce au cinstit
rea omului» (Fapte, 17, 29). cu putinta ca sfintele icoane sa fie
Heruvimilor in Testamentul Vechi, la porunca
PREOTUL si s-au inchinat chipurilor
: Aici nu cultul sfintelor icoane se inlatura, ci intelegerea
era foarte aspru
atunci cind idololatria
.Ii recta a lui Dumnezeu, chiar
greîta a paginilor de a confunda pe Dumnezeu cu materia, cioplita ar-
eondamnata, n-au putut cadea nicidecum in osinda, atunci nu pot fi
tistic, a chipurilor de idoli reprezentind pe zeii
paginilor atenieni. Apos- intr-adevar, sint ne-
osinditi nici cei ce cinstescsfintele icoane. Idolii,
tolul Pavel tocmai aceasta vrea sa le arate invatatilor atenieni,
in cu- dovada ca au in ele putere
au
vintarea sa din Areopag, ca daca noi, oamenii dupa cum $i ei in$i$i — putinciosi, dar sfintele icoane adeseori dat
uneori o lume intrea-
ercdeau —
«sintem neam all lui Dumnezeu», adica avem suflet imaterial dumnezeiasca de a face minuni, punind
foarte graitor
in
in
uimire
privinta atitudinii pe care
ga insu?i acest fapt este
care este chipul lui Dumnezeu in noi, de aici putem deduce ca Dumne- (
zeu este 1 Huue sa o avem fata de sfintele icoane.

$i El imaterial ca §i sufletul nostru pe care il avem de la El $i
1
INVATACELUL Am auzit pe unii spnnind ca cinstirea lui Dumne-

dupa care sintem cu El. Dumnezeu nu poate fi socotit identic, $i
inruditi
:
icoane si mai ales cinstirea icoanelor cu chipul lui Dumnezeu

nici confundat, cu materia unor statui de zei ca cele din templele paqine /imi in
paginesc, pentru ca numai paginii si-au fiicut ase-
ale Atenei. Ci trebuie sa spunem ca Dumnezeu este strain fata de orice
- - . . .
pi' ele ar fi ceva

Dumnezeu in diferite feluri si li s-au inchinat, dupa cum
materie $i de aceea este de neinteles a-L confunda cu o statuie oarecare, ni.iiuiri ale lui
-•••. ,„. rturiseste apostolul Pavel: (Paginii) «au schimbat slava lui Dum-
oricit de prejios ar fi materialul din care este turnata
§i oricit de geniala
•/..mi colui nestricacios intru asemanarea chipului omului stricacios si
ar fi creatia artistului care a executat-o. •
•
•
ii.
* .
cu patru picioare §i a tiritoarelon. (Rom., 1,

In Ortodoxie .is.iriloi si a dobitoacelor
sustinem intocmai acest adevar. Avem icoane sfin-
sau la un astfel de paginism
_ _ - i i A •
de aur, de argint etc., executate cu maiestrie $i cu talemt, dar nu

|ito,
•
{). )i este absurd sa ne intoarcem la
( ,
idoli
sustinem deloc ca Dumnezeu este identic §i omogen cu argintul icoane PUI.OIUJ.: Aici este vorba de idoli de ratiicirea paginilor relativ
i§i
rare-I infati§eaza chipul. Noi invatam ca exista un singur Dumnezeu, la , rocliuUi .lui Dumnezeu, iar nu la sfintele icoane ale cre^tinilor, care
W
.illcev... In sfintele icoane, crestinii niciodatii nu l.-au in-

i.ir s f ii t el e icoane ne reprezinta chipul
i
Tatalui, care e Fiul, ori pe Tatal mini ni lolii'l
< po un parinte ceresc, ori pe sfinti, ori evenimente din viata Mintuito-
«i ,
|
,„. Duinne/en ca stricacios sail ca animal cu |>atru |)icio<.ic sau
rului sau a Bisericii. Ele au deci un rol ajutator in rugaciunea credrn- , ., tit 1 1 < > . ci, clin.polrivii, l.-au zugravit aâ cum S-a deMope.il l.l < ie-
t
crestinii si-au lacul o idee mai clarii si mai precisa

blotului $i uneori il ajuta sa inteleaga sensuri ale invataturii creatine. I'll,, ,„..., sl.i,
n.otiv, sfintele icoai...
Astfel, in Biserica Ortodoxa icoana are rol pedagogic, .|„e .i.l.-v.ualul Du.nur/.eu. Tocmai din ...est
c,i fiind re/ulla-
inlotdeauiui un inljloc liwrlc poh.vil p.-nlm
adimirea rvlavlel,
lul ?l inijlocul r&spindirii invataturii noastre dospre Dumne/eu. ,„ |,,..|
T
70
78 DESPRE CREDINJA ORTODOXA CULTUL SFINTELOR ICOANE
poate face vazut ochiului §i miu|,i

mai ales la ne§tiutorii de carte, dar $i la oricare om, Prin aceasta, ?i ar- Dumnezeu, in schimb, Dumnezeu Se
sau sub diferite forme, fara ca omul sti
ti§tii pictori §i-au pus talentul in sluiba §i marirea lui Dumnezeu, Care omenesti in diferite chipuri
l-a inzestrat pe ei. moara. Astfel •: *
Dumnezeu-Tatal L-a vazut Avraam in chipul a trei calaton la

INVATACELUL Dumnezeu nu poate fi vazut de oameni de aceea
: ; Pe
apor «A.n
1-3) L-a vazut Iacov, care a zis
stejarul Mamvri (Fac, 18,
:
11moni nu $tie cum este El si inu-I poate zugravi fata in icoane sau sa
i
,
a mintuit a fost sufletul meu» Fac,

Icica o asemanare a chipului Sau eel adevarat. caci Domnul a zis «Nu : vazut pe Dumnezeu fata catre fa t si
de om, graind cu el «fata catre fata>»,
noate omul sa vada fata Mea si sa fie viu» (Ie$., 33, 20). iar Evanghelistul, 32 30) L-a vazut Moise tot in chip
•
prietenul sau» (les., 33, 11), tot Moise L-a

«cum ar grai cineva catre
la fel, a zis : «Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata» (loan, 1, 18
mistuia les 3,
;
Horeb in rugul care ardea si nu se

loan, Apostolul a de asemenea «Cel ce singur are nemu-
zis,
vazut pe muntele
I 4, 12). :
proorocul, dupa cum msus! martunses-

9_4) L-a mai vazut apoi Isaia,
•
rirea (Dumnezeu) $i locuie$te intru lumina cea neapropiata, pe Care nu om buze necu-
te : «0, ticalosul de mine ca m-am umilit
!
fiindca sint si
L-a vazut nimeni dintre oameni, nici poate sa-L vada, Lui cinste §i stapi
care are buze necurate si pe Impara u
'
rate avind, loeuiese intru popor

nire vesnica, Amin !» (I Tim., 6, 16). L-a vazut sfmtu
Domnul Savaot L-ani vazut cu ochii mei» (Isaia, 6, 5)
1
I
,
PREOTUL Este adevarat ca pe Dumnezeu nimeni nu-L poate vedea de om batrin si intr-un cadru foarte mmunat
:
prooroc Daniel in chip
proorocul, ne marturiseste zicind «Vazu-
in fiinta Sa, a$a cum este, deoarece El este Duh (loan, 4, 24), nevazut (Dan. 7, 9-10). Iarasi, Amos, :
Dumnezeu a annual ca
Domnul §ezind pe Altar» 1). Insusi
ochiului material al omudui §i este nemarginit, incit nu numai ochiul, t-am pe (9,
dupa cum spune Cartea Sfmta «Apoi
dar nici mmtea sau pneeperea omului nu-L poate cuprinde, pentru ca Se va arata unora in chip vazut, :
Mariam) «Ascultati cuvintele

om De a zis catre ei (lui Aaron si surorii lui, :
Lot ceea ce tine de este limitat, finit, iar Dumnezeu este infinit.
arat 1m Ma
prooroc Domnului,
aceea, nu-i de mirare ca este cu neputinta a-L vedea cineva a$a cum Mele De este intre voi vreun
s
al
soma vorbesc cu el. Nu tot asa am vorbit cu robul Men Moi-

denie si in
este. Arhiereii Vechiului Testament, cind intrau o data pe an in Sfinta
se... Cu el graiesc gura catre gura, la aratare ji aievea, iar nu gt^ci- m
Sfintelor, unde Se arata in locaûl Sau vazut (in temp'lu), tamiiau mult, 6—
potrivit unei rinduieli dumnezeie^ti, ca sa
*i sa moara (Ie§., 30, 10 ? Lev., 16, 2, 12 —
nu vada cumva pe Dumnezeu
13). Cei trei apostoli au cazut
turi, §i el vede fata Domnului...>»
Pe Dumnezeu-Fiul L-au vazut
(Num.,
orocul (Dan., 7, 13-15) diaconul Stefan,

in
12,
chip de
8).
om
(Fapte,
preMnarri
7, 55-56) apostolu
.
:
: ^\m
,
la pamint atunci cind Iisus Hristos, pe muntele Tabor, $i-a aratat stralu- (Fapte, precum si dumnezeiescul
Pavel pe drumul Damascului 9, 3, 5)
rirea dumnezeirii in trupul Sau (Matei, 13, 6) ; strajerii de la Mormintul evanghelist loan (Apoc., 1,8, 20 §.a.). 12— 13,
L-au vazut sfintul loan Botezatorul !a
Domnului au cazut la pamint, «s-au facut ca m§te morti» cind au vazut f Pe Dumnezeu-Duhul Sfint
porumbel (Matei, 16, Luca, 3, 21 22);
Ingerul Domnului coborit deasupra mormintului (Matei, 28, 4). Aposto- Botezul Domnului, in chip de 3,
in chip de limb! de foe (Fapte, 2,

lul Pavel a cazut orbit la pamint, cind a auzit glasul lui Hristos-Dum- apostolii,la primele Rusalii crestine,
nozeu pe drumul spre Damasc (Fapte, 9, 3 8). Astfel, pentru oamenii — 1—4). .
Dumnezeu si sint
muritori $i marginiti, vederea lui Dumnezeu a ramas o imposibilitate. .
INVATACELUL: Daca icoanele sint placute lui
harului dumnezeiesc, de ce.nu pedepseste Dum-

Totu$i Biblia §i ne marturise^te ca au existat teo-
chiar istoria invrednicite de puterea
lanii, hristofanii sau pneumatofanii (cazuri cind Dumnezeu, Hristos ori nezeu pe cei care ie hulesc, le profaneaza sUe distrug ?
model pe Insusi lisus

Duluil Sfint S-au aratat). Este cumva o contrazicere intre aceste aratari Trebuie stiut ca icoana are ca
PREOTUL:
colo spuse mai ca Dumnezeu nu poate fi vazut de oameni? Nu 11) §i in mijlocul lor .si cu ei a
>1 sus, !
Hristos, Care la ai Sai a venit (loan, 1,
(Yici daca oamenilor le este cu neputinta a vedea vreodata fiinta lui Dumnezeu nu pedepse?te pe pacatosi si pe huliton. El u rabda in*
trait
»
:
CULTUL SFINTELOR ICOANE 81

KO DESPRE CREDINJA ORTODOXA
Asadar, noi cinstim icoanele sfintilor sau
{Ps. 149, 5; loan, 17, 24 s.a.).
pentru ca nu vrea moartea pacato$ilor, ci imtoarcerea si indrep-
clolung,
spre slava
facem acest lucru
tarca lor. De aceea le da timp de pocainta. Nici ale Mintuitorului si ale Maicii Domnului si
chiar pe cei ce hulesc marele apostol Pavel zicind «De
lui Dumnezeu, dupa cum ne invata :
sau distrug Biserica nu-i pedepse^te indata, dupa cum

nici pe cei ce au sau altceva de faceti, spre slava lui
aceea, ori de mincati, ori de betf,
rastignit pe Fiul Sau nu i-a pedepsit indata.
Cor., 10, 31 Filip., 2, 15; I Petru, 2, 12 S.a.).
Insa
Dumnezeu sa le faeeti» (I ;
ii asteapta pe toti, in viafa de dincolo, numai judecata cea

§i la
INVATACELUL Dar icoanele sint lucruri facute de oameni undo ;
de apoi ii va rasplati fiecaruia dupa faptele (Rom.,
:
lui 14, 10; II Cor 5 porunca se face luoruri

10). •
se arata in Sfinta Scriptura ca Dumnezeu a dat a
INVATACELUL de miini omene^ti spre slava Lui ?

Dar prin inchinarea la icoane noi ajungem a ne
:
mai destul de clar acest lucru, dar

inchina oamenilor, deci a ne inchina ia chipurile sfintilor, PREOTUL Eu ti-am : aratat sus
care au fost dumnezeiasca
oameni ca 9 i noi, slujim fapturilor ? i ne inchinam lor, nu lui daca vrei sa stii mai luminal, cite$te cu atentie in Sfinta $i
Dumnezeu !
1—40 26, 1—37 27, 1 —21 S.a. E
Scriptura in aceste locuri le?., 25,
PREOTUL Nu-i deloc asa cum gindesti fratia ta. Eu ti-am aratat : ; ;
fie cinstite
:
w
Dumnezeu poruncit sa se faca multe lucruri care sa
mai sus ca noi nu ne inchinam da icoane ca lui Dumnezeu, nici olar ca a
le cinstim loan
ca pe niste dumnezei, cum faceau inchinatorii la idoli.
maschin, Dogmatica, cap. 16 s.a. In toate a fagaduit Dumnezeu sa fie
Noi ne ajutam privind la sfintul facut pe icoana, mintea
noastra pa-
liunde mai u§or la sfintui respectiv eel de dincolo de icoana prezent.
si ii cerem ca Dumnezeu
INVATACELUL Dar unde se arata in Sfinta Scriptura
siise roage pentru noi. Adu-ti aminte ca si noi sintem :
facuti dupa chipul omenesti, punin-

a dat porunca sa fie cinstite icoanele facute de miini
lui Dumnezeu (Fac, 1, 26—27), iar
sfintii lui Dumnezeu, care s-au desa-
sfesnice cu luminari aprinse si tamiindu-se
ir$it in faptele cele bune, au ajuns du-se in fata lor candele,
intr-o masura sa fie si dupaa asema- *L^
crestinii prin ca-

inaintea lor, asa cum fac preotii nostri prin biserici si
narea lui Dumnezeu ; caci toti am fost facuti dupa chip, dar dupa asema
ii a re ramine
vointa noastra ? i la darul lui Dumnezeu sa ajungem. Cine
la sele lor ?
aceasta ti-am aratat mai sus, dar ca sa tii
se sileste sa ajunga desavirsit in fapta cea buna
se face si un dumnezeu PREOTUL Eu : despre
dupa dar. Iar cum ca §i oamenii se numesc, in acest fel, minte mai cu intemeiere, asculta
dumnezeu, ne
Moise sa faca cortul adunarii, cerind sa I
cu-dta btmta benptura : «Eu am zis : dumnezei sinteti si fiii Celui Prea- Dumnezeu a poruncit lui
«aur, argint arama matase violeta, purpurie
inalt toti, (Ps, 81, 6). se aducii prinoase, ca: §i ?
capra piei de berbec vopsite rosu... untdelemn

Deci, cinstim (veneram) icoanele Sfintilor lui Dumnezeu si stacojie, in si par de ;
ca ale unor tami-
de uns pentru miresme de
dumnezei dupa dar. Ii cinstim prin ele pe cei ce au pe Dumnezeu
in ei.
pentru candele, aromate pentru mirul si
sfint ?i voi locui in mijlocui lor» (Ies.,

INVATACELUL Dar nu iere... Din acestea sa-Mi faci locas
: se supara Dumnezeu cind noi cinstim icoa- celelalte
25, 2—8). In acest cort sfint a poruncit Dumnezeu ca, pe linga
neile sfintilor si ne inchinam lor ?
lucruri, sa fie pusi doi Heruvimi : «Si vei face doi Heruvimi de aur Si ?
PREOTUL
Nicidecum, caci Dumnezeu slaveste pe cei ce ll slavesc un capat si un Heruvim
:
sa-i faci ca dintr-o bucata... sa pui un Heruvim la

P«' Ml in cer i$i pe pamint, ca auzi ce zice Viu sint Eu, zice Domnul, si sicriul marturiei
:
la celalalt capat al capacului...» (Ies., 25, 18—19). Iar

voi slavi pe cei ce Ma vor slavi pe Mine (Pilde,
3, 35 Isaia, 60, 21 Col., ? ;
era «din lemn de salcim, de doi coti ?i jumatate de lung si de un cot f?i
3, I II Tes., 2, 14; II Tim., 10 s.a.). Dumnezeu este preamarit in Apoi, in

; 2, lume jumatate de lat si de un cot si jumatate de inalt»> (Ies. 25, 10). f
l>iin bune ale sfintilor (vezi Matei, 5, 16; I Petru, 2, 12)

l.iptele cele
si Heruvimi, a dat porunca sa se faca sfesnic
fata acestui sicriu, cu cei doi
\i\ pieamare^te atit pe pamint, cit si in cer, pe cei ce-L proslavesc pe El
82 DESPRE CREDINTA ORTODOXA CULTUL SFINTELOR ICOANE an
de aur curat, zicind «$i vei face sfesnic de aur curat, sfesnicul chivotului Domnului an
:
sa-1 faca nele sale §i a cazut cu fata la pamint inaintea $i
batut in ciocan, fusul, bratele, cupele, nodurile $i florile lui sa fie dintr-o capr-
stat a$a pina seara, el î batrinii lui Israel, $i §i-au pus cenu§a pe
—
bucata» (Ie$., 25, 31 32). Dar nu numai sfe$nic a poruncit
sa se faca
tele lor» (Iosua Navi, 7 6 F ?
Num., 20, 6 ? Apoc, 19, 4).
inaintea sicriului celui cu Heruvimi, ci $i candele : «$i vei face §apte
INVAJACELUL: Unde se vorbe^te insa de aprinderea luminarilor
candele $i vei pune in ele fertile ca sa
lumineze latura din fata lui» (Ie$.,
inaintea acestor luoruri sfinte, la porunca lui Dumnezeu ?
25, 37) ?
$i iara$i : «Vei pune candelele $i la altarui de aur al tamiierii. '
:
;
' ' ' ; . , * . : !
inaintea sicriului marturiei» (Ie?., 40, 4 — PREOTUL : Auzi ce .spume Sfinta Scriptura in privinta aprinderii
5).
Facind cortul marturiei luminarilor inaintea locurilor sfintite, la porunca lui Dumnezeu: «Po-
§i sicriul Legii cu Heruvimi, $i sfe?nicul $i
candelele, Moise a runceste fiilor lui Israel sa aduca la tine untdelemn de masline, curat
implinit porunca lui Dumnezeu. Inaintea sicriului
Legii, Domnul
insusi a poruncit sa se tamiieze cu miresmele tamiierii. $i limpede, pentru candele, ca sa arda sfe§nicul pururea inaintea perde-
Oare nu erau toate acestea 'lucruri f acute de miini omene$ti pe care le-a lei in cortul adunarii §i-l vor aprinde Aaron $i fiii lui, inaintea Domnu-
poruncit lnsu$i Dumnezeu ? Oare n-a dat aceasta porunca lui, Acesta este a$eza-
ca sS arda totdeauna de seara pina dimineata.
impreuna cu
fagaduinta ca El va fi «in ele» ? mint ve^nic in neamul vostru. Candelele sa le puna in sfe$nicul eel de L f *
INVATACELUL Dar se scrie in Sfinta Scriptura ca aceste lucruri aur curat de dinaintea Domnului ca sa arda sfe$nicul de seara pina
—
:
facute de miini omene?ti in cortul marturiei au fost sfintite dimineata» (Lev., 24, 1 4).
la porunca
lui Dumnezeu §i ca oamenii se inchinau
inaintea lor $i aprindeau can- «Cind va aprinde Aaron seara candelele, iar
$i in alt loc scrie a$a :
dele $i luminari, cum fac preotii in biserlci $i cre$tinii prin casele lor va arde miresme. Aceasta tamiiere neintrerupta se va face pururea ina-
inaintea icoanelor?
i
.
i
'
.
'
r
intea Domnului, din neam in neam» (Ie$., 30, 7 8, $.a.). —

PREOTUL Auzi : ce zice Dumnezeu lui Moise : «$i vei face untul de INVATACELUL Dar unde se scrie in Sfinta Scriptura ca au voie
:
lemn, ungere sfinta, mir alcatuit dupa me?te§ugul facatorului de aroma- crestinii sa tina aceste icoane sfintite prin casele lor ? Daca sint sfintite,
te; acesta va.fi mirul pentru sfinta ungere; §i vei unqe cu el cortul nu trebuie ei sa le duca in biserica, iar nu sa le tma in casele lor, unde
Legii si toate se fac atitea pacate ? ,
•
•
•
'
- *
p PREOTUL Scriptura ne arata ca chiar chivotul Domnului,

: Sfinta
altarui arderilor de tot § i toate lucrurile lui !§ i baia §i postamentul ei. era uneori prin casele oame-
fi care statea in cort (vezi II Regi 7, 2), tinut
î sa le stinte?.ti pe acestea §i va fi sfmtire mare Tot ce se va atinge Obed-Edom Gateanul
:
nilor «$i-a :§ezut chivotul Domnului in casa lui
de ele se va sfinti» {Ie ? .
f 30, 25—29). pe
IN VATACELUL : ,
Dar unde se scrie ca oamenii sa se inchine la Regi 6, 11—12 vezi ; §i la 7, 6 §.a.).
aceste lnrrnri
flCPSfp 2
lucruri? .-.'-, INVATACELUL: Unde se arata in Sfinta Soriptura ca aceste lucruri
-..
*•
i
• . -" •
"
.:. .
*
i
.
PREOTUL: Daca, ai
cu atentie Sfinta Scriptura, nu mai era
fi citit sfinte (icoanele) faceau minuni ?
n^voie sa ma intrebi aceste lucruri. Dar $i la aceasta intrebare binecuvintat pB
iti voi PREOTUL: Ai vazut mai sus ca Dumnezeu 1-a
rdspunde cit mai pe scurt. Auzi ce zice Sfinta Scriptura in aceasta pri-
Obed-Edom §i toata casa Ei a dat putere acelor lucruri facute de
lui.
vintS: «$i sculindu-se David de la pamint sna. spalat
§1 s-a uns ?i §i-a
schimbat hainele §i intrind in Casa Domnului (biserica), s-a inchinat
miini omene^ti — fi sfintite la porunca Lui sa faca minuni cu cei
..a
buni
t
§i sa pedepseasca pe cei rai, care nu le-au dat cinstea cuvenita (vc-/i

Lui» (II Regi, 12, 20). Dar auzi de Iisus
?i al lui Navi, care «$i-a sfl§iat hai- despre aceasta pe larg la cartea I-a Regi, cap. 5, 1—8 §i altele).
,
INVATACELUL Am : inteles, din oele de pina aici, ca Dumnezeu a

poruncit a se face diferite lucruri de miini omene$ti, care s-au sfm\it tot
la porunca lui Dumnezeu $i ca, deci, sfintele icoane sint, intr-adevar,
lucruri facute de miini omene§ti, dar spre slava lui Dumnezeu
in Bise-
rica Sa.
Am mai i
inteles eg Dumnezeu a dat porunca de a se aprinde eandele

?i luminari in sfe^nice $i a se tamiia inamtea lucrurilor facute de miini
omene^ti spre slava Sa. Iara?i am inteles ca Dumnezeu, prin
?i sfintite
lucrurile cele facute de miini omene$ti, spre slava Sa, face

minuni $i :
',
binecuvinteaza pe cei credincioî care tin aceste lucruri sfintite in ca-
•
.
'
sele lor ?i ca El pedepse$te pe cei ce defaima lucrurile

cele sfintite spre
slava Sa, cum sint $i sfintele icoane, a$a cum a pedepsit 1
i t : . < • .
pe care
filistenii
au luat chivotul Legii Domnului in robie $i nu i-au dat cinstea cuvenita
•
'
- I
{IRegi5, 1—2$.a.).
'
**
. *
i »
:
'.
•* • *
i
.
Capitolul 9
'
» 4 • ••
\ *
• i
VENERAREA SFINTEI CRUCI

i ;.
-
•
•
W '
, . i .
.
• ' -
- *
; •*'
.
.
..
4 , .
.
* t
I - ft-
* >
'
•
!
INVATACELUL: Aud pe multi mirinchi-se ca noi ne inchinam la
cruce. •
.
i
-'
Cruce a fost altarul pe care s-a adus jertfa cca Sfinta
adevarata pentru oamenii din toate timpurile. Iisus a fost §i jertfa
*
adevarata $i preotul care a adus -6, ci$tigind prin ea mintuirea noastra,

•.
dupa cum ne adevere^te Sfinta Scriptura, zicind «Iar Iisus venind :

•
'
Arhiereu al bunatatilor viitoare... nu cu singe de tapi sau de vitei, ci cu

. . *
'
insuî Singele Sau a dobindit ve^nica rascumparare. Caci daca singele

'
i
:.
taurilor $i al tapilor §i cenu?a junicii stropind pe cei spurcati ii sfintei§to
spre curatirea trupului, cu cit mai mult Singele lui Hristos, Care prin
i
'
Duhul eel ve§nic pe Sine S-a adus jertfa fara de prihana lui Dumnezeu,
"
va turati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiti Dumnezeu-
lui Celui viu?» (Evr., 9, 11 14). —
Iar sfintul Chiril al Ierusalimului zice : «Mintuitorul a suferit toalc
aceste patimi ca sa impace prin Singele Crucii pe cele din cer §i pe cole*
de pe pamint (Col. 1, 20). Din pricina pacatelor, erau du$mani ai lui Dum-
nezeu $i Dumnezeu hotarise ca pacatosul sa moara. Trebuia sa so In-
:!
86 DESPRE CREDINJA ORTODOXA VENERAREA SF1NTEI CRUCI H7
timple una din doua sau ca Dumnezeu, ca unul ce-$i i.ndepline$te spu-
:
iNVAjACELUL : Dar cum este posibil sa cinstim noi obiectul care
sele, sa-i omoare pe toî, sau sa anuleze hotarirea, ca unul ce este iu-
a servit ca instrument de chinuire pentru Mintuitorul nostru ?
l)itor de oameni. Totu$i, private la intelepciunea lui Dumnezeu A !
PREOTUL Noi trebuie sa cinstim Sfinta Cruce cit se poate

mentinut cu adevarat §i hotarirea $i $i-a aratat cu putere iubirea de : mai
oameni! In trupul (rastignit pe lemnul Crucii, Hristos a luat pacatele, mult, deoarece Iisus Hristos a iubit Crucea ?i a imbrati?at-o pe ea cu
pentru ca prin moartea Lui noi sa murim pentru pacate §i sa ftraim pen- iubire $i a ars pe ea, ca pe un altar, pacatul nostru. Crucea arata ruînea
tru dreptate (I Petru, 2, 24). Nu era om de-rind Cel ce a murit pentru noi. noastra, iar nu a Domnului din partea Domnului arata iubire. Deci,
Nu era oaie necuvintatoare. Nu era inger numai, ci Dumnezeu intrupat
it* ;
gindul la ea ne face pe de o parte sa ne ruînam §i sS ne cairn de paca-

Nu era atit de mare nelegiuirea pacato$ilor, pe cit de mare era drepta- tele noastre fi sa luptSm impotriva lor, imbrati?ind §i noi Crucea cum a
tea Celui Care a murit pentru noi» (Cateheza a XIH-a, vol. II, p. 349). imbr5ti?at-o Domnul. Iar pe de alta parte, sa ne induioâm de dragostea
In Sfinta Scriptura, cuvintul cruce are doua intelesuri a) un inteles Lui cu care ne-a mintuit prin Cruce din pacatele noastre î sa o slavim
mai rar) b) un inteles material, propriu sau
spiritual (intrebuintat ;
:
-..__
r ca obiectele care ne aduc intristare $i durere pentru pierderea
obi$nuit, insemnind lemnul Crucii sau Crucea de lemn compusa din
unei persoane scumpe nu le cinstim, dar Crucea Domnului nu ne-a adus
doua lemne puse de-a curmezi$ul, cum au fost cele pe care a fost ras- #
*
-
•
' numai intristare, ci ?i bucurie $i mintuire. Caci ea n-a fost, cum soco-
lignit Mintuitorul.
tesc unii, o simpla spinzuratoare, ci a fost altar de jertfa pe care s-a
a. Cruce este redat in cuvintele
Intelesul spiritual al cuvintului adus cea mai mare î mai pretioasa jertfa cu putinta, pentru mintuirea
Mintuitorului «Oricine voie?te sa vin5 dupS Mine sa se lepede de
:
noastra.
sine, sa-î ia crucea §i sa-Mi urmeze Mie» {Marcu, 8, 34). «$i eel care
INVAJACELUL Daca : este vorba sa cinstim Crucea, atunci trebuie
••
nu-$i ia crucea $i nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine» (Matei,

sa cinstim nu numai Crucea, ci $i piroanele, cununa de spini, pe Pilat
i 0, oo ,
$1 pe Iuda, pe arhiereii Ana î Caiafa, pe ostaîi batjocoritori, pentru

b. Celalalt inteles este folosit mai des in Sfinta Scriptura. El este
ca tot atit au contribuit §i ace^tia, cit $i Crucea, la mintuirea noastra.
evident in texte precum sint urmatoarele : «$i ducindu-$i crucea Sa f
a ie§it din cetate, la locul numit al CSpatinM, care evreie$te

4 • ' j
se.
• * .
zice
PREOTUL: Nu putem sa cinstim pe Pilat, pe Iuda, pe arhierei, pe
r v
ostaîi batjocoritori î ucigaî ai Domnului, pentru cfi trebuie sa \vnem

Golgota» (loan, 19, 17). «$i iesind afara, au gasit pe un om din Cirene
cu numele Simon pe acesta 1-au silit sa duca crucea Lui» (Matei, 27, 32 seama de intentia pe care au avut~o ei cind au contribuit ila patimile 8i
;
Marcu, 15, 21). «$i stateau Knga crucea lui Iisus mama Lui ?i sora mamei la moartea Domnului. Scopul lor era de a-L batjocori, de a-L ru?ina *i
*
Lui, Maria Cleopa, Maria Magdalena» de a-L ahinui, omorindu-L ca sa nu mai fie. Cit prlve^te cununa do
lui $i (loan, 19, 25). Mai gasim §i
cuvintele spini, piroanele etc., noi le cinstim §i pe acestea, pentru ca au alius
: «Mintuie$te-Te pe Tine insuti ?i Te pogoara de pe cruce* * • * * *
(Marcu, 15, 30). .

trupul Domnului, dar nu ca ipe Cruce, caci nicSieri in Sfinta Scriptuni
c. In intelesul obi$nuit, in vorbirea de toate zilele (nu $i in Sfinta nu ni se spune ca am fi fost impacati cu Dumnezeu prin ele, ?i nici n-au
Scriptura), cruce mai inseamna §i semnul crucii facut cu mina dusa la fost prefigurate in Testamentul Vechi precum a fost Crucea. Iatii ded
*
f run to, la piept §i la cei doi umeri (vezi capitolul urmator). pentru ce cinstim Sfinta Cruce mai mult decit pe acestea.
Crucea, ca mi j loo de mintuire a oamenilor, a fost prefigurata in INVATACELUL : Daca este a§a $i trebuie sa cinstim Crucod lui
I osUniienitul Vechi, prin «$arpele de arama» (Num., 21, 9), aratata de Hristos, atunci trebuie sa cinstim numai Crucea cea adevarata, pe <*i\c
MinUlitorul in Noul Testament (loan, 3, 14 15). — <
a lost ras<tignit Domnul Iisus Hristos, iar nu .î toate crucile facutc^ dr
*
* I
88 DESPRE CREDINTA ORTODOXA VENERAREA SFINTEI CRUCI m

oameni, pentru ca acestea, fiind lucrate de oameni pacatoî,
nu pot fi tigmita pentru mine, $ieu pentru lume» (Gal., 6, 14). Iar cum ca prin r
sfinte |i vrednice de a fi venerate.

Cruce s-a omorit vrajba §i cum ca prin Cruce a impacat Mintuitorul pe
PREOTUL Dar : atunci $
cu Biblia ar trebui sa facem tot a$a. Astazi oameni cu Dumnezeu, asculta «E1 este pacea noastra, El care a facut :
avem foarte multe Biblii $i prin asemanare cu cele ce spui dumnea- din cele doua lumi — una, surpind peretele eel din mijloc al desparti-
ta —
ar trebui sa o respectam numai pe cea originala, iar nu §i
pe toate ca pe cei doi sa-i zideasca intra Sine, intr-un om nou §i sa inte-
turii...,
celelalte tiparite de culegatori £i de tipografi pacatoî meieze pacea i$i sa-i impace cu Dumnezeu pe amlndoi, uniti intr-un
sau necre§tini.
Aceasta ar fi insa ceva de neimteles pentru un om cu mintea intreaga, singur trap prin Cruce, omorind prin ea vrajma$ia» (Efes., 2, 14 16). —
cum de neinteles este $i obiectiunea dumitale de mai sus. $i iaraî zice «Ca intra El a binevoit sa locuiasca toata plinirea, $1
:
iNVAjACELUL : Crucea zic unii nu trebuie pastrata in afara, prhitr-Jnsul sa le impace pe toate cu Sine, fie cele de pe pamint, fie
pe piept, in biserici $i in case etc., ci in launtrul nostru, in suflet. cele din ceruri, facind pace prin El, prin singele Crucii Sa:le» (Col., 1,
PREOTUL Cine : o are in suflet, §i cind o vede in afara se bucura.
—
19 20). $i iaraî «$tergind zapisul ce era asupra noastra, care era :
potrivnic noua cu rinduielile lui, $i 1-a luat din mijloc, pironindu-1 pe

Cea din afara intare^te pe cea din launtru, caci totdeauna obiectele din
afara trezesc $i intaresc sentimentele cele din launtrul Cruce. El a dezbracat incepatoriile ?i stapiniile §i le-a dat de ocara in
nostra- ca sim-
tamint de evlavie a fost produsa tot prin cea din afara. Cine
vazul tuturor, biruind asupra lor prin Cruce» (Col., 2, 14 15). —
este ur- Prin Cruce S-a inaltat Iisus Hristos la marire (Filip., 2, 8—9 Luca ?
mator al Crucii lui Hristos iubeste $i crucea cea din launtru ?i cinste^te
24, 26; loan 17, 1). Daca Crucea ar fi fost lucru de rapine pentru El, nu
cu evlavie $i credinta $i pe cea din afara.
S-ar fi inaltat prin ea. i
INVATACELUL Dar cine a hotarit scopul acesta, de a binevoit
:
Domnul sa moara pe Cruce ?

1
1 _ *
PREOTUL: La aceasta intrebare ne raspunde noua dumnezeiescul «
parinte Maxim Marturisitoral, aratind cS Sfinta Treime

a voit aâ :
«Acesta a fost, aâdar, scopul Domnului, ca, pe de o parte, sa asculte '

f
de Tatal pina la moarte ca un om, pentru moi pazind porunca

Aceluia ;
'
iar, pe de altS parte, sa biruiasca pe diavol,

patimind de la el, prin car- i.. :•
turari ?i farisei, pu$i la lucru

de el. Astfel ca, lasindu-Se de buna voie •
invins, a invins pe eel ce nadajduia sa-L invinga

? i a scapat lumea de :
stapinirea lui» {Filocalia II, p. 9).

•
INVATACELUL: Mai este vreun loo in Sfinta Scriptura in care sa ' ..'
se arate despre puterea Crucii §i ca pe ea a folosit-o

Mintuitorul nostra t
f
'
spre mintuirea noastra ? '
•
'
i ! _
*
• •
PREOTUL: Asculta-1 pe marele apostol Pavel care se laudS cu • ,
Crucea Domnului zicind «Cuvintul Crucii, pentru cei ce pier

este ne-
« -
I
: *
l)unie iar pentru noi, cei care ne mintuim, este puterea

;
lui Dumnezeu»
,- '
I • *
i
•
(J Cor., 18). §i Iara$i zice mie sa nu-mi

1, : «Iar fie a ma lauda decit nu- .
.
nicii in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este ras-
SEMNUL CRUGII II
$i trupul nostra, cu toate madularele sale, sa la parte. Intre aceslca,

miinile au un rol important in exprimarea rugaciunii.
lata citeva marturii din Sfinta Scxiptura :
Iacov a binecuvintat cxi miinile sale pe fiii lui Iosif, dupa cum csle
seris : « pe
sa to fata stingii lui Israel, iar pe Manase cu stinga isa in fata direploi
lui Israel, i-a apropiat de el. Dar Israel i§i-a intins mina dreapta $i a pus-o
pe capul lui Efraim, care era eel mai tinar, iar mina stinga a pus-o pe
ca'pul lui Manase. Dinadins ?i-a incruci$at miinile fiindca Manase era
eel dintii nascut. $i i-a binecuvintat pe ei...» (Fac, 48, 13—15).
Hristos a binecuvintat cu miinile pe copii $i pe apostoli. Despre
I
. i
!
: :
"
:
nta Script « ?i cu-
'
•
•
•
punimdu-!?
I
-
1 *
; . I '
(Marcu, despre binecuvintarea apostolilor ne spune «Apoi
10, 16). Iar - :
•
adus afara, spre Betania, $i ridicindu-$i miinile i-a binecuvintaU

i
Capitolul 10
:
,'
»' '•
i-a
-
• i
.
. .
. I
• I .' ' 1 -
.
(Luca, 24, 50). . . .:
SEMNUL GRUCII .
:
:. :' .: ft ,
Apostolii au a$ezat diaconi, preotf §1 episcopi prin rugaciune $i pu-

nerea miinilor (Fapte, 6, 6; 14, 23 I Tim., 5, 22), fapt pentru care Taina
,«
preotiei era numita «punerea miinilor preotiei». Tot prin rugaciuni $1

iNVAjACELUL : Dar ce rost are semnul crucii, cu care ne punerea miinilor imparta$eau apostolii sfinta Taina a Mirului, a impar-
inchinam ? taîrii SfintuluiDuh, celor botezati (Fapte, 9, 5—6 8, 14—17 §.a.). 1m- ?
PREOTUL
Orice cretin, rare este adevarat fill al Bisericii celei
: partaîrea Sfintului Duh in aceasta Taina se numea, de asemenea; «pu-
dreptmaritoare a lui Hristos §i care traie^te in vlata cu evlavie §i frica nerea miinilor preotiei». <
• T
.
de Dumnezeu ugaeiune Prin urmare, la rostirea rugaciunii trupul ia $i el parte indeosebi

putul unei carti sfinte, la inceputul $i sfirîtul unui lucru, la plecarea
prin acest madular al sau care este mina. Trebuinta de a lua parte >?\
in calatorie $i la intoarcerea din ea, cind este tulburat de vreo frica, trupul sau eel putin un organ al trupului, la rostirea rugaciunii, rezultii
-
do vreo veste rea sau de oarecare ginduri rele, cind se scoala §i se din indemrnul apostolului : «Preamariti-L dar pe Dumnezeu in trupul
culca, cind sta la mas a ?i cind se scoala de la masa indata se in- — vostru §i in duhul vostru, ca unele care sint ale lui Dumnezeu» (I Cor.,
seamnS pe sine cu semnul Sfintei Cruci pe care il face cu mina pe fata 6, 20). $i in alt loc : «Ridicind miini curate, fara de minie ji fara ôvft-
h
s<i, aducindu-$i aminte de puterea cea

nemasurata a Celui ce a sfintit ire» (I Tim. 2, 8).
Ciucea cu preacurat §i preascump Singele Sau ?i a lasat-o noua ca pe In Testamentul Vechi, de asemenea, se practica rugaciunea prin
iirma nebiruita impotriva diavolului
<>
$i ca pe un semn dumnezeiesc, participarea trupului, ca, de pilda, prin ingenuncheiere, plecarea capului,
dupii cum se scrie : «Dat-ai celor ce se tern de tine, Doamne, semn ca lovirea pieptului cu mina, ridicarea miinilor §.a. Psalmistu'l zke :
«Aî
.s.i fugS de la fata arcului» (Ps. 59, 4) §i iara$i : «liasenanatu-s«a peste noi Te voi binecuvinta in viata mea, §i in numele Tau voi ridica miini !<•
I u mina fetei Tale, Doamne » (Ps. 4, 6). Noi $tim ca la rugaciune trebuie mele» (Ps. 62, 5). .
(
"
. :
02 DESPRE CREDINJA ORTODOXA SEMNUL CRUQII <>:>
Semnul Crucii In Vechiul Testament a fost prefigurat in binecu- fiind atit de mic fata de EI, incit in privinta aceasta, ca §i de altfel In
t
vintarea lui Iacov (Fae., 48, 14) in tinerea orice privinta, nu-I poate folosi cu nimic.
miinilor lui Moise in chipul
,
Crucii in timpul luptei cu Amalec (Ies.,

17, 11—12).
de asemenea, este vorba de cu totul altceva, $i
In citatul al doilea,
In Legea darului, a Noului Testament,
semnul Crucii se face anume, ca in curind se va incepe p epoca noua, in care inchinarea lui
astfel
se impreuna trei degete de :1a mina dreapta (degetul mare, aratatoral Dumnezeu (cultui dumnezeiesc) va fi mai aproape de desavirîre, mai
si
eel mijlociu) si se due la frunte, apoi la piept, la adevarata (launtrica §i spirituala), iar nu ca pina atunci, aproape numai
umarul drept si la umarul
sting, rostind cuvintele «In numele Tatalui (la frunte)
formala (exterioara §i materiala), legata de un anumit fel de loca$ (tern-
:
§ i al Fiului (la
piept) ?i al Sfintului Duh (la ambii umeri), dupa care apoi, lasind mina plu), de o anumita localitate (Ierusalim, respectiv Garizim), de o anumita
in jos, zicem : Amin !
natiune (iudei, sau respectiv samarineni). Caci Dumnezeu este Duh $\
«In numele Tatalui» insemneaza cinstirea ca atare nu poate fi cuprins intre zidurile unui templu oarecare din
lui Dumnezeu Tatal, Stapi-
nul tuturor. Coborirea miinii la piept
rostind cuvintele al Fiului» «si
Ierusalim — pe muntele Sion, »
fie in Samaria — pe muntele Garizim

in-
semneaza coborirea Fiului $i monopolizat acolo. El este pretutindeni $i de aceea inchinarea nu
lui Dumnezeu pe pamint pentru mintuirea
noastra. Iar ducerea miinii de la umarul trebuie sa fie legata de ceva material sau marginit, ci trebuie a se face
drept la eel sting rostind cu-
vintele Si al Sfintului Duh» insemneaza «in duh», adica sa fie interioara (spirituals), cum nici la samarineni,
impacarea noastra cu Dumne-
zeu si impacarea cu El, prin harul Sfintului Duh adus noua de nici la iudei nu fusese pina atunci. Aceasta inchinare «in duh» este o
zeu Fiul.
Dumne-
_
inchinare «in adevar» sau adevarata — §i aceasta va trebui sa fie prac-
Dar prio aceasta nu inseamna ca se inlatura cultul
ticata $i respectata.
INVATACELUL :
Am
nu am avea trebuinta de
auzit ca, <totusi,
exterior, ci numai ca se pune mai multa baza pe eel interior, atit de
semnul Crucii facut cu mina, pentru ca Dumnezeu
nu cere slujirea mii- nesocotit mai inainte caci si cultul extern este necesar, dat fiind na-
;
nulor omenesti, caci cei ce se inchina
chine in duh, si nu in trap, dupa
lui Dumnezeu trebuie sa se in-
cuvintul apostolului
tura dubla a fapturii noastre, trupeasca §i sufleteasca (Matei, 6, 5—6 ,-
«Dumnezeu. :
16, 18). |Daca unii cer de la moi numai inchinare in duh, pentru ce ei,
fund Domnul cerului si al pamintuiui nu
locuieste in temple f acute de
mina omeneasca si nici nu este slujit de miini cimd se roaga, i$i pleaca genunchii $i capetele, i$i bat piepturile, tfi
omenesti, caci nu are impreuna miinile amindoua multe manifes-
nevoie de nimic, de vreme ce El ne da tuturor ridica miinile, iî $i au alte
viata ? i suflare si toate...»
(Fapte, 17, 24—25). Iar Mlntuitorul '
taride acestea in vremea rugaciunii? Pentru ca si acestea sint asemii-
a vorbit femeii samarinence •
« Dar
vine ceasuil natoare cu facerea semnului Crucii cu mina, fiind participari ale trupu-
Si acum este cind adevarata inchinatori se vor in- lui nostra la rugaciune. Ca $i ingenunchierea, ca î plecarea capului, ca
china Tatalui in duh si in adevar, caci Tatal astfel de inchinatori do-
§i metania sau ca $i ridicarea miinilor in sus, la rugaciune, tot a$a $'\
nate. Duh este Dumnezeu si cei care I se inchina sa I se
inchine in semnul sfintei Cruci, facut cu mina, este un semn care arata o tinuUi ic-
duh si in adevar» (loan, 23—24). Deci, inchinarea trebuie sa
4,
fie in ligioasa sau o stare sufleteasca de evlavie in fata lui Dumnezeu, Carina
<liili, iar nu in trap , cu duhul, iar nu cu mina, in semnul Crucii.
trebuie sa-I slujim §i cu sufletul §i cu trupul nostra (I Cor., 6, 20 ; Filip.,
PREOTUL : In citatul prim nu este vorba de semnul 1,10).
sfintei Cruci
l.iculcu mina. Aici se spune numai ca pe Dumnezeu Potrivnicii Crucii §i ai semnului ei sint vrSjmafii lui Hristos (Filip.,
nu trebuie sa-L
slujim cu ostenelile miinilor noastre, cum
am slujit pe oarecare om mai 3, 18 — Semnul Crucii va vesti venirea a doua a
19). Mintuitoruilui noslru
in.uo al nostra. Dumnezeu. nu are nevoie
de asemenea slujitori, omul Iisus Hristos, dupa marturia Sfintei Scripturi care zice : «Atunci so vn
* —
94 DESPRE CREDINJA ORTODOXA
arata pe cer semnul Fiului Omului §i vor plinge toate neamurile pa-
mintului §i vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere
§i cu slava multa» (Matei, 24, 30—31), Acel semn este Crucea, deoarece
ea este semnul puterii §i al biruintei lui Hristos (I Cor., 1, 13 Col., 2,
15). ;
Satana ura$te foarte semnul Crucii, caci este arma cea nebiruita
cu care Hristos a biruit §i a pradat iadul §i de aceea indeamna pe
to|i cei ratacitide la adevar, care ii siujesc lui, sa huleasca $i sa vraj-
maêasca Crucea lui Hristos, caci dupa cum ciinele fuge de batui cu *
care a fost lovit, tot a$a $i diavolul fuge de Crucea care ii aminte^te
ca prin ea a fost batut (Sfintul Chiril al Ierusalimului, op. cit., p. 256).
INVATACELUL Am : auzit ca au fost in vechime semne care in-
chipuiau Crucea Domnului nostru Iisus Hristos. i
' ' '

' -
;v
'
, • .•
PREOTUL
•
a fost inchipuita Crucea Domnului nostru : Iisus Hristos •

•
*
;
tainic, in ,care apara pe cei ce il au pe Legea Veche, $i prin semnul T,

fruntea lor (Iez., 9, 4—6), sau prin pecetea lui Dumnezeu care pastreaza :
4 '
'•
Capitolul 11
1
i
-- '
nevatamati pe cei ce o au insemnata pe fruntile lor (Apoc, 7, 2—4 j 9, 4).

" •
•
. •
.
i
•
i
'
i •
. - I
(
.
RUGACIUNILB PENTRU CEI MORTI
'
:
. * '
: :• .' *
"
.
(\ . • '
I
N ,
'.: •
. »
'
"
* • i
''•'-
-. iJ >
T I f
CELUL La
i
»
. .
: ce pot ajuta rugacmnii a

'
•
I
"
. r . , •:
*
!
T
I ce ei sint iudecati si
!
-'/" s-a hotarit soarta fiecaruia ?
-« , i
.' • '
.
PREOTUL: Primuil lucru ce.se intimpla fiecarui suflet, indata dupn

: ;
• . :•
,1
..
•
:
'
'
moartea omului, este judecata. Aceasta judecata care se face cu fiecare
se deosebe§te de ju-
'
I
l suflet in parte se nume^te judecata particular a î
•
' ' -•
1 " decata cea de ob^te sau universaia, cea de la sfirîtul lumii, de dupft
i
*
i
•
invierea trupurilor. Prin aceasta judecata particulars se cerceteaza sta-
1 '
.... rea in care iese omul din viata paminteasca. Daca aceasta stare este
-
r*
i
buna, sufletul este dus de ingeri in fericire, iar daca este rea, este luat
'/r.. *i a t
de duhurile cele necurate la chinuri. Fe.ricirea ila care sint du§i cei gasiti
*
i
vrednici se nume?te «sinul lui Avraam» (Luca, 16, 22) sau «rai» (Lucci,
-
13, 43), iar chinurile la care sint suptuî paeatoîi poarta numele
* *
dfe
.
•
.
-
-
1
«iad» (Luca, 16, 23). Ca aceasta judecata ?i trimitere a sufletelor la r.ii

,
sau :1a iad are loc indata dupa moarte, vedem din cuvintele Mintuitoruhii
.
•-•
catre tilharul de pe Cruce «...astazi vei f L cu Mine in Rai» (Luca, ?.:?,

' • •
.
.. i I 1
• » t '**
43). sau din cuvintele apostoMui Pavel: «Rinduit este oamenilor o tftiLi
I j
, »
I
,
" -
;
; ..
Acelaî lucru
I
dupa aceea sa judecata» (Evr.,

^
sa moara, iar
\* -I
fie 9, 27). II
< •
* * ' I n '<
t *
'
i
!
..»ii«»;îtiiiiiiiiuu4HA lr
»— .i< ,
*;*»»*»= >;..-;::::;

RUGACIUNILE PENTRU CEI MORTI H7
-
arata marele apostol Pavel $i atunci cind zice «...doresc sa ma despart :
de trup §i sa fiu impreuna cu Hristos —

$i aceasta e cu mult mai bine»
Dar daca rugaciunile noastre foloseso celor vii, ce pricina ar fi sit
{Filip., 1, 23) $i iara$i : «Ca pentru mine viata este Hristos

moartea, §i
nu le foloseasca ?i celor morti, odatS ce ei traieso cu sufletele lor ?l
un ci$tig» (Filip. 1, 21). Dkitre vechii scriitori biserice$ti care vorbesc
,
de vreme ce Acelaî Dumnezeu le asculta $i pe unele $i pe altele ? La
despre judecata particulars deosebit de cea de ob$te, amintim pe Tertu- marturiile de mai sus, se pot ad&uga $i cele directe, din Vechiul Tes-
lian,' care zice ca sufletuC (dupa moarte), mai intii trebuie sa incerce tament. Astfel, in Cartea a Il-a a Macabeilor (cap. 12, 42 45) se arata —
judecata lui Dumnezeu, ca unul ce a fost primitorul tuturor celor ce ca* adus jertfa pentru ostaîi cei morti §i apoi se zice «Drept aceea
s-a :
le-a facut, dar el trebuie sa a^tepte $i trupul sau ca sa primeasca ras-

sfint $i cuvios gind a fost cS au facut cur&tire pentru cei morti, ca Sci
plata $i pentru ceea ce a facut cu ajutorul trupului, ca s-a supus po-
se slobozeasca de pacat» (12, 46). Iar sfintul prooroc Baruh se roaga" $i
runcilor lui (Silvestru de Kanev, Dogmatica, vol. V, p. 94). Inca trebuie
el pentru cei morti ai lui Israel : «Doamne, ...Nu-71 aduce aminte de ne-
de §tiut $i acest lucru daca cineva la judecata particulars ar fi fost
:
gasit vrednic de chinuri §i de pedeapsa §1 daca unul ca acesta este cre$-

dreptatile parintilor no$tri...» (3, 4 — 5).
tin $i fiu al lui Hristos, mai are o portita de scapaxe prin mijlocirea — mai limpede vorbe^te de aceste rugaciuni Sfinta Tra-
In chipul eel
celor vii —
din chinurile la care a fost pedepsit de Dumnezeu. di{ie, incepind din primele secole ale Bisericii, dupa cum arata §i con-
tinutul Sfintelor Liturghii. Sfintul loan Gura de Aur arata ca apostolii

INVAjACELUL Posibilitatea interventiei celor vii pentru cei morti
:
pare exclusa, $tiut fiind ca Dumnezeu va judeca pe fiecare dupa faptele chiar au rinduit sa se faca la Liturghie pomenire pentru cei morti zi-
lui $i dupa dreptate, dind fiecaruia rasplata cuvenita propriilor sale cind «Nu degeaba au rinduit apostolii sa se faca asupra Tainei celei
:
i
fapte. O judecata facuta pe baza interventiei altora n-ar mai fi drep- infricoâtoare pomenirea celor morti. Cind sta poporul, plinatatea preo-
tate. Sfintul apostol Pavel vorbe^te lamurit : «Pentru ca noi toti tre- teasca, cu miinile intinse §i in fata sta jertfa cea infricoâtoare, cum nu
9 ** 9 w
$am vor indupleca pe Dumnezeu pentru cei adormiti ? Iar aceasta, numai pen-
tru ca sS ia fiecare, dupa cele ce a facut prin trup, ori bine, ori rau» tru cei plecati cu credinta» (Omilia a Ill-a, la Pilipeni).
(II Cor., 5, 10). Cuvinte asem&nStoare cu acestea gasim destule in Sfinta .
INVAJACELUL : Exista, totuî, un citat care-mi da de glndit î

Scriptura $i anume, in toate textele privitoare la judecata de apoi.
anume « Acestea zice Domnul Blestemat sa fie omul care nadajdu-
PREOTUL Ca Dumnezeu va
: rasplati fiecaruia dupa faptele sale este
: :
adevarat (Ps. Dar ca posibilitatea de a ne ruga pentru cei morti

61, 11).
ie?te In om $i iî face sprijin in came §i inima caruia se departeazii de
este exclusa, acest cuvint este cu totul strain de adevar. Noi vedem ca
Domnul» (Ier., 17, 5). •
in Sfinta Scriptura se pune mare pret pe rugaciunea unora pentru alfii. PREOTUL: In "acest citat sint blestemati ?i osinditi numai acei oa-
Daca ar fi a$a cum gindesc unii, ca rugaciunea unora pentru altii n-ar meni care !§i pun nadejdea mintuirii lor exclusiv in ajutorul de La
avea nici un folos, atunci nici marele apostol Pavel n-ar trebui sa in- oameni $i nu in eel de la Dumnezeu — fatS de care sint indepartati cu
demne cu rugaminte pe ucenicul sau, Timotei, spre un lucru ca acesta, inima lor — fapt pentru care t$i merits toatS osinda de la Dumno/.eu,
rogu iar nu cei ce a§teapt& ?i de la oameni mijlociri pentru ei catre Dumno-
mijlociri, multumiri pentru toti oamenii» (I Tim. 2, 1). Iar sfintul apostol r
zeu. Caci atunci ar trebui sS socotim sub aceasta osinda §i pe marele
Iacpv spune «Marturisiti-va unul altuia pacatele §i va rugati unul pen-
:
apostol Pavel, care de multe ori cere de la credincioîi sSi rugaciuni
tru altul, ca sa va vindeeati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a
catre Dumnezeu pentru el, precum §i el insu§i face pentru altii si nil-
dreptului» (5, 16). Sfintul apostol Pavel cere sa se faca rugaciune $i
dajduie$te in folosul acestor rugaciuni, a?a cum am aratat la tnvfttil-
pentru el (Efes., 6 f 19).
tura noastra despre cultul sfintilor. Deci, este cu neputint3 ca, In b<mi
Credinâ Ortodoxa
iiMilMiiiiMiiiim '"****"'
M
98 DESPRE CREDINTA ORTODOXA RUGACIUNILE PENTRU CEI MORJI <)<)
lexiului pe care invoci, sa negi necesitatea de a este fapta mai mare ca iubirea din iubire noi
or,ne rugam pentru alt'ii.
il ne ruga pentru morti r
;
mai ales ca in acest citat adus de dumneata este vorba de altceva. Rugaciunea Bisericii gase^te cu atit mai multa ascultare la Dumnezeu,
impletesc glasurile sfintilor din cer §i ale credincioîlor
INVATACELUL : Unii spun ca rugaciunile pentru morti ar fi nefo-
cu cit in ea se
pamint, cu insu$i glasul Maicii Domnului. Biserica este intr-o ne-
lositoare $i de prisos, neavind nici un rezultat, caci cuvintul biblic este de pe
rugaciune pentru madularele sale pentru noi toti se roaga in-
limpede: «$i iara$i a Domnul
Sa nu intri in casa celor ce jelesc
zis :
sfir$ita :
apostolii, mucenicii patriarhii mai presus de toate, Maica

$i sa nu te duci sa plingi $i sa jele^ti cu din$ii... gerii $i $i <=>i,
$i vor muri cei man
$i cei mici in pamintul acesta $i nu vor fi ingropati
$i dupa ei nimeni ;
Domnului nostra Iisus Hristos >§i aceasta —
sfinta unire este viata Bise-
nu va plinge, nici se va zgiria, nici se va tunde pentru ei. Nu se va ricii. Insuî Mintuitorul ne adevere^te ca nu va trece cu vederea ruga-
ciunile noastre, mai ales cind pe acestea le facem din iubire catre aproa-
fringe pentru ei piine de jale ca mingiiere pentru eel mort
?i nu li ;
se va da cupa mingiierii ca sa bea dupa tatal lor §i dupa mama pele nostra. El insu$i zice «Toate cite cereti rugindu-va, sa credeti c3
:
lor»
(Ier. r
16 5
r
— 7). le veti primi ?i le veti avea» (Marcu, 11, 24). A?adar, rugaciunea pentru
este nu numai un semn $i o intarire a iubirii, ci $i o proba a cre-

PREOTUL morti
Aici este vorba numai de cei pacatoî care sint vino-
:
noastre. Caci tot Mintuitorul a zis «De poft crede, toate sint cu
vati de pacate grele, ceea ce inseamna ca pentru mortii cei mai dintei :
putin
pacato$i se poate fringe piinea intru pomenirea lor. putinta celui ce crede» (Marcu, 9, 23).
Potf sa vezi lamu-
rirea in context, cu deosebire v. 10—13. Astfel, din INVATACELUL : Sfinta Scriptura spune, totu$i, ca intre iad §i rai
citatul de mai sus
de netrecut, dupa cuvintul Domnului, din parabola bo-
ar urma ca mortii sa nu fie nici ingropati. exista o prapastie
gatului nemilostiv ?i a saracului Lazar «$i peste toate acestea, intre
:
INVATACELUL Cum poate cineva sa scoata pe altul din iad prin

:
noi $i voi s-a intarit prapastie mare, astfel ca acei ce ar vrea sa treacri
pomeniri, de vreme ce este scris «ca nu este intru moarte eel ce Te :
de aici la vol, ori de acolo la noi, sa nu poata sa treaca» (Luca, 16, 26).
pomene^te pe Tine. $i in iad cine Te va lauda pe Tine ?» (Ps. 6, 5) ? Sau
Daca adevarul este acesta, apoi cum se poate spune ca noi am fi in
poate au dreptate catolicii, care cred in purgatoriu ?
-
stare sa-i mutam pe unii de acolo in cealalta parte, de la rau la bine ?

PREOTUL : Se poate mintui cineva ?i din iad, dar nu prin suferin- posibil ?
Oare acest lucru este
tele purgatoriului afa cum spun romano-catolicii ci prin Jertfa intr-adevar, o prapastie de netre-
Rascumpararii, care s-a facut pentru vii §i pentru cei morti. Caci Dum-
PREOTUL Intre rai $i
: iad este,
cum ne-a spus Mintuitorul. Dar aceasta prapastie nu are pu-

nezeu are puterea sa scoata sufletele din iad, dupa cum scrie «Domnul cut, a$a
:
Dumnezeu, Care asculta rugaciunile noastre,
terea de a opri mila lui
pogoara
tele din iad
la iad ?i ridica» (I Regi, 2, 6). Numai El poate sa scoata sufle-
f acute pentru cei morti. Noi nu presupunem ca fratii no^tri apuseni —
(Ps. 48, 16; Rom., 14, 9 • I Cor., 15, 20; I loan, 2,r 2 de
* ' * i r
spunem ca numai pentru cei ce au pacate
ca exista un purgatoriu,
• » r
ci
Apoc, 1, 18).
trecerea din iad la rai este imposibila. Penlru
Puterea $i iertarea taxi Dumnezeu, Care impline^te «orice» se va cere moarte (nemarturisite),
cei cu pacate mai u$oare, aceasta cale nu este definitiv inchisa, deoa-
do la El (Marcu, 11, 24 ; loan, 14, 13), sint fara de margine, iar bunatatea
rece abia la judecata de apoi se va hotari definitiv cine este pentru rai
l.ui oste atit de mare, ca El poate schimba osinda ve^nica a numai
pentru iad, fiind de la sine inteles ca, dupa aceasta judecaUl,
omului. A§adar, daca Hristos este El insu?i Dumnezeu, are $i puterea de $i cine este
«isenate din iad pe cei osinditi. Noi $tim ca Dumnezeu ne cere sa iubim unul osindit pentru iad nu va mai putea trece in rai. $tim ca pentru eel
pe semenii no?tri $i prive?te cu placere la aceasta iubire a noastra. Nu vinovati de pacate de moarte, rugaciunile noastre sint oprite, ca fiind
:
MMMiMMim* llT'inr r
100
RUGACIUNILE PENTRU CEI MORTI 101
nofolosltoare : «Este si pacat de moarte , nu zic sa se roage
pentru asa
pacat,, (I loan, 5, 16), dar nu tot asa este situatia pentru jertfa §i a dat-o spre mintuirea $i luminarea trupurilor, ca s3 fim cu
celelalte suflete,
pentru care noi ne rugam si avem
datoria de a ne ruga. Deci pomenirile Dinsul toti una, cum S-a fagSduit. Drept aceea, se roaga pentru aceia
celor morti sint ascultate datorita care ii pomenesc pe din$ii savir§ind jertfe pentru cinstea lor $i se fac
iubirii, ca orice rugaciune.
Noi sin- mijlocitori $i solitori pentru din$ii. $i se roaga ca §i ace§tia sa se im-
tern «impreuna-cetateni cu sfintii»,
oameni ai casei lui Dumnezeu, «fiind
ziditi pe temelia apostolilor parta$easca cu Hristos ca ?i din$ii. Pentru aceea trebuie sa facem po-
si proorocilor, piatra din capul
unghiului menirea celor raposati, pentru ca dragostea une$te pe cei vii cu an
fund Insusi Iisus Hristos, (Efes.,
2, 19-20). In virtutea acestei
«ceta- morti, $i sa pomenim pe sfinti, ca veselindu-i, sS se faca §1 ei rug3tori
tenu», noi II rugam ca sa ierte pe fra r
t ii no^tri care au trecut in lumea veseli pentru noi catre Dumnezeu» (Sfintul Simeon Tesaloniceanul, VI,
cealalta. r
. ! .
.
i
375).
Noi nu ne rugam pentru cei care au facut
pacate impotriva Duhului Cit despre purgatoriul inchipuit de romano-catolici, noi nu avem
Sfint, caci acestora nu li
se iarta nici in lumea aceasta, nici in
cealalta dovezi temeinice nici in Sfinta Scriptura, nici in Sfinta Traditie. Sfinta
(Matei, 12, 31). Dar pentru acei
cu pacate care se pot ierta in lumea Scriptura ne arata numai doua locuri : rai §i iad. In Traditia sfintilor
cealalta, noi ne rugam fiindca,
daca ne iubim vesnic (I Cor. 13), Dum- pSrinti nu se admite purgatoriul ;
marele Antonie (f 373), de pilda, zice
nezeu tine seama de cererile facute *
4
din iubire, aceasta fiind chiar po- «Este o nebunie a crede in al treilea loc in cealalta viata» (Cartea I-d).
runca Lui.
Iar Fericitul Augustin ft 430) scrie «Nu este vreun loc mijlociu, ca ci-
Apostolul spune ca « c eeace a murit a murit pacatului odatS pentru
:
... .
.
neva care nu este cu Hristos sa poate fi altundeva decit cu diavolul*

totdeauna,, (Rom., iar Simeon Tesaloniceanul comenteaza
6, 10),
astfel •
(Despre merit $i pacat). V-lea Sinod Ecumenic din Con-
$tim apoi ca al
«Celor adormiti mai de folios liturghiile, iar celelalte mai pu in
le sint
t ii stantinopole (553) a osindit pe Origen, pe Didim eel Orb $i pe Evagrie
ajuta (pentru ca omul murind
a incetat de la pacat), iar prin jertfa se din Pont, care invatau ca pedepsele viitoare vor avea sfir§it. DacS pe
impartasesc cu Hristos, se umplu de
dumnezeiasca veselie, de dar si se atunci Biserica ar avut vreo cuno^tinta despre existenta purgatoriului,
fi
izbavesc cu dumnezeiasca mila de toata durerea.
Deci, mai inainte de ar fi facut vreo amintire de el, ca fiind o exceptie de la alter nativa
toate, sa se faca liturghie pentru dinsul
si dupa aceea, de va avea avutie... iad-rai.
milostenie saracilor, zidiri sfintelor biserici Nemarginita bunatate a lui Dumnezeu, precum rugaciunile Bise-
,si altele care sint spre min- $i
tuirea lui» (IX, 72). Si continua «...Mirida (adica particica ce se ricii ?i Jertfa Euharistica de ajuns pentru mintuirea celor ce $i-«u
sint
:
pune
pe sfintul disc, alaturi de Agnet, pentru fScut in viata aceasta canonul pocaintei §i au murit in dreapta credint.i.
pomenirea celor vii ? i a celor
norti) care se scoate la liturghie si INVATACELUL Dar cum se face ca rugaciunile Bisericii le pot
pomenirea care se face pentru eel :
mort unesc pe eel mort cu Dumnezeu ajuta unora sa se mintuiasca de chinuri inaiiute de Judecata de Apoi ?
si-1 impSrtasesc cu Dinsul neva-
ziit. Drept aceea, folosindu-se
foarte mult dintru aceasta, nu numai se PREOTUL : Rugaciunile Bisericii pot ajuta unora s3 se mintuiascfi
minglie ce cu pocainta s-au mutat intra Hristos,
fratii cei dupa moarte, inainte de invierea cu trupurile, deoarece chinurile ce le
dar inca ? i
•sfinlole suflete ale sfintilor
se bucurS pentru aceste pomeniri care suporta pacato$ii dupa moarte ?i inainte de invierea cu trupurile nu shit
se
fac pentru dinsii unindu-se cu definitive ca dupa Judecata din UrmS, ci provizorii, ca sa se laso onic
Hristos si ImpartSsindu-se din Sfinta Li-
;
1 * m ^m \
*
* d '
m
luminat nirii din Biserica prilejul sa se intareascS in dragoste, prin rugaciuniU^

Ltti, Be roaga pentru noi. Deci
pentru aceasta, Dumnezeu a lucrat aceasta pentru morti, care nu se mai pot ajuta ei singuri, ci sint ajutati prin (Im
gostea altora. Chinurile de dinainte de Judecata din Urmci nu sint nici

definitive, nici a$a de marl ca cele de dupS Judecata, clnd vor fi rabdate
in trap (cf. Inv. de Cred. Ortodoxd, intreb. 346).
INVAjACELUL : Unii spun ca sfintii $i ingerii se roaga pentru cei

morti in dreapta credinta. Dar de unde an inteles ei acest lucra ?
PREOTUL Marele
Apostol Pavel ne arata ca Mintuitorul insu$i Se
:
roaga pentru noi, «mijloce$te» (Rom., 8 34), dupa cum Se roaga $i Duhul r
r —
Sfint (Rom. 8, 26 27). Iar cum ca $i sfintii se roaga pentru noi, vezi
la
Apocalipsa unde ne spune «$i cind a luat cartea, cele patra fiinte $i
:
cei douazeci §i patru de batrini au cazut inaintea Mielului, avind fie-

'
care alauta $i cupe de aur pline cu tamiie, care sint rugaciunile sfintilor»
(Apoc, 5, 8). $i iara$i vedem din alte locuri ca sfintii se roaga pentru .
noi §i sint ascultati de Dumnezeu (Fac, 20, 7 ; Iov 42, 8

r ; I Regi f
7, 9 ;
Ier. 15, 15; Iacov, 5, 16—17; Apoc. 8, 3—4). Dar nu numai ca sfintii
Capitolul 12
r
r
§i roaga pentru noi, ci §i «bucurie li se face Ingerilor

ingerii se
lui
Dumnezeu pentru un pacatos care se pocaie$te» (Luca, 15, 10).
SIMBOLURI §1 RITURI
i
» •
noastre se folosesc nein-

INVATACELUL Spun unii
: ca in slujbede
mi$cari inchinaciuni $i semne, care con-
.
. trerupt tot felul de gesturi $i r
trazie Scriptura.
un semn care inchipuie ceva sau un
PREOTUL : Simbolul este
obiect care inchipuie este el de fapt. In cele ce urmea/.i
ailtceva (fecit
'
• ;,
itivoi vorbi despre semne simbolice $i gesturile care insotesc rugaciu-
nile noastre publice.
inseamna o lucrare simbolica sfinta s<m
Rit sau ritual (ceremonie)
•
semne simbolice sfinte prin care se exprimS fie

o inquire treptata de r
un sentiment religios sau o atitudine do

un adevar de credinta, fie
evlavie, fie o intimplare sfinta, o rugaciune §.a.

.
riturile sint expresii sau exteriorizari $i Inti-

•
Simboluriae sfinte %i
prin ele extern. Simbolurile *i rilu-
riri ale cultului divin care devine
rle sint absolut necesare —

intregimd modul de inchinare cSlre Dum
nu numai sufletul, ci $i trupul
nezeu
^ prin faptul ca pun la contributie
o parte activa din cultul divin: ffirfl olc\
nostra, dindu-i $i acestuia
cum numai prin singure, fara participn
cultul nu este intreg. $i dupa e'le
104 DESPRE CREDINTA ORTODOXA SIMBOLURl $1 RITURI 1
r
0. >
rea achva a sufletului, nu au prea mare valoare,

spiritual,daca inlatura cu totul partea acestora, a rituriilor
tot astfel nici cultul INVATACELUL : Dar sint unii care afirma c& trupul nu are nici
si a simbolu- un pret $i, ca atare, nici simbolurile ?i ritualul, sau mi§c3rile insotitoarc
rilor, nu este intreg isi nici
nu poate fi intreg, dupa cum un suflet fara nu pot fi de vreun folos, caci zice Mintuitorul «Duhul este eel ce da :
trup sau un trup fara suflet nu poate
fi fiinta omeneasca intreaga.
viata trupul nu folose$te la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus Eu
;
Pentru a aprecia valoarea riturilor, trebuie
sa stim si sa tinem sea- sint duh $i viata sin«t» (loan, 6 63). Iar apostolul, de asemenea, vorbe$te
ma de faptul ca sufleM insoteste intru totul trupul, partieipind la orice
f
:
«Deprinderea trupeasca la putin folose^te, dar dreapta credinta spre

stare * lucrare a acestuia. Astfel, la bucurie
necaz plinge omul ride, la ;
toate este de folos, avind fagaduinta vietii de acum §i a celei ce va sa
la fnca tremura si se ingalbeneste
dupa expresia fetei sale se poate
f vina» (I Tim., 4, 8).
cunoaste sufletul cuiva sau diferite stari ale
sale. Acest adevar il arata
Si Sfinta Scriptura cind zice
PREOTUL : nu se aminte^te nimic despre
In citatul intii (loan, 6, 63)
: .«Inima veselindu-se infloreste fata iar
duhul posomorit usuca oasele,, (Pilde, nefolosul riturilor §i al simbolurilor $i nu se neaga pretul trupului in
17, 22) si iarasi «Intelepciunea .
unm om n lumineaza fata, iar cruzimea fetei lui i se

:
ceea ce prive^te participarea lui la rugaciune, ci se spune numai ca cele
schimba» (Eel., 8, zise despre mincarea Trupului §i a Singelui Mintuitorului in Sfinta Im-
1). Iar despre ucigasul Cain ne spune
«Si a intrebat Domnul Dumnezeu :
pe Cain Pentru ce te-ai intristat si de partaânie (vezi contextul v. 32—64) trebuie intelese duhovnice^te. In
:
ce s-a posomorit fata ta 2 Cind
faci bme, oare nu-ti este Sfinta Cuminecatura aducatoare de mintuire, omul maninca $i bea
fata senina?» (Fac, 4, 6). Iar Mintuitorul
a Insu$i Trupul §i Singele Domnului, sub chipul piinii î al vinului. Unii
grait «Din pnsosinta inimii graieste
: gura» (Matei, 12, 34).
diji ascultatori crezusera ca Iisus le porunce§te sa-I sfi$ie Trupul ?i sa-L
Asa fiind, atit semnul sfintei Cruci, cit si alte semne simbolice si manince ?i sa-I bea Singele in intelesul propriu, ceea ce mai ales la
ntualunle sint necesare, la inchinarea catre
Dumnezeu trebuind sa ia iudei era un pacat foarte qrav. Mintuitorul insa cauta sa-i lamureascii.
parte § i trupul, ca unul ce este si el de la
Dumnezeu. Cuvintul inspirat In citatul al doilea (I Tim., 4, 3), este vorba de cu totul altceva. Aici
grSieste «Caci ati fost eumparati cu pre* Slavic
:
dar, pe Dumnezeu in
! se combate ra-tacirea ereticilor qnostici care propovaduiau
II,; §i practical!
*+J ' «
trupul vostru si in duhul vostru, care

sint ale lui Dumnezeu» (I Cor., 6, abtinerea totala de la casatorie, abtinerea de la mincarea de came §.a-.
20), si in alt loc «Deci, va indemn, fratilor,
:
sa infatisatf trupurile voastre (vezi v. 1 —
Apostolul combate ratacirea aceasta spunind ca abtine-
7).
ca pe o jertfa, vie, sfinta, bine placuta
lui Dumnezeu, ca inchinarea voas- rea totala de la acestea este un pacat deoarece Dumnezeu pe toato —
tra cea duhovniceasca» (Rom.,
12, 1). Astfel, pe Dumnezeu trebuie sa-L le-a aratat curate —
§i aratind ca o abtine re cu masura de da acesteii
preamanm si cu trupul, aducindu-I o inchiuare
din partea intreqii
este buna, spre a nu duce la pacate grele (I Cor., 7, 5 9). Nu spune ca —
noastre fiinte. abtinerea partial a trupului nu folose$te la nimic, ci tocmai dimpotrivo.
1
A§adar, aici nu este vorba nicidecum despre inlaturarea ritualurilor ^\

INVATACELUL: Dumnezeu duh si de aceea cultul nostru ar
este
a simbolurilor.
trcbui sa fie in duh §1 adevar, iar nu in semne
§i in mi*cari simbolice
ale trupului sau in ritualuri externe. A$a ne-a INVATACELUL Da, dar mai este scris
: «Pentru ca noi sintem :
invatat Mintuitorul
«Vine ceasul taierea-imprejur, noi cei ce slujim in Duhul lui Dumnezeu fi ne laudiiin
?i a cum este
cind adevaratii inchinatori se vor in-
intru Iisus Hristos $i nu ne bizuim pe trup...» (Filip., 3, 3). Deci, nici noi
china Tatalui in duh ,i in adevar,
caci si Tatal voie ? te asemenea inchi- nu ar trebui sa ne bizuim pe ritualuri $i pe participarea trupeasca la
natori. Duh este Dumnezeu si
cei care se inchina Lui cade-se sa I se in- slujire.
cliine in duh si in adevar» (loan, 4, 23—24).
PREOTUL: Aici este vorba despre prea marea incredere a iucleiloi
PREOTUL: La
* •
acest citat ti-am dat lamuriri la cap.

9 despre in cele trupe^ti, ca de pilda taierea-imprejur, cu care ei se laudau .si
semnul Crucii deci nu mai este nevoie sa-ti vorbesc

acum. * <
credeau ca aceasta le este de ajuns pentru mintuire. Apostolul comlmU 1
aceasta greîta intelegere a loo:, aratind ca cre^tinii nu se bizuiesc pe

cu
bune
parea trupului deci mi sint excluse ritualurile ?i simbolurile.
$i
De aftfel, Sfinta Scriptura e plina de simboluri prin care cede ade-

varate se inteleg din cele inchipuite. lata, de exemplu, simbolurile Sfin-
tului Duh :
El este numit «Apa» (loan, 3, 5 ; 7, 38—39) ; «Apa Vie» (Ier.,
2, 13; 17; 13; loan, 4, 14? 7 37—39; Apoc, 7, 17); r «Apa care poto-
le$te setea» (Isaia, 41, 17—18; 55, 1); «Apa curajitoare* (Iez.,
16, 9; 36,
25 Efes., 5, 26 Evrei, 10, 22) «Apa tainica §i din destul» (Isaia, 58, 11
? ; ;
;
loan, 4, 14; Apoc, «Apa data in dar» (Isaia,

22, 17) ; 54, 1 ; Matei, 3, 11 ;
Luca, 3, 16) ; «Vint care sufia unde vrea» loan (
'
Luca
1, 32) ; i«Pecete» (Efes., 1, 13 , 4, 30 ; II Cor., 1, 22 §.'a.).
INVATACELUL : Simbolurile se refera numai la Dumnezeu ? .

i
Capitolul 13
J.
PREOTUL Sint : mullte feluri de simboluri in Sfinta $i dumnezeiasca

Scriptura. Unele inchipuiesc pe cei credincio$i, ca : «Miei» (Isaia, 40, 11 ;
DESPRE POST
Matei, 10, 16) ; «Vulturi» (Ps. 102, 5 ; Isaia, 40, 31) ; «Arbori roditori>> (Ps'.
1, 3; Ier., 17, 8) «Cerbi» (Ps. 17, 36) «Smochini buni»> (Ier.,
; ;
24, 2—7) ;
-
«Oi capre»> (P<s. 77, 57; Zah., 13, 7; Matei, 25, 33 26, 31 apostol Pavel are a!ta invd-
si
j ; loan, 10, INVATACELUL Spun : unii ca sfintul
11—16; 21, 16) s.a.
tatura despre post decit Mintuitorul. Poti lamuri acest lucru 1
PREOTUL : dupa
Postal! —
marturisirea marelui Vasiile este coa
porunca data omului de Dumnezeu. Caci zice acest marc

mai veche
«Cucere$te-te si sfieste-te, omule, de bi-
parinte al Bisericii lui Hristos :
de o vechime cit lumea eslo

1
trlnetea si vechimea postului, pentru ca
aceasta porunca atunci cind a /is
porunca postului. Caci in rai s-a dat
sa maninci, dar dm
Dumnezeu lui Adam Din totf pomii
:
raiului poti
maninci caci in ziua in care
- *'- -'-
vei minca din el, vei muri negresit (Fao, 2, 16— 17)».
o infrinare de la mincaruri, d.ir

Prin cuvintul «<post» noi intelegem
pentru ca crestinul sa-isi poata face rugi1-
§i de la toate dorintede rele,
ciunea cu u?urinta si sa impace pe Dumnezeu, sa-si omoare poftele si :...
Martuiishea Oitodoxa, Partea a IH-a,

cistige harul lui Dumnezeu (
o fapta de virtute, cu lucrarc cl«
Rasp. <la intreb. a 7-a). Postirea este
de intarire a vointei, o forma de poniiiita,
infrinare a poftelor trupului $i
deci un miiloo de mintuire.

<
108 DESPRE POST |0<>
CREDINTA ORTODO: Li/
In acelaî timp insa, este si un act de cult, adica o fapta de cinstire lauda §i recomanda postul cu
Sfintii pSrinti ai Bisericii lui Hristos
a lui Dumnezeu, pentru ca este o jertfa, o renuntare de multa staruinta. lata ce spune sfintul loan Gur& de Aur «Postul po- :
bunavoie la
ceva care ne este ingaduit, izvorita din tole^te zburdalnicia trupului, infrineazS poftele cele nesStioase, cur3-
iubirea si respectul pe care He
avem raja de Dumnezeu. Postul este si un mijloc te§te $i inaripeaza sufletul, il Inalta §i-l U($ureazS» (Omilia a X-a la
de desavirsire de
omonre a voii trupului, un semn vazut al rivnei Cartea Facer ii, cap. I).
si al sirguintei noastre
spre asemanarea cu Dumnezeu si cu ingerii
Sai, .care nu au nevoie de Postul se savir$e$te in mai multe feluri §i anume :
hrana. «Postul este lucrul lui Dumnezeu,

(bf. Simeon Tesaloniceanul,
caci Lui nu-I trebuie hrana» a) Ajunare desavir$ita — atimei cind nu mincam §i oiu bem nimic
rasp, ,1a intreb. 14, p. 327).
ced putin o zi intreaga.
Rostul postului este folosul trupului $i al
sufletului, pentru ca inta- b) Postul sau aiunarea propriu-zisa, cind mincam
aspru sau uscal;,
reste trupul si curateste sufletul, pastreaza
sanatatea trupului si da aripi
sufletului. De aceea numai spre seara mincari uscate piine?iapa fructe usoate, seminteetc.
: f
Legea Veche
on (les., 34, 28 ;
,si
Deut. 9, 18 Jud., 20, 26

il recomanda
I Regi, 7, 6
si il
Isaia,
impune de
58
atitea
c) Postul obi$nuit sau comun — cind mincam la orele obii^nui*te r
, ; ; , Ioel, 2, 15).
Si hsus, fml lui Sirah, zice «Nu fi nesatios intru toatS dar numai mincari de post, adica ne infrinam doar de la mincarile de
desertaciunea si
:
nu te apleoa la mincari multe. Ca in mincarile dulce (carne, pe^te, brinza, lapte, oua vin, grasime r
?.a.).
cele mullte va fi durere,
iar nesatiul va veni pina la
ingretosare. Pentru nesat, multi au pierit • d) Post u$or (dezlegarea), cind se dezleaga la vin, pe§te, icre $i
iar eel infrlnat isi va spori viata»

32—34). (37, untdelemn, cum este prevazut in Tipicul Mare al Bisericii, la anumite
Mintuitorul insusi a postit patruzeci de zile sarbatori care cad in cursul posturilor de peste an.
si patruzeci de nopti
in pustie, inainte de a ineepe
propovaduirea Evangheliei (Matei, 4 2- Poisturile de o zi in cursul anului sint in zi'Me de miercuri §i vineri,
Luca, 4, 2) si tot Mintuitorul ne invaja
; cum sa postim (Matei, 6, 16—18)' ziua inaltarii Sfintei Cruci (14 septembrie), ziua taierii Capului sfintului
El ne spune ca diavolul nu poate
fi izgonit decit cu post si
rugaciune loan Boitezatorul (29 auqust), precum ajunul Botezului si Domnului
(Matei, 17, 21 ; Marcu, 9, 29). Posteau,
de asemenea, sfintii apostoli si (6 ianuarie), post aiêzat din vremea cind catehumenii se pregateau prin
ucemcii lor (Fapte, 12, 2-3 II Cor.,
6, 5) ei au rinduit postul pentru
, ,
post §i rugaciuni spre primirea botezului.
crestim (A9 ezdmintele Sfintilor Apostoli,
Cartea a V-a, cap XIII) Iar posturile de mai multe zile ale Bisericii lui Hristos sint Postul :
lata citeva situatii in care Sfinta

Scriptura pomene§te despre post:
Moise a postit patruzeci de zile si patruzeci Mare, Postul Na^terii Domnului, Postul Sfintei Marii (Maicii Domnuilui)
de noptf (Ie?., 34, 28; Deut.,
•', 9-18) Daniel, de asemenea, a postit (9, 3i Postul Sfintilor Apostoili ; rinduiala dupa care se \m aceste sfi'nte
;
3 10, 3). Postul este de folos ;
in vremea judecatilor lui Dumnezeu (Ioel, patru posituri este scrisa in Tipicul eel Mare ail Bisericii.
1, 14; 2, 11—12; Iona,
• 1
3
1-7), in vreme de nenorociri si prime jdii (II INVATACELUL Nu cumva e o exagerare Omul poate sS m&nince
?
Regi, 1,' 12; Matei, 4, 3) si :
este bun in vederea izbavirii de primejdii orice mincare, fiindca mincarea nu spurcS pe om. De aceea, nu trebuie
viitoare (Ioel, 2, 12 Iona, ; '
•t,4—5). Postul este bun in vremea suferintelor Bisericii sa facem deosebire intre mincarile de post §i cele de frupt (dulco),
(Matei, 9, 15 ;
l.nca, 5, 33—35) in vremea suferintelor altora (Ps.
,
13, 3 14 23)! Postul , fiindca toate sint la fel de curate, dupS cum a spus Mintuitorul: «Nu
trolmie insotit de rugaciune Regi, 12, 16; Ioel, 2,
(II 15-17; Dan., 9 3- ceea ce intrS in gura spurca pe om, ci ceea ce iese din gurS, acocn
"<<•', 2, 37; I Cor., 5, 7), de marturisirea paoateCor Regi,
(I 6 Dan.^
7, ,
spurca pe om». $i mai departe tot El dS explicatii, la insistentoile siiu-
9, 3-6) si de smerenie (Deut., 9, 18). Postul este bun pentru intoarcerea
I- Dumnezeu (II Par., tuilui Petna «Nu inte'legeti ca tot ce intrS in gura se duce in pintece î
:
20, 3 Isaia, 58, 6 Ioel, 2, 12), ca si in vremea de

; ,
unlnslcre (Jud., 20, 26; II Regi, 1, se arunca afiara, iair cele ce ies din gur& pornesc din inimci j>l acelm
12; Ps. 34, 12-13; 68, 12, Dan., 10,
2— .i). —
spurca pe om ?» (Matei, 15, 11 18). Deci, nu are rost sd facem doo-
no DESPRE CREDINTA ORTODOXA DESPRE POST 111
sebire intre mincari, ca $j cum prin umele (de post) ne-am mintui, iar INVAJACELUL : Exists, totu§i, un text care imi da de gindit. Serif
prin allele me-am spurca i§i ine-am osindi. opresc
Apostoluil : «Ace§tia (invatatorii mincimo!$i ce
PREOTUL :
Este ad'evarat canu prin mincari se spurca omul, pen- unele
tru ca ele toate sint curate. Dar aceasta nu inseamna ca nu trebuie sa •urn ire
mai existe post. In cele de mai sus ti-am aratat dupa Sfinta $i dumne- adevarull, pentru ca orice faptura a lui Dumnezeu este buna §i nimic
zeiasca Scriptura ca postul este cea mai veche porunca data omului nu este de lepadat daca se ia cu multumire caci se sfinte^te prin cu- ;
de Dumnezeu, apoi ti-am dat numeroase citate biibilice ca marturii des- vintuil lui Dumnezeu §i prin rugaiciune... Caci deprinderea trupeasca la
pre legea postului §i folosul lui. Scopul postului nu este numai de putin folose§ite, iar dreapta credinta spre toate este ou folos, avind faga-
a
face deosebiri intre unele mincari, ci $i de a disciplina trupuil
$i puterile
acum •8).
sufletei§ti spre uûrare §i curatire de pacate. Daca

sfintii prooroci, sfintii PREOTUL Unora : le convine sa manince mereu de toate, farS deo-
apostoli §i toji sfintii lui Dumnezeu ar fi cugetat asemenea, apoi
ei nu sebire, sa dezilege friul postului §i sa faca larga cailea pintecelui. Dar pe
ar mai fi postit atit de mult in viata lor §i nici nu
ar fi lasat oamenilor noi ne invata Mintuitorul nostru Dumnezeu ca demonii nu ies din oa-
invatatura sa posteasca. meni

Citatul invocat aici de dumneata nu are nici o legatura cu dezlega- i
Sai ucenici si
9
apostoli siluieau
I **
Domnului postind, dupa cum este scris :
rea posturilor, ci se refexa numai la obiceiul fariseilor $i al carturarilor «$i pe cind slujeau Dommuilui iî posteau...» $i iara§i : «Atunci postind
r
de a nu minca cu miinile nespalate. Mintuitorull tilcuieste sfintilor Sai âiu

9 m
ucenici 13 f
1—4); §i iaraî spune marele Pavel, aratind ca nici in suferintele
cu miinile nespalate (situatia in care se aflau ei atuinci) nu eiste un sale nu lasa postul : «In batai, in temnite, in tulburari, in osteneili, in
lucru necurat, caci necuratia omului nu vine din afara, ci din launtru, privegheri §i posturi» (II Cor., 6, 5).
r
adica din inima ilui a§a cum adesea din inima fariseilor $i a carturarilor
r Deci, de cine trebuie sa asculte ore^tinii ? De Hristos Dumnezeul
fatarniici ia?eau cuvinte
de hula, de ura, de zavistie $i pizma la
plline nostra $i de dumnezeie^tii Lui apostoli, sau de cei ce strict
sfintii \$i
adresa Mintuitorului, $i acelea erau care ii spurcau ipe ei. Mintuitorul §i rastalmacesc intelesul Sedpturii (II Petru, 3, 16—17)? Citatul care Hi
nostra $i Dumnezeu, vazind in inima lor aceasta necuratie duhovmi- da de gindit nu se refera la anullatrea postului. Prin el este oombatuta
oeasca, ii mustra numindu-i «orbi». Carturarii aveau nevoie sa-$i spele de pe acea vreme (gnosticii), care opreau cu
ratacirea vechillor eretici,
inima de ura, de zaviistie, de pizma, de fatarnicie, pentru a se curati desavirsire casatoria si mincarea de carne iar acest lucru nu-1 faceau ;
inaintea lui Dumnezeu, iar ei, fatarnicindu-se, se aratau rivnitori in pentru o vreme, cum facem noi in vremea postului ci pentru tot- —
obiceiuriile lor de a-$i spala negre:$it miinile cind stateau la masa, ca
V/ K/
inmu
§i cum acesta -ar fi fost lucrull eel mai de seama §i mai placut lui sacoteau ca pe ceva necurat.
Dum-
nezeu. A$adar, acesta este Intelesul adevarat al textului invocat de INVATACELUL postul este ceva indiferent, neulru?
: Nu cumva
dumineata. Prin cuvinteile acestui citat Mintuitorul n-a zis catre ucenicii Adica nu este nici bun, nici rau §i ca atare, prin el nu ne putem face r
Sdi «Sa nu mai postiti» $i nici nu putea sa spuna aceasta, cita vreme El
r noi mai placuti lui Dumnezeu. Apostolul gr alette «Nu mancarea ii(^ v«i :
fifad f&ra de pacat (Matei, 28, 24 ?

loan, 8, 46 ; II Cor., 5, 21 } 4, 15 $.a.) r pune inaintea lui Dumnezeu. Ca nici daca vom minca nu ne prisose^lo,
postit pentru noi ?i pentru mintuirea noastra timp de patruzeci de nici daca nu vom minca nu ne lipse9te» (I Cor., 8, 8). «Pcntru ca Imp«1-
4i
zile $i patruzeci de napti (Matei, 4, 2 ; Luca, 4, 2). ratia lui Dumnezeu nu este mincare §i bautur§, ci dreptate §i pace ^l
112
^
CESPRE CREDINJA ORTODOXA
bucurie intru Duhul Sfint» (Rom., 14, 17). Oare de aid

ca nu este nici un pacat a nu tine post ? Cine il
nu-1 tine iarasi nu face rau nici a-1 tine nu este
nu se intelege
tine nu face rau si cine
. . .
nul nu maninca,
DESPRE POST
multume$te §t el lui Dumnezeu» (Rom. 14, 3 0).

$i
«Nimeni deci sa nu va judece pentru mincare sau bautura, sau cu pri-

r
—
\\:\
virtute, nici a nu-1 tine

,•
vire la vreo sarbatoare, sau la luna noua, sau la simbete, care sint unibni
nu este vreun pacat. '
-
celor viitoare, iar trupuil, al lui Hristos» (Coll., 2, 16 — 17).
PREOTUL Asa : ti se pare dumitale, dar deloc nu este a$a. Zici ca PREOTUL : Intiiul citat, ca $i cele pe care le-ai invocat mai inainte,
postul pe nimeni' nu face mai bun inadntea lui Duminezeu. Cine nu opre$te $i nu anuleaza postul. El vorbe$te numai despre deosebin\i
te-<a
invfitat astfel de neadevaruri
Caci cine a facut pe niniviteni sa nu piara
? dintre mincari oprite $i neoprite, sau curate $i necurate, potrivit rinduio-
si sa intoarca hotarirea cea dreapta
a lui Dumnezeu spre mila, daca — a cum desfiintate ale Vechiudui Testament. In citatul al do Lie a
nu postul ? Asadar, postul 5i pocainta au facut pe Dumnezeu se combate fparerea iaideo-cre§tini!lor, care invinuiau pe unii dintre payi-
sa Se mi-
lostiveasca si sa nu piarda pe cei peste 120.000 de oameni care au post-it no-cre^tini ca maninca din carnea jertfita idolilor marele apostol arata ;
impreuna cu imparatul cu vitele acum nu mai faca deosebire intre mincaruri, deoarece
ilor si lor (Iona, 3, 4 , 4, 12). Au <mi cu ca de inainte sa se
proorocud acesit lucru nu mai are nici o insemnatate pentru mintuire. ChestiuiKM
Dumnezeu, dupa caderea in desfrinare si ucidere ? Auzi ce zice in cauza se punea pentru aplanarea $i lini^tirea tulburarilor, a neintelt^-
: «Ce-
nus3 cu piine am mincat» conflactelor care se ivisera intre iudeo-cre9tini î pagino-cre^-
(Ps. 101, 10). Si in alt loc : «Iar eu, cind ma su- gerilor $i
p3rau aceia, m-am
Imbracat in sac si mi-am smerit cu post sufletul meu» tini, in special in privinta mincarurilor §i, in general, in problema obli-
(Ps. 34, 12—13). Au nu cu postul au placut cei trei tineri lui Dumnezeu gativitatii legii mozaice in cretinism. Contextul, precum $i textele paia-
si
nu i-a ars
cuptorul Babilonului ? (Dan., 1,8,3, 25, 30). Au nu cu 15muresc indeajuns despre ce este vorba. Daca ai citi Sfinta Scrip-
lelle,
postul
a inchis Daniel gurile leilor in groapa ?
(Dan., 6, 23—24). Dar tura cu atentie, totdeauna, din analiza contextului, facuta cu chibzuintî
nu ajunge
vremea si nici nu este aici locul a-ti arata citi dintre oameni s-au facut duhovniceasca, ai intelege clar §i textele care sint in legatura cu elo
placuti lui Dumnezeu cu postul. î nu te-aii rataci. Dar daca cite§ti numai textul singur §i te multume.^li
Apoi sa ca amindoua aceste citate nu se refera deloc la
stii cu parerea §i intelegerea unora despre el, de aici vine §i putinta ratacirii.
post,
ci la carnea cea jertfita idolilor, cum INVATACELUL: Unii cred ca postul adevarat este numai ecl zis
rezulta din contextul ambelor
citate :
I Cor., 8, 10 ; I Cor., 10, 25—27. Vezi acolo cS cei ce s-au scan- «negru», care consta in retinerea totala — pe un timp determinat de
dalizatde minearea celor jerifite la idodi erau iudeo-cre$tinii, care la orice fel de mincare §i bautura. Iar acest post se tine dupa libera ale-
ti-
neau cu mare stricttete la Legile Vechiului ent cu privire la min- gere, dupa imprejurari î dupa posibilitatea fiecaruia, dar nicidecuni in
can (Deut., cap. 14). Acestia nu maVicmi c, zilele rinduite de altii sau in anumite rastimpuri ale anului.
sa opreasea pe cre?tinii provenitj dintre pagini
§i de la aoesit iucru ; cu PREOTUL: Nici Biserica noastra nu osinde§te postul «negru», dim*
acest prilej a seris apostolul Pavel cele de mai sus. biblice. Dar, fiindcli acvsl
potriva, il recomanda ca avind bune temeiuri
INVATACELUL Poate c3 ar trebui, Parinte, sa fim mai largi in cu-
: post este foarte greu :$i nu fiecare om il poate practica — din diferllc mo-
getarea acestor lucruri, dupa cuvintul Apostolului
«Cel ce maninca sS :
tive igienice §i fizioe — Biserica a rinduit ca numai celalalt fel de pOft,
ii
u dispretuiasca pe eel ce nu maninca iar eel ce nu maninca sa nu ju-
?
care de asemenea are temeiuri biblice sa fie obligator iu ponlni
decc pe eel ce maninca, fiindca Dumnezeu 1-a primit. Cine fiecare are^tin.
esti tu ca Sa
^ A
judeci pe sluga altuia ?... Si eel ce r pentru INVATACELUL: Dar cum trebuie {bait postul eel adevarat, (lup.i
— r i
tru cS multume^te lui Dumnezeu $i eel ce nu maninca tot pentru

; Dom- invatatura Bisericii Ortodoxe ?
8 — Credinâ Ortodoxa
PREOTUL : PostuU eel adevarat, frate, trebuie sa-1 Jinem mu numai

cu trupul, ci §i cu sufletul. Adica nu numai sa mincam de post, ci ?i
mfrimiindu-me de la patimi, ferimdu-me de pacate $i ispite. Odata cu in-
frimarea de la mimcarurile de dulce, sa me siilim a me ouirati nu numai
trupul, ci $i sufletul, petrednd in rugaciume $i pocainta. Postul intreg,
adevarat §i desavliarît, este ai§adar nu numai trupesc, ci §i s-uf'lettesc.
Postul adevarat este postul de bucate, impreuma cu celelalte faptte bune.
A$a me invata Biserioa in cinjtarile postu^m! mare, zicind «Sa pos- :
tim post bineplacut Domnului». Postul eel adevarat este instrainarea de

raultati, imfrimarea limbii, lepadarea miniei, departarea de pofte, de cle- i
vetire, de minciuna §i de juramimt minoimos (vezi Triod, ed. 1946, p.

39—140). Iar sfintull loam Gura de Aur ziee «Postiti ? Aratati-mi prin
:
fapte, cum. De vedeji pe sarac, aveti mila de el un du$man, impacati-va

?
cu el um prietem inoonjurat de un mime bun, nai-1 imvidiati o femeie,

; ; Capitolul 14
frumoasa, intoarceti capul. Nu numai gura §i stomacul sa posteasca, ci
§i ochiul i$i urechdile $1 piciioarale \§i miimiile $i toate madulareUe trupului
*
DESPRE JURAMINT
vostru. Miiniile voastre sa posteasca iraminind curate de hramire §i de
.
lacomie, picioarele nealergind la priveli^ti urite $i in calea pacatoîlor, cre^tinului?

1NVATACELUL: Dar juramintul este ingaduit
ochiul njeprdvimd frumusetile straime, gura trebuie sa posteasca de su-
ctmd se face dupa voia
dailme \$i alte vorbiri ru$imoase» (Catre poporul antiohian, Cuv. 3). PREOTUL Juramimtud nu este oprit atunci
:
•
Dumnezeu
si cimd ceil ce se jura este hiotariit sa spuna adevaruil.
Insusi Dumnezeu S-a jurat pe Sine, dupa cum spume Sfimta £>crip-
S-a jurat pe Sin«

tura- «Dumnezeu dind a dat iui Avraam
fagaduinta...
apostoli au lluat cheza ? ie iiumolc
insu§i» (Evr., 6, 13). Aisemenea !§i sflintii
prin aceasita adevarurdle propovaduite (Rom., 1,
<>
;
,
Domnului, intarind
*
Gal., 20 s.a.). Cind Mintuitorul spune «Sa nu va jur.it,i

Cor., 23 1, :
II 1,
nicidecum... ci sa fie
;
cuvintul vostru ceea ce este da, da — si ceea <<•
aceasta, de la eel rau eslc.

este nu, nu
ceea;
iar ce este mai mult decit
desavir§it juramintul, ci numai jur.i-
(Matei 5 34—37), El nu opre?te
pentru lucruri de nimiic, uv-
mintul'cel nedrept ?i cdl facut cu usurinta
Juramintul drept §i faout pentru lucmn
insemnate sau neadevarate.
Dumnezeu caci prim eil se recu-
inalte fiind o fapta de slujire a lui
Dumnezeu este atot^tiutor si atotprez de bum& siMin«i <'«»
noaste ca
este un pacat. Exista si juri.inlnl
trebuie tinut cu sfkitenie. Calcarea lui
trebuie sa se fereascii (cf. lv*.,
,
mincinos (Zah., 5, 4), de care cre§*inul

22,9—11).
—
—
116 DESPRE CREDINTA ORTODOXA DESPRE JURAMINT 117
INVATACELUL : Da, dar nu cumva prin juramint se calca porunca

--
aproapele nostra. A§a fiind, blestemul nu este act de cinstire a lui Dum-
*
Dumnezeu nezeu, ci un act doveditor al orautatii sufletului nostru, all urii §i al do-
Domnul
rintei noastre de razbunare asupra acelora pe care ii urim. Totodata,
(Ie 5 ., 20, 7)? 1
injuratura este o iluare in desert a numelui lui Dumnezeu, prin care 11

PREOTUL: Juramintul nu poate fi luare in desert a numelui lui chemam ca pedepsitor al lucrarilor parute noua nedrepte §i, prin aceasta
Dumnezeu, deoarece prin el I se recunoa$te lui Dumnezeu autoritatea — in nebunia noas'trS — noi am voit sa facem pe Dumnezeu oarecum
suprema, dreptatea Lui §i puterea Lui pedepsiitoare. Numai atunci poate partai$ al rautatii urim, lucru
noastre pedepsind pe acela pe care noi il
fi jurSmintul o luare in desert a numelui
lui Dumnezeu, §i deci o calcare care este cu totul spre necinstirea dreptatii lui Dumnezeu. A$adar, ana-
a iporuncii a treia, cind el este facut strimib sau cind e intrebuintat lizind aceste lucruri, putem inteilege destul de bine §i de clar ca inju-
abuziv $i pentru lucruri de nimic. Aceste juraminte strimbe $i facute
raturile sint numai de la diavolul §i, deci, nu le putem pune in cintar ca
in graba pentru lucruri neinsemnate sint cu adevarat defaimari
la adresa un judecator drept.
numeaui (fiintei) lui Dumnezeu $i, deci, sint in directa opozitie cu po-
-INVATACELUL Dar : votul sau fagaduinta ce este ?
runca a treia.
juidiiiunua arepa msa este ca o rugaciune, ca o invocare cuvim-
PREOTUL Fagaduinta
: sau votuil —
este aproape de juramint
§i este o indatorire cu care cre^tinul se leaga de buna voie in fata lui
cioasa §i evlavioasa a lui Dumnezeu pentru stabilirea adevarului $i
pentru inlaturarea minoiunii. Juramintul este un factor necesar trium- Dumnezeu sa faca o fapta deosebita, de vrednicie morala, ca recunoJ?-
tinta pentru binefacerile primite. Fagaduinta nu poate cuiprinde faptele
fului adevarului in lume, prin mijilocirea atot^tiintei §i atotputerii lui
las care omul este indaitorat prin porunca ,§i nici fapte lipsite de pret
Dumnezeu. A$a cum nu e cu putinta ca rugSciunea evlavioasa sa fie
oprita, tot a$a cu neputinta e sa fie oprita invocarea evlavioasa $i cu- moral.
cernica a numelui lui Dumnezeu in juramintul drept. Fagaduinta poate fi facuta de onice om credincios $i este un mijloc
pentru intarirea vointei in virtuti, pentru aratarea evlaviei adevarate
iNVAjACELUL: Daca juramintul este bun, ca act prin care se
?i inaintarea spre desavirîrea morala.
recunoai^te puterea lui Dumnezeu §i prin care se cere de la El pedep-
INVATACELUL : Dar unde se vad in Sfinta Scriptura indicatu
sirea minciunii, atunci, ace-laî lucru s-ar putea spune i$i despre bles- -
teme, caci §i in ele se cere interventia pedepsei dumnezeie^ti $i, prin asupra f agaduintei ?
aceaista, se recunoai^te puterea si dreptul lui Dumnezeu de a pedepsi PREOTUL: In Sfinta multe pilde de fagaduinto
Scriptura gasim
facute de barbati evlavioî. Astfel Iacov, de$teptindu-se din somn, li\-
mare •
_
gaduie^te ca piatra care i-a servit de capatii o va face altar de inchinare

PKhOlUL: Juramintul drept, luind ca martor numele lui Dumne-
zeu nu este una cu a pomeni numele Lui blestemind, caci cine oare se
lui Dumnezeu (Fac, 28, 20 —
22), iar sfintuil apostol Pavel $i-a tuns parul
capului sau pentru implinirea unei fagaduinte (Fapte, 21, 23 27? IB,
va impaca cu un asemenea inteles nebun ? Injuraturile $i blestemele nu
18 $i altele) odata fagaduinta f acuta, trebuie indeplinita, caci altfcl In-
;
se fac spre slava $i cinstirea lui Dumnezeu, nici din evlavie §i pretuire
seamna lips a de credinta §i de respect fata de Dumnezeu. Acest lucru
a dreptatii ?i a atot$tiintei Lui, spre a se stabili prin ele vreun adevar, ci
illadevere$te Sfinta Scxiptuira cind zice «Iar de te vei lega cu fiiga-
:
ele se fac spre a se necinsti numele lui Dumnezeu §i al sfintilor Lui sau al duinta Domnudui Dumnezeului tau, sa nu intirzii a plini, caci curind va
vreunui lucru sfint. Ele nu cauta altceva decit pedepsirea aproapelui nos-
cere Domnul Dumnezeul tau de la tine $i va fi \ie pacat» (Deut., 23,
tru, care de multe ori este fara vina. Juramintul drept se face din frica
Dumnezeu din marea considerate fata de dreptatea fi atot$tiinta Lui,

§i
lui 21 — 22). §i iar&$i se scrie : «Mai bine este sa nu fagaduie?tii, decil sti
nu impline^ti ce ai fagaduit» {Ed., 5, 4; lnvalatuia de Credinta Orto*
iar injuraturile se fac din mindrie, din rautatea $i din ura noastra
fata de doxd, intrebarea 125). ,
—
CONDIJiIILE MINTUIRII SUBIECTIVE

\
1 l«»
Mintuirea obiectiva s-a realizat numai prin jertfa lui Iisus Hristos,
iar mintuirea subiectiva —
numita in limbajul Noului Testament $i « 1 1
1
dreptare*, «sfintire» sau «minluire» in sens mai restrins se infaptu-

ie$te ca o urmare a celei obiective, prin actiunea noastra de a ne apro-
pia sau de a ne insu$i mintuirea obiectiva prin eforturile noastre perso-
nale, in colaborare cu harul divin.
Din partea lui Dumnezeu, harul divin este absolut necesar, fiindci
toti am paeatuit $i sintem lipsiti de slava lui Dumnezeu $i sintem In- ?
dreptati in dar, cu harul Lui, «prin rascumpararea cea in Hristos Iisus»

— —
(Rom., 3, 23 24- 5, 15 17). «Caci Dumnezeu este Cel ce lucreaza intru
voi $i ca sa voiti <$i ca sa savirîti, dupa a Lui bunavointa» (Filip., 2, 13).
«Caci in har sinteti mintuiti, prin credimtS, $i aceasta nu este de la voi ;
este darul lui Dumnezeu nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni. Pen-

;
tru c3 a Lui faptura sintem, ziditi in Hristos Iisus spre fapte bune, po
Capitolul 15 care Dumnezeu le-a grait mai inainte, ca sa umblam intru ele» (Efes.,
2, 8).
CONDITHLE MINTUIRII SUBIECTIVE Din toate aceste cuvinte rezulta ca harul divin este de neaparaUi
trebuinta pentru mintuirea subiectiva. Acest adevar rezulta $i din cu-
vintele Mintuitorului «Eu sint vita, voi mladitele. Cel ce rajnine intru
:
INVAJACELUL : Ai pomenit mai inainte, Parinte, $i am auzit $i pe Mine $i Eu intru el, acesta aduce roada multa, caci fara Mine nu putcli
altii vorbind despre mintuire subiectiva. Ce este aceea ? face nimic. Daca cineva nu r amine intra Mine, se arunca afara ca o mld-
PREOTUL ditS §i se usuca §i o aduna §i o arunca in foe fi arde. Daca raminol'i
Unele culte invata ca mintuirea subiectiva este con-
:
;
ditionata numai de harul divin (sola gratia), anume de harul «Justifi- intru Mine $i cuvintele Mele ramin intru voi, cereti orice veti voi $i se
carii» dupa Calvin sau de harul credinjei, adica al increderii va da voua» (loan, 15, 5 7). —
dupa Luther —
prin care i se atribuie sau i se imputa omului «meritele» A§adar, harul de la Dumnezeu este pentru noi ceea ce pentru mla-
Mintuitorului nostra Iisus Hristos. Deci, in general, sint unii cre$tini, dita este sucul pe care-1 are din vit&. Din partea omului se cere cre-
protestanti, care cred c§ mintuirea vine numai prin credinta (sola fide) dinta mintuitoare sau credinta lucratoare, adica «credinta care lucroa/.i
$i ca omul nu are propriu-zis nici o contribute personala in prin dragoste» (Gal., 5, 6) fara aceasta contribute a omului, mlnluinM
;
min-
tuirea sa. nu-i vine nimanui pe de-a gata. Credinta cunoscatoare in Dumno/cui,
Biserica noastra insa invatS ca mintuirea subiectiva — individua-
fara de fapte bune, o au §i diavolii, caci $i ei «cred §i se cutrexmir&» (l«i-
la nu este un dar $i nici un simplu act, ci este un proces cov, 2, 19). .
o lucra- §i
re care se dezvolta Lreptat $i se infaptuie$te
prin impreuna-lucrarea Faptele bune sint amintite §i ele in Sfinta Scriptura ca unele ce sinl
a doi factori Dumnezeu ?i omul insu?i. Din partea lui Dumnezeu ni
: necesare pentru mintuire. Biblia este foarte bogata in texte care ronlir-
se daruie$te harul divin, iar din partea omului sint necesare
credinta $i ma cu staruinta ca mintuirea este conditional de faptele xioaslro <Hr
faptele bune. Deci, conditiile mintuirii subiective sint
acestea harul :
bune (Matei, 25, 34 35 loan, 5, 29 Rom., 2, 6—13; II Cor., 5, 10, ?
I
divin de la Dumnezeu §1 credinta $i faptele bune ale omului. Tim., 6, 18—19 Iacov, 2, 14—26 ; Apoc, 20, 12—13 $.a.).
;
-*-»*.«.
120 DESPRE CREDINJA ORTODOXA CONDITHLE MINTUIRII SUBIECTIVE 121
INVATACELUL: Acesta este un subiect foarte interesant, despre $i prin marele prooroc Isaia vorbe$te Dumnezeu: «De veti vrcvi
care am purtat unele discutii cu cei de alt a credinta minca iar de nu veti vrea
asupra caruia a$ i§i 91 Ma veti asculta bunatatile pamintului veti ;
vrea sa starui mai mult, chiar daca vorbele mele, Parinte, te vor miihni.
$i nu Ma va va minca* 20) i$i iariiî,
veti asculta, atunci sabia (1, 19, ;
Aceia spun ca harul divin lucreaza in mod irezistibil. Deci nu poate Mintuitorul «De volenti s& desavir$it, du-te,
h catre tinarul bogat a zis fii :
vorba nici de libertate, nici de vreun merit al omului in ceea oe prive$- da-le saracilor §i vei avea comoara in cer $i au-
vinde averile tale, ...
te mintuirea lui. A$a rezulta din parabola

Mintuitorului <«Atunci sta- :
zind tinarul s-a intristat, caci avea multe avutii» (Matei, 19, 21—22).
pinul a poruncit robului Ie?i la drumuri §i la garduri sile^te pe toti a fost liber sa re fuze comoara din cer. $i in alt loc zice
: ><=>i
•
lata deci ca el
sa intre, a§a incit sa-mi fie casa plina» (Luca, 14, 23). Iar alta «Cel ce vrea sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-$i
data a zis Mintuitorul :
Mintuitorul «Nimeni nu poate sa vina la Mine daca nu-1 va trage Ta- sa-Mi urmeze Mie» (Matei, 16, 24; Marcu, 8, 34; Luca, 9,
:
ia crucea §i
tSl care M-a trimis, $i Eu il voi invia in ziua cea
de apoi» (loan, 6, 44). 23 $.a.)
In acela$i inteles zice ?i sfintul «Caci Dumnezeu este Cel
apostol Pavel :
A$adar, in toate aceste citate se arata categoric $i limpede cS Dum-
ce lucreaza intru voi ?i ca sa voiti ?i ca sa saving, dupa
a Lui buna- nezeu 1-a facut pe om cu voie libera ?i de sine stapinitoare $i nu isile$te
vointa» (Filip., 2, 13). Din toate acestea ar rezulta ca nu exista o liber- nimanui de a veni mintuire. Caci daca voia omului ar fi fortata
voia la
tate a vointei $i ca mintuirea o da numai Dumnezeu. pedeapsa sau rasplata in viata viitoare ar fi fSrii
spre mintuire, orice
PREOTUL : Dumnezeiasca $i Sfinta
Scriptura ne invata luminat ca rost, iar Dumnezeu ar inceta de a mai fi judecator drept, cum adeseori
omul a fost facut de Dumnezeu liber $i incununat de El cu voie libera, dumnezeiasca Scriptura. Daca mintuirea noastrS s-ar face
Il nume§te
dupa cum ne spune Sfintul Duh «Doamne, caci cu arma bunavoirii :
fara voia noastra proprie, atunci nu am putea imtelege ceea ce zice ma-
ne-ai incununat pe noi» (Ps. 5, 12) «noi toti trebuie sa ne infafoam inaintea judecatii
iar in alt loc zice (Dumnezeu)
; : rele apostol Pavel :
«dintru inceput a facut pe om ?i 1-a lasat in mina sfatului sau» sa fiecare, dupa cele ce a facut prin trup, ori bine, ori
(Int. Sir., lui Hristos, ca ia
15, 14) $i iaraî «Pus-a inaintea ta foe $i apa, §i la oricare vei vrea,
; :
rau» (II Cor., 5, 10 ; I Cor., 3, 8).
vei intinde mina ta» (Int. Sir., 15, 16)
«Inaintea oamenilor ; ?i iara$i :
INVATACELUL : Am o mare nedumerire : nu cumva Dumnezeu a
este viata §i moartea ?i oricare din ele le va placea, li se Pe ii mintuie§te, iar
va da» (Int. hotarit din eternitate soarta fiecaruia ? unii, adica,
Sir., 15, 17). Iar in alt loc, Sfinta Scriptura absolute,
ne spune «Iata, eu va pun :
pe altii ii osinde^te, potrivit hotaririi sau predestinatiei Sale
astazi inainte binecuvintare $i blestem. Binecuvintare subiective ar numai preho-
veti avea daca din veci. Deci, conditia mintuirii noastre fi
veti asculta poruncile Domnului Dumnezeului vostru» (Deut., Dumnezeu in acest sens, potrivit
11, 26 tarirea neconditionata §i din veci a lui
27). $i in alt loc zice «<Iata, eu astazi ti-am pus inainte viata $i moar- automat irezistibil la mintuirea noastrS. Cuvin-
:
careia harul lucreaza <?i
tea, binele Martori inaintea voastra iau astazi cerul $i paimin-

$i raul par aceasta parere «C3ci mat
...
tele sfintului apostol Pavel a sustine :
tul viata $i moarte ti-am pus eu astazi inainte $i binecuvintare ?i bles-

:
tem. Alege viata, ca sa traie^ti tu $i urmaîi tai» (Deut.,

inainte de na^terea lor (a lui Isav §i a Iacov) §i fara sa Mfi fScut ei
30, 15, 19). ceva bun sau rau, ca sa ramina voia lui Dumnezeu cea fara alegere nu
Libertatea vointei omului — $i dependenta mintuirii de lucrarea li- din fapte, ci de la Cel care cheama, i s-a zis ei (Rebecai) ca eel mai ma-
bera i§i voluntara a lui — se vede luminat $i din cuvintele Mintuitorului : re va sluji celui mai mic. Precum este scris Pe Iacov 1-am iubit, pe:
«Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci ucizi cu pietre pe Ce vom zice dar? Nu cumva la Dumnezeu este nedrep-
i§i cei Isav 1-am urit.
lrimi$i la tine ; de cite ori am voit sa adun pe cum aduna Milui-voi pe cine vremi
fiii tai, clo§- tate ? Nicidecum Caci graie?te catre Maise
! :
< ! sub aripi, dar voi nu ati voit» (Matei, 23, 37

puii sai 11, 20). Iar ti- ; sa miluiesc ?i indura-Ma-voi de cine vreau s& Ma indur. Aâdar, nu este
narului bogat i-a zis «De vrei sa intri in viata, paze§te poruncile»
:
(Ma- nicide la cel care voie^te, nici de la cel ce aleargS, ci de la Dumnezeu,
tei, 19, 17; Evr., 4, 11; Rom., 2, 4).
Care miluie§te. Caci Scriptura zice lui Faraon Pentru aceasta chmi :
./
' 1 «
CONDipiLE MtNTUIRII SUBIECTIVE \X\

te-am ridicat, ca sa arat in tine puterea Mea $i ca numele Meu sS se Sfinta Scriptura, fiind ca un izvor sau ca o fintina fara de fund «i
Dumnezeu, din ea ni se cuvine a ne adapa $i a lua cu

vesteasca in tot pamintul. Deci dar Dumnezeu pe cine vrea il miluie$>te
r r
intelepciunii lui
iar pe cine vrea impietre^te. Imi vei zice deci
iil De ce ana dojene§ti ? : masura, numai dupa puterea noastra de intelegere ?i dupa virsta nos-
dupa cum din fintina scoatem mai intii cu
Caci vointei Lui cine i-a stat impotriva ? Dar, omule, tu cine e$ti ca sa tra duhovniceasca. $i a<sa
raspunzi impotriva lui Dumnezeu ? Oare faptura va zice Celui care a ciutura, apoi din ciutura punem apoi
in canain pahar,
§i pentru a ne
cade a face <?i cu setea noas-
facut-o De ce m-ai facut a$a ? Sau nu are putere olarul peste lutul lui,
: potoli setea noastra cea trupeasca, la fel se
ca din aceea§i fr&mintatura sa faca un vas de cinste, iar altul, de ne- tra cea duhovniceasca, atunci cind ea ne sile^te a bea din ooeanul cel
cinste ?» (Rom., 9, 11 —
21). Acela?i apostol mai zice: «Binecuvintat fie fara de fund al intelepciunii lui Dumnezeu din Sfinta Scriptura.
mai
Caci
presus do
Dumnezeu ... Cel care, intru Hristos ne-a binecuvintat pe noi ... Precum de vom scotoci in intelesurile ei cele duhovnice?ti
Intra El ne-a $i ales, inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti §i farS curatia mintii <$i a inimii noastre, ne vom prapastui din cauza mindriei ?i a
—
de prihana inaintea Lui...» (Efes., 1, 3 4). De aici, de asemenea, ar re- iscodirii noastre de a cerca cele mai presus de noi $i de puterea noastrd
zulta ca mintuirea se face potrivit alegerii sau hotaririi din veci a lui de intelegere in cele duhovnice^ti. Daca noi, de pilda, am vedea un co-
sa spuna la altii ceea ce nu
Dumnezeu. Caci mai zice Apostolul «Iar noi ... datori sintem totdea-
: pil de clasa intiia chinuindu-se sS $tie ?i
una sa multumim lui Dumnezeu pentru voi, ca v-a ales Dumnezeu din- ce lucru nepotrivit $i de ris ar fi pentru noi La
?tiu cei din facultate,
!
ce vrea sa tilcuiasca $i sa deslu-

tru inceput, spre mintuire ... la care v-a chemat prin Evanghelia noas- fel, $i cu mult mai rau, ii este celui
Scripturi, cu o minte necoapta ?i nelumi-
tra, spre dobindirea slavei Domnului nostra Iisus Hristos* (II Tes. 2, f
§easca cele grele din Sfintele
13 — 14). $i in alte locuri tot a$a : «Ci propovaduim intelepciunea de nata de Duhul Sfint.
ai Bise-
Dumnezede^tii prooroci §i apostoli, precum $i sfintii parinti
taina a lui Dumnezeu, pe cea ascunsa, pe care Dumnezeu mai inainte
la nevinovatia pruncilor $i cu
ricii lui Hristos au ajuns cu curatia vietii
de veci a rinduit-o spre marirea noastra» (I Cor., 2, 7). «Cine te deose-
intelepciunea, la starea de barbati desavirîti (I Cor., 13, 11—12; Efes.,
be$te pe tdne ? $i ce ai, pe care sa nu-1 fi primit ?» (I Cor. 4, 7). «Caci intelepciu-
r
a cerca cele neincercate ale

4, 13), $i totu<?i nu au indraznit
Dumnezeu este Cel ce lucreaza intru voi §ti ca sa voiji $i ca sa savir$iti, fata de cele prea inalte into-
nii lui Dumnezeu din Sfinta Scriptura. Ci,
dupa a Lui bunavointa» (Filip., 2, 13). Deci, problema s-ar pune a$a ni- cu mintea zicind «Cit s-au maril lu-
au ramas in uimire
:
iesuri ale ei, :
meni nu se mintuie$te decit pe temeiul alegerii din veci sau al predes- cu sint gindurile Tale» (Ps. 91, 5)
crurile Tale, Doamne, adinci totul ;
tinatiei dumnezeie$ti. Omul, in viaja aceasta, iî urmeaza soarta pe care mare taria Lui pricoperea
si iaraî « Mare este
:
Domnul nostra i§i este î
i-a hotarit-o Dumnezeu, fara putinfa de a o schimba sau a o inlocui. «Nu tu, sau n-ai aflat
Lui nu are hotar» (Ps. 146, 5) ?
?i in alt loc : ,§tii
PREOTUL : Sfinta Scriptura are locuri tari, sau, cum zice sfintul ca Domnul Dumnezeu este ve$nic, Care a facut marginile paminlului,
Grigorie de Nyssa, are «oase tari» (Comentariu la Viaf-a lui Moise). Unii Care nu obose$te nici nu |§i
§i sleie^te puterea? Ca intelepciunea Lui
ar
V/
vrea sa sparga oasele Scripturii cu dintii de lapte ai intelepciunii lor ; este nemarginit de adinca?» (Isaia, 40, 28). il auzim $i pe vasul alegerii,
dar acest lucru niciodata nu se va putea. El s-a virit in adincul Scriptu- pe marele Pavel, cu multa mirare zicind : «O t
adincul bogatiei ?i al in-
rii fara a putea inota in oceanul fara de fund al intelepciunii lui Dum-
telepciunii $i al §tiintei lui Dumnezeu! Cit de necercetate sint judrrn-
nezeu. A$a au patit Origen, Arie, Macedonia, Nestorie, Sabelie, Dioscor, tile Lui ?i cit de nepatrunse caile Lui ! Caci cine a cunoscut gindu' Doui-
Eutihie §i toti incepStorii de eresuri din vechime, care s-au inecat in nului sau cine a fost sfetnicul Lui ?» (Rom.
34). r 11, 33 —
marea cea fara de fund a Sfintei Scripturi. Nu adincimea Scripturii a ca acest adinc fara de fund al intelepciunii
Deci intelege, omule,
fost pricina caderii lor, a inecarii lor, ci ei im$i$i §i-au fost pricing de a de o minte rationala a zidirilor Lui
lui Dumnezeu nu poate fi atins nici
_ _ A
nu fi putut inota cu slaba lor putere in adincimea tainelor ei. Cu mai putin nici cu partioipare In
din cer $i de pe pamint. atit
.....
124 DESPRE CREDINJA ORTODOXA CONDITIILE MINTUIRII SUBIECTIVE 125
cei ce nu si-au curSfit mintea

inima lor de patimi si vor sa patrunda
si In celelalte texte, de asemenea,nu se vorbe^te despre predeslimi-
in adincul intelegerilor celor din Scripturi, fara de lumina tie la mintuirea cea ve$nica ci despre alegerea sau chemarea la harul
harului lui r
Dumnezeu. pe care 1-a adus Hristos, nu pe baza vredniciei noastre, ci numai din
Dumneata adus citatele de mai sus, care \i se par ca sint un fel
ai bunatatea lui Dumnezeu. Aceasta chemare nu este marginita $i data nu-
de temelie a predestinatiei, dar adevarul este cu totul altul. mai unora, a$a cum zic predestinatiani$tii ci se refera la toti oamenii,
r
Citatul Intii (Rom., 9, 11—21) se refera ila chemarea caci se vorbe$te numai la plural, de$i nu tofi sint aleî sau chemati in
oamenilor, la
harul si indreptarea cea in Iisus Hristos. Apostolul vrea inteles de predestinare. In acest inteles, zice sfintul apostol Pavel «C5
sa dovedeasca :
prin acest exemplu ca chemarea si indreptarea oamenilor acesta este lucru bun $i primit inaintea lui Dumnezeu, Mintuitorul nos-
nu depinde
numai de «faptele legii», ci de bunatatea lui Dumnezeu, Care Care voie$te ca toti oamenii sa se mintuiasca $i la cuno$tinta ade-
cheama, tru,
prin harul Sau, pe toti oamenii la mintuire, fie iudei,
fie pagini (v. 22— varului sa vina. Caci unul este Dumnezeu, unul este $i Mijlocitorul in-
24) • fara harul lui Dumnezeu oamenii nu pot face nimic in ceea ce pri- tre Dumnezeu §i oameni omul Hristos Iisus, Care S-a dat pe Sine pret
:
veste mintuirea lor. Daca totusi se spune aici ca Dumnezeu da oame- de rascumparare pentru toti, marturia adusS la timpul sau» (I Tim., 2,
nilor darul Sau numai din nemarginita Lui bunatate ca hotarSste cu si —
3 6). Daca s-ar intelege $i aici predestinatia absoluta la marirea cc^-
totul liber soarta oamenilor chiar inainte de
nasterea lor, prin aceasta reasca, aceasta predestinatie ar trebui s& o intelegem dupa litera $\ —
se pune accent pe importanta conditiei obiective
a mintuirii sau sfin- spiritul textului —
ca nelimitata, ;§i atunci ar insemna cS mintuirea vine
tirii noastre, fara sa se mai repete
si conditia subiectiva libertatea omu- : automat asupra tuturor oamenilor. Or, este $tiut ca nu toî se mintuiesc
lui de a conlucra cu harul divin prin
credinta si fapte bune „. nu se
$i „ ,
$i in§i$i predestinatiani^tii sustin c§ numSrul celor predestinati la min-
mai repeta nici ideea ca la baza hotaririi sortii fiecaruia sta' tuire este limitat.
prestiinta
lui Dumnezeu. Dar ea este subinteleasa, deoarece apostolul zice ca pe Adevarul este insa cS Hristos a adus mintuirea tuturor, ceea ce teo-
unii Dumnezeu ii pedepseste §i ii impietreste, dupa numesc mintuire obiectivS dar mintuirea subiectiva nu o reali-
ce acestia s-au facut logii ?
«vase ale miniei» (adica vrednici de a fi impietriti dupa dreptatea zeaza toti, ci numai cei ce o cauta. Mintuirea obiectiva a fast daruitn
lui
Dumnezeu) si dupa ce Dumnezeu i-a rabdat indelung (v. 22). Dumnezeu tuturor oamenilor, dar cea subiectivS tine de buna alegere a cre$tinului,
slie totul dinainte, de aceea n-a trebuit ca sa treaca doreso sa se mintuiasca $i lucreaza pentru ea primesc ajutonil
mai intii timpul pen- iar cei ce
tru a sti ca dintre cei doi fii ai lui Isaac, unul va fi purtator al fagaduin- harului. Am
vazut ca harul divin nu lucreaza in noi cu de-a sila (irczis-
tei Sale mesianice. $i atunci nu este nici o mirare ca zice Pe Iacov :
tibil), ci ca noi avem o anume contributie la lucrarea mintuirii noaslre.
1-am iubit si pe Isav 1-am urit. Iar daca se zice apoi ca Prin urmare, despre o predestinatie absolute $i neconditionata nu poa-
Dumnezeu milu-
ieste pe cine vrea si osindeste pe cine vrea, noi te fi vorba. lata deci care este adevarul in ceea ce prive$te predestina-
trebuie sa ne intrebam :
oare, pe cine vrea Dumnezeu sa miluiasca soarta sau viata omului.

si pe care oameni vrea sa-i tia,
osfndeasca ? Oare iubeste El numai pe aceia pe care Insusi i-a predes- A. — Sfinta Scriptura vorbe$te adeseori despre oarecare prehoLl-
linat la mintuirecare in viata pot sa fie rai ? $i osinde§te numai pe anume
si rire, in sensul de precunoa$tere, §i :
cei respinsi de El, care totusi in viata

pot fi buni ? Sau vrea Dumnezeu 1.— Direct, numind-o uneori «sfat» (Fapte, 2, 23) ; «precunoa,. ?l(- t
ci din unii buni sa faca rai, iar din altii rai re» sau «prehotarire» (Rom., «Sfatul voii lui Dumnezeu» (Efes.,
sa faca buni, fara nici o 8, 29) ;
droapla judecata? Dar in acest caz, unde sint dreptatea, «taina cea ascunsa din veac» (Col., 26; Efes., 3, 9) «cart<M
nepartinirea, 1,11) ; 1, ;
intHepciunea si alte insusiri ale lui Dumnezeu? Nici macar intre vietii» (Luca, 10, 20 Apoc, 20, 15 $.a.).
oa- ;
meni nu e cu putinta asa ceva, iar cind, totusi, se practica intre Dar aceasta prehotarire este bazata pe viata $i faptele omului, ni-
ei arbi-
tr.iriul, acesta este o pacoste si o nenorocire. noscute de pre?tiinta lui Dumnezeu, caci Sfinta Scriptura vorbe^le <!<•
126 DESPRE CREDINJA ORTODOXA -
CONDITHLE MINTUIRII SUBIECTIVE I'/
spre anumite vrednicii ale celor «predestinati» sau, in orice caz direct r
mai din iubire, ci $i din faptele noastre cele bune c&ci daca aceasin
f
ai
sau indirect, despre alte motive decit simpla hotarire arbitrara, pentru numai
care unii se mintuiesc, iar aijli se osindesc. Doar Sfinta Scriptura spu- $i pentru mintuirea noastra ar
tot ce a facut El fi de prisos». De aseme-
ne textual «$tim ca Dumnezeu toate le lucreaza spre binele celor care
: nea, sfintul Ilariu (t 366) scrie «Aceia pe care : Dumnezeu i-a prevazut,
iubesc pe Dumnezeu, celor care sint chemati dupa voia Lui caci pe pe aceia i-a ;$i predestinat». Fericitul Ieronim (t 420): «Despre am*
?
care i-a cunoscut mai inainte, mai inainte i-a si hotarit sa fie asemenea Dumnezeu a $tiut ca vor fi pe care i-«i
in viata lor asemenea Fiului Sau,
chipului Fiului Sau ..., iar pe care i-a hotarit mai inainte, pe ace$tia i-a §i predestinat a fi asemenea Lui intra marire». Sfintul Ambrozie (| 397)
si chemat; si pe care i-a chemat, pe ace$tia i-a $i indreptat iar pe ; arata «Dumnezeu n-a predestinat decit numai dupa ce a cunoscut cS-
: ;
care i-a indreptat, pe acestia i-a si preamarit» (Rom. 8, 28 30). f — rora le-a prevazut vrednicia, acelora le-a predestinat $i rasplata».
$tim apoi ca la judecata de apoi vor exista anumite criterii dupa INVAJACELUL : Daca harul este totdeauna de neaparata trebu-
care vor fi judecati toti si ca nu vor fi judecati arbitrar (Matei, 25, 34— inta pentru mintuire daca mintuirea este un dar al lui Dumnezeu (Kit
$i
36), hotarirea fiind luata in functie de vrednicia sau de nevrednicia cu prin har, mai avem §i noi vreo parte la lucrarea mintuirii noastre ?
care fiecare om s-a conformat acestor criterii, pentru ca judecata sa fie
PREOTUL Da avem $i noi o parte de$i harul este de neaparat-i
: r
;
cit mai dreapta. Apostolul zice «Pentru ca noi toti trebuie sa ne infa- trebuinta pentru mintuirea noastra, el nu poate mintui singur. Noi nu
:
|i?am inaintea judecatii lui Hristos, ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut

sintem ni?te bu^teni sau ni?te pietre cu care Dumnezeu face ce voieSte,
prin trup, ori bine, ori rau» Cor., 10 «Aceasta insa
(II 5, ; I Cor., 3, 8). Daca harul ar lucra singur, ar insemna ca ne duce fara voia noas-
zic Cel ce seamana cu zgircenie, cu zgircenie va si secera, iar eel ce tra la mintuire. In acest caz, daca unii nu se mintuiesc, aceasta n-ar li
:
seamana cu darnicie, cu darnicie va si secera» (II Cor., 9, 6 vezi si Ma- ?

din pricina harului care nu-i siler? te aceasta insa este o invatii-
lor, ci a ;
tei, 7, 21 16, 27? 20, 16; loan, 3, 36; 6*47; Rom., 2, 6—11; 8, 17;
;
tura a calvinilor numita predestinatie (mai inainte rinduire). Dupa a-
I Cor., 9, 27; II Tim., 2, 20 I Petru, 1, 10 $.a. ;
ceasta invatatura, Dumnezeu a hotarit din veci sa mintuiasca pe unii
2. —
Sfinta Scriptura confirma mai ales indirect aceasta invatatu-
oameni ?i sa piarda pe altii, dupa cum ii place Lui, nu dupa cum vol
ra. Astfel, se repeta adeseori ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosu-
lucra ei in chipul lor, cu harul celor pe care i-a hotSrit sa-i mintuiascd.
lui (Iez., 18, 23 33, 11 II Petru, 3, 9
; I Tim., 2, 4 Rom., 3 29—30 I Cor.,
; ; ;
f ;
Unora le da harul care ii sile?te sa lucreze dupa voia Lui, celorlalU nu
8, 6 Efes., 4, 6) ca toti oamenii sint chemati la mintuire (Matei, 28, 19 (Inv. de cred. ort., intreb. 243).
li-1 da
; ;
;
*
Rom., 10, 18 II Cor., 5, 15 I Tim., 2, 6 I Petru, 3 9 $,a.) i$i ca Dumne*

; ; ? r
INVATACELUL Dar invatatura : Bisericii noastre este alta ?
zeu a inmultit harul Sau spre a copleî pacatul §i spre a da tuturor oa-
PREOTUL Ti-am aratat mai sus
: destul de clar §i pe larg. La aces-
menilor posibilitatea de a se mintui (Rom., 5, 15 loan, 3, 16). Toate
?
tea mai adaug : oamenii sa se mintuiasc\1
«Dumnezeu voie^te ca toti
acestea ar fi cu neputinta daca numarul ale§ilor ar fi limitat. pr
si la cuno?tinta adevarului sa vina» ,(I Tim., 2, 4). Harul nu silcste
B. — Istoria, prin paring oameni de toata
biserice$ti §i prin alti
nimeni. Oamenii au libertatea sa-1 primeasca si sa conlucreze cu el, sau
autoritatea, precum §i Sfinta Traditie prin toate monumentele ei, atesta
sa-1 respinga. Cei dintii se mintuiesc, cei de pe urma se pierd (Jnv. /<• (
cS aceasta a fost intotdeauna in Biserica tilcuirea invataturii despre

cred. ortodoxd, intreb. 244). Tine minte, fiule, cu tarie cele ce ai .m/.il,
pre^liinta dumnezeiasca. spre a ramine adevarat ortodox si a fi lamurit in cele ce ai introb.il,
Sfintul Irineu ( t 202) zice : «Dumnezeu care pe toate le ?tie a pre-
(jatit ... locuinta corespunzatoare : caci acelora care cauta lumina cea
netrecatoare $i nazuiesc spre ea, da cu indurare aceasta lumina». Sfin-
le
tul loan Hrisostom (
.1'
407) : «Dumnezeu ne-a predestinat pe noi nu nu-
4 —
DESPRE CELE $APTE TAINE 12!>
zile va veni potopul (Fac, 6 si 17). In luna a iâptea $i in ziua a 27-a s-a
oprit corabia pe Muntii Ararat (Fac, 8, 4). Dupa ?apte zile a dat drumul
Noe a doua oara porumbelului din corabie, far aoesta s-a intors, avinrl
in cioc o ramura de maslin verde (Fac, 8 10). Avraam a dat lui Abime- r
leh, imparatul, âpte mielu$ele ca marturie intre ei amindoi. Iacov, pa-

r
triarhul, s-a inchinat de §apte ori cu fata la pamint in fata fratelui sau
Isav (Fac., 33, 1 —
3). Faraon a visat §apte vaci grase ?i §apte slabe, âp-
te spice pline ?i $apte seci (Fac, cap. 41). Lui Moise i-a spus Dumnezeu
ca pentru Sfintul loca$ sa faca §i un sfe^nic de aur curat ?i deasupra lui
sa puna ?apte candele ca sa lumineze (Iei?. 37, 23). Tot lui Moise i-a po- f
runcit Dumnezeu sa spuna izraelitilor sa numere iâpte saptamini de

zile (Lev., 23, 16), iar a cincizecea zi sa le fie sarbatoare sfinta. Inainte
de a minca Pa^tele, sapte zile sa manince piine fara aluat (le?., 12, 19).
Capitolul 16 Pe linga alte daruri ce aveau porunca sa le aduca, in acea zi trebuiau
sa aduca sapte miei (Lev., 23, 15 —
18). Apoi sa numere sapte saptamini
CELE SAPTE TAINE de ani, iar al cincizecilea sa fie an de slobozie (Lev., 25, 8 10 Isaia, 61, — •
1 — —
Luca, 4, 16 21). Pe Mariam, sora lui Moise, fiindca a cirtit, sap-
;
te zile a lovit-o Dumnezeu cu lepra (Num., cap. 12). Lui Iosua Navi i-a
poruncit Dumnezeu sa puna §apte tr imbibe sa inconjoare Ierihonul de
INVATACELUL Cred ca Biserica vorbe§te felurit despre Taina.
:
sapte ori, iar a saptea oara sa sune in trimbita de sapte ori si vor cadea
PREOTUL E adevarat. Mai intii, Taina este o lucrare sfinta, in-
:
zidurile Ierihonului (Ios., cap. In sapte zile s-a primit sfintirea lui
6).
stituitade Dumnezeu intrupat, prin care, intr-o forma vazuta, se impar-
taseste primitorului harul divin nevazut (Teologia
Aaron si a fiilor sai de catre Dumnezeu prin Moise (Lev., 8, 33 35). De —
Dogmaticd §i Simbo- sapte ori in zi David, proorocul, lauda pe Dumnezeu (Ps. 118, 164). $ap-
lica, Bucnresti, 1958, vol. II, p. 827). tezeci de ani a proorocit Ieremia ca vor fi robi evreii in Babilon (lor.,
Cele sapte Taine ale Bisericii lui Hristos cea dreptmaritoare sint ur- 25, 11 12; 29, 10). $apte cande'le cu sapte brate a vazut sfintul proo-
mafcoarele :
roc Zaharia (Zah., 4, 1— 2). $apte funii a rupt Samson, eel ce avea saplc
6.
1.
Nunta.
Botezul.
7. Maslul.
2. Mirungerea. 3. Impartasania. 4. Pocainta. 5. Hirotonia. suvite de par care-i dadeau putere (Jud. f cap. 13 — 16). $aptezeci au fost
barbatii care au tradus Biblia pe vremea Faraonului Ptolomeu Filadelful
Inainte de a arata insemnatatea celor sapte Taine,
insemnam, pe (283 i.Hr.). De sapte ori s-a scaldat Neeman Sirianul in Iordan si s-a cu-
scurt, citeva date asupra importantei numarului
sapte in Sfinta Scrip-
tura, caci numarul sapte pecetluieste
ratit de lepra (IV, Regi, 5, 14). Cu sapte pedepse a fost pedepsit Cain de
o multime de acte din Vechiul
Testament si din eel Nou. catre Dumnezeu pentru uciderea sau Abel (Fac, 4, 15). De saple-
fratelui
Asa, de pilda, in ziua a .saptea S-a odihnit Dumnezeu de zeci de ori cite sapte au fost pedepsele asupra lui Lameh, eel cu douii
toate lu-
crcirile Sale pe care le facuse (Fac,
femei (Fac, 4, 24).
2, 1—2) sapte perechi de animate
;
Apoi, in Noul Testament, Mintuitorul porunceste sa iertam de .vapto-
curate a poruncit Dumnezeu lui Noe sa bage in corabie ina-
si pîsari
inte de a incepe potopul (Fac, 7, 2—3). Iarasi, i-a

spus ca dupa sapte
zeci de ori cite sapte (Matei, 18, 22 Luca, 17, 3 4). $apte sint diihurilr
• —
care stau inaintea lui Dumnezeu ,§i a scaunului Sau de domnie (Ap<><\,
1,4). $apte sint sfe^nicele cele de aur dinaintea Mintuitorului $apte $i

sint stelele din dreapta Sa (Apoc., 2, 1).
•
$apte sint Bisericile la care a

fost trimis sfintul loan evanqhelistul sa le scrie (Apoc., 15. 6 8? 16). —
$apte sint urgiile apocaliptice (Apoc, 15, 6 8 16). $apte peceti avea — ;
cartea pe care a vazut-o dumnezeiescul loan evanghelistusl in mina lui

Dumnezeu (Apoc, 5, 1 —4). $apte sint duhurile lui Dumnezeu pe care
le trimite in totpamintul (Apoc, 5, 6), in Biserici (Apoc, 1, 4). $apte
sint pacatele de moarte. $apte sint cele vrednice de Hristos 1. pute- :
rea 2. bogatia
; 3. intelepciunea
; 4. taria ; 5. cinstea ; 6. slava ; 7.
?
.
binecuvintarea (Apoc, 5, 12). $apte sint darurile Sfintului Duh. * •
In sensul eel ascuns, neinfeles, tainS se numa$te $i rinduiala intru-

parii lui Dumnezeu-Cuvintul (Coil., 1, 6). Tot astfel, sfintulDionisie Areo-
pagitul, in trimiterea sa catre Gacius, scrie : «Caci taina IntrupSrii lui I
•
Dumnezeu-Cuvintul pururea ramine tain3, deoareoe aceasta taina, prin

nici un cuvint, prin nici o minte (taina cea despre Hristos) nu s-a scos
Capitolul 17
afara, ci, graindu-se, negraitS r§mine $i neinjelegindu-se, necunoscuta
ramine». Inca se zice taina $i invatatura Sfintei Evanghelii, dupa cum DESPRE TAINA BOTBZULUI
zice marele Pavel «...prin descoperire nu s-a facut cunoscutS taina»
:
(Efes., 3, 3). Taina este cea a credintei, precum acela$i apostol Pavel
INVAJACELUL: Care este temeiul scripturistic al Tainei sfintului
zice catre Timotei : «Cu adevarat, mare este taina dreptei credinte» (I
Tim., 3, 16). Numim invierea Mintuitorului nostru Iisus Hristos

taina $i
botez ?
$i invierea cea din morî a toata firea omeneasca $i a doua venire a PREOTUL: Mintuitorul a spus «Adev&rat, adevarat
: zic tie, de nu
Domnului $i multe altele. se va nai^te cineva din apa $i din Duh nu va putea sS intre intru Impa-
Dar cind se vorbe$te de Taine ale Bisericii, intelegem pe
sfintele rajia lui Dumnezeu» (loan, 3, 5).
cele $apte Taine, care sint lucrari sfinte intemeiate de Domnul Iisus INVATACELUL Ce inseamna de f apt aceasta Taina ?
:
Hristos, prin care in mod nevazut, se comunica celor ce se imparta$esc cufundare te

PREOTUL: Botezul este Taina in care, prin intreita
din ele harul mintuitor nevazut. apS, in numele Sfintei Treimi, eel ce se boteaza se curat©§te de pScatul
stramo$ese fi de toate pacatele facute pina la botez, se na$te la o viutd
spirituals noua $i devine membra al trupului tainic al Domnului, al Bi-
sericii lui Hristos.
Botezul din apS $i din Duh i$i are prefigurarea in proorociile Ve-
chiului Testament, deoarece Domnul nostru Iisus Hristos a venit Sfi im-
plineasca tot ce s-a proorocit $i s-a dat in Lege. lncepindu-$i lucrarea
Sa mesianica, Mintuitorul Hristos a dat o multime de semne $i a I.m ul
minuni, tamaduind bolile $i scotind demonii din cei ce ll rugau. VosI«m

¥ *
minunilor s-a dus departe, punind pe ginduri pe multi, caci a$a nw.i nu
v - ,
<
*
-
'
132 DESPRE CREDINTA

.
ORTODOXA V"
: *
DESPRE TAINA BOTEZULUI \\\\\
mai pomenise (Matei, 9, 32-38 loan, 9, 32-33). In aceste

se .
,
impreju-
ran Sfinta Scriptura ne spune ca intre farisei era un om
*
PREOTUL: Botezul cre$tin este o Taina Sfinta, iar nu un simboi,

cu numele Ni-
codim, un fruntas al iudeilor. «Acesta a venit deoarece Mintuitorul a numit botezul «na$tere de sus», in urma caru'ni
noaptea la Iisus si I-a zis
Rabi, stim ca de la Dumnezeu ai venit
investor, caci nimeni nu poate
:
omul se curSte^te de pacate $i se sfinte^te (loan, 3, 3 — 7). Sfintul apostol

face aceste minuni pe care le faci Tu, daca nu este
Dumnezeu cu el. Drept
i
Pavel il nume^te «innoirea vietii» (Rom., 6, 3 — 5), prin innoirea Sfintu-

raspuns, Iisus i-a zis Adevarat, adevarat zic
:
tie De nu se va naste ci- :
lui Duh (Tit, 3, 5). mai lamurit ca botezul este
Apostolul Petru spune $i
neva de sus, nu va putea sa vada Imparatia lui Dumnezeu. imparta$it spre iertarea pacatelor (Fapte, 2, 38) $i ca nu -este numai un
Nicodim I-a
zis Cum poate un om batrin sa se nasca din nou ? Poate el oare sa in-
: simboi sau o sp&lare a trupului
*
cum li se pare unora —
ci este o na$- —
tre a doua oara in pintecele maicii sale
si sa se nasca ? Iisus a raspuns : tere adevarata. Botezul, zice el, «va mintuie^te astazi $i pe voi nu ca
Adevarat, adevarat zic tie, de nu se va naste cineva din bun
apa si din Duh $tergere a necuratiei trupului, ci ca deschiderea cugetului caHre
nu va putea sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Ce este
nascut din trap, Dumnezeu » (I Petru, 3, 21).
imp este, §} ceea ce este nascut din Duh, duh este» (loan, .. .
3, 1—6). Deci' daca nu ni s-ar spune, ar fi totu§i de la sine inteles ca toa-

Chiar §i
nasterea din nou inseamna a avea botezul din apa ?i
din Duhul Sfint, pe te aceste urmari ale botezului nu se fac decit prin lucrarea Sfintului Duh
care 1-au primit si il dau apostolii Domnului, carora
le-a zis Dom'nul
$i, astfel, botezul nu este un simboi, ci o Taina, adica o lucrare pe can*
dupa invierea Sa «Mergeti in toata lumea si propovaduitf Evanghelia
:
la toata faptura. Cel ce va crede si se va boteza

o face Dumnezeu asupra noastra, prin apa sfintita.
se va mintui, iar eel ce
nu va crede se va osindi» (Marcu, 16, 15—16) isi botezind
'in numele
iNVAjACELUL Mai spun aceia ca botezul trebuie sa fie apliral
:
Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh, invatati pe

toti «sa pazeasca toate
numai aduUilor, pentru ca pe de o parte, cei ce-1 primesc trebuie sa aiba'
cite am poruncit voua si lata, Eu cu voi sint in toate zilele, pina la
;
mai intii credinta $i pocainta §\ abia apoi sa se boteze, iar pe de alta
sfirsitul veacului. Amin» (Matei, 28, 19—20). parte, cei ce il aplica trebuie mai intii sa propovaduiasca credinta $i po-
INVATACELUL : I-am auzit pe unii ca in Sfinta Scriptura numai cainta §i abia apoi sa boteze. Caci iata ce spune Sfinta Scriptura propo-
doua Taine sint pomenite : botezul
Cina Domnului, §i ca celelalte §i vaduitorilor «Mergind, invatati toate neamurile, botezindu-le in nu-
:
slnt ni?te nascoeiri omene$ti, pe care ei nu le pot admite. mele Tatalui, al Fiului $i al Sfintului Duh, invatindu-le sa pazeasca toa-
Iar cit private
botezul, nu ar fi o Taina, ci un simboi, o lucrare
simbolica in care se te cite v-am poruncit voua» (Matei, 28, 19 20), Iar despre eel ce vo- —
Inchipuieste curafirea de pacate $i prin care numai se intare§te
credinta, ie$te sa primeasca botezul zice «Cel ce va crede $i se va bote/a se
:
fiind doar o do vada pe care o face cineva despre va mintui, iar eel ce nu va crede se va osindi» (Marcu, 16, 16). AlLa dat.i
faptul ca ;s-a pocait,
•
sau ca el este o mo?tenire, o pecete a pocaintei. Curatirea pacatelor insa li se adreseaza direct §i le zice «pocaiti-va sa se boteze fiecare din-
: î
nu ar face-o botezul, ci credinta, care prin botez este
pecetluita $i con- tre voi In numele lui Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre $i
linnata. Credinta §i nu botezul ar fi agentul
care transforms pe in om veti primi darul Duhului Sfint» (Fapte, 2, 38). Deci, eel ce trebuie stt
faptura noua, mintuindu-1, dupa cum ar rezulta din cuvintele ingerului primeasca botezul trebuie mai intii sa aiba credinta î sa faca podiinta.
c.ilro Cornelie, ca prin credinta in cele ce ii va spune apostolul Petru Care este adevSrul ?
n<* va mintui cu toata casa
sa (Fapte, 11, 14) sau din cuvintul apostolului
Pavel catre temnicerul din Pilipi
r PREOTUL : Am spus de la inceput ca botezul cre§tin i$i are prcMi-
«Crede in Domnul Iisus $i te vei
:
min- gurarea in Vechiul Testament. Astfel, Dumnezeu i S-a aratat lui Aviaam
Uii hi ?i casa ta» (Fapte, 16, 31). Deci, spun ei credinta este oea care a
r
cind acesta era in virstS de 99 de ani §i, intre altele, i-a spus eft |»"
fldus inintuire, iar botezul i-a urmat numai ca un simboi al convertirii toata partea barbateasca sa o taie-imprejur, iar pe copiii de parte h.u
vi 'i
I
credintei sau ca o pecete a terminarii pocaintei.
bateasca ce li se vor na$te de aici incolo sa-i taie-imprejur in a op In /I
,
131 DESPRE TAINA BOTEZULUI 135

DBSPR'E CREDINTA ORTODOXA <
N
I
de dicau celor mari, insS, fiind ei inspirati de Duhul Sfint, spuneau cfi
la na$tere. Iar eel ce nu seva tSia-imprejur va fi nimicit (Fac. r 17,
f!
14). Deci, Dumnezeu nu i-a zis lui Avraam, pentru a copiilor este «fagaduinta», iar ascultatorii le dadeau crezare, ca $i
copii ?i tineri,
sa se taie-imprejur cind vor fi maturi, sau.ca el de 99 Dumnezeu , .
-
.
de ani ci toatS f
partea barbateascS, de orice virstS ar fi sa o taie-imprejur lata citeva cazuri de familii botezate cu copiii lor «Lidia a fost
iar pe nou :
f
$i
— ea
r
nascuti, a opta zi dupa na$terea lor. Unii zic c3 botezul botezata casa ei» (Fapte, 16, 14—15) «Temnicerul i-a luat la
pruncilor nu $i f
are valoare, caci ei nu $tiu clnd au fost botezati. Dar

ce $tia Isaac, prun- sine (pe Pavel $i pe Sila) in acel ceas al noptii, a spalat ranile lor §i s-a
cul lui Avraam, la opt zile ? Desigur, nimic. Dar
$tiau tatal si mama sa. botezat $i el $i toti ai lui indata» (Fapte, 16, 33) «Dar Crispus, frunta^l ?
A§a trebuie sa fie §1 botezul —

cum, de fapt, este practica Bisericii Or- sinagogii, a crezut in Domrnul, impreunS cu toatS casa lui» (Fapte, 18,
todoxe — ca taierea-imprejur inchipuia botezul din Legea
stiut fiind
8); iara?i zice sfintul apostol Pavel: «Am botezat $i casa lui Stefana»
Noua (Col., 2, 13). Insusi Mintuitorul nostra Iisus Hristos S-a botezat
(I Cor. Cind zice «casa», «toat§ casa», se intelege de la sine ca
1, 16).
cu acest botez al Legii Vechi, la opt zile dupa nasterea Sa r
(Luca, 2, 21). este vorba de toata familia, pina la eel mai mic, dupa cum zice Iosua
Alta preinchipuire din Vechiul Testament, prin care se
aratS ca la mea » (Ios., 24, 15).
plinirea vremii trebuie sa se boteze si copiii, este
scoaterea izraelitilor Domnul Hristos a aratat, de asemenea, ca trebuie botezati oopiii
din Egipt $i trecerea lor prin Marea Rosie, de la batrin si pina la eel mici, deoarece atunci cind I-au adus ni$te copila$i ca sa se roage pen-
mic prune. Ca aceasta inchipuie botezul tuturor, adevere?te
si marele tru ei, iar apostolii opreau pe cei ce i-au adus, Domnul i-a certat zicin-
apostol Pavel zicind «F,ratilor, nu vreau sa nu ?titi voi ca parintii nos-
«Lasati copiii sa vinS la Mine §i nu-i opriti, ca a unora ca ace$-
:
du-le :
Iri (izraelitii) au sub nor §i ca toti au trecut prin mare, si toft,

fost toti
$i-a pus miinile peste S-a dus
tia va fi Imparafta Cerului. $i dupa ce ei,
prin Moise s-au botezat in nor si in mare»
(1 Cor., 10, 1—2). Va sa zica
de acolo» (Matei, 19, 13—15). Deci, dacS Dumnezeu cheama î pe copii
<<toti», si copiii, caci Moise spunea lui Faraon
«Vom merge cu copiii
:
la mintuire, de mici, pentru ce i-am opri de la sfintul botez ?
nostri $i cu batrinii, cu fiii si fiicele noastre,
cu oile si cu boii nostri»> Pot oare copiii sa se mintuiasca numai cu bote-
(les., 10, 9).
INVATACELUL :
Negresit, norul ?i marea (apa) insemnau «apa si Duhul Sfint»

in care trebuie sa fie botezat oricine (loan, zul fSra credinta ? Scriptura spune nu numai despre botez, ci $i desprc^
3, 5).
credinta ca este trebuitoare spre mintuiirea cuiva «Cel ce va crede $i :
TrecindNoul Testament, auzim pe Domnul nostra Iisus Hristos
la
spunind apostolilor, inainte de rastignirea Sa, cS Tatal se va boteza se va mintui. Iar eel ce nu va crede se va osindi» (Marcu,
le va trimite pe
16, 15—16).
Mingiietorul, adica pe Duhul Sfint, in numele Fiului
?i ii va fnvata toa-
te lucrurile (loan, 14, 16—17, 26). PREOTUL : Intr-adevar, copiii nu pot crede la virsta cind sint bo-
§i venind Duhul Sfint peste apostoli,
in ziua Cincizecimii (adica Duminica), tezati, dar nici nu-L pot tag&dui $i nici nu-L pot refuza pe Hristos. Nu se
la ora noua dimineata, ei au pro-
povnduit poporului ceea ce-i invata Duhul Sfint, numai
spunindu-le sa se po-
-iiasca §i fiecare din ei sa fie botezat in cum in Vechiul Testament taierea-imprejur se facea in baza crediiilri
<
numele Domnului nostra Iisus
Iristos, «ca a voastra parintilor, tot a$a botezul copiilor se face pe temeiul credintei parinli-
I
a copiilor vostri este aceasta fagSduinta.>. $i au
$i
lost botezati «ca la trei mii de lor suflete$ti, care sint naîi (Marcu, 9, 36—37). Copiii nu au eroding,
suflete» (Fapte, 2, 1—39, 41). la aminte :
«.« voastra §i a copiilor vostri dar au na$ii. Na$ii sint persoane in virsta care insotesc pe prunci la !><>
este fagaduinja aceasta», adica a botezu-
l"i. Doci, $i a copiilor.
Si clnd spune cS s-au botezat, nu spune ca au tez $i fac cuvenita marturisire de credinta in locul lor. Na$ii sint p.irin
l)olo/at trei mii de barbati §i de tii suflete$ti ai pruncilor care se boteazS $i care se nasc prin bote/, la <>
femei, ci «trei mii de suflete»>, ceea ce
insoaiiMia ca printre cei botezati au
fost $i copii. Desigur, apostolii pre- cu
136
DESPRE CREDINTA ORTOD QXA
DESPRE TAINA BOTEZULUI 137
A?a cum
parintii trupe ? ti ai pruncului
1-au nascut pe el spre viata femeia necre-
trupeasca, dupa cum scrie batul necredincios se sfinte$te prin femeia credincioasS ...
,«Ce este nascut din trap, trup

:
este» (loan, dincioasa se sfinte?te prin bSrbatul credincios* (I Cor., 7, 14).
3, 6), tot a?a na?ii sint paring sufletesti
ai pruncilor care se boteaza INVAjACELUL : Totui§i nici Hristos n-a primit botezul decit ca
(jaranti in fata lui Dumnezeu
a Bisericii Sale, ca pruncul (finul)
si
crescut in credin t a creating si
va fi adult, la virsta de 30 de ani, iar loan BotezStorul nu a botezat decit
va fi un bun credincios (Sfintul Simeon -
adulti. N-ar trebui oare ca ?i noi sa aplicam botezul numai adultilor ?

Tesaloniceanul, Despre Sfintele Taine,
cap. XLII, p. 7).
PREOTUL Dar botezul primit de El n-a cu al nostril, fost acelaî
ATA LUL ° ar Unde
:
•
f
fi ch^T ? SS SCrie ln Sfinte Scri tura
chezasi pentru mmtuirea altera
i
:
P nasii pot
? i ca prin credinta lor se pot mintui
^ deoarece n-a avut acela$i efect, acela fiind numai un botez cu ap3, un
botez al «pocaintei», al lui loan, iar nu unul cu «apa $i Duh» ca botezul
fl Y\ 111 w
copiii ?
f
I
dentin, instituit de Hristos. El nu S-a botezat spre a Se curati de pacate

PREOTUL
Mintuitorul spune
se statormceasca adevarul>>
:
: «...din gura a doi sau trei martori sa — cum facem noi cu botezul nostru '
—
pentru ca El nu avea pacate §i,
*
(Matei, 18, 16; I Tim., In Scripture! deci, nici trebuinta nu avea ca mai sa Se pocaiasca. Altul era rostul
so arata ca lisus
rate le-a til i
:
un copil,
luind
«Oricine va primi
pus in mijlocul lor ?i
l- a
in numele Meu pe unul din ace

5,
}n
§ ti co-
19).
^^ acelui botez fi altul este al botezului nostru.

$tim ca botezul «cu apa
intii
care a venit mai tirziu, se im-

§i cu Duh» r
P i, pe Mine Ma primeste» (Matei, 18, 5). Deci, pe baza pdrta§e$te spre iertarea pacatelor. lisus Hristos insa nu S-a botezat cu
credintei parin-
pruncului acest botez, pentru ca pe atunci nu Se pogorise inca Duhul pe
Sfint, iar
ul boteaza pruncul. Iar
fiindca ai intrebat unde se gasesc de alta parte, Hristos era fara de pacate deci, n-ar avut nevoie de
in Sfinta Scrip- $i, fi
tura marturii prin care sa
se arate ca credinta unora a acest botez.
mintuit pe altii
apoi din cele multe, unele iti '
voi spune
Prin credinta sutasului roman
. :
INVATACELUL: In acest caz de ce S-a botezat lisus cu acest bo-
s-a vindecat sluga sa (Matei,
Robul nu credea, dar prin credin 8, 13). tez al lui loan ?
t a stapinului sau ? i-a dobindit de
la PREOTUL Sfintul loan Gura de Aur spune urmatoarele «La bo-
Mintuitorul sanatatea. : :
Patru oameni aduc la Mintuitorul tezul Sau in apele Iordanului, loan Botezatorul cerea tuturor pocainta.
(Mara%2,
(Marcu,
^' *
i,f Deci credinta
3-13).
srah ™ ^
"Hoto. fertate sint pacatele tale !»
:
era a celor patru, nu numai a slabano-

un slabanog : « $i vazind lisus Insu?i botezul era numit «al pocaintei».
cerut pocainta. Dimpotriva, in fata Lui s-a simtit umilit, zicind ca el in-
su$i ar avea nevode a se boteza de la lisus §i nu invers (Matei, 3, 14).
Cu toate acestea lui lisus nu I-a
cjllllll. -
Nici nu-I putea cere, deoarece lisus nu avea pacate, era «zamislit de
Pe temeiul credintei lui lair, Domnul a
inviat copila de 12 ani (Ma-
le, 9, 18—26). Pe temeiul la Duhul Sfint», iar nu din trup barbatesc, «nu din pofta trupeasca, nici
credintei altera, Domnul a vindecat pe
un mut din pofta barbateasca* (loan, 1, 13? Matei, 1, 20; Luca, 1, 34—35) $i,
9J indrficit (Matei,
9, 32-34 12, 22). Pentru credinta canaanencei,
,
Min- deci, nu mo^tenise pacatul stramoêsc. Dar El nu avea nici plicate
Imtorul a vindecat pe fiica acesteia,
scotind demonul din ea (Matei, 15,
personale (loan, 8, 16), dupa cum El nu avea trebuinta nici do
21 -28). Tot astfel, pentru credinta unui tata,
Domnul i-a tamaduit c'opi- o mai mare revarsare a Duhului Sfint asupra Sa, pe care, de altfel, bo-
l"l lunatic (Matei,
17, 14-18). A§adar, acestea si inca multe
alte marturii tezul lui loan nu I-o putea oferi. Par atunci, de ce S-a botezat? Iat<
:
.•!« Sf intei Scripturi,

ne arata ca pentru credinta parintilor, a n
a? ilor si de ce mai intii, pentru ca loan sa-L facci cunoscut oamenilor, araiin-
:
" nu.rtor.lor care sint la botez, Dumnezeu le da copiilor sfintire 9 i min- du-L lor. «Iata Mielul lui Dumnezeu ... Acesta este despre care eu am
ln.ro, dupa cum adevere?te si marele apostol Pavel zicind : «Caci bar- spus...» (loan, 1, 29 — 30). loan ill marturise§te oamenilor, iar acum II jî
r
:
138 DESPRE C&EDINTA ORTODOXA *

DESPRE TAINA BOTEZULUI 1 :v.)
arata, pentru'ca m5rturisirea lui loan despre «Cel ce vine» dupS el (Lu- siguri
ca, 3, 16; loan, 1, 27), s3 nu rSmina indoielnica. Tot acum ll marturisesc imx
pe Iisus, pe Dumnezeu-Tatai $i pe Sfintul Duh in chip de porumbel (Ma- Nebune

tei, 3, 16 —
17). De acum, multimile am aveau sa mad puna la indoiaia cele .
aceasta \i se va lua sufletul» (Luca, 12, 20) , si iarasi : «Fitf gata, caci nu
marturisite de loan. Acum Iisus S-a f&cut cunoscut, caci inainte nici
stiti ziua, nici ceasul» (Matei, 24, 44).
Ohiar loan aiu-L cuinoscuse (loan, 1, 31), pentru ca, de$i li era rudenie f5ra botez ? Des-
INVATACELUL Nu cumva :
copiii :se pot mintui si
(Luca, 1, 36), ed ii§i petrecuse viata in pustie propovaduind $i botezkid,
atare
Dumnezeu intocmind astfel lucrurile, pentru ca lumea sa nu-1 poata
invinui pe loan cS L-ar propovadui pe Iisus pentru legaturile de rudenie rete pacatele — pe care nu le aiu. Asa gasim in Sfinta Scriptura, prin
copiii si nu-i opriti sa vina la Mine,

§i de prietenie ce le are cu El. cuvintele Mintuitorului «Lasati :
cerurilor* (Matei, 19, 14). Deci,

In all doilea rind, Iiisus a primit botezul de la loan peaitnu ca sS im- ca a unora ca acestia este tmparatfa
inteles
—
plineasca «.toatS dreptatea» (Matei, 3, 14 15). «Dreptate» ims-emneaza copiii pot intra si fara botez intra Imparatia
«De
cerurHor.
nu va
In
veU
acelatji
intoarce si nu
implimirea porunciilor lui Dumnezeu, iar «drept» era eel ce Implinise pare -a fi grait Mintuitorul i§i alta data :
Imparatia cerurilor» (Matei, 18, 3

veti fi ca pruncii, nu vetf intra intra
,
aceste porunci (Luca, 1, 6, $.a.). Deci, S-a botezat Domnul de la loan

pentru ca nici aceasta orinduire de la Dumnezeu — die a se botteza — Marcu, 10, 15 Luca, 18, 15—17). ,
Apostolul Pavel spume ohiar direct ca
1 »
sa nu ramina nefcideplinita de El, sdngurul care amplitnei^te toata drep- oopni

credincioasa prin barbatul credincios. Altminterea
tatea.
lata rolul botezului omului §i motivele pentru care S-a botezat El copiii >>
mai «cu ana cu Duh atunci

si se face — — w w *
cu PREOTUL: Mai intii de toate, trebuie ftiut ca copiii nu sint sfinfi,
Iar daca este vorba de virsta, nici eterodoo?ii nu aleg virsta de 30 itrvup
de ani la botezul lor. Mintuitorul n-a stabilit nici o virsta sau limita de nascuti numai din trup, nu §i din «apa §i Duh», sint numai trap, cu pi-
cind a vorbit despre bdtezul pe care il va a?eza, a arStat
virsta. El insa, pacatuC
marea important^ pe care o avea lucrarea acelui botez §a de aceea n-a sesc intrat in lume prin calcarea porunoii de catre Adam si Eva in rai
lume
(Fac, cap. 3). «Printr-un singur om
mai fastnevoie sa spun a c3 va trebui aplicat tuturor, deci §i copiilor. (Adam) a intrat pacatul in $i
Iar daca n-a spus-o direct, a spus-o indirect, cu to aft a dlaritatea, cuvktftuil prin pacat, moartea trecut
« cine va»
cuprinzindu-i pe toti. (Rom., Iar acum «CiU to
lor prin acela in care toti au pacatuit- 5, 12). :
Cit despre loan Botezatorul, e adevSrat ca el predica pocSinta $i imbracat» (Gal., 3, 27) si iarasi
Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si
c5 ii boteza numai pe cei ce facusera pocainta $i ca ace^tia nu puteau
ca toti citi to Iisus Hristos ne-am botezat, intra mourttw
«Au nu §Wi
fi Dar botezul lui nu era identic cu al nostra, ci em numai
decit adulti. A§adax, afundarea de trei ori to apS,
Lui ne-am botezat ?» (Rom., 6, 3).
un botez pregatitor, un rit simbolic, sau cu caracter ceremonial cum — in mumele Tatalui ?i ai FMul si al Sfintului Duh (Matei, 28, 10) 1n-
am a r Stat $i mai sus —
nefiind de meaparatS trebuinta tuturor. De ^cee^L,
seamna botezul in moartea lui Hristos, adica eel nou botezat a muril
ona de prisos a se aplica f§i copiilor.
pacatul stramot>esc §i fata
de de Legea lui Moise (Rom., 6, 4—25 i
fata
A$ fi §i eu de pSrere sa nu se boteze copiii, daca ar trai orioe parte prin Cruce, noul botezat este rastignit fata de lume *i .Iuiimni
7 f
i_6). $i
barbateasca sau femeiasca oricit ar vrea, pina ila adinci batr-inte $i sa
fata de el.
'
'

• * 4
r* * l
- -"* ' ** * K "
•Inca sa §tii §i aceasta, ca nimeni nu are vole sa boteze a doua oar a

pe cei botezati in numele
Treimi dupa onduia/la Bisericii
Sfintei —
dreptmaritoare a lui Hristos, caci pipe marele apostol Pavel «Un Domn, :
o credinta, un botez» (Efes M 4, 5). Numai daca au fost botezati de

tici (sectanti), H botezam din nou.
1NVATACELUL : Dar mai Stat in Sfinta Scriptura marturii prin care

sa se arate ca copiii sint pacatoî §i au nevoie sa se boteze ? '
• •
i . .
.
PREOTUL Daca mai

: vrei
marturii in aceasta privinta, cauta in
Sfinta Scriptura in aceste locuri Fac, 3 6—12; I Tim., 2, 14 Fac,
:
r
}
8, 21 Iov, 15, 14 24, 4 Ps. 50, 5 57, 3 Isaia, 48, 8 loan, 3,

; ; ; ; 6 Ps. 13, ; ; ;
.
1 ; 52, 1—3; 9; Rom, 3, 10; 5, 12 I loan, 1, 8 §.a.

105, 6; Pilde, 20, ;
A?adar, Sfinta Scriptura ne-a aratat ca tot omul este pacatos, iar
eel ce se crede far a de pacat este un mincinos (I loan, 1, 10). Mai mult, 1
se spune ca cei pacatasi sint fiii diavolului (Matei, 13, 38; loan, 8, 44;
Capitolul 18
I loan, 3, 8). lata, deci, pentru ce toji oamenii au nevoie de botez spre
a se curati de paeate.
•
DESPKE TAINA SFlNTULUI MIR
INVATACELUL : Oasre botezuF* crestin nu este suficient pentru min-

mai asezat si Taina Mirungerii ?
tuire ? De ce Biserica a
T
spune sfintul evanghelist loan «Dar vol afi

PREOTUL Auzi ce
• :
Stint toate* (loan, 2, 20).

primit ungere din partea Celai ?«fi
?i
sfinta instituita de Iisus Hristos,
Taina sfintului mir este o lucrare
membrele celui botezat ?i rostindu-se
prin care, ungindu-se cu mir sfinflt
Sfintului Duh, Amin». se irnpar-
cuvintele rinduite «Pecetea
:
darului
duhovnicesti incepute prin
taseste primitorului harul perfectiunii vteJU
botez. '
4 .
c
Duhului Sfint», sau ungerea cu Sfin-
Aceasta sfinta Taina a «pecetii
indata dupa sfintul botez, de catre episcop win
tul mir, se administreaza
«ungere» cu untdelemn sfintrt a noulni
preot, nouilui botezat. Aceasta
botezat a fost profetita prin Iacov, patriarhul. Pe cind acesta dorm™ <n
aratat Dumnezeu in vis deasupra unci
capul pe o piatra, noaptea i S-a
pe care se suiau ?i se pogorau ingot ii
scari ce ajungea pina la cer si
somn, a zis «Cit de infricosat este locnl
Lui. Si de?tepindu-se Iacov din :
Dumnezeu, aici este poarta cerurilor Si l.ieov

acesta! Aici este casa lui !
142 DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE TAINA SFlNTULUI MIR 143
'
s-a sculat dimineata $i a luat piatra pe care o pusese capatii a pus-o

$i
fagaduintei, Care este arvuna mo^tenirii noastre, spre rascumpararea
de 13—14). A$adar,
celor dobinditi de El $i spre lauda slavei Sale» (Efes., 1,
11 ungerea pune
untdellemn sfintit sub pecetea Sfintului Duh, caoi zice Sfinta Scripturfi :
Duhului
«$i voi (cre$tinii) ca ni§te pieitre vii sinteti ziditi ca sa fiji caisa duhov-
INVATACELUL : Sfinta ScripturS nu pomene$teoimic e o
niceasica» (I Petru, 2, 5 ; Evr., 3 6). «Pietre vii» sint numiti creînii, $i
r
« Taina a Mirului» impartaîta prin ungere. Ea pomene$te, eel mult,

ungerea de catre Iacov, cu untdelemn a iinsemnat ungerea pie-
piertxei,
punerea miinilor» in aceasta TainS. Nu cumva este o inovatie
trelor celor vii (a creistinilor) prin Duhul Sfint —
cu untdelemn sfintit. — care nu poate fi socotita nici ca provenind de la Hristos, nici ca fiind
In Legea Veche a lui Moise numai pe. imparati aveau porunca nreo-
o Taina sfinta ?
tii cei man arhiereii — sa-i unga cu untdelemn sfintit (I Regi, 10 ; 16,
1 — aceasta era o prof e tie despre ungerea cre^timiilor cu untde-
13), iar
PREOTUL : Nu este
om
nici o inovatie, deoarece
Taina
lucrarea
nume§te in
de transmi-
Sfinta Scrip-
lemn sfimp. In Legea Darului, a, Noului Testament, aceasta sfinta Taina tere a Sfintullui Duh in prin aceasta se
ungere locuri
a mirului, a «ungerii», era administrata numai de eatre apostoHi, prin
desi se vorbe?te in special despre intarirea launtrica prin Duhul Sfint,
punerea miinilor, §i numai celor ce primisera botezul creftfci. Din cauza
formei prin care este imparta$ita aceasta Taina se mai chema ,§i «pune- totuiî cuvinitele <cintarire» §i presupun
Ca punerea miinilor peste cei botezati §i nn-
reai miinilor» (Fapte, 15 —
deosebire de hirotonie, ce se
8, 18), spre care se impartaj§e$ite harul.
gerea cu mir este una $i aceeaî Taina, se adevere^te prin aceea cS
chema «punerea miinilor preotiei» (I Tim., 4, 14). Despre aceasta Taina
sfintii paxinti î scriitori biserioeisti din vechime arata, ca temeiuri scrip-
vorbe?te Sfinta Scriptura cind zice «Iar apostolii din Ierusallim, auzind
:
ca Samaria a primit cuvintul 'lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru $i turistice ale Tainei mirului, locurile din Faptele Apostolilor care vor- _ K
pe loan, care, coborind, s-au rugat pentru ei, ca s& primeascS Duh Sfint, besc
caci nu Se pogorise inca peste nici unull dinitre ei. ci erau numai bote- cu
zati iin numele Domnului lisus. Atunci li§i puneau miinile peste ei $i forme
~ au administrat aceaistti
Duh
._
B, 14 —
19). Din acest text se vede ca este varba
putut merge personal la toate oomunitatile
ungere
î
de impartasirea Duhului Sfint celor ce primiseira botezul $i ca aceastS

1
* *
un
imparta$ire o faceau numai apostoliii, prin punerea miinilor (vezi $i
imtrodus
Fapte, 19, 1 —
marele apostol Pavel adevere;§te ca aceasta sfinta
6). $i
incercat
Taina se dadea !§i pe atunci, indata dupa botez, cind zice «Nu iintristati :
bare
pe Duhul eel Sfint al lui Dumnezeu, intru Care aji fost pecetiluiti pentru simbo-
vreo marturie, daca ele ar fi existat (vezi Teologia dogmatica §i
ziua rascumpararii» (Efes., 4, 30).
manual
lata, dar, de ce se da aceasta miirungeire sau Duhului in aceasta Taina este revarsarea Sfintului Duh, ungerea,
Esentialul
Sfint», indata dupa botez :
eprezenitind
Intii, pentru ca a$a s-a moi$tenit de la sfintii apostoli, prin Tra- miinilor». «Ungerea reprezenliiHl
y
clitie j
doua aetiuni care in oazul de fata sint deosebite numai ca form< i, dar
AJl doilea, pentru ca ai$a ne arata $1 Sfinta Evanghedie cind zice :
in fond avind acelaî efect.
dntru care voi (cre^tinii), auzind cuvintul adevarului, Evanghelia min- Daca Taina Mirului se imparta$ef?te Sfimtiil
INVATACELUL: prin
tuirii voastre, crezind in El (Iisus), ati fost pecetluiti cu Sfintuil Duh al masurci man cslr
Duh §i daca ea se apHica numai celor botezati, in ce
144
DESPRE TAINA SFINTULUI MIR 1 15
ea necesara, de vreme ce cei

boteMff au primit la botez ,si Sf&rtul Duh ?
n acest sens se lamuresc cuvintele Prin urmare, iata pe scurt in ce const a puterea Tainei Sfintului Mir.
Scripturii : <<v-ati spalat, v-at.i sfin-
U, v-ati indreptat intra Formula prin care se imparta$e$te Taina Sfintului Mir este deci «Pe- :
numele Domnului Iisus Hristos si intra Duhul cetea darului Sfintului Duh». Aceasta formula este alcatuita pe baz«i
Dumnezeului nostru» (I Cor., De
ce mai este nevoie de o alta
6, 11).
Tama pn care sa se impartaseasca Duhul Sfint,
mai ales imediat dupa
textelor biblice care sint in legatura cu sfinta Taina a Mirului, timin-
botez ? du-se seama de sensul de partea interna a acestei sfintr
$i de esen{a sa,
Q Sa ?t " C8> intr " adev ar, botezul

:
Taine. In Sfinta Scriptura sint texte in care Taina aceasta este numit»i
sint doua t
,fn + h! ?
Tame ale Bisericii lui Hristos, deosebite una de
si mirungerea
«pecetluire» (II Cor., 1, 21 —
22 Efes., 4, 30) §i in caxe se spune ca prin
;
alta, dar si
darunle Sfintului Duh sint deosebite
si felurite (Rom., 12 6
ea se imparta?e$te darul Sfintului Duh, dupa cum este scris «Petru :
I Cor 12 •
4-6). Asa incit in Taina sfintului botez se da le-a raspuns «Pocaiti-va si sa se boteze fiecare dintre voi in numele
darul Sfintului Duh spre ster- :
gerea pacatului stramosesc si a eelorlalte lui Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre, $i veti primi darul Du-
pacate, pe oind in Taina sfin-
tuflm mar se da darull Sfintului
Duh de a starui in curatia primita de ,1a hului Sfint» (Fapte, 2, 38).
botez. Mai mult, prin aceasta
Sfinta Taina se da si darul eunostiotei Primirea darului Sfintului Duh se face, cum am vazut, prin Taina tv
care este unul din cele sapte daruri
ale Sfintului Duh. Sfinta Scriptura urmeaza imediat botezului, prin punerea miinilor sau prin ungerea cu
aratmd acest adevar zice «Dar voi a i
Sfint ?i stit! toate» (I loan,
t primit ungerea din partea Ceiui
:
mir. Sfinta Scriptura deosebeste «punerea miinilor» (Fapte. 8. 15 — 18 .•
2, 20) ? i iarasi «Cit despre voi, ungerea de «punerea miinilor preotiei» Tim., Tim.,
, :
19, 6) (I 5, 22; II 1, 6).
pe care ati primit-o de Ja El ramme
intru voi si nu aveti trebuinta sa De la inceput aceasta Taina chema «punerea miinilor» (Faple,
va invete cimeva, ci precum ungerea
vatatura aceasta este adevarata si nu
Lui va invata despre toate, si in-
este minciuna, ramineti intru El
8, 15 — 18), dar se chema $i «ungere» (loan, 2, 20 —27) $i «pecetluiro»
asa eum v-a invatat>> (I loan, (II Cor., 1, 22—23§.a.).

2, 27). Din aceste cuvinte dumnezeiesti'
putem destul de clar a intelege Ca ungerea Atit «punerea miinilor» cit «ungerea» sint de origine apostolicti
?i
cu sfintul mir are o mare
lmportanta pentru mintuirea noastra §i se refer a la una $i aceeaî Taina: Taina Sfintului Mir sau Taina mi-
Mai de toate, prior pecetluire ni se da Duhul
intii rungerii.
Sfint, Care ne
tusese fagaduit si Care este «...arvuna
mostenirii noastre, spre rascum- INVATACELUL : Care este materia vazuta, folosita in Taina mirun-
pararea celor dobinditi de El si spre gerii ?
lauda slavei Sale» (Efes., 1 14-
4, 30) in al doilea rind, ni se da darul
cunostinfei prin care stim toate PREOTUL Marele Mir se compune din untdelemn anie-
: Sfintul î
lucrunle (I loan, 2, 20, 27). Deci,
«ungerea» ne invata tot ce trebuie sa stecat cu mirodenii, pregatit (fiert) dupa o rinduiaila amumiita, in fie-
cunoastem spre a ne mintui, adica sa credem r
statornic in Iisus Hristos

:
care an, in primele trei zile din Saptamina Patimilor, apoi sfintit do
si in cuvintele Evangheliei Lui sa fim ascultatori fata de apostotii Lui
;
catre episcopii unei Biserici autocefale, In frunte cu eel dintii dinitrc*
(Evr., 13, 17 Luca,
? 10, 16; loan. 13, 20
19-21); sa rabdam pina 20,
,
ei, Joi in aceeaî saptamina, Ra Sfinta Liturghie, apoi se imparte episco-
la moarte, and vom fi
prigoniti, pentru adevarul lui Hristos
si pentru pilor fi tuturor bisericilor. Prin muitimea mirodeniilor din care se com-
Evanghelia Lui sa dam dovada de aceste
; virtuti crestine?ti, pentru ca pune, el inchipuie^te felurimea darurilor §i puteriilor Duhului Sfint. Siin-
sa ramina en noi «ungerea», «pecetea
Duhului Sfint», arvuna luata pen- tul Mir e folosit nu numai la a doua Taina dupa botez, ci $i la siinliuM
tru ziua rascumpararii, caci altfel
ni se va lua «arvuna„ inapoi bisericilor (cf. Inv. de Cred. Ort., intreb. 178).
si nu
mai avem rascumparare. «Eu vin curind, tine ce
ai, ca nimeni sa nu-ti
ia cununa» (Apoc, 3, 11).
iNVATfACELUL : Dar cum se face, practic, ungerea cu Sfint ml \.l
Marele Mir ?
, '
. . . , I
I ' •
146 DESPRE CREDINJA ORTODOXA . » I

*
PREOTUL : Dupa sSvir§irea botezului, preotui tUe$te indata ruga-

ciunea in oare cere lui Dumnfezeu sa invredniceasca pe noul botezat
de Daruil ungerii cu Sfintul Mir §i de Impantaîrea cu Sfintele Damn ale
Sfintului Duh. Apoi unge pe botezat cu Sfinitul Mir, facindu-i semnul
crueii : la frunte, pentru sfintirea mintii fi a gindurilor ; la ochi, gura,
u recti! pentra siimfirea simturilor la piept $i pe spate, pentru sfintirea
, ;
inimii §i a dorinjelor : la miini

pentru sfintirea faptelor
isi la picioare,
$i a eaiilor cre^tinuflui. De faecare data zice euvinteile «Pecetea Darullui :
•
V »
Sfintului Duh», «Amin». Aceste cuvinte sint Mate din a dona epistola
a sfmtului apostol Pavel catre corinteni, unde spune «Iar eel ce ne :
e pe noi lmpreuna cu vol, intra Hristos, §i ne-a uns <pe noi, •

• .
.
.
este Dumnezeu Care ne-a $i pecetluit pe noi $i a dat arvuna Duhului in

* ,
. *
;
1
-
*
* r 1 .
. • *
.
^j *
inimile noasitre» (II Cor., 1, 21—22).

*
,t
'
* :
Ungerea aceasta este, a$adar, semnul Darului Sfintului Duh, Care

*
- i
..
•'.
V
Capitolul 19
;
•
<
•
'
•
•
:
. .
S-a pogorift in -chip nevazut aisupra Miintuitoruilui ca om §1 asupra sfin- i *
- -*
.
;
DESPRE TAIN A
' "
>
tilor apostoli $i care ni se da $i noua dupa botez, in chip nevazut. Prin

• .
*
' •
"
I
• t •
' .
w . .
.
ungere, noul botezat devine cretin adevarat fi deplin, un nou Hristos, j

. - •
. t * : '
adica uns al Domnullui, cad cuvintul greeese «Hristos» inseamna «uns»

r
rA INTBI IMPARTASANII •
'
•
« i 1
.
•> *
( -
.
f *
*
»
,
(Inv. de Cred. Ort., intreb. 179).

\ V
i
*
• * *
INVATACELUL Te : rog acum, Parinte, sa-mi vorbe§iti despre Taina

;
cumiaiecarri. i *
PREOTUL : Mintuitorul spune «De nu ve\i minca Trupul Fiului :
*
*
pmului.fi de nu veti bea Singele Lui, nu veti avea viata intra voi».
-
(loan, 6, 55). .. i.
Imparta?anie (Euharistia sau Cuminecatura) este Taina in

Sfinta
.
care, sub chipul piinii $i al vinului, se imparta?e?te cre^tinului insuî

Trupul î Singele lui Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor i§i spre viata
1
de veci, infati$indu-se totodata, real i§i nesingeros, jertfa de pe Cruce

a Mmtuitorului.
H
Aceasta Sfinta Taina a orinduit-o Insuî Domnul nostra Iisus Iris- 1
'
tos, care nu numai ca a vorbit despre ea, ci a $i infaptuit-o Imsuî, ha

ajunui rastignirii Salle. Dupa ce a mincat cu apostolii Sai, luind o piine
§i rugindu-se Tatalui ceresc, a binecuvintat-o i§i, fringind-o, a zis «I.u :
Trupul Meu». Apoi a luat uin pahar §i, dup.i (v

V. i <
a|ir mincati, acesta este
a multumit le-a dat zicind «Beti dimtra acesta toî, aicesta este SlmcjcMo :
Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacilc-
-
x

DESPRE TAINA SFINTEI IMPARTA$ANII
lor» (Matei, 26, 26—28; Marcu, 22—24)
14, , «SS facet! lucrul acesta
intra pomenirea Mea» (Luca, 22, 19—20).
curaita §i neosindita, pe cind botezul nu se mad poate repeta, dupa cum
lata cum
Mintuitorul a poruncit ca acei ce vor sa aiba viaâ ve?- este scris {Efes. 4, 5). A ne imparta$i cu Trupu'l $i Singele Domnului
nica sa-I manince Trupul si sa-I bea Singele sub este chiar paruoca de la
r
Dumnezeu, ca toti de — la prunci pina la cei

nului, piinea si vinul sfintite prin slujba sfuita
forma piinii si a vi-
catre Tat&l, prin ruqa-
mai — sa se impartaêasca eel putdn o data pe an. Acest
batrini ilucru
ciuni |i ni se arata prin inchipuire cu mdeilul pascal din Vechiul Testament (Ie$.
de laud a (Matei, 26, 26—30; Marcu, 14, 22 26).
c'initari f
far aceastS mdnune a mdnunilor 12, —28 Num., — Insa

1 ; 9, 1 apostoli — ni se istorise^te —
14). sfinîi ii im-
c<i piinea $i vinul sa fie prefa-
cute in Trupul $i Singele Domnului, spre a le minca parta§eau pe cre§tini in fiecare Dumimica, deoarece aceia care credociu
$i a le bea cre$tinii
— a fost data spre savir?ire numai apostolilor Sai,
episcopilor ?i preo-
in Iisus staruiau in invatatura apostolilor $i in comundune, fiind ne-
tilor hirotoniti prin alegerea §i punerea miinilor lipsiti de la biserica in toate zilele. Pentru aceasta, apostolii fringeau
preotesti (Tit, 1, 3—9).
~~~
Cre$t A *-**• piinea î luau impreuna hrana cu bucurie $i intru curaîa inimai (Fapte r
criei t de bund ar fi ei inainitea iui Dumnezeu
$i ori-
cite minuni ar face —
nu pot s3vir$i Taina «fringerii piinii», ci numai 2,42—46; 20,7—11).
Mai tirziu, Biserica a statornicit ca cre^tinii sa se impartaêasca
episcopn ?i preotii. Acest ilucru este dovedit in mod limpede
de Scrip- pe an, in cele patru posturi. Desigur, unii din cei ev;lavio*?i
tura Vechiului $i Noului Testament. Astfel, in de patru ori
Legea Veche, Dumnezeu
a orinduiit preot pe Aaron $i pe copiid s-au impartai$it $i de mad multe ori, dupa cum $i astazi sintmulti care
copiilor lui, din neam in neam,
pina avea sa vinS Mesia Hristos, iar cei ce au se impartaêsc mai adeseori intr-un an î e cu atiit mai bine, numai sa
indraznit sa slujeasca
fara sa fie din neamul M
Aaron preotul au fost pedepsiti groaznic
aiba pregatirea cuvenita, caci ori de cite ori mincam ?i bem Trupul
$i Singele Domnului, vestim moartea Lui, pina va veni a doua oaa*ft
(Num., 3, 10 16, 1—50; I Regi, 13, 1
? —
14; II Par., 26, 16—18). In Noul
(I Cor., 11,26).
Testament, Domnul nos-tru Iisus Hristos, schimbind
preotia i$i Legea
Veche (Evr., 7, 12), a orinduit preotia noua ca putere de a lucxa Aceasta Sfinta Taina este administrata de preoti î noului botezat
cele
sfinte $i de a ierta pacatele —
ca *>i. El insu$i —
celor ce se pocaiesc
chiar la botez, dupa ce a fost uns cu sfintul mir sau cu pecetea Duhului
Sfint. Asitfel Ii se da pina la virsta de 7 and, urmind ca de la aceaslii
(loan, 20, 19—23; Apoc, 1, 6; 5, 10; II Cor., 5, 18—20; I Cor., 4, 1 .
Ps.
13,9—16). virsta mai inainte sa se spovedeasca la preotul duhovnic (sa-?i mclr-
* . *
turiseasca pacateile, cf. loan, 1, 9) ,§i sa se vada daca e vrednde de Tru])iiil

Astfei, aceasta minunata hrana — Trupul
Singele Domnului se
si — §i Singele Domnului. Pentru cei ce vor sa se impartaêasca fiind maturi,
daruieste numai prin psreotii crestini. Cine vrea sa se
mintuiasca merge sfintul apostol Pavel recomanda da fiecare sa se cerceteze pe sine f?i
la Biserica; §i prime$te, chiar si cei
55, 1—13; Mai., 11,

ce n-au bani, caci se da in dar (Isaia,
Apoc,
numai a,DOi —
dupa spovedanie §i cu dezlegarea duhovnicullui sa se —
1, 6; Rom., 5, 14—16). Sfintul apostol
21,
imparta$easca cu Trupul §i cu Singele Domnului. Caci cine va min<vi
Pavel spune «Paharul binecuvintarii pe eare-1 binecuvintam
:
nu este, î va bea cu nevrednicie Trupul §i Singele Domnului, judecaita lui '^\
oare, impartasirea cu singele flui Hristos ? Piinea
pe care o fringem nu maninca §i bea, nesocotind Trupul $i Singele Domnului (I Cor., 11, 27
este, oare, impartasirea .cu trupul lui
Hristos ?>, (I Cor., 10, 16). Da, nu 29; Evr.,9, 4— 6).
este o inchipuire, caci cine nu are aceasta credinta
este ratacit $i nu are
tnintuire (cf. Rom., 14, 23). Despre acest singe euharistic
INVAtACELUL : Sint unii cre^tini care afirma ca piinea î vimul
ni se spune :
de «Cina Domnului» este piine naturala ?i vin natural. Ele num.ii
la
«Singele lui Iisus, Fiul Lui, ne curateste -pe noi de orice
pacat» (I loan,
inchipuiesc sau simbolizeaza Trupul $i Singele Domnului, f&ri'\ s& fi( %
1,7).
de fapt. A$a a fost chiar §i la Cina cea de Taina, ceea ce se vcmIc In
TrupulSingele Domnului se poate minca §i mai des, atunci cind
$i
ne ferim de rele $i cind avem viata neprihanita cuvintele de atunci ale Mintuitorului : «Adevar graiesc vouli, ci dt
§i con?tiinta noastra
acum nu voi mad bea din rodul viêi pina in ziua aceea cind 11 voi lx»rt
DESPRE TAINA SFINTEI IM1PARTA?ANH 1M
150
_ DESPRE CREDINTA ORTODOXA I
vin, ci aceasta cina a Mintuitorului are caracterul de Taina, deoanuv

nou, intru imparatia lui Duminezeu» (Marcu, 14, 25; Matei, 26, 29). Deci,
Duh, care iarta pacatele J?i slin-
este verba de «rodul vitei», eeea ce Snseamna ca vinufl a ramas vin na- prin ea se imparta§e?te darul Sfintului
un caracter de jertfa, pentru ca ea intrune^c
tural $i nu is-a prefaeut in Singe. De aici rezulta ea te^te 'totodata, ea are
;
i$i
el simbolizeaza nu- fringe
toate conditiiae unei jertfe Trupul ;§i Singele Domnului care se
mai, iar nu §i este, Singe le Domnullui. :
iertarea pacaiteloir, deci, §i insu?irea de jcrlta

<>i se varsa pentru noi spre
PREOTUL: Cuvintele de mai sus (Marcu, 14, 25? Matei, 26, 29) au
mai mare insemnalalv
ispaîtoare. Aceste caractexistici, fiind de cea
fost spuse de Mintuitoirul cu privire Ila primul pahar care, in adevar,
trebuie sa fie trecute cu vederea interpretaite greîl.
continea vinul natural, insa Sfinta Impartaânie a fost aêzata de Min- pentru noi, nu !§i
o nesingeroasa
tuitorul dupa cina, la al doilea pahar, caci atunci a zis Mintuitorul: INVATACELUL Cum poate :sa fie Euharrsitia jertfa
S-a adus pe Sine jertfa o sin-
« Acest pahar este Legea cea noua, intru Singele Meu...» (Luca, 21, 17 a Mintuitorului, de vreme ce Mintuitoruil
gura data, pe Golgota, ?i ea nu se mai poate repeta niciodata (Evr., 9,
20). Deci, ceea ce la Marcu este incomplet se completeaza ?i se lamu-
ar acea jentfa, ar insemna ca se re-
re$te la Luca. Matei nu vorbe$te decit de un singur pahar, anume 28; 10, 14) ? Or, daca Euharistia fi
de eel
euharistic (al Cuminecaiturii) la Luca insa observam ca este vorba de
,-
in oontradictie cu Sfinta Scriptura.

^
doua pahare $i ca Sfinta Taina a fost a§ezata la al doilea pa- ar fi
o singula data si jcrlia

har. Astfel, cuvintele care se refera la priimul pahar nu sint in legatura PREOTUL: Intr-adevar, HriiStos S-a; jertfit
repeta, ar insemna ca n-a avul
cu Sfinta Impartaânie, cum este cazul §i cu citatuil de ila Marcu {14, 25). Lui nu se mai repeta, pentru ca, de s-ar
si ar fi fost asemenea jertfelor din Vec'hiul Testament.
INVATACELUL efectuil asteptat
: spuneam mai sus, acei cre$tini
In legatura cu ce
repetare a ei ar fi fara
De vreme ce ea, insa, a avut acel efect, orioe
spun ca Iraparta?ania sau «Cina Domnului» ar fi o simpla cina come-
rost. Pina aici sintem de perfect acord.
<
morativa, un ospaj, un bamcheit sau o masa colegiarta, la care se consuma

Dar din aceasta mai rezulta ca Sfinta Euharistie nu poate sa lh
piine $i vin, in amimtirea Cinei celei de Taina, a paitimii §i a mortii Dom-
pe GoUgota, adusa in chip nesingeros. Ea
nului. A§a a rinduit Mintuitaruil zicind apostolilor Sai jertfa unica a Domnului de
«..,aceasta sa :
o permaneiili-
repeta jertfa de pe Golgota, o ofera, o actualizeaza si
faceti intrupomenirea Mea» (Luca, 22, 19,- I Cor., 11, 24—25). Iar sfin- trupurilr
intotdeauna prezente si vii in
tul apostol Pavel zice «De cite or; mincati aceasta piine ?i beti acest
:
zeaza, facind ca roadele ei sa fie
venire a Dominului. Jertfa euhar is-
pahar, moartea Domnului vestiti, pina la vendrea Lui» (I Cor., 11, 26). si suf'letele noastre, pina la a doua
singer os, iar
Scopul ar a§adar, adineirea cred,intei ?i a evdaviei creatine, prin sim-
fi, tica repeta jentfa de pe Golgota, care atunci a
insu?i ne-a indemnat ca jertfa Trupului 9]
bolul ce-1 reprezinta, iar nu mincarea cu adevarat a Trupului §i a Sin- acum nesingeros. Mintuiitoruli
ge'lui Mintuiitorului, nici permanentizarea jentfei de pe Golgota. Singelui Sau —
si in acelasi timp aducerea ei sa nu —
inceteze pmft la
a , 1
25-26). Pe de alia
PREOTUL «Cima Domnu!lui» nn este o simpla comemorare a mortii
: venir,ea Sa cea de apoi (Luca, 22, 19 I Cor., 11,
;
Domnului, caci piinea ?i vinul de la aceasta «Cina» sfinta nu au fost aduce o singura data, iar pe de alta, ci
parte, se spune ca jertfa Sa se
numai simboluri ale Trupului $i Singelui Domnului, ci cu adevarat Trup acea jertfa va trebui sa o aducem pina ila venirea a doua.
si Singe al Sau. Mintuitorul ne-a inva|at
acest adevar. Caci El nu a zis :
INVATACELUL Cum : poate un preot, care este si el un om pacalos,
!.im|i, mincati, caci acesta este un simbol al Singelui Meu.
Nu Ci a zis ! :
sa savirseasca o minune ca aceasta, neinchipuit de mare, de a preface
« Aceasta (piinea) este Trupul Meu» $i «acesta (vinul) este Singeile
Meu» piinea si vinul, in Trupul si Singele Domnului ?
(Matei, 26, 26—28; Luca, 22, 19—20). Asadar, dupa cum piinea $i vinul sint
Preotii, in adevar, pot pacatosi, pentru ca §i ei
euharistic nu sint numai ni$te simboluri, ci adevarat
PREOTUL: fi
Trup §i Singe al
de pacMo clt sint Invinuiti. Iir...
MiiiUnTOTuilui, tot astfel §i «Cima Domnu'Iui» — cum mimese unii
o
oameni; totusi nu toti sint atit
nu
5i pe
preotii sint cei care prefac piin<<n
mi este doar o simpla cina prieteneasca unde se trebuie sa se stie urmatorul uucru :
maninca piine $i se bea

i
$i vinul in Trupul $i Singele Domnului, ci Duhul Sfint. Preotii numai se

roaga lui Dumnezeu impreuna cu ob$tea credincio§ilor, ca sa trimita
Duhul Sfint $i sa prefaca aceste Sfinte Daruri in Trupull $i Singele Mi;n-
tuitoruilui. Ori-cit de pacatoî ar fi preotii, an de la hirotonie darul spe-
cial ai Sfintului Duh pentru savrrîrea slujbei $i a celor sfinte. Darul
acesta au nici ingerii din cer §i nimeni dintre oameni, afara de
n/u-1
preoti. lata de ce le este cu putinta aoeasta minune, mai presus de
ininte $i de cuvint.
INVATACELUL Dar : ce pregatire trebuie sa-$i faca cei ce voiesc

a se impartaî cu Sfintele Taine ?
PREOTUL Pregatirea pentru Sfinta !lmparta§anie este de doua fe-

:
luri trupeasca $i sufleteasca. Ea consta in

: :
a) Marturisirea pacatelor, fara de care nimeni nu se poate impar-

ta$i. Numai pina la vtrsta de 7 ani sint scutiti de spovedanie
copiii
b) Impacarea cu toji sa nu fie certat cu nimeni $i sa nu aiba' nimic
;
;
Capitolul 20
impotriva cuiva ;
c) Infrinarea de la orice fapta rea §i de la impreunare

trupeasca TAINA POCAINTEI
(eel putin cu citeva zile inainte) (I Cor. 7, 5 Sf. Timotei
al Alexandria,
r ?
Canon 5, la Mila$, op. mincare $i bautura in

cit., p. 162), abtinere de la
ziua impartaâniei $i seara in ajun. Numai bolnavilor pocainta o Taina ?
pe moarte li se INVATACELUL In ce : fel este
poate da Sfinta Impartaânie pe mincate (Sf. Nichifor Marturisitorul, pentru ca Dumnezeu iarta, prin du-
PREOTUL Pocainta este
:
Taina
Can. 9 la Nicodim Mila;§, op. cit, p. 231) se caiesc sincer si se marturisesc ina-
r
?
hovnic, pacatele crestinilor care
d) Citirea pravilei pentru Sfinta ilmpartaânie, cu vrednicie.
Unele intea preotului.
rugaciuni din ea le cite$te preotul in numele credincio$ilor, in sfinta loan Damaschin, intoarcerea dmtru eel
Pocainta este, dupa sfintul
biserica, inainte de impartaîre. In Cartea de rugaciuni
se gase^te eel dupa fire si de la diavolul la Dumnezeu, prm nevo-
afara din fire la
pravila de cuviincioasa pregatire sufleteasca §i trupeasca pentru impar-
spus, ea este intoarcerea, de bunavole, de la
inta si osteneala. Altfel
taîre.
curatenie. Pocainta are patru parti: 1- cainta 2.
qreseala la starea de ;
INVATACELUL Dar impartaîrea bolnavilor cum se face ? implinirea canonului dat de du-
:
marturisirea pacatelor prin viu grai 3. ;
PREOTUL Bolnavii pot fi imparta?iti de preoti $1 in afara Risericii, un duhovnic nu are voie de a
: hovnic ; 4. dezlegarea pacatelor. Nici
pe la casele lor sau la spital, cu particele din Sfintul Trup primeste de a face un anumit canon ce
sfintit anume face dezlegarea aceluia care nu
pentru acest scop, in Joia cea Mare, $i pastrate in sfintul Altar, in chi- Nicodim Aghioritul, /nvdjdrura cdtre duhovwc).
i se rinduieste (Sfintul
votul de pe sfinta masa. In aceste cazuri imparta?irea se face dupa o instituita de catre Mintuiton.l,
Pocainta ca Taina, a fast anuntata si
rinduiala deosebita, scrisa in Molitfelnic (Rinduiala grabnicei lmparta- spus tuturor apostolilor Sai «Adevar„l
Care a vestit-o atunci cind le.a :
Viri). Nu se poate da insa Sfinta Impartaânie pamint vor legate §i in cer ?ionnl.-
oraiesc voua, oriclte vefi lega pe
fi
bolnavilor cazuti in stare
de incon?tienta (nesimtire) sau celor ie?iti din minte (nebuni) (Inv. pamint
de
cred. ort., intreb. 198). una
154 DESPRE CREDINTA ORTODOXA 155
-
DESPRE TAINA POCAINTEI
aratindu-Se apostohlor Sa 1( le-a zis «Luati Duh Sfint, carora le veti pocainta, in-
:
Gasiti rugi de
tau, ca tu te-ai pocait prin faradelegea
ta.
ierta pacatele, le vor fi iertate i carora le sa
? veti tine, vor fi tfnute» (loan, orice faradelege, ca
20, 22—25). toarceti-va la Domnul si-I ziceti Lui: Iarta-ne
"
aducem, loc de taun, lauda bu-

In legea lui Moise nu exists pocainta, nici rabdare ne bucuram de milostivirea Ta si sa in
impotriva paca- de asemenea, se vorbeste mult
tosului, moartea rasplatindu-se cu moarte, ucigasul zelor noastre» (Os., 14, 2—3). In psalmi,
fiind scos chiar de la
altar spre a fi omorit despre iertarea prin pocainta.
«Viata pentru viata, ochi pentru ochi, dinte pen-
:
Domnul Hristos si la invatatura
tru dinte, mina pentru mina, picior pentru picior, Pocainta consta in intoarcerea la
arsura pentru arsura, calea cea rea, la cea buna, adica
rana pentru rana, vinataie pentru vinataie* (Ies., Evangheliei Sale, in intoarcerea de la
21, 12—25). Cine purta fugi de calea cea rea a desfata-
vreo povara pe el simbata sau facea vreo lucrare, chiar pe calea Bisericii. Pocainta consta in a
de s-ar fi cait aspra (Matei, 13-14). Pocainta
rilor si a umbla pe calea cea strimta si
7,
si ar fi fagaduit ca nu mm
face, nu era iertat, ci trebuia neaparat sa facut si sa te hotarasti
moara. Cine ar fi facut foe in casa simbata nu era iertat, consta in a-ti parea ran de relele pe care le-ai
trebuia omorit Pocainta consta in a-ti martunsi
(la?., 31, 13—15; Num., 15, 32—36). De facea sa nu le mai faci (II Petru, 2, 20—22).
cineva desfrinare, negresit loan, 20, 19-23
11-14, Ma-
trebuia omorit (Lev., 20, 10—21) si altele de acest fel. pacatele la preot (I loan, 1, 9, Luca, 17, ,
m Hide de iertarea paca-

tei 14 18—19 18, 18• loan, 1, 9 Fapte, 19, ,
18). ,
Astfel era legea data evreilor. Dar in legea cea noua, iertarea slabanogului (Ma-
a lui Hristos, telor prin preot a aratat Domnul Hristos
in
Eyanghelia sau Legea Credintei, oare este tot asa ? Nu, hotarit, Magdalena (Luca, 36—50), la
nu !
tei 9 1—8) a femeii pacatoase, Maria 7,
Caci Dumnezeu a trimis pe sfintul loan Botezatorul sa neosindirea femen care
intoarcerea 'fiului risipitor (Luca, 15, 11-32),
strige «Pocaiti- : in
va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor... Domnul nostra Iisus
Facet! deci roade vrednice de 1-11). In scurt,
a fost prinsa in desfrinare (loan, 8,
pocainta» (Matei, 3, 1—8). «Cel ce are doua haine mintuiasca pe eel pier-
sa dea celui ce nu Hristos, dupa cum insusi arata, «...a venit ca sa
are si eel ce are bucate sa faca la fel». Vamesilor pocaiesc (Matei, 18 11-4),
le spunea «Sa nu pacato ce se
dut>, sa mintuiasca pe cei i
:
?
cereti nimic mai mult decit ce va este rinduit». Ostasilor, bolnavi» (Matei, 12
care intrebau caci «nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei 9, ;
?i ce sa faca spre a fi iertati, le spunea «Sa nu asupriti

ei
este ca nimeni sa nu mai pa-
pe nimeni, :
Luca 19 1—10). Idealul credintei crestine

nici sa pirifi si sa va multumiti cu solda voastra»
(Luca, 3 11—14). Ve- evanghelist loan: «Copiii mei VJ
r
catuiasck. Mai spune insa sfintul
nind Domnul Hristos zicea «Poeaiti-va $i credeti in Dar daca cineva a pacatu.t,
:
Evanghelie» (Mar- scriu aceste lucruri, ca sa nu pacatuiti.
cu, 1, 15) «Legea $i proorocii au fost pina la loan de atunci Imparatia drept. El este jertfa cl<-
;
un mijlocitor, pe Iisus Hristos eel
lui Dumnezeu se veste?te ;?i fiecare se
?
avem la Tatal
sile^te spre ea^ (Luca, 16, 16). nu numai pentru ale noastre ci si
ispasire pentru pacatele noastre, dar
«Caci Legea a fost data prin Moise, iar harul ?i adevarul face in Sfmtul Altar, la l.i-
au venit prin pentru ale lumii intregi», adica jertfa ce se
Iisus Hristos» (loan, 1, 17). Iar marele apostol
Pavel ne spune «Hristos
este sfir?itul Legii» (Rom., 10, 4 6 14; 7, 1—6) î cine
:
serica (I loan, 2 f
1 — 2).
crede in Iisus este
.
r
TNVATACELUL : Nu cumva marturisirea pacatelor nu trebuie fa-
prin El iertat de toate lucrurile de care n-a putut fi Nu cumva ea nu trebuie sii lie
iertat prin Legea lui
Moise (Fapte, 13, 38—39).
'""',' cuta preotului, ci celorlalti credincio§i
A?a
?
ar reiesi din cuvintele Scnpluru :
secreta, ci, dimpotriva, publica ?

Pocainta a fost prezisa de prooroci, dupa cum este scris «Spune-le: pacatele si va rugati unul pentru allul->
:
«Marturisiti-va unul altuda
viu stat Eu, zice Domnul, nu voiesc moartea (osinda) oacatosului, ci sa
(lacov,
*
5, 16).
se mtaarca.la calea lui $i sa fie viu. IntoarceU-va, intoarceti-va lacov
I \ M
de la 1 PREOTUL Nu este rau sa ne
:
marturisim, cum zice sfintul ,
calea voastra cea rea Pentru ce vreti sa muriti in pacat, casa lui da iertarea pacatelor, dc/lc
!
dar numai cei ce au darul preotiei pot si

Israel ?» (Iez., 33, 11 y
Isaia, 1, 16—18; 43, 25—26; 44, 21—23). $i prin
qarea
J lasata de Mintuitorul, pentru ca numai apostolilor si, pnn «••, —
Ceea Duhul ... T-.i_J. A&mikXmni Ufl
'
cê Sfint zice : «Intoarce-te, Israele la- Domnul Dumnezeul le-a incredintat Mintuitorul ,
pu
lilt
/, _ _ "K I 1
i
urmaîlor lor care au darul preotiei
!
156 DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE TAINA POCAINTEI l.V/
terea dreptul de a ierta si de a tine pacatele, de a lega

si dupa
si a dezlega
(Matei, 16, 19 18, 18 §,a.). Expresia «unul altuia» (Iacov,
f
5, 16) inseam-
Sfint cu darurile Sale sfintitoare.
na preotul care prime$te pocainta, pe de o parte, ?i credinciosul Vechiul Testament se intilnesc cazun
care Cu toate acestea, chiar si in
Dumnezeu. Asa, de
se pocSieste cere dezlegarea pacatelor, pe de alta. Cind marele apos-
si cind marturisirea pacatelor nu se facea direct lui
marturisit lui Nathan Proorocul
tol Pavel a predicat Evanghelia lui Hristos in Efes,
multi dintre cei ce pilda, insusi psalmistul David s-a
crezusera veneau sa se marturiseasca si sa-si spuria faptele (II Regi, 12, 13), iar Aaron s-a marturisit cu cainta lui Moise, iar nu direct
(Fapte, 19,
11—22). deci, ca in pocainta Vechiului
18). Dar la cine veneau, decit la Pavel, spre a primi
de la el iertarea lui Dumnezeu (Num., 3, lata, si
pacatelor ? Fiindca numai apostolii lui Hristos au primit puterea

de a Testament exists posibilitatea marturisirii indirecte.
lega sau dezlega pacatele oamenilor. Sfintul apostol iertarea pacatelor vine direct
Pavel a excomuni- INVATACELUL Mai spun :aceia ca
cat $i iaraî a primit in Biserica dupa ce s-a pocait pe eel ce fap- — de la Dumnezeu, nu prin mijlocirea preotilor, caci asa ne-a invStat
(Matei,
tuise un mare pacat in Corint (vezi I Cor. cap. 5 Mintuitorul sa cerem «$i ne iarta noua greselile noastre...» 6,
$1 II Cor., 2, 5—11).
r
:
Acelaî apostol Pavel a dat satanei pe Imeneu $i pe Alexandru primit iertare smbanogul din Caper-
12). De la Dumnezeu direct au
:
?i
altii sa se invete sa nu huleasca (I Tim., femeia pacatoasa in casa lui Simon
1, 20). A$adar, puterea de a naum (Marcu, 2, 5 Luca, 5, 20)
; f
lega ?i a dezlega pacatele oamenilor, precum ?i puterea tilharul pe cruce (Luca,

diseiplinara in (Luca, 7, 48) vamesul in templu
,
(Luca, 18, 14) ;
acestia nu a avut nevoie de mijlocirea

Biserica Sa, Hristos a dat-o sfintilor Sai ucenici i$i apostoli,
iar nu ori- 23 43) s.a. Nici unul dintre
cui, cum inteleg unii. La dreapta judecata preotilor spre a primi iertarea.
a lui Hristos se va vedea cine
avut putere pe pamint, data de la nu au nimic de-a face cu Taina po-
a El, spre a dezlega $i ierta pacatele PREOTUL Textele de mai
: sus
oamenilor, dar atunci, pentru unii, va pacatelor la preot, caci ele se refera la intim-
fi prea tirziu. caintei si cu marturisirea
Mintuitorul inca nu instituise pocainta
iNVATACELUL plari petrecute pe vremea cind
: fntr-adevar, spun unii ca marturisirea trebuie fa- Pe
putere de a lega si a dezlega pacatele.
cuta direct lui Dumnezeu ca Taina si nici preotia cu
«Miluie$te-ma, Dumnezeule, dupa mare mila
:
Dumnezeu adevarat, El
atunci Mintuitorul inca era de fata si, deci, ca
Ta ?i, dupa multimea indurarilor Tale, i?terge faradelegea mea. Mai
vir-
insusi facea dezlegarile de pacate. Noi stim ca aceasta putere a dat-o
tos ma spala de faradelegea mea §i de pacatul
meu ma curate^te. Ca Sa cea din morti, cind S-a aratat §i le-a
faradelegea mea eu o cunosc §i pScatul meu inaintea mea apostolilor Sai dupa Invierea
este pururea» Precum M-a trimis pe Mine Tatal, si Eu va trimit pe
(Ps. 50, 1—4). Acelaî psalmist zice, zis : «Pace voua !
adresindu-se, de asemenea, direct

voi. Si zicind acestea, a suflat asupra lor §i le-a zis : «Luati Duh Sfint
lui Dumnezeu «Pacatul meu
1-am cunoscut §i faradelegea mea n-am vor fi iertate si carora le veti \ine vor fi
:
Carora veti ierta pacatele, le

ascuns-o impotriva mea. Zis-am marturisi-voi faradelegea Duh,
:
mea Dom- tinute* (loan, 20, 21—23). Vezi ca atit darul Preasfintului cit si
nului §i Tu ai iertat nelegiuirea pacatului meu» (Ps. ucenicilor Sai, dupa Inviere. In
;
31, 5). puterea de a ierta le-a dat Mintuitorul
PREOTULIn cele de mai sus ti-am aratat ca dezlegarea vine sau mai bine zis cuvintele din rugaciunea
:
dupa ce priveste rugaciunea
Jertfa Mintuitorului. El o da prin preoti. «Tatal nostru» —
prin care ne adresam direct lui Dumnezeu pentru ier-
mijlocirea preotilor la dezlegarea paca-

Vechiul Testament marturisirea se facea direct lui Dumnezeu,
In tarea pacatelor, ele nu lnlatura
caci in alta forma nu se putea face. Dar pentru ca ele nu au nici o legatura cu aceasta
marturisirea aceasta era numai telor din Taina pocaintei,
o pocainta, nu o Taina o pocaintei, de vreme ce in Legea Dumnezeu iertarea pacatelor si in afar.1 de
Veche nici Taina. Noi putem cere de la
preotia nu era o Taina prin care preotii sa fi primit de la Dumnezeu Taina pocaintei. Aceasta o putem cere direct, in orice pocainta si i'«
pu-
terea de «a lega» sau «a dezlega», de «a ierta» sau cind fagaduim sa facem fapte bunc,
de «a tine» pacatele orice rugaciune, mai ales atunci
oamenilor. Aceste doua Taine s-au instituit de abia in Noul ^,,,^3 r-„m QtA ra7;iil aici. cind zicem in continuare «...precum §i n«>i:
Testament
'
mamma ~±i
'
T
158 DESPRE CREDINTA ORTODOXA DESPRE TAINA POCAINTEI * * 1 59

'
i
'
ertSm grei$itilor no?tri». Iertarea unor pacate se poate obtine _

'
decit prin Taina pocaintei sau prin rugaciunea

§i altfel
2) Spovedania trebuie sa fie sincera §i de buna vole.
preotilor. De pilda, prin
3) Spovedania trebuie sa fie secreta, adica in
taina.
rugaciune, cainta, fapte bune etc. Insa Taina
pocaintei este un mijloc acuta cu umilinta cu zdrobire de inima,
mult mai sigur ?i mai la indemina. Iertarea prin 4) Spovedania trebuie f §i
ea este totala, in ma- pentru pacatele savirîte cu dorinta sincera
sura in care ? i ea e,ste completa, de la temelia ei adica cu parere de rau $i
nelipsind nici faptele sau a pacatelor nu
care atrag de la Dumnezeu iertarea rugaciunea, de a nu le mai saving. Simpla marturisire iniîrare
postul, evlavia, dra- :
gostea ?.a. In plus, iin ea obtinem $i dezlegarea aduce iertarea lor caci zice Domnul «De nu va veti pocai, toti veti
r
:
prin puterea pe care Important este ca, de la o marturisire la alta, cre^-

Insu?i Mintuitorul a dat-o apostolilor Sai $i, prin pieri» (Luca, 13, 5).
acedia, urmaîlor lor.
Astfel, textele de mai sus nu contrazic tinul sa se osteneasca sa-i$i indrepteze cit mai mult viata, desavir?indu-se
invatatura $ practica noastra -' P
Inv. de Cred. Ort., intreb. 187). ..---' i
privitoare la Taina pocaintei, in care preotii duhovnici in virtute (vezi §i :
dau dezlegare. spovedeasca

INVATACELUL: Oare INVATACELUL : Dar cind §i de cite ori trebuie sa se
preotiiau puterea de a ierta pacatele? Scris
ii ?
cre^tinii
este
C O1
5, 21).
:
\
«Cine poate sa ierte
'
, I * r
i
pacatele decit Unul Dumnezeu?* (Luca
-
*
i .•
r '
"
•
if <
PREOTUL Spovedania
: nu este legata de termene §i de soroade din
nevoia
' .
J .
.1
timpul anului. Putem alerga la duhovnic ori de cite ori simtim

PREOTUL In adevar, numai Dumnezeu poate ierta pacatele. Dar
:
de a ne u$ura sufletul de povara pacatelor, sau de a primi mingiierea

in insa 5 i Taina pocaintei, nu preotul este eel ce iarta pacatele, ci tot
harului $i nadejdea iertarii. Cu cit ne vom spovedi mai des, cu atit mai
Dumnezeu, prin mijlocirea preotului. Dumnezeu este izvorul §i stapmul
bine. De obicei insa spovedania este legata de posturi. De aceea, po-
darului, al puterii de a ierta pacatele
preotul este numai un adminis- marturisim pacatele de patru
trator al acestui dar. Deci si noi, la
;
runca a patra a Bisericii ne invata sa ne
marturisire, nu de la preot primim posturi Pa$telui, al Craciunului, ad
dezlegarea, ci de la Dumnezeu transmite — prin harul Sau — pe care 11
ori pe
Sfintei
an,
Marii
adica
?i al
in cele
Sfintilor
patru
Apostoli. Cei
al
mai evlavio?i
:
pot sa se martu-
preotul. Preotul este acela care are calitatea
de a da mai departe sau a
mijloci harul. Harul nu este al sau, ci al lui riseasca o data pe luna, iar ceilalti, eel putin o data pe an (Ibidem,
Dumnezeu (II Cor., 4, 7) ,$i, intreb. 188).
u
chiar pacatos fund, preotul primeste si pastreaza .. .
acest dar. Si apostolul '
Petru a f ost pacatos, caci s-a lepadat de

* * •
Domnul si Invatatorul sau, si

totusi a primit acest dar. De asemenea, 1-a
primit si apostolul loan, d'esi •
el iinsusi marturiseste ca nu exista om fara de paoat (I loan, 1,8; Apoc, » .
15, 4). Iar apostolul Pavel se socoteste eel dintii

dintre pac'atosi'(I Tim.!
1, 15).
^
.--'.. :
1 I
•
'
*
- •
In aceasta situate este si preotul, el avind

darul pe care 1-a primit
prin Taina preotfei, de a lega si a dezlega
pacatele (Matei, 18, 18 ? loan . .
20, 21—23).
INVATACELUL : Dar cum trebuie fScuta marturisirea la preot
adica spovedania ? .
t -
-
%. *.
* . *» i
PREOTUL: Marturisirea pacatelor inaintea preotului duhovnic

trebuie sa se faca astfel: i
1) Sa
completa, adica s& cuprinda toate pacatele savir$ite
fie
de
Ja ultima spovedanie $i sfi nu ascundS
nici unul din cele faptuite.
DESPRE TAINA PREOTIEI M.I
vechime aminte$te g| canonul X din Antiohia, precum $i canonul IV al
Sinodului al IV-lea Ecumenic $.a.

.
In Sfinta Scriptura sint pomenite trei trepte ale preotiei: episcopii,
lt
preotii $i diaconii (vezi Tit, 1, 5— 9 I Tim., 5, 19—22 Fapte, 20, 17, 28 ; ; ,
6, 6 s.a.) Oricare alte grade ierarhice nu sint trepte harice, ci doar

distinctii,qrade administrative sau numai onorifice. Ele nu sint rindu-
iala dumnezeiasca, ci omeneasca si sint acordate de episcopi, tot prin
ruqacduni si punerea miinilor, dar nu prin Taina «hirotoniei», ci prin
ierurgia «hirotesiei». Astfel de grade onorifice sau administrative exi-
sts in fiecare treapta a preotiei, ca de exemplu la treapta de episcop :
exista arhiepiscop, mitropolit, mitropolit primat, patriarh

: la treapta ;
de preot sachelar, protoiereu, iconom, iconom stavrofor (purtator de

:
" cruce) la treapta diaconiei arhidiacon sau protodiacon.

i
: ?
Capitolul 21 Trebuie tinut in seamS ca in BisericS sint douS feluri de membri,

deosebiti intre ei : preotii (sau paistorii) §i credincioîi (sau turma). In
numai
DESPRE TÎNA PREOTIEI Biserica,
sint
* *
nu oricine dintre credinciosi poate
•
chemati de Dumnezeu si carora li s-a impSrta$it darul preotiei prin

fi preot, ci
i
cei care
i *
(HIROTONIA) sfinta Taina numita «punerea miinilor preotiei» sau «hirotonia». Iar
aceastS Taina se administreaza numai celor chemati care au cajdtatile
cerute de Sfinta Scriptura (I Tim., 1, 2, 3, 8).
INVATACELUL Preotia este cu adevarat o Taina ?
: INVATACELUL : Exists in Sfinta Scriptura o seama de texte care
Sint unii cre$-
tini care nu cred lucrul acesta. se referS la o preotie generalS, ca de exemplu «$i voi in$iva, ca pietre :
PREOTUL: Asculta vii, sa fiti ziditi casa duhovniceasca, spre preotia sfinta, ca si aducefi
cuvlntul Mintuitorului : « Adevarat
voua: ve t i lega pe pamint vor fi legate i in
oriclte jertfe duhovnice^ti, placute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos» (I Petru,
? VeT ôTiciteTeU 2 5). «$i I-ai facut Dumnezeului nostru impSrStie §i preoti $i vor im-
dezlega pe pamint vor fi dezlegate r
5 i in cer» (Matei, 18, 18; loan, 202h.

Jar Pavel scrie parati pe pamint » (Apoc., 5, 10). $i iara$i : «Fericit $i sfint este eel ce
lui Timotei :
U am intesc
sa aprinzi... harul lui Dumne-
«...i
are parte de invierea Peste ace^tia moartea cea de a doua
zeu, eel ce este m tine prin punerea miinilor mele»
(II Tim., 1 6)
celtii dintii.
Preotia este cu adevarat o Taina, oara nu are putere, ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu $i ai lui Hristos $i
In care, prin punerea miinilor
arhiereilor si prin rugaciune, se vor imparati cu El mii de ani» (Apoc, sau «Iar voi sinteti se- 20, 6) ; :
impartaseste persoanei anume prega-

Ute harul care da puterea mintie aleaisa, preotie imparateasca, neam sfint, popor agonisit de Dum-
de a inva t a cuvintul lui Dumnezeu,
a savirsi nezeu, ca sa vestiti in lume bunatatile Celui ce v-a chemat din iintu-
wmtele Tame si a conduce pe credinciosi
la mintuire (Matei, 28 19 18
18; loan, 20, 23). neric la lumina Sa cea minunata* (I Petru, 2, 9) sau «$i acum de voti ; :
asculta cuvintul Meu §i veti pazi legamintul Meu, veti fi Mie popor
i
numarul functiilor preotesti era sapte : 1. portarii si ales din toate neamurile, ca al Meu este tot pamintul.. Imi veti fi Mir
urmatorii lor juratorii
preotu, 7.
,
episcopii.
2. ,
Despre aceste
3. citetii , 4. ipodiaconii . 5.
functii si rinduieli biserice?ti din
diaconii •
6 preotie imparateasca i$i neam sfint.. .» (Ie?., 19, 5 — 6). $i iaraî : «Iar voi
veti fi numiti preoti ai Dpn^nului, slujitori ai Dumnezeului nostru» (Isnia,
11 — Credinja Ortodoxa
^***m .
: . : ... „
03
- DESPRE TAINA PREOJIEI 1
162 DESPRE CREDINTJA ORTODOXA

de Dumnezeu din neamul lui Aaron, po
Cum a fost preotia cea instituita
61, 6). trebuie ele intelese fata de ceea ce noi ortodoc$ii numim Moise a imp&rtit-o in trei trepte arhi-
preotie ca Taina ? care, cu porunca lui Dumnezeu, :
ereasca, preoteasca § i levitica (Ies., 28, 1-3). Dar tot Dumnezeu insuî
PREOTUL Pentru a putea raspunde cit mai complet, este nevoie
:
-%
fost Acela care —
in vremile profetice, cu sapte sute de am inainto
ca mai initii sa cercetam istoria din vechime $i apoi sa staruim asupra
Noulmi Testament. Dei$i Dumnezeu, prin Moise, a zis catre poporul is-
de Hristos —
a aratat ca va veni vremea cind El fci va alege preotii nu
urmasii lui Aaron, ci, in general,
numai din semint/ia lui Levi si din
raelit ca acesta Ii va fi preotie imparateasca daca va pazi aêzamintul un loc toate popoarele si
dintre credinciosi «...iata, vin sa
: string la
incheiat cu El totu$i, inca in Vechiul Testament, ohiar Dumnezeu in-
vedea slava Mea, §i le voi da un semn
limbile. Ele vor veni si vor
r
su?i a instituit $i preotia ca functie specials (Ie$., 40, 12—15). Se inte- voi trimite catre popoare...
(Sfinta Cruce). $i pe cei scapati cu viata ii
lege clar ca preotia generala, de care ai amintit in textele de mai sus slava Mea din toate nea-
$i ei (sfintii apostoli) vor vesti
neamurilor si
prin care tot poporul este numit preotie impar&teasca $i neam sfint prinos Domnului... in sfinta cetate a
murile vor aduce pe fratii vo?tri
(Ie$. 19 5—6) nu era tot una cu aceasta preotie instituita de Dum- zice Domnul» (Isaia, 6G,
Ierusalimului... Si din ei vor lua preoti si leviti,
r f
nezeu ca o preotie conducatoare, aleasa de El numai din neamul lui

18—21).
Aaron. Aceasta preotie conducatoare a poporului a |imtf de genealogia instituirea si asezarea de catre Min-
Sa vedem acum in ce fel a fost
lui Aaron pina la venirea lui Hristos. Aceasta preotie avea chemarea puteri a inzestrat El aceas-
tuitorul a preotiei Noului Testament si ou ce
de la Dumnezeu (Ie$., 18, 1 3) $i era rinduita printr-o anumita slujba — ta preotie noua si desavirsita, care este dupa rinduiala lui Melchisedec,
de sfintire $i o ceremonie religioasS, dupa cum marturise§te Sfinta cu vin (Evr., 1—3).
fiindca slujeste lui Dumnezeu cu piine si 7,
Scriptura in aceasta privinta «Sa aduci pe Aaron fi pe fiii sai la u$a (Rom., si venind in lume, a asezat
Hristos, fiind sfirsitul Legii 10,
:
4)
cortului marturiei... §i sa-1 ungi i§i sa-1 sfinte$ti, ca sa-Mi fie preot $i ;
mai intii noua preotie, pentru ca, odata schimbata preotia, numaideoit
sa aduci $i pe fiii lui... §i sa-i ungi, cum ai uns pe tatal lor, ca sa-Mi fie Legii (Evr., Deci, intii s-a rm-
trebuie sa aiba loc §i schimbarea 7, 12).
Mie preoti. $i aceasta ungere ii va sfinti preoti pentru totdeauna in cum a instituit a asezat Hristos
duit preotia si apoi Legea. Dar lata
si
—
neamul lor» (Ie§., 40, 13 15 Lev., cap. 8 i$.a.). Deci, prin ungere §i ?
ierarhia preotiei Legii Domnului (Noului Testament). El $i-a ales din
sfintire, Aaron a fost consacrat mare preot, iar fiii lui, preoti. De ase- doisprezece, pe oare i-a numitt apostoHi
multimea uceniciior mai intii
menea, ca ajutoare ale preotilor la serviciul divin — dupa porunca lui
(Luca, 6, 12—16; Matei, cap. 10, Marcu, 3, 13—19), si apoi alti saptezeci
Dumnezeu — s-au consfintit levitii (Num., 3, 6).
de ucenici (Luca, 10, 1—24). Mai tirziu, apostolii an asezat in B-iser.ctfi
Indeplinirea unocr anumite ierurgii cadea numai in seama acestei Pe doisprezece apostoli Mintuitorul
si sapte diaconi (Fapte, 6, 3—6). cei
ierarhii instituite de Dumnezeu. Astfel, regele Osia, indraznind sa sa- poporuH
virêasca acte pe care nu le puteau face deciit preotii, a fost lovit de spune «Desi Iisus nu boio/.u
Domnul propovaduia Evanghelia, caci se :
Dumnezeu cu lepra (II Par., 26, 16 23). Pe Core, pe Datan $i pe Gabi- — ucennoi 2). Pe acesti doisprezece aposloli
ron, care s-au ridicat impotriva acestei ierarhii biserice^ti puse de Dum- sa scoa'ta demon
i-a invatat cum sa unga pe bolnavi cu untdelemn si i I
nezeu, i-a inghitit pSmimtul de vii (Num., 16). Pe imparatul Saul 1-a le- Pe doisprezcv
din oameni (Marcu, 6, 7-13 Iacov, 5, 14-15). acesti
padat Dumnezeu de la imparatie ca pe un nebun §i a murit strapuns de
apostoli i-a
;
invatat cum sa se roage si sa facS fringerea piinii —

Litur-
sabia lui, pentru ca a adus jertfa lui Dumnezeu in locul preotului (I 22—23 Luca, 10-20).
ghia de astazi (Matei. 26, 26—28 Marcu,
; 14, 22,(
Regi, 13, 1—14; 31, 1—6). patruzeci de zile S-a ardUnl <id<--
Apostolilor, dupa Inviere, tamp de
li
Prin urmare, se vede lamurit ca un luoru se intelege prin preotie impariatia lui Dumnezeu. Peste cei doispn-
seori si i-a invatat cele pentru
generala, prin care Sfinta Scriptura intelege tot poporul, numindu-1 (Duminica) la cincizeci de zil<-
zece apostoli, in ziua dintii a saptaminii
«preotie imparateascS $i neam sfint» (le?., 19, 5 6), $i cu totul altceva —
:
164 DESPRE CREDINTA ORTODOXA DESPRE TA1NA PREOJIEI • *

TO.',
dupa Inviere (Cincizecime) S-a pogorit Duhul Sfint pe care

in chip de limbi de PREQTUL: Nu-1nicidecum. Jertfele
anulleaiza duhovnice^ti
foc imbracindu-i cu putere de sus, spre
r
a propovadui Evanghelia lui -le poate aduce fiecare cretin sint deosebite dupa cum se vede din —
Hristos (Luca, 24, 48-49 Fapte, 1, 5 2,
trimis, dupa Inviere, sa faca ucemici din
1). Pe cei doisprezece apostoli i-a
t ,
Sfinta Scriptura — cons.tind in dispozitia sufletului catre pbcainta, In
toate neamurrle, sa-i boteze in parerea de rau pentru pacate : «Jertfa lui Dumnezeu duhul :
inima umilit ?
numede Tatalui m «1 FMui §i al Sfintului Duh $i sa-i invefe sa

pazeasea infrinta §i smeirita Dumnezeu nu
o va urgisi» (Ps. 50, 18); in lauda J?i
cele ce le-a poruncit (Matei, 28, 19—20). Dupa
pogodrea Duhului Sfint, rugaciune (Ps. 49, 15).; in mila «mila voiesc, iar nu: jertfa» (Matei, 9,
inmultindu-se numarul cre$tinilor, sfintii apostoli din indemnul Du- — de asemenea, «facerea de bine §i darnicia nu le uitati, caci jertfe
hului Sfint —
au rinduit, prin rugaciune catre Dumnezeu §i prin punerea
13) ;
ca acestea sint bine-placute lui Dumnezeu» (Evr., 13, 16). Ele mai constau
miiniilor pe capul celor a.leî hirotonie —
darul diaconiei, ail preofiei in aducerea de voie buna a trupurilor noastre ca jertfa :«Rogu-va dar
$i al episcopiei (arhieria), ei mai liumindu-se prezbiiteri sau batrini (Fapte, vie, sfintd,
pe voi, fratilor,... sa infatiâti trupurile voastre ca pe o jertfa
6, 1—6; 14—17; 1—3; 14, 3; 20, 17—28; I Petru, 5, 1—4; Apoc.,'
8, 13,
bine-placuta lui Dumnezeu, ca inchinarea voastra cea duhovniceascd»
1, 6 5, 10 II Tim., l 6; I Tim., 5, 14). Episcopilor hirotoniti madullarele'Lor
; ; f
( Fillip. f 1, l) (Rom. 12, 1) iertfeie
; cer ca cre^tinii sa nu-$i faca din
li s-a poruncit sa hirotoneasca dintre cre$tini
pe unii diaconi $i preoti, arme ale nedreptatii §i ale pacatuiui, ci sa se infati?eze pe ei mam
iar pe altii la treapta episcopatului (Tit,
1, 5 I Tim., 5, 21—22 3, 1—13 \ ; ;
lui Dumnezeu ca vii f sculati din morti, iar madularele lor sa fie arme
Tit, 1, 6—7). Pe aoesti episcopi $i
preoti ii nume$te Dumnezeu $i «slu- Dumnezeu supremft
(Rom., In sfirît, jertfa
ale dreptatii inaintea lui 6, 13).
jitori» $i «iconomi» (isprajvnici) «ai Tainelor lui Dumnezeu» Cor., mucenicia pentru credinta cea
(I crestina sau adevarata ardere-de-tot este
4, Tit, 1, 7), robi pu§i peste V
1 al|i robi (Matei, 24, 45). Ace$ti apostoli! «Ca eu, lata, eu
in Hristos, despre care Apostoilul a scris lui Timotei
;
:
numiti episcopi preoti, sint lucratorii carora le-a incredintat Domnul

$i
de acum ma jertfesc...» (II Tim., 4, 6). Astfel de jertfe duhovnice^ti, sfintej
via — llumea cre<$tina —
sa o lucreze, in locul celor din Lumea Veche
se pot aduce lui Dumnezeu in Biserica lui Hristos, caci zice Apostoluil
(Matei, 21, 33—43). Ace$ti episcopi preoti sint silugile ce pregatesc
;§i
«$i de se va Jupta cineva... nu se incununeaza daca nu se va lupta dupd
masa ,$i amesteca vinuil ,$i cheama lumea ila mimtuire (Prov., 9, 2 6). lege, (II Tim., 2, 5).
Acedia se mai numesc $i parinti invatatori Cor. De acedia
(I
Aces'te jertfe duhovnice^ti insa nu pot inlocui darurile harului
<?i 4,, 15).
f
au crestiiiiii porunca sa asculte $i sa faca cele ce invata, caci acedia

ii
dumnezeicsc, primite de credincioi§i in Tainele savirt$ite de pastori, f<ir&
vor da socoteala pentru sufletele 12—13). Pe lor (Evr., 13, 17 ; I Tes., 15,
de care Taine —
cum este, de pilda, Taina botezului ,sau a lmparta?aniei
ace$ti episcopi ?i preoti ii nume^te Domnul Hristos «sarea
(Matei, 5, 13). Aceistora le-a dat Hristos-Dumnezeu puterea de
pamintului» — dupa cuviintull lui Dumnezeu, nimeni nu poate mo^teni viata de veci.
a ierta INVATACELUL Despre cei ce savirêsc slujba preoteasca §i prc-
:
paca tele celor ce vor mintuirea sufletelor (loan, 20, 19—23 Fapte,
19, 18). ;
dica, se spune ca nu trebuie sa fie oameni invatati pentru ca nici apos-
Acedia au cheile imparatiei cerurilor puterea sa incuie ?i sa descuie,
$i
tolii n-au fost invatati la fcbli inailte. Mintuitorul a spus chiar ca
Duni-
sa .lege (?i ;sa dezlege (Matei, 16, 18—19). Acestora He este dat sa cm- 1
nezeu ascunde cdlor invatati §i ^tiutori tainele ceruriilor -§i le descoperd

uoasca imparatiei cerurilor (Maltei, 13, 10
taine-le 11). Despre ace$ti
episcopi $i preoti s-a proorocit c'a vor fi preoti ai ilui Dumnezeu, imbra-
— numai «pruncilor» (Matei, 11, 25). Sfintul apostol Pavel citeazd cu-
Dumnezeu: «Pierde-se-va intelepciunea inteleptilor $i isU'li-

cati cu mintuire (Ps. 131, 16; Ier., 23, 3—5). Cu acedia S-a fagaduit vintele lui ;
«Aun-a dovedit
23, 20).
I
INVATACELUL :
...
Domnul Hristois a fi in toate zilele, pina la sfiri?itul veacului (Matei,
inteleg.
•
Cum
Pe-
\
poate fi inteles insa textul din I

mea celor
Dumnezeu nebuna
dicator Dumnezeu
isteti se va nimici»
intelepciunea lumii
ii
(Isaia, 29, 14),
descopera ceea ce trebuie sa

?*>
apoi adauga
(I Cor., 1,
§tie $i el
de
:
19—20). Unui pro-

»
nu ar <ivim,
(NM-
tri], 2, 5, referitor la o preotie
universala, menita si aduca «jertfe du- deci, trebuinta de i?tiinta (invatatura) omeneasca i§i i§coli inalto
'
hovn.ioe§ti» ? Nu anuleaza textul acesta principiul 19—20 20—27). r
preotiei ierarhice ? tei( i0t ; loan,, 14, 26 ; I loan, 2,

•
It, 7
166 DESPRE CREDINJA DESPRE TAINA PREOTIEI
ORTODOXA
sfint e?i fara prihana ? Numai Dumnezeu stie si cunoa^te asezarea fie-
ba chiar dintre cei mai simpli §-i ne§tiutori

scodi
carui suflet. De ce sa ne facem noi judecatori inainte de weme ? (Matei,
pescari gailileeni. Dar Dum In al doilec
nezeu le-a descoperit lor 7, 1—2; Luca, 6, 27; Rom., 14,
10—13; Iacov, 3, 1 5, 9). ;
fie direct, prin gura Mintuitorului, fie
prin nu depinde de vrednicia preo-
inspiratie de la Duhul Sfint rinid, trebuie ^tiut ca validitatea Tainedor
invatStura sfinta §i adevSrurile de cre- hirotonioi
dinta (I Cor., 2, 10; 11, 23; II Cor., 12, tuaui, ci de darul Sfintului Duh pe care 1-a primit el prin Taina
1; Gal., 1, 12 $.a.), dindu-le « pacatosi, ba
priceperea necesara. Deci ei nu aveau nevoie de scoala (preotiei) (I Tim., 4, 14; II Tim., 1, 6). Fariseii erau si ei
$i de invatStura oa-
incercau sa se ascunda de fata
omeneasca. Nu tot a$a stau luorurile qu ceillalti oameni, chiar dintre cei mai mari, numai ca
adica cu cre-
dincio$ii de rind. Mintuitorul U01
a zis catre apostoli •
«Voua vi s-a dat sa oameni-
mustrat, dar n-a dat acest drept §i
cunoa^teti taineile Imparatiei cerurilor, pe cind. fariseilor, dupa dreptate i-a
nu. li s-a dat»
(Matei, 13, 11). Ar fi de neinteles ca prin textele zice
de mai sus, citate de ca dar nu fac»
dumneata, sa fie osindita adevarata stiinta $i intelepciune, ceti-le si paziti-le, dar dupa faptele lor sa nu faceti, ei zic,
cind $tim, Acest raspuias
(Matei, 23, 3). Faceti ce z'ic ei, dar nu
de pilda, cS Apostolul Neamurilor a fost un om cu i faceti ce fee ei.
$coalS inaltS, du P a de imorahtate,
poate fi dait si tuturor acelora care invinuiesc pe preoti
cu cuno dar nu vor sa vada birna din oohii lor (Matei, 7, 3 4). —
avind o logic* in dar sa dati». Asa le-a spus
$i o dialectica de tier. Cu toate acestea, a fost chemat INVATACELUL: dar ati
«!lnluat,
trimis sa predice Evanghelia si sa
de Mintuitorul apostolilor Sai, cind i-a
moua darurile minunate cu care i-a
este celor de azi Stiinta $i Intelepciune a lui ? Deci, cum ar fi vindece pe cei bolnavi prin puterea §i
nimic in dar, ci iau plata
putut sa osHideasca chiar el insu-$i cea adevarata, pe care o avea
$«tiinta inzestrat (Matei, 10, 8). Preotii insa nu fac
calca porunca Mintuito-
$i el ? Suta$uil Cornelie (Fapte,
10, 1), Iosif din Arimateea (Luca, 23, 50), pentru orice slujba. Nu inseamna, oare, ca ei
Nicodim (loan, 3, 1) ?.a. sint cazuri care arata luminat ca $tiinta cea rului, si ca atare, nu pot fi recunoscuti ca trimiisi ai Lui ?
adevarata nu este osindita $i nici macar dispretuita. Insa exista pentru darul pe care il au
<c$tiinta» PREOTUL Preotii nu iau plata
:
aceasta
$i «intelepciune» care departeaza pe munca >«Caoi vrednic este lu-
om de la Dumnezeu numai aces- ; sau pe oare 11 impartaêsc, ci pentru tor.
tea sint osindite, nu adevarata ftitatS ?i invatatura
mai ales teologia — cratorul de plata sa» (Luca, 10, 4-7; Matei, 10, 9-14). Marele apostol
oaste pe
care ne invata cunoi§tinta amanuntita a Sfintei Scripturi vreodata an
i$i a lui Paved zice in aceasta privinta :«Cine slnjeste :
Dumnezeu. tmsu$i Mintuitorul ne-a poruncit sa -ne indeletnicim cu aceas- nu maninca din roada ei? Sau cin«>
cheltuiala lui? Cine sadeste vie §i
ta invatatura cind a zis: «Cercetati Scripturile,
ca socotiti ca In ele paste turma si nu bea din llapteie turmei? Nu dupa om spun eu acesU-a.
aveti viata vesica. $i areiea sint care marturisesc despre Moise este iscris «sa nu legi gura
Mine» (I loan, Nu si legea zice asa? Caci in legea lui :
5, 39). DacS esfte un pScat a invata, apoi ar imsemna ingrijeste Dumnezeu ? Sau .in ad*>-
un pacat a cer- boului care treiera». Oare de boi se
ceta $i Sfintele Scripturi, prin care invStSm noi cele s-a scris Cei ce ara trebuie sa a i<
spre mintuire. var pentru noi zice ? Caci pentru noi :
sa treiere cu nadejdea ca la treieri*

INVATACELUL : Preotii trebuie sa fie fara prihana, nebetivi, blinzi, cu nadeide, si eel ce treiera trebuie
ce lucreaza cefle pfinte m..-
pa?nici etc. (I Tim., 3, 3—6; 7—9). Or, multi idintre preotii no^tri
Tit, 1, va avea parte de roade... Au nu §titi ca cei
cei ce slujesc altarului au parte do I.,
sint tocmai dimpotriva, asemenea cu pacato!$ii ninca din prinoasele templului §i
de rind betivi, Jacomi, :
Ev<.n
ce propovaduiesc
altar ? Tot asa a rinduit si Domnul
zgirciti etc. Merita ei, care, ascultare §i cinstire pentru cei
?
din Evanghelie» (I Cor., 9, 7—14 Deut., 25, 4). lot.i
PREOTUL In aidevar, multii preoti nu
asa cum ar trebui sa
ghelia, ca sa traiasca ,
fie si nici noi nu zicem cfi sint sfinti.

sfat
deci c5 intretinexea pTeotilor este un drept al acestora. care este M
Totu§i, nu tog sint asa de vinovati
§i de pacatosi cum sint aareati indeobste. conformitate § i cu Testamentul Vechi, .?i cu porunca. Mintuitoruilui.
Dar cine poate afirma ca este
i itiittfitti
1 68
DESPRE CREDINTA ORTOD0XA
L£_^_*-#Vi. ?« *
'
•
-
; DESPRE TAINA PREOJIEI r> U\<)
^
- -
t -
i
" -*. »
N ATAC L: Pre0tii n 3r trebui sS oarte

<t r
- . -,
Z
ciJ cum
cie la.
P'
purtau dm mindrie fariseii si carturarii,
fapt
"'
^bracaminte spe-
pentru care Mni-
vreme"- tineau aceasta juniiaita, nazireii nu-§i tundeau parul $i bar bo.
—
Preotii Noului Testament au |I ei juruinta asupra-le, pe care ca f?i
inazireii Vechiului Testament o exprima prin aceasta forma exterioarii —
sîstrs^ **
'-
?i iase parui iung a?a cum i§i iasa

una dmtre e L Can sfmtul -
La
? f"apostol Pavel spune «Nu va invata insasi preotului sa nu-$i rada (tuinda) capul §i sa nu-î reteze barba (Lev., 21, 5).
:
hrea ca barbatul dacS

« lasa parul lung este de ocara ? „ (I Cor 1 14 lata, asadar, pentru ce preotii poarta imbracamimte is-peciaila, barb.i
SPUne <* Pre0tii Chiar
impotnva oTm
Spowa cuvintelor"nDomnudui isi a firii Insesi. '
' * *>™ *»*« lo ' S ; poam $i parul lung. purtat proorocii, patriarhii, apostolii §i Insu$i Domnul
A?a au
si cartnr^
S1
Mi'*U ,n - Q oslndit tabracfimtatea
carturantor, caa «estea fusesera
=
^
si portal- fariseilor
rmduite in TestamentaC Vechi (Num
15 38; Deut, 22, 12), ci a osindit trufia
.
nostra Iisus
hirotesia ?
Hristos $i &$& trebuie sa poarte $i preotii- Legii
INVAJACELUL: Dar cine are dreptul sa savirêasca hirotoHia -î

Domnul ai.
S
-
acestora, deoarece nu purtau

cele .presmse dmtr-un PREOTUL dar fiindca nu ai inêles repel ALU
: Am aratat mai sus, :
sentiment de evlavie, ci numai din

mindde De premergatoare diaconiei, hirotoniiile se savirêsc numai
atUOC tocS nu exist Preoti ai Testamentului Nou ^ cu-
si deci"
hirotesiile,
de episcopi (arhierei).
cit ?i
r
tament
n rnttT ^ 7
adr6Sate de Catre Mintuitoru l '-iseilor
decUffl <™*ider*te ca adresate
*
preo t Mor Noului Tes-
carturari-
INVATACELUL Unde se savirêsc hirotoniile î hirotesiile ?
:
PREOTUL Atit hirotoniile cit $i hirotesiile, dupa sfintele Canoanc,

:
In ce priyeste citatul din

sfintul apostol Pavel, el are, se savirêsc in biserica (Canonul 37 al Sfintului Teofil al Alexandriei)
de asemenea
H £5? iSSMS***
11, 1
^ * * J* * contextTcr;
lb) se arata urmatoarele :
dar
capul descoperit dupa credinta de
$i anume
tei Mese,
«Hirotoniile se savir§esc
: in launtruC altarului, inaintea Sfin-
iar hirotesiile se fac in fata al'tarului, pe locuil dinaintea u§i'lor
at unci Slmbo,llZea * a imparate$ti» (Cf. Inv. de Cred. Ort., intreb. 200—201).

capul acoperit arata ^dependenta, iar
snh **, - supunerea
INVAJACELUL: Ce de slujba se face pentru hirotonie hi-
r batul inu are
* fel $i
^T '^ * £*» 2
stapln peste
r^butTrtiST;
treouie sa-si tma capul ,
descoperit. Femeia, avind ca
*Tde
staoin dp h3rh*t
rotesie ? •
«
mn
doTdf ne
elTr"
(
'la
f *?
6
'™ «"* <"*** *
""^ '
Ce le
'
VaduVe
«^^£K
* ***^ Cete
PREOTUL a arhiereului se savirê^te in
: Hirotonia preotului
timpul Liturghiei, adica la Liturghia sfintului loan Gura de Aur sau la
|i
P in aceasta
acfasia ele -ar necnsti
necmsti pe ele insole ar^tmHn c^
,
§I
'
capuil - adiea pe barbatul lor - sau s-ar s

aceea a sfintului Vasile eel Mare, adaugindu-se un scurt ritual, dupd
^. - 3
caz, in anumite momen'te. Hirotonia diaconului se poate face $i la Li;
turghia Darurilor mai inainte sfintite (Sf. Simion Tesaloniceanul, Rasp, la
intreb. 25, si Arhieraticonul, ed. 1,926, p. 12).
1 *
t
iSL^
r x
utq a Mintuitorului
lunga t
t ea f
Za Pe ar 9 umente
un seron dlstinotiv ?i simboiic
este
amintind
numita «hiton» (loan 19 23- Ies 99, A\ Sr
i
* m ûrii dMtre Ue
'
mai trainice!
^^ :,"•
Nu
pot fi hirotonite mai multe persoane pentru' aceeaî treapta la
o Liturgbie; dar hisrotesii se pot face mai multe la una fi aceeaî Li-
turqhie (Sfintul Simeon Tesaloniceanul, Rasp, la intreb. 38), adicS mai
multi ei-teti sau ipodiaconi.
preotilor din Testamentul
Vechi (vezi Ies., 28, 4-40 Lev Hirotonia diaconuf.ui se face dupa sfintirea Darurilor §i anume dupl
8 9—13) •
V STS
:,WrM
^ P3T IUng dUpa modelul ^^reilor'din
Vech! (Num.,.c^p. 6; Jud.,
'
Testementul .....
ce arhiereul zice ecfonisul «Si sa fie milele Marelui Dumnezeu...». Mi
rotonia preotuilui se face inainte de sfintirea Darurilor (dupa Heruvic)
:
>
13, 5). Sfintul apostol Pavel
a avut ? i el
asupra sa aceasta fagaduintS de nazireu iar a arhiereului se face mai inainte, si anume dupa cintarea «Sfinto Dinn
(Fapte, 18, 18, 21, 20-24). Ciia
nezeuile» (vezi Inv. de Cred. Ort., intreb. 2C2).
DESPRE TAINA NUNTH 171
*
pentru a vietui impreuna §i a spori viata. P&catuind primii oameni fata
poruncii mincind din fruotul oprit (Fac,

de Dumnezeu prin cadcarea i$i
din gradina raiului celui pSmintesc

2 15—17), Dumnezeu i-a
f
scos afara
(Fac, 3, 1—24), iar binecuvintarea prima a lui Dumnezeu se insote$te
cu blestemul, astfel incit relatiile intre oameni au decazut. E adevarat

binecuvintarea in multe rinduri, zicind multor
ca Dumnezeu a repetat
perechi : «Cre$teti $i va inmultiti 9i umpleti pamintul» (Fac., 9, 1). Dum-
nezeu a mai binecuvintat pe Avraam (Fac., 22, 17), apoi pe Isaac (Fac,
26, 1 — 4), iar prin Isaac Dumnezeu a binecuvintat pe Iacov (Fac, 26,
oameni. Astfel,
1—29). Dar starea de pacat a stricat §i raporturile intre
bSrbatul avea dreptul sS-$i ia sotie $i daca aceasta nu-i mai plScea ii
de o lasa $i-$i putea lua

da la mina o scrisoare, o «carte despartire»,
alta pe care daca —nu-i mai plScea de —
asemenea putea s-o inde-
Capitolul 22 parteze (Deut., 24, 1—4,- Matei, 5, 31 18, 7). ?
Dumnezeu, Cuvintul intrupat (loan,

Venind in lume intelepciunea lui
casa Sa inta<rindu-$i cei $apte stilpi (Pilde, 9, 1).
1—14), $i-a zidit
DESPRE TAINA NUNTII l r
Intr-adevar, Domnul nostru Iisus Hristos, prin $apte Taine a venit sa

profeti (Matei, 17?
(CASATORIA) implineasca tot ce a fost proorocit
Tea$ezatS
in
ca
lege
un
$i in
stilp credintei, ca o
5,
TainS
11, 13), casatoria fiind $i ea ail
a invatSturii Dumnezeului §i Mintuitorului nostru. Astfel, schimbind

Legea lui Moise (Evr., 7, 12) cu Legea credintei (Rom., 3, 27), adieS Legea
1NVATACBLUL Te rog, Parinte, sa-mi spui acum daca Taina seJiimbat
:
§i
Noua (Matei, 26, 26—28? Marcu, 1, 15? Gal., 6, 2), El a $t
nunjn a fost intemeiata de Mintuitorul, §i ce anume ofera ea. casatoriei Legii Vechi (Evr., 8, 7—13), care nu
lunea; rinduielii
PREOTUL Nunta este Taina prin care un barbat §i o femeie, binecuvintarea ceruilui, dar mai avea
:
Invo- numai ca nu se mai bucura de Jî
indu-se in mod liber sa traiasca impreuna

toata viata, pentru a se ajuta neajunsul ca omul iî putea lasa sotia din orice pricing.
reaproc a naste si a creste prunci, primesc prin
si
indrepta toate strimbStStile, spunea
preot harul care le Venind Domnul Hristos spre a
sfinte$te legatura si ajuta la implinirea vechime) cine va lasa
scopului lor. celor ce !l ascultau «;S-a zis iara<?i
: (celoo: din :
Domnul pe femeia sa, sa-i dea carte de despSrtire. Dar Eu v& spun ca oriciine
Jlristois, dar Dumnezeu a
rinduit-o chiar de la intemeierea lumii, d^ruind i$i va i&sa femeia, afara de cuvint de desfrinare, o face sa savin$easr.i
o duibla viet-uire primului om «Nu este savirê^te adulter (Matei, 31—32).
: bine sa fie omul singur adulter §i cine va lua pe cea ISsatS » 5,
asemenea lui» (Fac, 2, 18). Si indata ca sS-L ispiteasca î I-au zis «Se cu-
Altadata, fariseii au venit la Iisus :
ommlui femeie dim oasele ,?i camea lul (Fac, pentru orice pricing? Raspunzincl, 101
2, 21—24). Dupa ohipud $i vine, oare, omului sa-§i lase femeia
asem&narea Sa facindu-i barbat i femeie, Dumnezeu facut de inc^put, i-a facut bSrbaH ??i
§ i-a binecuvintat a zis N-ati ctttt -C& Gel ce i-a
:
la
/icindu-le «Cre?teti ?i vS .Inmultftf* (Fac,
:
1, 27-28). La noi ortodoc ii, femeie ? $i a zis Pentru aoeea
: va lasa omuT. pe tatal sSu $i pe mama s«
?
lama e&satoriei se mai nume$te $i «cununie». amindoi un trap. A§a Incit nu in a
$i se va insoti cu femeia sa §i vor fi
I
Putem spune, deci, ca

omul nu despartd. i-au
sint doi^ ci unul. Deci ce a unit Dumnezeu sa
I>rimii oameni au fost cununati direct $i
de Dumnezeu. adica hin^mrW^
dea femeii carte de dcsprtr-
zis Lui Pentru ce, dar, Moise a
:
poruncit s5-i
DESPRE TAIN A NUNTH
...
172
,,
17:*
minune, prin prefacerea
o lase? El le-a zis
tire §i sa Dm
prdcima lnvir<to$arii inimii voastre..;
: Sa si ucenioii Sai, facind cu prima
acest prilej si
dar dkitru inceput mu a fost a$a. Eu insa zic voua ca prin sfintul Pavel zice «Cinstita sa
oricine va ilasa pe apei in vin (loan, 2, 1—11). Apoi, :
femeia s-a, in afara de vima de desfrinare, ?i va Im alta, Iar pe desfriinati »' va judeca
savir!§e§te adulter f fie nunta intru toate si patul neintinat.
$i cine s-a imsurat cu cea dasata, Betiiie jocurile care atrag pe-
savir§e§te adu!lter» (Matei, 19 3—9)'. r
Dumnezeu» (Evr., 13, 4; Apoc., 21, 8). §i
Cor., 7 Petru,
lui Dumnezeu n-au ce cauta cu acest prilej
Astfel, prin Hristos casatom este ridica<ta (I 10, I
pe o treapta superioara El :
deapsa j
face din ea Tain a. soti, celalalteste liber sa se casa-

•
-. • •
*
.
4 3_6) In cazul cind moare unul din
INVATACELUL Totu?i in Sfinta Scriptura toreasca, nefiind nici un pacat (Rom., 7, 2-3), dar cine traieste necu-
:
nu ni se spune ca nunta Cor., 10—
desfrinare (I
sau casatoria
casatoria este o Taina.
Taina, tin i-nt^lp-cn
in inteles ritnd,n V
ointodox. ( nunat (nebinecuvintat de Biserica) traieste in 6,
PREOTUL 20). Barbatii trebuie sa-si iubeasca sotiile lor cum isi iubeste Hristos
: 'Chiar daca Miaituitorul nu ne spune direct acest luchi, Domnu-
de sa le fie supuse ca
este de-ajuns ca ea ne este infati?ata ca atare, cum Biserica, iar sotiile sa se teama sotii lor si
sint $i celelalte Taine,
Nici nu este nevoie sa se spuna deschis' acest lui Hristos (Efes., 5, 22^33 ; I Petru, 4, 1—7).
lucru, de vreme ce ele
vorbe§te de un anumit ceremonial
sint infatisate ca iucrari vazute prin care se
impartaseste harul eel ri'e- INVATACELUL Nicaieri 'nu se
:
Unii spun ca ritualul ei nu trebuie

vazut al lui Dumnezeu. Despre casatorie ni se arata, totusi, ca in ea este al casatoriei, savirsit numai de preoti.
reiigioasa care viitorii soti isi dau
ceva ascuns vederii si priceperii noastre, si anume unirea, prin
tainic, sa fie altceva decit o soUemnitate iai
:
convietui in vederea intemeiera

puterea Hui Dumnezeu, a celor doi soti, in asa fel incit
nu mai sint doi, consimtamlintul In mod solemn de a
ci unul singur prin aceasta ni s-a spus indeajuns. Dar Sfinta Scriptura
; unei familii sau a na5terii de fii.
ne spune chiar si direct ca unitatea rezultata din impreunarea nicaieri de un ceremonial special
celor doi PREOTUL Desi nu se vorbeste
:
o Taina, trebuie sa
soti in casatorie e Taina si inca «Taina mare» (Efes.,
5, 32), asemuita pentru savirsirea acestei Taine, totusi, deoarece este
fiind eu unirea dintre Hristos si Biserica. alba un ritual al ei, asa cum de altfel are fiecare Taina. Ritualul «
"
—
INVATACELUL in episfola catre Efeseni, 5, 32, sfimtul apostol Pavel
:
centrul caruia e formula «Cununa-se robul lui Dumnezeu...» constituie —
partea necesara in savirsirea
nu vortoeste despre casatorie ca Taina, ci numai despre
Taina unirii partea externa, vazuta a Tainei casatoriei,
casatoriei au fost rinduite de Bi-
intre Hristos si Biserica «Taina aceasta este
:
mare iar eu zic in Hristos oricarei Taine. In ceremonialul Tainei
;
(incununarea, schimbarea inelelor, gusta-
si in Biserica». S-ar parea ca apostolul
insusi i,l previne pe cititor sa serica diferite acte simbolice
nu au rostul si importanta lor,
feteleaga ceva gresit, ca anume ar vorbi despre casatorie rea de vin, ocolirea mesei s.a.), care isi
in sens de unei fa-
intemeierea
alaturi de binecuvintarea lui Dumnezeu
Taina. Nu cumva noi, ortodocsii, fortam intelesuil pentru
textului ? mini
incununarea simbolizeaza cununa virtutilor pe care
PREOTULPentru a vedea mai limpede de ce este vorba cind zice milii. Astfel,
:
unirea celor
legarea doi miri
"
intr-un
apostolul « taina aceasta», trebuie sa recurgem la context. trebuie sa o aiba in viata ;
Or, din con- dragostea reciprocal

text, rezudta alar ca este vorba de casatorie, singur trup schimbarea inelelor credinta §i
cad incepind de ila versetul ;
inelul gustarea de vin

_
intre soti, care trebuie sa fie fara sfirsit ca si ,

22, apostolul vorbeste despre raporturile speciale dintre
soti. Iar pentru bine si la rau.
convietuirea mirilor in armonie intre ei, si la
a le explica in chip mai eonvingatoir ,si mai
potrivit insemnatatU lor, le
aseamana cu cele dintre Hristos si Biserica. Se stie ca Hristos INVATACELUL Unde : se face slujba cunuiniei ?
insusi
S-a numit pe Sine «Mire» (Matei, 9, 15 Marcu, cuvine a se face in biserica, deoai(M.-
2, 19—20), iar Biserica Sa,
; PREOTUL Slujba cununiei se
:
esle reprezentata ca o mireasa de catre apostol, chiar Taine aici e locul sfint in care se sii
aici in context (vezi cununia este una din cele sapte si
si Apoc, 22, 17), comparatia fiind cit se poate de potrivita. virsesc si celelalte Taine, pentru ca aici se aduna lumea isi Biserica,
Domnul nostru Iisus Hristos a aratat ca aproba si bineeuvinteaza in intelesul de comunitate adica obstea — credinciosilor care iau purl<-
casiitoria prin prezenta Sa la nunta din Cana Galileii, unul din cele mai de seama prilejuri ch-
impreuna cu Maica §i se bucura impreuina cu noi la
"" '»
nw
'
BBW
bucurie din vtafa noastra, dupa cum iau parte ;§i la durerile
$i necazurlle
noastre. De aceea, savirsirea cununiei se face in bisericS
$i este numai
rareori imgaduitS, din motive bineeuvintate, a se face
§i prin case, cu
dezlegarea arhiereului, care hotara$te de la caz lla caz.
INVAJACELUL Dar cind se savir§ei?te cununia ?
:
PREOTUL Cununia, fiind priilej de bucurie §i de

: veselie, se savir-
$e?te in ziile de sarbatori, indata dupa Sfinta Liturghie, cind totf cre§-
tinii se afla in sfinta biserica.
INVATACELUL Cind se pot face nunti ?
:
PREOTUL Potrivit porunoi a 9-a a Bisericdi, nu

: se pot face nunti
in urmatoarele zile $i rastimpuri din cursul anului in
cele patru posturi
:
de peste an, ca $i in toate zilele de pos-t ale anului miercurea $i vinerea

;
;
Ziua Crucii (14 septembrie) Taierea Capului sfintului loan Botezatorul

?
(29 august). Aceasta, pentru ca petrecerile —

ospetele ce insotesc de Capitolul 23
obicei nunta —
nu se potrivesc cu pocainta $i infrinarea pe care ne-o
impune postul (vezi tSlmacirea la canonul 69 Apostolic, canonud 52 al Si-
nodului din Laodiceea §i la sfintul Simeon Tesaloniceanul, raspuns la DESPRE TAINA SFlNTULUI MASLU
intrebarea 25).
In Paresdmi este ingaduita, la nevoie, logodna, $i aceasta numai in
despre Taina
ziua Buna-Vestirii, daoa nu cade in saptamina Sfintelor Patimi sau in INVATACELUL A mai: ramas, Parinte, sa-mi vorbesti
Duminica Floriilor (Inv. de Cied. Ort., intreb. 206). _
Ce
Iacov ne da urmatoarea indrumare «Eslo
PREOTUL Sfintul apostol
:
:
sa se roage pentru
cineva bolnav intre voi ? Sa cheme preotn Bisericii §i
numele Domnului. Si rugaciunea cre-

el, ungindu-1 cu untdelemn intra
mintui pe eel bolnav si
va Domnul il va ridica isi de va fi facut
dintei
—
pacate, se vor ierta lui» (5, 14 15).
care
Taina prin care crestinul bolnav
Intelegem deci ca maslul este
cu rugaciuniie preotilor, han.ll
este uns cu untdelemn sfintit dobindeste,
vindecarii de bolile trupesti si sufletesti.
mai mult, cit adevar osle
Aceasta Sfinta Taina dovede,ste, o data
este in privinta celor ce se
in sfinta noastra credinta, cita intemeiere
ragaciune a preotilor cu ungerea cu
savirêsc de catre preotf. Sfinta
untdelemn a celor bolnavi noi o numim «maslu», dar, pe linga aceasta,
ea mai are §i alte numiri care se folosesc mai rar cum ar fi unl<l<-
:
(evheleon), ungere cu untdelemn sMntit

lemn impreunat cu rugaciune
Domnului nostra Iisus Hristos, Biserica a prac-
etc. Potrivit invataturii
176 DESPRE
—^—^M^—
*"" "
CRE
i^DINTA *
_
ORTODOXA \ DESPRE TAINA SFlNTULUI MASLU 177
'
,
i
.
" _
* '
ticat aceasta indeosebi pentru cei bolnavi care nu i-au gasit lea-
silujba
4
? folosit sau nu, deoarece vindecari s-au facut §i fara untdelemn (Mart u,
cun .la doctori. De?i doctor!! s:nt §i ei buni pentru
bolide trupe$ti, caci 16, 18 ;
Fapte, 14, 10 §.a.).
?i pe ei i-a harazit Domnul (Int. Sir., 23, 12), sint totu§i boli carora pina PREOTUL: maslu este o Taina aêzata de Mlnluitoruil prin
Sfintul
azi nu li s-a -gasit leaicul. Insa ce nu este cu putinta la oameni este cu sfintii apostoli, iar nu o lucrare simbolica. Din faptul ca Mintuitorul sau
putinta la Dumnezeu (Matei, 19 26
Luca I, 37). Astfel vedem ca Domnul
sfintii apostoli faceau vindecari §i fara a se folosd de untdelemn, nu r(^-
f ,
f
nostru Iisus Hristos, propovaduind Evanghelia prin sate

§i prim cetati,
zulta niicidecum ca maslul nu ar fi Taina sau ca untdelemnul poate lipsi
tamaduia orice boala $i orice neputinta in popor (Matei, *
4, 23—25; 8,
de (la savirîrea acestei Taine. Noi vom crede lnvatatura sfintilor apos-
—
1—4; 9, 27 35). Tamaduirea o dadea insa numai pe temeiul credinfei -
toli, care ne arata prea clar §i iluminat sa ungem cu untdelemn pe cei

ca El poate vindeca.
bolnavi (Marcu, 6, 12—13; Iacov, 5, 14—15).
Prin puterea Duhului Sfint ?i pe temeiul credintei, Domnul
Hristos
le-a dat $i apostolilor Sai puterea sa scoata INVATACELUL Daca maslul este o Taina prin care se imparUi-
:
afara duhurile necurate $i

sa tamaduiasca orice fel de boala $i orice sefte harul vindecarilor de catre Sfintul Duh, de ce nu se vindeca to[i
neputinta, spunindu-,le «$i :
mergkid, propovaduiti §1 zice{i Imparatia cerurilor este bolnavii carora li se administreaza ?

aproape Ta- :
!
maduiti pe cei bolnavi, inviati pe cei morti, curatî pe lepro$i, pe cei

PREOTUL : Nu
ca ndci Insuîi Mintuitorul nu a putut face mi-
$tii
demand scoateti-i» (Matei, 10,. 1, 7—8). Apostolii tamaduiau nuni «in patria Sa», la localnici, pricina fiind numai «necredinta» lor
pe bolnavi
— dupa cum ii invatase Domnul (Marcu, 6, 12—13), iar pe temeiul acesta —
(Marcu, 6, 1, 5 6) ? Cind vindeca pe bolnavi marturisea in fata tuturor
ne-a lasat scris $i sfintul apostol Iacov acele cuvinte pe credinta cedor ce se invredniceau de binef ace rile $i tamaduiriile Sale
care le-am amintit
mai sus (Iacov, 5, 14—15). Astfel, prin faptul ca se spume «preotii»,
Sfimta
(Matei, 9, 22—29 ; 8, 10).
w i
Biserica invata ca la bolnavul caruia i se face sfintul In afara de aceasta, rugaciunile de la maslu cer §i iertarea de ,pa-
maslu este necesar
sa fie chemati eel putin 2—3 preoti. Pot fi $1 mai multi (eel cate. Iar daca cineva bolnav moare totu$i dupa slujba maslului, socoLim
mai indicat
este $apte), dar in cazul cind acest lucru nu este posibil, ca Dumnezeu i-a iertat pacatele de care era bolnav sufletul sau, dcic.i
sa fie eel putin
doi. Numai la oazuri de mare urgenta §i nefiind
posibila reuniumea a nu a voit sa-1 lase sa se mai bucure de sanatate, in viata.
minimum doi preoti, se admite $i unu!l. INVATACELUL: Dar de ce la romano-catolici Taina maslului nu
INVATACELUL Bine, dar Sfinta Scriptura nu spume poate fi saviri§ita decit de episcopi §i numai pentru cei bolnavi pe palul
:
nicaieri ca
aceasta Taina ar fi fast instituita de Mintuitorul. de moarte? De ce ei o numesc «ungere din urma» (extrema unctio) ?
1
PREOTUL Nu
ti-am aratat in cele de mai sus ca aceasta Taina a PREOTUL: In Sfinta Scriptura, iî anume unde se vorbe^te desj>re
—
:
tost practicata de sfintii apostoli din insa$i porumea practicarea acestei Taine (Iacov, 5, 14 15), nu ni se spune sa fie che-
Domnului (Marcu,
6, 12—13)
? N-ai auzit pe sfintuj apostol Iacov E adevarat ca, pe acele vre-
mati episcopii la savir§irea ei, ci «preotii >>
.
cit de clar vorbe$te des-

pre aceasta Taina §i cum invata sa o practicam murl, cuvintul preot putea sa desemneze $i pe episcopi, a$a cum altoori
noi (Iacov, 5, 14 §i
15) ?
Apostollii nu se jmmesc intemeietori ai Tainelor, ci «iconomi», adica cuvintul episcop desemna pe preot de asemenea, este adevarat ca Taina
;
<iclministratori (I Cor., 4, 1). Dec! Taina este intemeiata de Hristos, nu

maslului a fost practicata de sfintii apostoli (Marcu, 6, 7, 12 13). D.u —
de apostoli. nu ni se spune ca savirîrea ei ar fi rezervata numai episcopilor $1 mici
ca trebuie aplicata numai celor ce sint pe moarte, ci, «daca este cineva
.
'.
'INVAJACELUL
Totuî, unii pretind ca maslul n-a fost o Taina, ci
:
bolnav», apostoiul spunind limpede ca Dumnezeu «va ridica» pe eel •'•"-

o simpla ungere sdmbolica, sau chiar numai o punere a miinilor
peste ferind. Or, daca Taina aceasta ar fi o «ungere din urma», ar fi trcbuil sa
de catre apostoli. Vindecarile puteau fi facute $i fara untde-
cei bolnavi,
spuna ca Dumnezeu ia la Sine pe eel muribund. Unde crezi cfi este <»<lc»-
lemn, elementul principal fiind rugaciunea, Untdelemnul putea
sa fie varul ?
^^^^^^^^^^^^^
pentru iertarea pacatelor inaintea mortii, ortodocîi cred ca este

Iar
necesara imparta$irea muribunduilui, sau a bolnavului,, $i pe aceasta o
practica, iar nu ungerea cu untdelemnul sfintit, ca la eatoliiCi.
INVATACELUL E limpede. Am inteles ca adevarul este de partea
:
ortodoe$ilor. Dar unde se face sfiintul maslu ?

PREOTUL : In biserica sau in casa bolnavului pentru care se face
*
sfintul maslu.
INVAJACELUL Dar in : ce zile se face sfintul maslu ?

*
PREOTUL Nu sint zile

i
: sau timpuri anumite pentru savin?irea sfin-
tului maslu. Se poate face oridind este nevoie. In popor se obi$nuie,$te '
a se face mai alles in zilele de post. In saptamina Sfintelor Patimi se .' .
'
obisnuie^te a se face miereurea, ioia $i vinerea, dar mai aleis in sfinta $i

•
marea Miercuri, inaintea ceasurilor, in amintirea ungerii Mioituitorului - :
cu mir de catre femeia cea pacatoasa (Luca, 7, 37 38). Atunci se face — Capitolul 24
4.
in biserica maslu de ob$te, adica pentru mai multi bokiavi, cu sober 1
de mai multi preo>ti. De regula, bolnavul pentru care se face sfintul i

_
DISCIPLINARA i
maslu trebuie mai inainte sa se sipovedeasca, pentru ca sa i se dea prin

sfintul masCu curatire sufleteasca, adica iertarea pacatelor sale :?i tama- 1
•
•
duirea trupului sau de boala (vezi Molitfelnicul, povatuirea de la ince- Noi credem ca dreptul §i puterea disciplinary asupra credincioî-
putul rimduielii sfintului maslu). lor, pentru diferite abateri, le are Biserica. Sint insa unii cre^tini care
-
INVATACELUL : Dar se poate face sfintul! maslu ,$i pentru cei sa- prin cuvintul «Biserica» injeleg comunitatea credincio§ilor, fara distinc-
nato$i? tie intre laici $i clerici, pe cind noi, ortodoc$ii, intelegem ca puterea
PREOTUL maslu se dobiinde^te nu numai ta-

Imtrucit prin sfintul disciplinara o are numai ierarhia superioara a Bisericii, deoarece 9tim
:
maduire de bolile trupului, ci $i iertarea pacatelor, se poate face sfintul precis ca Hristos — Mintuitorul nostra — a dat puterea de «a lega J?i
a dezlega» ucenicilor Sai El le-a in general, «toata puterea» (Ma- dat,

maslu nu numai pentru cei bolnavi, ci $i pentru cei sanato§i, $i nu numai ?
tei, 18—19?
18, 18 — de asemenea, cunoa?tem ca dupa invie-
23, 19) $i,
o singura data, ci fl de mai multe ori (Sfintul SimiorL Tesaloniceanui,
rea Sa «..,a suflat asupra lor (a ucenicilor Sai) $i le-a zis : Luaji Duh
Despre sfintul maslu, cap. 291).
Sfint ;
carora le veti ierta pacatele, vor fi iertate $i carora le veti tine,
vor fi tinute» (loan, 20, 22—23).
'
INVATACELUL Cu toate acestea, cind Mintuitorul, vorbind de-

i
.
.
spre pedepsele disciplinare, zice «...spune-l Bisericii* (Matei, 18, If) :
17), intelege «spune-l comunitatii», nu spune-I conducatorilor (opis-

:
copilor), caci despre ei vorba nicidecum. Cuvintul Bisericii nr

nu este
insemna deci comunitatea credinciOi§ilor. Despre pedepse, de asemenen,
i
. .
a vorbit limpede: prima —

este mustrarea intre patru ochi a douu ;
--
* • -
:
180 DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE PUTEREA DISCIPLINARA 1 HI
este mustrarea in fata a doi sau trei martori cea de a treia este mustra-
;
INVATACELUL Dar, dupa sfintii apostoli, cine are puterea dis-
rea in fata intregii comunitati iar a patra scoaterea din sinul co-
; — ciplinara in Biserica ?
:
munitatii.
PREOTUL : Dupa sfintii apostoli, puterea disciplinara in Biserica
PREOTUi Cuvintul Biserica nu poate insemna numai adunarea
:
a ramas la urma$ii lor, episcopii §i preotii, care au intemeiat legiuirile
credincio$ilor, deoarece numai apostolilor §i ueenicilor li s-a dat drep-
biserice§ti. -
tul sa faca uz de puterea disciplinara in Biserica. «Biserica» despre care

este vorba la Matei (18 17) are acela$i inteles ca $i in oazul nelegiui-
INVAJACELUL Dar ce sint legiuirile
: biserice$ti ?
r
tului din Corint, unde comunitatea ia hotarirea excomunicarii lui nu- PREOTUL Legiuirile biserice$ti sint
: legile date de conducatorii
mai la porunca
impreuna cu apostolul Pavel, dupa cum arata textul
$i
Bisericii, in virtutea puterii primite deIntemeietorul ei de a cirmui
la
«Ci eu, de$i departe cu trupul, insS de fata cu duhul, am $i judecat, ca pe credincio?i in numele Sau $i a-i indatora la ascultare spre buna lor
§i cum a? fi de fata, pe eel ce a facut una ca aceasta vietuire (Matei, 10, 40 Luca, 10, 16 ; loan, 13, 20).
in numele Dom-
}
:
nului nostru Iisus Hristos, adunindu-vS voi $i cu duhul meu, cu puterea INVATACELUL Unde sint cuprinse legile biserice^ti ?
:
Domnului nostru Iisus Hristos, sa dati pe unul ca acesta satanei, spre PREOTUL Cele mai insemnate slot canoanele $i cele noua
: po-
pieirea trupului, ca sufletul sa se mintuiasca in ziua Domnului Iisus» (I runci biserice?ti.
Cor., 5, 3—5). Iar mai departe «Scoateti afara dintre voi pe eel rau» (I
:
INVATACELUL Dar canoanele
: ce sint ?
Cor., 5, 13). Iar ceva mai jos, apostolul Pavel scrie acelora$i «Gata sin- :
PREOTUL Canoanele sint legi
: date de sinoadele ecumenice ale
tern sa pedepsim orice neascultare, atunci cind supunerea voastra va Bisericii $i de sinoadele locale ale dar intSrite de cele ecumenice.
ei,
fi deplina» (II Cor., 10, 6). Deci, eel ce are Pe temeiul invataturii Mintuitorului $i a sfintilor Sai apostoli, canoa-
dreptul de a se pronunta in
• •
materie disciplinara este episcopul locului. Mai este oare cu putinta ca nele statornicesc felul de organizare $i conducere a Bisericii, precum
in urma analizei acestor exemple sa se mai faca obiectia ca nu Aposto- ?i drepturile §i indatoririle membrilor ei — clerici, monahi §i credin-
lul, ci comunitatea detine acest drept ? $i tesalonicenilor le scrie in cio?i — spre buna lor vietuire.
<
acelaî inteles «Daca vreunul nu asculta de cuvintul nostru prin epis-

: INVATACELUL : Dar cum se numesc poruncile privitoare la in-
tola, pe acela sa-1 insemnati §i sa nu mai aveti cu el nici un amestec, datoririle credincio$ilor fata de Biserica $i cite sinst ?
ca sa-i fie ru?ine» 14). Tot apostolul Pavel a facut uz de a-

(II Tes., 3, PREOTUL Se numesc porunci biserice$ti $i sint noua la numdr,
:
ceasta putere in cazul excomunicarii lui Imeneu $i a lui Alexandru, caci iar daca vrei sa §tii pe larg despre aceste noua porunci biserice$ti, ca
ii scrie lui Timotei «...i-am dat satanei, ca sa se invete sa nu huleas-
:
$i despre Canoane, cite^te cu atentie in Pidalionul de Neamt, editia 1844
ca» (I Tim., 1, 19—20). §i Inv. de Cred. Ort. intreb. 29, 30, 31 §i mai departe.
f
Prin urmare, apostolii au avut putere disciplinara in Biserica, nu

comunitatea. De la apostoli, aceastS putere a trecut asupra urma$ilor
lor, episcopii $i preotii ; apostolii au instituit si alti apostoli, a$a cum
.m lost Timotei in Efes ?i Tit in Creta. Iar lui Timotei, marele Pavel ii
scrie « gura
siiu trei martori. Pe cei ce pScatuiesc mustra-i de fata cu toti, ca §i cei-
lalti sa aiba teama» (I Tim., 5, 19—20). A$adar, Timotei avea dreptul §i
j)uterea de a aplica pedepse disciplinare chiar $i preotilor.
,
DESPRE SFINTIREA NATURII III l
m"9
"N, 0**
€ f*/
jv**-
\.
JVv
wjp 15, 36). A

masa)
facut rugaciunea (ce se obisnuie$te pentru si a bine-
*>r* s =>*
%&»
scoate de sub blestem a le pune in slujb.i
**$ *XMO»*
—if. ^^:^
cuvintat piinile pentru a le si
m>
f
iSSL
minunea ce avea sa faca. La fel a procodtit

y **..-î
K X
iûw*
It maririi lui Dumnezeu, prin

jss
r
<V'-.
piinea, a binecuvintcl-o
•"i
•to
> si la asezarea Sfintei impartasanii, cind, luind

,.f-J
«t TO
?%
&/'
v
,w si, luind paharul si multumind, le-a dat ucenicilor (Matei 26, 26—27),
K
V
Kn imprejurare, piinea vinul trebuiau scoase de sub
caci, isi in aceasta si
«ti
2 puse slujba Dumnezeu. Tot asa ;si dupii

blestem spre a putea fi in lui
§ 'XffT^ .V
inviere, cinind cu doi ucenici la Emaus, a luat piinea $i a binecuvintal-o

AV to
gp
«*. titf
s (Luca, 24, 30). lata deci mai multe imprejurari in care Mintuitorul ne-..
.
•
dat pilda ca, prin rugaciune si binecuvintare, sa sfintim obiectele de

care ne folosim.
'
INVATACELUL : In Sfinta Scriptura se spune ca nimic nu este no-

curat (Fapte, 10, 15- Rom., 14, 14—20? I Tim., 4 r
4—5; Tit, 1, 5 s.a.).
lar daca Dumnezeu le-a curatit, pentru ce le mai trebuie sfintire ?
Capitolul 25 ''"
PREOTUL: Intr-adevar, Apostolul arata ca <c...orice faptura a lui
•
Dumnezeu este buna §i cu muHu-

nimic nu este de lepadat, daca se ia
D SFINT NATUR mire. Caci se sfin|este prin cuvintul lui Dumnezeu si prin rugaciuiH^
(I Tim., 4, 4—5). Dar prin aceasta e de la sine inteles ca sfintirea nu o
pot face decit persoanele liturgice, carora li s-a incredintat misiunea

INVATACELUL Dar in natura creata : sint si lucruri spurcate de de a fi «iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu» (I Cor. r 4, 1) si de a face
care nu trebuie sa ne atingem ? i
12) «spre cele catre Dumnezeu» (Evr. 5, 1).

lucrul slujbei (Efes., 4, r
PREOTUL : Prin caderea lui Adam, toata faptura a fost supusa «de- Cel mai obisnuit element spre sfintire este apa, care devine apoi
sertaciunii § i stricaciunii» (Rom.,20—21), ingreuindu-se mai mult via- 8, ea insasi un agent curator si sfintitor, stropind alte obiecte (Ics., $0,
ta omului. Odata cu omul a cazut ?i natura sub blestem,
trecind, im- 18 _20 ?
Lev., 3, 6 ?
14, 8; Num., 8, 7 ?
19, 9—12). In Testamentul Vechi
preuna cu acesta, sub stapinirea diavolului, care este numit arata rolul apei in istoria lumii. Astfel, incii
de atunci sint numeroase marturii ce
incoace «stapinitorul acestei lumi» (loan, 12, 31 Dumnezeu Se purta deasupra apei (Fee.,
14, 30; 16, 11 Efes., ; , de la inceputul lumii, Duhul lui
2, 2 6, 12). Nu numai omul, ci si natura tinde sa se elibere'ze de legii se curata tot eel nenn.it
;
1, Prin apa sfintita
2). potrivit
sub puterea tiranica a diavolului, «impreuna suspina De
si impreuna are spalindu-se, pina chiar si hainele sale, cu apa (Lev., 15, 10). pildii,
dureri», dar eliberarea ei deplina se va face abia Verhe
la venirea a doua a Hie a udat cu apa 28—32) etc. Tot in
jertfa (III Regi, 18,Legea
Mintuitorului, caci pina atunci §i ea ramine in
desertaciune, ca urmare
s-a prezis ca si in crestinism va fi o apa curatitoare, care va cunili HU
a caderii omului (Rom., 8, 15—22). Dar,
preoum omul dupa venirea — numai trupul, ci si sufletul omului (Iez. 36, 25—26). In Noul ostament,
Mintuitorului —
poate fi scos de sub stapinirea diavolului prin botez,
apa sfintita este intrebuintata ca element curator si sfintitor (Ioem, 0,
r
I
Si lucrurile din natura, prin sfintire, se elibereaza

si pot fi folosite ast-
4: 3, 9 •7).
fel in slujba lui Dumnezeu. Cind Mintuitorul a savirsit in pustie minu-
nea inmultlrii piinilor, sfintul evanghelist ne spune ca Alt element de sfintire aratat in Scriptura este si untdelemnul, cum
mai intii El S-a
rugat isi a binecuvintat piinile, pe care apoi le-a am mai aratat in cele spuse mai inainte.
inmultit (Matei, 14, 19
pamintul
casele cu diferite slujbe (ierurgii),
etc.,
aducind darul Sfintului
Duh pes-
te toate aceste elemente care intra in
vietuirea zilniea a credinciosilor.
INVATACELUL : Dar unde se vede in Sfinta Scriptura ca elemen-
te ca apa, untdelemnul, precum si alte obiecte, trebuie sa fie sfintite ?
PREOTUL Ti-am aratat destul de clar in cele de mai sus,
:
dar vad
ca ai ramas nelamurit. De aceea, asculta Sa stii ca,
chiar in Legea Ve-
!
"""*"" §i se curatau atit

che se sfint oamenii, cit si elementele prin diferite
rugaciuni ca de exemplu curatirea femeii lehuze la 40 de
'
:
'/de dupa nastere (Lev., 12; Luca,

2, 22-24), iar rugaciunea pentru sfin-
untdelemnului
imn S1 a vinului si a pa^telor le gasini la sfintii
paring isi scriitori ai
, . , .
veacun crestine, ca
Iustin Martirul si Filosoful
: .
(Apologm 1, cap. 61, 65), Tertulian (De baptismo, cap.

7, De corona mi-
ntis, cap. 3, 4 s.a.) sau sfintul Vasile eel Mare (Despre Slintul
Duh
Capitolul 26
'
cap. 67).
deiemnulm
Rugaciuni pentru binecuvintarea si sfintirea apei (aghiazma), a unt- DESPRE SEKBAREA DUMINICII
p
a fructelor, sfestanii pentru ploaie
tite chiar sun cele mai
tf allele, le gasim amin-
vechi rinduieli ? i asezaminte bisericesti, IN LOCUL SIMBETEI
/annnfeie Simtilor Apostoli din
ca ? e- A
veacurile III, IV {cartea VII, cap. 27
S'rtf I Tv r
P 2
cart de slujba ca Evhologhionul
i
; t'
4 °' 41 42
**<)' Precum ?i to cele mai "echi
?
(Molitfelnicul)
'
Serapion de Thmuis
lui
INVAJACELUL : Daca Noul Testament este urmarea Vechiuiui
din Egipt, din veacul IV. Pe toate Testament, de ce nu urmam noi $i sarbatorirea simbetei ?
le gasim in aceeeasi carte de slujba,
r ,
aflam
. ,
-.~***^, ^vn^,<a
JUV11U1UU1U bclU lYlOIlL-
JLH
PREOTUL : De Adam
pina la sfinîtul lui Avraam au trecut, dupa
la
olnic (cartea de rugaciuni sau de molitfe, vezi Inv. de
Cred. Ort. in- unii cronografi, 3678 de ani (Cronograiul lui Gheorghe Kedranos, trad.
treb., 229).
rom. de Mitrop. Veniamin Costachi, Minastirea Neamû, 1837, p. 44
45 ; vezi $i prefata Mineiului pe februarie, de stareûl Minastirii Neam-
tu-Secu, Neonil), la care, adaugind cei 430 de ani cit au stat israelii ii
robi in Egipt (Gal., 3, 17), fac 4108 ani. In aceasta perioada de timp, de
la Adam pina la Moise, nici Scriptura nu era scorisa, nici simbata nu so
tinea ca s&rbatoare de vreun popor. Timp de atitea mii de ani, patruirhii
cei de mai inainte de lege $i toji cei credincio$i s-au pov&tuit la caloa
mintuirii numai prin Sfinta Tradijie §i abia dupa aoest indelungat r<is-
timp a fost instituita de Dumnezeu praznuirea simbetei — in timpul Iro-
cerii poporului Israel prin pustia Arabiei — in amintirea facerii lvunii

in §apte zile, dupa care, in ziua a eâptea, Dumnezeu S-a odihnit, pic-
— : '
1117
186 DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE SERBAREA nTTMTNTCII IN LOCUL SlMBETEI
4
de mai sus reiese clar ca simbata

cum §i in amintirea ieîrii din robia Egiptului a poporului Sau, Israel. A?adar, pe temeiul marturiilor
Dumnezeu Israel ca a fost data in urn..,,
Caci Sfinta Scriptura spune : «$i a binecuvintat Dumnezeu ziua a ?ap- un semn de legatura intre ,si si
16-17), nicidecum pentru intreaga ome-

Lea $i a sfintit-o ; caci intru ea S-a odihnit de itoata lucrarea Sa pe care numai pentru israeliti (Ies., 3,
— ...
a facut-o Dumnezeu» (Fac., 2, 3). $i iara$i este scris, referitor la ie$irea
M
,~:
n ire.
•
facut pentru o durata nedeterminaLa

israelitilor din robie «Adu-ti aminte ca ai fost rob in pamintul Egip-
:
Dar legiuirea simbetei nu s-a
ne arata ca <<Legea a fos
tului si te-a scos Domnul Dumnezeul tau de acolo cu mina tare $i cu in epistola sa catre galateni,
Apostolul Pavel, i
pentru aceea ti-a poruncit Domnul-Dumnezeul tau sa pa- pina cind era sS vma (P '
brat inalt ; adaugata pentru calcarile de lege, (Gal.

Urmasului), Caruia I s-a dat fagadmnta»
ze?ti ziua simbetei» (Deut., 5, 15). urmare pina la venirea
este Hnstos» (Rom 10, 4).
Dar trebuie ca simbata nu a fost data de Dumnezeu
§ttut $i faptul 3 19). De asemenea, s tim ca «sfirsitul legii
pentru care a fost data Legea pina la ven -
ca sarbatoare obligatorie pentru toate popoarele lumii, ci a rinduit-o, Deci lata durata de timp :
ca sarbatoare $i ca legamint ve^nic, numai pentru poporul Sau, Israel. tea Urmasului, Care este Hristos. Legea a fost - *»«
dupa cum -*»
$tim «™
nu--
tx •_j___ «„ *X v^
ne inc+if
justificam
Acest lucru il arata Sfinta Scriptura clar, cind zice «Sa pazeasca fiii :
mai povatuitor catre Hristos, ca sa
sub povatuitor (Lege) (Ga 1, 3
m*fffifW*
24-- g.
lui Israel simbata, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca un le- venirea credintei, nu mai sintem
gamint ve$nic. §i sa fie aceasta semn ve$nic intre Mine $i fiii lui Israel, Vechiul Testament fiind inlocuit, s-a ^plimt po^ca m I««ma In
pentru ca in $ase zile a facut Domnul cerul $i pamintul, iar in ziua a care se zice : «Iat§, vin zile - zice Domnul - cind Eu voi mcheia cu ca.a
pe care
§aptea a incetat $i S-a odihnit» (Ie$., 31, 16 17). — lui Israel ? i cu casa lui luda legamint nou. Insa nu ca legamintul
mma
^
luat de ca sa-i scol
In alt loc, Sfinta Scriptura ne arata, de asemenea, ca atit simbata, lor in ziua cind i-am
1-am incheiat cu parintii
cit $i celelalte porunci ale Legii nu au fost date decit poporului Israel
«Cel ce veste^te cuvintul Sau lui lacov, indreptarile ?i judecatile Sale
diTpamintul EgiptuM
mile lor voi scrie § i le
•••Vol pune Legea Mea
voi fi Dumnezeu, iar ei Imi
f«g««g
vor Mie fi popor>
se vorbe te despre mcheierea unc

lui Israel (adica poporului scos de El din robie), n-a facut pfa nici unui Tier 31 31-33 Evr., 8, 8-10). Aici ?
;
asezamintul va fi inloeuit cu eel

alt neam (adica necredincios, care nu se tragea din saminta lui lacov) no 'ieituri 9 i s'e arata i timpul cind
legamint va f inlocuit Proorocu .1*
Si judecatile Sale nu le-a aratat lor* (poruncile §i simbata) (Ps. 147, 8 intrebarea care i
uou. Se naste :
9). Cind paginii au venit Neemia, dorind sa ia parte la zidirea tern-

la remia a aratat «...acela : pe care 1-am facut cu parintii lor ziua duelm
-
din pamintul Egiptului...».

plului, el le-a zis «Dumnezeu eel ceresc ne va ajuta. Noi, slugile Lui,
:
i-am luat de mina, ca sa-i scot
arata proorocul Moise «Do.nnul
vom zidi iar voi n-aveji parte, nici drept, nici pomenire in Ierusalim»
;
In ce consta acest legamint ne :
(II Ez. 2, 19). Daca paginii ar fi avut simbata, mai avea Neemia dreptul incheiat cu voi legamint in Horeb. Nu cu par.nt
Dumnezeul vostru a
acesta, ci cu noi, cei ce sintem vn ac
sa le vorbeasca a$a ? Paginii i-ar fi putut raspunde ca $i ei au simbata nostri a facut Domnul legamintul
Domnul si Intre voi E
ca semn al aêzamintului, la fel ca israelii. Aici insa Neemia vorbe$te astazi ... Eu am stat in vremea aceea intre .
drept». Ca pagini- Dumnezeul Gel ce te-am scos dm pamm ul

hotarit si limpede, spunindu-le ca nu au «parte, nici zis- Eu smt Domnul
tau,
acestea le-a grait Domnul car,
lor nu li s-a dat nici Legea ?i nici simbata reiese fi din epistola sfintu- casa
Egiptului, din robiei ... Cuvintele
norulu, ,n.u-
lui apostol Pavel catre romani, unde le spune:
(Rom.
«Caci paginii care nu
mai departe, acelaî
Zm adunarea voastra pe munte,
de tunet altceva
din
n-a
mijlocul
mai
focului,
grifat
al
9 l« -
au lege, din fire fac ale Legii» 2, 14). Iar nericului ? al furtunii, cu glas § i
apostol marturise$te ca israelitilor le apartine infierea

r
slava a$e-
i
piatra mi le-a dat mie» (Deut o, ,-

§i §i
scris pe doua lespezi de si
zamintu] (deci semnul legaturii — simbata) punerea legii (simbata aceasta legatura trebuie sa-i lase lot. .^N.m.Ii.i
§i §i Acest Asezamint,
Id cc parte din ea) slujba (legea ceremoniala) §i fagaduintele (Rom., 9, inlocuindu-se i dindu-se la o parte legatura cea V-
§i Asezamint. Deci, ?
4 ?
Detit., 6—13). che de la simbata
sine cade semnul
§i
acestei -
legatun.
%
:
LOCUL SIMBETEI UV)

DESPRE SERBAREA DUMINICII IN
ucenicii Sai, Mintuitorul a luat paharul si l-.i
INVAtACELUL Hristos Minituitorul nostru n-a desfiintat Legea ? it DupS ce a mincat cu

:
Legea cea noua, intru Singele Men,

dat lor zicind «Acest pahar este
«Sa nu socotiti ca am
:
Testamentului Vechi, caci insula a marturisit :
venit sa stric Legea sau proorocii. N-am venit sa stric ci sa implinesc. care se varsa pentru voi» (Luca, 22, 20).
r
binecuvintat a sfintit ziua a sap-

Caci adevarat, zic voua inainte de a trece cerul $i pamintul, o iota sau
:
INVATACELUL Dumnezeu :
a $i
inceputul lumii, cind a isprSvit creatia, dupa cum este

o cirta din lege nu va trece, pina ce nu vor face toate» (Matei, 5, 17 tea inca de la
lucrarea Sa pe care o re-
18). Ar insemna, deci, ca §i sfintenia simbetei ramine in vigoare pen- ^
scris
lia : «Si a sfirsit Dumnezeu in ziua a sasea
caci intru ea S-a od.h-
tru totdeauna. cuse §i S-a odihnit in ziua a saptea si a sfintit-o,
facut-o Dumnezeu» (Fac, 2, 2— J).
PREOTUL Mintuitorul n-a stricat Legea i$i proorocii, sau in gene- nit de toata lucrarea Sa, pe care a
:
f
ale creatiei, ziua a saptea a fost eel dmtn sa-

ral, Vechiul Testament, ci numai 1-a inlocuit cu Cel Nou care este de- Deci, dupa cele sase zile
ea a ramas sfin-
— acestui fapt,
r
savirîrea celui Vechi. Testamentul eel Vechi dupa cum s-a aratat bat sfintit de Insu?i Dumnezeu si, datorita
$i mai sus — a avut numai un rol de invatStor, spre a pregati omenirea ta pentru toti oamenii si pentru toate timpurile.
decit despre
versete nu se vorbeste
pentru primirea lui Mesia «Astfel ca Legea ne-a fost noua calauza spre
: PREOTUL: In aceste doua
lucra
Hristos, pentru ca sa ne indreptam din credinta. Iar daca a venit ere-
despre
dinta, nu mai sintem sub calauza» (Gal. 3, 24 —
25). Mintuirea noastrS rea, S-a odihnit, a binecuvintat «?i a sfintit ziua a saptea.
f
nu mai atirna de implinirea faptelor poruncite de Testamentul Vechi _

om nu se spune nimic, si nici n-ar fi
crearea
avut
sa
omul
(Fac,
pentru ce
26—31).
sa se
Fund
od.h-
a$e-
sau de tinerea simbetei, ci de credinta in Iisus, Mintuitorul nostru. Prin neasca avind el abia o zi de la 1,
din Eden, ca s-o lucreze si s-o p&-

Iisus Hristos, Legea (Testamentul Vechi) s-a implinit $i a incetat. «Caci zat de Dumnezeu «...in gradina cea
o porunca privind serba-
Hristos este sfirîtul Legii, spre indreptarea a tot celui care crede* zeasca>. (Fac, 2, 15), primul om n-a primit nici
(Rom., 10, 4). Legea Veche a tinut numai pina la loan Botezatorul, ulti- Singura porunca pe care i-a dat-o Dumnezeu a fost
rea zilei a saptea.
mul pregatitor binelui raului (Fao., 2, 16
Cei de sub regimul
al venirii lui Hristos (Matei, 11, 13).
aceea de a nu minca din pomul cuno^tintei si
ei au fast nascuti sub robie, intocmai ca fiul lui Avraam, din roaba sa, deopotriva. Ba, mai mult, nici chiar
—17). Pentru om, toate zilele erau
Agar pe cind cei din Testamentul Nou sint ca fiul lui Avraam, din so- porunca au cunosout binele si rSul,
;
atunci cind Adam si Eva au calcat si
|ia sa libera, Sara, fiind nascuti spre libertate $i mo^tenire. Caci Agar porunca sa serbc/..-
dupa ce au fost izgoniti din rai, nu au primit
??i Sara sint inchipuiri ale celor doua Testamente (Gal., 4, 22 31). Prin— Si nici
vreo zi. Dimpotriva, toata viata omului devine o oontinua munca, fund
urmare, cuvintele Mintuitorului «Sa nu socotiti ca am venit sa stric
Legea sau proorocii» au acest inteles
:
obligat ca in toate zilele sa munceasca pamintul - blestemat intru tout--

Eu n-am venit impotriva
:
«Cu osteneala sa te hranesti
lucrurile sale pentru a-si dobindi hrana.
Legii ?i a proorocilor, sau Venirea Mea nu ii este ceva strain, ci, dim-
:
toate zilele vietii tale »(Fac, 3, 17).

potriva, ea este in deplin acord atit cu Legea lui Moise, cit $i ou inva- din el (din pamint) in
zi <!<•
intr-adevar, ca Dumnezeu S-a odihnit in a .saptea
tatura din celelalte cart* ale proorocilor (Vechiului Testament). In acest Se arata,
nu ni se spune. Ca atare, se n-
chip, Legea se impline$te desavirît prin Mine —
adica prin venirea lucrarea Sa, dar cum se numea zi,
Mea —
deoarece aceasta venire a Mea este insaî finta ei (Rom., 10,. 4). dica urmatoarele intrebari
Iar cuvintele prin care Mintuitorul spune c3 nu va trece o iota sau
— Este ziua a ?aptea una $i aceea?i cu saoaiui ^
o cirta din Lege pina ce nu se vor face toate, se refera la implinirea

— Se numarau pe atunci zilele saptaminii in a§a fel ca ziua a >d|>-
lucrurilor proorocite despre El, care s-au implinit intocmai pina tea sa corespunda cu simbata de azi ?
incheierea Noului Legamint facut prin Singele Sau $i instituit

la
in seara
— Unde se spune ca se numarau zilele §i cum se numeau c^lc^ in
Cinei celei de Taina, cind legamintul Vechiului Testament a luat sfir- a eel timp ?
I
I'M
LOCUL SIMBETEI
•
190 DESPRE CREDINTA ORTODOXA .
DESPRE SERBAREA DUMINICH IN
Sau, eel pufin, cuvintul «sabat» de scrimp unora din cei mai inainte $i pentru prima oarS
atit
Aceasta porunca s-a dat cu putin
cu care ai stat de vorba —
ai putea sa-mi mfyi unde este scris ?
in pustia Sin, cind Dumnezeu a poruncit evreilor, prin Moise, sa in.
Vrind, nevrind, trebuie sa recunoi?ti ca simbata oa zi de odihnS saptea) 16, 25). Deci, atunc,
a
nu-$i are originea in rai $i nici n-a fost data primilor oameni ca zi de
adune mana in ziua
legea
simbetei
pe Sinai,
(ziua
evreii aveau
(Ies.,
cunostinta despre sabat -
cind a fost data
repaois, ci ca inceputul ei este abia cu circa 2500 de ani mai tirziu. Date il si calcasera, pentru care pricma au fost
serbasera, ba chiar
lamuritoare asupra felului de praznuire —
®i al zilei anume care este
caci il
dojenlti de Dumnezeu (Ie 16, 27-29). De aceea, porunca mtna incepe
praznuita — nu avem nicaieri in Biblie. ... cu cuvintele: «Adu-ti
? .,
aminte...» spre a aminti evreilor ca aceasta po-

Problema mai poate fi pusa $i astfel Dumnezeu, intr-adevar, S-a mai inainte. Deci, originea sabatului nu este
:
runca le-o daduse cu putin

odihnit in ziua a âptea §| a sfintit-o. Dm ce inseamna ziua a ?aptea ?
in rai, iar el nu a fost serbat pina la Moise.
Caci nu ni se mai spune ca in aceasta zi «s-a facut seara ?i s-a facut fi serbarea simbetei inlocuita de vre-
INVATACELUL Oare: poate
dimineata*, cum ni se spune despre celelalte zile ale creatiei. Astfel, ar vesnic intre Dumnezeu ?i oameni,
me ce un semn un legamint
urma ca in a opta zi — adica in intiia a saptaminii viitoare — Dumne- f Scut pe
ea este
temeiul
§i
cuvintelor lui Dumnezeu insusi ? «Sa pazeasca dec.

zeu sa inceput din nou a crea sau a lucra ceva, pentru ca apoi, dupa
fi
odihnei din neam in neam, ca un
fiii lui Israel simbata, paznuind ziua
?ase zile, iara$i sa Se odihneasca ... i§i sa serbeze 9) El, in fiecare sapta- ve Mine si fin lui Isra-
leqamint vesnic. Sa fie aceasta semn § nic intre
mina, ziua a ?aptea ... Ar insemna, prin urmare, ca serbarea simbetei ar
inlocuirea simbetei prin Dummica sau pun
1
el » (Ies 31 16—17). Deci,

trebui sa o tin-em dupa exemplul lui Dumnezeu, iar nu pe baza vreunei
unui a ezamint ve § nic prin unul ome-
oricare zi' ar 'insemna inlocuirea §
porunci de la inceput. Porunca a venit insa mult mai tirziu, iar a sus- -
nesc. .
tine ca $i Dumnezeu serbeaza simbata

ca numai dupa exemplul Lui
$i
un legamint vesnic, instituit
Cu sabatul este
eel putin pina la venirea acestei porunci —
trebuie sa o fi serbat oa-
PREOTUL
nu
adevarat,
:
pentru toate popoarele lumii, ci numai pentru po-

menii, insemneaza a cadea in cea mai mare ratacire. de Dumnezeu, dar
se poate infelege destul de clar dta ffiSxtU-
porul lui Israel. Acest fapt
Deci, «ziua a $aptea» nu este decit ziua in care Dumnezeu a incetat Moise
Sfintei Scripturi. Mai intii, vedem ca Domnul a vorbit lui ,.
riile
creatia universului. Nicaieri nu ni se spune in Biblie ca, la inceput, $i
praznuind ziua odihnei dm
omul «s-a odihnit» in ziua a ?aptea. ' i-a zis pazeasca fiii lui Israel simbata,
sa
ve nic (fef., 31, In al
16).doilea ttnd,
neam in neam, ca un legamint §
INVATACELUL : Exista un text din care s-ar infelege ca porunca
aducere aminte de robia egipteana dm care Dum-
acest legamint este o
sflnjirii zilei a §aptea nu ar fi fost data abia in
Moise, in vremea lui spre amintire Jie sabatui
nezeu ii scosese pe israeliti, poruncindu-le, sa
pustie, ci ca ea a existat inca de la inceput «Adu-ti aminte de ziua
:
«Adu- t i aminte ca ai fost rob in pamintul Egiptulu. v

simbetei, ca sa o sfinte§ti» (Ie?., 20, 8). lata, deci, ca Dumnezeu atrage ca zi de odihna :
mall
Dumnezeul tau de acolo, cu mina tare §1 cu brat *
te-a scos Domnul

doar atentia (adu-ii aminte) asupra unei porunci deja existente $i nu Domnul Dumnezeul tan sa pSze?ti zn...
pentru aceea ti-a poruncit tie
o statornice§te acum pentru prima oara. $i, de vreme ce ea este de la rind, vedem ca sabatul este «semn«
simbetei» (Deut, 5, 15). In al treilea
inceput, inseamna ca este obligatorie pentru lumea de totdeauna, nu «Domnul a grait catre Moise
Dumnezeu lui Israel.
si copiii
vizibil intre
numai pentru cea de la Moise incoace. «Vedeti
spune-le si paziH al-
zicind vorbeste-le
t
copiilor lui Israel si :
PREOTUL «Adu-Ji aminte» se refera la ceea ce a existat mai dina-

:
odihna, caci acestea vor fi intre Mine si vol si urma$u vos-
lele Mele de
inlo (adica «adu-ti aminte» de ceva ce |i-am spus eu alta data), caci,
i ca Eu sint Domnul, Cel ce va sfint^l-
tri un semn, ca sa cunoa 5 te t
fnlr-adevar, porunca de a serba simbata nu exprima proorocul Iezechi<-l
s-a dat, pentru prima oara, 31 12—13). Tot in felul aoesta se si
{Ie.s
o cu celelalte porunci, pe Muntele Sinai. Dar nu este nici a?a cum
cfcita
dat zilele Mele de odihna, ca s.. I.-
«A 5 a vorbeste Domnul...; ...Le-am
li se pare dumitale, ca ea a fost data de la inceput, lui Adam, in rai.
semn
192 DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE SERBAREA DUMINICII IN LOCUL SlMBETEI \<X\
lor » (Iez. 20, 5, 12). In al patrulea rind, reiese ca sabatul deoarece $tim ca Mintuitorul a schimbat acest a$ezamint «ve$nic» al
f
$i intreaga
Lege sint date numai evreilor —
iar nu §i celorlalte neamuri din mar- sabatului. Deci cuvintul «ve§nic» inseamna aici epoca Testamentului
turia conducatonilor poporului ales intors din
exil caci atu celui Vechi, dupa sfirîtul caruia incepe un veac nou $i un legSmint
? ind
straini din neamul lor au venit ?i le-au cerut nou care fusese fagaduit chiar de Dumnezeu inca din Testamentul
permisiunea sa ajute $i ei f
la zidirea templului Domnului, zicind

«Sa zidim $i noi impreuna cu
: Vechi (Ier., 31, 31—33). Dar cuvintul «ve?nic» este folosit in Testamen-
voi, pentru ca $i noi ca $i voi, cautam cum ar fi, de pilda, la porunca praznuirii
r pe Dumnezeul vostru $i-I adu- tul Vechi $i cu alte prilejuri,
cem jertfe inca din vremea lui Asarhadon, regele Asiriei...» (I Ez., 4 mielului pascal, pentru care Dumnezeu porunce$te evreilor :
«...ca a$e-
2), r
la aceste cuvinte, trimi§ii neamurilor

au primit un raspuns clar §i cate- zare vesica sa o praznuiti* sau la sarbatoarea azimilor, pe care, de
?
goric din partea lui Neemia

«Dumnezeul eel ceresc ne va ajuta. Noi
: asemenea, li se porunce$te sa o pazeasca, fiind «a$ezamint ve$nic» (Ie$.,
r
slujitorii Lui, vom zidi ce astazi simbata nu mai

iar voi nu aveti parte, nici drept, nici pomenire
,•
12, 3, 14, 17, 21). Cu toate acestea, nici cei tin
in Ierusalim» (II Ez., 2 19). De subliniat
ultimul cuvint serbeaza mielul pascal dupa porunca «ve$nica» de atunci, spre a-1 mln-
r
«pomenire», :
care este repetat ori de cite ori Dumnezeu sau Moise atrag amare, stind in picioare, cu toiege in
atentfa asu- ca ritual, cu azima $i cu ierburi
pra serbarii sabatului sau asupra legamintului facut, miini. gata de plecare 24 Num., 9, 11 $.a.). «Legea ve?nic5»
prin el, intre Dum- (Ie$., 12, 1, ?
nezeu §i poporul scos din robia Egiptului «Adu-U aminte de este §i arderea neintrerupta a candelei in fata perdelei de dinaintea
ziua sa-
:
batului..^) (Ie$., 20, 8) «Adu-ti aminte ca ai fost rob in pamintul Egip-

; chivotului Legii in templul din Ierusalim (Ie$., 27, 20—21), «a?ezamint
tului... sa paze^ti ziua simbetei» (Deut,
5, 15). Deci, aceasta «aducere ve§nic» este numit <?i modul de junghiere a animalelor de jertfa (Lev.,
aminte» se refera la legamintul sabatului pe care 1-a facut legamintul «ve$nic» al simbetei
Dumnezeu 17, 7) ;
cu toate acestea, nici cei ce tin
cu poporul evreu, atunci cind 1-a scos din robia trebui sa se intoarca intru
egipteana. Celelalte nu le mai respecta pe acelea, caci, altfel, ar
neamuri nu au acest legamint, pentru ca ele nu au avut nici
un alt le- toate la cele ale Vechiului Testament.
gamint cu Domnul-Dumnezeu, ca poporul evreu, $i nu au deci
a-<$i adu- mie o seama de marturii biblice
ce aminte de vreo promisiune. INVATACELUL : Mi s-au adus i§i
prin care s-ar dovedi ca serbarea simbetei este obligatorie pentru toti
Dupa aducerea evreilor in robia babilonica, neamurile care
au fost Mintuitoul venit in Nazaret,
aduse in Palestina cre^tinii, de toate neamurile. Astfel, «...a
$i le-au luat locul s-au amestecat cu evreii ra-
unde fusese crescut dupa obiceiul Sau, a intrat in ziua simbetei in
Dumnez $i,
nu a putut sa-i faca parta$i la istoria sinagoga $i S-a sculat sa citeasca» (Luca, 4, 16, 31 Marcu, 6, 2 §.a.). ?
poporului ales ? i la legamintul lui
despre apostolul neamurilor ca «...dupa
Dumnezeu sabatul. Pentru aceea ei sint respin?i de De asemenea, este scris
:
la zidirea templu-
lui, spunindu-li-se ca nu au «pomenire» (aducere aminte). obiceiul sau, Pavel a intrat la ei (in sinagoga iudeilor din Tesalonic) $i
Cu alte cu-
vinte, sabatul este o sarbatoare in trei simbete le-a grait din Scripturi» (Fapte, 17, 2). Apoi :
«$i femeile,
exclusiv evreiasca §i nu se transmite
intorcin-
altor popoare, chiar daca acelea cred
in Dumnezeul lui Israel. Acesta care venisera cu Iisus din Galileea, au privit mormintul... $i,
este un adevar care nu poate fi rastalmacit du-se, au pregatit miresme §i miruri ; iar simbata s-au odihnit, dupil
$i de care ar trebui sa tina
sea ma to*! cei ce serbeaza simbata, adevar Lege>> (Luca, 23, 55—56). Deci, §i ele au respectat porunca Legii, tinind
care se poate vedea clar atit
in Vechiul cit $i in Noul Testament. vorbind despre sfir?itul lumii, a aratat ca simbata
simbata. Mintuitorul,
Iar daca acest aêzamint de aceea a zis «Rugati-va ca sa nu fie fuga
al sabatului este
numit «ve?nic» trebuie r
va ramine pina la sfir?it $i :
sa intelegem ca cuvintul «ve$nic» are simbata» (Matei, 24, 20). Marele apostol Pavel, vor-
aici intelesul de ceva durabil, voastra iarna, nici
care nu poate fi schimbat sau inlocuit de
oameni. Dar nici nu se poate bind despre odihna din ziua simbetei, spune ca Dumnezeu a dat po-
sustine ca Dumnezeu nu are putere sa-1 schimbe «odihna» 4—11). «Poporul Sau» ;sint cre^tinii dt
sau sa-1 inlocuiasca, porului Sau (Evr., 4,
DESPRE SERB ARE A DUMINICII IN LOCUL SlMBETEI 1 0f)
bete, sau luna noua, care sint umbra celor viifoare, iar trupul este a I
toate neamurile $i din toate vremurile. Sint ei obligati sS tina odihna

16—17). Cei ce voiesc sa dobindeasca mintuirca
simbetei ? lui Hristos» (Col., 2,
Avraam. Acestia tosa nu sint descendentii
PREOTUL Noi nu mai avem nici o obligate de a serba
: simbata. trebuie sa fie urma?i ai lui
patriarhului, oi cei care au credinta lui in implinirea fagadu-

Testamentul Nou a inlocuit pe eel Vechi $i a instituit o altl zi de odih- trupesti ai
Dumnezeu
na §i de serbare,
§i anume — ziua
dintii a saptaminii sau Duminica. In- intelor mesianice
ale
;
legii
iar acedia
(Gal., cap. 3—5) pe
sint crestinii, deveniti fii ai lui
stituirea acestei zile ca zi de sarbatoare §i de odihna este independents Si eliberati de sub poruncile
nefolositoare
T •
*
de cea a simbetei vechi. Simbata Legii Vechi dupa cum am aratat — care Hristos, prin poruncile Evangheliei, a sters-o ca pe un zapis
Lege,
ce ne
atunci
mai sus a fost instituita de Dumnezeu ca zi de sarbatoare §i de odihnS «caci daca dreptatea vine prin
r
era potrivnic (Col., 2, 14) :
16—21). Nu din faptele Legii vine

in amintirea ie$irii din robia Egiptului a unui singur popor a poporului : Hristos a murit in zadar» (Gal., 2,
Sau, Israel. Iar Duminica creating o serbam in amintirea Invierii Dom- Hristos Iisus, «caci dreptul prin cre-
w
mintuirea, ci prin credinta cea in
nului, prin care s-a facut recrearea innoirea intregii lumi, totodata Rom., Deci, Testamentul Vechi tre-
i§i §i dinta va fi viu» (Avac, 2, 4 1, 17). ;
ie$irea noastra din robia pacatului a mor^li, precum dobindirea de cinstea ce se cuvine, dar in nici un
i§i §i buie sa se bucure in crestinism i
Canaanului ceresc. Nou sau in paguba celui Nou.

caz el nu trebuie pretuit mai mult decit eel
Invatatura despre desfiintarea simbetei in Testamenitul Nou se ba-
2. Mintuitorul nostru Iisus Hristos,
Legea Care n-a venit sa strice
zeaza 1. pe temeiuri indirecte (de principiu sau generale)
: §i 2. pe te-
a tinut toate poruncile Legii in afara de
sau proorocii (Matei, 5, 17),
meiuri directe, din practica Mintuitorului $i a sfintilor apostoli, $i i at & iudeu,
'
una singura aceea a simbetei. Caci daca
:
El mergea, ca fiecare
cum :
'
propovadui poporului adu-

simbata la sinagoga, mergea cu scopul de a
Testamentul Nou a «invechit» pe eel dinaintea lui, numit
1.
cidecum
«Vechi» $i a innoit toate vechile aêzaminte, intre care, desigur, §i
f
— — — —— ~^ — IP serbam
simbata. Aêzamintul vechi nu era desavirît el era mai mult ca o
f p
seara pentru rugaciunea in sinagoga,

obiceiul de a se aduna si vineri
umbra, o icoana (Evr., 10, 1 Col., 2, 16 17). lata pentru ce a trebuit ; — nostru Iisus Hristos S-ar fi
sa se intemeieze «...un Testament mai bun», «...un Testament Nou» dupa cum se aduna si azi. Daca Mintuitorul
urma pentru noi ca trebuie sa ser-
(Evr., 8, 5 —
8). «$i zicind «unul Nou» Domnul a invechit pe eel dintii»
dus in aceasta zi in
§i sinagoga, ar
(Evr., 8, 13), care a fost pus numai la «vremea indreptarii», adica pina bam ?i vinerea ?
Dumneata e$ti ispitit sa admiti ca Hristos §i apostolii au respectat

cind avea sa fie indreptat $i desavirît de altul nou (Evr., 9, 10 ,-
10, 9).
simbata. Da, dar in ce numai, ca El a facut o
fel ? muHime Se §tie atit
«Caci daca Testamentul eel dintii ar fi fost fara prihana, nu s-ar fi cau-
fapt pentru care era amenintat cu moartea
tat loc pentru al doilea» (Evr., 8, 7 ; Gal., 2, 21). Iar pentru al doilea, din minunile Sale simbata,
omul cu mina uscatS (Matei,
(loan, 16). Simbata au fost vindecafc
5, :
toate cele ale Vechiului Aêzamint «...au trecut, iata, toate s-au facut
gl-14 6—11) femeia cu duhul
1—6 neputintei Luca,
noi» (II Cor., 5, 17). Odata cu celelalte aêzaminte ale Legii Vechi a fost 12f Marcu, 3, ; ;
6, ?
de idropica (Luca, 1—6) o-

scoasa din vigoare §i inlocuita $i sarbatoarea sabatului (Rom., 7, 1 —6 ;
(girbova) (Luca, 13, 10—17)
(Marcu,
bolnavul
21—26; Luca, 4, 31—37)
14,
slabanogul
?
;
Gal,, 2, 18—19). mul cu duhul necurat 1, ;
1—18) $i orbul din na^tere (loan, 9, 1—18).

Acestea avindu-le in vedere, marele apostol Pavel scrie impotriva bolnav de 38 de ani (loan, 5,
omului cu mina uscata, a femeii girbove $i
Qcelora ce voiau sa se mai tina cele ale Legii Vechi §i invinuiau pe cei Trei din aceste vindecari a :
au fost acute nu numai simbata, ci fi in

ce nu le mai {ineau, adresindu-se acestora din urma astfel «Nimeni :
a omului cu duh necurat f
(loci sa nu va judece penitru mincare sau bautura, sau cu privire la sim- sinagogS.
*
: ^
1 96 DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE SERB ARE A DUMINICII IN LOCUL SlMBETEI 197
Cit despre textul «Rugati-va ca sa nu fie fuga voastra iarna, nici 19, 19.
:
Porunca a cincea, la Matei, 15, 4 ;
simbata* (Matei, 24, 20) e bine sa ?titi ca aici nu se vorbe§te de sfinti- Marcu, 10, 19.
Porunca a §asea, la Matei, 19, 18 -
§i la
rea sau respectarea simbetei. Efrem Sirul, un mare dascal al
Sfintul a noua, la Matei, 19, 18 la Marcu, 10,
Poruncile a $aptea, a opta ?i ;
adevarului, tilcuie$te «iarna» cu «sa nu ne apuce iarna nepregatiti» iar ; 19 ?i in Romani, 13, 9. -
«simbata» cu «sa nu fim cazu'ti in .eres». Prin aceasta, Mintuitorul nu a Porunca a zecea, in Romani, 13, 9.
oprit calcarea simbetei, de vreme ce El insu$i o calcase zicind «Sim- sau a epistolelor apostole§ti nu
:
Dar in nici o parte a Evangheliei
bata a fost facuta pentru om, iar nu omul pentru simbata, astfel ca Fiul
gasim vorbindu-se sau facindu-se macar o—aluzie la porunca a —
Omului este Domn al simbetei» (Marcu, 2, 27—28). De asemenea, nici ce dovede^te ca ea nu exista pentru
patra sau la ziua sabatului, ceea
jpi
apostolii nu respectau ziua sabatului, caci au smuls §i au mincat spice ceea nu mai exista, e firesc ca
Mintuitorul §i apostoli iar despre ce ;
cte grin, chiar in aceasta (Matei,

1—3). Sfinta Evanghelie ne spune
zi Mintuitorul nostra Iisus Hristos a rezumat
1.2,
nici sa nu se mai vorbeasca.
chiar ca iudeii cautau sa-L omoare pe Iisus «... pentru ca nesocotea ziua Dumnezeu de aproapele, zicind
toate poruncile
^p- — — — —
— —— in
-— ^— I — doua : iubirea de ?i :
simbetei» (loan, 5, 13), pe care Hristos, ca Domn al Sabatului, a desfiin- cuprind toata legea ?i proorocii» (Matei,
In aceste doua porunci se
tat-o. «Desfiintind vrajma?ia in Trupul Sau, Legea poruncilor ca «dragostea este plinirea legii»
$i inva- 22, 40). $i marele apostol Pavel a zis
taturile.,.» (Efes., 2, 15), Mintuitorul a facut un nou legamint,
Intra Sin- (Rom., 12, 9—10).
gele Sau (Luca, 22, 20), $i ne-a dat exemplu cu fapta sa nu mai du-
tinem INVATACELUL Se mai spune ca apostolii :
§i primii cre§tini
ziua sabatului (simbetei). Iar daca Insu$i Hirstos ne-a numai de la Constantin
_ _ _ • ^ T m ^
invatat pe noi cu pa marturia istoriei au serbat simbata, epi
cuvintul $i cu fapta acest lucru, putem oare sa nu-L ascultam pe EL noi, introdusa, de catre acest imparat, inova-
eel Mare, din anul 321, a fost
cei ce ne-am botezat ?i ne-am imbracat in El (Gal., 3, 27) ? de a se serba Duminica in mod obligatoriu.
tia
Ai amintit p faptul ca sfintele mironosije au respectat ziua simbe- primii cre^tini au ser-
i
PREOTUL : Nu este adevarat ca apostolii $i
tei, in care «...s-au odihnit dupa Lege* (Luca, 23, 56). Intr-adevar, miro- simbata sinagoga,
bat simbata. Marele apostol Pavel, daca mergea la
nositele, ca ni$te femei credineioase ce erau, respectau Legea $i toate simbata, pentru ca acolo se adu-
nu mergea acolo ca sa praznuiasca ci
prevederile ei. Ele urmau pe Hristos, dar implineau §1 Legea de teama nau iudeii (loan, 18, 20) ?i avea prilejul sa le vorbeasca din Scripturi
iudeilor, a$a cum o implinea §1 Iosif din Arimateea, despre care Sfinta (Fapte, 17, 2). Dar apostolul Pavel vorbea nu numai prin sinagogi, ci ??i
Evanghelie spune ca era un sfetnic al Sinedriului «...barbat bun ?i 6—7), ba chiar p in afara de
in piete ?i prin case (Fapte, 17, 17, 18,
drept» (Luca, 23, 50—51). $i daca losif din Arimateea, «om bogat» (Ma- vorbea nu numai sim-
portile cetatii, in cimp (Fapte, 16, 13) apoi, el ?
tei, 27, 57) $i «sfetnic cu bun chip» (Marcu, 15,

43), ,se temea de iudei, bata, ci ?i in fiecare zi §i noapte (Fapte, 20, 31). $i ce fel de odihna avea
urmind pe Iisus «intr-ascuns» (loan, 19, 38), iar pe fata lucra ca orice ostenea lucrind pe ogorul ini-
Pavel in ziua sabatului, de vreme ce el se
iudeu, facind parte chiar $i din Sinedriu, cu cit mai mult nu aveau sa se Dumnezeu ? (Fapte,
milor, in slujba cuvintului lui 6, 2).
teama ni^te femei $i sa se odihneasca in ziua sabatului, dupa Lege ? nesocotit serbarea simbetei, ci ?i urmaîi
Dar nu numai apostolii au
Daca cercetam cu atenjie Noul Testament, vedem ca toate porun- Policarp al Smirnei, Clement al Romei,
lor : Varnava, Ignatie Teoforul,
cile Decalogului sint reproduse in cuprinsul lui, de catre Mintuitorul mulU din secolele II §i III oi mar-
Iustin Martirul, Tertulian ?i alti
I, ;
sau de catre sfintii apostoli, in afara de aceea a isabatului. Astfel

turisesc ca crestinii din vremea lor serbau Duminica, intocmai cum $tim
Porunca intii o gasim la Matei, 12, 31—32 $i la Marcu, apostolii.
3, 29. din Scriptura ca faceau §i
Porunca a doua, in I Corinteni, 10, 14 §i I loan, 5, 21. '
Istoria marturise^te despre Constantin eel Mare numai faptul co" in
Porunca a treia, la Iacov, 4, 12 5, 12. •

timpul domniei lui, cre?tinismul a devenit religie libera de stat, favoii-
; , .
aM ,,
SlMBETEI inn
DESPRE SERBAREA DUMINICII IN LOCUL
in care Mintuitorul a spus
#
corespunde, de asemenea, numSrului zilelor

zindu-se astfel generalizarea ulterioara, in Imperiul Roman, a practici- 19-22). $i ceea ce spusese mat
Tva'ridica templul darimat (loan, 2,
lor religioase creatine, intre care $i serbarea Duminicii, astfel ineit treia z din mor Matex, 1* 23
Sai, ca va invia a tl
statul roman nu a facut altceva decit a recunoscut $i a consfintit o stare inainte ucenicilor
prin Invierea Sa (Marcu, 16, a,
Mintuitorul a adeverit
de fapt. Marcu 9 31),
Intiia a saptaminii s-a savir,it la Emaus pri-
Matei,' 28 1-10). In ziua
1NVATACELUL : Care skit -temeiurile iscripturistice pentru serba-
piinii» de catre Mintmtorul (Luce 24, 30)
ma Liturghie prin «fringerea
rea Duminicii in locul simbe-tei ? aratat ncenialoi
dintii a saptaminii, Mintuitorul S-a
In sear a zilei celei
PREOTUL Pentru noi cre$tinii dreptmaritori, sarbatoarea cea mai
:
f
incuiate, de frica iudeUor, ^cmdu-ie
Sai, care erau adunati, cu usile
mare este Invierea lui Hristos, zi de bucurie, caci Insu$i Domnul a in- a saptaimnn (Dumi-
20, 19-20). in ziua cea dintii
timpinat in acea zi pe femeile mironosite zicindu-le «Bucurati-v3 !» «Pace voua» (loan,
:
dindu-le puterea de a lega

suflat parte ucenicii Sai,
(Matei, 28, 9). Ziua Invierii este ziua in care Mintuitorul nostra Iisus nica), Mintuitorul a
ziua Duminicn S-a aratat
pacatele oamenilor. Apoi, tot in
Hristos ne-a eliberat pe noi de robia pacatului (I Petru, 2, 24), a§a cum ? i a dezlega des-
incredin at
oarecind Iehova a eliberat poporul Sau ales, din .robia Egiptului. Ziua Mintuitorul iarasi ucenicilor SS4 si lui Toma pe care 1-a
Duminica S-a aratat Mintuitorul to

Sa (loan, 20, 26). $i tot
Invierii este ziua sfintita prin lnsu$i scump Singele Sau, este ziua incre- pre invierea
Duminica S-a pogorit Sfintul Duh peste sfintu
dintarii ca am inviart din moartea pacatului $i ca vom invia §1 din moar- Galileea (Marcu, 16, 14).
savuseau
ziua Duminicii, sfin ii apostoli
tea trupeasca spre viata ve^nica, daca vom adormi in credinta neindo- apostoli (Fapte, 2, 1-10). in t
(Fapte, 20, 7-12). in ziua Du-

ita in Hristos, caci zice sfintul apostol Pavel «fringerea piinii», adica Sfinta Liturghie
: «Iar daca Hristos n-a in-
de ajutoare pentru cres-
viat, zadarnica este credinta voastra, sinteft inca in pacatele voastre de catre apostoli, stringerea
minicii se facea,
Invierea Dorrinu-
$i atunci §i cei ce au adormit in Hristos au pierit» (I Cor., 15, 17 18). — tini (I Cor., 16, 1-2),astfel ca Duminica,
-
sfintita prin
In alt loc : «$i daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propova- lui _
ca zi de
,
slavire a Sa devenea si sarbatoarea dragostei
pe
de frati.
care a
psalmistul «Aceasta este ziua
duirea noastra, zadarnica $i credinta voastra» (I Cor., 15, 14). Deci dupa Despre ziua Duminicii a zis :
(Ps. 117, 24), iar prin Apocalip-

marturia marelui apostol Pavel credinta cre^tinului nu valoreaza nimic facut-o Domnul sa ne veselim intr-insa,
loan tot in ziua Duminicii (Apoc,
fara incredintarea deplina ca Hristos a invial: <a treia zi din morti, a?a sa i S-a descoperit evanghelistului
cum El insu$i spunea mai inainte. 51 daca Invierea lui Hristos este atit 1, 10).
de insemnata pentru orice crei$tin, nu se cade oare sa fie mereu in min- marturii din vechime ca crestm .
INVATACELUL Mai : sint si alte

tea sa $i sa o cinsteasca, serbind-o imbracat in hainele albe ale cura- serbat ziua Duminicii ?
din primele veacuri au
tiei, ca §i ale ingerilor care au pravalit piatra de pe mormint (Matei, destule marturii din Sfinta Scr.p-
PREOTUL Cred
•
ca ti-am aratat
28, 3 ,-
Duminica
Marc-u, 16, 5 ; Luca, 24, 4 ;
I 11—12) ?
loan, 20,
— tura, despre serbarea Duminicii de catre crestinii de la '™^\^-
ziua izbavirii nume$te in Sfintanoastre se mai Duminica zi de odihna, in loc,
odata, si pentru care pricina ei tineau
Scriptura §i «una a simbetelor» sau «ziua intiia a saptaminii» (Matei, marturiile din Sfinta Scriptura
simbetei. Sa ? tii insa ca, pe linga
28, 1 Marcu, 16, 1 Luca, 24, 1 loan, 20, 1), «a treia zi» (Matei, 16, 21
; ;
foarte multe marturii vrednice de re-
; ;
care le-ai auzit mai sus, mai sint

17, 23; Marcu, 8, 31 9, 31 10, 34; Luca, 9, 22; 24, 7) sau «dupa opt de la ucemcn sfintilor apos-
;
.
barbaî apostolici, adica
zare, de la sfintii
zile» (loan, 20, 26) sau «ziua Domnului» (Apoc, 1, 10). Cele trei zile
impreuna-vorbitori cu ei. U mil dm
urmatorii lor si
toli, care au fost
despre care vorbe^te Sfinta Scriptura sint zilele in care Mintuitorul a episcop al Antiobiei 10/).
sfintul Ignatie Teoforul, (|
acestia a fost si
stat in mormint, numarul lor fiind preinchipuit de cele trei zile cii; a Magnezia (cap. zice a«l
scrisoarea trimisa crestinilor din 9), I
Acesta in
slat proorocul Iona in pintecele chitului (Matei, 12, 40) numarul lor ;
200 DESPRE CREDINJA ORTODOXA .
«Cei care au trait in rinduielile cele

vechi (adicS evreii n.n.) $i au ve-
mt la nadejdea cea noug, sa nu mai tina simbata,
ci Duminica, in care
si viata noastra a rasarit»
(Scrierile Pdrintilor Apostolici, trad
de Pr
D. Fecroru, Buc, 1979,
p. 167). Apoi sfintul Iustin Martirul
(t 155) scrie
pe la mijlocul veacului al doilea dupa Hristos
«Duminica ne adunam
:
ou totu la un loc, pentru ca .aceasta este

ziua in care Dumnezeu, la zi-
direa lumii, a despartft lumina de
intuneric si in care Mintuitorul nos-
tra a inviat din mor i...» (Apologia
1, cap. 67). Asemenea marturii
t
mai
gasim si in A?ezdmintele Stinfilor Apostoli (cartea
a Il-a, cap. 59), in ca-
noane si la o
multime de sfinti paring si scriitori bisericesti din 'veacu-
nle II—IV, ca de pilda Tertulian,
sfintul
: Irineu, sfintul Ambrozie sfin-
tul loan Gura de Aur si altii.
De aceea, odata cu legalizarea erestinismului de catre imparatul

Constanta eel Mare (313), Duminica a fost xecunoscuta consfintita de
catre start ca
de odihna, chiar si pentru necrestini,
zi
si
Capitolul 27
raminind astfel
pina azi la toate popoarele crestine ca
zi saptaminala de odihna (tnv
de Cred. OrL, intreb. 287 vezi si canonul
; 29 Laodiceea, anul 364) DESPRE MINCARURI CURATE
§1 NECURATE
INVATACELUL Ce : alte deosebiri sint intre poruncile Vechiului
Testament, fata de Nouil Testament ?
PREOTUL : Sint deosebiri ,§i cu privire la ceea ce e permis cre$ti-

nilor sa maniince. _
In Sfinta Scriptura a Vechiului Testament se vede ca Dumnezeu a
poruncit poporului Sau Israel sa se abtina de a minca din carnea unor

animale, pasari $i a altor vietaji ce traiesc in mare $i pe uscat In acesl
sens, Dumnezeu a vorbit cu Moise $i cu Aaron, zicindu-le «Graiti fiilor
:
lui Israel §1 le ziceti lata animalele pe care le puteti minca, din toate
:
dobitoa'cele de pe pamint orice animal cu copita despicata, care are

:
copita despartita in doua §i i.?i rumega mincarea, II puteti minca. Dar $i

din cele ce rumega min'carea sau i$i au copita despicata sau impart it
i$i ci
in doua, nu veti minca pe acestea camila, pentru ca aceasta iî rumeg.i

:
mincarea, dar nu are copita despicata; aceasta e necurata pentru vol.

Iepureile de casa i§i rumega mincarea, dar laba n-o are despicata accs-Li ,-
e necurat pentru vol. Iepurele de cimp i?i rumega mincarea, dar laba n-o
H
t
:
NECURATE 203
202 DESPRE CREDINTA ORTODOXA DESPRE MtNCARURI CURATE ?I
*
are despicata acesta e necurat pentru voi. Porcul are copita despicatS
? Dumnezeu
in douS, dar mi rumega acesta e necural; pentru voi. Din oarnea aces- prin Legea Darului (a Noului
?
privkita mincarurilor curate %\ necurate,
tora sS nu mincati $i de stirvurile lor sa nu va atingeti, ca acestea sint noi de sub «jugul greu» al Legu
Testament) ne-a izbavit i§ i ne-a scos pe
Mlntuitorul nostru Iisus
necurate pentru voi. Din toate vietuitoarele care sint in apa, veti mimca
Vechi (Fapte, 10). Insusi Dumnezeu Domnul §i
afara (de la anurrute
Hristos ne-a aratat ca necuratia omului nu
pe acestea toate cite sint in ape, in mari, in riuri f$i in balti §i au aripi
: vine din
Si solzi, pe acelea sa le mincati. Iar toate cite sint in ape, in mari, in mincaruri), ci din launtrul lui, din inima, caci zice «Nu ceea ce
:
intra
riuri $i in balti, toate cele ce mi§una in ape, dar n-au aripi i$i solzi, \j gura
spurcaciune sint pentru voi. De acestea sa va ingretosati, carnea lor sa pintece §i se arunca afara? Iar cele ce ies din gura pornesc dm initmi
nu o mincati i?i de stirvurile lor sa va ingreto?ati. Toate vietatile din ginduri rele, uciden, adul-
i acelea spurca pe om. Caci din inima ies :
?
ape, care n-au aripi §i solzi, sint spurcate pentru voi. Din pasari sa nu mincinoase, mile- Acestea sint care
tere, desfrinari, furtisaguri, marturii
mincati $i sa va ingretoâti de acestea, ca sint spurcate vulturul, zgrib- :
spurca pe om...» (Matei, 15, 11, 17—20).
torul §i vulturul de mare corbul $i $oimul cu soiurile lor toata cioara Mintuitomlui §i in aceasU
-,
;
Dar si sfintii apostoli, urmind invataturii
$i soiurile ei ; strutul, cucuveaua, rindunica i$i ulliul cu soiurile lui ; privintS —
cind s-au adunat in Ierusalim la primul Sinod, spre a stabili
hotant ca
huhurezul, pescarul ibisul llebada, pelicanul $i cocoru.1 cocostircul, pentru neamuri, au
§i ;
; daca legea lui Moise este obligatorie si
bitlanul, cu soiurile lui pupaza §i liliacul. Toate insectele inaripate care nefolositoare, «un jug» prea
;
Legea Vechiuilui Testament este o saroina
unubla pe patru picioare sint spurcate pentru voi... Din toate fiarele nu mai trebuie pusa asupra crestimlor.
greu (Fapte, 15, 10) § i de aceea
cu patru picioare, cele care calca pe labe sint necurate pentru voi... poruncile, a§ezamintele, legile, legamintcle
•
Pentru aceasta, dintre toate
cirtita, §oareceile §i ôpinla cu soiurile lor axiciuil, crocodilul §i sala- Testament, au stabilit ca obligatory ur-
si semnele vesnice ale Vechiului
;
mandra, melcul $i cameaeonul... Tot eel ce se va atinge de stirvurile de cele jertfite idolilor ,3) de
matoarele 1) ferirea de desfrlnare 2)
: ;
lor necurat va fi pina seara» (Lev., 11, 2—31 Deut., cap. 14, 3—21). de singe (Fapte, 15, 20—29).
;
mincarea dobitoacelor sugrumate isi 4)
In Legea Noua nu avem acelea$i porunci cu privire la mincarurile apostol Pavel a mai facut
Dar chiar §i in privinta acestora, marele
curate $i necurate deoarece nici Avraam n-a primit indreptarea prin 4—13 25—32). Prin
unele pogoraminte (Rom., 14, 14—23 I Cor., 8,
;
10, ,
implinirea faptelor poruncite de Lege (taierea imprejur, simbata, jert- subiectiv mai poate face deose-
urmare, numai din punct de vedere ,se
fele, mincaruriile numai prin credinta (Rom., 4, 9). Fiindca

curate tocmai pentru ca este su-
?.a.), ci
bire intre mincaruri dar aceasta deosebire,
;
cei ce au umblat dupa «dreptatea din Lege» sau dupa dreptatea lor (10, mincarurile sint curate (Rom.,
biectiva, este gresita, caci altfel, toate
3— 4) n-au putut dobindd dreptatea cea adevarata, pe care numai Min-
14, 14 s.a.).
tuitorul nostra Iisus Hristos ne-a adus-o, iar noi ne-o finsu$im priin avut-o (Fapte, 10
Sfintul apostoi Petru, in vedenia pe care a 10,
credinta, fara fatptelle Legii (Rom., cap. 10) «Caci daca dreptatea vine
?
16), a mincat din animalele pe
care dupa -
Legile Testamentulu.
prin lege, atunci Hristos a murit in zadar» Legea {Gail., 2, 16 — 21).
Vechi —
el insusi le numise «spureate». Hotaritoare sint urmatoarele
Veche «...ne-a fost calauza spre Hristos pentru ca sa ne indreptam din «de ori» sa maninoe (Fapte,
staruinta cu care Petru a fost indemnat trei
credinta. Iar daca a vemdt credinta, nu mai sintem sub calauza» (Gal., 2, a mincarurile n«
11, 10) asigurarea
, ce i s-a dat ca Dumnezeu curatit
24—25). (Fapte, 15 11, 0)
erau socotite in Vechiul Testament ca «necurate» 10, ; ;
INVATACELUL Totu$i, s-ar parea

ca sintem datori sa facem deo- Comelie, pe baza tilcu.ni in
mers indata sa increstineze pe paginul
:
sobire intre mincaruri «curate» sau permise $i mincaruri «necurate»,

a
a fost invinuit de ludeo-cre*-
acest sens a vedeniei (Fapte, 10, 28, 4),
«spurcate» sau oprite consumatiei, de vreme ce in Sfinta Scriptura avem,
care i-au zis «Ai intrat la oameni nol.ii.it.
in acest sens, porunci raspicate, dupa cum se poate vedea chiar din cita- tinii rigoristi (iudaizanti) :
dar n-a tagaduit, ci nu.nnl

imprejur ai mincat cu ei» (Fapte, 11, 3),
tul pe care 1-ai folosiit (Lev., cap. 11 Deut., cap. 14). ;
§i
i

s-a aparat, justificindu-$i comportarea prin vedenia ce a avut-o (Fapte,
11, 3—18) la Sinodul Apostolic, tinut mai apoi in
;
Ierusalim (anul 51),'
pentru a se lua o hotarire in legatura cu obligativitatea
Legii, sfintul
apostol Petru ia cuvintuil $i supine incredintat fiiod, in urma vedeniei
ce i s-a aratat ca poruncile din Vechiul Testament, intre care se
aflau
?icede privitoare la mincaruri, nu mai trebuie iinute in Testamentul eel
Nou (Fapte, 15, 7—11).
INVATACELUL Daca, dupa cretinism, toate animalelle sint curate,
:
atunci de ce nu mincam si serpi, sopirle, broaste,

soared, ciini, pisici si
alte jivine care misuna in lume ?
PREOTUL: Cu adevarat, toate jivinele sint curate in sine. Daca
insa noi nu consumam camea anumitor jivine, nu inseamna ca ele sint
in sine ispurcate, ci nuniai ca nu ne
prieste camea llor sau nu se potri-
ve 5 te cu gustul nostra, care adeseori este numai o
obisnuinta sau un
mott, iar nu o lege pe .care o urmeaza
toti oamenii de fpretutindeni. Capitolul 28
$tiut este ca pe alocuri oamenii s-au deprins
a minca si animale care
in alte locuri ,sint socotite gretoase.
Astfel, unii maninca pisici, altii
ciini, altii broaste sau altele de acest fel.
Deci, daca un anumit fel de
DESPRE DATA CELEI DE A DOUA
carme i se pare umuia gretos, apoi nu inseamna
spurcata, deoarece, in acelasi timp, un altul o
neaparat ca ea este VENIRI A DOMNULUI
maninca. Iar daca o carne
a vreunei insecte sau. a oricarei alte vietaU, mai
mica sau mai mare,
produce dureri, .tulburari stomacale sau intoxicatii, iarasi
nu inseamna INVATACELUL : Despre data exacta a celei de a doua veniri a
neaparat ca ea ar fi spurcata.
Domnului ce ,ne puteti preciza ?
Dumnezeu pe toate le-a facut bune si le-a curatit tuturor, dindu-le
un anumit rost si o anumita folosinta. Vipera este un PREOTUL : Biserica Sa dreptmaritoare are numeroase marturii
animal otravitor, Dumnezeu
dar daca oamenii nu-i pot folosi carnea ca aliment, biblice prin care dovede?te ca aceasta data nu a incredintat-o
nu inseamna ca ea
este «spurcata», deoarece chiar otrava ei aduce oamenilor nici chiar Fiului Sau, ca om. lata care
un mare folos, fiind stiut nici ingerilor, nici ,$i
ca azi e utilizata in tratamentui contra reumatismului dumnezeie^tii Scripturi «Iar de ziua $i de ceasul accln
sint cuvintele :
;9 i a alt or boli.
Asadar, noi ? tim ca toate cite a facut Dumnezeu dintru nimeni nu ?tie, nici ingerii din cexuri, nici Fiul, ci numai Tatal. $i pm-
inceput
«c>rau foarte bune» (Fac, 1, 31), iar daca va venirea Fiului Omului cSci
noi nu consumam carnea unor cum a fost in zilele lui Noe, a$a fi $i ;
animale ca hrana, deoarece nu ne place sau nu este potop oamenii miincau beau, se
de folos sanatatji precum in zilele acelea dinainte de §i
noastre, nu trebuie sa le socotim necurate pe cele
; ce Dumnezeu le-a insurau $i se maritau... §i n-au ?tiut pina ce a venit potopul $i i-a Uuit
curatit, noi nu le numim
spurcate (Fapte, 10, 15). Daca yrei ceva mai Privegheati, deci, ca nu
pe toti, la fel va fi $i venirea Fiului Omului...
mult si mai pe larg, reciteste cu atentie capitolul
13 din aceasta carte, Domnul vostru. Insa aceea cunoa^teti ca, de-ar $ti
§titi in care zi vine
«Despre Post», si vei intelege.
stapinul casei Ha ce straja din noapte vine furul, ar priveghea î u-«u
>lasa sa i se sparga casa. De aceea ?i voi ftp gata, ca in ceasul im caw

1
! " '
206 DESPRE CREDIiNJA ORTODOXA DESPRE DATA CELEI DE A DOUA VENIRI A DOMNULUI 207
nu Fiul Ommlui va veni» (Matei 24, 36—51). Daca nici ingerii

ginditi, ca ei ?i-au cheltuit averile, impartind tot ce aveau ?i cumpSrindu-*i
dim cer §i ni»ci Fiul, ca om, nu §tiu cu precizie aceasta data, cum ax haine albe ba chiar $i luminari, cu care sa intimpine pe Domnul. Oare
putea ea o&re sa fie cunoscuta de catre oameni ? De aid. intelegem nu- magazinelor din America de haine
nu erau pe atunci pilime vitrinele
mai ca trebuie sa fim pururea cu mare grija de mintuirea noastra — albe spre vinzare pentru cei ce vor calatori la cer la 10 octombrie 1844?
spre a fi pregStiti pentru venirea Domnului
• A
de vreme ce nu §tim — $i oare n-a trecut $i aoea zi ca toate ziMe ? Oare n-au ramas «proorocii»
nici zioia, cnid va veni Domnul §i nici ceasul sfir$itului
tni'Ci ceatsuu
nu fi omoriti
de toata ruînea $i ocara, scapind numai cu fuga pentru a
nostra. Venirea Sa va fi pe nea$teptate, dupa cum ne-a prevenit Domnul avutiile in baza
1
'
de oamenii cei inêlati de ei, care i§i risipisera toate

atunci cind # spus «Drept aceea, privegheati, ca nu fititi ziua, nici
:
«proorociei» lor?
ceasul cind a venit Fiul Omului» (Matei, 25, 13). priceapii
Ceil putin dupa aceste jalnice experiente toft ar trebui sa
INVATACELUL Adevarat este ca da inceput apostolii n-au $tiut
:
ca fagaduinta Mintuitorului nostra Iisus Hristos despre descoperirea

data exacta a venirii a doua a Mintuitoralui (Matei, 24, 36 §.&.), dar viitoare» prin Duhul Sfint nu s-a referit la data venirii Sale de
«celor
dupa ce ei ai* fost intariti cu putere de sus, prin venirea Sfintului Duh, se pare unora proorociile ce se vor face in
a doua cum li ci la
au devenit ctmoscatori a toate caci Duhul Sfint le-a descoperit toate
;
intiimpl
Tainele, dupS cum Be spusese inainte Mintuitoruil «Inca multe am a :
intr-adevar, s-au facut prin Sfintul Duh, caci vedem

de descoperiri,
va spune, da* nu le puteft purta acum. Iar cind va veni Ace.la, Duhul
de exemplu ca —
Apocallipsa este plina de ©le, expuse in diferite carti
Adevarului, va va calauzi la tot adevarul caci nu va vorbi de la Sine, ?
(vezi Tim. 1—8 II Petru, 2, 1—3 Fapte, 9, 29
ale Sfintei Scripturi II 3, ;
;
ci cite va auî va vorbi i§i cele viitoare va va vesti» (loan, 16, 12 — 13). 30. n r
27—28; Iuda, v. 17—18 §va.). Ele aveau cuprinda indeosebi
isa
Sfintul Duha fost trimis apostolilor la Giwoizecime §i de atunci incoace, invataturi eshatologice (privind ivirea lui Antihrist, a proorocilor min-
atit apositolii, cit $i bunii cre$tini —
prin pxiceperea §i inte-lepciunea pe
cino§i, dezlantuirea prigoanelor in viitor asupra cre$tinilor), precum î
care le-o insula Sfintul Duh — pot cunoa^te «tot adevarul», adica in-
inteilepciunea necesara apostolilor spre a se putea apara atunci cind
treg planul divin al istoriei lumii $i al sfirîtului ei («planul divin al
vor fi tra§i la raspundere in fata judecatorilor pentru invatatura ce o
virstelor») §i pot calcula din Sfinta Scriptura «cele viitoare», adica data propovaduiesc (Matei 10, 19 -20). Acestea sint «cele viitoare» despre
venirii a doue- Este oare poisibil un asemenea calcul ? care Mintuitoruil vorbe^te in textul pe care i-ai citat.
PREOTUt : William Miller a calculat «dupa Scriptura» ca intre INVATACELUL : Apostolull Pavel scrie : «Voi insa, fratilor, nu
1 martie 1843 $i 1 martie 1844 va fi a doua venire a Domnului. El anun- sinteti in intuneric ca sa va apuce ziua aceea ca un fur. Caci voi sinteti
tase aceasta data inca din anul 1833, in bro$ura sa, Invederare din Sfinta fii ai luminii i?i fii ai zilei : nu sintem ai noptii, nici ai intunericului»
Scriptwa despre venirea a doua a Domnului in anul 1843. Un alt «pro- (I Tes., 5, 4— 5). Din cuvinteile acestea ar rezulta ca noi, cre^tinii, puteni
oroc», Iosua f-ttmes, calcuilase in revdstele «Strigatul din miezul noptii» §i chiax trebuie sa cunoa§tem data exacta a venirii a doua, spre a ii
(1842) $i «Trinibita de alarma» (1842), ca Domnul vine in 1843. pregatiti sa o intimpinam.

Snow, ucenicul eel mai apropiat al lui Miller, care calculase ca PREOTUL : Pentru ce ai luat versetele 4 ?i 5 din capitolul 5 al epis-
trebuie sa adauge la «proorocia» lui Miller inca §apte luni fi zece zile, tolei catre tesaloniceni, inlaturind versetele 1 $i 2, de mai sus, care il
lixind data venirii a doua a Domnului la 10 octombrie 1844, a ramas tilcuiesc pe eel de al 4-lea §i al 5-lea ?i pe cele de mai jos ? Auzi co
$i el de ru$ine. Acedia anunjasera, prin revistele lor, prin ziare $i prin zice marele apostol Pavel acolo «Iar despre ani ,?i
: despre vremuri, fm-
discursuri puttee, data exacta a venirii Domnului. Toft cei ce au crezut va scriem, caci voi infivl bine cvi /inn
tilor, nu aveti nevoie sa i?titi
208 DESPRE CREDINJA ORTODOXA .
DESPRE DATA CELEI DE A DOUA VENIRI A DOMNULUI 209
Domnului vine a§a ca un fur, noaptea» (I Tes., 5, 1 2). Deci, acesta

f — PREOTUL Ji-enn spus ca va veni fara de veste §i ca nimeni nu
:
este adevarul pe care il pastreaza Biserica lui Hristos. Caci Biserica $tie «ziua $i ceasul cind vine Fiul Omului» (Matei, 25, 13). Ji-am aratat,
din Sfinta Scriptura, semnele prevestitoare ale venirii Lui,

cea dreptmaritoare invata, deopotriva cu marele Pavel, ca ziua Domnu- cu marturii
iar acum trebuie sa $tii ca Domnul Se va arata cu mare slava la a doua
lui va veni ca un fur, «noaptea» $i nimeni nu §tie «ziua ?i nici ceasul
venire a Sa, dupa cum lnsu«?i a aratat zicind «$i vor :
vedea pe Fiul
cind vine Fiul Omului» (Matei, 25, 13).
Omului venind pe norii cu putere §i cu slava multS (Matei,
cerului,
Numai apropierea venirii celei de a doua poate fi cunoscuta, dupa
iara$i vorbind despre a doua Sa venire, ca va fi cu mare $i
24, 30). $i
semnelle ce vor trebui sa se a rate mai inainte si care skit urmatoarele
«Iar cind va veni Fiul Omului intru slava Sa §i
:
negraita slava, zice :
Propovaduirea Evangheliei la toate popoarele lumii (Matei, 24, 14) atunci va $edea pe scaunul slavei Sale» (Matei,
;
toti sfintii ingeri cu El,
convertirea poporului evreu la cretinism, in urma propovaduirii Evan- lumii se vor infricosa de slava Lui, dupa cum ne
25, 31). Pina §i stihiile
gheliei la toata ilumea (Rom., 11, 25, 34) aparijia lui Antihrist (I loan, Scriptura «$i am vazut un tron alb, mare $i pe Cel
;
marturise§te Sfinta :
2, 18), «omul nelegiuirii» (II Tes. 2, 3—11) sau «fiara» (Apoc, 13, 1—18),
r
ce $edea pe el, de a Carui fat& pamintul fi cerul au fugit fi loc nu $i-au
lucond impreuna cu agentii sai prooroci $i hr;isto$i mincino!$i ?i mai aflat» (Apoc, 20, 11).
i
tot feluil de semne, prin puterea satanei, pentru a amagi pe oameni Domnului va fi cu mare $i negrSitS
Deci, intelege, frate, ca venirea
—
(Apoc, 20, 1 10) el se va substitui lui Dumnezeu §i ca o fiara cruda
•
slava, dar fara de veste, §i nimeni nu $tie ziua î ceasul venirii Dom-
va prigoni cu toata furia pe cei alesi ai Domnului (Matei, 24, 9) inmul- ; nului, fara numai Tatal, dupa cum ti-^m aratat mai sus. Iar fiindca nu
*
tirea faradeilegiilor §i racirea iubirii dintre oameni, care se vor uri $i se $tim ziua §i ceasul venirii Domnului, datoria noastra cea mai sfinta este
bune gata
—
vor trada unii pe altii (Matei, 24, 10 12, 24) inmultirea razboaielor ?i ;
ca in toata vremea sa priveghem, petrecind in fapte
1
fi
—
fiind
a ve$tilor de razboaie intre neamurLle, popoarele $i istatele lumii (Matei, de a intimpina venirea Mirelui (Maitei, 25, 13).
24, 6 7) —producerea unor calamity ca foamete, ciuma $.a. (Matei,

,•
:
24, 7, 9) producerea unor semne eosmiee intunecari de soare §i de

; :
luna, cadere de stele, zguduiri ale cerului $i pamintului (Matei, 24, 7,

29) aratarea pe cer a semnului Fiului Omului (Matei, 24, 30), adica a
;
Crucii, caci ea este semnul de biruinâ al Domnului nostru Iisus Hristos

>§i nici un alt semn nu-L veste^te atit de caracteristic precum Crucea.
Despre tilcul acestor semne a grait Domnul «Inva];ati de la smo- :
chin pi'lda : cind mladija lui se face frageda $i odrasle$te frunze, cunoa$-
leti ca vara este aproape. Asemenea §i voi, cind ve\i vedea toate aces-
lea, sa $titi ca este aproape la u$i» (Matei, 24, 32 — 33). A$adar, despre
semnele premergatoare celei de a doua veniri a Domnului avem ti'lcuire
??i adeverire chiar de la Mintuitorul Hristos, iar despre data exacta a
vcMiirii Lui, nimeni nu i$tie, nici chiar ingerii Lui $i nici Fiul ca om
(Mdlei, 24, 36), ci numai *
Tatal.
INVAjACELUL: Dar pentru ce va veni Domnul, daca nimeni nu
$tie ?
=
DESPRE 1MPARAJIA DE Mil DE ANI 211
rul, precum #
de lnsu?i Mintuitorul (Matei, 3, 2 ? 4, 17 ;
Luca, 8, 1 ;
Efea. (
4
5, 5 ?.a.). Aceasta imparatie a lui Hristos va fi duhovniceascS $j va
stapini viata a omului, manifestindu-se in afara prin
launtrica
Duhul (Rom., Aceasta im-
«dreptate pace»£ft bucurie in Sfint 14, 17).
paratie Insu?i Hristos a intemeiat-o (Col., 2 13 II Tim., 4, 1 Apoc, 12, r ; ;
10 §.a.) §i insuî Mintuitorul a aratat in pildele Sale cum va create ea,
pe cine va cuprinde $i ce putere va avea iar durata acestei imparStii ;
a lui Hristos de o mie de ani, ci vesica, fara s£ir§it (Luca, 1,

nu va fi
33). Ea va cuprinde pe toti oamenii credincioî $i ale$i din popoarele

.
•
lumii (Ps. 116, 1—2), va domni peste toate fapturile (Dan., 7, 13—14;
; Matei, 28, 18 Fapte,
; 10, 36 Rom., 10, 12 I Cor.,
; 15, 27 Efes.,
? 1, 20 23 ; '
.
•
Filip., 2, 9—11 ?.a.) §| va fi o imparatie a dreptatii (Ps. 44 Evr., 1, 8—9 ; ;
Isaia, 16, 5-32, 1 Ier., 23,; 5). Aceasta imparatie duhovniceasca va fi o
Imparatie a sufletelor in suflete (Luca, 17, 21) $i numai aceia vor intra
Capitolul 29 •
|i
\
•
.
in ea, care o au deja in ei (Luca, 18, 17).
Aceasta Imparatie a lui Hristos, organizajta in afara, alcatuie§te

IMPARATIA DE Mil DE ANI
i
Biserica sau «Trupul lui Hristos » capul ei fiind Insusi Hristos (Efes.,
f
infierea §i intrarea
(MILENIUL) 1, 22 ; 5, 25; Col., 1, 24 ?
I Cor., 11, 3; 12, 27 §.a.)
celei de a doua»
;
,
1
t
in aceasta imparatie este numai prin «baia na^terii
(Tit, 3, 5) sau prin na$tere «de sus» (loan, 3, 3 Rom., 6, 3 Efes., 5, 26 ; ; ;
iNVAjACELUL Col., 2, 12—13 I Cor., 6, 11 $.a.). Nimeni nu poate intra in aceasta

tmpSr&-
Unii sustin ca intre vemirea a doua §i sfir$itul
:
;
lumii, Hristos va imtemeia pe .pamint o imparatie in care El va tie decit numai prin botez, adica prin «na$terea cea de sus» sau «na§terea
domni,
mpreuna cu cei aleî ai Sai, vreme de o mie de ana. Ce este adevarat din apa i$i din Duh», dupa cuvintul Mintuitorului >«de nu se va na$te :
In aceasta privinta ? cineva din apa §i din Duh nu va putea sa intre in Imparatia lui Dum-
prin puterea
Aceasta «na$tere deDuhului Sfint su;s»
PREOTUL :
Ideea aceasta este veche : in primele veacuri ale cre$- nezeu» (loan, 3, 5).
tinismului ea a fast sustinuta de este o adevarata inviere din morti, fapt pentru care botezul este numit
-
ifa zi$ii «hidia$ti» (in grece^te hilia
mii). Impotriva lor s-a inca de atunci, toata Biserica veche fi
ridicat, adeseori «inviere» (Col., 2, 12—13? Rom., 6, 3—5; II Tim., 2, 11 ;
Gal.,
i-a combatut prin cei mai ale$i slujitori ai ei. Deci, botezul cre$tin este o innoire a viejii, «o na^tere din
Cei ce o sustin azi se nu- 3, 27 §.a.).
mesc, in general, «milenari?ti» sau <cmileni$ti». nou», « o inviere din morti>>. Cind marele apostol Pavel scrie «Do$- :
Sfinfii p dumnezeie$tii paring ai Bisericii lui Hristos teaptS-te eel oe dormi fi te scoala din morti fi te va lumkia Hnslos»
ail aratat ca
aceasta imparatie de mil de ani 14), el are in vedere tocmai aceasta innoire ?i inviere prin
despre care se aminte?te in Apoca- (Efes., 5,
lipsS —
este un numar nedeterminat, iar nicidecum un termen fix,
caci botezul crestin, caci in Imparatia lui Hristos i
nu intra decit eel ce «fn
3tim bine, din Sfinta Scriptura, ca «Imparatia lui Hristos nu este

din lu- vie» din morti prin botezul cre$tin.
mca aceasta» (loan, 18, 36). Sfinta Scriptura
ne arata luminal ca «lmpa- In termeni profetici §i simfbolici, Sfinta Scriptura ne vorbeste fl
rStia cerurilor» se mai nume?te §i «Imparatia lui Dumnezeu» sau despre «o imparatie de mii de ani» aceasta imparatie de mii (l«*
«fmpa- ;
rfitia lui Hristos», ea fiind vestita de catre dumnezeiescul ani este identica cu cea despre care am vorbit mai sus. IatS ce ne spunr
loan Botezato-
213
212 DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE IMPARATIA DE MII DE ANI
sfintul loan in descoperirea sa «$i am vazut un inger pogorindu-se din Imparatie este conditionata de «!nviere»
:
2. Intrarea in aceasta
cer, aviod laheia adincului §i un ilaaij; mare in mina lui. $i a prims pe nu poaite fi altceva decit botezul cre§tin numit
numita « dintii», f
balaur, pe $arpele eel vechi care este diavolul §i satana, §i 1-a legat pe de sus» sau «na§tere din nou»
adeseori chiar «inviere», «na§terea i
mii de ani $i 1-a aruncat in adinc §i 1-a inchis §i a pecetluit deasupra «intiia», in raport cu de a doua sau
aceasta toviere prin botez este
lui ca sa nu mai amageasca neamurile pina ce se vor sfir$i miiie de ani. numita invierea «cea de apoi» (loan,
generala a trupurilor, care este
Dupa aceea, trebuie sa fie dezlegat citava vreme ... $i am vazut sufle- 11, 24 ;§.a.).
tele celor taiaft pentru marturia lui Iisus..., care nu s-au inchinat fiarei, diavolul va fi din ca
nou sllobozit
3. La sffr§itul acestei imparatii,
nici chipului ei ,$i nu au primit semnul ei pe fruntea $i pe mina lor. $i amageasca popoarele si sa lucreze cu putere si cu furie impotriva
f sa
ei au inviat ?i au imparatit cu Hristos mii de ani... Aceasta este invierea sfintilor, sub forma de antihrist, fiara, sau prooroc mincinos (Apoc, 13,
cea dintii. Fericit fi sfint este eel ce are parte de invierea cea dintii. 1 11|
Peste ace§tia, moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoji ai 4. Durata acestei perioade va fi de scurta vreme (Apoc, 13, 5 20, 3 ; ?
lui Dumnezeu §i ai -lui Hristos §i vor imparati cu El mii de ani... Apoi, unul din semnele care vor prevesti apro-
Matei 24, 22) si ea va constitui
moartea $i iadul au fost aruncate in riul eel de foe. Aceasta este moartea pierea venirii a doua (a se vedea mai pe larg la cap. 22 din Apoc).
cea de a doua «iezerul eel de foc» (Apoc. 20, 1
:
f —
14). Prin urmare, sa se $tie lamurit ca i«invierea cea dintii» este invie-
De
Din acest context constatam mai intii urmatoarele : rea cea prin botez, iar cea de a «doua» este invierea cea de a,poi.
este cea naturala sau despartirea sufle-

1. Imparajia lui Hristos de mii de ani este rastimpul in care Hristos asemenea, moartea «cea dintii»
a limitat (a legat) puterea diavolului asupra oameniilor (versetele 1 — 2). tului de trup, iar cea de a doua este chinul eel ve?nie denumita astfel
f
2. La sfirîtul acestui rastimp, diavolul va fi lasat din nou, pentru in opozitie cu fericirea ceade veci numita «viata» (Matei, 18, 8 19, 17 y ;
citva timp, sa actiomeze asupra oameniilor (vensetul 3). Marcu, 9, 43 loan, 5, 24 $.a.).
; Se arata ca aceasta moarte de a doua nu
cu invierea cea dintii de aici rezulta
3. Membrii acestei imparatii de mii de ani sint numaicei ce nu are putere asupra celor invredniciti ;
s-au inchinat fiarei ,$i semnului ei au inviat la invierea cea dintii (ver- ca moartea cea dintii de —
care nici sfintii nu scapa este ""
moartea na- '
"
—
r
seteCe 4 5). turala, trupeasca.

Cei ce nu s-au invrednicit de aceasta inviere vor invia abia la
4. Moartea se mai nume?te in Biblie §i starea pacatoasa a cuiva j?i, in
ca numai cei «morti» au mai mare grija de
sfirîtul acelor mii de ani adica la «invierea a doua», caci aceasta in-
r
acest sens, a spus Mintuitorul
a-L urma pe El (Matei, 8, 22) $i ca, prin
viere, in raport cu cea dintii, este a doua (versetul 5). a-$i ingropa mortii lor, decit
5. Peste aoe$tia (membri ai imparatiei de mii de ami) moartea cea credinta in El, cineva devine, din amort, viu, chiar daca, in mod firesc,
de a doua nu are putere (versetul 6). Acest inteles 1-a avut in vedere apostolul, scriind
va muri (loan,' 11, 25).
6. La sfir$itul acelor mii de ani §i dupa un rastimp de acfiune ne- pacatului» (Rom., 11 8, 10) §i, tot in acest sons,
despre «cei morti 6, ,•
lasta asupra sfintilor, diavolul, impreuna cu cei ai lui, va fi aruncat in graie§te ingerul descoperitor capeteniei Biserieii din Sardes «...traie?ti :
focul iadului care este «moartea cea de a doua» i(versetele 4 —15). dar e§ti mort» (Apoc, 13, 1 vezi si
;
loan, 5, 25 Efes., ; 2, 1—5 Col., 2, 13 ;
Din toate acestea rezulta evident ca «imparatia de mii de ani» nu s.a.). Ea insa nu constitute «moartea cea dintii», aisa cum Invierea prin
-
deoarece aceasta moarte este o

este altceva dealt «'Imparatia lui Hristos », «Imparatia lui Dumnezeu» botez constitute «invierea cea dintii" ,
de muri. Or, in expresiile de mcii

s.ni «Imparatia cerurilor» despre care a fost vorba mai sus, deoarece : stare ce duce la moarte, iar nu faptul a
1. In rastimpul «moarte» se intelege nu o stare, ci o actiunc,
acestei imparatii, diavolul a fost invins §i legat, sus, prin «inviere» ,§i
luindu-i-iseputerea asupra oamenilor. Hristos a intrat in casa lui $i «l-a anume de a invia si, respectiv, de a muri.
:
Hristos determinata in general ci

legat» limitindu-i puterea asupra omenirii rascumparate (Matei, 19, 29 Durata acestei imparatii a lui ;
.î contextul). fiind «de mii de ani» trebuie sa o intelegem ca indicind o periocicl. d«> i
,
214 DESPRE CREDINJA ORTODOXA 1MPARATIA DE Mil DE ANI :m'.
vo
timp relativ lunga sau nehotarita. De aceea, $t ultima traducere ro-m tirziu, fara a ni se spune cind, dar dupa Apocalipsa, capitolul 20, ea
sfintul
maneasca a Noului Testament s-a tradus, ca $i in alte citeva editii, prin fi dupS o mie de ani, a§a cum citesc in Biblia mea. lata ce zice
«mii de ani» §i nu prin o mie de ani, cum gre$it s-a inteles alteori apostol Pavel :fiecare va invia «in rindul cetei sale Hristos, incepS-
:
(vezi §i explicatiiile preotului loan Mircea in revista «Biserica Ortodoxa tura, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui» (I Cor., 15, 23), adicS dreptii
Romana» 5—6/1979). Oricum ar fi tradus literal, intelesul spiritual
nr. in ceata dreptilor, la inceputul mileniului, iar pacatoîi in ceata lor, hi
al expresiei ramine acelasi mii de ani. Durata aceasta nu este altceva

:
Care este adevaruil ?
sfirîtul mileniului.
decit rastimpul dintre venirea intiia §i venirea a doua a Domnului, sau, cum mai spus Biserica Hristos cea drept-
PREOTUL Dupa : ti-am lui
r
mai precis, rastimpul de la «iinitemeierea imparatiei lui Dumnezeu» ?i maritoare, prin cuvintele Sfintei Scripturi «o mie de ani», intelege tainic
pina la venirea a doua. A$adar, esite vorba de imparatia lui Dumnezeu, ?i simbolic mii de ani, oricare ar fi traducerea. Dar, oare numai prin
?i durata ei in lume. acest cuvint. vorbe$te Sfinta Scriptura in chip —
tainic $i acoperit
iNVAjACELUL Am qreu de inteles? Oare nu are ea multe cuvinte sim-

: avut cu unii discutii foarte aprinse pe aceasta unele lucruri cu
tema §i am retinut ca «imparatia de mii de ani» nu ar putea fi confundata bolice, tainice ?i alegorice, care nu se pot tilcui prin slova, ci au cu
cu nici o alta imparatie, deoarece : totul alt inteles, mai inalt $i sa
mai duhovnicesc? Cum
tilcuim dupii
se va intemeia abia slova ce este cartea «cea pecetluita cu $apte peceti» din aceeaî carte*
venirea a doua
la va fi precedata de
;
invierea dreptilor care vor imparati cu Hristos —

va dura o mie de ani, a Apocalipsei (5, 1) ? Ce este «calul ro§u ca focul» (Apoc, 6, 4) ? Dar
dupa care — ;
se va petrece invierea celor pacato?i, judecarea $i sflrî- acel «cal negru» (v. 5) sau eel «galben-vinat» pe care calarea Moartea
tul lumii. (Apoc, Apoi ce sint cei §apte ingeri carora li s-au dat isapte
6, 8) ?
A$arezulta din capitolul 20 al Apocalipsei, citat mai sus. Din acest trimbitet(Apoc, 15, 1, 7) ?
capitol ar reie$i ca vor fi doua invieri de apoi invierea «cea dintii», a
:
Unii vorbesc de doua invieri la sflrîtul lumii $i astfel, dupa ei, ve-
dreptilor, la inceputul mileniului, §i o alta, a pacatoiîlor, care, In ra- nirea Domnului se intelege ca î cum El ar trebui sa vina de trei ori
port cu cea dintii, este «a doua», la sfirîtul mileniului {v. 4 5). — dar acest ilucru nu poate fi adevarat. aratatAm!n cele de mai sus cl\
In rastimpul mileniului, puterea de actiune a diavolului este cea prin botezul cretin, iar «cea de a don<i»
va fi limitatei invierea «cea dintii»
pina catre sfirît, cind, dupa o scurta activitate nefasta, va este «cea de apoi». Sfintul loan Evanghelistul reproduce cuvintele Min-
fi aruncat in
impreuna cu referitoare la cele doua invieri: «Adevarat, adevarat vac
iad, toti cei amagiti de el (versetele 7—14), inviati acum §i tuitorului
ei (verset 5) $i judecati $i condamnati la osinda (versetele 12 — voua eel ce asculta cuvintul Meu cxede in Cei ce M-a trimis are v\i\[l\
§i
15), dupa :
ce mai intii se va petrece sfin?itul lumii (verset 11). Invatatura despre vesica §i la judecata nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viata. Ad(-
mileniu, precedat de «invierea intiia» a celor sfinfi urmat de «invierea$i

varat, adevarat zic voua, ca vine ceasul $i acîm este — cind morlii
^
— /v i _ S
Dumnezeu $i cei care vor auzi vor invia » (loan,

a doua», a pacatoîlor, ar fi confirmata $i de alte texte biblice. Asa, de vor auzi glasul Fiului lui
vorba de invierea celor ce asculta glasul Fiului lui
pilda, sffoutul apostol Pavel scrie cre^tinilor din Tesalonic «Daca ere- 5 24—25). Fiind
dem ca Iisus a murit $i a inviat, tot a?a (credem) ca Dumnezeu pe cei
:
Dumnezeu —
f
$i de vreme ce aceasta inviere «acum este» — in ai i ci Ufl
adormiti intra Iisus ii va aduce impreuna cu El... pentru ca Insuî Dom- caz nu poate fi vorba aici de invierea «de apoi», ci de canvk^rtNi <\c
din moartea pacatului la viata cea in Hristos, 

nul, intru porunca, la glasul arhanghelului ?i intra trimbita lui Dumne- acum» a celor ce invie
zeu, Se va pogori din cer $i cei morti intru Hristos vor invia intii» (ITes., invierea la o viata noua prin credinta cre?tina sau a$a cum —
conipU-
4, 14—16). Deci, la venirea a doua, Hristos ii va invia pe cei morti intru teaza acelaî apostol §i evanghelist in alta parte prin —
bolezul ci^vlm
El, caci despre ei zice apostolul «ca vor invia intii» $i aceasta este «m- «invierea cea dintii» despre care se vorl>r"»h*
(loan, 3, 3—5) aceasta este
;
Mintuitorul continua sa vorbeasca î dospro o ,nlhi

vierea cea dintii». Invierea celor pacato?i adica «a doua», va
f
urma mai in Apocalipsa. Apoi,
;
wtatmntBiuniivitiBi
217
216 DESPRE CREDINTA ORTODOXA DESPRE IMPARAJIA DE Mil DE ANI
ju-
inviere care mai este «acum» $i care va fi la sfir$itul lumii, care
nu este atit pentru drepti cit si pentru cei pacatosi, fara ca Intre invierea si
sufleteasca, ci trupeasca, $i anume a celor ce sint morti in morminte, mai vreun rastimp de «o mie de ani».
$i decarea unora sau a altora sa fie
nu aiumai morti prin pScate sau suflete$te. «Nu va mirati de aceasta caci care cei din morminte vor auzi
;
Mintuitorul a zis «Vine ceasul
: in toti
vine ceasul in care toti cei din morminte vor auzi glasul Lui §i vor bune, spre invierea vietii, iar
ie$i glasul Lui si vor iesi cei ce au: facut cele
cei ce au facut cele bune, spre invierea vietfi, iar cei ce au facut cele invierea judecatii»> (loan, 5, 28—29). Deci,
cei ce au facut cele rele, spre
re'le, spre invierea judecatii» (loan, pentru invierea celor pacatosi si a celor
5, 28—29). Adica, nu va mirati de un singur si acelasi glas va rosti
puterea ce o are Hristos de a invia sufleteste (invierea cea dintii), pen- «Iar cind va veni Fiul Omu-
drepti. Iar in alta parte, de asemenea,
zice :
tru ca El va invia $i pe toti mortii din morminte. Textul cu atunci va sedea Domnul pc
lui intru slava Sa si toti sfintii ingeri
El,
acesta exclude
clar posibiilitatea existentei unei perioade de o mie de ani intre invierea aduna inaintea Lui toate neamurile si ii
scaunul slavei Sale. $i se vor
"
desparte oile de capre. Si va
dreptilor §i a pacatoi?ilor aratind lamurit ca invierea cea de apoi
r va desparti pe unii de altii, precum pastorul
este una singura ?i a tuturor, deodata aceasta este «invierea caprele de-a stinga. Atunci va zice Impa-
a doua». ; pune oile de-a dreapta Sa, iar
Iar in ce prive$te pe «cea dintii» s-a vazut ca ea nu este binecuvintatii Tatalui Meu... Atunci
«cea de apoi», ratul celor de-a dreapta Lui Veniti, :
ci «cea de acum». lata deci cum intelesurile se de Mine, blestematilor...» (Ma-

lamuresc de la sine, prin va zice si celor de-a stinga Duceti-va : la
analiza §i compararea acestor texte biblice, excluziindu-se astfel orice precis limpede despre venirea a
tei 25 31—46). Mintuitorul vorbeste
si
posibiditate de a intercaila «mileniul» intre cele doua «invieri». Miile de aratind ca atit una cit si cealallta vor
doiia §i despre judecata de apoi,
ani, dupa invatatura pentru pacatosi. In atltea pilde frumoase
Bisericii celei dreptmaritoare a lui Hristos, pot fi in- fi deodata, si pentru drepti, si
telese ca existind intre invierea cea dintii, prin botez, isi invierea cea seceris va §i pentru gnu si pen-
El ne-a aratat acest adevar un singur
fi
de a :
d oua, «cea de apoi». singura data va veni Mirele pen-

tru neghina (Matei, 13, 30, 42-43) o ,
La singura data va veni Stapmul

fel stau
cu textul I Tes., 4, 14—16, deoarece nici
lucrurile §i tru toate fecioarele (Matei, 25, 1—13) o ;
acolo nu este vorba despre a doua inviere, de apoi, ci despre una singura. din via Sa (Matei, 21, 33—41)
ca sa ceara socoteala tuturor ilueratorilor
Este adevarat ca aici nu se vorbe?te decit despre invierea celor drepti, slugilor carora le-a incredintat talan-
in acelasi timp va cere socoteala
«morti in Hristos» despre cea a pacatoi?ilor neamintindu-se nimic, dar 14—30 23—35 >s.a.). Deci, o singura venire de apoi,
r
tii (Matei 25 18, ;
aceasta nu pentru ca ei ar invia mai tirziu, peste o mie de ani, ci pentru tuturor in fata Imparatului Judecator si
o singura inviere si infatisare a
cS pe apostolul Pavel §i pe cititorii sai nu-i interesa decit soarta «celor o singura judecata pentru toti deodata va fi.
mileniului
morti in Hristos» f despre cea a pacatoîlor neamintindu-se nimic, dar 1NVATACELUL Am
citit intr-o
:
brosura ca data inceperii
aceasta nu pentru ca ei ar invia mai tirziu, peste o mie de ani. Insa de identiica cu data venirii a doua
poate fi precizata. Ea nu ar fi chiar
acestea reprezinta sfirîtul «timpulu.
ceilalti apostolul nu se preocupa deloc, scopul sau in aceasta epistola (din 1874), ci abia in anul 1914, caci
fiind numai aceM de a-i mingiia pe cititorii sai (v. in 1914 se calculeaza acolo astfel :
18), nelinistiti si ne- paginilor». Data inceperii mileniului

inceput primul guvernamint pcgi-
mmuriti in aceasta privinta, iar nu de a-i intrista (v. 13). In anul 606 inainte de Hristos a
babilonica pentru 70 de am
In Epistola I catre Corinteni (15, 23) se vorbeste, in adevar, de nesc, prin ducerea poporului ales in robia
Nabucodonosor. Pe baza celor spusc in
«cete», dar nu de doua cete, asa cum inteleg milenistii, anume de a drep- (plna in anul 536 i.d.Hr.) de catre
inseptit, adica de sapte ori unâii
lilor ?i de a pacatosilor, ale caror invieri ar fi despartite de un rastimp Levitic, la 26, 18, timpul paginilor este
do o mie de ani, ci de mai multe cete, potrivit gradelor de sfintenie sau de ani (ale carui 360 de zile trebuie socotite ani 7, deci 7 X 360 2520
au
p.ic.itosenie a celor ce vor invia, dupa cum rezuM din versetele 39
Sfinta Scriptura este clara
41. — de ani). Astfel, de la inceputul timpului
mai
paginilor
trebuie sa
si
treaca
pina
inca
la Hristos
1914, c*. srt
isi categorica, marturisind in multe locuri trecut 606 ani, iar de la Hristos
c3 vonirea a doua a Domnului va Deci, odata cu miHeniul, incepe epoca do
fi o singura data si a tuturor deodata, se implineasca cei 2520 de ani.
; :
ANI 210
218 DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE 1 MPARATIA DE Mil DE
viata vesnica, inaugurind sflrsitul lumii, adica prabuîrea tuturor rega- «mileniului» nu invie decit dreptn, cum si cind
Daca la ineeputul
cele «trei epoci» nu au vreun temex bi-
telor, conducerea lumii fiind incredintata lui Avraam, Moise, Iosif, Noe nimeni Nici
au inviat de nu ?tie ?
Si tuturor dreptilor pomeniti in Epistola catre Evrei, la cap. 11. Istoria
se Imp arte in trei epoci

Mic de ce trei L nu §
nu
apte,
se
zece
poate
§ .a.m.d.
imparti
? Noi
decit
§ tim
in
ca
doua
in ce pnva
epoci mar^
e
istoria lumii
intiia epoca, de Adam pina
mintuirea,
Vechi alta a Testamentului No*0«M* Jjo*
la la potop, in care a domnit Dum- una a Testamentului si
mm
nezeu cu Ingexii Sai venirea a doua, iar aceasta va dura ve^Jn ^rra
nu va fi decit
evenimente mar mica care au sub
a doua epoca, de la potop pina la 1914, in care a domnit satana tuirii lumii, de pina acum,
au fost si
dar acestea n-au fost doua au
asupra lumii aceasta epoca, la rindul ei se subimparte in trei 1) de
,•
f :
imparUt cele doua epoci marl amintite,
eles vorbi de epoca patriarhilor
la potop pina la moartea lui Iacov 2) de la moartea lui Iacov pina la putindu-se in acest in
mafmulte, P t
;
moartea lui Iisus, sau rastimpul domniei evreilor 3) de la invierea lui

"ei
VZ2£££* p;r ,., Nu se poate trece veste ânul 1 * a «
Iisus pina la 1914, rastimpul cre^tin
; secutiilor
socotind anul 1914 ca un an epocal aar anul al ^ten
ajunge la 1914,
—
a treia epoca, de la 1914, incepind cu epoca imparatiei de o mie Domnului, numai ca inceput al unei subdivizmm de epoca H nu al une^
de ani $i durind in veci.

epoci de mare importanta pentru ,
ca nu anul 1914, ci anul 1
respecUv -
De la crearea lui Adam sint 6000 de ani, caci fieoare din cele $ase
anii de la 1 la 33 dupa Hristos au -
determinat intorsatura fara seaman
de asemenea, rnau-
zile ale creatiei care au fost de cite 7000 de ani una reprezinta noastre. Iar epoca treia va
a fi.
in istoria mintuirii
pentru istoria omenirii cite o mie de ani, deoarece, dupa II Petru 3, 8 importanta capitate pentru toata ome-
gurata prin evenimente reale, de o
§i Psalmul 89, 4, o zi este o mie de ani, cei ai mileniului. Deci, in cursul de anumite socoteli
tuturor, iar nu imaginare si impuse
celor 6000 de ani omenirea trebuie sa lucreze, deoarece dupa ei urmeaza nirea § i vizibile
,
verificate prin ceva concret.

mia a $aptea, inchipuita prin ziua a §aptea, a odihnei, care este «mile- facute tendentios si fara a fi
Vechi, ele nu au trlcuin caba-
In ce priveste cifrele din Testamentul
niul» $i care a inceput deja, deoarece de la Adam $i pina acum au trecut
vrajitoresti, ci ele sint reale
ca cind ar fi magice sau
Care listice § i
De unde se
car din care sint luate
bolice', dupa cum este
caracterul t ii
PREOTUL Mai : intii de toate sa
cu toata incredintarea ca nu
§tii
de crte apte m de an
poate § ti ca cele *»e zile ale creatiei au fost ?
exista nici un mileniu in intelesul acelei broûri. $i daca data venirii o mc
durata omemrn, cite
a doua nu poate fi stabilita —
deoarece nici ingerii $i nici Fiul dupa I ca ele reprezinta, totu.i, fiecare, pentru
au fost ele totusi de crtc
omenitate nu o §tiu (Matei, 24, 36—44) —
atunci desigur ca nu poate fi de ani ? Daca o zi este ca o mie de ani,
o mie
de ce
De unde stim ca nu au fosl
stabilita nici data inceputului «mileniului». sapte mil de ani fiecare «i nu de cite ?
De
ce trebuie neaparat ca
obi^nuita, sau numax de o
patru de ore, ca orice zi
nitre a doua venire a Domnului, $i mileniu, sa intercalam 40 de ani? de cite douazeci |i
De ce tocmai 40 ? Numai ca sa clipa, sau, in sfirsit, de cite o suta de mii de am ?
iasa anumite socoteli tilcuite dinainte ? ca sa
am dori noi, ele nu pot fi combinate
Cum se poate sustine ca venirea a doua s-a facut pe iieasteptate, cind Orice am face si orice
Scris este ca va fi «ca fulgerul» $i intru rasunatorul glas de trimbita al
«Arhanghelului», tocmai ca sa constituie un eveniment maret $i univer-
aj ungem la cifra
altele, in schimb,
dorita. Daca
recunoa§tem
unele
§i
^^^^r^?:^
noi sint simbolice.
insa
Cele
celelalte
reale
vor f
numai dupa valoarea lor aritmetica,
sal, savlrît ?i vazut in auzul tuturor (I Tes., 4, vor fi intelese
16; Matei, 24, 27—31 ;
o durata mai mica sau mai mare sm.

25, 31) ? Il vor vedea pe Iisus cei drepti ai Sal, care ll vor intimpina in intelese simboilic, ele alcatuind ,
precis. Astfei, daca cele yx*

vii/duh ?i II vor vedea cei pacatoî, care vor plinge foarte mare, dar o durata nedeterminata
$i $i se vor jeli (Ma-
mii de ani fiecare, iar cele o mie dom. sul
tei, 30; Mareu, 13, 26; Zah., 12, 12). Cum §i cind ar fi fost invierea
24, zile reprezinta cite § apte
reprezinta o mie doua sute § aizeci de ani,
mortiior ? Oare $tim ca trebuie sa aiba loc la venirea Domnului ? saizeci de zile ale lui Antihrist
:
atunci cei o mie de ani ai «mileniului» trebuie

sa reprezinte atifta ani
cite zile cuprind ei, sau chiar de §apte ori atitea...
Nicaieri nu ni se spune ca o zi din Biblie este egala cu o
mie de ani,
ci numai ca inaintea lui Dumnezeu nu exista timp «1 ca timpui pentru
El nu conteaza ca durata, o zi inaintea Lui fiind
ca o mie de ani §i o mie
de ani, ca o zi (II Petru, 3, 8) sau chiar numai ca o
straja de noapte. De
aiei insa nu urmeaza ca cifrele care reprezinta
in Sfinta Scriptura un
numar de zile sa le socotim in ani tot a$a le-am putea socoti atunci
? §i
pe cede ce reprezinta mil de ani §i iara$i, atunoi am ,
; putea zice cu acela$i

drept ca $i cei 1000 de ani ai mileniului insemneaza o zi.
In eazul acesta,
ce mai ramine din socoteala mileni$tilor ? Toate
calculele lor au fost
dezmintite de insui$i adevarul lucruriilor.
INVATACELUL Despre oeea ce se ispune in Simbolul Credintei
:
«A Carui imparatie nu va avea sfir?it», mileni^tii (cei cu mia de ani) zic *

i
ca Domnul va veni mai inainte de Judecata cea de

apoi, ca sa impara- Capitolul 30
teasca cu ei o mie de ani, ca apoi sa-i invie $i pe cei ,paeato,<?i
spre ju-
decata. Oare nu va imparati Domnul in veacuri nesfirîte
t
cea din urma ?

dupa Judecata
DESPRE VE§NICIA
PREOTUL Biserica noastra dreptmaritoare marturiseste ca «Impara-
: CHINURILOR IADULUI
tia Domnului nu va avea sfir?it» (SimboluH
Credintei). imparatia lui Iisus
Hristos, ca om, si Slava Lui nu vor inceta
niciodata, deci vor dura vesnic.
Caci, pe de o parte, Iisus Hristos nu este numai
om, a carui slava sa-i fie INVATACELUL : Am auzit pe spunind ca
unii cre^tini iaduil nu
Iuata cindva de Dumnezeu, iar, pe de alta parte,
Fiul lui Dumnezeu nu poate fi ve$nic, caci aceasta ve?nicie ar oontnaziee bunatatea lui Dum-
va lepada niciodata firea Sa omeneasca. El nu va inceta nezeu.
in veci sa fie si
om, deci om plin de slava dumnezeiasca.
Asadar, nici cinstea dumne- PREOTUL Noi: cu buna intemeiere, din marturiile Sfintei Scrip-
i^tim
zeiasca a omenitatii noastre nu va inceta vreodata, Sfinta
ca sa apara alt neam turi, ca muneile iadului pentru paeato;$i vor fi vei$nice. lata ce zice
de fiinte mai inalt.
Evanghelie in aceasta privinta «Atunci (la Judecata de apoi) va zice (1m-
:
Imparatia fara de sfirsit a lui Iisus Hristos a fost paratul) $i celor de-a stimga Duceti-va de la Mine, blestematilor, in fo-
prevestita de ar- :
hanghelul Gavriil (Luca, 1, 33). Este drept ca apostolul

Pavel spune ca, cul eel ve$nie, oare este gatit diavoilului §i ingerilor lui» (Mated, 25, 41).
nitru sfirsit, Iisus va supune toate Judeeatii de apoi, zice «$i vor
Tatalui si apoi pe Sine (I Cor., 15,' Apoi, in continuare, aratind rezultatul :
25—28), Dar aceasta inseamna aducerea lumii intregi la (pacato?ii) la osinda vesica, iar dreptii, la viata ve$nica»
supunere fata' merge acedia
de Tatal si incetarea lucrarii Sale mintuitoare,
ca o lucrare deosebita a (Matei, 25, 46). De aisemenea, Mintuitorul, voind sa defineasca vei^nicia
S<|, pnmita la intrupare
(cf. tnv. de Cied. Oil., intreb. undo vier-
221). chinurilor iadului, le-a numit «...gheena, focul eel nestins,
Asadar, cei cu mia de ani sa inteleaga
ca cu tainele cede nestiute mele nu moare §i 43—48). $i in alt loo
focul nu se stinge» (Marcu, 9,
de ingeri §i de Insusi Fiul lui Dumnezeu, ca om, nu se pot face calcul Mintuitorul, referindu-Se tot la ve$nicia chinurilor iadului, a zis «I«u :
omenesti si de aritmetica.
daca mina ta sau picioruil tau te sminte^te, taie-1 $i aruncS-1 de la tine,
u-^_
DESPRE VESNICIA CHINURILOR IADULUI

?:.>:s
sufletul — netrecatoare explicatii mai pe larg la oapi-

cfici mai bine pentru tine sa intri in viata clung $i $chiop, decit,
este ca $i ? Ti-am dat
Mintuitorul ne invata ca sufletul nostru
avind amindoua miinile §i amindoua picioarele, sa fii aruncat in focul tolul despre cinstirea sfintilor.
26 Marcu, 36) ca este
este mai scump decit toata lumea (Matei, 16, 8, isi
eel ve$nic» (Matei, 18, 8). Marele prooroc Isaia, adeverind realitatea ;
4 Mintuitorul Hristos ne spune

ve§niciei focurilor iadului, a spus urmatoarele «$i cind vor ie$i, vor : nemuritor (Matei, 22, 31 Marcu, 9,
;
§.a.).
vesnic (Matei, 8 Marcu, 9, 45 Luca,

vedea trupurile moarte ale celor ce s-au razvratit impotriva Mea, caci ca iadul este un loc de chin 18, , ,
viermele lor nu va muri §i focul lor nu se va stinge. §i ei vor fi pentru 16i 23 28; Apoc, 14, 10 11 —
20, 10).;
Dumnezeiasca Scriptura ne aratu
Marcu,
chinuri veisnice (Deut., 21, 21
toata faptura priveli$te de groaza» (Isaia, 66, 24). Iar Daniel proorocul ca'in iad s'ufera trupul si sufletul ;
o osinda vesnica (Matei, 22 25,

zice, aratind acelaî lucru «$i multi dintre cei ce dorm in tarina pamin-
: 9 43 Rom., 2, 9) si ca va
;
exista 5, ;
Apoc, 14, 11 20, 10; Isaia, 66, 24 10,

46; Marcu, 3, 29; II Tes., 1, 9,
f
tului se vor scula, unii la viata ve§nica, iar altii spre ocara ,$i osinda ;
ve$nica» (Dan., 12, 2). Cuvimtul «multi» insearmna aici «toti», fiind vorba 26—27 §.a.).
:
de «multi» in inteles de multime a mortilor care vor invia. 1NVATACELUL Mai este o :
parere, foarte veche, ca Dumnezeu este
nemarginita fata de oameni si de aceea este

INVAjACELUL
Unii spun ca nu se poate ca cfrinurale iadului sa fie
: atotbun, ca iubirea Lui este
oameni cu chinuri vesnice. El le este
ve^nice, de vreme ce citim in Sfinta Scriptura «Vrajma§ul eel din urma : cu neputinta sa pedepseasca pe
daca si-ar pedepsi fiii neascultaton
care va fi nimicit este moartea» (I Cor., 15, 26). De aici ar rezulta oh tuturor Tata, §i ce fel de Tata ar fi,
mo arte a adica iadul —

nu va fi. Deci, ceea ce se nume§te iad sau cu pedepse vesnice ? Oare un tata nu este intotdeauna iertator fata de
de
moartea cea ve$nica nu va fi altceva decit o distrugere sau o nimieire fiii lui ? Cu atit mai mult Dumnezeu,
Tatal nostru, va fi iertator fata
a celor pacato§i, spre a (Apoc, 20, 9). Iadul propriu-zis nu

nu fi in veci not.
indelung rabda-
ar fi altceva decit ebraicul «$eol» (groapa de mormint) sau grecescul «ha- PREOTUL Intr-adevar, Dumnezeu
:
este iertator si
numai in viata aceasta, funded

des» (infern, adica loc subteran, locuinta celor morti). Iar expresia «foc» tor fata de cei ce gresesc asupra noastra
sau «chin» ve§nic nu ar insemna ceva fara sfirît, ci numai o moarte, indreptare, dobindirea iertarii din
numai acum este timpul nostru de iar
o aruncare in pamint. Caci omul nu are suflet nemuritor §i de aceea In viata de dincolo insa, noi nu
partea Lui depinde de pocainta noastra.
m pamint. acolo Dumnezeu nu ne mai ju-
moartea msemneaza numai mtoarcerea ne mai putem pocai (loan, 9, 4), deoarece
Sa, ci dupa dreptatea Sa, rasplatmd
PREOTUL Daca dupa aceaista intelegere, atunci nici Judeoata
: ar fi deca dupa atotputernicia si iubirea
16; Matei, 25, 35, 10, 41 s.a.).
de apoi nu ar trebui sa mai fie, nemaiavind nici un rost. Noi insa $tim, fiecaruia dupa faptele sale (Int. Sir., 16,
pacatele oamenilor fara dreptate, atunci
atit din dumnezeiasca Scriptura, cit §i de la sfintii parinti §i dascali Daca Dumnezeu ar fi iertat toate
necontenit cu grovazia chi-
ai Bisericii lui Hristos, ca Judecata cea de apoi urmeaza a se face, mai ce rost ar mai fi avut ca El sa ne infricoseze
ales pentru patru lucruri : * nurilor celor vesnice, daca ele nu ar exista ? Cum ar fi cu putinta, oare,
loo de a ne spune adevarat ?

ca sa arate dreptatea lui Dumnezeu 2) ca sa arate nedrepta];ile
1) ;
ca Dumnezeu sa ne minta pe noi, in
pentru niste pacate sa-
oamenilor 3) ca sa fie rasplatite faptele cele bune ale celor drepji 4)
; ? INVATACELUL Totuî, cum se
-. poate ca,
primeasca cineva pedeapsa ii<«-
ca sa fie pedepsite cu chinuri ve^nice pacatele celor rai (Rom., 2, 5; II virsite in viata trecatoare, de aici, sa
sa sub raportul durabili-
Petru, 3, 7; Iov r
34, 11; Ps. 61, 11; 95, 13; Pilde, 24, 12; Eel., 11, 9; trecatoare ? AceastS pedeapsa trebuie fie, si
trecator nu poate pedepsit cu

12, 14; Ier., 17, 10; Matei, 16, 27; 13, 43; 25, 46; Isaia, 13, 11 §.a.). tatii, in proportie cu pacatul un pacat ;
fi
constitui o judecata nedreapta din

Daca omul nu este decit «pamint» f
fara suflet, muritor, cum se face o pedeapsa eterna, caci aceasta ar
Dumnezeu, Care se numeste drept si atotbun.
totli§i ca unii vox invia? $i cum se face ca Mintuitorul ;ne invata sh partea lui
dreptilor nu ar trebui sa lie
proluim sufletul mai mult decit trupul de asemenea, sa nu cautam
î r
PREOTUL In cazul acesta, nici ferioirea
:
exista intre aceasta fericire si f*ipUH«»

spre cele ale trupului, ci spre cele ale sufletului, ca unele care sint vesnica, fiindca aceeasi proportie
de vrednicie pe care ea le rasplate?te. Sau poate ai vrea ca rasplata

$i fericirea dreptilor sa tina o ve^nicie, iar munca
osinda celor rai sa fie
§i
vremelnice ? Dumnezeu da fericire ve$nica pentru faptele cele bune facute
de cei drepti vremelmic, pe acest pamint, dar fiind Dumnezeu drept, pe-
depse^te tot ve$nic pe cei pacatoî ce au pacatuit vremelnic. Pentru ce ?
Pentru ca urmarile pacatului neispa$it in viata de aici, prin pocainta
corespunzatoare, ramin ve^nic ne^terse inaintea lui Dumnezeu pentru
ca $i fata lui Dumnezeu —
pe care o defaimam noi facind pacate cu
;
voie libera —
nu are sfirît intra .slava, putere, dreptate $i intra toata de-
savirîrea insuîriilor Sale. De aceea efakiul pentru pacate nu are sfirît.
Nu ai vazut sau nu ai auzit atitea cazuri intimplate chiar in viata
de aici, cind cineva, pentru pacatele facute intr-o clipa sau intr-un mi-
nut, primeste o,siinda pe ani indelungati sau chiar pe viata, pina la moar-
te ? Caci nu durata de timp in care s-a savirît gre$eala este hotaritoare
in stabiilirea pedepsei, ci gravitatea ei $i intentia. Unul, cu o arma auto- Capitolul 31
mata, secera sute de oameni intr-un minut, dar daca a facut atitea uci- i
deri nedrepte in acest timp, pentru fapta sa nu va fi pedepsit numai un

minut. Trebuie §tiut ca eel ce moare in pacate grele moare indepartat
STATUL IN CONCBPTIA BIBLICA
de Dumnezeu, iar in viata de dincolo nu se mai poate indrepta (loan,
•
sau
9, 4) ; acolo pacatele lui ramin ve^nice §i de aceea $i chinul lui urmeaza DATORIIL.E CELOR CREDINCIO§I - >
sa fie vesjiic.
INVAJACELUL Mai : sint §i alte marturii in Sfinta Scriptura despre
FATA DE STAT
ve^nicia chinurilor iadului ?
PREOTUL : Sint destuile. Daca vrei sa le cuno^ti, cite§te in Sfinta INVATACELUL : Unele secte, cum sint studentii in Biblie sau russe-
Scriptura la aceste locuri Matei, 18, 8 23, 33 25, 41—46 Marcu, 9, 44 apoi o grupare a lor zisa «martorii
: ; ; ;
;
liltii (urmatorii lui Carol Russel),
3, 29; Luca, 3, 17; II Tes., 1, 9; Evrei, 10, 27; Apoc, 14, 11 2b, 10; ;
lui Iehova», adventi$tii reformi?ti, inochenti^tii $.a. sustin ca, dupS in-
Isaia, 33, 14 66, 24 Dan., 12, 2 $.a.
; ;
vatatura biblica, statu! §i autoritatile de stat nu trebuie recunoscuK\
deoarece ele sint unelte ale lui Antihrist, intocmai cum sint $i organiza-
tiile bisericei^ti ca at are, ele trebuie sa dispara, iar nu sa fie recunoscute

—
;
$i respectate. Autoritatile de stat zic ei procedeaza la fel ca f?i
sustin deosebirile de clasa $i vrcijina-

instrumental clerical)) in Biserici :
$ia intre oameni $i popoare, producind razboaie, conflicte economice etc.
Imi dau seama ca nu poate fi adevarat tot ce sustin ei. Dar care este
realitatea §i adevarul expus de Biserica noastra ?

aceasta o propaga mai mult prin grai
PREOTUL : Invatatura ei
5optind-o cu precautie fara a-i preciza in scris temeiurile bibliot, In*
15 - Credinta Ortodoxa
227
226 DESPRE CREDINTA ORTODOXA STATUL IN CONCHPTIA BIBLICA
ordinea pe care ei o reprezinta, prin calitalca

de teama de a nu fi urmariti, fie in scopul de a nu produce ezitari in pot fi rai, nu inseamna ca si
spune sfintul apostol Petru urmatoarele
lor, este rea. lata pentru ce
:
ceea ce private recumoasterea lor din partes statului ca asociatii libere

orinduiri omenesti, fie imparatu-
religioase. Se supun numai de sila sau de frica, unii dintre ei uneori «Supuneti-va, pentru Domnul, oricarei
dregatorilor, ca unora ce sint trimisi de el,
nevenind sa depuna juramintul la inrolarea in armata §i sa ia arma, lui, ca inalt stapinitor, fie
spre lauda facatorilor de bine caci
altiirefuzind serviciul militar, eel pntto simbata (ca si activitatea in spre pedepsirea f acatorilor de rele si (
prin faptele voastre cele bune, sa in-

aceasta zi, in institutiile $i serviciile de stat), iar altii, neimpotrivindu-se asa este voia lui Dumnezeu, ca voi,
cuno§tinta fara de minte...» (I Petru,
cu fapta, indeplinesc totul impotriva convingerii lor, incredintati fiind chideti gura oamenilor fara de si
ca nu sint «vinovati» de faptele pe care le savir$esc sub presiune. 2, 13—18).

Pavel traiau in aceeasi vreme cuvintele
si lor au
Fata de aceste invataturi $i practici straine literei $i spiritului Evan- Apostolii Petru si
spune institutiile de stat trebuie respec-
gheliei, noi imvatam cu totul altceva, precum urmeaza :
intelesuri identice. Sfintul Pavel :
supunerea fata de ele fiind «voia

1. Organizatiile de stat §i institutive trebuie sa fie recunoscute, de- tate ca unele ce reprezinta ordinea,
Tit cum sa invete pe credinciosi in privinta
oarece autoritatile garanteaza $i realizeaza ordinea societatii. Tot ceea lui Dumnezeu», aratindu-i lui
statului «Adu-le aminte sa se supuna
ce este ordine este de la Dumnezeu, caci numai dezordinea §i anarhia atitudinii lor fata de autoritatile :
sa asculte, sa fie gata la orice lucru bun...»

sint de la diavolul. Daca autoritatile de stat garanteaza ordinea, stapinirilor si dregatorilor,
ele nu pot fi decit de la Dumnezeu, indiferent daca puterea acestor (Tit, 3, 1). Iar lui Timotei ii scrie mai mult: «Va indemn deci, inainte
rugaciuni, mijlociri, multumiri, pentru toti oa-
autoritati este detinuta de persoane care plac unora $i nu plac altora. de toate, sa faceti cereri,
care sint in inalte dregatorii, ca sa
lata ce scrie sfintul apostol Pavel, in timpul cind in fruntea imperiu- menii, pentru imparati si pentru toti
petrecem viata pasnica si linistita... ca acesta este lucru bun si primit
lui roman se afla Nero, unul din cei mai aprigi prigo'nitori ai cre^tinismu-
1—3). Cind apostolul Petru a soos
lui «Tot sufletul sa se supuna inaltelor stapiniri, caci nu este stapinire,
:
inaintea lui Dumnezeu» (I Tim., 2,
venisera cu oaste romana ca sa
decit de la Dumnezeu iar cele ce sint, de Dumnezeu sint rinduite. Pen-
?
sabia pentru a lovi pe unul din cei ce
de El cuvintele «Intoarce sabia ta la
tru aceea, eel ce se impotrive?te stapinirii se impotrive^te rinduielii lui prinda pe Mintuitorul, a auzit la :
sabie de sabie vor pieri» (Matei, 26, 52). Se

Dumnezeu. Iar cei ce se impotrivesc I§i vor lua osinda. Caci dregatorii locul ei, ca toti cei ce scot
nu era cazul sa faci uz de forta
nu sint frica pentru fapta buna, ci pentru cea rea. Voie$ti deci, sa nu-ti gaseau in fata ostasilor romani si deci,
r
arma mina ar fast socotita ca nesu-
fie frica de stapinire ? Fa binele §i vei avea lauda de la ea. Caci ea este impotriva lor. Impotrivirea cu in fi
vrajmasie impotriva imperiului si ar fi

punere fata de stapinire si ca o
slujitoare a lui Dumnezeu, spre binele tau. Iar daca faci raul, teme-te,
impotrivitorului, conform prescriptiilor dreptu-
caci nu in zadar poarta sabia
pentru ca ea este slujitoarea lui Dum- avut ca urmare uciderea
?
rezulta doua aspecte, doua adeva-
nezeu $i razbunatoarea miniei Lui asupra celui ce savirê^te raul. De lui roman. Din cele aratate plna aici,
•
aceea este nevoie sa va supuneti, nu numai de frica pedepsei, ci §i pen- run :
a) Datoria noastra de a ne supune autoritatilor de istat.

tru cugetul vostru» (Rom. 13, 1—5). r
ascultate in aceasta calitate, cvi

b) Dreptul lor de a fi respectate §i
i
Prin aceste cuvinte olare $i fire^ti pentru oriciaie, apostolull arata

sabie» (Rom., avind dreptul si
ca, de vreme ce ordinea este de la Dumnezeu, atunci î cei ce o repre- unele ce «nu in zadar poarta 13, 4),
ascultare de a pedepsi neascul-

zinta, reprezinta ceva dumnezeiesc nu persoanele in concret, ci autori-
•
puterea legiuita de a impune supuîlor §i
tatea sau institutia in abstract. Autoritatea poate fi detinuta uneori — tarea §i incalcarea legilor statului.
rolul sau, in Sfinta Scriptura sint recunos-
de persoane abuzive. Dar, oricum ar fi, Dumnezeu mu-i impiedica nici pe 2. Impreuna cu statul î
cute diferite alte aêzaminte prin care se sustine, cum ar fi, de pildtt,
abuzivi §i nu le ridica libertatea, fiecare urroind a raspunde direct si per- §i
sonal de abuzurile sale, la judecata ce-1 asteapta. Iar daca unii oameni serviciul militar î impozitul.
STATUL IN CONCEPJIA BIBUCA '//<)
In ce private serviciul militar, nu se cere nicaieri in Scriptura des-

(Matei, 15, 24—25) a poruncit apostdlilor
$i tot El S5i sa propovSduiasca
fiintarea lui. Cind au venit ostaîi la sfintul loan Botezatorul,
intre- la toate neamurile, incepind de la Ierusalim (Luca, 24, 47? Fapte, 1, 8).
bindu-d ce sa f aca, le-a raspuns «Sa nu asupriti pe nimeni, nici sa invi-
:
Apoi a vorbit despre conducatorii de state, fara a arata cS nu ar fi
nuiti pe nedrept, $i sa
multumiti cu solda voastra» (Luca, 3, 14).
fiti
nevoie de ei (Mated, 22, 21).
Nu le-a cerut sa-$i lase slujba de osta$i (mercenari) ca sa se ocupe cu
Apostolul Pavel, de asemenea, respecta dreptul oric&rui popor la
alta, ci numai sa de unde rezulta ca serviciul militar corect
fie corecti,
«marire» §i «cinste» inaintea lui Dumnezeu daca «lucreaza binele» (Rom.,
indeplinit este admis. Apoi cind un suta$ din Capernaum I-a cerut Min-
r
cind a fost maltratat pe nedrept, e.l a facut apel la dreptuil lui
2, 10), far
tuitorului sa vindece pe sluga sa, Mintuitorul nu i-a conditionat impli- im-
de «cetatean roman» §i la judecata imparatului (Fapte, 22, 25), de$i
nirea oererii de lasarea slujbei sale osta§e§ti, ci de credinta lui (Matei,
paratul era pagin de?i el insu$i mustrase pe cei ce judecasera inaintea
8, 5—15; Luca, 7, 1 —
10). De asemenea este semnificativ $i faptul ca eel
paginiilor (I Cor.,
$i
6, 1 5).— De aici rezulta nu numai importanta statului

dintii pagin increi$tinat a fost un osta? sutaûl Comelie, ofiter in co-:
ca garant al dreptului omului, ci ?i dreptul acestuia de a face uz de cali-
horta «Italica», in Cez Palestinei (Fapte, cap. 10), tocmai prin exem-
tatea sa de cetatean al statului, ca un supus loial. Din aceasta situate
plul incre$tinarii lui Dumnezeu ca paginii sint chemati la
aratind
se na^te un sentiment de demnitate. Cind, la primele Rusalii, aiaturi de
cretinism. Sfinta Scriptura nu are nici un cuvint impotriva slujbei osta-
cre^tini erau de fata in Ierusalim §i iudeii din diaspora (impra§tiati prin-
?e$ti, caci de cite ori este vorba de vireun osta$, nu i se face nici un re-
neamuri) de peste 15 limbi diferite — apostolii, fiind insuflati de Du-
pro$ pentru slujba lui, ci numai i se lauda credinta daca o —
sau
tre
hul Sfint, nu i-au invatat sa se impotriveasca rinduielii din statele lor,
eel putin este sfatuit sa fie cored in slujba lui de ostai?, fara a i se
ci le-au vo-rbit in limba fiecaruia din ei (Fapte, 2, 1—11), respectinid
adresa vreun cuvint batjocoritor pentru aceasta calitate (I Cor.,
9, 7 ?
prin aceasta dreptul fiecarui popor la specificul sau cum —
este bun5-
Matei, 27, 54 $.a.).
In ceea ce prive$te plata impozitului catre Stat, Mintuitorul S-a pro-
oara limba —
$i confirmind ca Dumnezeu a lasat ca toate neamurile sci
mearga in caile lor (Fapte, 19, 16). Deci, recuooa$terea statelor nationale
nuntat clair $i categoric «DaJi cezarului cele ce sint afte cezarului...» impotriva condu-
:
;
nu este nicidecum un pacat, Imparatia cerurilor nefiind
un raspuns afirmativ $i raspicat adresat celor ce, cu gindul de a-L ispiti, cuprind toate
cerii paminte§ti a popoarelor. Hotarele ei atotstapinitoare
I-au puis intrebarea privind legitimitatea platii impozituiui catre sta-
celelalte guvernaminte §i popoare, fara sa le desfiinteze. De la ameste-
pinirea politica pagina (romana) de atunci (Matei, 23, 13—33). Alt&data, na-
carea limbilor, la Turnul Babel, existenta natiunilor grupate in state
cind I s-a cerut impozitul catre templu, i-a zis lui Petru «Ce \i se pare, :
tionale e ceva Diversitatea

firesc. limbilor inseamna $i traditii diferite,
Simone Imparatii pamintului de la cine iau dari sau bir ? De la fiii lor
?
adesea,
grupat mai ales cei care simt ?i vorbesc la fel. Insa
sau de la straini ? El I-a la care s-au
De la straini. Iisus i-a zis A$adar, fiii sint
: :
ziduri
intre diferitele popoare pacatul a pus vrajma§ie, ridicind intre ele
scutiti» (Matei, 17, 24—27). Deci numai fiii imparatului sint scutiti de
venin, din cauza ôvinismului §i nationalismului exagerat, de-
impozite, nu $i ceilalti supu?i ai lui. de ura §i
•
lata pentru ce apostolul Pavel indemna pe credincioisii din Roma naturat §i abuziv, nationalismul exclusivist.
sa-$i achite impozitele catre stat fara nici o ezitare «Dati dec! tuturor :
In cre?tinism f
insa, s-au auzit cuvinte ca aoestea : «Nu mai este
cele cu care sinteti datori ? celui cu dajdia — dajdie celui cu vama —
; iudeu, nici elin ; nu mai este nici rob, nici slobod nu mai
;
este parte
vama ? celui cu frica — frica ?
celui cu cinstea — cinste». barbateasca §i parte femeiasca, pentru ca voi tofi sinteti una intru Hris-
3. In Sfinta Scriptura este admis
patriotismul ca sentiment de sim-
$i tos Iisus» (Gal. r
Aici nu mai incape elin sau iudeu, taiere im-
3, 28).
pcilio §i adeziune fata de natiunea din care ne tragem ?i
fata de patria prejur î netaiere imprejur, barbar, scit, rob, slobod, ci toate $i intru
undo locuim. Insu$i Mintuitorul a dat precadere celor de un neam cu toate e Hristos (Col., 3, 11). Dar prin aceasta nu se intelege c3 s-ar dos-
El dupS trup («oile cele pierdute ale casei lui Israel»), fata de pagini
fiinta popoarele, ci numai ca ele sint datoare a se infrSft ?i a trfii ^
j
STATUL IN CONCEPTIA BIBLICA :>.:u
230 DESPRE CREDINTA ORTODOXA —_-__

. *
w
scurt, datoriile cre?tinului ale fiecarui cetatocin
dragoste §i in colaborare frateaisca, spre binele lor $i spre slava lui
PREOTUL Mai pe :
,$i
Dumnezeu, Care iube^te toate neamurile deopotriva. fata de stat sint acestea :
de poporul din care face parte.

4. Daca in Sfinta Scriptura serviciul militar este admis atunci e de 1) Dragostea de patrie si
f
de oeirmuitori §i de legile statului
la sine inteles ca e admis $i razboiul de aparare. Tocmai acest rol il 2) Supunerea si ascultarea fata
are armata de a asigura apararea statului in eventualitatea razvrati-
:
(Rom., 13, 1 — 2).
binele ob?teso §i plata
3) Munca con§tiincioasa pentru
isporirea §i
rilor din launtru sau a navalirilor unor annate din afara.
(Rom., 7. Matei, 22, 15—21).
A$adar, armata are in general datoria de a pazi tuturor impozitelor fata de stat 13,
statul, patria sau ocirmuitorilor statului
Ruqaciuni pentru
41 sanatatea §i luminarea
pe cetateni in totalitatea lor, fata de eel ce ii periciliteaza din afara
(I Tim., 2, 1—2).
sau altfel, precum $i de a apSra integritatea teritoriala sau suverani-
pentru inflorirea $i ferirea ei de du?mani.
tatea morala a statului $i drepturile pe 5) Rugaciuni t&rii
le garanteaza cetatenilor sai.
timp de razboi. Sfintul
Statul — dupa
invatatura Sfintei Scripturi —
nu are vole sa atace cu 6) Apararea tarii, chiar $i cu pretul
invatatura
vietii,
cre^tina
in
opre?te uciderile. «Dar
armata un popor, ci numai sa se apare, ca orice individ, dacS este ata- Atanasie eel Mare spune ca
in razboaie adauga el a ucide pe vrajma§ este vrednic de laiul.i
cat. Daca, dupa invatatura Bibliei, se admite existenta statelor, a armatei,
De asemenea, sfintul Vasile eel Mare zice «Uciderile din
precum $i razboiul de aparare ?i daca, poitrivit cuvintului Sfintei Scrip- §i ingaduit». :
razboaie nu le-au socotit parintii no^tri intre ucideri ?

unii se pare ca
turi, se cere ascultare, supunere $i respect fata de stat, far§ indoiala ca
le dau iertare celor ce lupta in aparare, pentru cumintenie î buna cinstire
?i cetatenii din acel stat an datoria sfinta de a se jertfi pentru apa-
de Dumnezeu» (Canonul 13 vezi Inv.; de Cred. OrL, intreb. 229 §i altele).
rarea statului §i a patriei in care traiesc.
5. tnsa$i buna chibzuinta a oricarei minti sanatoase cere supunere
fata de stat. Caci daca statul garanteaza viata, libertatea ?i avutul ce-
tatenilor sai adica bunurile $i drepturile lor sfinte atunci acestia
trebuie negreît sa aibS datorii fata de stat: sa-$i plateasca impozitele,
sS contribuie la apararea lui, sa faca serviciul militar, sa fie supuî auto-
ritatilor, sa le dea cinstea cuvenita $i sa contribuie cu toata convingerea
la ordinea impusa de cei ce au menirea de a veghea la executarea le-
gilor statului.
Daca am incerca sa ne inchipuim ce daca nu ar exista auto-
ar fi
ritatea de stat §i legile sale, am descoperi o lume in care ar dommi bunul

plac $i anarhia, in nimeni nu ar mai putea fi sigur de viata sa, de '
libertatea sa, deoarece nu ?i le-ar putea asigura singur. Prin stat insa,
*
loate acestea ii sint garantate, caci statul reprezinta ordinea $i sigu-

ranta. lata pentru ce existenta lui nu poate fi impotriva voii lui Dum- •
nezeu, ci numai in conformitate cu ea. Anarhia, dezordinea §i bunu-1

plac sint de la diavolul, deoarece sint tot atitea pricini care due la rau
$J la dezbinare in iltime.
INVATACELUL : Mai pe scurt, care sint datoriile cetatenilor fata .-
do stat ?
.
DESPRE VORBIREA IN LIMBI x\:\
rile care Stat sub cer. §i f

iscimdu-se vuietul acela, s-a adunat multimea
$i s-a tulburat, caci fiecare ii auzea pe ei vorbind in limba sa. ?i emu
nu sint ace§tia care vorbesc toti
uimiti toti $i se minunau zicind lata, :
y
limba noastra in care ne-am n< is-
galileeni ? Si cum auzim noi, fiecare,
mezi ?i elamiti ?i cei ce loeuiese in Mesopotamia, in Iu-
cut ? Parti $i
Pont in Asia, in Frigia $i in Pamfilia, in
deea $i in Capadocia, in §i
Egipt $ i in partile Libiei, cea de linga Cirene, $i romani in treacat, iu-
auzim pe ei vorbind in limbile noas-

dei ?i prozeliti, cretani $i arabi, ii
tre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu $i toti

! erau uimiti si
nu se dumireau, zicind unul catre altul Ce va sa

: fie aceasta? Iar altii,
batjocorindu-i ziceau ca sint plini de must» (Fapte, 2, 1—13).

r
alcatuiesc cheia dezlegarii pro-

Din analiza celor 13 versete care
* \
blemei, constatam urmatoarele :
a) Vorbirea in limbi prin darul Sfintului Duh §i ca minune (glo-

Capitolul 32 acum s-a manifestat intiia data. De $i este descris3 pe
solalia)
'
larg, pentru ca sa poata §ti ce este $i in ce constS.

cititorii
Sfintului Duh, au inceput a
DESPRE VORBIREA IN LIMBI b) Apostolii, prin darul harismatic al
cincisprezece limbi diferite, iu-
predica in alte limbi, §i anume in peste
ocazia sarbatorii.
(GLOSOLALIA) deilor de alte limbi, aflatf la acea data in Ierusalim, cu
predicin-
c) Ace$ti iudei de alte limbi (straine) se minunau auzind
ni§te oameni simpli, galileeni, care
du-se in limba lor materna de catre
limba decit pe cea galileana (cini-
INVATACELUL Ce este
: aceea glosolalie ? nu aveau de unde sa cunoasca alta
maica) vorbita la ei acasa.

PREOTUL Glosolalia
: ca dar al Sfintului Duh este facultatea predica fiind-
d) Ascultatorii de alte limbi intelegeau tot ce li se
de a vorbi intr-o limba straina, fara a o fi invatat $i cunoscut mai di- *'
limba lor neavind trebuintfi de vroo
nainte. A§a reiese din textul biblic care ne descrie intimplarea de la ca li se vorbea de-a dreptul in
talmacire, §i tocmai in aceasta consta minunea de care nu se piiU\iu
primele Rusalii creatine, cind a inceput a se arata acest dar. Textul este
dumiri, fiind uimiti? cSci intelegeau perfect ce li se predica, auzind 9]
complet $i limpede, istorisind o intimplare adevarata ?i, ca atare, insuî
$tiind bine ce li se vorbe^te «despre faptele minunate ale lui Dum-
textul nu poate fi tilcuit in sens spiritual sau mistic, ci numai literal. Dar
sS lasam sa ne vorbeasca insu$i textul, ce este ?i in ce consta vorbirea nezeu».
erau unii care nu intelege<iu nimi<
in limbi prin darul Sfintului Duh. lata ce spune «$i cind a sosit ziua
:
e) Totusi, printre ascultatori ,si
acolo de aceea luau in ris pe apostoli, lnvl-

Cincizecimii, erau toti apostolii impreuna in acela§i loc. $i din cer, fara din cele ce se predicau si ii
Acesti ascultatori nu pot fi altii decit loe.ili.Uii

<!<> veste, s-a facut
un vuiet, ca de suflare de vint ce vine repede, $i a nuindu-i ca sint bey.
uinplut toata casa unde i§edeau ei. $i s-au aratat, impar|ite, limbi ca de din Ierusalim, si poate, din alte parti ale Palestine!, care nu cui.o*t«'«ii
li
(aramaica). Pentru acestki, vorbin-.i
loc $iau sezut pe fiecare dintre ei. $i s-au umplut toti de Duhul Sfint $i alte limbi decit pe cea ebraica
tiu inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea
Duhul a grai.
lor apostolilor era cu totul neinfeleasa, socotind-o simplS bolborosirc lui —
ca apostolii predicau «in alte limbi..,
$i erau in Ierusalim locuitori iudei, barbatf cucernici din toate neamu- daca noi tinem cont si de faptul
;
234 XV.,
DESPRE CREDINTA ORTODOXA DESPRE VORBIREA IN LIMBI
cu toata insufletirea, nu ne mai mira ca iudeilor localnici le faceau im-

in bani evreie?ti numiti «sicli», §i era de o jumatate de si-
plStea atunci
presia unor oameni betf care bolboroseau cu exaltare cuvinte nein- 24-27). Cei din imprS ? tiere, vc-
clu de fiecare evreu major (Matei, 17,
telese. din lor, dar in templu se ga-
niti aici, nu aveau sicli, ci numai bani tarile
nu intelegeau nimic din cele predicate decit doar
Astfel, localnicii bani care se indeletniceau cu aceasta. Dc-
seau zarafi sau schimbatori de
daca le-ar fi talmacdt cineva, iar talmaci nu se gasea. Dar, dupa cum vinzatori de animale de jertfa pentru eel
asemenea, aici se gSseau fi
exista darul glosolaliei, tot asa exista $i un alt dar, al talmacirii.
Acesta mnsi puteau aduce cu ei animalele de jertla
care venind de departe,
era dat —
duua cum se va vpHpa
dupa vedea ™ai
mai inc
ios —
atunci cind ascultatorii
cu care erau datori dupa lege. Se stie ca Mintuitorul i-a scos afara ,
cum acest locas, la o sarbatoare a Pastelm

pe unii si pe altii, cu biciul, din
Corint (I Cor.
cap. 14). In lerusalim insa, de data aceasta nu Numai in caz de mari impediments
i se simtea (Matei, 21, 12-13 loan, 2, 14-16).
r
(
lipsa. Darul talmacirii era $i el mimunat ?i uimitor, mari sarbatori de la templul
intocmai cum
era $i putea cineva Upsi de la una din cele trei
eel al vorbirii in limbi, cu care era in strinsa legatura. obligatone (Ies., 23, 17 J4, A*
Neavindu-1, as- din lerusalim ;
participarea era cu totul ;
cultatorii localnicijudecau lucrurile numai dupa aparenta.

Deut., 16, 16).
Dar se poate intreba cineva —
cum se face ca in lerusalim erau Asa se explica pentru oe la aceasta Cincizecime se gaseau in leru-
atunci de fata doua feluri de iudei localnici (de limba ebraica) din lerusalim, din Palestina, care
:
$i stra- salim doua feluri de iudei localnicii
:
in! (de peste 15 limbi diferite) ? Se $tie c g

mlllti dintre evrei traiau in evreiasca, iudeii «straini» sau «nsipiti», dm
vorbeau numai limba lor si
«diaspora» (in impra ? tiere) risipiti prin alte \M §i printre alte popoare, limba ebraica, ci numai pe aceea ..
r
«impra.$tiere», care nu mai vorbeau
atra?i acolo de felurite interese. Acedia dupa citeva generajii nu tarii in care se asezasera. Deci, din analiza versetului 5 dm text, se in-
mai aveau ca limba materna ebraica, ci pe cea a poporului sau a iudei de limbi straine, din toate neamurile caro
tarii telege lamurit ca ace§ti
in care se stabilisera, limba evreiasca devenindu-le vremelnic, cu ocazia sarl^.-
cu vremea total ne- sint sub cer, erau fie din lerusalim, veniti
cunoscuta. A$a erau, de pilda, iudeii a$ezati in Alexandria Egiptului,
torii fie, probabil — unii dintre — acumei stabiliti aici definitiv, rein-
unde se vorbea limba greaca. A?ezarea lor de aici fiind puternica, i$i desavir?it de clar el istorises^
torsi fiind de prin alte \avi. Textul era
:
zidisera $i un templu $i pusesera sa li se traduca in limba avea decit o interpretare literal*.

lor Legea o intimplare ?i, ca atare, nu poate
(Testamentul Vechi), pentru a o putea citi, intelege ?i folosi in rinduie- scopul darului duhovnicesc al
Din el se poate deduce cu usurinta si
lile cultului de la templul lor, deoarece
in limba ebraica nu o mai inte- apostolilor posibilitatea sa propov<.-
«vorbirii in limbi» de a li se da
:
legeau. Aceasta este «Septuaginta» sau traducerea caror limba ei nu o cunosc

«celor $aptezeci», duiasca credinta crestina la toti oamenii a
adeseori citata cu scrierea numarului in cifre romane LXX. Din popoarele sa ramma uimite de darurile care se ma-
: cauza Si de a face ca toate
limbii grece$ti pe care o vorbeau, ace^ti iudei convinse de noua credint*
nifests in crestinism, spre a se lasa mai
purtau numele de «ele- u?or
ni?ti». Dau doar un exemplu, dar astfel
de iudei —de$i in numar mai Si a se convert! (versetele 6—7 si 11). Contextul este si el perfect d<-
mic, formind a?ezari mai putin puternice erau stabiliti in toate «glosolalie», iar textele paralele con-
acord cu cele zise mai sus despre
parole. contextul, fara a le contrazice decit
cords de asemenea cu textul § i
Toti iudeii insa, indiferent unde s-ar fi aflat a<=>ezati erau obligati ce nu vor sa porneascS de la acest
f doar in aparentS si numai pentru cei
prin Lege ca in fiecare an sa mearga de trei ori la templul din lerusa- atunci cind vor sa defmoasca
capitol-cheie din Faptele Apostolilor,
lim, ?i anume, cu prilejul celor mari sarbatori: a Pa$tilor, a Cinci-
trei «glosolalia». . ..
/ecimii a Corturilor (colibelor), pentru a tine legatura cu Legea $i cu context de apostolul Petru asupra vorbir
<=>i
Lamuririle date in
cultul de la templu ?i a-?i implini jertfele §1 curatirile cerute, precum fScea sS-i ia in ris pe a,, on
limbi care pe unii ii uimea, iar pe altii ii
si pentru a-$i plati impozitul catre templu. Impozitul catre templu constatate mai Inainte, din textul Hint
se toli sint in deplin acord cu cele
:
236 DESPRE CREDINTA ORTQDOXA DESPRE VORBIREA IN LIMBI •JM
Intr-adevar, in atmosfera contradictorie

creata pentru ascultatori se ma- anumite taine de viitor printr-o inspiraîe speciala a Duhului Sfint sint
mfesta darul «glosolaliei», care atunci
s-a aratat pentru
f#v««-u. prima
pinna ucua.
oara. profetii sau proorocii. A§a au fost cei patru profeti «mari» §i cei doi-
a^~^+~i i t> ,
Apostolul Petru se vede silit sa dea
,
urmatoarele explicatii «$i stind :

sprezece profeti «mici» din Testamentul Vechi, plus Moise, Hie, Elisei
etru cu cei unsprezece, a ridicat
glasul si le-a vorbit Barbati iudei si
:
§.a. Dar §i ei, nu numai pentru aceasta au fost numiti prooroci, caci unii
tan care locuiti in Ierusalim, aceasta sa
fie cunoscuta si luati in urechi nu prezic nimic din cele viitoare $i totu$i sint prooroci. Numele sau
cuvintele mete, cS acestia nu sint
beti, cum vi se pare voua, caci
este atributul de «proorooi» il au —
eel putin in cre^tinism toti ce au —
al treilea ceas din zi ci aceasta este ce s-a spus prin
,
proorocul Ioel lamuri cu insufletire adevarurile de credintci
ar in zilele din urma, zice Domnul,
voi turna din Duhul Men peste tot ale cre^tinismului (I Cor. 12, 1—10 r
14, 1—5, 24, 29, 32 $.a.).
}
irupul si fiii yo?tri si fiicele voastre

vor prooroci si cei mai tineri ai Astfel, vorbirea in limbi din Duminica Pogoririi Duhului Sfint este
vostn vor vedea vedenii
,.,,,, .
si bStrinii vo§tri vor visa. Inca si peste o descoperire predicate cu insufletire, adica o proorocie. Ea este o
slugile Mele ,
voi turna in acele zile din Duhul

Meu si vor prooroci Si vorbire cu inteles, deoarece strainii prezenti erau «uimiti» $i §tiau c<x
mmuni voi face sus in cer si jos pe pamint semne li se vorbe§te despre faptele minunate ale lui Dumnezeu (Fapte, 2, 11).
singe, foe si fume-
:
gare de fum. Soarele se va schimba in

intuneric si luna in singe, inainte Asadar, dupa lamuririle date de sfintul apostol Pavel, vorbirea in limbi
dea vem ziua Domnului cea mare si stralucita» de la Poqorirea Sfintului Duh era o proorocire, adica o predicare in
(Fapte, 2 14—20) (La
iudei pe atunci ziua se incepea cu
ceasul I ,1 se sfir§ea cu al Xll-lea grai si cu inteles, prin insuflare imbel§ugata («turnare») de la Sfintul
dupa cum incepea noaptea cu ceasul I
i ?i se sfirsea dimineata cu ceasul Duh, era o predica lamuritoare.
al Xll-lea. Ceasul al «treilea
din zi,> era ora 9 dimineata, dupa felul
nos- Proorocul a mai prezis $i alte semne, dar unele din ele se vor im-
tru de a numara ceasurile).
plini in apropierea sfir$itului lumii, dupa cum ne-a invatat lnsu$i Min-
Constatam, mai inainte de toate, ca tuitorul (Matei, 24, 6—7, 29 ^.a.).
apostolul se adreseaza numai
mdeilor localnici si de aceea lor nu
le vorbeste in vreo limba straina, Este cu totul exclus ca vorbirea in limbi prin darul Sfintului Duh
ci in limba ebraica.
Iar dupa felul cum apostolul se sa insemneze o bolboro'sire de vorbe intr-o limba inexistenta $i de ni-
justifies in fata lor
intetegem ca numai acesti iudei ii luasera
in ris pe apostoli zicind ca meni priceputa, caci atunci nu s-ar mai vorbi de limbi $i nici de «limbi
sint beti, pe cind pentru straini -
cei de alta limba -
am vazut ca ceea noi» (Marcu, 16, 17) iar, mai presus de toate, ar fi de neinlaturat con-
;
ce auzeau era perfect in ele S i

t 5 minunat. Deci, este in perfect acord cu cu de al cap. 2 din Faptele Apostolilor.
cele constatate deja in text. Pentru
ca le spune ca vorbirea in limbi
nu Sa se §tie ca «glosolalia » numai
provine dmtr-o stare de betie, ci dintr-un inteleg ce se vorbe?te. In adu-
dar al Sfintului Duh consti- orocire, cind ascultatorii sint straini ,§i li
tumd o minune dumnezeiasca prezisa narea unde se gaseau numai localnici, fie la Corint, fie la Ierusalim sau
din vechime de Dumnezeu, prin
prof etui Ioel care a scris ca
in zilele din urma adica in ultima epoca oriunde, vorbirea in limbi nu avea nici un rost.
•i lumii, care este epoca cre ? tina a Noului Testament — Dumnezeu va INVATACELUL : Da, dar unii afirma ca ei nu au nevoie sa in|e-
I.aceasta minune {Ioel, 3, 1 3).
ice — leaga oamenii care vorbesc «in limbi», pentru ca cine vorbeste in limba
O parte din aceste semne au inceput deja sa se arate a «insuflata» nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu; î nimeni nu-I
cum, de
v-eme ce proorocia, prin puterea Darului intelege «fiindca in duh, graie^te taine» Cor., 14, 2).
Sfintului Duh revarsat peste el, (I
•
iposloli -
ceea ce iudeii localnici au socotit ca o
bolborosire de oa- PREOTUL Dar cum se face, atunci, ca la Cincizecime, cind S-a
-
:
''-11. beti nu este altceva decit o proorocie sau un apostolii au inceput a vorbi «in limbi», fiecarc*
dar special al pogorit Duhul Sfint $i
Minlului Duh. Aceste adevaruri sint in au-
legaturS uneori cu tainele viito- din cei adunati acolo la praznicul Cincizecimii, din diferite \axi, ii
"Hiii (Fapte, 11, 27-28), insa nu totdeauna. Cei ce prezic
sau descopera zea $i ii intelegea pe ei «vorbind in limba sa» (Fapte, 2, 6) ?
ORTODOXA XV)
238 DESPRE CREDINfA DESPRE VORBIREA IN LIMBI
INVATACELUL Dar nu intelegeau toti cele ce vorbeau apostolii

: A$adar, darurile proorocirii, al predicarii $i al talmacirii sint mult su-
prin insuflarea Duhului Sfint, fiindca unii ii luau pe ei in ris, socotin- perioare darului «vorbirii in limbi», deoarece prin aceste daruri mai mull
du-i ca sint beji (Fapte, Biserica lui Hristos decit prin vorbirea in limbi
2, 13). se zide!=;te $i se folose^te
PREOTUL : Am araitat in cele ca numai cei lo-
de mai sus, pe larg, (I Cor. f
14, 2 —
4). Iar mai presus de toate darurile este dragostea, c&ci
calnici din lerusalim $i din Palestina, care nu $tiau aita limba decit pe auzi numai ce zice marele apostoil Pavel «De a? grai in limbile oame-
:
cea aramaica —
ce se vorbea pe atunci in Galileea numai aceia, ne- — nilor $i ale ingerilor, dar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare
intelegind «limbile noi» (Marcu, 16, 17) in care vorbeau apostolii, aveau si chimval rasunator» (I Cor., 13, 1).
impresia ca vorbirea lor este o bolborosire $i ca sint «beti». Iar cei INVATACELUL Cei :despre care spuneam pretind ca, atunci cind
straini, care venisera la praznicul Cincizecimii din mai mult de 15 tari, Sfintului Duh peste ei $i vorbesc in limbi, se afla in stare
vine darul
ii auzeau vorbind in limbile lor «faptele minunate ale lui Dumnezeu !»
de extaz (rapire) $i atunci numai cu limba mai pot $opti anumile
(Fapte, 2, 11). Daca unii vorbesc in limbi $i nimeni nu-i intelege, cum sunete nearticulate $i neintelese de oameni, sau au unele mani-
zidesc ei Biserica §i cum o folosesc ? Caci scopul glosolaliei $i al vor- festari de inaltare sufleteasca, cum ar fi exclamarile de bucurie sau
birii in limbi straine tocmai acesta a fost ca, prin vorbirea in limbile strigatele de intristare pentru pacatele lor, precum $i alte mi§cari ale
straine, sfintii apostoli sa poata raspindi cre^tinismul la toate popoa- corpului, care se fac atunci in ei prin lucrarea Duhului Sfiht. O ase-
rele lumii $i sa vesteasca Evaiighelia in tot pamintul, dupa cum era menea manifestare sufleteasca ar fi avut $i Saul, atunci cind urmarea
scris «In tot pamintul a ie$it vestirea lor §i la marginile lumii, cuvin-
: pe David §i, venind in Rama, a fost cuprins de un Duh proorocesc §\
Lele lor» (Ps. 18, 4). Aâdar, glosolalia a fost un semn al puterii lui profetea zbuciumindu-se oa profet, aruncindu-:$i hainele de pe el ?i
stind gol toata ziua toata noaptea la pamint (I Regi, 19, 22—24).
Dumnezeu manifestat intre necredincio$i $i ca mijloc hotaritor de con- §i
vertire (I Cor., 14, 22 — 25). Ce rost are insa sa-mi vorbe§ti mie intr-o PREOTUL : E de neinteies pentru o minte sanatoasa,
adica prin —
ceva
clara ?i chib-
cum ar fi posibil ca prin sunete nearticulate

limba straina despre Hristos, daca eu am crezut, am invatat §i mi-am zuita,
insuît credinta lui Hristos din pruncie ? neserios — sa-$i descopere Dumnezeu tainele Sale cele maret-e, cum
Chiar de ar avea cineva un dar ca acesta, trebuie sa inteleaga ca $tim ca $i le descopera in glosolalie (I Cor., 14, 2—4).
Asemenea manifestari aveau ,$i paginii greci, din vechime, cind se
«vorbirea in limbi» nu este eel mai mare dar. Marele apostol Pavel ne
rugau zeului lor, Dionisos. Acedia, cind ajungeau in fata unui idol
arata ca sint alte daruri ale Sfintului Duh mai mari decit vorbirea in
tremurau facind mi^cari ritmice
diavolesc, cadeau in extaz (in transa),
limbi, caci auzi ce zice «Voiesc ca voi toti sa graiU in limbi dar mai
pamint, se tavaleau pe jos §i unii spumegau la
: ;
ale trupului, cadeau la

cu seama sa proorociti. Cei ce prooroce$te este mai mare decit eel ce vremile biblice, apoi se sculau $i cintau cintece
fel cu indracitii din
vorbe?te in limbi, afara numai daca talmace^te, ca Biserica sa ia inta-
exclamatii de bucurie draceasca. La fel cu ei faceau
diatribice, scotind
rire» (I Cor., 14, 5). Vezi ca sint daruri mai mari decit «vorbirea in secolelor I— II ale erei creatine, gnosticii, iar mai
§i montani^tii, ereticii
limbi» — precum sint darul proorocirii §i al talmacirii prin care Bi- tirziu metodi§tii, quakerii ?.a. care aveau mi§cari extravagante $i halu-
sorica prime§te mai mult folos decit prin vorbirea in limbi? Acest pe care ei le socoteau ca le au de la Dumnezeu, dar pe care
cinatii
lucru aratindu-1, apostolul Pavel spune «Deci, daca s-ar aduna Biserica aveau de la «teologii intunericului» «filosofii iadului» î de
:
de fapt le <?i
lo.iUi laolalta $i toti ar vorbi in limbi, $i ar intra in launtru cineva dintre la dracii numiti arhiconi, care, ?tiind Scripturile, due la ratacire pe cei
<<m no^tiutori, din cei necredincio:$i, nu va zice oare ca sinteti nebuni?» neiscusiti, in?elindu-i pe ei cu cuvinte luate din chiar Sfinta Scripturti.
(I Cor., 14, 23). «Intelegeti, deci, ca prin vorbirea voastra neinteleasa INVATACELUL: Mai spun ca prin «darul vorbirii in limbi», ei I'm
$i bolborosita, sinteti ca ni$te oameni care vorbiti in vint» (I Cor., 14, 9).
treaza lucrarea Duhului Sfint intre oameni §i in Biserica lui ITrislos
:
240 DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE YORBIREA IN LIMBI 'II
ca §i la inceputul cre$tinismului, caci $i

acum, ca $i atunci, prin acest cind ati crezut? Iar ei au zis catre el: Dar nici n-am auzit dacS est<*
semn simtit al darului, Sfintul Duh aduce mirare $i uimire asupra celor Duh Sfint» (Fapte, 19, $i indata a poruncit ca sa fie botezati. «^l
2).
necredincioî. De asemenea, prin aceasta lucrare vazuta a darului vor- punindu-î Pavel miinile peste ei, a venit asupra lor Duhul Sfint $i
birii in limbi straine, se face cunoscut celor credincioî vorbeau toti in limbi $i Pentru care pricina
prooroceau» (Fapte, 19, 6).
ca inca exista
o lucrare a Sfintului Duh in Biserica, cum a fast la primele Rusalii ale dar, a fost dus $i a fost luat dintre oameni acest dar ? Nu pentru mo-
cre^tinilor. tivul ca Dumnezeu nu ne cinste$te, ci pentru ca ne cinste^te foarte mult.
PREOTUL Acest dar $i iata cum: Oamenii erau atunci mai nepregatiti, deoarece erau de
:
f
al vorbirii in limbi, nu a fost dat de Dum-
nezeu pentru toate veacurile, pina la sfirîtul lumii. El a fost un semn curind izbavitf de idoli $i mintea lor era inca neascutita $i mai nesim-
dat Bisericii numai pentru o vreme, cu scopul de a se converti mai u$or titoare erau atra$i §i incintati de toate cele trupe?ti, nu aveau insU
}
neamurile pagine la cretinism. Caci iudeii localnici care nu in|e- — nici o idee de darurile netrupe$ti §i nici nu $tiau ce este darul spiritual,
atunci
legeau cele ce vorbeau apostolii la pogorirea acestui mare dar nici — care se contempla numai prin credinta. Pentru aceea se faceau
a$a nu au crezut, ci le spuneau ca sint «plini de must» (Fapte, semne. Unele dintre harismele cele duhovnice§ti sint nevazute §i se in-
2, 13).
numai prin credinta. Iar altele se dau prin semne vazute, pentru
Aceasta necredinfa a lor in fata acestui mare dar a proorocit-o marele teleg
prooroc Isaia zicind «Grai-voi catre acest popor prin oameni de alta
:
incredintarea celor necredincio?i. Spre exemplu iertarea pacatelor este :
limba $i prin buzele strainilor, §i nici a$a nu vor asculta de Mine, zice un lucru spiritual, este o harisma nevazuta, caci nu vedem cu ochii
trupului cum curatesc pacatele. Pentru ce ? Pentru ca sufletul este

Domnul» (Isaia, 28, 11—12). $i intr-adevar, la Rusalii le-a vorbit prin ni se
buzele eel curatit iar sufletul nu este vazut cu ochii trupului. A$adar, curatirea
strainilor, caci, dupa cum se vede, cei straini de limba ;
lor i-au pe apostoli vorbind «in limbile lor» despre «faptele

auzit pacatelor este un dar spiritual care nu poate fi dat vederii tnupe§ti. A
minunate ale lui Dumnezeu» (Fapte, 2, 11) $i au crezut. Despre acest vorbi insa in diferite limbi este $i aceasta una din lucrarile spirituale
dar al vorbirii in limbi, apostolul Pavel a proorocit ca «va inceta» {I Cor., ale Duhului, dar este un semn vazut $i u§or de priceput de cei necre-
13, 8), in Biserica, deoarece a fost un dar $i un semn numai pentru dincioî. ;
vorbirea care se aude in afara este o invederare §i o

vremea cea de la inceput a cre§tinismului §i pentru cei necredincioî Intr-adevar,
(I Cor., 14, 22—28). Acest adevar al incetarii darului vorbirii
in limbi
dovada a lucrarii launtrice petrecute in suflet, adica a celei nevazute.
«Fiecaruia se da aratarea Duhului spre
in Biserica il arata $i sfintul loan Gura de Aur, marele dascal §i lumi- Pentru aceasta §i Pavel zice :
luitor al Bisericii lui Hristos, folos» (I Cor., 12, 7). Eu, acum deci, nu am nevoie de semne. Cei care
care zice in aceasta privinta :
Dar poate ca cineva ar spune pentru care pricina nu se fac acum nu crede are nevoie de eu cred, n-am nevoie de zalog $i
zalog, dar
:
semne ? In aceasta privinta, ascultati-ma cu dinadinsul, caci de la multi nici de semne. $tiu ca am fost curatit de pacate, chiar daca nu a? vorbi
aud acestea $i adeseori ,$i pururea se intreaba pentru ce toti cei bote- :
in limbi. Cei de atunci insa nu credeau daca nu primeau semn. Pentru
zati vorbeau in limbi atunci, dar acum nu ? aceasta li se dadeau semne, ca un gaj al adevarului in care credeau.
Sa cunoa?tem mai intii ce inseamna sa vorbim in limbi $i atunci Prin urmare, nu li se dadeau semne ca la ni^te credinciaî, ci ca la
vom spune $i pricina. Ce inseamna, a§adar, a vorbi in limbi ? Cei bo- ni^te necredincioî, ca sa ajunga credincioî ; in acest sens zice $i Pavel
tezat graia in limba indienilor, in a egiptenilor, a per$ilor, a scitilor, a «Limbile sint spre semne, nu credincioîlor, ci necredincio?ilor» (I Cor.,
li.icilor, caci omul primea darul vorbirii in multe limbi- chiar

acedia 14, 22).Vedeti, dar, ca daca s-au indepartat de noi semnele, nu se da-
de acum, daca ar fi fost botezati atunci, indata i-ar fi auzit glasuind in tore§te faptului ca Dumnezeu ne necinste§te, ci ca ne cinste^te. A
difcM-iLe limbi. Pavel, dupa cum se spune in Sfinta Scriptura, a gasit pe facut astfel, voind sa arate credinta noastra. Ca noi credem in El far.i
unii botezati cu botezul lui loan $i le-a spus : «Primit-ati Duhul Sfint gajuri $i fara semne. Cei de la inceput, daca n-ar fi avut mai intii ga]
:~i-—-i^îîî^
242 DESPRE CREDINTA ORTODOXA DESPRE VORBIREA IN LIMBI j \:\
?i semn, n-ar crezut in El, cu privire la cele nevazute. Eu insa,

fi
§i
gingave nu pot fi numite limbi, cita vreme sint neintelese $1 fara nici
fara sernn, ii arat toata credinta. Aceasta este pricina pentru care'
mi o noima.
se fac semne» (Sfintul loan Gura de Aur, Cuv. I la Rusalii, in vol.
«Cn-
c) Prin darul vorbirii in limbi, descopera Tainele Sale
Dumnezeu I$i
vintari din Praznicele Imparate$ti», trad, de Pr. Dumitru Fecioru, Bu-
cele minunate (Fapte, 2, 11 I Cor., 14,
; 2), insa este de neconceput ca
cure^ti, 1942, pp. 258— 260).
Dumnezeu sa faca vreo descoperire prin bolborosire. Dumnezeu ne-a dad
INVATACELUL : Cei cu care am eu de vorba pretind ca, pe
stat indemina, fiecaruia, limba noastra materna, care este mijlocul eel mai
la
linga darul «vorbirii in limbic, ei mad au §i alt dar, botezul cu «Duh ceea ce El ne desco-
bun §i mai potrivit pentru a ne face sa intelegem
Sfint ?i cu foc» (Luca, 3, 16), care este cu totul incurca deci
deosebit de eel cu apa. pera. Prin mijlocirea bolboroisirilor, El mai mult ne-ar I
Acest botez revarsa asupra lor diferite daruri minunate ale Sfintului ne-ar lamuri. .
Duh, dar mai ales darul «vorbirii in limbi» $ al talmacirii, cum numai localnici, eel inzestrat
a re- d) Cind cei de fata nu sint straini ci
varsat la Cincizecime peste apostoli (Fapte 2, 1—13). folosindu-1
cu acest dar este singurul care are un oarecare ci^tig, Insii
PREOTUL
Exista oare doua botezuri creatine ? Oare nu spune
:
eel mult ca mijloc de inchinare «i rugaciune (I Cor., 14, 2). Dar fj
Sfinta Scriptura ca este un singur botez (Efes., 4, 5 I Cor. rugaciune nu e de prea mare valoare deoarece e f acuta mimai
12, 13) ? Iar ; r
aceasta
«botezul cu Duh Sfint §i cu foc», de la Cincizecime, ce este altceva cu duhul, fara sa fie $ cu mintea (I Cor., 14, 14—15), adica fara sa fie
decit
botezul cre?tin pe care il vestise atit loan Botezatorul (Matei, spre a ne fi $i noua inline altoi m
3, 11 . inteleasa $i cu judecata (Rom., 12, 1), -§i
Marcu, 1, 8 loan, 1, 33) rft ?i Mintuitorul (Fapte, 1, de folos (I Cor., 14, 16—17).
;
5) ? i despre'eare
El a spus ca va fi «cu apa §i cu Duh» (loan, 3, 5) nu numai cu apa, citat
.
INVATACELUL: A? vrea sa fiu mai lamurit asupra textului
ca al lui loan dar nici numai cu Duh. Insaî practica apostolica
ne mai inainte dar lasat in suspensie : «Cel ce vorbe^te in limba straina
dovedeste ca, de cite ori se imparta?e$te botezul cretin, se imparta?e$te Dumnezeu nimeni nu-1 intelege, fiinded
nu vorbe$te oamenilor, ci lui §i ;
cu apa §i cu duh deodata, apa §i duhul constituind doua realit&tf de Cor., Ar oarecum firesc ca ascul-
el, in duh, graie?te taine» (I 14, 2). fi
neaparata trebuinta ale unuia $i aceluiaî botez care este botezul cretin. fara talmacire.
tatorii sa nu inteleaga
Chiar daca, uneori, in legatura cu practica acestei Taine se vorbeste
PREOTUL : Intr-adevar, in textul acesta ni se spune ca eel insulldt
fie numai de apa, fie numai de Duh, botezul
cretin este unul singur ?i de darul duhovnicesc nu vorbe^te
al glosolaliei oamenilor, ci lui Dum-
nedespartit, «cu apa $i cu Duh» (loan, 3, 5).
nezeu. Dar in Faptele Apostolilor (2, 1—12), unde este descoperitli (jeffl-
INVATACELUL Maipretind ei ca vorbirea in limbi prin darul Sfin-

:
tru intiia data manifestarea acestui dar, precum ?i in ce a constat area
tului Duh consta in pronuntarea unor sunete care nu pot fi nu au vorbit lui Dumnezeu, ci oa-
intelese decit vorbire minunata in limbi, apostolii
numai prin talmacire ?i deci printr-un alt dar al Sfintului Duh.
menilor. Ei s-au adresat direct ascultatorilor in mai mult de cincispre-
PREOTUL
Limbile vorbite prin darul Sfintoilui Duh pot fi intelese
:
zece limbi diferite, iar ace,§tia au inteles totul fara talmacire numai lo- ;
de ascultatori $i nu intotdeauna au trebuinta de darul talmacirii ele • nu intelegeau nimic. Deci, dupa I Cor., 14, 2, eel insulKit
calnicii (unii) <
nu sint nedeslu?ite $i incilcite, ci limbi cu inteles $i deci, proprii unui

f nu vorbe^te oamenilor, ci lui Dumnezeu», iar dupa Fapte, 2, 1—12, H
popor strain. In vdrtutea celor constatate mai sus, se pot spune urma- nu vorbe^te lui Dumnezeu, ci oamenilor. *
toarele :
Sa ne gasim oare in fata unei contraziceri a Scripturii, care inlr-un
«Glosolalia» este «vorbire» in vreme ce pronuntarea unui ames-
a) cu totul altfel ? Aceasta e cu nrpu-
;
loc spune intr-un fel, iar in altul,
tec ciudat de sunete nu poate fi numita vorbire, ci bolborosire.
tinta,de vreme ce Scriptura toata a fost inspirata de Duhul Sfint, (\ir<«
b) In Sfinta Scriptura este
vorba de «limba» sau «limbi» un ames-
; este Unul singur ?i Care nu Se contrazice. Atunci, care este aclov.inil P
tec ciudat de sunete nu poate fi numit vorbire, iar sunetele incilcite si Cui vorbesc in limbi cei insuflati? Lui Dumnezeu sau oamenilor? leu 1
F~
244 DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE VORBIREA IN LIMBI 24',
ascultatorii pot intelege totul, fara talmacire, sau nu pot intelege nimic ? INVATACELUL: Fiecare cre^tin adevarat trebuie sa aiba pe Slinlul
lata intrebarea care cere un raspuns Duh in el, adica sa fie un «vas ales» al Sfintului Duh. Adeptii unor (jru
S-ar parea ca raspnnsul e greu
!
de dat, totu$i contradictii nu exista, pentru ca $i intr-un text $i in altul pari creatine spun ca pot dovedi prezenta Sfintului Duh in ei prin prac-
se spune adevarul : cei insuflati vorbesc oamenilor $i lui Dumnezeu,
$i ticarea vorbirii in limbi insuflate, dar ortodoc$ii nu o pot dovedi prin
uneori putind fi intele?i, iar alteori nu, in functie de felul ascultatorilor nimic. Deci, noi nu am fi cre?tini adevarati, caci lipsa lucrarii Sfintului
pe care ii au, straini sau localnici'. Duh in noi ar fi o dovada sigura ca noi nu sintem pe calea cea ade-
In Ierusalim (Fapte, 2, 1 —
au vorbit oamenilor $i au
12) apostolii varata.
fost inteleî, pentru ca ascultatorii erau straini, oameni de alta limba. PREOTUL : Cu adevarat, fiecare cre^tin ar trebui sa dovedeascii
In Corint insa, cei insuflati nu vorbeau oamenilor, ci lui Dumnezeu, prezenta lucrarea Sfintului Duh in el. Dar prezenta Sfintului Duh nu
$i
pentru ca ei nu aveau in fata decit localnici ne$tiutori de alte limbi — se dovede^te numai prin vorbire in limbi. Marele apostol Pavel zice :
$i de aceea nimeni nu intelegea. In astfel de cazuri, se poate spune «Roadele Duhului sint dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea,
:
ou drept cuvint ca eel ce vorbe$te in limbi ca in I Cor.. 14. 2 nu bunatatea, facerea de bine, credinta, blindetea, infrinarea, curatia» (Gal., * *
vorbe^te oamenilor, ci lui Dumnezeu, de vreme ce, pentru ascultatori, 5, 22— 23). Dar, iata ca prinxre roadele Duhului nu este pomenita vor-
cele vorbite de ei sint «taine» (lucruri ascunse, ne$tiute), pe care nu le birea in limbi, deoarece ea este un dar pentru un anumit timp al Bise-
pot intelege fara talmacire, asa cum n-au putut «unii» (localnici) de la ricii, nu un rod al Sfintului Duh, cum sint cele enumerate mai sus, pe
Ierusalim $i toti cei din Corint. A$adar textul I Cor. r
14, 2 e limpede $i, care trebuie sa aiba cre$tinul din toate timpurile. Cine se dovede^le
le
prin el, $i eel din Faptele Apostolilor, 2, 1 — 12, ne lamure^te deplin. a avea aceste roade ale Sfintului Duh acela are $i P^ Sfintul Duh oarc
r
;
Insa el nu poate fi luat ca punct de plecare singur, prin sine insu$i, fara noi, drtodocîi, nu le avem deloc, sau le avem mai putin decit alti crof?-
a se contrazice cu eel din Fapte, 2, 1 — 12. Aici este qre$eala unora : nu tini ? A
spune a§a ceva inseamna a-i osindi pe altii din mindrie î a
pun textele de acord $i de aceea ajung la eontraziceri grave, atit in judeca prea partinitor. Darul vorbirii in limbi nu este un dar obi?nuil,
teorie, cit ?i in practica. ci unul deosebit $i nu este dat fiecaruia (I Cor. 12, 10). De ce alunci r
INVAtACELUL Pe fata pamintului exista nenumarate limbi care

:
1-am socoti drept o conditie a mintuirii $i a prezentei Duhului Sflntf
se vorbesc ?i nimeni diintre oameni nu poate sa le cunoasca pe toate. Apostolul zice «Oare toti vorbesc in limbi ?» (I Cor., 12, 30). Deci, $i
:
Deci, daca limbile vorbite prin darul Sfintului Duh sint omene^ti, exis- cei ce nu vorbesc in limbi pot sa fie buni cre$tini. In comunitatea cre*-
tente, este cu neputinta ca ascultatorii sa le inteleaga fara talmacire, tinilor adevarati, nu toti au aceleaî daruri. Atunci cum se poate prc-
cita vreme poate nici nu le-au auzit vreodata. tinde ca toti au darul vorbirii in limbi ? Apostolii nu ni 1-au cerut, l)»i
PREOTUL chiar au aratat ca intre localnici e nofolositor. Nici ei inîî nu 1-au

: Intr-adevar, nimeni nu poate cunoa^te toate limbile din
folosit decit doar in cazuri extraordinare cind a avut un anume rost,
lume ?i este foarte posibil ca, intre localnici, limbile graite prin darul
Sfintului Duh macar o data
cum a fost la intiia Cincizecime. Altfel, ni 1-ar fi cerut tuturor.
sa fie neintelese. Totuî, î undeva ar tre-
bu sa se intimple ceea ce s-a intimplat la Ierusalim $i la primele Rusalii,
i
INVATACELUL A? voi ca din toate cele ce am vorbit noi dosprc
:
adica vreunul sau altul dintre ascultatorii cunoscatori ai citorva limbi «Glosolalie» sa precizati pe scurt punctele principale.
Straine sa inteleaga fara talmacire din bolboroselile «insuflatilor» intr-o PREOTUL : Asculta, frate, §i tine minte : adevarata vorbire in limbi,
limba oarecare. Dar a?a ceva inca nu s-a intimplat, dupa cite 5'tiu eu, prin darul Sfintului Duh, se poate cunoa?te numai atunci cind va fn-
nici pe la noi §i nici in alta parte. Felul lor de a explica glosolalia face truni conditiile acestea :
ca scopul ei sa fie fara de nici un inteles, in vreme ce inca dintru inceput vorbe^te intr-o limba insuflata sa fie inteles dv \o\\ en
1) Cei care
dii pa cum s-a aratat mai sus Dumnezeu i-a dat un scop cu in- straini care sint de fata, cum a fost cazul citat in Fapte, 2, 1—13.
teles bine determinat.
246 DESPRE CREDINJA ORTODOXA \
Cind cineva vorbe$te intr-o limba insuflata intre localnici care

2)
mi cunosc limbi straine, cum a fost cazul din I Cor., 14, 13, este nevoie
$i de un alt dar, acela al talmacirii fara acesta, vorbirea in limbi este
;
o vorbire in vint $i o nebunie (I Cor., 14, 23).

Darul vorbirii in limbi nu a fost dat. Bisericii pentru totdeauna,
3)
ci numai la inceputul cre$tinismului, spre a trezi pe pagini $i pe Ludei, .
ca sa creada in Hristos. De aceea marele apostol Pavel a aratat ca

darul vorbirii in limbi va inceta in Biserica (I Cor.. 13, 8).
Dupa ce noi am crezut in Iisus Hristos. ca e Dumnezeu adevarat,
4)
nu mai avem nevoie de vorbirea in limbi, deoarece limbile sint semne
(harisme) «nu pentru cei credincioî, ci pentru cei necredincio$i» (I Cor. r
'
14, 22). '

=
5) Chiar la inceputul cre$tinismului, darul vorbirii in limbi a fost y*
unul din darurile cele mai mici in Biserica, pe cind altele, ca acela al
proorociei (predicii), al talmacirii, al dragostei $i altele, erau mult su- Capitolul 33
perioare.
Este cu totul exclus ca vorbirea in limbi, prin darul Sfintului Duh,
6) VORBIREA CU CEI MORTI
sa insemne o bolborosire de vorbe intr-o limba neexistenta sau de ni-
meni priceputa, caci atunci nu s-ar mai vorbi de limbi, ci de limbi noi (NECROMANIA SAU SPIRITISMUL)
(Marcu, 16, 17) • dar, mai presus de toate, ar fi de neinlaturat contra- •
zicerea cu textul din Faptele Sfintilor Apostoli (cap. 2).

INVATACELUL $tiu ca multf oameni indurerati de moartea unor
sunetele nearticulate, precum
:
7) Bolboroselile $i ?i cuvintele incil-

spiritism au ramas s3 practice aceasta vor-
cite, pe care le auzim la vorbitorii in limbi din ziua de azi, se aseamana fiinte dragi au recurs la $i
foarte mult cu manifestarile paginilor in fata zeului Dionisos §i cu ale bire cu mortii. De ce Biserica nu permite acest ducru ? •
dumnezeiasca Scriptura a Vechiului ?i Noiihii

ereticilor montani^ti, gnostici §i quacheri de mai tirziu, pe care Biserica PREOTUL Atit in
:
lui Hristos cea dreptmaritoare i-a dat anatemei pentru totdeauna (vezi Testament, precum ?i in invataturile sfintilor parinti avem o multimo de
Canoanele 1, 2 ale Sinodului VI Ecumenic,- Pidalionul de Neamt, editia dovede§te ca Dumnezeu pedepse$te po
marturii temeinice prin care se
1844, fila 145 —
150 $i Canonul 1 al Sinodului VII Ecumenic Canonul 1 ; cei ce se ocupa cu «necromantia» (vorbirea cu mortii). Mintuitorul no
al Marelui Vasile, Pidalion, fila 215—217, 405). invata ca sint «fericiti cei ce nu au vazut ?i au orezuiU (loan 20, 20 ,•
A$adar, frate, sint cu totul straine de Duhul lui Dumnezeu vorbirile Luca, 1, 45). Iar marele apostol Pavel arata ca noua, celor ce am cro/ul
celor ce li se pare ca au dar harismatic $i indraznesc a rastalmaci ade- se cade a umbla in puterea credintei $i nu in a vodrrii,
in Hristos, ni
varata Glosolalie, care a fost un dar harismatic la incfeputul cre^ti- «Umblam nu prin vedere» (II Cor., 5, 7).
prin credinta, iar
caci zice :
nismului.
Dar demonii cei iscoditori ii invata pe unii oameni sa nu fie muUimuU
cu invatatura Mintuitoralui $i a apostolilor Sai de a—umbln In pu-
terea ?i adeverirea credintei celei in Hristos ci sa— voiascS cu oiic

pret sa vada cu ochii lor in chip simtit cele ce trebuie a ii liis.ilo |><<
tWT I Itt
24'
248 DESPRE CREDINJA ORTODOXA VORBIREA CU CEI MORJI I
insemneazd
•
1
seama credintei. Omul

care recurge la practicarea necromantiei este un iar a o verifica prin experiente simtuale
qarantia adevarului,
vrajma? al lui Dumnezeu, care nu aseulta de poruncile Lui, nu se mul- Dumnezeu
o deplina siguranta ca in $edmU>lc'
tume?te cu cele descoperite pe calea credintei $i cu cele desooperite Apoi niciodata nu poate exista
noua de Dumnezeu prin Sfintele Scripturi, ci cauta sa iscodeasca, ase- presupus adica eel care a fost cherruil
spiritiste ar fi de fata spiritul
menea demonilor care il indeamna la lucruri neingaduite de Dumnezeu. deoarece si spiritele rele demonii se pot —substitui spiritelor
apostol Pavel zicind «Nu este de

$i astfel, crezind acelor naluciri, el ajunge sa se departeze de Dumne- bune, dupa cum ne invata marele :
inger al lummn»> (II Cor.,

zeu $i de invatatura Bisericii lui Hristos. mirare deoarece insuî satana se preface in
loan Evanghelistul ne atrage
Unii dintre cei ce au astfel de indeletniciri 11, 14). Nu numai sfintul Pavel, ci ?i
de a chema spiritele sfintul
mortilor —
aduc ca marturie exemplul lui Saul care ar fi practicat acest atentia sa fim cu mare grija si sa nu credem usor oricarui duh, zicind
de
:
lucru prin chemarea sufletului lui Samuel, la vrajitoarea din Endor crezare oricarui duh, ci cercati duhuxile, daca smt
«Iubitnor, nu dati
(I Regi, cap. 28). Dar unii ca ace$tia, care urmeaza
in rautate pe Saul, la Dumnezeu» (I loan, 4, 1 — 3).
sa ia seama, ca de pedeapsa lui Saul se fac vinovati inaintea lui Dum- chiar in cazul lui Saul cu vraji-
Inca si sfintn parinti arata ca,
nezeu. Caci tocmai pentru aceasta faradelege a pierdut Saul ?i impa- Samuel eel ce se aratase, ci un
toarea din Endor, nu a fost spiritul lui
ratia viata a fost osindit de Dumnezeu dat drept spiritul lui Samuel. Asa, de pilda,
?i $i sa cada in propria sa sabie spirit diavolesc, care s-a
(I Regi, cap. 31 Nyssa zice «Sparitul era atit de urit incit vraji-
I Par., cap. 10). Pedeapsa lui Saul pentru nelegiuirea
? sfintul Grigorie de :
vorbirdi cu mortii o arata Sfinta Scriptura zicind ar fost cu neputinta sa fi fost al

«A$a a murit Saul toarea s-a ingrozit de el». Negresit, fi
—
:
pentru nelegiuirea pe care o facuse inaintea Domnului, pentru ca n-a lui Samuel, caci —
spune acelasi sfint parinte la chemarea vraji-
pazit cuvintul Domnului $i pentru ca a intrebat $i a cercetat o vraji- Samuel» (Cuvint pentiu pitonisUi),
toarei din Endor a venit «cel parut
toare $i nu a cercetat pe Domnul. De aceea a $i fost el omorit $i domnia proorocul Samuel, asa cum arata (cu acoperire) Scrip-
iar nu cu adevarat
lui a fost data lui David, fiul lui Iesei» deoarece acest fel de vorbire este folosit §i cu alte
(I Par., 10, 13—14). A$adar, cine tura (I Regi, 28, 12),
vrea sa-i urmeze Saul in nelegiuirea chemarii spiritelor mortilor, sa Scriptura. Spre exemplu, diavolul le-a spus protopa-
lui prilejuri in Sfinta
a?tepte de la Dumnezeu urgie §i pedeapsa asemenea aceluia. pomul se vor deschide ochii î
rintilor ca daca vor minca din oprit, 11
Dumnezeu a poruncit in Vechiul Testament «SS nu alergi la cei Dar, dupa ce au mincat, au vazut prapaslia
: vor fi ca «n'iste dumnezei*.
ce cheama mortii, pe la vrajitori sa nu umblati ?i sa nu va intinati cu Atunci Dumnezeu, dupa greseala lor, a
in care au cazut si s-au ascuns.
dumnezeiescul parinlc
ei» (Lev., 19, 31). $i iara§i «Barbatul sau femeia, de vor chema morti
: zis «Iata, Adam s-a facut ca
:
Unul din Noi». Iar
sau de vor vraji r
sa inoara neaparat ; cu pietre sa fie uci§i, ca singele Maxim, comentind aceste cuvinte, spune : Dumnezeu
intrebuinteaza in
facut ca Unul din Noi», care co-
lor este asupra lor* (Lev., 20,
Chemarea spiritelor mortii este «uri-
27). chip ironic ?i osinditor pluralul «S-a :
ciune» inaintea lui Dumnezeu $i El nu o permite in poporul Sau (Deut. respunde cu ideea despre Dumnezeu sadita in Adam de amagirea sar-
r
de diavolul. Si ca sa nu-;?i
IB, 9—14? IV Regi, 21,
6), socotind-o ca pe una dintre cele mai mari pelui, ca sa mustre pe omul care a ascultat
vorbire laconica e strain obiceiului Scrip-
razvratiri ale omului impotriva voii Sale. inchipule cineva ca felul de
Noi nu avem nevoie sa comunicam cu mortii, deoarece Dumnezeu turii, sa asculte cum vorbeste Scriptura in numele lui Dumnezeu ciilrc
uo-a descoperit tot ce ?tie El ca este de folos $i de nevoie Israel: «Daca umbla impotriva
veti Mea cu viclenie, ?i Eu voi umbl.i
mintuirii
noastre. De pilda, vorbirea cu mortii ne poate da dovada ca impotriva voastra cu 27—28).
viclenie» (Lev., 26, Intra nimic nu se deo-
sufletele
mortilor traiesc. Dar acest lucru nu este o noutate, de vreme ce il $tim vol. Ill, p. 153). Deci, Dumnez.M. ii
sebeste viclenia de ironie» (Filoe.,
din dumnezeiasca descoperire dumnezeire pe care le inva-
?i este o chestiune de credinta, nefiind graieste lui Adam potrivit cu ideile despre
nevoie de verificare prin vedere. Revelatia dumnezeiasca ne ofera toata multe exemple chad eel ce in-
tase acela de la diavol. Scriptura ofera
o r
r.

;
VORRIREA CU CEI MORTI 2. ,l
beste minciuna e predat ei spre pierzare, ca sa cunoasca 2 •7 S,.a.), precum interventia

$i lor spre folosul $i slujba unor drepU
prin experienta
ca din ascultarea si rautatea sa a imbratisat moartea ai Vechiului §i Noului Testament (Fac, cap. 19 Tob., cap. 5 9I
in loc de viata, î sfinti ;
minciuna in locul adevarului, raul in locul binelui. Adam, in 12 Fapte, 1, 10 5, 19—20 12, 7—9?
$.a.) ei au comunicat
}
cu oamruii
loc sa se ; ;
faca dumnezeu, cum isi inchipuise el, a cazut din alteori in vis (Matei, l 20; 2, 13 ?.a.). Dar aceste
darul lui Dumnezeu. fata catre fata, iar f
Tot astfel, Saul, in loc sa aparitii nu s-au facut la voia $i la chemarea oamenilor, ci la porunca
vorbeasca cu Samuel, cum isi inchipuia
el, a vorbit cu «cel parut Samuel», lui Dumnezeu. Ele confirma nemurirea sufletelor §i putinta lor de a Ii
adica cu diavolul, care 1-a inselat,
luind chipul lui Samuel. Acest parut Samuel i-a
spus lui Saul «Miine se arata oamenilor in mod exceptional — printr-o ingaduinta sau printr-o
lu $i fiii tai vetf fi cu mine». Si oare
cum i-ar fi spus aceste
:
misiune primita de la Dumnezeu — ins a nu confirma dreptul omului de

V -1
cuvinte el, care auzise impotriva lui Saul cuvintele

lui Dumnezeu :
a cauta comunicarea cu mortii.
«...l-am lepadat, ca sa nu mai fie rege peste Israel» INVATACELUL In Testamentul Vechi s-a practicat necromantia,
(I Regi, 16, 1) §i :
cind insu$i Samuel ii spusese lui Saul cu neciomanta din Endor ?.a. In Biserica
«Nu ma voi intoarce cu tine,
: dovada fiind cazul lui Saul
pentru ca lepSdat cuvintul Domnului ? i Domnul te-a lepadat pe tine',
ai cre$tina, de asemenea, se practica ceea ce se nume^te invocarea sfin-
ca sa nu mai fii rege peste Israel» (I Regi, 15, fond nu este decit o invocare a sufletelor
26) ? Cuvintele aspre cu tilor $i a ingerilor, care in
care Scriptura mustra f&r&delegea lui Saul scopul chemarii lor in ajutorul celor
«A$a a murit Saul pentru
: bune sau o vorbire cu mortii in
nelegiuirea sa... pentru ca a intrebat ?i a cercetat o vrajitoare oarecare. In virtutea acestor fapte, se afirma ca spiritismul
§i nu a vii intr-un fel
cercetat pe Domnul» (I Par., 10, 13—14) concorda intra reprezinta o doctrina biblica, recunoscuta chiar in practica Bisericii.
totul cu tilcuirea
acestor sfinti ?i dumnezeie$ti paring ai Bisericii necromanta din Endor a fost
lui Hristos. PREOTUL Adevarul
: despre Saul §i
Tocmai
datorita primejdiei inêlarii prin vedenii $ vise, unii din private invocarea sfintilor ?i a
lamurit prin cele spuse mai sus. In ce
sfintii parinti nu primeau nici un fel de aratare, decit necromantia. Noi, invo-
dupa o foarte atenta ingerilor, nu este nicidecum acela§i lucru cu
verificare. Iar sfintul loan Scararu] spune ca «cel nu avem intentia si nici
ce tuturor vederilor cindu-i pe sfintii si ingerii lui Dumnezeu, nici
Si viselor nu crede esteduhovnicesc*, in timp ce «dracii slavei
filosof chip de a-i vedea aievea sau de a
pretentia de a vorbi cu ei in simtit,
deârte ?i ai mindriei pe cei slahi de minte in vedenii spre a ne descoperi anumite
?i visuri ii fac le auzi vocea $i de a le cere prezenta
prooroci» (Scara, Cuv. VIII). ramina ascunse omului. Noi
taine care sint menite de la Dumnezeu sa
1NVATACELUL Spiritism spun ca Sfinta Scriptura aminte?te de
:
vorbim cu sfintii si cu ingerii in sfinta rugaciune numai prin privirea
citeva aparifii ale unor oameni morti sau ale unor
ingeri. Ea ar con- prin credinta, fara sa avem pretentia do a-i
cea nevazuta a mintii si
Deci, lucrarea noastra in invooarca
unde . vedea sau de a-i auzi in chip simtit.
zulta ca necromantia nu este straina cre§tinismului dupa invatatura marelui
§i, mai ales, nu este lor este nevazutanumai si prin credinta, caci,
ceva anticrestin. nu prin vedere* (II Cor., 5, 7).
apostol Pavel, «umblam prin credinta,
PREOTUL
Intr-adevar, in Sfinta Scriptura ni se spune ca la Schim-
: Necromantii au scopul si intentia de a chema spiritele mortilor (cu
barea la Fata a Mintnitorului s-au aratat Moise $i Hie sint ale demonilor care li se arata in chipul celor morli),
(Matei, 17, 3), cred ca, in fapt,
iar dupa invierea Mintuitorului s-au
aratat mai multi morti din mor- spre a li se descoperi, prin ei, si anumite taine in legatura cu viilotul
minte (Matei, 27, 52—53). Ea confirma, de asemenea, aparitia nepermise in legea lui Dumnezcui. Auzi
unor in- celor morti si alte curiozitati
gori, ca, de pilda, la vestirea na§terii sfintului loan Botezatorul (Luca, «Nu se cuvine oare poporului sa alerge la
ce spune Sfinta Scriptura :
1—20) $i a Na$terii Mintuitorului (Luca, 2, 9—15), la suferintele din pe morti pentru soarta celor vii Tn-
Dumnezeul sau? Sa intrebe, oare, ?
'
1, 1
Ciridina Ghetsimani (Luca, 22, 43), la Invierea descoperirea» (Isaia, 8, 19—20). Iar cind bogatul nctnl-
Domnului (Matei, 28, trebati legea si
VORBIREA CU CEI MORJI
'.'.v.»
lostiv ruga pe Avraam sa trimita pe Lazar in casa tatalui sau ca S3 Iar daca, prin ingaduinta §i porunca lui Dumnezeu, vreunul din sfinti
sa ni se arate in chip simtit, noi, pentru aceasta, nu

comunice starea in care se pe
afla el §i sa-i apiece astfel prin pocainta sau ingeri ar voi
am dorit noi acest lucru si nicx nu 1-am cerut.
fratli sai, Avraam le-a raspuns ca celor vii le este de ajuns descoperirea avem pacat, deoarece nu sa
in aceste cazuri, este nevoie sa fim cu mare atentie si
Legii («Moise §i Proorocii») $i, deci, nu au trebuinta de mai mult (Luca Dar, chiar si
r
cunostinta de sine si cu frica do

11, 30 —
31). $i en adevarat, prin descoperirea dumnezeiasca ce ni s-a ne imbracam cu toata smerenia, cu
sa nalucire de diavol, caci
facut prin Sfinta Scriptura $i Sfinta Tradijie, noi avem ne trebuie
tot ce Dumnezeu, ca nu cumva ceea ce se arata fie
de lumina slujitor al dreptati.

de §tiut spre mintuire $i nu avem nevoie sa-i intrebam pe morji mai — stim ca si satana se preface in inger
vedenie de
§i
la Dumnezeu si ade-
de ar
bine zis pe demoni — spre folosul mintuirii noastre. (II Cor
varata 'e
11 14-15).
mult mai
Ba,
bine
chiar
sa nu o
fi
primim, caci Dumnezeu nu Se supara

Cind Dumnezeu ne trimite prooroci ?i nu ne descopera direct, in-
cind facem lucrarile smereniei, §tiind El ca noi, prm aceasta,
pe noi
seamna ca El nu voie^te sa ne faca alte descoperiri, §tiind ca nu ne nu luam lupul drept pastor. Iar a dori noi sa chemam pe
ne pazim sa
sint de folos. Iar cind un «desooperitor» nu este de la Dumnezeu, ne-
sfinti si pe ingeri spre a vorbi cu ei,
a-i vedea ,$i a-i fotografia cum —
gre$it ca este de la diavolul, intocmai ca proorocii mincinoî amintifi
_ *.
acest lucru
£ I
este cea
-»
mai
b«t
mare
__ _B.
nebunie
_r*u -•- *-w ^r^J j"V #**"* ^'^""^ ™ ~1 Si 1 f tL
incearca vrajitorii spiriti^ti

in Sfinta Scriptura, care nu sint trimiî de Dumnezeu (Ier. f
14 r
15 — 16 ?
Si in?elatorie draceasca, care departeaza pe om de la Dumnezeu. Noi nu
32 8—9 6—7) acedia vestesc si pe ingeri in vremea sfmtelor ruga-
23, 16, 21, . 27, 15 ;
28, 15 ? 29, ?
Iez., 22, ?
avem nevoie sa vedem pe sfinti
credintS privirea cea nevazuta a
vedenii mincinoase, proorocii deârte §i inchipuiri ale inimilor (Ier., 14,
ciuni ci sa ne rugam numai prin si
adevarul, unii ca ace^tia nu trebuie crezuti, legea cea mai de seama a rugaciumi
14). $i, chiar de ar spune $i mintii, fara nici o imagine. Caci
ne duce Teofan Zavoritul, Zbormcu7, vol.
caci nu-1 spun cu scopul de a ne folosi, ci cu viclenie, voind a este «a nu ne inchipui nimic» (Sfintul
la in§elare. Vezi, de pilda, pe roaba cea cu duh pitonicesc, din Filipi : spune
•
cu toate ca cele spuse de ea erau adevarate, marele apostol a adus-o ajuns a se inchina fara de forma lui Dumnezeu» (Filoc, vol. 1).
la tacere, scotind duhul eel pitonicesc din ea (Fapte, 16, 16 18).

*
— 1NVATACELUL :
afirma ca
Spiriti§tii $i reincarnarea este admisa,
reincarnarii lui
Dupa cum s-a aratat mai sus, prin invocarea sfintilor §i a ingerilor,
dupa invatatura Sfintei Scripturi, care aminteste cazul
in ruqaciunile noastre catre ei noi nu avem intentia $i nici curiozitatea Caci a graft ingerul catre Îoan :
Ilie in persoana lui loan Botezatorul.

Iar
de a-ivedea sau de a-i auzi in chip sim|it, a$a cum fac vrajitorii spi- «Si va merge inaintea Lui cu duhul si puterea lui Ilie> (Luca, 1, 1/).
riti?ti la chemarea spiritelor, care li se arata $i vorbesc cu ei $i pe care despre loan «E1 este Hie, eel ce va sa
•
Mintuitorul a zis, de asemenea, :
descopent in profeti
unii spun ca le-au $i fotografiat. Noi, la invocarea sfintilor sau a inge- vie» (Matei, 11, 14), adica acela despre care vi s-a
rilor, cerem prin ei de la Dumnezeu cele ce va voi El sa ne dea spre fo- (Mai., 23-24). Altadata, ucenicn L-au to-
ca trebuie sa se reincarneze 3,
carturarii ca trebuie sa vie rtal

losul nostra, pe cind vrajitorii spi;riti$ti cer, de la demonii care li se trebat pe Domnul :«Pentru ce dar zic
intr-adevar va vein ,si va a*o/..'
intii Ilie? Iar El raspunzind a
arat3 in chipul spiritelor mortilor, cele ce voiesc ei, din curiozitate. zis: Ilie
venit, dar ei nu l-au cu-
Noi nu trebuie niciodata sa ne rugam sfintilor sau ingerilor, sau la loc toate. Eu insa va spun voua ca Ilie a si
au §i Scriptura zice mai depart :
chiar lui Dumnezeu insu?i, cu scopul de a-L vedea sau de a vedea pe noscut oi au facut cu el cite voit...».
le-a vorbit despre loan Bote/aloml,,

vrcun sfint sau inger la vremea rugaciunii noastre fi de a vorbi cu el «Atunci au infeles ucenicii ca Iisus
este Ilie reincarnat sau nascut
In chip simtit sau auzit, caci acest gind este o nebunie sau o mindrie (Matei 17 10—13). Deci loan Botezatorul
dicivoleasca, ce duce adeseori — dupa dumnezeie$tii paring — la ie§irea din nou pe pamint. De altfel, Iisus Hristos ar
3—7
fi inva
$.a.).
t at
Care
ca
este
exist...,-
adevarul <
adica reincarnari (loan, 3,
din minfi. teri din nou
254 DESPRE CREDINTA VORBIREA CU CEI MORTI
ORTODOXA 7!>'>
PREOTUL Proorocul Maleahi a proorocit, intr-adevar, reaparitia

: INVATACELUL : In legatura cu aceasta, am mai gasit in Bib lie nu
lui
me, dar aceasta reaparijie nu se intimpla inainte de text dificil, cu ocazia vindecarii orbului din nastere de la lacui Siloani,
nasterea lui Mesia,
ci va fi «inainte de a veni
ziua Domnului cea mare si infrico?ata»' cind apostolii au intrebat ce gre$eli ispa$e$te acest om prin pedeapsa lip-
(Mai., 3, 23), iar aceasta insemneaza inaintea sirii de vedere, gre§eli proprii sau gre§eli ale parintilor (loan, 9, 2). [)<*
judecatii de apoi, adica in
pragul sfirsitului lumii. aici ar rezulta ca orbul putea sa ispa$easca, eventual, pacatele sale din-
Din cuvintele ingerului, care arata ca loan va merge tr-o viata anterioiara. Cel putin, a$a afirma unii spiriti^ti.
inaintea Lui
cu duhul si puterea lui Ilie «reincarnat»,
trebuie sa intelegem numai c3 PREOTUL : Una este reincarnarea
cu totul altceva este ispaîrea
§i
el va fi la fel cu Ilie in ceea ce

priveste misiunea de unor pacate proprii sau ale parintilor. De altfel, in cazul de mai sus nu
a predica pocainta,
apoi in ceea ce priveste rivna, activitatea,
traiul, imbracamintea etc
este vorba de o ispa$ire —
cum in chip gresit au banuit apostolii caei —
(IVRegi, l,8s.a.). Mintuitorul a inlaturat aceasta parere gre$ita, aratind ca acel orb nu is-
Cuvintele Mintuitorului (Matei, 11, 14; 17, 10—13) pa$e$te nimic, ci este orb numai ca prin el sa se arate lucrarile lui Dum-
s-ar parea ca,
intr-adevar, confirma reincarnarea lui Ilie nezeu (loan, 9, 3), adica spre a-$i putea manifesta prin el puterea Sa vin-
in persoana lui loan si ca
aceasta reincarnare trebuia asteptata atunci, decatoare. In invatatura Mintuitorului nu exista nicaieri pedeapsa unei
iar nu la sfirsitul lumii.
Totusi, pe baza spiritului invataturii dreptaji razbunatoare inca in viaâ aceasta, ci El invata ca aici exista
Mintuitorului, loan Botezatorul nu
poate fi identificat cu Ilie reincarnat, ci numai numai indreptare £1 iertare. Ispa$irea se face uneori $i in viata de aici,
asemanator cu el. Do-
vada luminata si stralucita despre aceasta este dar adevarata ispaîre se face abia dupa Judecata de apoi, cind insa se
faptul ca, la intrebarea
-
va face nu pentru «purificare», ci ca rasplata. Rascumpararea a facut-o

mdeilor din Ierusalim, adresata lui loan prin
mijlocirea preotilor si a numai Mintuitorul, pentru toti oamenii, $i nimeni nu $i-o poate face sin-
levitilor, daca este sau nu Ilie, acesta
le-a raspuns categoric «Nu sint»
gur, in nici un chip.
(loan, 1, 21). Este exolus ca loan sa
fi contrazis pe Mintuitorul, rene-
Toate celelalte invataturi spiritiste sint tot atit de anticre^tine ca f?i
gindu-si identitatea lui Ilie. Daca Ilie s-ar fi
reincarnat in persoana lui cele infatuate mad sus, fiind demascate de invatatura Sfintei noastre Bi-
loan Botezatorul, cum ar fi putut el sa apara
impreuna cu Moise pe serici Ortodoxe, care ne invata :
Tabor, la Schimbarea la fata a Domnului i
(Matei, 17, 3) ? Dumnezeu.

Sufletele sint create direct de
«Nasterea din nou» despre care vorbeste Mintuitorul
(loan, 3, 3—7) Despre preexistenta sufletelor, dupa invatatura cre^tina nu poa-
v/
nu este reincarnare, ci nastere spirituals «de

adica prin botezul crestin. Textul insu$i
sus» prin «apa duh»,
exclude intelesul unei nasteri
V te fi vorba.
Trupurile sint create de Dumnezeu, nu de ingeri.
dinnou in trup, subliniind ca nu este vorba cum gresit intelesese si Despre «perispirit» («inveliûl spiritual))), Sfinta Scriptura nu face
Nicodim de o a doua nastere, naturala, trupeasca. -
nici o amintire ?i nici Sfinta Traditie.

Dar nici mintea chibzuita nu admite posibilitatea identificarii
lui Locul de pedeapsa este iadul, a carui existenta este in chip sl<i-
Ilie reincarnat, si nici macar dupa doctrina spiritista, conform careia ruitor confirmata de cuvintul Revelatiei.
reincarnarea se face in scopul purificarii i perfectionarii,
9 caci Ilie n-a — Demonii nu ne pot mintui.
avut nevoie de purificare si periecfionare. $i dupa Nu exista decit o singura inviere reincorporare, cea de slir-
invatatura crestinu $i l<i
exista reincarnare, dar una singura, la sfirsitul

lumii, cind va fi invierea îtul lumii.
luluror, si cind trupul material va fi transfigurat
spre a fi adaptat vietii Nu poate niciodata cineva dintre oameni sa oblige un suflet sa vin.i
Venice. din rai sau din iad la chemarea sa, precum cred ratacitii spiriti.^ti. Cum
: ;
2f>7
VORBIREA CU CEI MORTI
25G DESPRE CREDINJA ORTODOXA
Dumnezeu
s-ar putea face una ca aceasta, cind noi $tim prea bine ca sufletele drep-
tilor sint in mina lui Dumnezeu ? Mai $tim ca intre noi cei vii §i cei r
ganizatorul ei (demiurg) ,-
este dumnezeul
morti, «prapastie mare s-a intarit», ca nimeni de acolo sa nu poata trece c) ei spun ca Iisus s r r - - ,
om, dar nu-1 mintuie?te. Adevarata reverie se face

la noi (Luca, 16, 26). Oare poate cineva din oameni sa ia un suflet din re indrumeaza pe
care se arata oamenilor prin medium-uri ?
mina lui Dumnezeu fara de voia Lui §i sa-1 cheme spre a veni unde vo- prin spiritele
din trap, perispirit si spirit ca su-
cred ca omul este alcatuit ,
ie$te el ? Oare poate cineva sa treaca peste prapastia aceea netrecuta d)
se poate lasa vazut si poate comunica cu
— aratata noua in Sfinta Evanghelie §i sa aduca, prin chemarea lui, fletul omului are perispirit,
.
cind sint vrednici si cred

vreun suflet de acolo, pe pamint ? $i inca, folosindu-se de un mijloc care cei vii, ei
yemcarna-
bine
este «uriciune» inaintea lui Dumnezeu (Deut., 18, 9 — 13). e) spun ca mintuirea se capata prin evolutia spre «t
admit un dumnezeu ^gnut;«toA

metempsihoza. Spiritistii
Dar poate ca va zice cineva ca, intr-adevar, sufletele dreptilor sint re sau regwni
care stapinesc anumite planete s
in mina lui Dumnezeu, dar ca spiriti^tii in êdinêle lor nu cheama sufle- sub el alti dumnezei mai mici,
este populat de ^P-jte planetare,
in mina lui Dum- de ingeri. Universul
pe ale celor pacatoî, care nu Sb cerului, ajutapl
tele celor drepti, ci
nezeu, ci in iad $i in imparatia moTîi.
sint
animale si rationale. Trupul omului se nb*c«to, dar
spinte bune,
P«"^
lar
*
cei ra.
*£
vesnice. Oamenii buni au in ei
Dar oare, sufletele celor rai §i pacato$i sint lasate in afara suprave- ritul sint
(Vezi pe larg toate acestea
pina ce se fac buni s.a.m.d.
gherii lui Dumnezeu ? Auzi ce zice Domnul in descoperirea sfintului se reincarneaza
Biseiiceascd a Pr. Dr. Nicodim Sachelane).
evanghelist loan in aceasta privinta «Nu te teme Eu sint Cei dintii
: !
in Pravila
?i Cei de pe urma $i Cei ce sint viu. Am fost mort, $i iata, sint viu in ve-
cii vecilor, $i am cheile mortii $i ale iadului» (Apoc, 1, 17 18). —*
Deci a?a
r
cum sufletele dreptilor sint in mina lui Dumnezeu, a$a ?i
ale celor pacato$i, din iad §i din imparajia mortii, sint sub cheia puterii
celei negraite §i nemarginite a lui Dumnezeu $i nu sint lasate la dis-
pozitia unor spiriti^ti care sa le cheme cind voiesc $i sa le slujeasca lor
la lucrurile cele neingaduite de Dumnezeu. Daca prin «medium»-urile
lor apar spiritele pe care ei le cheama, acelea nu sint spiritele rudeniilor

-
sau ale prietenilor lor, ci sint duhurile necurate ale intunericului, care
pina la judecata de apoi sint lasate lib ere sa ispiteasca pe oameni, $i a »»
caror locuinta
*
— dupa marturia Sfintei Scripturi — este in vazduh (Efes.,
•'
6, 12) $i impcrtriva carora se lupta fiecare cre^tin cu armele lui Dumne-

zeu (Efes., 6, 11, 13—17).
'
INVAJACELUL Dar se poate vorbi despre o doctrina a spiriti$tilor ?

:
PREOTUL Doctrina spiriti$tilor este foarte variata, dupa marturii-

:
lo sectan{ilor $i ale §efilor spiriti^ti. In general

a) tagaduiesc dogma Sfintei Treimi $i o inlocuiesc cu un dumnezeu 1
suprcm $i cu alti dumnezei solari, ca fii, sau ca alti zei planetari, ase-
.
nicinati cu Sfintul Duh, toji organizati in ierarhii ;
37 - Credinta Ortodoxa
DESPRE CALENDAR TJ.)
Prea Cuvioase Parinte, dar a ramas scris in vico

INVATACELUL:
carte aceasta raminere in urma a calendarului celui vechi (iulian) ?
PREOTUL Aceasta raminere in urma a calendarului vechi o p<>U
:
gasi in Pidalionul de Neamt, editia 1844, pe fata foii a 9-a incepidicl cu

rindul al 9-lea unde se vede scris a?a
f
«Dupa astronomii cei vechi, Plo-
:
lomeu $i altii, o noapte §i o zi se pogoara izomeria in 300 de ani $i ceva

mai multi. Iar dupa cei mai noi, o noapte §i o zi se pogoara la 134 de
ani, precum se vede scris in cartea ce se cheama «Tomos agapis». A$adar
din aceasta cauza, izomeria (echinoctiul), care in calendarul iulian cm
aêzata la 24 martie $i 24 septembrie, dupa 134 de ani a coborit cu o zi
la 23 martie, apoi dupa alti 134 de ani la 22 martie, §i in urma, in ami!
325, pe vremea Sfintului $i Marelui Sinod ecumenic de la Niceea, izome-
I
ria ajunsese la 21 martie. Lucrul acesta il vedea scris
poti in Pidalion,
tot pe fata filei a 9-a, chiar in «Deci pri-
rindul de sus unde scrie a$a :
Capitolul 34
r
mavarateca izomerie pentru nepotrivirea a insa$i mi$carii soarelui de

la apusuri catre rasarituri, nu se face totdeauna intr-una $i aceeaî zi.
DBSPRB CALENDAR Ca in vremea sfintilor apostoli era la 22 martie dupa marturia aceloraî
apostoli (Cartea 5-a, cap. 17), ori, dupa altii, la 23. Iar in timpul intiiului
sobor a toata lumea (de la Niceea), era la 21 martie, dupa Sevastos $i
^
INVAJACELUL : Parinte, dar in problema calendarului celui vechi T i
altii*.
• *
§1 celui nou imi puteti spune ceva ? Deci se vede, iubite frate, ca cre§tinii chiar din vremea sfintilor
PREOTUL Ce vrei sa $tii despre acesta
:
? apostoli nu se mai tineau de izomeria calendarului iulian (eel vechi), care,
1NVATACELUL: A? vrea sa ?tiu daca a fost nevoie de indreptat
dupa cum am vazut, raminea in urma. A$a ca sfintii paring de la Nicrci
calendarul eel vechi (iulian), caci cei
ce tin pe
fac prima indreptare a calendarului iulian —
dupa cum §i sfintii apostoli
trebuia schimbat.
stilul vechi zic ca nil
mai inainte de ei au facut-o —
$i izomeria cea de la 24, 23 §i 22 marti<\
PREOTUL gasind-o in urma cu trei zile pina la venirea lor, o fixeaza la 21 martie
Calendarul vechi nu s-a schimbat, ci s-a indreptat,
:
caci unde era attuned. *
avea mare nevoie de indreptare. Acest calendar
a fost intocmit de filo-
soful pagin Iulian Sosigene din Alexandria, INVATACELUL : Cum a fost cu raminerea
in anul 44, inainte de veni-
rea Domnului, din porunca imparatului Romei,
vechi, dupa soborul intii ?
Iulius Cezar. Acest calen-
dar a fost intocmit si asezat la acea vreme, PREOTUL : Dupa cum
vazut in Pidalion, la locul aratat, c& izo-
ai
potrivit cu izomeria (echi-
meria 'calendarului iulian de la anul 44 inainte de Hristos $i pimi Id ,nml
noctiul), care era la data de 24 martie
?i 24 septembrie. Dar dupa Intoc-
325 in vremea Sfintului $i Marelui Sinod Ecumenic de la Niceea, a co-
mirea acestui calendar, astronomii cei
vechi au observat ca acest calen- borit cu trei zile in urma, la fel s-a intimplat ?i dupa Sinodnl 1 ocumc-
dar raminea in urma, fata de calendarul
ceresc, la 300 de ani, cu o zi si aminind Invii
o noapte, iar unii mai noi au dovedit ca
la 134 de ani, calendarul iulian tat Nichifor Grigoras (1324), care zice ca : «Indreptarile caleiul.inilm
rmnfnca cu o zi si o noapte in urma.
iulian au ramas neglijate $i trebuie negre?it de a se indrepUi» (Problc
iiiuunii
2G0 DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE CALENDAR .M,l
ca pe anul 1760 izomeria coborl-

ma stabilirii datei Pa$tilor,de Teodor M. Popescu, «Ortodoxia», nr. 7 In Pidalionul de Neamt se arata la
9, 1964, p. 381). Sa ;§tii ca la anul 1325, cind se implineau 1000 de ani de se de la 21 martie la 10 martie «Pentru ca: §i noi vedem ca izomeria a
la Sfintul §i Marele Sinod Ecumenic de la Niceea, marele invatat §i is- ramas cu adevarat cu 11 zile inapoi» (vezi canonul 7 apostolic, f. 8).
loric bizantin, socotind ca este timpul potrivit pentru indreptarea pro- Invatatul apusean Roger Bacon
.,.«.-
amintit mai sus
P
face un * **J
<ipH — _
pusa de el, a adus proiectul sau la patriarhul Isaia (1323 1324). — direct la papa Clement al Vl-lea (1265—1268),
echinoctiul
in
a
care
ajuns
cere
la
indreptarea
12 martie *i
Iar alt mare om de $tiinta, Matei Vlastares, recunoscind $i el juste- calendarului vechi, iulian, aratind ca
ca Pa§tele se serbeaza adeseori gre?it. In baza cercetarilor acestor man
toa propunerii lui Grigoras, a intocmit singur o «Syntagma» in acest
dupa Papa Grigorie al XHI-lea
invatati si a altor multi care au
•
scop, in 1355, prin care imparta$ea aceea$i tema. El constata ca $i ma-

V/ >v
fost ei,
24 februarie 1582, prin bula «inter gravissimas*,

intaûl lui, Grigoras, ca tabelele pascale nu mai corespund, deoarece (1572—1585) a anuntat la
reforma calendarului iulian prin suprimarea a 10 zile (5—14 act.) §i re-
s-au departat de ziua lunii pline astronomice. Apoi alt mare invatat, ca-
cum \w
lugarul Isac Arghyras, a reluat studiile problemei pascale (1271 1372). — aducerea echinoctiului de primavara la data de 21 martie, era
El a aratat ca echinoctiul este socotit cu 7 zile mai tirziu $i a stabilit ca vremea sfintilor paring de la Niceea.
acest lucru este o abatere de la hotarirea Sfintului Sinod de la Niceea, 1NVATACELUL : Dar eu am auzit pe cei cu stilul vechi spunind de-
daca la serbarea Pa$tilor nu se tine cant de luna plina care cade intre indreptat ca este catolic, ca eel gregorian, tn-
spre calendarul nostru
15 martie ?i 20 martie, adica dupa echinoctiul adevarat, $i se a^teapta dreptat de Papa Grigorie al XHI-lea la anul 1582. Oare asa sa fie ?
luna plina urmatoare. El a cerut indreptarea calendarului pentru ca ta- mai -$tii un lucru, ailii
Ca
PREOTUL Nu : este asa, iubite frate.sa
belele pascale sa corespunda cu datele astronomice (dupa Ilarie de Pita- gregorian indreptat, si eel astronomic, diferenta anu-
ca intre calendarul
vius, Uranologion, 1628, p. 204). r am in a
Iara$i de indreptarea calendarului $i de data Pa$tilor s-a ocupat mult calendarul ortodox indreptat diferenta din-
noapte la 3500 de ani. Iar in
Gheorghe Ghemist Plethon ( f 1450). Ace?tia de pina aici au fost invatati prin modul de bisectare pina la un
tre anul solar $i eel civil este redusa
greci din Rasarit, care au avut preocupari pascalologice §i de indreptare face ca diferenta de o zi $i o noapte s<»
minim de'2,02 secunde, ceea ce
a calendarului. (amanunte, la V. Gheorghiu, Slintclc
ajunga de abda dupa 42.772 de ani
In Apus, foarte multi invatati filosofi §i astronomi, vazind raminerea Pa?ti $i reforma calendaristicd ortodoxa romand, p. 74 §i Const. Chirl-
i
in urma a calendarului iulian s-au ocupat de indreptarea lui, $i fiindca

tescu, Pascalia, p. 50).
nu vremea voi aminti macar putini dintre ei, ca
este locul $i nici ca raminerea in urma a calendarului iulian era
:
Sa $tii, de asemenea,
loan de Sacro Busto (de Holy wood), Albertus Magnus ( f 1280), Ro- cunoscuta in Biserica noastra cu sute de ani inainte. Acest lucru se aral/i
ger Bacon 1 1292), regele Alfons al X-lea al Castiliei, care in 1240 a con- ingrijitorul Episcopiei Buzaului, can*, l«i
( din marturia arhim. Nichifor,
Sinod in anul 1816, arata ca din
vocat un colegiu de astronomi ca sa calculeze datele exacte ale calenda- sfirîtul Ceaslovului tiparit de Sfintul
rului. In anul 1262, ei au intocmit Tablele planetare alfonsiene. Apoi re- calendarului ?i pascaliei vechi sintem cu 13 zile in urma. l-.l
greêlile
Pascalii este Dr. Panaite Donici, inginer-sef.
numitul sorbonist, Pierre d'Ailly ( t 1420), cardinalul german Nicolaus arata ca autorul acestei
do Cus Cusanus 1 1464), Paul de Midelburg ( f 1534), profesor de
(
=--=
Inca sa mai $tii ca î tilcuitorii canoanelor din Pidalion cuno^teau
a urma
calendarului iulian. lata ce scric la sub-
matematica $i astronomie la Padua, invatStorul Andreas Stibonius, teolog foarte bine raminerea in
Cartagina, fila 339: «Este de nrdumci.l
î matematician, Georg Stannstetter, medic §i filosof la Viena, dominica- insemnarea canonului 61 din
zice ca la fiecare sinod do \n*slv. au
nul Italian Ignazio Danti (Perusinus 1*1586) $i multi alfii au cerut in- lucru pentru ce canonul acesta aici
de vreme ce intiiul sinod a liicul in-
dreplarea calendarului $i au aratat nepotrivirile calenda-
a Pascaliei $i sa se arate cind are sa fie Pascha,
rului iulian (vezi la Teodor Popescu, Prohlema stabilirii... p. 382 389). — dreptarea cea pentru Pascha ... Spre deslegarea nedumeririi /icvin ca loll
:
1
>
Wu\
262 DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE CALENDAR
Bisericile Ortodoxe, care au hu.l

parintii africani au adus numai canoanele $i hotarul credintei sinodului I, tarirea a fost primita de catre toate
delegatii lor, urmind ca iio-
dar nu $i practicile lui intru care, dupa Balsamon, se cuprindea indrep-
r parte la sinod, prin mitropoliU, episcopi si
cind va gasi vreme potn-
tarea cea precum se vede in practicable intiiului sinod cele
dupa Pa$ti, care Biserica sa faca indreptarea calendarului
martie, a indreptat calendarul Patriarln.i
scrise de Ghelasie. Dar poate §i pentru ca inca nu era atita de bine cu- vitS. Astfel, in anul 1924, la 10
Biserica Greciei. Apoi, pe rind, Patriar-
noscuta mdreptarea aceasta §i dupa urmare nici cu amanuntul §tiuta $i ecumenicS de Constantinopol si
Patriarhia Antiohiei §i in anul 1924,
lesne aflata, ca acum». hia Alexandriei, Biserica Serbiei,
Biserica noastra Ortodoxa Ro-
Deci, ti-am spus atitea marturii §i de la invatatii din Rasarft §i de in octombrie, a indreptat calendarul si
drept 14 octombrie, sarind peste cele
la cei din Apus, caci cu adevarat calendarul era ramas in urma $i a tre- mans, socotind ziua de 1 octombrie
buit negre'$it sa fie indreptat. 13 zile cu care ramasese in urma calendarul iulian.
dupa stilul vechi?
INVATACELUL : Parinte, dar cum a fost indreptarea calendarului INVATACELUL Dar : de ce serbam Sfintele Paftt
Sfintele Pasti odata cu crestinii ce tin

stil ill
in Biserica noastra ? Caci cei ou stilul vechi zic ca patriarhul Miron PREOTUL Noi serbam
:
Cristea $i cei ai lui t§i-au uitat de rinduiala veche $i au stricat calendarul trebui sa facem pentru ca asa cum ti-am
vechi, nu pentru ca a$a ar
nostra eel sfint $i credint-a ortodoxa. calendarul vechi sint rSmase in urma si nu
aratat, si pascalia veche ca $i
PREOTUL
Nu-i deloc as a cum zic oamenii cei simpli, care nu cu-
:
mai corespund rinduielilor celor puse de sfintii pSrinti de la Niceea ci —
noastre suron, care
nosc nici dogmele Bisericii Ortodoxe, nici ce este calendarul. facem acest lucru pentru unitatea si pacea Bisericilor
Rusa Caci asa s-a
inca nu au indreptat calendarul, precum Biserica s.a.
INVAJACELUL : Dar cum §i de cine s-a facut indreptarea calen-
Sinodul Panortodox, uncle
darului ? facut intelegere la Moscova, In anul 1948, la
Ortodoxe, prin reprezentanti lor. I
PREOTUL : Nu patriarhul Miron Cristea a indreptat calendarul, ci au fost de fata aproape toate Bisericile
indreptarii calendarului, ultima rezolu-
Biserica noastra dreptmaritoare de Rasarit, in frunte cu patriarhul ecu- In privinfa serbarii Pastilor ?i a
menic de la Constantinopol $i cu toî patriarhii Bisericilor Ortodoxe care tie are urmatorul continut
intregii Bisenci, consfatuirea
au fost acolo de fata, sau au trimis delegati ?i imputeraiciti pentru a sem- «I. In dorinta de a pastra unitatea
na in locul lor. Ace$tia au facut indreptarea calendarului celui vechi intiistatatorilor si reprezentantilor Bisericilor
Ortodoxe Autocefale de l.i
calendarului pentru Bisorici

care, dupa cum ai vazut, ramasese in urma ca $i Pascalia cea din ca- Moscova a ajuns la concluzia ca importanfa
faptul ca el se raporteaza la sar-
drul ei.
Ortodoxa se defineste mai ales prin
praznuire trebuie sa se l.a/.'/.c
INVATACELUL : Dar cum ?i cind s-a facut aceasta indreptare ? batoarea Sfintelor Pasti, fiindca aceasta
sa fie sSvlrsitd |».<-
acord cu hotaririle Sinoadelor §1
PREOTUL lata
cum. In anul 1923 s-au adunat la Constantinopol,
: pe legile biblice in
dar nu odata cu PasL'l«> in-
intr-un sinod, reprezentanti ai tuturor Bisericilor Ortodoxe. Acolo, cer- tutindenea la aceeasi data, in zi de Duminica,
aceasta cerinta a »is..i uil.
Pascalia alexandrina satisface intru totul
cetind cu frica lui Dumnezeu $i cu amanuntime chestiunea calendarului daic.
privire la sarbatoarea Slmlrloi
iulian $i vazind ca prin indreptarea lui nu se aduce nici o ^tirbire dog- II. Pentru a inlatura deosebirile cu
de calendare ce exista in Bisorici U> ....
melor, canoanelor Bisericii $i rinduielilor sfintilor paring §i ca prin ra- Pasti cauzate de diferite sisteme
pentru toata lumea ortodoxa
ni iuerea in urma a calendarului de la 21 la 8 martie, se calca rinduiala tocef'ale, consfatuirea considers obligatoriu
Pasti numai dupS stilul vechi, polnvil p...-.
stabilita de Sfintul Marele Sinod ecumenic de la Niceea, au hotarit
$i a sSrbStori praznicul Sfintelor
cu totii sa indrepte calendarul iulian $i sa aduca echinoctiul de la 8 mar- caliei alexandrine.

intocmit recunosci.l cal(>..(lanil
tic^ la 21 martie, a?a cum il aêzasera cei 318 dumnezeie?ti pa-
sfinji $i III. PinS in momentul in care va fi §i
ca pentru sarbStorile stabile liocin'

ri n(i de la Niceea, pe vremea sfintului $i marelui imparat Constantin. Ho- desavirsit, consfatuirea considers
i
^ ^
•M,',
DESPRE CALENDAR
Bine, dar cei cu stilul vechi zic ca tin cu Ieruscli-
Biserica autocefala sa se poata folosi de calendarul intrebuintat actual-
INVATACELUL :
mul si Munte
cu Sfintul Athos.
mente Munte Athos .-
-
in acea Biserica.
cu lerusalimul si cu Sfintul
IV. Co'nsfatuirea considera obligatoriu pentru cler $i credincioî de PREOTUL: Daca tin
slujba nici la impartasire ? CI
ce lerusalimul nu-i primed
nici la si
a urma locale pe teritoriul careia se gasesc, ca unul din
stilul Bisericii
peste patruzeci de polo-
cind grupul nostra de
obiceiurile acestei Biserici, a carui pastrare in numele unitaîi $i al iu- am lost la lerusalim, si Benedict al IerUsa -
en a Prea Fericitul Patriarh

ne este poruncita de catre Sfintele canoane». rini au intra* in aud t la
birii
«N, .este jreur.sU-
â pus-o a fost
m
care ne-a
lata deci cum reprezentantii a toata Biserica Ortodoxa s-au inteles mulX intrebareVe
nu voieste
:
sa-i pnmea ca A .
caci nici in audienta

list printre voi?»,
la sinodul de la Moscova din anul 1948 $i an iscalit, ca pentru unitatea$i
de ce nu fac ceea ce iac Ce dm lerusal.m,
^;^r <& ^ »*
r
daca zic ca tin ca la lerusalim,

pacea
batori,
Bisericii sa
dupa stilul
facem
nou
Pantile dupa
indreptat, pina ce se
stilul vechi, iar toate celelalte sar-
va face un calendar desavir-

us: s n ? *?*?*«
Diacom de Mo la Sfintul
MitropolW, Episcopi, Preoti si
Prea SfintUii
$it. Dar ai auzit ca este obligatoriu ca toji preotii $i credincio§ii din fie- impartasesc cu toti crestinii care vm dm toate
mint slujesc * se
care \aro. sa tina sarbatorile toate dupa stilul Bisericii din acea tara in (calendarul indreptat). Daca zic ca tm cu ce cl«
unde se tine stilul nou Munte

achn,
care se gasesc. $i deci, cei cu stilul vechi din Jara de la noi nu asculta ca cei de la Sfintul
Lsfintu Munte, de ce nu fac si ei ,
din care fac parte ».

sa
aceasta hotarire a conducatorilor Bisericilor Ortodoxe. Sfintului Sinod si tarii
'
sa f e supusi Bisericii si nou asa run,
episcopii cei ce tin stilul
INVATACELUL cu preotii
cu stilul vechi.
: Dar poate, aceasta hotarire nu prive$te $1 pe cei sm eascTimpreuna
£S*i. preotii § i monahii
^^J^j^,^™ monahi
PREOTUL Ba : Rusa din Jara noastra, care tinea
da. Chiar Biserica
stilul vechi pina la acest sinod, a primit porunca de la patriarhul Mos-
mil She
ratele Taine
S= amît
din acelasi sfint potir
» ne-am imparta.it cu
cu episcopii, staretn ^gfife
dm
si preot .
covei sa tina toate sarbatorile de peste an, afara de Sfintele Pa$ti, dupa macar un cuvint nu ne a amin ,
Sntul Munte Athos § i nimeni, nici Dar

stilul nou indreptat. acolo inca se tine stilul vechi. d<
stil vechi sau nou, macar ca .
f-^^^
i
INVATACELUL Unde se : vede scris acest lucru ? i
acest lucru I Pentru ca atit episcopii, cit § i
oameni luminati la nunte de Duhul S t s

PREOTUL In declarajia
: preotului de la Biserica Ortodoxa Rusa care am slujit impreuna, sint
Bisericii Ortodoxe, care sin,
dogmelor si canoanelor .
de la Bucure$ti, care, raspunzind la adresa Sfintei Patriarhii Romane, cunoscatori ai

nu voiesc ca
"oblema calendar'ului nu este o dogma de credinta ,i ^
spune «La adresa nr. 439, din 7 august 1954, am onoarea a va comunica Bisencn Or.
:
unitatea, dragostea si pacea

calendarului sa strice
ca Biserica Ortodoxa Rusa din Bucure^ti praznuie^te toate sarbatorile pricina
doxe, cum fac cei cu stilul vechi de ,1a noi din tare, -e ™ se sup
cre§tine§ti de peste an dupa calendarul indreptat, adica pe stilul nou,
canoanelor Sfintei Biserici si nu primesc m,p...l..>.
dupa cum se praznuiesc aceste sarbatori in intreaga Biserica Ortodoxa nici Bisericii, nici
cu Biserica noastra Ortodoxa.
Romana», $i semneaza Superiorul Bisericii Ruse
: Bucure$ti, Preot rea
ce m an,,M
vechi zic ca tin cu lerusalimul, de
C. Tomescu. Daca cei cu stilul
Siho.
;
Sfintului Marelui Mucenic loan eel Nou de la v., ,1

Deci iata ca cei cu stilul vechi din Jara noastra nu numai ca nu as- la hramul si
Fericitul Palnarh 1).. Co.
vina sa slujeasca cu Prea
oil la de Sfintul Sinod al tarii noastre, dar nu vor sa asculte nici de ma- iunie) nuau voit sa
canoan,,, do,,-
lerusalimului ? Oare sint ei mai invatati in sfintele
rele sinod care s-a facut la Moscova §i de hotarirea conducatorilor tu- al .IM
mele dreptei creamy ubui nca ,^,^^ (
turor Bisericilor Ortodoxe care aveau acoilo pe Prea Fericitul Patriarh a sluj.l in cI.Um. hi
Aloxie, a toata Rusia. a venit inconjurat de atitia mitropolitf p episcopi §i
;
266 DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE CALENDAR 'ii/
senci ortodoxe din jara noastra si -

s a impartasit cu Sfintele Pa§ti cad eel mai tirziu la 25 aprilie,
si Prea cu- la $ase saptamini. Iar cind Sfintele
ratele Taine din acelasi Sfint
Potir cu Prea Fericitul Patriarh Iustin al postul Sfintilor Apostoli ramine de 8 zile. Dar, fiindca am facut ascul-
bisencu Ortodoxe Romane si cu alti mitropoli
t i si episcopi din
t ara noas- tare de hotarirea Sinodului Panortodox de la Moscova, din anul 1948, »j
tra f Daca zic ca tin cu
Ierusalimul, de ce Biserica Ortodoxa din dupa pascalia alexandrina, care este
sahm nu-i recunoaste, asa cum Ieru- am primit sa facem Sfintele Pa$ti
nu-i recunoaste nici Patriarhia calendarul iulian, atunci cind Pantile
mca dm Constantinopol ? Ca sS Ecume- ramasa in urma cu 13 zile, ca $1
inteleaga acest adevar, ii rugam pe cei vechi, noi postul Sfintilor Apostoli so
cu stilul vechi sa asculte cuvintele cad tirziu din cauza pascaliei la
Prea Fericitului Patriarh Diodor al suprima sau este mai mic de 8 zile.
hramul INVATACELUL: Dar cum se procedeaza atunci cind postul Sfin-
Mucenic loan eel Nou de la Suceava «Noi
nu recunoastem in Romania
:
sau este mai mic de 8 zile ?

alta Biserica in afara de tilor Apostoli lipse^te,
Biserica Ortodoxa Romana, condusa
de Prea raminem hotarirea Sfintului Sinod cite zile
Fenatul Patriarh Iustin si de Sfintul Sinod
al Bisericii Ortodoxe Romane
PREOTUL: Atunci la fi
cu lerarhii sai. Biserica Ortodoxa rinduie^te Sfintul Sinod, atitea zile postim.
Romana este sora noastra a Bisericii
noastre. Ea are comuniune INVATACELUL Dar poate Sfintul Sinod sa rinduiasca sa postim
cu Biserica Ierusalimului si succesiune apos- :
lohca asemenea cu toate Bisericile chiar ?i in saptamina de harti de dupa Sfinta Treime ?
Ortodoxe din lumen. Apoi, referin-
du-se calendarul iulian eel neindreptat sau,
la Poate, desigur, Sfintul Sinod are putere sa porunceascS,
cum i se mai spune, eel PREOTUL :
vechi, a zis «Noi, la Ierusalim, inem calendarul

:
atunci cind crede de cuviinta ?i de nevoie, sa se \XB$ post, a$a cum arata
t iulian eel neindrep-
tat s«, cum se mai zice,
:
i, eel vechi, dar acest lucru nu este
o pricing de Marturisirea Ortodoxa, partea I-a, raspuns la intrebarea 93. In porunca
despartire intre noi si Biserica «Timpul pentru indeplinirea postului il
Ortodoxa Romana si alte Biserici Orto- a 2-a a Bisericii se arata ca :
doxe §1 nici nu facem din calendar de credinta cre$tina ortodoxa, edi-

o dogma de credinta* (vezi predica hotSra$te Biserica» (vezi Invafatura
Prea Fericitului Patriarh Diodor al
Ierusalimului, din 24 iunie 1982 la tia Sfintului Sinod, Bucure^ti, 1952, p. 409).
hramul Sfintului Mare Mucenio loan
eel Nou de la Suceava) INVATACELUL : Parinte, dar care sint oare abaterile canonice ale
INVATACELUL Dar cum stam cu postul Sfintilor
:
Apostoli, caci celor cu stilul vechi ?
cei cu stilul vechi zic ca noi
am desfiintat postul Sfintilor Apostoli ? PREOTUL : Cei cu stilul vechi din tara noastra au ?i abater i ca
TUL NU_i d6lOC 3?a CUm ZiC aCe?ti cre?tini
lor ffr!°f »* conducatorii nonice, caci :
care ii amagesc cu minciuniie lor.
L
Constantino-
Postul Sfintilor Apostoli nu este 1. Nu asculta de hotarirea Patriarhiei Ecumenice din
desfuntat ci t inut sub iconomia
Bisericii Ortodoxe Romane, caci daca indreptarea calendarului celui vechi
pol, din anul 1923, care a hotarit
;
ar fi fost desfiintat, nici intr-un an nu am mai avea postul Sfintilor 2. Nu asculta nici de Sfinta Patriarhie a Ierusalimului, de a sluji v
Apostoli. ]•"•-
a se impartaî cu Biserica noastra Ortodoxa, a$a cum a facut Prea
INVATACELUL : Dar de ce uneori postul Sfintilor Apostoli mitropolitii sai cind au venit ?i s-aii
este mai ricitul Patriarh al Ierusalimului §i
m c de 8 zile, caci dupa rinduiala canoanelor
nu poate fi mai mic de 8 anul 1982 in dllo
impartaît cu ierarhii Bisericii noastre la Suceava, in *\
dciti
le
lur/rf^VV
cu Sfintele
c-j.ro se schtaM din
D
P
T
Pa^ti.
U
n
d
P ° StUl SfintUor
Pascalia noastra
A P° stoli
ortodoxa are 34 de date pascale
stS ™ însa lega- 3. Cei cu
doxe Romane §i de
stilul
hotarirea
vechi nu
intii-statatorilor
asculta de Sfintul Sinod al Bisericii Orto-
tuturor Bisoricilor ()ih»«
data de 22 martie pina la 25 aprilie au hotarit ca prco
a,a ca atunci' ; doxe, care s-au adunat la Moscova in anul 1948 ?i W>li
iid Sfintele Pa ti
i
9 cad eel mai timpuriu, la 22 martie, prima vechi sa asculte de Sfintul Sinod
zi de dupa tii ?i credincio?ii care mai sint pe stil
echinoctiul de primavara, atunci postul
Sfintilor Apostoli se intinde pina
$i sa tina toate sarbatorile de peste an, afara de Sfintele P.isti, dupa stl-
; ; ; ;
m ^
268 DESPRE CREDINTA ORTODOXA DESPRE CALENDAR .'.,'»
lul nou (catendarul indreptat) (vezi aliniatul Episcopii, preotii cre^tinii stili;§ti din tara noastra hulesc <>i de-
al IV-lea al Hotaririi de 9. $i
la Moscova din 1948, in 30 zile in U.R.S.S.) faimeaza pe patriarhul, episcopii ?i preotii Bisericii Ortodoxe Romane,
;
4. Cei cu stilul vechi, cu de la sine putere, fSra ii numesc «catolici», «lipsiti pentru aceasta ei
de dar», «eretici» etc.
aprobarea Sfintului ;
Sinod Ortodoxe Romane, §i-au facut singuri episcopie $i, prin

al Bisericii cad sub osinda canoanelor 12, 15, 105 $i 108 ale Sinodului
:
din Carta-
aceasta, ei cad sub osinda urmatoarelor canoane 33, 31, 34 apostolice 74 75 ale Sfintilor Apostoli; 6 al Sinodului al II-lea Ecu-
:
?
gina 28, ; $i
18 al Sinodului al IV-lea Ecumenic; 64, 65, 95 $i 109 al Sinodului din menic 9 al Sinodului al IV-lea Ecumenic; 4 al Sinodului din Antiohia
;
Cartagina 6 al Sinodului din Laodiceea

; 15 al Sinodului 1 §i 2 din ; S-a. ;
Constantinopol 6 al Sinodului din Gangra

; 34 al Sinodului al VI -lea ; 10. Episcopii §i preotii stili^ti nu pomenesc la slujbele lor pe epis-
Ecumenic 8 al Sinodului al IV-lea Ecumenic §i 5 al Sinodului din An-
? copul locului, nici pe mitropolit, nici pe patriarh §i prin aceasta
ei se
tiohia osindesc de urmatoarele canoane 55 apostolic 6 al Sinodului

:
al II- ;
5. Episcopii lor nu au fost ale$i $i nidi hirotoniti cu aprobarea Sfin- lea Ecumenic; 13, 14 al Sinoadelor I $i II din Constantinopol $.a.
tuluiSinod al Bisericii Ortodoxe Romane $i, prin aceasta, cad sub osin- 11. Episcopii ,§d preotii stili^ti ?i-au facut Minastiri fara
aprobarea
da canoanelor: 1 §i 35 Apostolice; 1, 13, 19 §i 22 ale Sinodului din Sfintului Sinod §i, prin aceasta, ei cad sub osinda canoanelor 31 Apos- :
Antiohia 4 $i 6 ale Sinodului al IV-lea Ecumenic

? 3 al Sinodului al tolic 15, 16 ale Sinodului I Ecumenic 4, 24 ale Sinodului al IV-lea;
Ecu-
; ;
VH-lea Ecumenic 12 al Sinodului din Laodiceea ;6 al Sinodului din menic 21 al Sinodului al VH-lea Ecumenic 2, 3, 4 §i 5 ale Sinoadelor ;
? ;
Sardes 1 al Sinoadelor 1 §i 2 din Constantinopol

; I si II din Constantinopol ; 88 al Sinodului din Cartagina $.a. ;
6. Episcopii $i preotii lor, precum $i cre^tinii condu$i de ei, se de- 12. Preotii stili^ti se due din sat in sat in eparhii f
§i parohii straine,
parteaza de la slujirea $i
imparta$irea cu preotii $i ierarhii no$tri, din <?i fac slujbe pe ascuns, fara sa tina seama de aprobarea episcopului lo-
ura, razvratire ?i neascultare, cazind prin aceasta sub osinda ca- cului $i a parohului din acele parohii $i, prin aceasta, ei cad sub osinda
noanelor 12, 13, 14 $i 15 ale Sinoadelor 1 ?i 2 din Constantinopol 31 al urmatoarelor canoane 3, 21 ale Sinodului :din Antiohia 15 al Sinodului ;
;
Sfintilor Apostoli 18 al Sinodului al IV-lea Ecumenic

; 31 §i 34 ale Si- ; I Ecumenic; 14, 15 Apostolice; 2, 3 ale Sinodului al II-lea Ecumenic;
nodului al Vl-lea Ecumenic 5 al Sinoadelor din Antiohia $i altele Sinodului al IV-lea Ecumenic 36 al Sinodului al Vl-lea
6, 13 î 23 ale
-
; r
;
7. Episcopii ,$i preotii care tin stilul vechi din tara noastra savir$esc Ecumenic; 16 al Sinodului din Sardinia; 57 al Sinodului din Cartagina
erezie cind boteaza a doua oara pe cre^tinii ce au fost o data botezati $.a.
in numele Prea Sfintei Treimi §i, prin aceasta, ei cad sub osinda urma- lata deci, a?a cit mai pe scurt, care sint gre$elile $i abaterile cano-
toarelor canoane 47, 68 Apostolice 7 al Sinodului al II-lea Ecumenic
: ;
; nice ale celor ce tin vechi in tara noastra. Mai sint inca ?i alte ne-
stilul
95 al Sinodului al Vl-lea Ecumenic 57, 66, 77 ale Sinodului din Carta- ;
orinduieli canonice ale lor, dar pe care nu am vreme a le insuma aid.
gina ; 1 al sfintului Vasile eel Mare $i altele. Ei, facind al doilea botez 1NVATACELUL: Cei cu stilul vechi zic ca Patriarhia lerusalimului
celor botezati in numele Sfintei Treimi, rastignesc a doua oara pe Hris- este cea dintli $i ca ei tin cu Ierusalimul.
tos (Sf. loan Damaschin, Dogmatica, cap. IX, Despre credinta $i Botez) PREOTUL Daca ei socotesc
: a$a, de ce nu asculta de Patriarhul
8. Episcopii §i preotii stili$ti din tara noastra au rupt legatura du- Ierusalimului, care, cum ai vazut mai sus, in cuvintarea sa la hramul
hovniceasca cu ierarhia canonica a Bisericii Ortodoxe Romane §i, prin Sfintului loan eel Nou de la Suceava, din anul 1982, a aratat eft proWt-
aceasta, ei cad sub osinda urmatoarelor canoane: 31 apostolic; 17 al dogma de o pricina de clespailiie
ma calendarului nu este o credinta $i
Sinodului al VH-lea Ecumenic; 4, 18 al Sinodului al Vl-lea Ecumenic; Ortodoxe? Iar daca vor sa ftie rinduiala ierarhic.i *i ca-
intre Bisericile
1 al Sinoadelor I ?i II din Constantinopol ; 5, 6 ale Sinodului din Gan nonica a Patriarhiei din Ierusalim, sa inteleaga ca in rinduiala Uiserl- :
gra ; 5 al Sinodului din Antiohia ?i 14 al Sinodului din Cartagina cii Universale Ortodoxe, prima este Patriarhia EcumenicS de Conslan
;
^HM^HH
»
linopol, a 2-a este Patriarhia Alexandriei, a 3-a a

Antiohiei $i a 4-a este
a Ierusalimului. Vezi despre aceasta in Pidalionul de
Neamt, editia 1844 r
canoanele 3 al Sinodului al II-Iea Ecumenic

:
34 Apostolic 28 al Si- ; ;
nodului al IV-lea Ecumenic $i 36 al Sinodului al Vl-lea Ecumenic. A$a

ca Patriarhia Ierusalimului, impreuna cu celelalte patriarhii, asculta de
cea a Constantinopolului $i, la vremea potrivita, va Indrepta ?i ea ca-
lendarul eel vechi, a$a cum a fost injelegerea tuturor patriarhiilor in
diiul 1923.
INVATACELUL : Dar stili$tii, adica cre?tinii cei cu stilul vechi, sint

eretici ?
PREOTUL : Nu sint eretici, caci pina acum, nu au greêli dogma-

lice sau in cult. Ei au calcat numai legile biserice$ti administrative $i
au ajuns la neintelegere cu ierarhia bisericeasca, organizindu-î minas-
liri §i biserici deosebite, fara aprobarea
Sfintului Sinod §i de aceea ei Capitolul 35
sint schismatici (dezbinati de Biserica Ortodoxa Romana).
Dar daca vor
indrazni sa faca al doilea botez cre^tinilor care au fost botezaji
in numele Sfintei Treimi, atunci de
o data
la sine se fac eretici, potrivit
cano-
DESPRE «OASTEA DOMNULUI
nului 47 Apostolic <?i altor camoane. Numai cre$tinii care
$i-au format
o doctrina ratacita de la unele adevaruri ale invataturii de credinta or-
todoxa se numesc eretici (vezi Pravila bisericeasca de Arhim. Nicodim INVATACELUL: Dar despre «Oastea Domnului» f
ce imi pute^'i
Sachelarie, §i altele).
spume
PREOTUL Graitorul de Dumnezeu, Gura marele
lui Hristos $i va<s
INVATACELUL :
r amine
:
din epistolele
al alegerii, dumnezeiescul apostol Pavel, in multe locuri
vor voi sa se mai supuna Bisericii, ce are sa fie cu ei ?
sale ne arata ca toti cre§tinii care s-au botezat in numele Sfintei Treimi
PREOTUL Vor ramine o ramura schismatica in Biserica Ortodoxa. vedere acest lucru, el sfatuie$tc
:
sint osta$i ai lui Iisus Hristos. Avind in

Timotei sa se lupte ca un adevarat osta$ al Domnului
pe ucenicul sau
partea ta de suferin|a, ca un bun ostas al lui Iisus Hris-
$i ii zice «Ia-ti
:
Apoi, aratindu-i ca adevaratului osta? al lui Hristos nu

tos» Tim., 2, 3).
(II
deêrtaciunile lumii, ii zice «Nic
i se cade a se amesteca cu
lucrurile §i :
i
treburile ca sa fie pe plac celui ce

un osta* nu se incurca cu vieîi,
Ba, mai mult, marele apostol Pavel aratS

stringe oaste» (II Tim., 2, 4). §i
duhovnicesti indeamna pe efeseni sa le ia asu-

§i care sint armele $i ii
pra lor: «Pentru aceea, luafi toata armatura lui Dumnezeu, ca s3 putetf
toate biruindu-le, sa ramineti in picion-
sta impotriva in ziua cea rea $i,
dreptatii incaltati-va picioarele, g<il<i

re... imbracati-va cu plato?a §i
lulnd pavaza credintei cu care ve\i puiva

fiind pentru Evanghelia pacii,
,
273
ORTODOXA DESPRE «OASTEA DOMNULUI»
VI DESPRE CREDINTA
INVATACELUL Dar «Oastea Domnului» de astazi cum a aparut ?

sagepe cele arzatoare ale vicleanului. Luatf ?i coiful mili- :
tinge toate crestina, la ince-

a o asociatie
um §i sabia Duhului, care este cuvintul lui Dumnezeu» (Efes. 6 13—18). f r
PREOTUL «Oastea Domnului»
• fost
Bisericii Ortodoxe Romane. Cit timp
icir ii spume lui Timotei «Lupta-te
: lupta cea buna a credintei, cuce- put aprobata de Sfintul Sinod al
i
buni, ea a adus mare folos Bisencn,

e$te viata cea ve?nica...» (I Tim. 6 12). Apoi aratindu-i ca $ el singur,
r
aceasta asociatie a avut conducatori
r r
betiile, fumatul, desfri-

a tin bun osta? al lui Iisus Hristos, s-a luptat in viata, «Lupta ii zice : caci foarte multi crestini paraseau imoralitatile,
care periclitau moralitatea pubhca.
ea buna m-am luptat, calatoria am savir$it, credinta am pazit, de acum narile, hotiile si alte feluri de rautati,
buni invatati, cei ce au ramas
ii s-a pregatit mie cununa dreptatii, pe care Domnul imi va da-o in Dupa ce insa a ramas fara povatuitori si
marturiile aces- Iisus Hristos si bunii crestini s-au imputmat

iua aceea» (II Tim., 4, 7—8). Deci, intelege, frate, din adevaratii ostasi ai lui
Hristos povatuitori luminati si necunoscind
ea ale Sfintei Sca-ipturi, ca toti cre^tinii sint ostasi ai lui Iisus multi din ei, din cauza lipsei de
Mironositelor, Bucure^ti, Bisericii Ortodoxe, nici
vezi Kiriacodmmion, Cuvint dupa Evanghelia Sfintele Scripturi, dogmele, Sfinta Traditie a
vor duce lupta cea buna §i dupa lege, vor lua cu- de la adevar. Marele apostol
857, pag. 58). $i daca invataturile sfintllor parinti, s-au ratacit
uiiui vietii celei ve^nice (II Tim., 4, 7 — 8).
Pavel arata cS ostasii lui Iisus Hristos, daca vor sa se incununeze, tre-
INVATACELUL: Ati aratat din Sfinta Scriptura ca toti cre^tinii iar daca sint ostasi numai cu
buie sa se lupte dupa lege (II Tim., 2, 5),
ostasi ai iui Iisus Hristos. Dar eu va intreb cum au devenit exes- traditional a Bisericii lui Hristos, apoi
int, :
numele si au parasit practica

ostasi ai lui Iisus Hristos ? lui Iisus Hristos, ci dezertori si oa-
inii unii ca acestia nu mai sint ostasi ai
de aduc paguba Bisencn.
PREOTUL De : la sfintul si dumnezeiescul botez, caci de atunci fiecare meni nelamuriti in credinta, care, In loc folos,
a devenit ostas si fiu al lui multe parohii din diferite parti ale
:resti<n botezat s-a imbraeat cu Hristos si
Aici la noi vin preoti de pe la
din cei ce-si
)umnezeu, dupa har (I Cor., 6, 11 Tit, 3, 5; Gal., 3, 27). Asadar, inte-
;
tarii noastre si se pling de greutatile pe care le fac unii
ege, frate, ca Biserica este mama noastra duhovniceasca. Ea ne-a nascut

zic « ostasi ai Domnului», deoarece — spun preotii unii din «ostasii
noi la dumnezeiescul botez «prin apa ?i prin Duh» (loan, 3, 5) si de se aduna singuri, fara voia si stirea
Domnului» au trecut la sectari , altii
ilunei sintem fii dupa har ai lui Iisus Hristos si ostasi ai Lui.Iar cum ca defaima cintarile Bisericii si zic
preotilor din parohia respective altii ,
botez am devenit ostasi ai lui Iisus Hristos arataisi rugaciu- bune cS numai
le la sfintul
ca sint grecesti vechi de aceea
si nu mai
,si
sint azi si
printre altele, zice «$i 11 fa pe acesta «ostasi

lea cea de la sfintul botez, care, bune. din asa zisii
cintarile de la oastea Domnului sint
:
Altii,
copilul care se boteaza) osta$ ales al lui Iisus» (vezi in Molitielnic la
cruci, nu vor sS
ai Domnului», vin in biserica dar nu fac semnul sfintei
-induiala sfintului botez). Iar pentru a te incredinta si mai puternic in
sarute sfintele icoane, si
anafora, nu vor sa se Inchine si sa
vorbind catre ia sfinta
iceasta privinta, asculta pe sfintul loan Gura de Aur care,
alte multe abateri pe care nu le mai scriu aici.
Sfintele Pasti, zice «Te-ai facut osta§
:restinii cei ce se botezasera la ;
din
vedem ca
multi cei ce
cu ea impunge Din aceste plingeri, ale multor preoti,
lui Iisus Hristos, ai luat mare putere, sabie ascutita,
Domnului» se opun Bisericii Orto-
1 1
se socotesc ca fac parte din «Oastea

Apoi, aratind ca Dumnezeu angaduie ca si dupa sfintul botez
,dipe.le».
poporului nostru romanesc, pe care noi
zice^ doxe si credintei stramosesti a
se infrunte crestinul cu a se incununa
ispita spre din lupta,
Noi nu tre-
•;,i
intemeierea Bisericii si a neamului nostru.
hi aidevar, Domnul putea sa indeparteze pe dusman (care ne lupta am pastrat-o de la
abateri ale acelora carora le place
puterii ce ai buie sa inchidem ochii fata de aceste
iipli botez), dar ca sa cunosti tu bogatia darului si maretia ortodoxa.
Domnului». Noi, cu credinta noastra
pe sa se lupte cu tine, oferindu-U tie multe sa se cheme «ostasi ai
primit de la botez, lasa-1 el
nostri in frunte ou voievoz.i
pe care au pastrat-o din veac stramoîi
{Cuvint la Inviere, «Izvoarele Orto-
prilojuri de a te incununa din lupte
vremurilor grele pnn care
lor, am toate necazurile si furtunile
biruit
doxiei», nr. 5, Bucuresti, 1942, pag. 210).
:
27 r>
DESPRE «OASTEA DOMNULUI»
tulburat Biserica dreptmaritoare a
a trecut neamul nostra
de nn strecoare in popor erezia care a
trebuie sa tinem cu sfinjenie
§i la
dreapta noastra credi-nfa cea de totdeauna. lui Hristos.
mireni au voie sa predice in public?
De aceea rugam staruitor pe fratii no§tri preoti care au in parohiile INVATACELUL Dar erestinii :
de aprobarea episcopului
lor «osta$i ai Domnului» sa se ocupe cit mai de-aproape de ei $i sa-i PREOTUL Nu au voie
:
nicidecum, fara
invete, cind vin la biserica, rinduiala, dogmele, canoanele, liturghia $i locului si a preotului.
mireni nu pot predica in public
toata Sfinta Traditie apostolica $i invataturile sfinjilor paring. Numai INVATACELUL: Nici misionarii
a$a vor putea sa-i faca pe ei adevaraji ostaî ai Domnului $i sa-i aiba si prin biserici fara voia episcopului ?
ca pe ni$te adevarati cre$tini §i ajutatori in misiunea lor preoteasca. dupa cum ai auzit mai sus, atit
PREOTUL Nu au voie, deoarece,
:
Mare plata vor avea acei preoti care se vor osteni sa duca pe drumul sa predice, sa invete in adunari
preotii cit si misionarii laici nu au voie
a episcopului locului. lata
eel bum al Ortodoxiei noastre pe aceia dintre «osta$ii Domnului» care pe crestini, fara aprobarea verbala sau scrisa
privinta «Misionani sint tot-
se abat de la rinduiiala unor buni fii ai Bisericii. ce spune Dreptul bisericesc in aceasta :
ca, la anumite
INVATACELUL Am : auzit ca unii din cei ce-$i zic «osta$i ai Dom- deauna dependenti de episcopuil locului si sint obligatf
rapoarte asupra activitatn lor» (Drept
nuilui» fac adunari
predica prin casele oamenilor, fara sa §tie preotii
§i intervale, sa prezinte anumite
mentine unitatea credmtei
Bisericesc, cap. 132, pag. 361). Numai asa
$i fara sa ramina in legatura cu ei. E un lucru bun acesta ? se
PREOTUL : Nu este bun, fratele meu. Caci sfintele §i dumnezeie$- î a Bisericii.

canoane ale Bisericii Ortodoxe
tile canoane nu dau voie mireanului §i nici chiar preotuilui sa predice 1NVATAGELUL: Dar sfintele
in public, fara de porunca episcopului locului. In dreptul canonic al zio in aceasta privinta ?
«Nu se cuvine crestinului mirean a porni
Bisericii de Rasarit se scrie a$a «Cu imputernicirea episcopului,
: §i PREOTUL : lata ce zic :
preotii pot sa predice in biserica, dar episcopul le poate lua acest drept, invata, insu§indu-si lui dregatoria bisericeasca,
cuvint in public sau a
cind nu va fi convins sail va avea o indoiala asupra curatiei credintei a urma rinduielii celei predate de Domnul si a deschide auzul la cei
oi
cuvint a invata de la dinsn cele
lor». $i iaraî zice «Fara de imputernicirea episcopului, nimeni nu poate
;
ce an luat darul mvatatorescului si
predica in biserica» (vezi, Nicodim Mila$, Dreptul Canonic al Bisericii, osebite madulare a facut Dumnezeu,
dumnezeiesti. Caci intr-o Biserica,
pag. 324—334 tilcuirea lui Grigorie Teologul, zice
$i 360). dupa glasul Apostolului, care, in
pe aceasta sa o pazim.
INVAJACELUL : Au fost cazuri in istoria Bisericii cind episcopii a$a : «Aceasta rinduiala sa o cinstim, fratilor,
unul mina, iar celalalt alt-
au oprit pe preoti sa predice in biserica ? Un oarecare sa fie altul limba
urecne, iar ;
se invete». $i iarasi zice «$i eel ce

PREOTUL Au : fost. In acela$i Drept Canonic, aratat mai sus, citim ceva. Acela sa invete, iar altul sa :
intru blindete, si eel ce

«In urma ereziei lui Arie, in Biserica Alexandriei li s-a interzis preoti- invata sa fie intru buna smerenie, 9 i eel ce da, i
f im toti limba, partea cea prea gata au

lor de a mai predica» (cap. 139, pag. 360). Mai vezi despre acest lucru slujeste intru osirdie sa nu ;
;
doara prooroci, au doara toti sintem

$i le. Socrate (Hist, eccl, V, 22), fi la istoricul Sozomen (Hist, eccl, VII, doara toti sintem apostoli, au toti
29-30). Iar apoi adauga «Ce te faci pe tino

19). La fel spune ?i comentariul lui Nicodim Mila$ la canoinul 64 Trulan; tilcuitori?» Cor., 12, :
(I
picior fiind ? Ce te apuci a comanda

Pravila I, 549—550. pastor, oaie fiind ? Ce te faci cap,
? Caci intelepciunea porunce 5 te sa nu
osti, fiind rinduit intre soldati
:
iNVAjACELUL : Dar de ce episcopii ii opreau uneori chiar pe nici caul.,

nu te intinde cu bogatul, sarac fiind
fii grabnic in cuvinte
;
preoti sa predice in biserica ? '

,
Apoi, spre incheierea acestui Ca-

sa fii mat intelept decit cei intelepti.
PREOTUL: Din cauza ca multi dintre preoti erau imbodnaviti de
stramutlnd Canonul acvsU.,
non spune «Iar de
: se va prinde cineva
blestematele invataturi ale lui Arie. De aceea i-au oprit episcopii ca sa
'111
276 DESPRE CREDINTA ORTODOXA DESPRE «OASTEA DOMNULUI» <+
patruzeci de zile sa se afuriseasca» {Canonul 64 al Sinodului al Vl-lea predicatori. Iar pricina pentru care
29—30) si de aceea nu toti pot sa fie
episcopului locului, este, dupa
Ecumenic; Pidalion de Neamt, editia 1844, fila 187 verso). -
cineva are voie sa predice numai cu voia
de cei ce ascultarii
iNVAjACELUL : Deci nicidecum nu poate predica mireanul in bi- Sfinta Scriptura, ca el trebuie sa mearga pe calea
episcopi (Fapte, 20, 28) si numai de
serica $i in adunari ? sint pusi de Dumnezeu in Biserica
la predi cuvintullui lui Dumnezeu. Auzi ce
PREOTUL : Numai daca va avea autorizatie iscriisa sau ihvoire ace^tia sa fie trimiî
?»
verbala (blagoslovenie) de la episcopul locului sau de la preotul paro- zice Sfinta Scriptura «Cum vor propovadui
:
daca nu vor fi trimisi
fara sa fost trimis de episcopul sau

10, 15). Deci, eel ce predica
fi
luei unde vrea sa predice. (Rom
neaseuJtarii si stim cu totii ca neascul-
Atunci, atit poate sa predice in biserica §i
clerioiil cit $i mireainiii preotul sau, acela este pe calea
la adunari publice dar §i atumci va fi sub directa supraveghere a epis-
;
tare'a lucreaza moarte (Fac, 3, 6—16 Rom.,
;
5, 12).
care a fost intentia celor ce au infiintat aso-

copului §i a preotului din acea parohie §i eparhie (vezi Dreptul Cano- 1NVATACELUL Dar :
urmarit prin organizarea ei ?

ciatia «Oastea Domnului» §i ce au
nic, cap. 133, p. 363). ei
inceput asociatia
JNVATACELUL : Dupa cite am inteles, totuî, cineva din rindul PREOTUL: Intentia celor ce au infiintat la
scopul bun de a aduce pe crestini
daca are darul cuvintului, poate sa predice, cu apro-
cre^tinilor mireni, «Oastea Domnului.> a fost buna ,§i cu
botez, cind au zis «Ma lepad de satana
barea episcopului sau a preotului, in biserici $i in adunarile cra§tinilor. la cele ce au fagaduit la sfintul :
am mai aceasta asociatie

Dar va rog sa-mi spuneti, unde se scrie ca mireanul are voie isa predice i de toate lucrurile lui». Si cum spus sus,
9
conducatOTi buni, duhovnicesti si bine
in biserica sau in oarecari adunari cre$tine$ti r cu voia episcopului locu- cre§ tina, cit a avut la cirma ei
mare folos Bisericii noastre si moralei
lui sau a preotului din acea parohie ? orientati in Ortodoxie, a fost de
de mulU din ei au deviat
PREOTUL : lata unde : In Pidalionul de la Neamt citat mai sus, la publice a poporului roman. Dar acum destul
fila 183 pe verso, e scris a$a «De : va fi vreun mirean iscusit in cuvint de la adevarul dreptei credinte si s-au ratacit.
i rv __
este de f acut ?
§i cu chip cucernic, nu se opre^te de a invata, indeosebi pe cei ce
§i INVATACELUL In
: acest caz,
il intreaba, precum zice Zonara in cap. 32 al cartii a opta din Aposto- sarcina de indreptare a celor au luat
PREOTUL Cred ca
: toata
le$tile A$ezaminte. Caci vor fi, zice, toti invatati de Dumnezeu. In acest de adevarata si Sfinta Traditie a Biserica
calea gre§ita ,si s-au departat
chip a vorbit Apollo §i invata cele pentru Domnul, cu toate ca nu §tia pe seama no?tri preoti de la ora?e
Ortodoxe sta numai si numai fratilor
decit de botezul lui loan (Fapte, 18, 25) la fel Acvila §i Priscila, care
;
unde crestini
sint «ostasi». Ei trebuie sa-i adune prin biserici,
§i sate,
1-au invatat pe acest Apollo, mai cu scumpatate, calea lui Dumnezeu». din invataturile de credinta ortodoxa
sa-i lamureasca, sa le citeasca
invataturile sfkitilor ?i
iNVAjACELUL Din cele de pina aici am inteles ca fiecare cre$tin
:
din catehisme, din colectiile de canoane si din
lamuri in credinta ortodoxa, ca sa de-
este osta$ ales al lui Iisus Hristos, de la sfintul botez $i ca oricind poate dumnezeie5 tilor parinti, spre a-i
asa cum au fagaduit la sfintul si
s3 se mintuiasca, chiar de nu s-ar inscrie in «Oastea Domnului numai >>
l vina cu adevarat ostasi ai Domnului,
s3 facS cele fagaduite la sfintul botez, prim martorul sau (naûl de botez). care se vor osteni pentru lamunrea 51 to-
dumnezeiescul botez. Preotii
pe fagasul
Am mai inteies ca nici un cre§tki mirean §i chiar nici un preot nu poate dreptarea celor ce au luat calea gresita, aduemdu-i ei la
Bisericii noastre ortodoxe, vor

sS predice in biserica sau in vreo adunare, fara voia scrisa sau verbala dogmelor si al rinduielilor canonice ale
a episcopului locului sau a preotului respectiv. Dar, care a.r fi, dupa bunul Dumnezeu, ca adevarati paston de sullet
avea mare plata de la
poporului nostra romanesc. Iar cei
Sfinta Scriptura, motivul de a nu predica cineva din crestini sau chiar §i adevarati povatuitori sufletesti ai
din preoti fara voia episcopului locului ? Indreptarea lor si a altor fii sufletesti vor da
ce nu se vor togriji de
PREOTUL : Ji-am aratat mai sus, destul de dlar, ca in Biserica lui seama in ziua Judecatii de Apoi.
nu nu nu
'
Hristos toti sint apostoli, toti dascali, toti tilcuitori (I Cor., 12, *
'
^ ,
DESPRE tMPARTASIREA RARA SAU DEASA ?.7<)
ed pustie (pust-
numai
cuvmmi nu uuu«u catre cei de aici, ci * catre cei ce ? in
imparta.esc o data de multe on

in an, iar dupa do,
nicTca aceia se
cei ce de multe or
«La sint primiU cei ce o data,
ani» Apoi zic : fel
ce,
imparta esc. Cei ce au stiint a gindulm curata,
cei ce de putine ori se 9
ce sint intru acest fel totdeauna, sa se apro-
ce au viata neprihanita, cei
niciodata sa nu se apropie Pentru
ce nu sint intru acest fel,
Oie Iar cei
c ? Pent™ ca »
iau osinda * munca
in
§ i
alt loc ^^>^^ffirea N

zice «Nu s'
Buzau, 449). Iar :
cuv. 53,
terii sau a
1833,
Botezului
p.
Domnului, nici cele patruzeci de zile jJ^gg^Sf
(Postul Mare)
de imparta irea cu Prea-curatele
pe cre tini a se apropia ?
fac vrednici 5
sufletului. Cu aceasta totde auna apro-
Tainlci lamurirea
acest sfint parinte

si
cit
cura
pie-ta, fara aceasta, niciodata*
de
t irea
mare
W#»™*^ ^3^
este pnme]dia preotului da Sfintele
celor ne
lame ceior
Taine nevieuu^
vrednici - cind va sti nevrednicia lor ziee -
asa .: «Nu
munca zace asupra voastra daca,
de hrana, ca nu mica
DBSPRB DBASA SAU RARA IMPARTAÎRB

Capitolul 36 da sabie in loc
"tiind P e cineva
aceasta*. Apoi zice
ITS' apT it
nevrednic,
de
:«Singele
mXt=
ii ve
lui
el
t
la
i ingadui
Hristos
darea cu
sa
din
grija
~*#«^g££
mina
a
voastra^ya
Prea-curatelor
^
Taine
macar eparh macarê
CU SFINTELE §1 PRBACURATELB TAINE tie lui Hr'stos, zice: «Macar voievod de
nevrednicie se apropie
ar fi,
opre^te-l Ma
incununat cu coroana, daca cu
ALB DOMNULUI *
mare stapinire ai tu decit acela. Caci mai rau decit eel mdracit este ce
«Teme-te de Dumnezeu, nu de om Iar

ce se apropie cu nevrednicie...,
om, de Dumnezeu vei ride iar dac tone *rm
vei teme de i L ,
de te
»M^^
§
INVAJACELUL cum
cre$tinii, trebuie
: Parinte, stau lucrurile cu acei
neaparat sa ne imparta$im mai des cu Sfintele Taine ?
zic ca noi,
de Dumnezeu, i §oamenilor vei fi intru cinste
voi ingadui sa
mine. Nu
,
£*g£g$$^
nesti sa-1 opresti, adu-1 la
PREOTUL E bine ca un cre^tin sa se imparta$easca mai des dar decit a da Singe Domneso celor ne
: r
degraba de suflet ma voi desparti,

cu pregatirea cuvenita unei asemenea Sfinte §i infrico$ate Taine. Ca de a da Singe atit de
vrednici. Tot singele men il voi varsa, mai inainte
sa ne dam seama de primejdia oe a^teapta pe cei ce vor a se lmpartaî cuvine. Dar daca mult cercetmd pe cinev...
infrico 5 ator celui ce nu i se
fara pregatirea cuvenita, sa ascultam cuvintele sfintului $i marelui apos- vina» (Ibid., Cuv. 55 p. 4>,
n-a pe eel rau, nu este nici o )
tol Pavel care, in aceasta privinta, spune a$a «Sa se cerceteze insa vedem ca stiut
apropia de u
:
sau zice «Cind ave t i a va

$i iara $ i, in alt cuvint al :
omul pe sine $i a§a sa manince din Piine §i din Pahar sa bea caci eel ?
dumnezeiasca i de Sfintele Taine, sa fw\, ;
?
aceasta infrico § atoare § i
ce manincS $i bea cu nevrednicie osinda i$i m $i bea, nesocotind
a curata cu ™gac.um«
cu cutremur, cu con ? tiin t § i
—
Trupul Domnului» (I Cor., 11, 28 29), iar cit prive^te deasa sau rara im-
aceasta cu frica ,i
Nasterea Domnului, «Izvoarele Ortodoxiei», Nr. 5. p. 11).
(Cuvinf la
partaîre cu Sfintele Taine, sa ascultam pe marele dascal al lumii, dum- de Sfintele * Prea-curu U
este vrednic a se apropia
Apoi, aratind cine
nezeiescul parinte loan Gura de Aur, care in aceasta privinta ne vor-
asa «Cind auzi zicindu-se Sfintele ShnU «,.
Taine ale lui Hristos, zice :
be§te a§a «Multi cu Tainele acestea o data intr-un an se impartaêsc, cineva sfint, sa nu se aprop,.*
inseamna ca daca nu este
:
sa stii ca aceasta
altii de douS ori, iar altii de mai multe ori. Deci catre tofi ne este noua
#
=
280 DESPRE CREDINTA ORTODOXA DESPRE IMPARTASIREA RARA SAU DEASA .

;-Ml
nu numai curat de pScate, cS pe eel sfintnu numai izbavirea de pacate totdeauna $i ne^tiinta, §i neputinta noastra. Acest lucru 11 ?tim tot de la
IIface astfel, ci venirea de fata a Duhului Sfint isi bogatia faptelor bune» Gura Aur «Nu trebuie?te nici sS le 1«-
dumnezeiescul parinte loan de :
(Impaitiiea de griu, Cuv. 53, p. 459). Dumnezeu sa dorim, nici silindu-ne sS so-
sam pe toate in seama lui §i
INVATACELUL : Dar cum trebuie sa se pregateasca cineva cind cotim ca prin ostenelile noastre pe toate le isprSvim, caci Dumnezeu nu
are a primi Sfintele si Dumnezeiestile Taine ale Trupului si Singelui voie$te ca noi sa dormim socotind ca pe toate le lucreaza El nici nu vo- f
Domnului? ie?te sa ne mindrim ca noi le facem pe toate» {Impartirea de gnu, cuv. 54,
PREOTUL Oricine voie§te a se apropia de imparta?irea Sfintelor

:
pag. 453).
si Dumnezeiestilor Taine este dator
mai inainte sa fie spovedit cu de-a- INVATACELUL: Oare $i preotii trebuie sa aiba mare pregalire
manuntul de pacatele sale si, daca ii va da voie duhovnicul cind slujesc Sfinta Liturghie, ca ?i cre$tinii care se preg&tesc pentru
sau, sa se
impartSseasca. Apoi sa se impace cu toti, sa-§i citeasca Sfinta Impart&sanie ?
toata pravila
(rugSciunile dupa rinduiala pusa ma
in Ceaslov) si sa petreaca cu grija sfm- PREOTUL : Ou adevarat,
ta,cu post si infrinare, atit inainte de Sfinta Impartaânie, care vim la Sfinta Impartaânie, dar mult mai mare pregatire trebuie sS
cit si dupa
ce o va primi. Acest lucru 11 arata iarasi sfintul Taine,
loan Gura de Aur «Iar : aiba preotul, care nu numai ca se imparta§ei$te cu Sfintele ci §i
tu, mai inainte de a te impartasi, posteste, ca sa te arati jertfe?te pe Hristos la Sfinta Liturghie. Acest adevar intelegindu-l dum-
vrednio de im- f
pSrtfitfre iar dupa ce te-ai impartasit, s3 sporesti nezeiescul parinte loan Gura de Aur zice «Mai curat decit razele
; infrinarea, pentru ca :
nu pe toate sa le pra P ade?ti, macar ca nu este acelasi soarelui trebuie sa fie mina aceea care taie acest Trap, gura care se
lucru sa fii treaz
inainte de a te impartasi, si dupa ce te-ai
impartasit caci trebuie ; sa umple de foe duhovnicesc, limba care se roi§e?te cu singe prea infrico-
pazesti infrinarea intra amindoua, dar mai virtos de ce masa te
dupa ce ai primit pe $ator». Apoi zice «Ia seama,
: cu ce cinste te-ai cinstit,
Mirele mai inainte (trebuie a p3zi trezvia si infrinarea), ca sa te faci
,•
indulce^ti de Gel de care ingerii se cutremura vazindu-L §i nici nu

:
vrednio a-L primi, iar mai pe urma, ca s3 te arati vrednic

de cele ce ai indraznesc sa priveasca fara frica la raza ce iese de acolo. Cu aceasta
primit» (tmpartfrea de griu, cuv. 54, pag. 451).
noi ne hranim, cu aceasta ne framintam, i$i ne-am facut noi ai lui Hris-
Asadar, frate, intelege
ca pregatirea cu evlavie :si sirguinta ne este tos, un trup $i o carne. Cei ce va grai puterile Domnului, auzite va face
ceruta si inainte de a ne impartasi cu Sfintele Care pastor hrane$te oile cu propriile sale mSdu-
si Prea-curatele Taine, si toate laudele Lui. i$i
dupa ce Le-am primit, deoarece mai ales intra aceasta
vreme cauta dia- lare ?» (Ibid., Cuv. 54, pag. 454).
volul sa ne ispiteasca si s3 ne jefuiasca de
bogatia cea duhovniceasca INVATACELUL Dar daca cineva este bolnav, batrin $i neputincios
:
pe care am primit-o prin imparta?irea cu Trupul

si Singele Domnului. §i este sarac, neavind ce da milostenie, cum poate unul ca acesta s& se
INVATACELUL Dar cum poate cineva sa se pregateasca pentru
:
pregateasca pentru impartasirea cu Sfintele ?i Prea-curatele Taine ale
impartasirea cu o Taina ca aceasta, adica sa primeasca prin
impartasire lui Hristos ?
Trupul si Singele Domnului, cine poate face vreodata acest lucru?
si PREOTUL : Asculta frate
r
: Prea-Bunul, Prea-lnduratul Prea-Milosli r
PREOTUL Da, cu adevarat, nimeni din oameni nu poate sa pretin-

:
vul §i Atot^tiitorul Dumnezeu nu de la om cele ce sint peste pute-
da ca s-a pregatit vreodata cit trebuie pentru rea Asadar, de la eel bolnav $i neputincios El nu cere post, prive-
primirea Infricosatelor lui.
Taine ale Trupului si Singelui Domnului. Dar nioi gheri, matanii §i altele de acest fel pentru a se putea impartasi cu Sfin-
nu trebuie sa cada in
deznadejde si neglijenta, din pricina acestei nevrednicii. Noi tele Taine, nici de la eel sarac nu pretinde milostenie, ci numai trei lu-
sintem da-
tori s3 ne pregatim dupa puterea
noastra, iar pe cele ce nu putem a le crun :
Implini sa le 13sam pe seama milei §i indurarii spovedanie curata ?i impacare cu

lui Dumnezeu, Care n-a 1) toti ;
venit sa cheme pe cei dreppl, ci pe cei pacatosi la smerenie a inimii, cu umilinta

pocainta si Care stie 2) ;
•
282 DESPRE CREpINTA ORTODOXA
rugaciune de multumire, adica sa se roage in toata vremea lui

3)
Dumnezeu $i sa-I multumeasca pentru boala, suferinta, neputinta §i sa-
racia ce i s-au dat, caci atit saracia, cit $i boala $i suferinta smeresc
inima omului. «Inima infrinta §i smerita, Dumnezeu nu o va urgisi»
(Psalm 50 vezi despre aceasta §i la sf. Isac Sirul, Cuvintarea 21, pag.
;
109, 110, 111 precum §i la sf. Efrem Sirul, Cuvintare pentru faptele bune
trupe$ti, torn. II, pag. 495 §i altele).
INVATACELUL : Dar daca bolnav nu poate citi rugaciuni mul-

eel
te, cum poate el sa se pregateasca pentru Sfinta Impartaânie ?
PREOTUL :
precum *
a zis Domnul (Mated, 6, 7) suferindul sa spuna cu smerenie «Tatal nos-

?
tru», «Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie^te-ma pe mine,

pacatosul», iar catre Maica Domnului «Prea Sfinta Nascatoare de
:
Dumnezeu, miluie$te-ma», precum §i alte xugaciuni scurte ca «Miluie§-

te-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta» (Psalm 50). Iar daca nu poate
:
Capitolul 37
citicind are a se impartaî cu Sfintele $i Prea-curatele Taine sa roage
pe cineva sa-i citeasca rugaciunile §i molitfele de imparta$ire, iar el sa - DESPRE MISIONARISMUL. LAIC
le asculte cu evlavie.
IN BISERICA ORTODOXA
ca la cele ce m-ai intrebat, ti-am raspuns, cu ajutorul
lata, frate,
Domnului, cit mai pe scurt. Sa dea Domnul sa le tii minte, spre folosul
frajiei tale §} al altora, carora vei voi sa le spui. $i mai presus de toate, Cuvioase Parmte<
INVATACELUL : Ce inseamna misionarism laic,
sa ne rugam Prea-bunului Dumnezeu sa ne ajute cu mila $i cu darul Sau, savirseste atunci cind ci-
laic, frate, se
ca sa izbutim a face cele ce am vorbit impreuna, spre folosul sufletelor
PREOTUL Misionarismul
:
fara ca el sa
predica cuvintul lui Dumnezeu,
noastre. neva din crestinii mireni
aiba hirotonie sau hirotesie.
inceput a existat acest misionarism la.c- ...
INVATACELUL: De la
Biserica lui Hristos ?

laic este vechi ca insas.
PREOTUL Da, a :
existat. Misionarismul
Studiu canon.c, ,sl»-
Stan, Mirenii in Biserica,
Biserica (vezi prof. Liviu
ric, Sibiu, 1939, p. 3—7).
cuvintul «misionar» ?
INVATACELUL : Dar ce inseamna
«misionar» vine de la «misiune». El cler.va dm
PREOTUL Cuvintul
:
missum a lr.ni.le, ..
verbul mitto-ere, missi,
latinescul missio-onis ,
da o putere cuiva intr-o delegatie, Umcfe sau
insarcina pe cineva, a
indrumdii misionare, lU.ci.r^t.,
serviciu (cf. Ispir Gh. Vasile, Curs de
misiunea deriva din insas. |>om..« .,
1930 p 18). Ideologic si autoritativ,

:m
284 DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE MISIONARISMUL LAIC IN B.O
ierarhii de drept divin si, n.

Mintuitorului «Precum M-a trimis pe Mine Tatal, §i Eu va trimit pe
: exagerat pina la negarea existentei unei
clerului (Corneliu Sirbu, op. at.,
voi» (loan, 20, 21 Matei, 10, 16 aceasta, a unui misionarism special al
} Luca, 10, 3). Asadarf nici un misionar
;
mirean nu are dreptul sa predice in public daca nu este trimis D 13).

de ierar-
fel este vazut mi-
hia bisericeasca. Acest lucru 1-a aratat §i marele
apostol Pavel : Cum INVATACELUL : Dar in Biserica Ortodoxa in ce
vor propovadui, de nu vor fi <trimi§i ? (Rom. 10, 15). sionarismul laic?
Trebuie deci sa intelegem ca «singura ierarhia bisericeasca funotia misionarismului
are pu- PREOTUL In Biserica Ortodoxa
:
pozitia si
terea $i dreptul plenar de a trimite misionari, fie ei se fundamenteaza si se iamu-
clerici sau laici» (Pr. mirean in viata si dezvoltarea Bisericii
prof. Dr. Corneliu Sirbu, Misionarismul laic in doctrinale preotia generala si Bi-
lupta antisectard, Revista re 9 te deplin in baza celor doua teze :
Teologica, Sibiu, 1945, nr. 1, p. 16). .
serica —
Trupul tainic al Domnului. Preotia generala a crestinilor laici
2,5, I Cor., 12, 13

INVAJACELUL : Dar
in Biserica Romano-Catolica, cum stau lu- se intemeiaza pe sfinta Taina a mirungerii (I Petru, ;
apostol Petru catre «cei impras-

crurile cu misionarismul laic ? 12 27 Gal., 3 28). Caci spune
• sfintul
«preotie sfinta» «Iar voi sinteti semin-
PREOTUL tia'ti printre straini», numindu-i
:
In Biserica Romano-Catolica, misionarismul laic a fost
popor agomsit de Dumne-
:
multa vreme ou totul interzis. Dar in ultimul timp, papa — tie aleasa, preotie imparateasca, neam sfint,
sub presiunea
yremurilor §i a evenimentelor —
a revenit la o conceptie mai creating
bunatatile
au deci misiunea de a propo-
in aceasta privinta. Dovada concreta
expresia vie a acestei orientari
$i lumina Sa cea minunata». Toti crestinii
«poporul Dumnezeu» (I Pe-
vadui chemarea lui Hristos, toti formeaza
lui
este a?a numita «Actiune Catolica* sau
«Actiunea pentru apostolatul datona ierarhiei
acestei misiuni este de
laio, care a luat fiinta prin enciclica «Ubi arcano
Dei Consilio», din 23 tru 2 5—10). Dar organizarea
reglementeaza drepturile mi-
decembrie 1922 a Papei Pius al Xl-lea $i s-a generalizat in intreaga Prin ierarhie se recunoso
bisericesti. §i se
Bi- in Biserica
serica Romano-Catolica, fiind pusa sub patronajul renilor la misionarism, caci ierarhia detme intreaga putere
lui Francisc de Assisi
prin enciclica «Rite expiatis» din 2 februarie
1926. Odata cu aceasta (Dr. Corneliu Sirbu, op. cit, p. 36).
activ sub egida treptelor
mi?care, s-a deschis drum destul de larg misionarismului
laic, prin che-
Asadar, misionarismul laic, organizat si
dincolo de cadrul Orto-
marea mirenilor sa participe la misionarismul ierarhic, recunoscindu-se, supraordonate ale ierarhiei, nu este o inovatie
crestinismului primar» (Mitrop.
macar partial, importanta elementului mirean in Biserica $i ridicindu-1 doxiei ci o intoarcere la «institutiunile
la ham'mtdrilor de azi, p. 7),
starea de factor activ Nicola'e al Ardealului, Oitodoxia in mijlocul
$i colaborator al ierarhiei biserice$ti (Preot prof.
a celui mai adino si mai autentic
Dr. Corneliu Sirbu, op. care reprezinta intruchiparea clasica
INVATACELUL
cit. p.
Dar
12—13).
crestinism. Potrivit Sfintei Scripturi, §i crestinii mireni ——
nu ?
in" -^^«
aceeasi
: in Protestantism cum stau lucrurile cu misio- masura preotiei lor generale pol
narismul laic ? masura ca misionarii ierarhiei, ci pe
Sfinta Scriptura zice «Dupa ha.
PREOTUL sa fie sarea pamintului (Matei, 5, 13). :
: Protestantismul a cazut cu totul in extrema opusa, a ca niste buni iconomi ai ha-

primit fiecare, slujiti altora
unei libertati fara margini a misionarismului ml pe care 1-a
laic. In conceptia protes- Dumnezeu» (I Petru, 4, 10). Mintuilorul
ts nta, Biserica, in sens de societate vazuta, rului celui de multe feluri al lui
este o alcatuire ca oricare oamenilor, voi mar-
alta societate omeneasca, pentru organizarea a zis «Oricine
: Ma va marturisi pe Mine inaintea il
careia nu sint dispozitii de iar de eel

<>idin divin. Consecventa logicS §i fireaseS turisi si Eu pe el inaintea Tatalui Meu care este in cexuri ;
a acestui punct de vedere

i tins la negarea origin ii divine a ierarhiei ce se va'lepada de Mine inaintea oamenilor, Ma voi lepada <?i Eu el
... Deosebirea dintre cler §i Marcu,

laid n-ar*e loc in protestantism (Pr. prof. dr. Liviu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri»> (Matei, 10, 32—33; »,
Stan).
«Nimeni sa nu caute pe
A 5 a fiind, constatam ca in protestantism se acorda prea mare impor- 38- Luca 9, 26). Marele apostol Pavel zice:
tanta elementului laic. In consecinta, rolul pe ale aproapelui» (I Cor., 10, 24). $i dumnezeiescwl
misionarismului laic este aici ale' sale', ci fiecare
287
:>»6 DESPRE CREDINTA ORTODOXA DESPRE MISIONARISMUL LAIC IN B.O.
didascali, In «Studii Teologice»,

«$i noi sintem datori sa ne punem sufletele p. 67-80 Popescu M. Teodor, Ptimii
loan Evanghelistul a scris :
;
noastre pentru fratf» (I loan, 3, 16). §i iara$i il auzim pe marele apostol anul III, nr. 2, Bueuresti, 1932, p. 143).
bine pregatiti li se
Pavel zicind «Cuvintul lui Hristos sa locuiasca intru voi din belong
:
:
INVATACELUL Ati spus ca numai
:
barbatilor
in biserica. Eu as yrea sd
invatati-va mustrati-va intre vol, cu toata intelepciunea» (Col., 3, 16).
$i poate da incuviintarea de a predica chiar si
aiba un misionar orestin ca sa poata

Crestinul mirean este dator sa lucreze la indreptarea celor gre$iti, tiu ce anume pregatire trebuie sa
?
dupa cum s-a scris «Fratilor de va cadea vreun om in vreo greêalS,
:
r
predica in biserica ?
de Biserica pen-
fie aereditat
voi, cei duhovnicesti, indreptati-1 pe unul ca acesta cu duhul blindetii, PREOTUL In primul rind trebuie sa
:
Evr., El trebuie sa aiba, pe lmga

luind seama la tine insuti ca sa nu cazi §i tu in ispita» (Gal., 6, 1 ;
tru a raspindi cunostintele sale si oelorlalti.
care dau chipul ideal
12, 12—14). $i iara?i zice vi s-a dat pentru Hristos, nu numai sa
: «Voua insusirea invataturii de credinta, si unele insusiri
credinta riguroasa ortodoxa,
credeti intru El, ci §i sa patimiti pentru El, ducind aceea?i lupta pe care al adevaratului misionar laic, adica
: a)
adevarata sensibilitate pentru co-
ati vazut-o la mine ?i ati auzit-o despre mine» (Filip. 1, 29—30). r luminata, ferma, treaza §i activa b) ,
INVATACELUL : Bar sfintii paring ce zic in privdnta misionarilor muniunea

optimism sanatos si senin. Numai crestinul impodobit cu
laici ? infrinata ;
d)
poate fi un adevarat misionar ortodox.
PREOTUL $i sfintii parinti, avind in vedere invatatura Sfintei Scrip- un buchet de astfel de insusiri
:
care intelege si pretuieste valoa-

turi, care indeamna pe to|i cre$tinii la mintuirea fratilor lor, invata §i Zel misionar poate avea numai acela
com-
arata despre misionarismul laic ca este obligatoriu. lata ce zice sfintul rea bunurilor ceresti §i da seama, M
totodata,
nu
cit de mult
inseteaza
trebuie
dupa viata in
nu are aceste bunuri. Cine
loan Gura de Aur in aceasta privinta «Spun aceasta nu numai celor : patimit eel care
altora aceasta
aprins de zelul de a mijloci si
artagoî, ci §i voua, care sinteti sanato$i, pentru ca voi pe toti aceia pe Dumnezeu, acela nu poate fi
bunavointa de la gre§elile viata (Dr. Corneliu Sirbu, op. cit, p. 108—109 s.a.).
care ii cunoa§teti, sa-i abateti cu sirguinta $i
vechi al au existat
Bisericii Crestine
lor §i aduceti inapoi la mama oomuna (Biserica cea dreptmari-
sa-i INVATACELUL : In trecutul
mai insemnati sau oameni invatati care nu au
loare), caci nimic nu-i mai nobil decit armonia $i pacea» (Omilia III, oare si misionari laici
Contra iudeilor). fost hirotoniti preoti sau episcopi ? ^

numai misionari apoilogeti, oameni invatati
INVATACELUL : Intre misionarii laici pot sa fie §i femei sau PREOTUL Da, au fost mari
:
si
in fata imparatilor pagini si ina-

barbati ? care au aparat cauza crestinismului
Evangheliei lui Hristos. A§a au
PREOTUL Daca ceroetam istoria veche a Bisericii Creatine, aflam intea filosofilor celor strain! de duhul
:
pe care
c& §i femeile —
de§i nu predica in biserica, avind in vedere invatatura fost acei apologeti ai secolelor III fi IV, incepind
parintele
cu Codrat,
apologeticii, intre aim
bisericesc, il nume?te
marelui apostol Pavel care le spune «sa taca in biserica* (I Cor., 14, 34), Eusebiu, istoricul
continuind cu
imparatului Adrian (117-138) si
in afara de biserica faceau cu adevarat misionarism. Ca sa ne dam seama 125-126, pe vremea
amintit mai sus, intre anii 125—128; Anston cH
de acest lucru, sa-1 auzim pe apologetul Aristide de Atena care, aratind Aristide de Atena,
crestinismului contra lude.; or
vreme, a$a «Femeile cre$- mai vechi aparator in scris al
acea zice Pela, eel
misionarismul
tine sint curate
femeilor
ca
creatine
feoioareile. Ele
din
predica din dragoste (euvintul ilui Dum-
:
_ a fost iudeo-crestin de la jumatatea

veacului II sfmtul Iuslm — ,
Samaia, pe la anul 100- 1«M

Filosoful :?i Martirul, nascut la Sihem
,
n-ezeu) sclaviilor, scilavelor §i copiilor acestora. Ele se straduiesc sa

in-
filosoful Herma, care a Ira.l
credinteze pe sclavi $i, daca acedia sint cii^tigati pentru credinta in Tatian, nascut in Asiria catre anul 120,
Mmunu
sint numiti de-a dreptul — fara nici o deosebire
Afenagora, filosof cre?tin din Atena
lisus Hristos, atunci el pe la sfirsitul veacului II ;
,
Cartagina pe la anii 150—160.

Irciti ai stapinilor lor» (Apologia XV-a). Iar barbatilor care sint bine Felix in secolul II; Tertulian, nascut in
misionari de mare seama ai HI-
prtHjatiti, li se incuviinta a predica chiiar in biserica (Liviu Stan, op. cit.,
Toti 'acestia, mari apologeti crestini si
sericii lui Hristos, an fost miireni (a se vedea descrierea lor pe larg la

Preot prof. Dr. Corneliu Sirbu, op. cit., p. 55—87).
INVATACELUL : Care stat normeie canonice ale misionarismuhii
laic in functiunea sa din Biserica ?
PREOTUL Prima norma a misionarismullui laic este apararea dog-
:
melor dreptei credinte ortodoxe, deoarece dogmele sint izvorul din care
se nasc canoanele sau normele ce rinduiesc $i reglementeaza viata Bise-
ricii, ca organism social (cf. Valerian $esan, Curs de Drept Bisericesc
Universal, editie ingrijita de Dr. Milan $esan, Cernauti, 1942, p. 116).

A dona norma de care trebuie sa \ma seama miisionarismul laic este
aceea ca el trebuie initotdeauna sa fie subordomat ierarhiei, iar condu-
cerea lui sa-i apartina ierarhiei. Misiionarismul laic xmimai atunci este
puternio $i bine orientat, daca actioneaza din insarcinarea, trimiteirea
?i sub supravegherea ierarhiei.
pe care se bazeaza cele atirmate

INVAJACELUL Va multumesc, Cinstite Parinte, pentru osteneala
: cu indicarea locurilor
de a-mi fi dat aoeste lamuriri. Imi dau seama ca intrebarile mele an i
in aceasta carte i \
putut sa fie §i suparatoare, $i plictisitoare. Dai m-ajm gindit ca este

mai bine sa intreb $i sa dau pe fata indoieilile mele $i ale altora cu care Capitolul 1 : DESPRE ORTODOXIE
m-am intilnit §1 am stat de vorba. Socotesc ca aceste convorbiri imi vor Damaschin, Dogmatica, Bucuresti, 1938, pp. 26— 27.
Sf. loan
fi de mare folos in viata mea duhovniceasca. Grija care m-a facut sa Ortodoxe, M-rea Neamt, 1816, 29 30.
Dumnezeie?ti!e Dogme ale Bisericii p. r
ortodoxd, Bucuresti, 1952, p. 167.

intreb a fost aducerea aminte de cuvintele Sfintei Scripturi «Sfatul bun : Invat&tura de credinta crestind
Dicfionar de Teologie Ortodoxd, pp. 272—277.
te va pazi $i cugetul drept te va apara» (Pilde, 2, 11) Pr. Prof. Dr. Ion Bria,
$i iarasi «frate ;
:
Pidalionu], Minastirea Neamt 1844, fila 7, 75.

pe frate sfatuindu-se, sint ca o cetate intemeiata $i ca o imparatie ne-
IT!
biruita» (Pilde, 18, 19).
Capitolul 2 : DESPRE BISERICA
PREOTUL : Lui Dumnezeu se cuvine a-I multumii pentru toate, fra-
tele men, caci fara El nu putem face nimic. Invdidtura de credinta crestind ortodoxd, p. 154.
din oapul unghiuhii Matei, 21, 42 Marcu, 12, 10;
Hristos Cap al Bisericii, piatra : j
Isaia, 28, 16 Efes., 22 2, 20 I Perm, 2, 6.

Luca, 20, 17 ? Ps. 117, 22 ; 1, ; ; ,
Hristos temelie I Cor., 3, 11. :
loan, 20, 22-23; Fapte, 20. 28; 6, 36; I Tim., 4, 11; X

Ierarhia bisericeasca :
.
8 ; Efes., 4, 11—12 ; Evr., 13, 17 ;

Apoc, 21, 14.
Biserica: Luca, 10, 16; Efes., 2, 20.
Mlntuitorul a pus ierarhia in
Mlntuitorul ierarhia bisericeasca: Matei, 16,U; 1H,
Puterile cu oare a inzestrat
Luca, 24, 49; loan, 20, 22-23; Fapte, 2, 2-4; 1 G». 4, 1;
18; 28, 18-20; 16, 19;
5 4—-5; I Tim., 1, 20.
Biserica — turma si pastor: loan, 10, 16; Fapte, 20, 28; Col., 1, 18-20, 24;
I Petm, 5, 2 $.a.m.d.
39 _ credinta OrtodoxS
•
290 DESPRE CREDINJA ORTODOXA CALAUZA

Biserica locas de inchinare Matei, 21, 13; Luca, 46—49; Fapte, 11, 26.
: 2,
Capitolul 5 : DESPRE CULTUL SFINJILOR $1 AL INGERILOR t
Alte denumiri ale Bisericii in Sfinta Scriptura «Ogorul Domnului» (I Cor., 3, :

9),
«Casa Domraului» (Efes., 2, 19—22); «Mireasa lui Hristos* (II Coir., 11, 2; Apoc., 21, Sfintii sint prieteni si casnici ai lui Dumnezeu : loan, 15, 14; Efes., 2, 19; Iacov,
2, 9; 27, 17 s.a.); «Adunarea celor intii nascuti» (Evr., 12, 23); «Turma lui Hristos» 2, 23.
(loan, 10, 1"6); «!Sfesnic de aur» (Apoc. 1, 20; 2,
1); «Cetatea lui Dumnezeu* (Ps. t Sfintii vor judeca lumea : I Cor., 6, 3 ; Matei, 19, 22—23.
28 ; Evr., 12,
86, 2; Apoc, 3, 12) «cetatea Dumnezeului celui viu» (Apoc, 21, 2; 22, 19); «Stilp si
; Sfiintii, in viat>a aceasta fiind, se roaga lui Dumnezeu pentru noi Fac, : 20, 7 ;
temelie a adevarului* (I Tim., 3, 15); «Trupul lui Hristos» (Efes., 1, 22—23; Col.,
1, Ies., 32, 31; Ier., 14, 1; 15, 1—5; Dan., 10, 11—21; 14, 35—36; Zah., 1, 12; Iov, 43,
24) ;
«Zidire dumnezeiasca» (I Cor., 3, 9) ; «Biserica Slavei» (Efes., 5, 27) ; «Mireasa Mie- 8; II Cor., 13, 9; Efes., 1, 16—17; Filip., 1, 4; Apoc, 5, 8 ; 8, 3—4; 6, 10—11 ; I Tes.,
lului» (Apoc, 9); «Casa lui Hristos* (Evr., 3, 6); «Ierusalimul eel Nou»
19, 7; 21, 1,2—3; 1,2; II Tim., 1,3.
II Tes.,
(Apoc, 3, 12; 21, 2); iiCasa lui Dumnezeu* (I Tim., 3, 15; Evr., 10, 21 s.a.). Sfintii au puterea de a face minuni mari Rom., 2, 10. :
Biserica este o turma si un pastor avind de cap pe Hristos loan, 10, 16 I Petru, : ;
Sfintii si Ingeru pnmesc venerarea ce le-o a-auc oamenn iv Kegi, i, i j : ; z, i?|
2, 25 ; si e sfinta, pentru ca sfint este Capul ei Efes., 5, 25—27 Col., 2, 10 /nvd/d- : Dan., 2, 48 8, 17 Num., 22, 31 Fac, 19, 11 Ios., 14, 15 15, 13.
; ; ; ; ;
; ;
tura de credinfa cre§tina ortodoxd, p. 155. Ingerii se ingrijesc de cei ce cauta mintuirea Fac, 24, 7; Ps. 33, 7; : 90, 11;
Misiunea Bisericii este de a face indreptare pacatosilor, deoarece toti sintem Dan., 6, 25 Matei, 4, 6 Evr., 1, 14.
; ;
pacatosi: Matei, 9, 12; 13, 24—30, 49 ; loan, 1, 8; Iacov, 3, 2 ; II Tim., 2, 20. Ingerii se bucura de mintuiirea pacatosilor Luca, 15, 7 10. : —
Biserica noastra Ortodoxa se numeste sobomiceasca, fiindca ea are menirea de
a se traspindi in
toata lumea si din. toate timpurile Matei, 28, 19. :
FACTNSTIREA SFINTEI FECIOARE MARIA
Biserica se numeste apostolica, fiindca ea este zidita pe temelia aipostolilor,
piatra din virful unghiului fiind Iinsusi Hristos Efes., 2, 20—22 Apoc, 21, 14. : ; Prea-sfinta Fecioara Maria este mai sfinta decit toti sfintii si ingerii: Lucia, 1,
Biserica cea luptatoaire si cea biruitoare alcatuiesc o singura Biserica, avind 28—29, 40—43.
acelasi Cap, pe Hristos: Rom., 14, 7—9; Efes:, 1, 10; 2, 19; Filip., 2, 10; Evr., 12, Este fericita de toate neamurile : Luca, 1, 48 — 49.
—
22 23.
Miintuitorul purucea asculita de mama Sa si are grija de ea : loan, 2, 3 — 10 ;
Mintuitarul a intemeiat Biserica Sa pe Cruce si la Rusalii cimd a trimis pe Duhul 19, 26 ; Luca, 2, 51.
Sfint : Fapte, 1, 8 2, 1—4 ; 20, 28. Luca,
;
Prea-sfinta Fecioara Maria este plina de har si binecuvintata intre femei :
Noi ne facem membre ale trupului lui Hristos prin botez si Sfinta Impartasanie mai cinstita decit Heruvimii Serafimii
:
1, 28; ea este mai sfinta decit toti sfintii si si :
Matei, 3, 11 loam, 6, 50 ; I Cor., 12, 13—27 ; Efes., 4, 4—5.

;
Matei, 21, 6.
Capitolul 3 DESPRE SFINTA SCRIPTURA

DESPRE CINSTIREA SFINTELOR MOA$TE
:
Capitolul 7 :
Sfinta Sariptura este colectia cartilor sfinte, care au fost scrise sub insuflarea
Trupurile oamenilor boteza/ti sint locasuri ale Duhului Sfint Fapte, 19, 11—12;
Duhului Sfint Invdfdtura de credinfa cre?tina ortodoxd, intreb. 29, p. 18.
:
5, 15; I Cor., 3, 16—17; 6, 19.

Sfinta Scriptura se numeste si Biblie : inv. de cred. cre$t. ort., p. 18.
Trupurile oamenilor sfinti nu se supun legilor stricaciunii Fac, 5, 24 ; Evr.,
Cartile canonice ale Vechiului si ale Noului Testament : Invdf. de cred. cre$t. 11,5. -
ort., p. 21.
Cartile necanonice din Sfinta Scriptura : Invdf. de cred. cre$t. ort. t p. 23.
Capitolul 8 : DESPRE CULTUL SFINTELOR ICOANE
Capitolul 4 : DESPRE SFINTA TRADIJIE In Vechiul Testament sfintele icoane au fost f acute din porunoa lui Dumni'/.cu :
Ies., 25, 18; 31—32.

Sfinta Traditie : loan, 21, 25 ; II loan, 1, 12.
Inaintea acestor icoane sfinte, care s-au facut cu porunca lui Dumnezeu, se tn-
Predaniile : I Cot., 12, 2.
chinau credinciosii Vechiului Testament, le tamiiau si le puneau candole sa aT<lft r
Unele lucruri nu se gasesc scrise in Sfinta Scriptura: Iuda, 14—15; H
1, 9,
tot din porunoa lui Dumnezeu : Ios., 7, 6 ; II Regi, 12, 20 ; Apoc, 11,4.
Tim., 3, 8 ; Fapte, 20, 35.
Aceste icoane, f acute de miini omenesti, cu porunca lui Dumnezeu se llncau
Predania este ocrotita de Duhul Sfint: Matei, 10, 19—20; loan, 16, 12—14; I Tim,,
lia mare cinste in Biserica : II Regi, 7, 2 ; III Regi, 5, 6.
3, 15.
Icoana se justifica prin intruparea Fiului lui Dumnezeu: loan, 1, 11.
—
292 DESPRE CREDINXA ORTODOXA

... 'A '
-
*-
Capitolul 9 : DESPRE VENERAREA SFINTEI CRUCI , <

> - : .
•
- . .
- • :
Siinta Cruce a fost altarul pe care s-a adus iertfa cea adevarata pentru toti oa- DESPRE POST
. -
Capitolul 13 :
nienii din toate timpurile : Evr,, 9, 11—14; CoL, 1, 20. .
In Sfinta Scriptura
cuvintul Gruce are doua intelesuri poruncS data de Dumnezeu omulm Fac ., 2, 16, 17.
este cea mai veche
:
unul spiritual : si unul Postul
Isaia. 58 Ier., ....
material Matei, 10, 3&j 27, 32 Marcu, 7, 34 15, 21 loan, 19, 17, 25. recomanda postul si il impune Deut., 9, 18 : , ,
: j ; j
: Legea veche
Crucea ca mijloc de mintuire a fast prefigurata in Vechiul Testament :. Num., 6 Iael. 2, 15.
28 -
Jud., 20, 26 j I Regi, 7, ;
21, 9 si in Noul Testament 14—15,

t
Matei, 2 Luca, .1
: loan, 3, 1
Mintuitorul a postit 40 de rile ?i 40 de noptf in pustie : 4, ,

4, ,
Cuvintul Cruce celor pieritori nebunie este, iar pentru noi, cei ce ne mintuim, Matei, 16 18.
ne-a hwatait sa postim si cum sa postim
*
: 6,
si
este puterea lui Dumnezeu : Luca, 23, 26; I Car., 1, 18 Gal., 6, 14; Efes., 2, 14—16; la noi decit cu post si rugaciune Matei, 17, .1
Diavolul nu poate fi izgonit de
; ,
:
Filip., 2, 3—9 ; Col., 1, 19—20 ; 2, 14—15. -'i
Marcu, 9, 29. -
•
:
-
Posteau %\ sfintii apostoli : Fapte f 13, 2—3 \

II Cor., 6 P 5.
Capitolul 10 : DESPRE SEMNUL SFINTEI CRUCI •
•
•.
*
\
Iacov a binecuvintat pe fill lui Iosif, cu miinile in chipul crucii : Fac, 48, 13 — 15.
6. 8 iviaiei, u, 6—1xu.
io h
U;
Cei ce mi fac semnul crucii sinf vrajmasi ai Crucii lui Hristos Dumnezeu: Ioel, 1, 14 2, 11
Postul este de folos in vremea judecatilor
: Filip., 3, 18, 19. lui j
Semnul Sfintei Cruci va vesti venirea a doua a Domnului Matei, : 24, 30 — 31 ; este
lona, 3, 4—7.
semnul puterii si al biruintei lui Hristos I Cor., 1, 18 Col., 2, 15. :
;
vreme de necazuri si primejdii : Matei, 4, 3. *.

.
In
• «
-
Luca, 2 37 Cor., 7 5.
Postul trebuie insotit de rugaciune
i
.
: ;
I
Capitolul 11 : RUGACJUNILE PENTRU MORJI •
.
La judeoata particular a. a fiecarui suflet, eel drept merge la rai Luca, 23, 43 :
; -
DESPRE JURAMlNT
•
iar eel pacatos si nepocait se duce in iad Luca, 16, 23 Evr., 9, 27. : ;
Capitolul 14: .
L
<
Noi avem porunca sa ne rugam pentru tofi oamenii Marcu, 9, 23; 11, 24; Efes., se ca martor Dumnezeu: Rom., 1
:
Juramintul este permis atu^ci cind ia

6, 19; Iacov, 5, 16; I Tim., 2, 1.
Pomenirile celor morfi se intemeiaza pe legea iubirii Efes., 2, 19 20. : — II Cor., 1,23; Evr., 6, 13.
Fac, 22-23 Ies., 6, 8 III Regi, 8, 31-32 Apnr.,

Despre juramintul solemn 14, ; ,
;
Pentru cei ce au murit nemarturisi|i in pacate de moarte, nu ne putem ruga :
,'-,•
Iacov, 5, 16. 10, 5—6 s.a. .
Celdr ce au pacatuit impotriva Duhului Sfint nu li se iarta paoatele nici in •
veacul de acum, nioi in eel viitor Matei, 12, 31—32 Rom., 10

6, I Cor., 13.
CONDITHLE MlNTUIWI SUBIECTIVE
: ; ;
'
'
Capitolul 15 :
t
S1MBOLURI RITURI Dunmezeu omul: loan, 15, 5-7) Rom., 3,

Capitolul 12 La mintuirea subiectiva lucreaza
: §1 si *1
'
Lucrarea omului Mate,,

23 _24
1...
.
.
8-10; Filip., 2, 13-16 s.a. :
Sfintul Duh este simboldzat prin cuvintul «Apa» : loan, 3, 5 —7 39 ; 38, ; «Apa
.
5 15-17; Efes., 2,
6-13; Cor., 10; Gal., 5, 6, I Tim., 6, 18-19; Iacov,

vie>: loan, 4, 20; 7, 37, 29; Apoc, 7, 17; 2, 6; 21, 22; 1, 17; «Apa roditoare» : Isaia, £-26 IL! 5, 29 ;
Rom., 2, II 5,
27, 3; 44, 4; 58, 11 ; «Apa care potoleste setea» Isaia, : 41, 17 —18; 55, 1 ; «A,pa cur&- 2, 14—16; Apoc, 20, 12 s.a.
tf>toare»: Iez., 16, 19; 36, 25; Efes., 26; Evr., 10, 22; «Apa tainica si din destul*
5, :
•
Isaia, 58, 11 loan, 14; Apoc, 22, 11 ; «Apa data in Dar»

; 4, Isaia, 5, 1 Matei, 3, 11 : ; ;
Capitolul 16 : DESPRE CELE SAPTE TAINE 1 1
Luca 3, 16. •
Sfintul Duh simbolizat «Vint care bate unde vrea» ca sapte in Vechiul Testament: Fac 2 1,
loan, 3, 8 Despre insem.atatea numarului
.
si I Cor., : : ; 2^ ,
23; Lev., 13, 2.1, IS)

12, 11 ; Filip., 2, 2; «Porumbel» Matei, 3, 16; Marcu, 1, 10; Luca, 3, 22; loan, l 32;
:
p
15; 7, 2-3; 6, 7; 8, 4, 10, 14; 33, 1-3; Ies., 12, 19 ; 37, 15,
«Pecete» : Efes., 1, 13 4, 30 II Cor., 1, 22 s.a.
; ;
11—12 29, 10 Zah., 4, 1—2.
25 8—10 Ps. 148, 164 Ier., 25,
-
» * ; ;
;
;
Crestinii sint simbolizati prin cuvintele : «Miei» : Isaia, 40, 11; Matei, 10, 16; 3-4; Apoc, II ., 0,
22; Luca, 17, 1, 4, 2, 1
in Noul Testament: Matei,
; ,
18,
«VuIturi»: Ps. 102, 5; Isaia, 40, 31; «Arbori roddtori» Ps. 1, 3; Ier., 17, 8 «Cerbi» : ; :
Ps. 17, 36; Av., 3, 19; «Smochini buni» Ier., 24, 1—8; «Oi» Ps. 77, 57; Zah., 13, 7; 15, 7—8; F6, 1, 17.
: :
Ort., 332; nuu pe l.,r M

darudle Sfiniului Duh: Inv. de Cred.
.
Matei, 25, 33 26, 31 loan, 10, 11 16 ; 21, 16 Si.a.

; ; — Sapte sint *i
p.
cap. 16.
— -
'
CALAUZA 29S
294 DESPRE CREDINTA ORTODOXA .
sau ..punerts,
Capitolul 17 DESPRE TAINA SFINTULUI BOTEZ primesc sfintfrea prin hirotonie
:
Sint trei trepte ale preotiei, care
i
Tim., 14 22
miinilor preotiei» Filip., 1,1; Fapte, 6, 6 j I :
4, ; 5,
Botezul din apa si din Duh este rinduit de Mintuitorul spre intrare in Imparatia
chemarea apostolilor: Marcu, 13; Luca,3. 6, 13-16; 2) <h-
Preoîa ca Taina 1) :
Ceruxilor loan, 3 1—6 ; trebuie sa se faca in numele Tatalui si al Fiului si al Sfin- Fapte, o-
1-24 3) transmiterea harului 6, 8
: f ;
tului Duh: Matei, 28, 19—20; Marcu, 16, 16; este «nastere de sus»
marea celorlalti ucenici : Luca, 10, ; :
loan, 3, 3—7. :
loan, 1—2. „ .„
Botezul li se face prunoilor precum, odinioaira, taierea imprejur Fac, 17, 10 14 j : — 4,
Puterile harice date apostolilor, episcopilor ?i preotilor Matei 5 12-13 18,

:
.
,
...
Luca, 2, 21. Fapte. 2 4; 8 16-17;

11- 28. 20, Marcu, 6, 7-13; Luca, 24, 48-49;
loan, 20, 23;
Botezul «caselor» era al famildilor si deci si al copiilor I Cor., 1, 16. Cor., I Petru, 5. 1-4; Apoc., 1.
I Tes., 1, 14; I
:
13, 10-11; 19, 18; 20, 11-12; 4, 1 ;
6*510 daruri sau putor,

Capitolul 18 DESPRE TAINA SFINTULUI MIR '
episcopilor si preotilor,
:
'Mtotuitorul da ierarhiei biserice^ti,
Despre vindecatoare Matei, cap. 10. :

sfintire prin untdelemn in Vechiul Testament : Fac, 28, 11, 18.
Noul Testament Rom., 12, 6 I Cor., 12, 4—6 I loan, 2, 20, 27.
In : j ;
In Noul Testament se administreaza «ungerea cu sfintul Mir» numai de catre Capitolul 22 : DESPRE TAINA NUNTII (CASATORIA) '
apostoli si urmasii lor: Fapte, 8, 15; I Tim., 4, 14; si numai celor ce primesc botezul Dumnezeu chiar de la mtemc.c-,,-,.
Tataa nuntii sau a casatoriei a orinduit-o
crestin: Fapte, 8, 14, 19; Efes., 4, 30; Ungerea cu Sfintul Mir se cheama si «Pecete»
lumii: Fac, 1,27—28; 2, 18, 21—24.
:
II Cor., 1, 22; Efes., 1, 13—14; 4, 30.

in
Mintuitorul sf t este casatoria, participtnd la nunta dm Cana :
loan, 2, 1 «.
Efes., 5, 32.
Apostolul Pavel o numeste Tataa :
Capitolul 19 : DESPRE TAINA SFINTEI 1MPARTA$IRI

MASLU
Taina Sfintei Impartasiri a rinduit-o Insusi Domnul nostru Iisus Hristos la Cina
cea de Taina: Matei, 26, 26—28; Marcu, 14, 22—24; Luca, 22, 19—23. evanghelica si apostolica Ma.rcu, 6, 12
Taina Sfintului Maslu este de origine :
Aceasta Taina a fost data spre savirsire numai apostolilor si urmasilor lor Tit, :
14—15 I Cor., 4, 1 Iacov, 5, 14—15.
13 ; loan, 5, ; ;
1, 3—9.
i
Mireanul care va indrazni sa savirseasca aceasta Taina fara a U hirotonit

episcop sau preot, va fi pedepsit de Dumnezeu Rom., 15, 4; I Cor., 10, 1 12; Iacov :
Capitolul 24 : DESPRE PUTEREA DISCIPLINARA -
4, 5. Ortodoxa o are numai ierarhia supenoara , \u-

Puterea disciplinara In Biserica Cor.,
Cine vrea sa primeasca Sfinta Impartasanie trebuie sa fie spovedit si bine pre- 18-20; loan. 13, 20; 20, 22-23; Luca, 10, 15; 1
sericii Matei, 10. 40; 18, 18; 28,
:
gatit sufleteste I Cor., 11, 27—29 Evr., 6, 4—6 I loan, 1, 9. Tim, 19-^0 5, 19-20.
: ; ;
5, 3-5 II Cor., 10, 6 ;
II Tes., 3, 14 I 1, ; ; ;
Capitolul 20 : DESPRE TAINA POCAINTEI SFINTIREA

strica.-iunii
Taina pocaintei a fost anunfata si instituita de catre Mintuitorul Matei, 18, Adam, toata faptura a fost supusa desertaciundi si
:
Prin caderea lui
18 loan, 20, 23 Fapte, 8, 22. Rom., 21.
; ;
din care se va izbavi : 8, 20,
Pocainta consta in a-{i marturisi pacatele la preot: Luoa, 5, 32; 11, 18; loan pilda oa prin rugaciune si binecuvintare sa sfmlnn «bi. c
20, Mintuitorul ne-a dat

19—23 Fapte, 38 19 folosim Matei, 19 I Tim., 4, 4—5.
; 2, ; 3, ; 19, 18 ; 20, 21. tele de care ne 14, : ;
Numai episcopii am aceasta putere de a marturisi si a dezlega sau de pentru sfintire sint: 1) apa: loan, 5, 14; 3 2 / ..)
preotii Cele mai obisnuite elemente
;
si
Iacov. 5, 14; Ap.ii-..
18; Marcu, 6, 12—13; Luca, 13, 5; loan, 20, 21—23; I Tim., Luca, 34; Ew., 9
untdelemnul: Fac, 28, 18; Marcu, 6, 13;
a tine pacatele 10, 1,
: Matei, 18, ,
1, 20; II Cor., 4, 7. 6 3) vinul : Luca, 10, 34 ; loan, 2, 1—11.

6, ;
SERBAREA DUMINICII IN LOCUL SlMBETEl

Capitolul 21 : DESPRE TAINA PREOJIEI (HIROTONIA) -
Capitolul 26 : DESPRE
a fost de abia v.-
Taina preotiei sau hirotonia este descrisa in : Matei, 18, 18 ; loan, 20 —21 — 23 ; Prima sarbatorire a simbetei de catre poporul lud Israel p..
5—9 Sim 25 Deut., 5, 15.

Tit, 1, ; T Tim., 5, 19—22 ; Fapte, 6, 1—6 ; 20, 17, 28. mea lui Moise, in pustia Ies., 16, : ;
—
296
DESPRE CREDINTA ORTODOXA CALAUZA '
:>!)/
3 da
Hnstf Rom.,
Hristos. "Si
f
l
10,
0°
St
4 S
Venirea 1UI HriSt ° S Gal 3 19 S
la
Jf*venirea Credin t ei nu mad
dupa - u > Legii este :
'
'• "^ Botezul crestin ddeseori se numeste «inviere» sdu haina noua :
Col., 2, 12 — 13 J
;
slntem sub calauza Gal 3 :
Gal., 3, 27.
Imparatia- lui Hristos cea de mii de ani este rastimpul in care Hristos d limitat,
^
.
911 le9ami nt CU Urma5H 1Ui H,dSt0S (N0U1 Israel 1
31-aJrSn 8 'nrL f
» :
31. d legal puterea diavolului -asupra oamenilor : Col., 1,3.
Capitolul 30 : DESPRE VESNICIA CHINURILOR 1ADULUI
^^^
V ^ """^
^ Dan., 12, 2; Matei, 25, 41—46;
umbra, o icoana a celui
s-au facut noi» : II Cor., 5,
Nou
17
: Evr
Gal., 2,
10
18-19
1 Col 2 '
^ 7
? ''
li " t0ate
° Chinurile iadului vor
Marcu, 3, 29 9, 43—48. ;
fi ve*nice : Isaia, 26, 24 j
Judecata de Apoi urmeaza a se face mai ales pentru patru lucruri 1. Ca sii :
se arate dreptatea lui Dumnezeu; 2. ca sa se arate nedreptaiile oamenilor 3. ca ;
CURATE sa fie rasplatite faptele cele bune ale celor drepti ; 4. ca sa fie pedepsite paoatelo
In Legea Darului 11; 13; Eel., 11, 9; 12, 14; Isaia, 13, 11; let.,
„u mai sW mlncaruri curate si n e curate celor rai: Iov, 34, 11; Ps. 61, 95,
ra , 1 aomuluivined:m,k 1 im a lui:Matei,l 5 ,ll.Marcu,17,20.
•
Fapte
P 10 15- ne™ 10 Matei, U6, 27 13, 41—42 25, 46 Rom., 2, 5 II Petru, 3, 7.
'
"" 17, ; ; ; ; ;
Mintuitorul ne invaja ca sufletul omului este tot ceea ce e mai scump din v'u\\<\
'
U
Fapte ,JTS° dS ItTT "r
31 S!ngele
" animalele SU 9 rUmat sto
° *««, lui Matei 16, 26 Marcu, 8, 36 ca este nemuritor Matei, 22, 31.
: ; ; :
Iadul este loc de chin vesnic Matei, 18, 8; 23, 35; Mdrcu, 9, 45; Luca, 16, 23; :
—
Apoc, 14, 10 11; 20, 10; chinul si osinda sint vesnice Isaia, 66, 24; Matei, 25, 46; :
Capital* 28 Marcu, 3, 29 II Tes., 1,9; Apoc, 14, 11 ; 20, 10.

DESPRE DATA CELE1 DE A DOUA
;
A DOMNULUI
~W VENIKI
: i
SAU DATORIILE CELOR CREDIN

M at e
De
i
Pr e
24 3 &
a
^4 ;t r3 5 a ;
i i a dOUa & D *«W ^^ * - EW. ca om, nu
Capitolul 31: STATUL IN CONCEPT^ BIBLICA
CIOSI CATRE STAT
3ua Domnului va veni noaptea «ca un fur» : Matei, 24, 43 , I Tes 5 1_2 Toate stapinirdle care conduc tarile sint puse de Dumnezeu, iar cine nu se SU-
pune lor se impotriveste legii lui Dumnezeu : Matei, 26, 52 ;

Rom., 13, 1 —5 ;
Tit, 3, I
;
2, 18; Apoc., 13, 1—18; 20, 1—10. '

IOan ' I Tim., 2, t— 3.
1
Despre armata sfca»tului : Matei, 8, 5—15; Luca, 3, 14; 7, 1—10; Fapte, nap. 10;
I Cor., 9, 7.
Capitolul 29 despre IMPARATIA CEA DE Mil DE ANI Matei, 24—27; 22, 21
.
Despre plata impozitului si alte datorii catre stat 17, |
(MILENISMUL) :
c re se scrie la
Rom., 13, 7 — 8.
***£?££** 7Z i B, 36
Apocalipsa estG un numar
**** * ***- Patriotisms : Matei, 15,
*
24—25 j Rom., 2, 10.
Împaratia lui Hristos va fi duhovniceasca

•
: Luca, 17, 21 loan, 36

18. Ron,,
DESPRE VORBIREA IN L1MBI (GLOSOLALIA)
, ,
Capitolul 32 :
Imparatia ou va avea sflrsit Ps. 44,

: 8; Dan., 7, 14; Luca, 1 33- Efes 1 on Adevarata vorbire in limbi este cea care comumica ceva celor carora se m<im'
21 ea va fi o lmpara t ie a drepta t ii
;
Isaia, 16, 5 32 Ier 23 5 inteleg este nevoie de alt dar, t.ilm.i
•
:
, 1
seaza: Fapte, 2, 4—13; daca ascultatorii nu ,il
Co.. t^TS^Z* 5
* BiSSriCa S3U <<TmPUl
MHH^tta*. 4, 4-15,- 5, 23 ,
cirii : I Cor., oap. 14.
Fapte, II,
Darul vorbirii in limbi a fost proorocit de prooroci 5;
de a dtT\?t ^ f 't
G 1111 ^^ 3 a ' Ui HdSt0S Se «« »»- P* bala „„*«* celei 27—28; 2, 11.
: Ioel, 3, 1
Darul vorbirii in limbi a fost pentru cei necredinciosi un mijloc hotarltor <le *»
se convert!: I Cor., 14, 22 -2d.
f* ^^
limbi este mai mic ca darul piroorociei sau al talmacii ii I "i
N in
.
Darul vorbirii <
^
:
te a ln
"** nUm9i Prkl b0t6Z sau
na,ter
.nciîcred eaTnaDls4
ciin dpd si dm nT
r Duh f :
r
loan, 3, 5.
14, 9, 23.
Cor., 13, 1,8.
Valoarea dragostei depascste vorbirea in limbi : I
»
298
DESPRE CRED INTA ORTODOXA
CALAUZA 2!M>
Capitolul 35 : DESPRE OASTEA DOMNULUI

* 1
T
Toti crestinii care au botezul ortodox

numele Prea Sfintei Treimi slnt ces-
in
*^% r *
tui ai Domnului: II Tim., 2, 3, 4 Efes., 6, 13—18? I Tim., 6, 12; II Tim., 4, 7.

;
Rugaciunea de la botez, din Molitfelnic, spune «$i fa pe acest copil, care sc bo-
:
teaza, ostas ales al lui Iisus».
<*~, . „ ^ MORT
1
, D HS PRE VOMIREA Capitolul 36: DESPRE DEASA SAU RARA lMPARTA?IRE CU SFINTELE
, (NECROMANTW) sA[j spm CINSTITELE TAINE ALE LUI HRISTOS
Mtatuitorul nostru lisus Hrdstos
a numit ferirfH M « Pregatirea cuvenita pentru impartasire I Cor., 11, 28. :
Cine se impartaseste nepregatit va fi pedepsit Evr., 10, 27; I Cor., 11, 27, 29
:
Cei viinovati de neascultajrea acestor porumci se imbolnavesc sau mor I Cor. :
11 Ô
Capitolul 37 : DESPRE MISIONARISMUL LAIC IN BISERICA ORTODOXA

.
Misioroair laic (mirean) este acela care
predica cuvintul lui Dumnezeu, neavlnd
Capitolul 34 : DESPRE CALENDAR hirotonie sau hirotesie (Prof. Liviu Stan, Mirenii in Bisericd).
Misionarul laic (mirean) aire vode a predica in public numai dacS va fi trimis
Pe
si
anul 1760, calendarul
la
oanonul 61 al Sinodului din
ramasese in uraS cu
Cartagioia).
11 rii» ^
(canonul 7 apostolic
de ierarhia biserdceasca
10, 15).
: «$i cum vor propovadui de nu vor fi trimisi ?» (Rom..
Calendarul vechi pe la anul

1816 ramasese in nrmJi n», m n Sfintii apostoli au mers la propovaduire din porunca Mintuitorului : Mated, 10, 10;
28, 19 ; Marcu, 16, 15 ; loan, 21, 20.
Numai ierarhia bisericeasca are dreptul planar de a trimite misionairi, fio vi
rw°s r. sssLsr *
- -""" **<"> «— *- - «* -
clerici, fie laid (Prof. Dr. Corneliu Sirbu, Misionarismul laic in lupta antiscctard).
..i c. su „ 8i de
, „ JS» '„'; .5 - ,f '
!,
'
h
- ^ A "°" "' '°"' M
Ortodoxe.
"^ W fdCUt pentru P acea
# «****«! Bisericilor
I
--
•
* ** •
'
CUPRINS
1
.
•
.
1
•
Pag.
; 5
• %
» •
'
edifia a Il-a 7
. .
Prelata la .
-
•
Predoslovie .
9
•
Inainte (la edifia 1) ;

10
Cuvint
•
mainte (la editia a ll-a) 11

1
Cuviht
»
.
Capitolul
Capitolul
1
2:
Despre
:
Despre
ortodoxie
Biserica
..•••'"" •
16
24
Despre Sflnta ScripturS 32
Capitolul 3;
Despre Sflnta Trad«ie * . • • 43
Capitolul 4; ingenlor
;
al
.
cultul sfintflor si . .
52
-
Capitolul 5 Despre
•
Sfintei Fecioare Maria

Despre preacinstirea 69
Capitolul 6
•
cinstirea sfintelor moaste . . •

75
Capitolul 7 Despre
•
Capitolul 8 Cultul sfintelor icoane . • 85

1 \
.
.
.
Capitolul
Capitolul 10
9
:
Venerarea Sfintei Cruci
Semnul crucii
.••••' • • 90
95
'
Capitolul 11 :
RugSciunile pentru cei mortt . • • 103
i
Simboluri si rituri 107 )y

Capitolul 12
.
115
.
'
Capitolul 13 : Despre Post

•
I
Capitolul 14
• Despre juramlnt 118
I
mintuirii subiective 128

Capitolul 15 \
Conditiile
'
•
'
'
Depre cele sapte Taine 131

'
Capitolul 16 :
Despre Taina tfotezului . . • 141

Capitolul 17 :
Taina Sfintului Mir 147

Capitolul 18 Despre
.
Taina
*
Sfintei ImpSrtSsanii
19 Despre 153
Capitolul _ _ _ &
Despre Taina Pocaintei 160

ranitolul 20 :
170
NanUi (Câtoria) . . •
Caûl 22 : Despre Taina 175

Maslu
.
.
t
Despre Taina Sfintului . . • 179

Capitolul 23 :
Despre puterea disciplinary

*
'
Capitolul 24 :
. . • •
182
Capitolul 25 : Despre sfintirea naturii . . • • • 185

Dunun.cu in locul s.m
Capitolul 26 : Despre serbarea
^
-
Pag.
*
Capitolul 27 Despre mincaruri curate si necurate 201
Capitolul 28 Despre data celei de a doua veniri a Domnului * 205

Capitolul 29 Despre tmp&r&tia de mii de ani (mileniul) . * 210
Capitolul 30 Despre vesnicia chinurilor iadului 221
Capitolul 31 Statul in conceptia biblica ...... 225

232
Capitolul 32 Despre vorbirea in limbi (glosolalia)
: .
Capitolul 33 Vorbirea cu cei mort,i

:
247
Capitolul 34 Despre calendar 258
Capitolul 35 Despre «Oastea Domnului» ... 271
....
.
"278
Capitolul 36 Bespre deasa sau rara imp&rtasire
Capitolul 37 Despre misionarismul laic in Biserica ortodoxa 283
Cdlduzd cu indicarea locurilor pe care se bazeaza cele afirmate in aceasta carte 289
Bibliograiie selectivd •
300
Cuprins . . .. . , .
. . 302
.
i
• -
* •
(
'
••:
'
• i
.
»*' I
•
!
• '
-
I
' '. i
. .
<
.
301
BIBLIOGRAFIE SELECTIVE
«Mitropolia Ardealului», 11 12/

1
Pr. Prof. Marcu Gr. r
Traditia in Biblie,
1966. Teologice>> •10/1967.
BIBLIOGRAFIE SELECT VA I
I
9iCe>>
Mehedinti
RrMfxc.'i
7
V.,
?5 aTp^^=^'
Apostolicitatea Siintei Tradifii, «Studii
«Studii
9_
d uh7vnicea^ «Studii Teoio-

Teolo-
.
• .
- I.
.
4
p rM 1 r c e a loan, PreilguMffle Crucii in Vechiui Testament,
^
.
,
^^ ^^
- *
••
.a/sdesecta^^tudiiôlogice^.S-eAâ Teologicei>i g _, 0/
19S1 prdznuirea Dumin/cfi. Tipografia Bu-

•
.'
sinibetei si
£/b/ia (Sfinta §idumnezeiasoa Scriptura), ed. 1914 si 1968 'pr. Paschia C, Desiiin/area
r# COnf * Alexe $t " Biserica una $/ Bisericile 'cele multe, «Ortodoxia» covina, Bucuresti, i.a.
'>/lw
Z iXnportanW ~*»» *"» «*« **«* *«».
r
^^C^SniSâie cuiiuiui Maicii Domnuiui, -Studii

Teologioe,
«Stud^Teo"giclf/9"lO/1971 -'
° 3-4/ 4 ereziiior secte/or, «Studii
Pnvire isioried asupra scMsmelor,
si
r Pr ° f* Brani * te Ene Problema
po pescu T.,
" uniiicdrii calendarului, «Ortodoxia»
9/io« <
TCOl 50 '
despre cultul slintilor, «Studii
°$ opelTu^T Doclrina Bisericii Ortodoxe
° rig/nea /nSf/fUireQ
* d ôltarea cultului ere,.
tin, Jmki^^^ '
Teologice.> 5-6/19|l
p adu ^ Semn/fica/ia ortodoxd a Bofezu/ui Domnuiui, «Ortodo-
Pr. Prof. Brani§te Ene, Teologia icoanelor,
«Studii Teologice» 3—4/1952
Bria Ion, SfJma Scriptura si TracU/ia, «Studii Teologice», 5—6/1970 XI
°A^Sfaasgstrzr"
r
""
C
P
unea Ion fmparafia lui Dumnezeu mm* rum
(sensul ei neotestame °.
N
'
'is,
x/r-f
«MitropoIm Ardealutui», 11— 12/1971.
i a
!' <
n tar)j, Sis.'.-.:
G C t B U n G S l0]1 CultUl MaiCl! Domnului
1
'
«Mitropolia Ardealului»,
9— IO/1971! * '
Dron C. Canoanele, ed. II, Bucure?ti 1933. glce.,^1067. H „!los M proieclte a Ico.nei S«te, .Mtoo-
WWb ^^ st4ntlote Di ,„ us
f
C f
-1 QO?
h l r [ C
° ° U
S ?i N a z a r [ e C" c « yduz« predicatorului, Bucure § ti, 1901 «(»*,.
poll. e «Ic Mr.rftBi ,1 oto
„. „, Tcmc /U ,flc leolo,ic
rtr*Ji :*£Z?£
X
l
Temeiurlle Ci udil .
N ,
biblice $ patristice ale ierarhiei bise-
ricesti, «Studn Teologice»,
, ;
3—6/1950.
a S lin Do 9^tica trad, in rom., de Pr.
I a Dai D. Fecioru
siPr
->] nMmnrl
F(T. Olimp Caciula,
i°- p ?. nol
Bucure$ti, 11938.
• ' t
P r. Prof. D e h e 1 e a n u P., Manual de sectologie, Arad, 1948 lui.-, 3/1962. 1953.

TJ/cu fea ce/or ? Taine Bucuresti
,. ,
01 D St5niloae -1. I-IV,

voLV-Sc^cS^y^l^ - ' ' Sibiu. 1945-46 *
ron, £Viidn SJiSBl il! U&
Teolo^cet
*"*«*"^ «^>-
^/!^?'
l
*" HarismeIe dupd e P Jstolc ^ G siintului apostol Pavel, «Studii

«fcr 7 Taine, in crestine, <<StudJiTeologice
9/1971.
;
^19s
64
nfQ ^.^ q ^^ wMitropolia ArdealuU.i..,
'
c* £ ~ e ° r
r
terarWa he C
bisericcascd dupd epistolele siintului apostol Pavel,
? l
«Studn Teologice», 7—8/1971.
Ichim D., invafatura ortodoxd despre siintele icoane, «Studii Teologice», 5—6/
1970.
1
?*?^?^* V
tnnM in <<Ortodoxia>>, 1/1951.
fanfa,
U/
';
^ 5tof Ji1 Wa/a BiseTicii > M de jnvd/dmra neoprofes-
Arhirn Hie Cl'eopa, Cuvim dc l&murire in legaturd cu rdtacirile stilistilor f
«Bisenca Ortodoxa Romana», 3—4/1955.
S 1 U l loan G u r a d e A u r Cuvmtdri la praznice impdrdtesti,
»
*
1 a]-?*
' Bucu-
Ispir Gh. Vasile Dr., Curs de Indrumari Misionare, Bucure$ti, 1930.
invafatura de crcdinfa cresiirm ortodoxd, Bucure$ti, 1952.
Kiriacodromion, ed. din 1857, Bucuresti.
1
Ho-,inh,V f °io
r c U Dumi™' ca rsinfczd biblio-teologicd) r «Mitropolia
1 ^n Gr '
Ar-

Cleopa Ilie - Despre Credinta Ortodoxa

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cleopa Ilie - Despre Credinta Ortodoxa

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Arhimandrit CLEOPA ILIE

EDITIA A DOUA REVAZUTA $1 ADAUGITA

EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC SI DE MIS1UNE

(la edit ia a I I-a)

Intiia edipe a carpi «Despre credinfa ortodoxa* a Prea Cuviosiei

Asa cum am spus $i in cuvintele inscrise pe coperta primei edipi,

Prea Cuviosia Sa se dovedeste si in scris, ca $i in grairea vie cdtre

tine?,dindu-se spafiul principal textelor din Scriptura, se simt in ea,

Nu daca s-a luat de cineva vreo mdsurd ca sd se pdstreze

,nus inurmd cu vreo doud sute de ani. El vorbea ca In veche

Damaschin, iar intimplarile zilei capatau o aura

,h- vechime si legendd, vecina

once carte de slova vvclu

,, nouplc, nu numai Siinta Scriptura,

,,„,, , <lr a .s-o sliv, omul unci rar//,

,„„„ ,„ ,„,,„., prinln- vlndici si uniwrsitnri, Pnrmtcle Uvopn vadca

Alcsul a con! nhln in

Isprdvvnsci o ,u,lv •/ .s-a

,,„ /ll//l(l( ,.,/ ,.a

dnta. Vorbeste bogat si cerceteazd Scripturile . > - I

ntemP °mn gTaiuI sdu s ' a P° trivit nmbajului

Inscmnat sd dau dreptate hocmai acelora care-i ceruserd sd crcada ca ci,

lard sti-vi mai puna vreo intrebare. Dimpotrivd, am socotit intotdcauna

n alia adevarul. #i nu m-um inselat. Am

10 DESPRE CREDINTA ORTODOXA

sail inriuriri din afard.

Arhim. CLEOPA ILIE

Fund in$tiintat de la Sfintul Sinod cd Prea Fericitul Patriarh mi-a

mai intii, ce se intelege prin «ortodoxie».

fost confirmata, interpretata $i dezvoltata prin consensml IJi-

ronsider,d.,i <vi o rorupt'ie sau abnndonare a ortodoxiei, aire po.de s.'i

\rhim. CLEOPA ILIE (Diclhmar de

lNVA|/\( I'.I.Ml. lXn imwlo :

^:::::^:;:- „ ^ '-''-IIT^tf *ltl*. (^^^•^•i^^m

Ur& CredintS 0rt0d ° xa exaCt3

SPUne Sfmta Credinta cea dreptmaTitoare

Ink de Preot Dr. D. Fecioru

p. 28—27) ; pnn invataturile canoanelor celor

H ^e celor locale, deoarece, dupa invatatura dumnezeiescului parinte

tatea misionara in Europa central a a fratilor macedoneni Chiril (f 869)

potriva Sinoadelor unioniste (Lion 1274 Ferara Florenta 1438

redescoperirea materiei sacramentale a Bisericii §d la punerea in valoare

reduceau Ortodoxia la o religie ritualista. Formarea Bisericilor uniate

din Polonia $i Austria, in regiuni ortodoxe : Brest (1596), Uzohograd

temul Bisericilor locale in rasarit $i sistemul papal in apus. Un sinod al

PREOTUL: Aceasta ierarhie o formeaza sfintii apostoli $i urma^ii

INVATACELUL : Cind a pus Mintuitorul aceasta ierarhie in Bi-

PREOTUL : Atunci cind a«Cine va ascultci zis catre apostolii Sai :

pe voi pe Mine Ma asculta $i cine se leapada de voi de Mine se lea-

rarhii superioare $i conducatoare a Bisericii ?

ierarhie superioara a Bisericii Sale (I Cor., 12, 28).

PREOTUL Mai Mintuitorul a dat ucenioilor Sal puterea de a

lega $i dezlega pacatele oamenilor, in cer §i pe pamint (Matei, 18, 18;

Sfintului Duh (Luca, 24, 45 ; Fapte, 2, 2—4) $i i-a binecuvintat cu prilejul

Biserica in Sfinta Scriptura.

iNVAjACELUL Care sint aceste intelesuri $i numiri diferite ale

r>isoricii in Sfinta Scriptura?

iNVAjACELUL : Care este acea ierarhie superioara $i conduca-

todio pusa de Minftuitorul in Biserica?

18 DESPRE CREDINJA ORTODOXA DESPRE BISERICA 19

pacato§i, a^a ca nici unul nu poate spune ca e lipsit de pacate (Iacov, 3,

lNVAjACELUL : $i care alte -

pocainta, caci «nu au trebuinta cei sanato^i de doctor, ci cei bolmaviu

«Casa Domnului» INVAjACELUL: Dar

^:::::^:;:- „ ^ '-''-IIT^tf ltl. (^^^•^•i^^m

H°_ DESPRE CREDINTA ORTODOXA ,