VICTOR TUFESCU

Migraţiuni sezonale pentru - lucru

în · Moldova de · Nord .

EXTRAS DIN REVISTA GEOGRAFICĂ ROMANĂ, ANUL JV, FASC, I 1941.

r
TIPOGRAFIA ZIARULUI ,,UNIVERSUL", BUCUREŞTI
 VICTOR TUFESCU

Migraţiuni sezonale pentru lucru

în Moldova de Nord

EXTRAS DIN REVISTA GEOGRAFICĂ ROMÂNĂ ANUL iv. FASC. I 1941

r
TIPOGRAFIA ZIARULUI ,,UNIVERSUL", BUCUREŞTI
1941
anmn
n f li n
f WJr
 MIGRAŢIUNI SEZONALE PENTRU LUCRU,
IN MOLDO VA DE NORD*)

Există foarte puţine informaţiuni scrise, privitoare la mi­

graţiunile sezonale pentru prestarea mânei de lucru în Mol­
dova de Nord. Doar Em. Grigorov it za 1), indică un nu­
măr de sate din Bucovina, ai căror locuitori treceau pe vre­
muri graniţa spre Moldova, angajându-se la munci agricole în
câmpie. Niu arată însă şi localităţile unde aceştia lucrau. Se
mai pomeneşte apoi într'un dicţionar geografic, , 4 despre câ­
teva sate din judeţul Neamţ, unde, terenul impropriu pentru
agricultură, sileşte pe locuitori să se angajeze la lucru în re­
giuni ceva mai depărtate. Aceasta e toată bibliografia chesti­
unei, la care adăugând unele informaţiuni verbale culese din
partea locului, s4 am întocmit notiţa de faţă, în care, problema
e doar schiţată, rămânând ca viitoarele cercetări s'o apro-
fundeze.

,,Pustiul" Moldovei şi codrii dimprejur.

Sbuciumul şi lipsa de siguranţă care pândeau aşezările
omeneşti din Moldova veacurilor trecute, a9U avut drept urmare,
retragerea populaţiei din regiunile de câmpie, deschise şi prea
mult circulate şi aglomerarea ei în ţinuturile de codru, pline
de ascunzişuri. Codrii, ofereau destul de bun adăpost împotriva
incursiumloa aducătoare de jaf, incendii şi robie, pentru a nu
fi nevoie ca întreaga masă a populaţiei să treacă Dunărea -
unde nu era deleoc mai puţin expusă - sau să se ascundă ,,în
munţi", - unde, afară doar de strâmptele depresiuni, mei­
când populaţia nu s'a înghesuit -- cum anumite teorii fără
simţul realităţij. au fost in stare să o pretindă. -
In felul acesta, până către sfârşitul sec. XVIII-lea, Câm­
pia Moldovei - cuprinsă între Dealurile Siretului, Coasta
Iaşului şi Colinele Nistrului - a rămas foarte slab populată:

*) Notiţa de faţă, prezentată sub formă de comunicare la Colocviul

profesorilor de geografie în ziua de 21 Martie a. c., e o măruntă contri­
buţie la monografia Câmpiei Moldave, la care lucrez de mai mulţi ani de zile.
l) Em. Gri go r o v i t z a: - Dicţionar Geografic ai Bucovinei.­
Buc. 1908,
2) C. G he org hi u : Dicţionar Geografic ai Jud. Neamţ. Buc. 1891.
3) Informatori mai preţioşi mi-au fost: Prof. Ion Ga 1 an Rădăuţi,
Pr. A 1. Do I i nes cu. Botoşani şi diferiţi ţărani din Bucovina şi jud. Baia.
 4

un adevărat gol de populaţie, faţă de regiunile înalte şi împă­

durite dimprejur. Atât era ele bătătoare la ochi lipsa populaţiei
din această câmpie, încât, până către sfârşiul secolului XVIII,
în mod obişnuit i se spunea ,,Pustiul Moldovei". Mai toţi că­
lătorii contimporani care o străbătuseră, ,,pustiu" îi ziceau
în însemnările lor. ,,Desertum aqua et omnibus vitae neces­
sarius destitutum", e intitulată şi în hărţile depe atunci. 41
,,Două zile drum prin pustiu, fără apă pentru vite, fără lemne
de încălzit, pământul e acoperit cu lăcuste îngheţate ... " des­
crie To ros o A 1 be rt i, trecerea printr'o parte a câmpiei
în 1612 5).
In afară de foarte rare sate, pândite necontenit de pri­
mejdia nimicirii, Câmpia Moldovei era folosită doar pentru
~_!1/Veneau acolo la 'iernat turmele Ardelenilor (Mo-·
cafii;:-Ţuţuerui, Breţcani), cum arată întreaga toponimie pasto­
rală, documentele şi tradiţia locală, înşirate cu alte ocazii 6);
dar mai era şi un păstorit local, de vite mari, făcut pe întin­
seleJ.,rani§ti do.nmeş,ti~ din partea locului şi, păstrat cu nume-­
roase târle şi odăi de vite, până pe la jumătatea secolului
trecut.
Dimpotrivă, regiunile de codru - ale Orheiului şi Bâcu­
lui, ale Vasluiului şi Cârligăturii, ale Hârlăului şi Herţei -
care înconjoară câmpia, au constituit din cele mai vechi tim­
puri, adăpostul ni(iiral al populaţiei româneşti. Iată dece, în
urma numeroaselor poeniri (întrebuinţându-se pentru facerea
lor fel de fel de sisteme de deirişm:e, ca: ~rş_ite, secăţy_ri,
r,JJ.Ucuri, curătgd, ş. a ....), aceste regiuni ajung de timpuriu,
ad~ :furnicare de populaţie. ,,Orice colţ al acestei ţări,
dela Roman până la Focşani, e acoperit cu oraşe şi sate... Din
toată Moldova, acesta este tinutul cel mai frumos şi mai tare
locuit", spune Pa u 1 de Alep, în însemnările lui 7) de pela
mijlocul sec. XVII, contrastând puternic cu spusele lui To­
m a s Al be rt i despre câmpie. Insăşi ~ ~ -
socotite drept cele mai vechi sate româneşti - se află îngră­
mădite în regiunile păduroase, ferindu-se de câmpiile des­
chise 8).
Un p u t e r ni c c o n t r a s t. Dintre toate regiunile
de codru care înconjoară Câmpia Moldovei, cea cu care s'a
aflat întotdeauna într'un mai viu contrast, a fost Podişul Su-
4) I. M. Masi us: Carte d'Hongrie, ... La Principaute de Tran.syl­
van.ie, les Despotats de Walachie et Moldavie (sec. XVlII).
5) N. 1 org a: Istoria comerţului românesc, (vol. I, p. 207-300).
6) V. Tufe s cu: Dealul-Mare-Hârlău (Eul. Soc. Reg. Rom. Geogr.
1938); Idem: O regiune de vie circulaţie: Poarta Tg. Frumos (Eul. S. R.R. G.
1940).
7) O. Rac o vi ţ ă: Dicţ. g eogr, J. Bacău, Buc.
8) V. Tufe s cu: Răspândirea satelor de răzeşi (Arhivele Basara­
.bi ei , No. 1, 1934).
 5

cevei, acoperit cu atât de numeroase ,,bucovine'' (adică codri

de fag), încât şi-a căpătat numirea oficială dela ele. Şi astăzi,
...._ cu toate transformările şi tendinţele de nivelare din epoca
de relativă siguranţă din ultimul veac - între Podişul Suce­
vei şi Câmpia Moldavă, se mai păstrează hotărîtoare deosebiri.
. Podişul Sucevei, care se întinde spre Vest până la margi­
nea munţilor, 9) e bine împădurit şi astăzi, deşi poartă o mare
densitate de locuitori (peste 100 la km2). Din cauza altitudinei
(400-500 m.), a climatului relativ aspru, de ,,influenţă bal­
tică", cum s'a spus (cu temperatură medie anuală între 7 şi 8°
şi precipitaţiunâ abundente: 750 mm) şi a solului său relativ
sărac (podzol), cultura grâului e destul de anevoioasă acolo;
a porumbului - care cere veri lungi şi călduroase - extrem
de rară, iar a viţei de vie imposibilă. Podişul Sucevei, se află
aşa dar, în mod natural, într'o perpetuă căutare a resurselor
alimentare. Cât pentru schimb, regiunea aceasta nu poate oferi
din surplusuri decât: lemnărie (mai ales lemn lucrat: cherestea,
şindrilă, putini.i.c) şi braţe de muncă.
Câmpia Moldovei dela Est, ca regiune joasă (cu altitudine
mijlocie de 200 m.), cu vegetaţie de stepă şi climă mai caldă
(aproape go temp. medie anuală, cu veri toride şi precipita­
ţiuni mult mai reduse 400 mm.) şi acoperită cu solul cel mai
roditor din ţară ( ciornoziom propriu zis), e regiunea agricolă
de predilecţie a Moldovei, dând între altele grâul cel mai bun
din ţară (82 greutate hl.) 10). Prin contrast cu Podişul Suce­
vei, câmpia - cum îi spune poporul - a rămas până astăzi
destul de slab populată (cca. 35 loc. la km.2) şi de aceia, cu o
foarte simţită lipsă a braţelor de lucru; în schimb, cu impor­
tante resurse agricole ce depăşesc trebuinţele locale.
Se vede aşa dar· cum, cele două regiuni, îşi pot completa
una alteia Iipsurrle, -e-i::..eind..,o adevărată atârruire economică
intre ele. Interdependenţa aceasta, - care trebue să fi fost în­
totdeauna destul de simţită între cele două regiuni - s'a in­
tensificat din ce în ce mai mult în sec. al XIX-lea, pe măsură
ce ţara se îndruma dela arhaica economie p_as_!orală, la cea
agricolă şi desimea populatiei creştea.
Iată dece, mai accentuat de pe la finele sec. XVIII-lea, din
toate părţile, în mod radiar şi sub diverse forme, se constată
migrări de populaţie îndreptată spre golul de locuitori din
câmpie. In sec. XIX-lea, aceste migraţiuni devin atât de active,
că iau proporţii de adevărate invazii (la 1802 câmpia abia avea
6 loc. la km.2, de atunci sporind de şase ori). Şi totuşi contras­
tul dintre Podişul Sucevei ~i Câmpia Moldovei se mai păs-

9) Pentru regiunile naturale ale Moldovei, vezi: V. Tufe s cu. Fun­

damentul Pod. Moldovenesc (Rev. Geografică Română 1, An. III, 1940).
10) Iul. R i ck: Cercetări geografice şi antropogeografice în depre-)
siunea Jijiei (Bul, s. R. R. Geogr. 1932 şi 1933). I u 1. Rick: Geografia

.
economică' a stepei Jijie'i'' (An. Şc. Norm. ,,Vasile Lupu" Iaşi, 1930).
6

trează şi astăzi, prima regiune având de trei ori mai deasă

populaţie, decât cea de a doua.

Nevoia mânii de lucru în câmpie. Iată de ce şi astăzi

în Câmpia Moldovei, braţele ide muncă sunt puţine şi scumpe,
iar pământurile proporţional mult mai întinse pe cap de locui­
tor decât .în Podişul Sucevei.
Ne mai prididind să-şi lucreze moşiile cu localnici pe de-o­
parte, vrând pe de alta să coboare preţul zilei de lucru în par­
tea locului, marii proprietari de moşie din Câmpia Moldovei,
au început a face apel la mâna de lucru închiriată sezonal,
dela locuitori din alte părţi şi anume dinspre munte, unde,
populaţia fiind în genere mult mai deasă, mâna de lucru a­
bundentă, era şi mult mai ieftină. Sistemul de-a aduce munci­
tori de aiurea, era în floare chiar pela mijlocul veacului al
XIX-Lea. I on I ones cu, ne arată că se întrebuinţa obişnuit
pe atunci, numindu-ne propnietari care-au adus ,,peste 250
de oameni din Bucovina şi au lucrat cu dânşii întinsele lor
câmpii, plătindu-le munca cu un preţ foarte scăzut". 11).
Dar dacă sistemul de-a aduce muncitori pe timpul verii
din regiuni mai populate, începe a se aplica pe o scară mai
întinsă în sec. XIX-lea, el nu era totuşi o inovaţie a vremuri­
lor acelora. Chiar în veacurile anterioare, cu toate zilele de
boeresc impuse de 1ege clăcaşilor, unii boeri aduceau munci­
tori agricoli din alte ţinuturi, câteodată foarte depărtate. Ast­
fel ,,pe la mijlocul veacului al XVII-lea, municipalitatea din
Bistriţa oprise, din anumite motive, trecerea muncitorilor a­
gricoli în Moldova. Atunci, domnul Moldovei Alexandru Lă­
puşneanu, se văzu nevoit să trimită Bistriţenilor o scrisoare,
rugându-i să îngădue muncitorilor din Ardeal de a trece în
Moldova, unde cU~a a secerat mai multe mii de vieţi ome­
neşti, astfel că munca câmpului, fără ajutorul străinilor, aproa­
pe că nu se mai poate face". 12)
In ultimele decenii ale sec. XIX şi primii ani ai sec. XX,
migraţiunile pentru prestarea mânei de lucru spre Câmpia
Moldovei, ajung la apogeu. După .războiul din 1914-1918,
prin reforma agrară îmbucătăţindu-se marile latifundii care
foloseau această mână de lucru, migraţiunile acestea îşi pierd
aproape cu totul importanţa. Totuşi, datorită faptului că ra­
portul invers dintre densităţile omeneşti şi resursele celor
două regiuni, continuă a se menţine acelaş, ele nu dispar cu
totul ci îşi schimbă caracterul, acomo~ându-se regimului nou,

11) Ion I ones cu: Agricultura Română în jud. Dorohoi Buc. 1866
pag. 192.
12) Ion Nistor: Bejenari Ardeleni în Bucovina (,,Codrii Cosminu­
lui" II şi IIL (Cernăuţi 1925-26, p. 5-6, cfr. Hurmuz a k i-I org a: Docum.
xv, 1 p. 491. .
7
 8

al proprietăţii mici şi mijlocii. In paginele · de faţă urmărim fe­

nomenul în faza lui de maximă desvoltare.

,,Cordunenii". Pe moşiile de mid de hectare din

N. Moldovei, muncitorii sezonali cei mai obişnuiţi, erau aduşi
din Bucovina şi cunoscuţi sub numele de ,,Corduneni", adică
oameni de dincolo de Cordon (frontieră). Cordunenii nu erau
numai Români, ci şi Ruteni. Cei dintâi veneau în număr mare
mai ales din satele: Arbora, Mitocul Dragomirnei, Rus Pava-
lar, Uideşti, din judeţul Suceava, Vicov, Straja, Bilca, Costişa,
Oprişeni, Stăneştii de jos pe Siret, din jud. Rădăuţi, Igeşti,
Corceşti, din jud. Storojineţ. Mai puţini. veneau din Voitinel,
- sat bogat - Gălăneşti, Frătăuţi, Pătrăuţul p~ Suceava,
care, având pădurile fondului religionar prin apropiere, erau
mai ispitiţi să lucreze acolo la tăiatul lemnelor. Rutenii veneau
mai ales de prin satele: Călineştii lui Cuparencu, Dănila, Hat-
na sau Dărmăneşti, din jud. Suceava şi Gropana, Gârbăuţi,
Stroeştii de Sus,,din jud. Rădăuţi; 11) etc ... In afară de Români
şi Ruteni, cari formau grosul muncitorilor sezonali din Buco­
vina, mai mergeau la lucru în Moldova: Lipoveni, din satul
Lipoveni-Suceava, - care se angajau de obicei la îndiguiri
ori curăţiri de iazuri (atât de dese odinioară în câmpie), pre­
cum şi la pomănit; - mergeau şi Nemţii din cartierele măr­
ginaşe ale Cernăuţului (şi anume : Mânăstirăştea şi Roşa) în
Moldova, angajându-se ca zidari prin oraşe şi pe la curţile bo­
ereşti dela moşii, sau ca .,maşiniştri" la purtatul morilor, ori
a maşinelor de treier (de unde a rămas numele generic de
,,neamţ" ce se dă mecanicului şi astăzi prin partea locului,
chiar când acesta nu mai e german de origină); mergeau în
fine, şi continuă şi în zilele noastre să meargă la lucru la
fabrica de zahăr din Roman, Ungurii din Mileşăuţi şi Dorneşti, ~
Privind aria satelor de muncitori sezonali din Bucovina,
(fig. 1), constatăm că: Toate aceste sate sunt aşezate pe partea
de podii.ş a Bucovinei şi nici unul-în afară de Straja care se a­
flă la margine - în munte. Oamenid. dela munte, nu participau
aşadar la aceste migraţiuni pentru prestarea mânei de lucru.
Acestora nu le erau totuşi străine drumri1e câmpiei. Ei tre­
ceau graniţa - şi astăzi o fac cu mai multă uşurinţă - cu
căruţele lor pline de lemnărie lucrată (draniţe, cherestea,
doage, cofe, ş. a.), spre iarmaroacele din câmpie, unde găsesc
debuşeie sigure, aceste articole fiind de mare lipsă în stepă.
La întoarcere muntenii aceştia, duc şi astăzi ca şi odinioară,
mai ales -.Q_orumg.. Rutenii care 'mergeau la lucru în câm­
pie, nu erauaîri""" masa Nordică rutenească a Bucovinei, ci din
regiunile cu populaţiune mixtă, unde ei se află amestecaţi cu
românii şi, mai ales de prin satele care se întind peninsular în

13) E vorba aici de actuala împărţire a judeţelor.

~ CoS'cwjl ffi._ I? o~~t1,"-r,"' He-0-r,,v'

"'
 9

vecinătatea imediată a fostei graniţe spre Moldova. In ge­

neral,' migraţiunile acestea porneau aşa dar, din regiunile cele
mai populate ale Bucovinei. Atât .era de simţătă nevoia de hra­
nă acolo, încât nu conta ca piedică nici graniţa despărţitoare,
iar cele două state interesate (Român şi Austriac) au fost ne­
voite a reglementa în mod oficial aceste treceri.
Moşiile spre care se· dirijau ,,Cordunenii", dacă erau
mai ales cele din Câmpia Moldovei, apoi nu erau exclusiv nu­
mai ele. Se întâlneau de asemeni muncitori de aceştia şi pe
întinsele moşii din valea Siretului : la Dumbrăveni, Corni (Bo­
toşani), Lespezi-Sireţel (Baia), chiar şi Adjud. (Putna) şi mai
departe încă, până'n Câmpia Română (jud. Ialomiţa); aceştia
din urmă însă, erau cu mult mai puţini.

Rostul credinciosului. - Migraţiunile acestea nu porneau

din propria iniţiativă a Cordunenilor. In mod obişnuit ele
se efectuau cam în modul următor: Proprietarul sau arenda­
şul moşiei, se adresa unui intermediar - aproape întotdeauna
evreu - care se ocupa cu aducerea cordunenilor de peste ho­
tar 14). Acest misit, numit printr'o adevărată ironie a întâmplării
,,credincios" ( de unde numele de familie : Credinciosu, des în­
tâlnit la evreii din N. Moldovei), trecea graniţa încă d:in timpul
iernei, luând cu el o cantitate apreciabilă de făină de porumb,
pe care împărţind-o pe datorie ţăranilor mai nevoiaşi, le gaja
anticipat munca pentru toată vara următoare. Câteodată ,,cre­
dinciosul", nu se osteanea nici măcar atât şi, ne tr,ecând per­
sonal graniţa, aranja treburile pritr'un alt evreu din Buco­
vina, care făcea el toate angajamentele. Şi într'un caz şi 'n
altul, ţăranul se împăca pe-un anume preţ (de obicei foarte
redus), pentru întreaga campanie de lucru ; preţ, pe care dese
ori, constrâns de nevoi, îl lua anticipat sub formă de mălai,
ca JSă poată ieşi din iarnă. In modul acesta ,,Cordunenii", deve­
neau salariaţii ,,credinciosulUJi", iar acesta, închiria după bunul
său plac, proprietarilor de moşii, braţele lor de muncă, cu
preţuri mult mai mari. ,,Cordunenii" aveau astfel rezervată
o situaţie foarte umilitoare.•
In grupuri de 50-60 pentru moşiile mai mici, de 2-300
şi ehiar mai mult pentru cele mari, Cordunenii treceau graniţa
prin Aprlhie-Mai, pe baza unui simplu permis de trecere pen­
tru lucru şi, sub conducerea vătavilor, se îndreptau spre mo­
şiile respective.
Drumurile la câmp, le -făceau Cordunenii cu căruţele, pen­
tru părţile de N. ale Câmpiei. urmând de obicei traseurile:
Siret-Mihăileni-Dorohoi-Burdujeni-Zvorăşt~-Dorohoi, Burdu­
jeni-Hânţeşti-Leorda, ori Suceava-Burdujeni-Botoşani, de

14) Subliniem că, moşiile pe care se făcea uz la maximum de acest

sistem, erau cele arendate de evrei (Fischer, Costiner, ş. a.)
10

unde se împrăştiau în toate părţile Câmpiei. In vremurile mai

noi însă, drumurile acestea au început a se face!/ în bună parte
cu trenul, mai ales pentru cei care lucrau în Sudul Câmpiei.
Ei treceau de obicei graniţa pela Burdujeni, îndreptându-se
P':_la Leorda spre linia depe Valea Jijiei, ori pela Paşcani­
Târgul Frumos spre părţile Iaşului.
La moşii, Cordunenii rămâneau până toamna târziu, când
recolta era strânsă. In acest interval de timp, ei locuiau prin
simple colibe improvizate pe câmp, prin şuri, coşare, ori, în
cazuri mai bune, la ,.odăi". Odăile, erau grupe de bordeie, ade­
sea izolate la mari distanţe de sate, rezervate nu numai mun­
citorilor sezonali, ci şi argaţilor aciuaţi permanent pe lângă
moşie, pentru creşterea vitelor, pazai coşarelor cu cereale, etc.
Condiţiunile de muncă erau de cele mai multe ori foarte grele,
hrana insuficientă şi plata neomenoasă, ceea ce dădea naştere
câteodată la violente revolte.
Nici de către ţăranii din câmpie, Cordunenii nu erau vă­
zuţi cu ochi buni; doar ei contribuiau la coborîrea preţului
zi1ei de lucru şi, datorită numărului lor mare, boerid şi aren­
daşii reuşeau foarte uşor să se dispenseze de localnici. Cu
ocazia răscoalei din 1907, s'au auzit de altfel numeroase pro­
teste împotriva sistemului aducerii cordunenilor la lucrul
moşiilor.
Duşmăniţi de câmpeni, înşelaţi de credincios, supuşi la
munci istovitoare de către vătavi şi hrăniţi prost, ,,cordune­
nii" nu încetau totuşi de-a veni la lucru în câmpie; prea era
simtită nevoia de hrană în regiunile lor. Toamna când se îna­
poiau în Bucovina, puţini duceau ceva economii cu ei, aşa
că, primăvara următoare erau siliţi s'o ia dela capăt, arvunin­
du-şi anticipat munca.

,,Odăi Le" - Interesant e ca, m bună parte, migraţiu­

nile acestea sezonale pentru lucru la moşie, sunt răspunză­
toare de apariţia odăilor, aşezări specifice Câmpiei Moldovei.
ca şi celorlalte câmpii româneşti dela Sud-Estul Carpaţilor,
deosebite însă şi ca formă şi ca rost economic şi ca mărime,
odăilor de munte 15). Odăile acestea dela câmp, aşezate de
obicei lângă coşarul de cereale, lângă grajdurile de vite, mai
rar lângă curtea boerească, cuprindeau un număr oarecare de
bordeie, ori căsuţe sărăcăcioase, în care locuia, argăţimea şi'
cordunenii aduşi pentru lucru, O ,,odaie" era astfel un mic
cătun, care număra până la o sută şi chiar peste o sută de lo­
cudtori oarecum permanenţi, la care se adăugau în timpul
verei muncirtorii sezonali, aşezarea înfăţişându-se astfel ca
un veritabil organism antropogeografie. Odăile au apărut de
15) Victor Tufe s cu: ,,Odăile" sau o fază recentă de populare a
ţinuturilor stepice dela răsărit de Carpaţi, Braşov 1937.
 11

predilecţie în câmpie, unde le gasim răspândite aproape ex­

clusiv, deoarece acolo satele fiind destul de rare, ele se impu­
neau pe vastele moşii, întrucât locuirea muncitorilor în sate,
ar fi pricinuit mari pierderi de vreme cu drumurile (fig. 1 ).
Folosirea muncitorilor bucovineni la lucrul moşiilor, a dis­
părut aproape cu totul în urma fărâmiţări marilor latifundii
prin reformele agrare. In anii din urmă, am mai întâlnit doar
grupuri restrânse de muncitori dela Voitinel, mergând la lucru
la Zlătunoaia, pe Jijia. Depe urma vechilor migraţiuni sezo­
nale însă, au rămas în cuprinsul Câmpiei Moldovei o sume­
denie de ,,odăi". Din numărul lor mare de odinioară, multe
au dispărut; destule însă - pe acolo unde satele erau prea
rare - răspunzând umor !imperioase necesităţi locale, care
le-au dat tăria de-a rezista acestor schimbări radicale, şi-au
continuat viaţa mai departe, sub altă formă desigur, - bor­
deienii de acolo fiind improprietăriti pe moşile muncite de pal­
mele lor ani de-a rândul, - vechile odăi evoluând ca ade­
vărate sate (Odaia Conceşti), Odaia Rânghileşti, Odaia Berza
Petroşiţa, Odaia Veche, etc.).

,,Muntenii" - Deosebite de ale Cordunenilor, erau mi­

graţiunile sezonale pentru lucru . ale ţăranilor din judeţele
~~şLtl'~aJE1/către Câmpia Moldovei. . Profitând de o epocă
de vreo 2-3 săptămâni, cu care se află în întârziere recoltele
(din pricina altitudinei care dă o nuanţă mai răcoroasă de
climă de pe podiş), foarte mulţi săteni din Urecheni, Petri­
cani, Războeni, Grumăzeşti, Călugăreni, -etc., pleacă spre câm­
pie, unde se angajează în special la coasă şi la secere. Ei se
angajează de obicei pe bani şi numai în foarte rari cazuri, pe
produse; lucru explicabil întrucât ei îşi au ogoarele şi recoltele
lor. Drumul lor obişnuit e pe la Timişeşti, Moţea, Paşcani,
Ruginoasa, Tg. Frumos, Pd. Iloaei, de unde se împrăştie spre
Iaşi, Şipote, Plugari, etc.
Chiar şi 'n vara trecută (1940), cu toată zarva evenimen­
telor, au plecat dela Urecheni vro 30 de oameni, la coasă la
Spineni (jud. Iaşi). Mai mulţi încă, au plecat dela Răz­
boeni, Petricani, etc. Epoca coborîrii spre câmpie, - care ţine
vreo două săptămâni şi mai bine - e de obicei prin Iulie şi
numai în anii răcoroşi, cu recolte întârziate (cum a fost în
1940), ea 1se prelungeşte până pela mijlocul lunei August.
Migraţiunile acestor ,,munteni", nu sunt speculate de in­
termediari, cum se întâmpla odinioară cu ale ,,cordunenilor",
întrucât sau se angajează fiecare individual sau obştia satului
tratează direct cu proprietarul moşiei din câmpie pentru mai
mulţi oameni laolaltă. Ne intervenind astfel specularea mun­
cii lor, ci dimpotrivă oferind o posibilitate de câştig în plus,
fără a stânjeni muncile lor proprii, sistemul se perpetuiază şi
astăzi cu aceiaşi intensitate oa în trecut. Terminând lucrul în
 ,
i
.
 1J

câmpie, muntenii se înapoiază în satele lor, pentru a-şi strânge

propriile lor recolte.
De mai mică amplitudine sunt migraţiunile pentru lucru,
ale celor din : Agăpieni, Băboeşti, Cujbeni, Dolheşti, Pipirig,
Tărăţeni, din părţile Pipirigului (jud. Neamţ), care, având în­
satelor lor terenuri muntoase, improprii pentru agricultură,
arendează sau se angajează la lucru mai ales pe valea Mol­
dovei, şi câteodată mai departe chiar 16).

D r u m u r i I a o g o a r e. -- In urma reformei agrare

de după război, s'a ivit în N. Moldovei o nouă migraţiune se­
zonală pentru lucru. Populaţia fiind foarte deasă pe Podişul
Sucevei (peste 100 loc. la km. 2) şi relativ rară pe Câmpia
Moldovei (cca. 35 loc. la km.2), mulţi săteni ne mai având unde
ii împroprietăriţi în satul lor depe podiş, au primit loturi des­
tul de departe în acelaş judeţ (cei din Ilişeşti de pildă, au fost
irnproprietăriţi la Liteni), sau tocmai în câmpie. Unii dintre
dânşii s'au aşezat dela început în Câmpie. Aşa au apărut acolo
după război, o mulţime de sate noi, precum : Colonişte, Ichi­
meni-Morţun, Principele Mihai, Sărata, Sărata-Greacă, Scutari,
Siliştea şi Valea Răchitei (în jud. Dorohoi), Dacia, Odaia-Veche,
Bogdăneşti,~eir,/Doina, Dragalina, Floreşti, Păsăteni, Prin­
cipele Mihai, Victoria (în jud. Botoşani), Avântul, Găgeşti,
Principele Nicolae, Răsboeni, Rediu, Sârca-Nouă, Ursoaia, Mi­
letin, Săveni (în jud. Iaşi), etc.
Alţii însă, păstrându-şi gospodăriile în satele lor de ba­
ştină, erau siliţi să facă în fiecare vară drumul până la ogoa­
rele lor din câmpie. Aceştia se recunosc după căruţele lor cu
coviltir, la care leagă adesea şi câinele, luând cu ei tot felul
de unelte agricole, îmbrăcăminte şi cele necesare pentru gătit.
Pe ogorul lor, unde coviltirul le serveşte drept adăpost, rămân
până toamna, când, ridicându-şi sau vânzând în parte recolta,
se pot \în.~p~ acasă. Am întâlnit adesea astfel d•~ migraţiuni.
Cei dela Va1ea Grajdului, jud. Botoşani, aşa veneau în fie­
care vară ; la fel cei dela Dolhasca (Baia), împroprietăriţi în
satuk.Plugarj, (jud. Iaşi), etc.
Dacă astfel se petreceau lucrurile în primii ani după îm­
proprietărire, în ultimul timp însă, ele tind să ia o altă formă.
După douăzeci de ani dela reforma agrară, o nouă generaţie se
ridică. Bătrânii rămănând de obicei în satul lor depe podiş,
cei tineri prind a se stabili definitiv în câmpie, fie în satele
de pe acolo, fie întemeindu-şi gospodării izolate chiar pe
ogoarele lor. Migraţiunea aceasta îşi reduce astfel, din ce în ce
amploarea. Rămas în câmpie, tineretul continuă totuşi să
păstreze legătura cu satul bătrânesc, fiind de obicei prezent

16) Vezi pentru acestea: C. G he org hi u: Dicţ. geogr. j. Neamţ

(cuvintele respective).
14

acolo, la hramuri, la cumetrii, la iarmaroace, ori la sărbătorile

de iarnă. Cu timpul însă, şi această legătură va ,dispare.

B u co v in en i i prin ţară. - Deşi lipseşte orice infer­

maţiune oficială cu privire la aceste migraţiuni, putem deduce
totuşi indirect, regiunile spre care se îndreaptă actualmente,
în mai mare număr bucovinenii, constrânşi la aceasta de ma­
rea densitate dela ei de acasă. E o anumită rubrică din Re­
censământul pe 1930, în care se arată populaţia după locul
naştenii 17). Pe baza acestor cifre, am întocmit alăturata hartă
a răspândirii bucovinenilor care s'au statornicit în alte părţi
de ţară (fig. 2). Fiind vorba aice, mai ales de cei ce s'au răs­
pândit prin ţară după alipirea Bucovinei, concluziile care se
desprind din ea sunt destul de interesante: In cel mai mare
număr, bucovinenii s'au îndreptat - ca întotdeauna ·- spre
Judeţele din Câmpia Moldovei. Acolo găsim mai mult de un
bucovinean la km.2 (2903 în jud. Dorohoi, 4251 în jud. Boto­
şani, q493 'În jud. Iaşi). Cu cât ne depărtăm de această regiune
numărul lor scade. Judeţe Baia, Roman, şi Neamţ, din imediată
vecinătate, au încă un număr apreciabil de Bucovineni, prin­
tre locuitorii lor (2956 în jud. Baia, 2233 în jud. Roman, 2172
în jud. Neamţ). In spre Sud de acestea şi spre Est de Prut,
numărul Bucovinenilor se micşorează simţitor (fig 2). Un
important centru de atracţie pentru ei, e Bucureştiul, încotro
se îndreaptă fie elementele orăşăneşt~egustori, lucrători ma­
nuali, salariaţi), sau oamenii de serviciu, Mai puţin însemnat,
totuşi nu de trecut cu vederea e Nordul Transilvaniei,
spre care se îndreaptă mai ales elemente agricole şi mun­
citori manuali spre târguri. Intre regiunile ţării aşadar, Câmpia
Moldovei atrage cel mai mare număr de bucovineni, arătând
astfel că, sub diverse forme (împroprietăriţi, muncitori zileri,
lucrători de fabrică, etc ..) şi astăzi scurgerea populaţiei buco­
vinene spre câmpie, continuă cu intensitate, dirijată parcă de
tendinţa umplerii vechiului ,,gol" al câmpiei, şi de egalare a
densităţilor omeneşti.
Privind în ans am b I u aceste migraţiuni sezonale
pentru lucru, ne dăm seamă de forţa - am putea zice - na­
turală, care stă la baza lor, îndrumându-le, indiferent de dis­
tanţe, de graniţe intermediare, sau de alte greutăţi, cu scopul
unei echilibrări pe plan economic. Urmarea lor este, se înţe­
lege, sporirea necontenită a populaţiei din câmpia rămasă ade­
vărat ,,gol" de locui.tori, până'n ultimul veac. Sporirea va pro­
gresa mereu, fără îndoială, până la o nivelare a densităţilor
dintre cele două regiuni : nivelare în funcţie de resursele fie­
căreia. Cu alte cuvinte, indiferent de formele noi pe care le-ar

17) Instit. Centrat de Statistică : Recensământul general al populaţiei

României1930 Vol. IX (Buc. 1940).
 15

mai putea lua astfel de migraţiuni, ele vor continua să dăi­

nuiască între Podişul Sucevei şi Câmpia Moldovei, legate prin
însăşi atârnarea lor naturală una de alta.
Cu anumite variante, migraţiunile pentru lucru sunt co­
mune multor regiuni ale ţării. Ele se constată şi în Câmpia
Română 18), - cu oameni coborîţi dela munte, ori din Transil­
vania - şi spre Câmpia Bănăţeană, etc... Sub forme diferite,
ele s'au produs şi'n veacurile anterioare, contribuind - ală­
turi de transhumantă - la acea necontenită frământare şi
amestecâre a populaţiunilor româneşti de pretutindeni, reîm­
populând golurile produse de vitregiile vremurilor şi cimen­
tând necontenit unitatea masivă de limbă, tradiţii şi obiceiuri
a neamului românesc. Iată dece, alături de migraţiunile pasto­
rale, şi acestea trebue să-şi capete atenţiunea cuvenită în an­
tropogeografia românească.

18) Vinti I ă Mi hăi Ies cu: Aşezările omeneşti din Câmpia Ro­
mana la mijlocul şi ia sfârşitul sec. XIX l Acad. Rom. Mem. Secţ. Ist.,
Buc. 1924].
MIGRATI6NS SAISONNIERES POUR LES TRAVAUX AGRICOLES
EN MOLDAVIE DU NORD
(Resume)
On distingue d'habitude en Moldavie du Nord, deux regions na­
turelles: 1) le Plateau de Suceava a L'Ouest, ayant 450 m. d'altitude cou­
vert de forets de hătres et possedant une forte densite de population·
qui depasse 100 hab. par km2; 2) la Plaine Moldave a l'Est, region de­
pr'irnee atteignant a peine 200 m d'altitude, domaine de steppe cultiva­
ble et d'une fertilite remarquable, reste jusqu'ă nos jours un pays tres
peu peuple, a cause des invasions, qui se sont succedees sans relâche
durant des siecles,
Grand magasin a ble de toute la province Moldave pendant le
XIX-e siecle, la Plaine <levint bientot une terre de colonisation natu­
relle ou dirtgee par l'Etat pour tous les paysans de pays a forte den­
site de population.
Outre ceci, on peut constater merne de nombreuses migrations
des habitants du Plateau vers la Plaine, vu la disproportion trop grande
entre la population trop dense par endroits et les resources agricoles
assez differentes des deux pays.
Sont a notes a ce point de vue, Ies migrations saisonnieres des
Corduneni, c'est a· dire des gens d'au dela de la bande-frontiere (cor­
don), habitants de la Bucovine occupee par l'Autriche en 1777, qui
jadis, aux temps de la grande propriete (avant 1918), passaient par mil­
liers vers la plaine. Ce sont eux qui y ont fonde une nouveau type
d'habitation humaine, les ,,odăi" petits paquets de maisons isolees, qui
depuis sont devenus de vraies villages.
11 est a signaler aussi une autre migration saisonriiere, ayant lieu
dans le district monteux de Neamţu, d'ou les paysans descendaient vers
la plaine voisine pour y faucher l'herbe.
La grande propriete disparaissant (apres la grande guerre), a la
suite de la reforme agraire de 1920, de nombreux paysans habitant le
Plateau, sont devenus proprfetaires de terres dans la Plaine, ce qui a
fait naître un nouveau courant de migration: vers leurs propres terroirs.
Cette migration saisonniere, est aussi en train de disparaître, par
le fait que nombreux de ces paysans sont descendus pour de bon en
plaine, ou ils ont cree des villages touts neufs.
 '

(
I