Dumitru Iuga Studii PDF

Dumitru Iuga - studii úi alte scrieri
DUMITRU IUGA
studii úi alte scrieri
Editura CYBELA, 2015
1
Carte publicată cu sprijinul financiar al Consiliului JudeĠean Maramureú, în

cadrul Programului JudeĠean pentru finanĠare nerambursabilă din bugetul
judeĠean al programelor, proiectelor úi acĠiunilor culturale pe anul 2015.
Tehnoredactare: Dumitru Iuga, Raul Laza
Coperta I: ”Pomul vieĠii”, cu pasărea Măiastră. Sec. XVIII. Stâlp de poartă din
Maramureú. Foto: Francisc Nistor.
Descrierea CIP a Bibliotecii NaĠionale a României
IUGA, DUMITRU
studii úi alte scrieri/Dumitru Iuga; - Baia Mare: CYBELA
ISBN 10 973-8126-28-2
ISBN 13 978-973- 8126- 28 - 2
ConĠinutul acestui volum nu reprezintă în mod necesar punctul de vedere

al finanĠatorului, sau al Editurii CYBELA.
2
studii
LOCALITĂğILE
din ğ A R A M A R A M U R E ù U L U I
în secolul XIV
Maramureúul de dincoace de Tisa, de la Muntele Bârjaba până la Huta, cât a

mai rămas în România după primul război mondial, este abia a treia parte din
vechea Terra Maramorosiensis care se întindea de la Obcinele Bucovinei până
la Talabârjaba úi dincolo de cetatea Hust. În satul Iza, situat la cîĠiva kilometri
de această poartă a Tisei spre Vest, s-au făcut importante descoperiri
arheologice datând din mileniul volburării de popoare spre inima Europei – o
Ġară înconjurată úi apărată de zidurile munĠilor Rodnei, ğibleú, Gutâi, Oaú,
Bârjabei úi, margine spre vechea PocuĠie, GaliĠia úi Bucovina, munĠii
Maramureúului úi CarpaĠii Păduroúi. Aici, mituri úi legende străvechi se
păstrează până azi. CâĠi dintre noi, copii fiind, n-am auzit de povestea úi numele
unui cavaler al întinsurilor Europei Evului Mediu - RomoniĠă (RomâniĠă)
Robonban – cuvântul să fie o trecere de la... rubobostes înspre ceea ce, la
Severin úi Craiova, s-a numit, mai târziu, ban, mai ”modern” decât dacicul
bostes, acesta nu departe de boss anglo-saxon? De cetatea Cingalăului, a
Urieúilor, părinĠii Rozei Rozalina (unde-o fi fost cetatea, oare pe lângă
mormântul Urieúului de la Ieud sau pe dealul numit, curios, Gogoúa din
Rozavlea?); de, mai apoi, vânătoarea rituală a lui Dragoú Voievod úi
Descălecătorul Bogdan Voievod, întemeietorul dinastiei Muúatinilor – nu uităm
că Alexandru cel Bun, ùtefan cel Mare sau Petru Rareú sunt Muúatini, iar ğara
Moldovei, până la Marea Neagră úi dincolo de Nistru, până la Bug, lung
timp s-a numit Terra Bogdana; de sumanele negre din oastea lui Iancu de
Hunedoara; de Pintea Viteazul, de popa Lupu din Borúa învingătorul Tătarilor la
1717, de Gherman Vida, dascălul lui Vasile Alecsandri, de avocatul Iusco úi de
primarul ùtrifundă din Borúa care, în 1945, în fruntea Ġăranilor din Borúa,
Moisei, Valea Izei, Valea Marei úi Cosăului, s-au împotrivit alipirii forĠate a
Maramureúului la Uniunea Sovietică... Cum să putem spune toate numele úi
întâmplările mai de seamă ale secolelor trecute úi ale celui ce chiar a trecut
azi? În ”Descrierea ğării Moldovei úi Munteniei”(Poema polonă), Miron Costin
acordă un spaĠiu foarte întins Maramureúului úi ni se vădeúte entuziasmat de
virtuĠile locuitorilor săi:
”Maramureúu-i întreg, parcă nimeni n-a ieúit.
Că acolo úi pe Olt oamenii s-au înmulĠit.
Vorba lor este úi-acum frumoasă, curată,
Mai ales în Maramureú, mai apropiată
De italienească úi-s cu dreptul răzăúesc,
Liberi úi până acum ei la nimeni nu slujesc,
Numai ce cu prinĠul la război pornesc călări
ùi-ntreĠin cetatea Hust din a lor cămări
ùi cu oameni. După alte legi trăiesc úi apoi
Nici nu-s cei din urmă în trebi de război”. (trad. Elena LinĠa)
3
Nu neînsemnat ni se pare aportul cultural din această perioadă: ”textele

rotacizante maramureúene” - ne spun cercetările mai noi - ”creaseră o tradiĠie a
limbii literare; creaseră, oarecum, limba literară a românilor, pe care traducătorii
din diferite provincii româneúti erau obligaĠi s-o respecte într-o oarecare
măsură. Avea, oarecum, dreptate Iorga să considere Maramureúul drept Toscana
neamului românesc, adică patria limbii literare româneúti, cel puĠin când e vorba
de Coresi úi de traducătorii úi scriitorii de până prin veacul al XVIII-lea” (G.
Ivănescu , ”Studii de istoria limbii române literare”, Iaúi, 1989, p. 52).
Maramureúul a avut un Ev Mediu strălucitor, o individualitate distinctă în
peisajul ğărilor româneúti, alături de Transilvania, Banat, Criúana úi celelalte
provincii româneúti de dincoace úi de dincolo de CarpaĠi. Însă, într-o lucrare
referitoare la istoria vecinilor noútri de la Nord de Tisa (Viaceslav Grigorevici
Kotigoroúko, ”PopulaĠia regiunii subcarpatice în prima jumătate a mileniului I al erei noastre”,
Kiev, l983), ne surprind anumite concluzii ale autorului. Până la geto-daci
recunoaúte apartenenĠa nord-tracică a culturii acestor Ġinuturi, deúi pune
”triburile geto-dace” să vină ”din teritoriile Transilvaniei” (p. 19), iar ”o parte a
purtătorilor acestei culturi în sec. II d. Chr. s-au strămutat dincolo de CarpaĠi,
stabilindu-se în bazinele superioare ale Siretului úi Prutului”(?!!?), mutaĠii pe
care le face nu din ignorarea similitudinilor dintre Bucovina úi Maramureúul
antic, ci, probabil, pentru demonstrarea unei ”instabilităĠi” perpetuate până la
venirea. . . slavilor (!??!): ”La începutul celei de a doua jumătăĠi a mileniului I
e.n. intră în contact cu triburile slave, ceea ce duce la asimilarea lor
completă”(??!?). Chiar úi mai mult: ”fiind purtătoarea unei culturi străvechi,
particulare, populaĠia de pe Tisa superioară a lăsat urme clare în istoria arealului
CarpaĠilor ucrainieni úi a adus, fără îndoială, o contribuĠie la formarea culturii
slave timpurii” (idem, s. n. ). Acelaúi lucru se spune, de către alĠi istorici
panslaviúti úi despre Bucovina úi Basarabia! Cum să ne mire că nici nu se
pomeneúte cel puĠin numele ğării Maramureúului într-o lucrare care se ocupă
chiar de Maramureú, aúa cum nu se aminteúte nici despre Bereg úi Ung –
întreaga Transcarpatie fiind un Ġinut care din sec. al VI-lea d. J. Chr. este,
susĠine autorul, complet slavă! Dacă n-ar fi documentele de cancelarie din
secolele XII-XIII despre Bereg úi Ung úi din sec. al XIV-lea despre Maramureú,
în care toate localităĠile sunt româneúti, cu populaĠie românească, iar
populaĠia ruteană se útie precis când a fost colonizată (în Maramureú abia în
secolul al XV-lea, sub Koriatovici; în anul 1405, russinii (rutenii), alungaĠi din
Lituania, se aflau la Munkacs - Munkacevo, nobilii maramureúeni
"găzduindu-i" în Maramureú, de la Hust până la Poienile de sub Munte, ca
úi crescători de vite úi mai puĠin agricultori (într-o zonă montană), s-ar
putea să-i dăm dreptate autorului. Citirea, însă, a mai multor astfel de ”istorii”
ale Ġinuturilor româneúti ne-a determinat să încercăm a reda, pentru publicul
larg, o sinteză istorică a Maramureúului întreg, precum úi a fiecărei localităĠi din
cele peste l60 câte le are. Azi doar a treia parte din Maramureú se află în
România, cu 58 localităĠi; din 1920 Maramureúul de dincolo de Tisa a aparĠinut
Cehoslovaciei, din l940 (după Diktatul de la Viena) Ungariei, iar din 1944 a fost
4
alipit Uniunii Sovietice. În Maramureúul de dincolo de Tisa, după 70 de ani de

”tăiere” în două a ğării Maramureúului, mai există încă 13 sate cu populaĠie
compact românească, numărând 35. 000 – 40.000 de români, care, de peste 50
de ani, n-au avut úcoli în româneúte, făceau limba română ca pe o limbă străină,
acum câĠiva ani au început să facă limba... ”moldovenească”, úi de abia din anii
trecuĠi învaĠă, cu paúi mici, la úcoli româneúti, în concurenĠă inegală cu
oficialitatea ce le pune mereu piedici. Scriind acestea noi nu ne gândim la
anexări teritoriale, aúa cum mulĠi vecini, dar úi nevecini, pretind, pe nedrept de
la România. Noi dorim doar libertatea de a opta fiecare pentru naĠionalitatea ce
o doreúte, dar, în acelaúi timp, úi pentru libertatea de a se exprima úi cultiva în
limba ce au moútenit-o din străbuni. O democraĠie, pur úi simplu democraĠie –
úi nu ”originală”, ”adevărată” etc. etc. cum le place unora să o mascheze –,
trebuie să permită expresia liberă a naĠionalităĠii úi, îndeosebi, respectarea
reciprocă a acestui principiu. TendinĠa, în unele Ġări, de a înăbuúi orice
sentiment naĠional, dar mai ales în Bucovina de Nord, ğinutul HerĠei,
Maramureúul de dincolo de Tisa úi Basarabia mai deunăzi, ne aduc aminte de
ceea ce spunea Mihai Eminescu acum mai bine de un secol:”Limba úi
naĠionalitatea românească vor peri odată cu românul material, cu stingerea prin
moarte úi fără urmaúi a noastră, nu prin desnaĠionalizare úi renegaĠiune. A
persecuta naĠionalitatea noastră nu înseamnă a o stinge, ci numai a ne învenina
împotriva persecutorilor. ù-apoi ni se pare că nici un neam pe faĠa pământului
nu are mai mult drept să ceară respectarea sa decât tocmai românul, pentru că
nimeni nu este mai tolerant decât dânsul. Singurele Ġările româneúti sunt
acelea în care, din vremi străvechi, fiecare a avut voie să se închine la orice
Dumnezeu a voit úi să vorbească ce limbă i-a plăcut”.
1. ğara Maramureúului până în secolul al XIV-lea
Situat la 23º40' longitudine estică úi 47º50'53” latitudine nordică, Maramureúul

se află în chiar centrul Europei, acest punct fiind marcat, peste Tisa, între
localităĠile Biserica Albă úi Rahău, pe Tisa Neagră. Având o suprafaĠă de 10.
354 km (din care 3.831 km în România), cuprinde, de la izvoare până la poarta
de ieúire înspre câmpie, la Hust, întreg bazinul superior al Tisei, cu afluenĠii săi
principali: Iza, Viúeu, Sarasău, SăpânĠa, Roniúoara – la sud, úi CosăuĠ, Săpurca,
Apúa, Taras, Teceu, Talabârjaba, SăclânĠa, Neagu, HustiĠa, Bârjaba – la nord.
Cele mai vechi urme de locuire din Maramureú datează din neolitic, unelte din
această perioadă fiind descoperite de-a lungul întregii văi a Tisei (Kotigoroúko, op.
cit. ). Mai numeroase, dar úi cercetate sistematic, sunt descoperirile din epoca
bronzului, pentru faza de sfârúit a acestei epoci (secolele XIII-X av. J. Chr. )
având o frecvenĠă mult mai ridicată decât în Transilvania, Banat úi Criúana (v.
Radu Popa, ”ğara Maramureúului în veacul al XIV-lea”, Bucureúti, 1970; Al. Filipaúcu ”Istoria
Maramureúului”, Bucureúti, 1940; dar úi cercetările mai noi ale lui K. Kacso de la Muzeul
judeĠean Maramureú); dintre cele mai frumoase tezaure de aur sunt cel de la
Sarasău, în greutate de 9 funzi, cel de la Borúa úi cel de la Sighet.
5
De la sfârúitul epocii bronzului úi începutul primei epoci a fierului datează

aúezarea fortificată de pe Solovan, în locul numit Dealul CetăĠii, pe malul stâng
al Izei, la Sighet. Un val de proporĠii impunătoare înconjoară pe trei părĠi
fortificaĠia, pe o lungime de 230 m, spre Vest úi Sud. FortificaĠia reprezintă
”centrul unui grup de aúezări din aceeaúi vreme, situate pe valea Tisei, în
regiunea confluenĠei cu Iza” (Popa, p. 43). De altfel toate aúezările medievale care
au fost cercetate în Maramureú au un bogat nivel de la începutul mileniului I
av. J. Chr., din primele faze ale Hallstattului (Idem).
Din perioada dacică semnalăm cetăĠuia de la Onceúti, tezaurul de monede
dacice de la Sighet; despre relaĠiile daco-romane ne vorbeúte tezaurul de la
Teceu – 1100 denari de argint, de la Vitellius la Septimiu Sever, monedele
izolate de la Călineúti, Giuleúti, Ieud, Bărănica, Slatina, Petrova, Sighet, precum
úi inscripĠiile romane de la Sighet úi Crăciuneúti. În teritoriul subcarpatic de
peste Tisa, din Maramureú úi până în Bereg úi Ugocea, s-au descoperit 107
monumente arheologice din secolele I-IV – 83 aúezări, 2 aúezări de tip urban, 4
centre de producĠie, 8 necropole úi 2 morminte separate, 8 depozite, precum úi
1500 monede romane în 37 de localităĠi de pe Tisa úi LatoriĠa (LăturiĠa),
majoritatea din sec. al II-lea, iar o parte din secolele III-IV (Kotigoroúko, p. 5, 8).
Printre cele mai interesante necropole este cea din satul Iza, lângă Hust, datând
din secolele I-II (Iza I) úi III-IV (Iza II) (Idem. ).
Din perioada migraĠiilor, până în secolul X, cercetările arheologice sunt mai
puĠine. Descoperirile de la Călineúti (sec. III-IV) de la Crăciuneúti úi Sarasău
(sec. VI) sunt singurele puncte cercetate pentru această perioadă. Maramureúul a
fost ferit din calea marilor deplasări ale migratorilor de la Nord la Sud úi de
la Est la Vest, úi nici o descoperire nu poate atesta că, în deplasările lor,
Gepizii, GoĠii, sau Hunii úi Avarii ar fi atins bazinul superior al Tisei; nici chiar
”pentru prezenĠa unei populaĠii slave în Maramureú în epoca respectivă nu
există deocamdată dovezi arheologice”, deúi săpăturile mai recente de la
Crăciuneúti úi Sarasău par, totuúi, a cuprinde úi elemente de cultură slavă (Popa, p.
44). De altfel, Dacii, Slavii, popoarele Germanice, precum úi celelalte până la
India, sunt, cum sunt numite, indo-europeni, euro-indieni după alĠii, sau
indo-germani. Similitudinile sunt subînĠelese. Sunt, în fapt, aceeaúi familie
de civilizaĠie materială úi spirituală a unei lumi pe care o moútenim,
vrând-nevrând.
De abia din secolul al X-lea avem noi elemente (date) arheologice: tezaurul de
dirhemi de argint datând din anii 903-940, de undeva de lângă Hust; din
secolele XI-XII avem doi cercei de tâmplă, din bronz, descoperiĠi la Sighet
(Popa, idem). Cercetările de la Sarasău úi Sighet atestă aúezări anterioare secolului
al XIV-lea (Popa, p. 53). Într-o diplomă din 1453, Iancu de Hunedoara, pe atunci
locotenent general al Ungariei, recunoútea câtorva nobili români din Viúeu,
drepturile de cnezi adevăraĠi úi legitimi, mai vechi decât domnia regilor Sf.
ùtefan (Szent Istvan) úi Sf. Ladislau în secolul al XI-lea: ”Petrus, Mandra et
Nan, necnon fratres eorum supranominati in possessionibus utraque Wiso
vocatis, in dicto comitatu Maramorosiensi existentibus, ab antiquo et
6
temporibus divorum regum veri, legitimi et perpetui Kenesi fuissent” (Mihalyi, p.

367).
2. ğara Maramureúului în secolul XIV
Până la sfârúitul secolului al XIII-lea Maramureúul este amintit doar de 5 ori în

documentele de cancelarie, accidental: în 1199 - Pădurea Maramureú; în 1231
vecin cu Sătmarul; în 1272 - Pădurea Maramureúului până unde au dreptul să
pescuiască oaspeĠii germani pe Tisa; în 1299 primul voievod al
Maramureúului, Nicolae, fiul voievodului Mauriciu úi, în 1300, sunt semnalaĠi
primii oaspeĠi regali la Viúc. OaspeĠii regali erau stabiliĠi deja, în 1329, la Viúc,
Hust, Teceu úi Câmpulung, iar abia în 1352 la Sighet. ColonizaĠi lângă ocnele
de sare de la Hust, Teceu úi Slatina, în secolele următoare sunt colonizaĠi úi în
centrele forestiere de la Mocra, Frasin, Viúeu de Sus, Borúa.
În 1782, în scopul regermanizării, Iosif al II-lea colonizează numeroase familii
din Austria la Câmpulung, Sighet, Hust, Viúeu; cu, parĠială, excepĠia ĠipĠerilor
din Viúeu, toĠi ceilalĠi s-au maghiarizat. În secolele următoare, sfârúitul
secolului al XIV-lea, úi mai ales în secolele XV-XVII, au fost colonizaĠi rutenii
în Maramureú: ”pentru fiecare sat maramureúean în parte, precizat de izvoarele
din veacurile XV-XVII ca rutean, sau ca locuit de ruteni, se poate surprinde
documentar fie întemeierea sa la sfârúitul veacului al XIV-lea - începutul
veacului al XV-lea, sau într-o epocă ulterioară” (Popa, p. 55). Oricum, în istoria
Maramureúului din secolul al XIV-lea ”trebuie să pornim de la existenĠa unui
mediu compact úi aproape omogen de sate româneúti, cuprinzând doar câteva
aúezări de oaspeĠi regali germani úi maghiari, dar lipsit în mod practic de o
populaĠie de sorginte ucraineană” (Popa, p. 57, s. n. ).
În secolul al XIV-lea românii din Maramureú sunt oameni liberi, bucurându-se
de autonomie politică úi administrativă. În anul 1365 se vorbea despre
Maramureú în aceiaúi termeni ca úi despre Moldova: ”Terra Maramorosiensis”
úi ”Terra Moldauana”. Administrativ, Maramureúul este condus de adunarea
cnezilor de vale, având în frunte voievodul Maramureúului, cu supremaĠie úi
asupra voievodatelor din Bereg, Ugocea úi Ung. Maramureúul avea două
voievodate: Voievodatul Inferior cu reúedinĠa la Sarasău, unde era voievod
Solovăstru (1345); Voievodatul Superior avea reúedinĠa la Cuhea, unde este
amintit în 1326 ùtefan Voievod, fiul lui Nicolae Vv. SupremaĠia, în secolul al
XIV-lea, o deĠinea voievodul din Cuhea, care prezida adunarea cnezilor. Se
cunosc doar 13 cnezate: Sarasău, Cosău, Bârsana, Cuhea, Ieud, Săcel, Moisei,
Viúeu, Lipceni cu HorneĠ, Coúna cu Rotunda, ùesul cu Duleni, Nireúel úi Neaga.
Între 1299, când este amintit primul voievod al Maramureúului, până în 1402
când se desfiinĠează instituĠia voievodatului, sunt amintiĠi în documentele
cunoscute până acum, următorii voievozi ai Maramureúului (în paranteză dăm anul
când sunt amintiĠi în documentele de cancelarie):
Mauriciu Vv. (înainte de 1299)
7
Nicolae Vv., fiul lui Mauriciu Vv. (1299)

ùtefan Vv., fiul lui Nicolae Vv. (1326)
Iuga Vv., fratele lui Bogdan Vv. (1349)
Bogdan Vv. Descălecătorul, fiul lui ùtefanVv. (1342)
ùtefan Vv., de Săliúte, fiul lui Iuga Vv. (1349)
Ioan Vv., de Rozavlea, fiul lui Iuga Vv. (1349)
Codrea (Erdeu) Vv., de Sarasău (cca. 1320-1330)
Solovăstru Vv., de Sarasău (1345)
Opriú (Oprea) Vv., de SăpânĠa, fiul lui Codrea Vv. (1345)
Dragoú, (cneaz de Bedeu), Voievodul Moldovei (1336)
Sas, Voievodul Moldovei, fiul lui Dragoú Vv. (1365)
Balc, Voievodul Moldovei, fiul lui Sas Vv. (1365)
Drag Vv., fiul lui Sas (1365).
Consemnările în documentele de cancelarie sunt lacunare, iar exercitarea
funcĠiei de voievod nu este totdeauna demonstrabilă. Ceea ce pare a fi sigur este
că, în evoluĠia vieĠii statale la români, ”voievodatul Maramureúului reprezintă
exemplul cel mai caracteristic pentru etapa care a precedat, cronologic úi
teritorial, apariĠia ‹‹marelui Voievod›› úi a ‹‹ Domniei ›› în ğările Româneúti”
(Popa, p. 204). FaĠă de celelalte Ġinuturi româneúti – Banat, Criúana, Sătmar, Oaú,
Bereg, Ugocea, Ung – devenite comitate în secolele XII-XIV, Maramureúul
opune o rezistenĠă puternică expansiunii Regatului maghiar. Se ajunge chiar la
conflicte între familiile nobililor maramureúeni supuúi coroanei úi familiile
nobililor care vedeau în aceasta útirbirea autorităĠii lor. În 1342 Bogdan Vv.,
Voievodul suprem al Maramureúului, sprijinit de populaĠie, devastează
proprietăĠile lui Ion de Culcea, supus regelui; tot Bogdan Voievod, împreună cu
nepoĠii săi Ioan Voievod úi ùtefan Voievod, fiii lui Iuga Vv., incendiază curtea
cneazului Giula de Giuleúti, confiscându-i moúia úi înlăturându-l din funcĠia de
cneaz, revenirea în stăpânire având loc abia după 10 ani, în 1349. Voievodul
Bogdan este numit în documentele vremii ”infidel notoriu”; în 1359, nereuúind
să menĠină autonomia Maramureúului, Bogdan Vv. trece în Moldova unde îi
înlătură pe urmaúii lui Dragoú, întemeind statul feudal moldav, căruia îi păstreză
independenĠa, cu toate încercările regelui maghiar de a îl înlătura. Între timp,
în Maramureú, conflictele între nobilii supuúi úi cei ce optau pentru libertate,
continuă pe tot parcursul secolului al XIV-lea. Abia în 1385 voievodatul
Maramureúului devine comitat: atribuĠiunile cnezilor se transferă pretorilor, iar
ale Voievodului - Comitelui úi Vicecomitelui. Ultimii voievozi se menĠin însă
până la începutul secolului al XV-lea. Balc Vv. úi Drag Vv., reveniĠi din
Moldova, păstrează titlul de voievozi timp de 40 de ani, fiind în acelaúi timp úi
ComiĠi ai Maramureúului.
8
Comitele era numit de rege, iar vicecomitele úi pretorii erau aleúi de congregaĠia
nobililor. La început toate aceste funcĠii au fost ocupate de români: în 1385
Comite era Balc Vv., Vicecomite Bancu de Sarasău, pretori Cândea de
Viriúmort, Petru de Crăciuneúti, Dragomir de Giuleúti, Vasile - fiul lui Drag de
Bedeu. Insă, cu timpul, funcĠia de Comite a fost ocupată de reprezentanĠii
regelui úi nu de români; între 1430 úi 1918 au fost doar patru comiĠi români:
Seneslau de Dolha (1414-1416), Simion Bizău de Cuhea (1465), George de
Dolha (1703-1708), Iosif Man de ùieu (1860-1861 úi 1865-1876). În 1414
fusese Comite úi prinĠul Teodor Koriatovici care a colonizat în Bereg úi Ung
peste 40. 000 de ruteni, alungaĠi din Ġinuturile cucerite de Lituania; timp de
aproape un veac rutenii n-au pătruns în Maramureú, nici chiar în marginile
vestice ale Bârjabei; într-un document din 1461 se aminteúte un drum ce duce
din Coúna, pe Bârjaba, spre pământurile locuite de ruteni: ”per quam viam de
dicta possessione Kusnicze itur ad terram Ruthinorum” (Filipaúcu, p. 62).
Prima familie nobilă maghiară stabilită în Maramureú a fost familia Pogany, în 1500, la
Domneúti, care a ocupat, de-a lungul timpului, cele mai mari funcĠii în comitat.
Între anii 1752-1768 doar 120 de familii maghiare, din 15 târguri, úi-au dovedit
nobilitatea, însă toĠi fiind nobili armaliúti, nici unul donatar; nici o familie ruteană nu
úi-a dovedit nobilitatea, în schimb 351 de familii româneúti, din 50 de sate, úi-au dovedit
nobilitatea, dintre care 310 nobili donatari (nobilii donatari erau cei care primeau
domenii nobiliare cu drept de proprietate pe veci, românii fiind de fapt investiĠi în
propriile lor domenii).
Starea politică úi socială a românilor din Maramureú era, în secolul al XIV-lea , ”cea a
unui popor dotat cu virtuĠi nobile úi care stăpâneau, de secole, pământul pe care trăiau.
Numai un astfel de popor a putut să fie atât de mult apreciat de regii unei naĠiuni străine,
acordându-i privilegii excepĠionale, refuzate, de-a lungul secolelor, oaspeĠilor regali din
cele cinci târguri. Românii din Maramureú sunt amintiĠi abia la începutul secolului al
XIV-lea în documentele maghiare pentru că doar atunci au intrat în sfera de interes a
Ungariei, când regele Carol Robert, care urmărea o politică de expansiune teritorială
spre Moldova úi GaliĠia, a avut nevoie de ajutorul lor împotriva Tătarilor úi
Lituanienilor” (Filipaúcu, ”Le Maramureú”, Sibiu, l944, p. 19 sq. ).
3. Satele Maramureúului în secolele XIV-XX
MenĠionarea în documente a aúezărilor maramureúene se leagă de intrarea în

circuitul juridic al proprietăĠii, úi nu înseamnă úi data întemeierii lor; în general,
daniile úi întăririle în proprietate se referă la un sat ”cu hotarele sale vechi,
adevărate úi cunoscute, fiind deci vorba de o situaĠie preexistentă, ce coboară
dincolo de începuturile veacului al XIV-lea” (Popa, . 61). Documentele din
secolele XIV-XV amintesc toate satele maramureúene, nu însă úi toĠi
proprietarii lor; investigaĠiile nobiliare din anii 1751-1768 constată că, în marea
majoritate, proprietarii din secolul al XVIII-lea sunt descendenĠii aceloraúi
proprietari români din secolele XIV-XV, având aceleaúi nume de familie.
9
În veacul al XIV-lea au fost identificate în Maramureú peste 100 de aúezări

localizate cert, precum úi câteva (TeceuĠi, Belafalva de ex. ) cu existenĠă
ipotetică în acest secol. Restul localităĠilor sunt menĠionate în secolul următor,
însă, în timp, apar, cum este úi firesc, noi aúezări, iar altele se contopesc într-o
singură localitate (ex.: Budeúti-VinĠeúti, Vad-Tursad, Giuleúti-Nireú etc. ).
Vom prefera să dăm lista localităĠilor actuale din ğara Maramureúului, cu
menĠiunea primei prezenĠe în documentele de cancelarie ale vremii, incluzând
úi localităĠile din câmpia Tisei până la Craia, anexate Maramureúului în 1329,
precum úi cele 5 localităĠi de pe cursul superior al Bârjabei, proprietatea
Voievodului român Senesalu de Ung, anexate Maramureúului în anul 1454
(adăugând úi câteva localităĠi din comitatele Bereg úi Ung care au avut tangenĠă
cu Maramureúul). Pentru unele dintre localităĠile existente astăzi în regiunea
transcarpatică (Transkarpatia), din lipsa unor documente úi a mai multor
schimbări sau traduceri de nume, informaĠiile sunt destul de puĠine; vom
încerca, în general, identificarea actuală a localităĠilor amintite în secolele XIV-
XV, renunĠând la datele care, până la această dată, ne sunt inaccesibile. Pentru o
mai uúoară identificare, vom prefera împărĠirea pe zone – fostele ieraúe ale
Maramureúului: Ieraúul de Jos - în vest, Ieraúul Sighet, Domeniul Bocicoi,
Ieraúul de Sus (pe Viúeu úi cursul mijlociu úi superior al Izei) úi Ieraúul Cosău.
(Confruntarea datelor s-a făcut după Ioan Mihalyi de Apúa, ”Diplome maramureúene din secolul
XIV úi XV”, Sighet, 1900; Radu Popa, op. cit.; Al. Filipaúcu, op. cit. ; Coriolan Suciu, ”DicĠionar
istoric al localităĠilor din Transilvania”, Buc. , 1968, ”Documente privind istoria României, C,
Transilvania”, ”DicĠionar al localităĠilor româneúti din Ungaria”; C. Martinovici, N. Istrati,
DicĠionarul Transilvaniei, Banatului úi celorlalte Ġinuturi alipite, Cluj, Institutul de arte
grafice „Ardealul”, 1921. Deoarece lucrarea este de proporĠii mai mari, prezentarea s-a făcut
sintetic, doar la câteva localităĠi fiind o expunere mai extinsă, la acestea dându-se úi trimitere
bibliografică; pentru localităĠile din actualul judeĠ Maramureú, fiind mai la îndemână din punct de
vedere al informaĠiilor, am extras doar datele minime).
În anul 1920, Maramureúul, cel rămas în România, avea 587.563 jugăre
cadastrale, 3.381 km.p., 152.685 locuitori (45 loc./1 km. p.); Români –
82.778, Unguri – 13.956, Germani – 3.066, evrei – 36.535, alĠii – 16.360.
ReúedinĠa era la Sighet, avea 12 secretariate comunale, 20 secretariate
cercuale, total 56 comune rurale úi 1 comună urbană. Avea 4 plase:
- Plasa Iza cu reúedinĠa la Dragomireúti (13 comune rurale).
SuprafaĠă 105.273 jc. (606 km.p.). Locuitori: 27.620 (45 loc/km. p.), Români
22.379, Unguri 74, Germani 23, Evrei 5.116, AlĠii 26.
Secretariate comunale: 5 – Dragomireúti, Ieud, Săcel, Săliútea, Strâmtura.
Secretariate cercuale: 4 – 1.- Cuhea, Băúcoiul Mic; 2. Glod, Slătioara
(Hătiuca); 3. Rozavlea, Botiza; 4. ùăieu, Poieni.
- Plasa Sighet cu reúedinĠa la Sighet (13 com. rurale). SuprafaĠă
68.474 jc. (394 km.p.). Locuitori: 23.481 (59 loc./km.p.), Români 7.458,
Unguri 4.651, Germani 106, Evrei 4.839, AlĠii 6.427.
Secretariate comunale: 2 – Câmpulung, SăpânĠa
Secretariate cercuale: 5 – 1.- Băúcoiul Mare, Lunca; 2.- Crăciuneúti,
Viriúmort; 3.- RămeĠi, Teceul Mic (Huta); 4.- Rona de Sus, Coútiui, Rona de
Jos; 5.- Sărăsău, Iapa.
10
- Plasa ùugătag cu reúedinĠa la Ocna ùugătag (20 com. rurale).

SuprafaĠă 99.062 jc., (570 km.p.). Locuitori: 27.455 (48 loc/km. p.), Români
22.914, Unguri 1.356, Germani 1, Evrei 3.171, AlĠii 3.
Secretariate comunale: 1 – Bârsana
Secretariate cercuale: 8 – 1.- Berbeúti, Vad; 2.- Budeúti, Sârbi; 3.- Călineúti,
Văleni; 4.- Deseúti, Crăceúti (azi Mara – n.n.); 5.- Giuleúti, Corneúti, Fereúti; 6.-
Hărniceúti, Sat ùugatag; 7.- Ocna ùugătag, Brebu, Hoteni; 8.- Valea Porcului
(azi Valea Stejarului – n-n.), Năneúti, Onceúti.
- Plasa Viúeu cu reúedinĠa la Viúeu de Sus (10 com. rurale).
SuprafaĠă 297.315 jc., (1.711 km. p.). Locuitori: 50.448 (28 loc/km.p.),
Români 25.063, Unguri 1.313, Germani 2.787, Evrei 12.383, AlĠii 8.902.
Secretariate comunale: 4 – Borúa, Moisei, Petrova, Viúeul de Jos
Secretariate cercuale: 3: 1.- Leordina, Ruscova; 2.- Poienile de sub Munte,
Repedea; 3.- Viúeul de Sus, Viúeul de Mijloc. (C. Martinovici, N. Istrati, DicĠionarul
Transilvaniei, Banatului úi celorlalte Ġinuturi alipite, Cluj, Institutul de arte grafice
„Ardealul”, 1921, p. 30 sq.).
Exista un singur Tribunal, la Sighet, având 2 Judecătorii, la Sighet úi
Viúeul de Sus.
Judecătoria Sighet cuprindea 30 comune (în paranteză dăm distanĠa în
km.): Băúcoiul Mare (9), Bârsana (21), Berbeúti (9), Breb (24), Budeúti (29),
Călineúti (21), Câmpulung (12), Corneúti (17), Coútiui (22), Crăceúti (23),
Crăciuneúti (8) Deseúti (22), Fereúti (14), Giuleúti (15), Hărniceúti (18), Hoteni
(19), Iapa (5), Lunca (11), Năneúti (16), Ocna ùugătag (22), Onceúti (13),
RâmeĠi (22), Rona de Jos (13), Rona de Sus (17), Sat ùugătag (18), SăpânĠa
(18), Sărăsău (6), Sârbi (24), Sighet, Teceul Mic (30), Vad (6), Valea Porcului
(azi Valea Stejarului) (9), Văleni (26), Viriúmort (azi Tisa) (6).
Judecătoria Viúeul de Sus, cuprindea 23 comune: Băúcoiul Mic (azi
Bocicoiel) (13), Borúa (23), Botiza (34), Cuhea (azi Bogdan Vodă) (18),
Dragomireúti (23), Glod (41), Ieud (26), Leordina (19), Moisei (12), Petrova
(24), Poienile de Sub Munte (35), Poieni (azi Poienile Izei) (38), Repedea
(31), Rozavlea (26), Ruscova (18), Săliútea de Sus (36), ùăieu (ùieu) (35),
Slătioara (45), Strâmtura (34), Viúeu de Jos (6), Viúeu de Mijloc (3), Viúeu
de Sus. (C. Martinovici, N. Istrati, op. cit., p. 69 sq.).
După Tabloul statistic al úcolilor primare, în Maramureú existau 89 de
úcoli de stat, din care 2 în limba germană, precum úi 22 grădiniĠe de
copii; úcoli confesionale erau 43 româneúti greco-catolice, 5 romano-
catolice, 2 reformate, 11 greco-catolice slave. În total 155 úcoli. (C.
Martinovici, N. Istrati, op. cit., p. 95 sq.).
CircumscripĠii sanitare erau 3 la Sighet, precum úi 14 circumscripĠii rurale
în Bârsana, Bocicoiul Mare, Borúa, Câmpulung (azi Câmpulung la Tisa),
Coútiui, Dragomireúti, Giuleúti, Ocna ùugătag, Petrova, Poienile de sub
Munte, Rozavlea, Strâmtura, Viúeu de Jos, Viúeu de Sus. (C. Martinovici, N.
Istrati, op. cit., p. 99.).
11
I. Ieraúul de Jos – cuprinzând localităĠile de pe văile Bârjaba (1353

Borsua, 1391 Berzava), Neagu (ung. Nyagfolyo, Nagy-Ag), HustiĠa, SăclânĠa,
Talabârjaba, Taras úi afluenĠii lor (urmând, în parte, fiecare vale), dar úi 3
localităĠi (Huta, Teceu Mic, RemeĠi) din actualul judeĠ Maramureú.
Bărănica (rut. Bronyka, Bronka, ung. Szuhabaranka), pe valea
Bârjabei, la nord de Dolha, 1454, proprietatea familiei voievodale de Dolha.
Bilca (rut. Bilki, ung. Bilke), pe valea Bârjabei, în comitatul Ung; în
1338 întărită voievodului Crăciun úi apoi fiilor săi Saracin, Nicolae, Valentin,
Luca; ei vor stăpâni sate úi în Maramureú. Există o localitate Bilca úi în
comitatul Bereg, cu care se învecina domeniul voievozilor de Ung. În 1892 are
719 case, 3710 loc. , 10. 795 jugăre.
Coúna v. CuhniĠa.
CuhniĠa, Coúna (rut. KusniĠa, ung. Kovácsrét), pe cursul superior al
Bârjabei, în 1383 împreună cu Rotunda formând un cnezat, proprietatea fiilor
Vv. Seneslau de Dolha; în 1892 are 243 case, 1221 loc. , 10.077 jugăre.
Dolha (rut. Dovhoie), pe valea Bârjabei, în 1383 ”Hozyoumezeu”,
reúedinĠa voievozilor de Ung; în 1892 are 419 case, 2342 loc. , 13.350 jugăre.
Iloúva (rut. IlniĠa), pe un afluent al Bârjabei, la nord de Bilca, în
comitatul Ung; în 1341 hotărnicită lui Maxim, fiul lui Tatomir Românul de
Iloúva; în 1892 are 187 case, 1013 loc. , 2.828 jugăre.
Maximeni, în comitatul Ung, lângă sau identic cu Iloúva, în 1341
aparĠinând lui Maxim Românul, fiul lui Tatomir.
Mărgineni (rut. Zadnea, ung. Zárnya), pe Bârjaba, la sud de Dolha, în
1409 proprietatea voievozilor de Dolha.
Mestecăniú (rut. Bereznic, ung. Bereznek), la izvoarele Bârjabei, de
dată mai recentă; în 1892 are 247 case, 1352 loc. , 19.634 jugăre.
MistiĠa (rut. Imsticevo), în comitatul Ung, la sud de Bilca, pe un afluent
al Bârjabei, în 1338 hotărnicită voievozilor de Bilca.
Poiana Vulpei (rut. LiúiĠa, ung. Rokamezö ), pe un afluent al Bârjabei,
către izvoare, lângă vârful Măgura, în 1465 proprietatea familiei voievodale de
Dolha.
RacolĠa (rut. RakoveĠ) în comitatul Ung, pe malul de sud al Bârjabei, în
1351 disputat între Bilceni úi familia Ujhelyi.
Rotunda (ung. Kereczke), pe cursul superior al Bârjabei, în 1383 în
proprietatea fiilor Vv. Seneslau de Dolha.
Zadnia v. Mărgineni
Berezeni (rut. Berezna, azi Berezovo), pe valea Neagului, în 1415
proprietatea nobililor din Domneúti; în 1892 are 367 case, 1732 loc., 17. 206
jugăre.
Bistra de Jos (ung. Alsobisztra), pe valea Neagului, sat mai recent; în
1892 are 251 case, 1339 loc., 5. 834 jugăre.
Bistra de Sus (ung. Felsöbisztra, Felsökisbisztra), la izvoarele
Neagului, sat mai recent; în 1892 are 25 case, 149 loc., 750 jugăre.
12
Boureni (rut. Volovo, ung. Okörmezö), la confluenĠa văii BouĠi cu

Neagu; în 1415 în posesia nobililor din Domneúti; în 1892 are 438 case, 2321
loc. , cătune: Sziri-hánya, Prohudnya, Potocsina, Volovecz, Zaperegyil,
Zseliszkovecz, Cserlenarunya, Dezsö.
Călăceni (ung. Kelecseny), pe cursul superior al rîului Neagu, în 1457
proprietatea familiei voievodale de Bilca úi a nobililor din Domneúti.
Deluúor (rut. Hrob), pe cursul superior al Neagului, sat mai recent.
Făget (rut. BucoveĠ, ung. Büköspatak), la izvoarele Neagului, în 1463
în pro-prietatea lui Ambrosiu de Dolha; în 1892 are 99 case, 518 loc., 3.306
jugăre, cătune: PauloveĠ, KirvaveĠ.
Herinceni, HorneĠ (rut. Gorinciovo, Herinciovo, ung. Herincse,
Zeleumezeu), pe rîul Neagu, în 1350, cu Lipcenii, formează un cnezat stăpânit
de fiii Vv. Crăciun de Bilca; în 1892 are 414 case, 1959 loc., 14.695 jugăre.
Herinceni-Mănăstire (ung. Herincse-Monostor), pe rîul Neagu, sat mai
recent; în 1892 are 190 case, 1051 loc.
HorneĠ v. Herinceni.
Hust, la ieúirea Tisei din Maramureú, aproape de gura rîului Neagu;
descoperiri din epoca bronzului; colonizat cu ”oaspeĠi regali” saxoni úi unguri;
în 1329 regele Carol Robert dă anumite drepturi acestor oaspeĠi din”oppidele
Visk, Huszt, Teceu úi Câmpulung”:”dreptul de libera migraĠiune, dreptul de a
alege magistratul úi plebanul; scutirea de sub jurisdicĠiunea comiĠilor; dreptul de
judecătoriă; dreptul la plantaĠiuni noue úi la extirpaĠiuni (tăieri - n. n. ) garantate
în contra oamenilor de altă limbă sau de altă naĠiune, scutirea de vamă, dreptul
de târg, scutirea de alte contribuĠiuni”(Mihalyi, dipl. 4). Cetatea Hust, ale cărei
ruine se mai văd úi astăzi, este menĠionată în 1351 (v. Popa, p. 86, nota 240) úi 1387
(Mihalyi, dipl. 52). În 1334 apare un Grigore paroh de Hust (Popa, p. 86); în 1390
este amintită ”Huzth-okna” unde ”până în secolul presinte s-a produs sarea”
(Mihalyi, dipl. 59); în 1392 este dăruită ”lui Ladislau fiul lui Joan, fratelui lui Balk
úi Drag voivozi”, danie întărită în 1397 (Mihalyi, dipl. 65). În 1406 îúi recâútigă
drepturile de oraú regal. În 1408 ”Luca fiul lui LaurenĠiu, Joan, Egidiu úi ùtefan
fiii lui Luca din Baranya au perdut documentele lor atingătoare. . . de curtea lor
în oppidul Huszt”, úi cer o transcriere după originalele existente în Lelesz
(Mihalyi, dipl. 87). În 1413 Stanislau úi Georgiu din Dolha castelanul din Hust ”cu
potere armată au luat úi au mânat de la iobagii. . . din Otvösfalva 32 de vite, úi
au făcut toate câte au vrut”, fapt pentru care ”sunt citaĠi înaintea scaunului
regesc” (Mihalyi, dipl. 106). În 1445 castelan în Hust úi comite al Maramureúului
era Petru Zoway. În 1457 lui Simon, plebanul din Hust, úi fraĠilor săi Paul úi
Ioan fiii lui Ladislau din Hust li se ”retrage úi nimiceúte donaĠiunea” moúiei
Keselymezö (Mihalyi, dipl. 234). În 1458 Simeon din Cuhea, fratele său Ioan úi
vărul Ioan trebuie să dea în fiecare an 25 berbeci pentru cetatea Hust (Mihalyi,
dipl. 242).
LaurenĠiu Literat, castelan de Hust, era vicecomite în 1468 úi 1471; în 1474
magistratul comitatului era Ladislau Magnus, cu reúedinĠa în Hust, el ducând în
1463 útirea găsirii coroanei Ungariei ”de de mult înstrăinată” (Mihalyi, dipl. 303 úi
13
267), în 1465 îndeplinind funcĠia de comite al Maramureúului (Mihalyi, dipl. 274).

În 1498 regele Vladislav II ”voind să înceteze orice nesiguranĠia în plata
lucrătorilor la ocna de sare, dispune că pentru fie care 100 bucăĠi de sare se li se
solvească 20 denari; fie cărui se-i se dee în tot anul pe vestminte 100 de bucăĠi,
să fie scutiĠi de orice contribuĠiune. La deschiderea ocnelor nouă pentru un
Laakthor (Lachter - stânjen) se primească un floren, úi deaca se află sare din
aceea 1000 de bucăĠi, ear pentru un Thumen 11 bucăĠi, pentru 4 lemne Gardaffa
numite un fl. , pentru o scară un fl. , úi un cubul de vin; pentru un dinte de scară
o cupă de vin. Lucrătorii locuitori în Huszt, Teceu, úi Sziget se-úi aleagă juzi pe
sama lor, se fie dintre dânúii úi cetăĠeni cu jurământ; cei din Huszt să aibă pe an
4 vase de vin, 4 boi úi 400 de pâne” (Mihalyi, dipl. 356).
Cetatea Hustului a fost cucerită úi de Mihai Viteazu; în 1768 un trăznet
provoacă explozia pulberei din cetate, provocând mari distrugeri, iar în 1777
este părăsită definitiv.
În 1892 are 1426 case, 7461 loc. , 16. 632 jugăre, cătune: Barania, Csebreny.
Iza, la nord de Hust, pe malul stâng al rîului Neagu (numit úi Iza
Neagră), celebră prin descoperirile din sec. I-IV ale mileniului I; în 1387 în
posesia lui Ioan Românul, nepot de soră al lui Balc Vv. úi Drag Vv. De aici îúi
produce nobilitatea familia Izai, alias Orosz (1597). În 1892 are 455 case, 2127
loc. , 7. 707 jugăre.
Izvoru (ung. Felsöhidegpatak), la izvoarele rîului Neagu, sat mai
recent.
Leúeni (rut. LeahoveĠ, ung. Lengyel-szállás), la izvoarele rîului Neagu,
sat mai recent.
Lipceni (rut. Lepcsa, ung. Lipcse), pe un afluent al rîului Neagu, la
nord de Iza; necropole, cercetate, din sec. I-IV d. J. Chr. ; în 1350 ”Lypche”
împreună cu comuna HorneĠ formează un cnezat, proprietatea Vv. Crăciun de
Bilca; în 1892 are 505 case, 2228 loc. , 9. 436 jugăre, cătune: Cearda Lipcei.
Livada (rut. Lojanska, ung. Cserjes), în bazinul superior al rîului
Neagu, sat mai recent.
Moidanca (ung. Majdanka), în bazinul superior al rîului Neagu, sat mai
recent.
Moúneni (rut. Vicskovo, ung. Vucskomezö), pe cursul mijlociu al rîului
Neagu, sat mai recent.
Năneni (rut. Nankovo, ung. Hustköz), neidentificat cu precizie pentru
sec. al XIV-lea, părând a fi altul decât Ocna Hust; depozit de monede din sec.
I-IV d. J. Chr. ; în 1892 are 242 case, 1177 loc., 2. 412 jugăre.
Ocna Hust, ocnele de sare sunt situate cam la 7 km. de cetate; în
1390 proprietatea lui Luca zis Kun de Rozály.
Poiana Teiului (rut. Lepsca Polyana, ung. Lipcsemezö), la nord de
Lipceni, proprietatea nobililor români din Lipceni; în 1892 are 251 case, 1205
loc. , 8. 834 jugăre.
Poiana Uliului (ung. Keselymezö), pe un afluent al rîului Neagu, la
nord de Hust, în 1450 proprietatea lui Simeon, plebanul din Hust úi a fraĠilor săi.
14
PoiniĠa (ung. Polonya), la izvoarele Neagului, în 1463 proprietatea lui

Ambrosiu de Dolha.
Prislop (ung. Pereszlö), la izvoarele Neagului, sat mai recent.
Răchita (ung. Reketye), la izvoarele Neagului, sat mai recent.
Recea (ung. Alsohidegpatak), la izvoarele Neagului, sat mai recent.
Repedea (rut. Repenei, ung. Repenye), la izvoarele Neagului, în 1457
proprietatea lui Nicolae de Bilca úi a fraĠilor săi.
Stăriúoara (rut. PodoboveĠ, ung. Padocz), sat mai recent.
Tătuúca (ung. Tyuszka), pe un afluent al cursului superior al Neagului,
sat mai recent.
Turnu (ung. Toronya), la izvoarele Neagului, sat mai recent.
Vâlcele (ung. Vizköz), la izvoarele Neagului, în 1457 proprietatea
familiilor de Bilca úi Domneúti.
Bărdani (rut. Novobarovo, ung. Ujbard), pe valea SăclânĠei, în 1389
proprietatea Magistrului Drag; în 1892 are 198 case, 833 loc. , 2. 172 jugăre.
Bereneu, Barania (rut. Boroneava, ung. Husztbaranya), între rîul Neagu
úi Talabârjaba, în 1389 în proprietatea lui Paulus Magnus, om al regelui; exista
úi o mănăstire veche úi ocne de sare; în 1892 o Baranya era cartier al Hustului.
Copăceni (ung. Gernyes), lângă Săliútea de Jos, sat mai recent.
Crăiniceni (rut. Krainikovo, Krajnikova, ung. Mihalka), pe valea
SăclânĠei, în 1389 ”Karajnokfalva”, proprietatea familiei nobile Mihalca de
Ariniú; în 1892 are 132 case, 615 loc. , 2. 410 jugăre.
Dănileúti, pe un afluent al SăclânĠei, la nord de Crăiniceni, în 1391
proprietatea lui Luca zis Kun de Rozsály.
Dărmăneúti, la nord de Tisa, între SăclânĠa úi Talabârjaba; sat dispărut,
sau úi-a schimbat numele încă din secolul al XIV-lea. În 1373 în posesia unui
”Bothos”
”Bochus” úi a fratelui său, Giula. Mai târziu urmaúii lui ”Bochus dicto
Ffichormiclous fillii Dorman de Dormanhaza” sunt numiĠi ca fiind din Văineag.
Duboúari (rut. Steblevko, ung. Szaldobos), la nord de Tisa, între
Buútina úi Să-clânĠa, în 1369 proprietatea Magistrului Drag; în 1892 are 249
case, 1065 loc. , 2. 394 jugăre.
SăclânĠa (rut. SokirniĠa, ung. Szeklencze), pe valea cu acelaúi nume, în
1389 la hotarul posesiunilor Magistrului Drag; în 1892 are 434 case, 1894 loc. ,
2. 573 jugăre, cătune: Sanda de Sus úi Sanda de Jos.
Săliútea de Jos, între rîul Neagu úi Talabârjaba, vecin cu Herinceni, în
1485 proprietatea nobilului Costa; în 1892 are 290 case, 1338 loc. , 3. 898
jugăre.
Viúc (rut. Vîúkovo, ung. Visk), pe malul de sud al Tisei, în actuala
Transkarpatia;descoperiri din epoca bronzului; în 1272 dăruit familiei
Hontpázmany-Ujhelyi, apoi cetatea úi oppidul sunt dăruite oaspeĠilor regali
colonizaĠi. Cetatea era din lemn, iar în secolul trecut nu se mai cunoúteau
ruinele. În 1892 are 944 case, 4054 loc. , 24. 071 jugăre, cătun: Dealu CetăĠii.
15
Zlotari, Zlătari (rut. Zolotarevo, ung. Otvösfalu), între rîul Neagu úi

Talabârjaba, la sud de Săliútea de Jos, în 1413 proprietatea urmaúilor lui Luca
poreclit Kun din Rozsály.
Buúteni (rut. Buútina, ung. Bustyaháza), lângă vărsarea Talabârjabei în
Tisa; în 1379 proprietatea fiilor lui Sas Vv.
Ciumuleúti (rut. Ciomalevo, ung. Csomanfalva), pe cursul mijlociu al
Talabârjabei, în 1399 în posesia lui Tatomir fiul lui Drag din Criúăneúti; în 1892
are 280 case, 1299 loc. , 3. 513 jugăre, cătune: Zaberes.
Criúăneúti (rut. Kriciovo, ung. Kricsfalva), pe valea Talabârjabei, în
1375 zălo-gită lui Ioan zis Stoian cneazul de către Stanislau úi tatăl său
”Crichywan”(Criúioan). De aici úi-au produs nobilitatea familiile: Darvai alias
Kricsfalvi, Kricsfalvi, Stoica, BenĠa, Marina, Pop alias Nemeú; în 1892 are 276
case, 1222 loc. , 4. 795 jugăre.
Darva v. Dărvăneúti
Dărvăneúti (rut. Darva), pe un afluent al Talabârjabei, lângă Criúăneúti;
în 1892 are 147 case, 640 loc. , 1. 728 jugăre.
Domneúti (rut. Russkoe-Pole, ung. Urmezö), pe valea Talabârjabei, la
nord de Teceu, în 1389 amintit la hotărnicirea moúiei Teceu, an în care
”Demetriu fiul lui Ioan din Urmezeu a oprit se se ridice metele de cătră moúia sa
Urmezeu” în favoarea voievozilor Balc úi Drag (Popa, p. 8l, Mihalyi, dipl. 67). În
anul 1405 Ioan, Nicolae, Dionisiu fiii l. ùtefan din Domneúti, úi Nicolae, Petru
úi Stanislau se plâng împotriva lui Dumitru fiul lui Balc” carii prin regularea
rîului Talabor, au expus moúia lor la Exundare úi cu putere armată au sfârúit
multe acte potenciarie” (Mihalyi, dipl. 75). Nicolae úi Stanislau, fiii lui Stanislau, úi
Nicolae úi Dionisiu fiii lui ùtefan din Domneúti sunt introduúi, în 1409, în
posesia moúiei Domneúti (Mihalyi, dipl. 88) – o recunoaútere, de fapt, a
proprietăĠii lor. Contrazicerile dintre Drăgoúeúti úi ”nobiles” de Domneúti
continuă: în 1412 la introducerea lui Sandrin fiul lui Balc, úi a lui Petru, fiul lui
ùtefan din Bilca, în posesia domeniului cnezatului de Lipceni úi Herinceni, nu
se iau în seamă contestaĠiile lui Petru úi Ilie, fiii lui Nicolae, acesta din urmă
fiind fiul lui Stanislau din Domneúti (Mihalyi, dipl. 103). Petru úi Ilie au primit
aceste posesiuni în 1404, cu drept de cneziat, de la Ioan, fiul lui ùtefan din
Domneúti, aúa cum ne arată o diplomă din 1412; însă ”deúi au căscigat nu numai
dreptul de Kenesiat, dear deodată úi dominiul acestor moúii”, nu se pot opune
Bilcenilor. Documentul demonstrează că ”dreptul de Kenesiat nu a încetat, nu s-
a schimbat neci în acel cas, când regii ar fi conferit tot acele moúii altor
persoane prin donaĠiuni. De aci vedem úi acea, că cel cu dreptul de Kenesiat se
folosea de toate venitele moúii sale cu dătorinĠa a servi în armata regelui în cas
de resbel, úi a presta în zile de pace o parte din venitele in naturalie în favorul
erariului” (Mihalyi dipl. 105. ). Domeniile nobililor de Domneúti erau întinse; în
1415 Nicolae, fiul lui Stanislu din Domneúti, cu fiii săi Petru, Ilie, Ioan úi
Georgiu, úi Stanislau fiul lui ùtefan din Domneúti ”se introduc fără
contrazicere” în moúiile Domneúti, Lipceni, Herinceni, Berezeni, Boureni,
Drăgoieúti, Neaga, Găneúti, Apúa de Sus, Rona de Jos, Berbeúti, Călineúti úi
16
Baloteúti (Mihalyi, dipl. 113). Aceste familii au adus servicii regelui într-o perioadă
când se confiscă moúiile Drăgoúeútilor, dintre toate moúiile primite doar
Domneúti era moúie ereditară, în cursul timpului apărând numeroase conflicte
între ei úi familiile cneziale deposedate (Popa, p. 186 sq. ). În 1418 Petru din
Domneúti este ”hominem pro testimonio fidedignum” (Mihalyi, dipl. 124). În 1419
fiii lui Nicolae din Domneúti au proces cu Ioan, fiul lui Andrei de Drăgoieúti
(Mihalyi, dipl. 130); tot în 1419 a treia parte din moúia Domneúti este disputată de
Ana, fiica lui Dumitru din Domneúti, văduva ”lui Georgii Balicha de Bilke” úi
fiicele sale ”nobilium Dominarum Elenae et Nesthae”(Năstaca, Nastasia) contra
lui ”Petro filio Mik de dicta Urmezö” care le-a scos cu forĠa din posesiune
(Mihalyi, dipl. 134). Acest Petru fiul lui Mic dăruieúte în acelaúi an jumătate din
moúia Neaga, Ġinută de ei ”cu drept de Kenez”, lui Simon fiul lui Vlad Cneazul
din Neaga (Mihalyi, dipl. 137). Acelaúi Petru, împreună cu fraĠii săi Elia úi Toma
”filiorum Nicolai” din Domneúti, acuză pe Nan úi Ioan, fiii lui Lodomir din
SăpânĠa, că, în 1419, l-au omorît pe ”fratele lor Joan fiul lui ùtefan la locul
Kekewmezö, unde a ajuns călătorind în comisiunea regelui úi au luat de la
dânsul úi servitorul seu tot ce aveau la sine în valoare de 100 florini de aur, úi au
ocupat moúia lor Rona de Jos“ (Mihalyi, dipl. 138). În 1424 Petru intră în posesia
moúiilor Berbeúti, Călineúti, Fereúti, Baloteúti, Cosău, Budeúti úi VinĠeúti, dar
ùtefan de Bedeu, omul regelui, este omorît de cetăĠenii úi oaspeĠii din Teceu
(Mihalyi, dipl. 153).
În anul 1457 Ioan de Domneúti aduce ”diverse vexaĠiuni” lui Nicolae de Bilca úi
fraĠilor săi pentru moúiile lor din Lipceni, Herinceni, Berezeni, Boureni etc.
(Mihalyi, dipl. 235; v. úi Popa, p. 186). Un Ioan de Domneúti este martor în mai mulĠi
ani: 1440, 1476, 1492 (Mihalyi, dipl. 182, 311, 345).
După stingerea familiei lui Toma din Domneúti, în 1495 moúiile lui din
Domneúti, Viriúmort, Apúa de Sus úi Crăciuneúti sunt dăruite lui Petru Pogan
comite de Pozsony úi Matheu Thukaroveczky, precum úi lui Sigismund,
Georgiu úi Ioan Pogan; deúi introducerea lor este contrazisă de Blasiu Thot din
Bocicoi, oficial al voievodului Transilvaniei Bartholomeu Dragfi, totuúi familia
Pogany se va aúeza la Domneúti în 1500, după ce în 1498 Dragfi îúi retrage
contrazicerea (Mihalyi, dipl. 354, 359, 364). Încercările nobililor din Bilca de a
ocupa moúiile celor din Domneúti, în 1496, nu vor reuúi însă, Ioan, Petru úi
Lazar din Domneúti menĠinându-úi posesiunile (Mihalyi, dipl. 355).
În 1892 satul Domneúti are 302 case, 1599 loc. , 5.248 jugăre.
Drăgoieúti (rut. Dragovo, Drahova, ung. Kövesliget), pe Talabârjaba, în
1402 aparĠine Drăgoúeútilor, străbunii familiilor Riúcu, Roman, Roúca, Silaghi
úi Oros alias Riúcu; în 1892 are 605 case, 3183 loc. , 21.430 jugăre; cătune:
Zabrod, Hlesna, BoĠara, Volsanya.
Duleúti (rut. Dulovo, ung. Dulfalva), pe cursul inferior al Talabârjabei,
în 1420 nobilii din Criúăneúti úi Ciumuleúti vând posesiunile, ce le aveau aici,
fiilor lui Ioan de Duleúti; împreună cu Talaborul (ùesuri) formau un cnezat. În
1892 are 215 case, 1079 loc. , 2.447 jugăre.
17
Huta, la sud de Tisa, în actualul judeĠ Maramureú, pe úoseaua Sighet -

Negreúti Oaú; sat mai recent.
Lazuri (ung. Alsökalocsa), pe cursul superior al Talabârjabei, sat mai
recent.
Negreúti (rut. NegroveĠ, ung. Felsöszinever), pe cursul superior al
Talabârjabei, sat mai recent.
Răstoaca (ung. Rosztoka), la izvoarele Talabârjabei, sat mai recent.
RemeĠi, în actualul judeĠ Maramureú, lângă SăpânĠa; în 1465 călugării
de la mănăstirea de aici ocupă un loc arător revendicat de nobilii din SăpânĠa.
Satu Nou (rut. NoveseliĠa, ung. Tarujfalu), pe cursul superior al
Talabârjabei, sat mai recent.
Satu Vechi (rut. StariseliĠa, ung. Tarfalu), la sud de Satu Nou, sat mai
recent.
Seini (ung. Alsoszinever), pe cursul superior al Talabârjabei, sat mai
recent.
ùesuri v. Talabor
Talabor (rut. Tereblea, ung. Talaborfalu), pe valea Talabârjabei, în
1389 proprietatea comitelui Drag; în 1892 are 473 case, 2099 loc. , 4.622
jugăre.
Teceu (rut. Teacev, ung. Tecsö), pe malul de nord al Tisei, între
Talabârjaba úi Taras; aici s-a descoperit, în 1871, un tezaur de 1100 monede
romane; vestit pentru ocnele de sare. În 1329 face parte din cele 4 ”oppide” ale
oaspeĠilor regali;de aici úi-au produs nobilitatea fmiliie: Moricz, Major,
Meszaros, Literatus, Gönczi, Borbely; în 1892 are 807 case, 3733 loc., 23.093
jugăre.
Teceu Mic, TeceuĠi, în actualul judeĠ Maramureú, la sud de Tisa, lângă
RemeĠi; era inclus în Teceu.
Uglea (ung. Uglya), pe rîul cu acelaúi nume, afluent al Talabârjabei; în
1389 în posesia Codrenilor; de aici îúi produc nobilitatea familiile: Bococi,
Bococi din Teceu, Bogdan alias Erdeu, Danciu alias Erdeu, Erdeu úi Erdös,
Fechete, Feir alias Albu, Negrea, Negrita, Pop, Selever alias Manoilă, Stan alias
Erdeu, Volos úi Volosan, alias Erdeu, Babici, Bencze, Halupka, Motra,
Gyöngyei (Gherghei) úi Francisca; în 1892 are 562 case, 2497 loc. , 22.271
jugăre, cătune: Ugolca Mare úi Mică, Ruscovo.
Văineag v. Voineúti
Voineúti, Văineag (rut. Vonigovo, ung. Vajnág), pe Talabârjaba, poate
identică cu ”possessio Darmianhaza”, 1373; în 1376 cedată Drăgoúeútilor; de
aici îúi produc noilitatea familiile Demco, Mircea, Pop, Popovici.
Ariniú (rut. Ialova, ung. Irholcz), pe rîul Taras, în 1389 proprietate a lui
Codrea úi Gherheú, fiii lui Opriú, nepoĠi ai voievodului Codrea; cuprins,
probabil, în cnezatul de Sarasău întărit Codrenilor încă la 1345 (Popa, p. 87). În
1404 Codrenii dăruiesc Ariniúul lui Petru úi Tatomir, fiii lui Mihail din Ariniú
(Popa, idem), care sunt întăriĠi în posesie în anul 1406, împreună cu fraĠii lor Ioan
úi ùtefan, ”fără contrazicere” (Mihalyi, dipl. 79). În 1403 Tatomir (”Thatur”) este
18
om al regelui, iar în 1410 apare ca Tatul ”filius Michaelis de Ilholcz”, primind

”pentru tot de una din iubire frăĠească”, împreună cu fraĠii săi Petru, ùtefan,
Ioan úi Stan, moúia din valea Teceului, donată de Ioan fiul lui Ugrin din Komlos
úi Bud fiul lui Michail l. Nicolae numit Dorman (Damian) din Văineag (Mihalyi,
dipl. 93). Stan, fiul lui Miroslav, primeúte de la vărul său Tatomir, în 1410,
”pentru totdeuna partea a úiesea din moúia lor Ialova (Mihalyi, dipl. 90). În 1411 se
face hotărnicia moúiilor Ariniú, Târnova, Uglea úi NereúniĠa ”în favorul
nobililor Sandrin fiul lui Erdeu din Ternova, Thathamer, Petru, Stan, ùtefan úi
Joan fiii lui Michail din Jalova, úi Stan úi Gorzou din Uglea”(Mihalyi, dipl. 97).
Această moúie se întinde de pe apa Tarasului până în valea Talabârjabei, având
cca. 200 kmp. (Popa, p. 87). În 1415 fiii lui Mihail stăpânesc úi Teceul Mic
(Mihalyi, dipl. 112); Petru este citat, în 1418, ”înaintea scaunului palatinal în causa
lui Nicolau Kun din Rosal” (Mihalyi, dipl. 127), iar Ioan este prezent, în 1444, la
împărĠirea prediului Bocicoiel ”în districtul Cuhei” (Mihalyi, dipl. 190). În 1436
Tatul din Ariniú, alături de oaspeĠii din Teceu, năvălesc ”cu mână armată”
asupra moúiei Bedeu, ”toate averile lui Stancu aflătoarie în Curia sa, le-au luat,
pe el însuúi l-au ars, bumbii de argint de pe tunica femeii sale nobilei Doamne i-
au rupt úi i-au dus, ear pe omul regescu aúiă reu l-au bătut, în cât nu se scie
deacă mai remâne în vieaĠia ori ba” (Mihalyi, dipl. 176).
Băleúti , Criva Mică (rut. BelovareĠ, ung. Kiskriva), pe rîul Taras, în
1415 apare ca ”Beelwara”, în stăpânirea urmaúilor lui Ladamer din Criva care-l
vând lui Tatul din Ariniú, Codrenilor din Târnova úi lui Danciu din Bedeu (Popa,
p. 77). În 1436 este amintit cu ocazia ”stătoririi” hotarelor moúiei Bedeu ”de
către Teceu úi Belavar” (Mihalyi, dipl. 176). În 1473 locuitorii din Băleúti úi din
alte localităĠi protestează împotriva introducerii lui Nicolae Dragfy în posesia
moúiilor de aici; aceleaúi proteste le întâmpină în 1480 úi Bartolomeu Dragfy
(Mihalyi, dipl. 300, 319), ca în 1487 să fie citaĠi ”din nou” ”Georgiu, Ladislau, Petru
úi Nicolau, Joan úi alt Petru din Dolha, Bartholomeu din Veresmart, Petru Nan
din Zlatina, Andrea din Viúeu, Bărsan úi Sandrin din Bedeu, ca se-úi arete
documentele lor privitoare la moúiile Bedeu, Belavar, Apúa de Sus, Crăciunesci,
Biserica Albă, Botiza, ùieu, Ruszkova, Rona úi doaue Viúae pretinse prin
Bartholomeu Dragffy din Beltek (Beltiug - n. n. )” (Mihalyi, dipl. 340). Belavar -
BelovareĠ - Cetatea Albă: ”urme de cetate nu se cunoscu, dear se vorbeúce de
ceva fortificaĠiuni una pe vîrful unui deal aproape de sat, altă pe marginea din
stânga a rîului Taras” (Mihalyi, p. 550).
Bedeu (rut. Bedevlea, ung. Bedöhaza), la vărsarea Tarasului în Tisa, în
1336 în posesia lui ”Dragh et Dragus Valahorum”, străbunii Drăgoúeútilor; de
aici úi-au produs nobilitatea familiile: Bedeoanu zis Bedey, Bedeoanu din
Giuleúti, Cotärlă, Mărcuú, Pop, Pop alias Oros, Mihaly alias Bedeoanu, Tivadar
alias Bedeoanu; în 1892 are 413 case, 2011 loc., 3.974 jugăre, cătun: Mănăútur.
Brusturi (ung. Brusztura), pe Taras, sat mai recent; în 1892 are 253
case, 1201 locuitori, 18.496 jugăre.
Călineútii de Jos (rut. Kalinova, Kalina, ung. Alsokálinfalva), pe Taras,
sat mai recent; în 1872 are 263 case, 1208 loc, 4.951 jugăre.
19
Crăsniúoara (rut. Krasnisora, ung. Taraczkraszna), pe cursul superior

al Tarasului, sat mai recent.
Criva v. Strâmba
Criva Mică v. Băleúti
Delureni (rut. Dubovoie, Dubova, ung. Dombo), pe cursul mijlociu al
Tisei, în faĠa colinei numite úi azi Delur, în 1485 ”Montis Domb”; în 1892 are
541 case, 2630 loc., 37.882 jugăre.
Găneúti (rut. Ganici, ung. Ganya), în 1402 în posesia fiilor lui Balc úi
Drag; în 1892 are 382 case, 1799 loc., 13.999 jugăre.
Ialova v. Ariniú
Lunca Lată (ung. Szeleslonka), pe un afluent al Tarasului, sat mai recent.
Mocra NemĠească, la izvoarele Tarasului, la poalele muntelui NeamĠu,
sat mai recent.
Mocra Ruteană, la sud de Mocra NemĠească, sat mai recent.
Neaga (rut. Negova, ung. Nyagova), pe Taras, în 1415 proprietatea
nobililor români din Domneúti; în 1892 are 204 case, 9l2 loc., 1.286 jugăre.
Peleúoaia (rut. Pudplesa, ung. Pelesalja), pe un afluent al cursului
mijlociu al Tarasului, sat mai recent.
Poiana Craiului (ung. Kiralymezö), pe cursul superior al Tarasului, sat
mai recent.
Neagova v. Neaga
NereúniĠa de Jos v. Nireúelul de Jos
NereúniĠa de Sus v. Nireúul de Sus
Nireúelul de Jos (ung. Also-Neresznicze, Nyeresháza), pe un afluent de
pe cursul mijlociu al Tarasului, în 1374 în stăpânirea lui Balk, fiul lui ”Zolon
(Solomon) Olachus de Nyres”; în 1892 are 246 case, 1139 loc., 2.042 jugăre.
Nireúul de Sus (rut. NeresniĠa, ung. Tarczujfalu), la nord de Nireúelul
de Jos; depozit din epoca bronzului; în 1371 în stăpânirea urmaúilor lui Seneslau
de Dolha, voievod de Ung, úi al Codrenilor.
PrepeliĠa (rut. PilipeĠ, ung. Fölöpfalva), pe un afluent al Tarasului, în
1463 proprietatea lui Ambrosiu de Dolha.
Strâmba, Criva (rut. Krivoe, ung. Nagykirva), aproape de vărsarea
Tarasului în Tisa; în Ung există un sat cu nume asemănător: Kirva; în 1374
proprietatea lui Lodomerius úi fraĠilor săi, apoi inclus de Drăgoúeúti în domeniul
mânăstirii din Peri; în 1892 are 178 case, 802 loc., 1.754 jugăre.
Taras (rut. Teresva, ung. Taraczköz), situat la vărsarea Tarasului în
Tisa, între Bedeu úi Peri, în 1373 în posesia fiilor lui Sas Vv.; în 1892 are 226
case, 1070 loc., 2.285 jugăre.
Tărăúel (ung. Tereselpatak), pe valea cu acelaúi nume, afluent al
Tarasului, sat mai recent.
Târnova (rut. Ternovo, ung. Kökenyes), pe valea Tarasului, în 1389
aparĠinea Codrenilor de Sarasău; de aici úi-au produs nobilitatea familia Várady;
Sandrin, fiul lui Codrea, este străbunul familiilor Târnoveanu zis Kökenesdy, úi
Ternovi de Hust.
20
II. Ieraúul Sighet – cuprinzând aúezările de pe rîurile Apúa úi Tisa - la

nord (în Transkarpatia) úi, în actualul judeĠ Maramureú, la sud de Tisa, de pe
rîurile SăpânĠa, Sarasău, Rona, afluent al Izei, úi vărsarea Izei în Tisa.
Apúa de Jos (rut. Dubrava, ucr. Dibrova, ung. Alsoapsa). la vărsarea
rîului Apúa în Tisa; depozit din epoca bronzului; în 1387 ”Also Vapsa” dăruită
lui Ioan Românul ”fily Dragumery”, nepotul de soră ”Magnificorum Virorum
Balk et Drag Woyvodae” (Mihalyi, dipl. 52), în 1390 făcându-se úi hotărnicia
pentru Drăgoúeúti, amintindu-se mai multe rîuri afluenĠi ai Tisei sau Apúei: de la
”rivulus Ludpatak” ce se varsă în Tisa, pe ”rivulus Aziopatak nominatus junjitur
cum fluvio Apsa apellato”, ”deinde in quodam Berek inter rivulos Dobryk et
Bachkow” spre răsărit atingând dealul Beúicură (”petram Hogyagas” - v. Mihalyi,
p. 100, nota 2), până la ”rivuli Stromba vocati” mergând până unde acesta se varsă
în Apúa úi urmând partea estică până la dealul ”Kuuesheg nominatum”
(CremeniĠa? - n. n. ; Mihalyi, dipl. 58). În 1406 a treia parte din Apúa de Jos úi moúiile
din Apúa de Sus úi Apúa de Mijloc sunt dăruite lui Ioan fiul lui Vlad, lui Vanna
fiul lui Vancea de Apúa úi lui Vancea ”fily Slaui”, moúii ”carele au fost úi sunt
din vechime úi de mulĠi ani în possessiunea pacinică a nobililor numiĠi”, însă
actele privilegiale le-au fost nimicite de ”infideles invasores de Muldwa”
(Moldova); în 1407 sunt întăriĠi în posesia părĠilor din Apúa de Jos Mihail fiul
lui Opriú úi Mihail fiul lui Luca –”Michaelis filii Oprissa et alterius Michaelis
filii Lucae de inferiori Apsa” (Mihalyi, dipl. 81, 82, 83); tot în 1407 ”Wana et
Sandor fily Vlady et Wancha fily Zlauonis”, precum úi ”Vanna fily Vancha de
Apsa mediocri” sunt introduúi în posesiunile Apúa de Sus, Apúa de Jos úi părĠile
din Apúa de Mijloc (Mihalyi, dipl. 84).
În anul 1435 Petru, Tatul úi Toma Huzău Ioan (”Petrus, Tatul et Thomas
Huezeuivan”) din Apúa de Mijloc contrazic intrarea în posesiune în Apúa de Jos
a lui Mihail fiul lui Luca cu fiii săi ”Vlaiko, Symivan (Simion - n. n. ) et
Ioannis”, ”a lui Slav et Michaelis Parvi filiorum Oprissa” precum úi a lui
”Moysi et Nyergervana filiorum Kendees” din Apúa de Jos (Mihalyi, dipl. 171).
Toma úi Blasiu numiĠi Dan, úi ”Pap Koztha, Thodor, filii Michaelis Zlaph” sunt
întăriĠi, în 1450, în moúiile lor din Apúa de Jos úi Apúa de Mijloc (Mihalyi, dipl.
206). În 1456 se face hotărnicia domeniilor Apúa de Mijloc úi Apúa de Jos, la
cererea lui Ioan Huzău –”Johannis Hozyu”–, Costa Pop úi Dănilă –”Danielis”–
din Apúa de Mijloc, úi a lui Blasiu, Iacob úi Iuga –”Blasy et Iacobi ac Iwga”–
din Apúa de Jos; hotarele încep de la muntele CremeniĠa –”acolo se cunosc úi
azi urmele castrului, redicat probabil în timpul Dacilor”–, coboară pe rîul cu
acelaúi nume spre sud, trece peste câteva dealuri până ajunge unde valea
Cărpiniúului se varsă în Tisa; merge apoi spre nord până la muntele Areteaua
(”montem Berbeechhege”) úi de acolo spre est până la rîul BouĠ
(”Ekerpathaka”), pe drumul ”Estwanwtha” prin locul ”Komlospathaka” până la
”montem Fenyesheg”, de unde prin ”campum Peleskemezeje”(Pleúca) cade în
”fluvium Swprwtz”(Săpurca) úi de acolo până în muntele Apúănescu (”alpes
Kezepsewapsa havasa”), de unde, prin locul ”Laithraskw vocatum” atinge rîul
Tisa (către izvoare) úi, revenind prin ”campo Peleske” ajunge la CremeniĠa,
21
unde se termină –”primi montis predictus murus habetur et ibi terminassent”

(Mihalyi, dipl. 229 úi notele 2, 5, 6).
În 1465 Nicolae din Apúa de Jos face parte dintre juzii nobili ce asistă la
diferendum-urile dintre nobilii din Sarasău úi SăpânĠa úi călugării mânăstirii
RemeĠi (Mihalyi, dipl. 272).
În 1473, când Nicolae Dragfy din Beltiug vrea să intre în posesia mai multor
domenii din Maramureú, printre care úi Apúa de Jos, ”moúnenii protestează în
tot loc”, ca úi în 1480 când Bartholomeu Dragfy încearcă acelaúi lucru (Mihalyi,
dipl. 300, 319). În 1484 Vasile din Apúa, cu soĠia sa Marta úi cu fiii săi Mihail,
Tivadar, Simion –”Zimo”–, Vlasin –”Lassen”–, ca úi Doamna Veronica, văduva
lui Lazăr din Apúa, cu fiul său Mihail, se introduc ”fără contrazicere în partea a
patra a moúielor Apúa de mijlocu úi Apúa de jos” (Mihalyi, dipl. 325).
Din Apúa de Jos îúi au originea familiile nobile ai căror urmaúi trăiesc úi astăzi
aici: Albu alias Cosma, Borca, Fedea, Filip, Ioanes, Lazar, Pop alias Simon,
Simon úi Simion, Vida úi Vlaúin (Filipaúcu, p. 93; Mihalyi, p. 145, 149; v. úi familiile
nobile din Apúa de Mijloc).
În 1892 are 849 case, 3998 loc., cătune: Valea Plopilor, Valea Malului, Valea
Scradei, Citera, Chechiú, Opesina, Cireúi, BouĠ, Valea Peúterii, BotcăuĠi
(BâĠcău), Dealu Ursului, Leurda, Valea úi Dealul Igovii, Hodorova; 2 parochii
greco-catolice.
Apúa de Mijloc (rut. Srednivodeance, ung. Középapsa), pe rîul Apúa, în
1406 proprietatea lui Ioan fiul lui Vlad, Vanna (Oană) fiul lui Vancea (Oancea)
úi Vancea fiul lui Slau, care le stăpânesc ”din vechime” (v. úi Apúa de Jos; Mihalyi,
dipl. 81); în 1407, în afara acestora sunt introduúi în posesie, fără contrazicere, úi
Wana úi Sandor fiii lui Vlad (Mihalyi, dipl. 84); Ioan Huzău, fiul lui Vlad, cedează,
în 1428, jumătate din cea de a treia parte a posesiei sale din Apúa de Mijloc
rudei sale de sânge Ioan, fiul preotului Balotă; aceluiaú Ioan, fiul preotului, îi
cedează, tot din iubire frăĠească, a úasea parte din moúia lor Sandrin, nepotul lui
Ioan din Apúa de Mijloc, împreună cu fraĠii săi Costa, Todor, Ioan úi Mic
(Mihalyi, dipl. 159, 160); în 1435 ”Petrus, Tatul et Thomas Huzeuivan” (mai jos
Toma ”filium Hozziuivan”; Huzău - Hossu - Lungu - Longinus) se opun intrării
familiilor nobile din Apúa de Jos în posesia moúiilor de acolo (Mihalyi, dipl. 171; v.
úi Apúa de Jos); peste 15 ani, în iunie 1450, sunt amintiĠi cu posesiuni în Apúa de
Mijloc ”Thomae et Blasii Dan dictorum”, Pop Costa úi Todor fiii lui Mihael
Zlaph din Apúa de Jos (Mihalyi, dipl. 206); în 1456 Toma úi Ioan fiii lui Ioan
Huzău, Pop Costa úi Dănilă din Apúa de Mijloc úi Blasiu, Iacob úi Iuga din Apúa
de Jos fac ”reambularea metale peste hotarele posesiunilor Apúa de Mijloc úi
Apúa de Jos” (Mihalyi, dipl. 229; v. Apúa de Jos). În 1484, a patra parte a moúiilor
Apúa de Mijloc úi Apúa de Jos revin, prin judecată după lege, lui Vasilie úi soĠiei
sale Marta (”Motre”), cu fiii săi Mihail, Tivadar, Zimo (Simion), Lassen
(Vlasin) úi doamnei Veronica văd. l. Lazăr din Apúa cu fiul său Mihail (Mihalyi,
dipl. 235).
Între 1763-1768 nobilii din Apúa de Mijloc, printre care úi Jonaú Mihai,
strămoúul lui Ioan Mihalyi de Apúa, susĠin cauza apúenilor la Împărăteasa Maria
Thereza ”în zilele încoronării ei de Regina Ungariei”, pentru recunoaúterea
22
nobilităĠii aducând diplome din 1406, 1407, 1419, 1427, 1428, 1429, 1456,
1480 etc. (Mihalyi, p. 149). Din Apúa de Mijloc sunt familiile nobile: Cozup alias
CreĠ, Cosma, CreĠu, Dan, Huzău, Ivanciuc, Marina, Marina din Criúăneúti úi
Bedeu, Mihali, Opriú, Plantis alias Opriú, Pop, Popilean, Popúa, ùiman, Vlad,
Vultur (Filipaúcu, p. 93).
În 1892 are 641 case, 2700 loc. , 24.332 jugăre; cătune: PlăiuĠ; are două biserici,
cu icoane pictate din sec. al XVIII-lea, în biserica dinspre vest păstrându-se
steagul lui Rakoczi; 2 parochii greco-catolice.
Apúa de Sus (rut. Verh. Vodeanoe, ung. Felsöapsa), pe cursul superior
al rîului Apúa, în 1387 aparĠinând, probabil Drăgoúeútilor, apoi, în 1406
cnezilor de Apúa; în 1892 are 572 case, 2242 loc. , 13.055 jugăre.
ApúiĠa, cătun românesc pe valea ApúiĠei.
Biserica Albă (rut. Belaia ğerkov, ung. Tiszaféjergyház), pe malul de
nord al Tisei; descoperiri din epoca bronzului; în 1373 aparĠine Drăgoúeútilor;
de aici îúi produc nobilitatea familiile: Danciu, Hrin, Paúca, Paúca din Călineúti,
Pop, ùtefanca; în 1900 are 1418 loc., o parochie greco-catolică.
Câmpulung la Tisa, (Hosszumezo), la sud de Tisa, între Sarasău úi
SăpânĠa; descoperiri din epoca bronzului; în 1329 colonizat cu Saúi; în 1892 are
452 case, 2012 loc., 7.040 jugăre. În 1921 avea 7.732 jugăre cadastrale.
Locuitori: în 1910 – 2088; în 1920 – 2676, din care Români 27, Unguri
2.040, Germani 12, Evrei 341, AlĠii 256. Case – 530.
Coútiui, (Ronaszek), lângă Rona de Sus; descoperiri din epoca
bronzului úi ceramică din secolele XIII-XIV; în 1474 ”Castellum” de Rona; în
1892 are 309 case, 1552 loc., 5. 374 jugăre. În 1920 avea o suprafaĠă de
2.938 jugăre cadastrale. Locuitori: în 1910 – 1494; în 1920 – 1460, din care
Români 5, Unguri 1.434, Evrei 20, AlĠii 1; Case – 340.
Crăciuneúti, la sud de Tisa; descoperiri din epoca bronzului úi a unei
aúezări din perioada prefeudală; în 1360 în posesia lui Stanislau fiul cneazului
Crăciun; în 1892 are 315 case, 1815 loc. , 1.631 jugăre.
Iapa, azi cartier al Sighetului, în 1406 proprietatea urmaúilor cneazului
Dragoú Feir (Albu); de aici îúi produc nobilitatea familiile: Bercia alias Laden,
Bledea, Cotârlă, Danciu, Danciu alias Pop, Giurgiu alias Cosa, Grigor, Hrihor,
Mihalyi, Ofrim, Ona alias Oniúa, Rachiú, Simion, ùomlea alias Mih, Vida; în
1892 are 341 case, 1587 loc. , 4.059 jugăre, parochie greco-catolică.
Ocna Slatina (ung. Aknaslatina), la nord de Tisa unde se află vestite
ocne de sare; în 1900 are 2325 loc., din care 923 greco-catolici.
Peri (rut. Hruúovo. ung. Körtvélyes), pe malul de nord al Tisei, în 1389
”Mo-nostar” fondată de Drăgoúeúti, vestita mănăstire care, în 1391, primeúte
dreptul de stavropighie de la patriarhul Antonie al Constantinopolului, având
drepturi asupra bisericilor româneúti din Maramureú, Sălaj, Ugocea, Medieúul
Aurit, Bârjaba din Bereg, Ciceu úi BolovăneĠ din Ġinutul Someú, Amlaú din Bihor.
Domeniul mănăstirii cuprindea 182 jugăre teren arabil, 3.573 jugăre păduri úi 1
moară cu două roĠi. Mănăstirea a funcĠionat până la începutul sec. al XVIII (1703)
când a fost incendiată de ruteni, în timpul răscoalei lui Rakoczi (v. diferendum-urile
23
între Peri úi episcopia ruteană din Munkacs ‹‹Munkacevo›› în Filipaúcu, op. cit.). Azi există
doar o cruce în acest loc, amintind de străvechea mănăstire. În 1892 are 306 case,
1307 loc. , 2.645 jugăre, cătune: Dubina, Potoczi, Kusira, Bereznic.
Rona de Jos, pe valea Ronei; descoperiri din epoca bronzului; în 1390
proprietate a nobililor din SăpânĠa; în sec. al XV-lea o parte din munĠii de la
izvoareleTisei aparĠineau satului; în 1892 are 315 case, 1541 loc., 3.951 jugăre,
1 parochie greco-catolică.
Rona de Sus, pe valea Ronei, în 1360 ”possessionem nostram
Olachalem” întărită lui Stan fiul lui Petru Românul, mai târziu ajungând în
posesia Drăgoúeútilor úi, unele părĠi, a nobililor de Petrova. În 1892 are 442
case, 2270 loc., 8.681 jugăre. Sarasău, la sud de Tisa, pe valea cu acelaúi
nume; descoperiri de bronzuri úi tezaur de aur din aceeaúi perioadă;descoperiri
din perioada prefeudală úi evul mediu timpuriu; în 1345 Cnezatul de Sarasău, în
stăpânirea urmaúilor voievozilor Codrea úi Solovăstru; în 1892 are 176 case,
941 loc., 3.278 jugăre, parochie greco-catolică.
SăpânĠa, la sud de Tisa, pe rîul cu acelaúi nume care se varsă în Tisa în
dreptul văii Tarasului; descoperiri din epoca bronzului; în 1373 în proprietatea
nobililor de SăpânĠa înrudiĠi cu Codrenii de Sarasău; străbunii familiilor: Boúa,
Finta, Giurgiu, Nan din SăpânĠa úi Rona de Jos, Pop, Stan, ùteĠcu alias Stan,
SăpânĠan, zis Szaplonczay, Tite, Tivadar alias SăpânĠan, Tivadar alias SăpânĠan
din Rona de Jos, Holdiú úi Turda. În 1892 are 503 case, 2682 loc., 26.438
jugăre, parochie greco-catolică.
Sighet, la confluenĠa Izei cu Tisa; descoperiri din epoca bronzului, a
unei cetăĠi din perioada hallstattiană, monede dacice, inscripĠie úi monede
romane; descoperiri din evul mediu timpuriu, aúezare contemporană cu
Sarasăul; biserica reformată, în stil gotic, este una din cele mai vechi clădiri din
România, construită, după cum avem informaĠii, în secolele anterioare, pe locul
unde se afla o altă biserică (nu cunoaútem rezultatele săpăturilor făcute acolo úi
executate parĠial). În 1334 parochul Benedict din Sighet este inclus în listele
decimei papale; în 1352 sunt amintiĠi oaspeĠi regali úi în Sighet, fiind, în epocă,
cea mai avansată spre est dintre colonizările din Maramureú. În 1892 are 1820
case, 14.758 loc. , 17.439 jugăre.
Slatina (rut. Solotvina, ung. Faluszlatina); descoperiri din epoca
bronzului; în 1406 proprietatea lui Ion fiul lui Nan úi a descendenĠilor săi,
străbunii familii-lor: Bardz alias Negrea, Nan, Negrea, ùtefan alias Zoicici; în
1892 are 484 case, 2285 loc., 2.214 jugăre, o parochie greco-catolică.
Tisa v. Viriúmort
Viriúmort, azi Tisa, la sud de Tisa, lângă Sighet; descoperire din
perioada prefeudală; în 1374 proprietatea familiei Cândea, străbunul familiei
Batin din Berbeúti úi Bârsana; în 1892 are 101 case, 534 loc., 950 jugăre.
III, Domeniul din Bocicoi, cuprinzând aúezările de pe văile Săpurca,

CosăuĠi, Tisa cu Tisa Albă úi Tisa Neagră la nord (azi în Transkarpatia) úi
Bocicoiu Mare úi Lunca la Tisa, la sud de Tisa, azi în judeĠul Maramureú.
24
Bălini (ung. Bilin), pe Tisa Neagră, la nord de confluenĠa cu Tisa Albă,

sat mai recent.
Bocicoi (rut. Bolúoi Bâcikovo, ung. Nagy-Bocsko), pe ambele maluri
ale Tisei, în 1373 în stăpânirea Drăgoúeútilor; în 1892 are 853 case, 4538 loc.
6.667 jugăre, cătune: Male Bocsku (Azi în judeĠul Maramureú a rămas partea
din sudul Tisei cu numele Bocicoiu Mare).
Bocicoiu Mare v. Bocicoi
Bogdan (ung. Tisa Bila), către izvoarele Tisei Albe; sat mai recent; în
1892 are 501 case, 2.596 loc., 81.333 jugăre, cătune: Luhei, Vocsi, Crasna.
Borcut (ung. Tiszaborkut), pe Tisa Neagră, între Bălini úi Frasin; sat
mai recent; în 1892 are 213 case, 832 loc., 11.035 jugăre.
Cărpiniú (rut. Kobila, ung. Gyertyánliget), pe valea Săpurcei; sat mai
recent.
CosăuĠi (rut. Kisva Polyana, ung. Kaszomezö), pe valea cu acelaúi
nume; sat mai recent.
Frasin (rut. Iasina, ung. Körösmezö), la izvoarele Tisei Negre; sat mai
recent.
Lunca (ung. Lonka), pe ambele maluri ale Tisei, în 1442 ”Villa
Olachalis Lonka”, proprietatea cnezilor din Crăciuneúti; în 1892 are 400 case,
1945 loc., 7.443 jugăre (în judeĠul Maramureú a rămas partea de sud a satului,
numit azi Lunca la Tisa).
Lunca la Tisa v. Lunca
Rahău (rut. Rahova, ung. Raho), pe Tisa, lângă confluenĠa Tisei Negre
cu Tisa Albă; descoperiri din epoca bronzului; în 1892 are 1312 case, 5767 loc.,
32.431 jugăre; cătune: Bilen, Berendai, Berlebas, Laz, NovoseliĠa, Krasnapleúa,
Vâlkovate, ğipĠerai, Răstoc.
Tăietura (rut. Rosucica, ung. Raszocska), lângă CosăuĠ, la nord de
Bocicoi; sat mai recent.
Trebuúeni (rut. Trăbuúa, ung. Terebesfejérpatak), pe Tisa, la confluenĠa
cu Viúeul; sat mai recent.
IV. Ieraúul de Sus, cuprinzând partea de nord-est úi sud-est a actualului

judeĠ Maramureú, cu satele de pe valea Viúeului cu afluenĠii săi, úi de pe cursul
superior al Izei până la Strâmtura.
Bistra, pe cursul inferior al Viúeului, aproape de confluenĠa cu Tisa; în
1892 era cătun al Petrovei.
Borúa, la izvoarele Viúeului; descoperiri din epoca bronzului; în 1365
proprietatea lui ùtefan Vv. de Săliúte, nepotul de frate al lui Bogdan Vv.,
străbunii familiilor: Grec alias Moldovan, Malina alias ùteĠcu, Mihali, Sandrin
alias Sandor, Timiú; în 1892 are 1326 case, 6219 locuitori, 82.578 jugăre;
cătune: Valea Hotarului, Izvoru, Sihozka, Pietrosu, Valea Tisii, Repedea,
Negoiescu, Fântâna, Strâmtura, Cercănel, BirĠ, ùesuri, Valea Poienii, Bobeica,
Dosu Dealului, Valea Rea, Cisla, Fătăciunea, Baia Borúa; parochie greco-
catolică.
25
Dăneúti, pe valea Spinului, afluent al Viúeului, mai sus de Leordina,

contopit azi cu această localitate; în 1353 în stăpânirea fiilor lui Iuga Vv. (v.
Leordina).
Crasna, Frumuúeaua, pe valea Frumuúeaua, afluent al Viúeului; în 1892
era cătun al Petrovei.
Frumuúeaua v. Crasna
Gura Tisei v. Valea Viúeului
Leordina, pe cursul mijlociu al Viúeului, în 1353 revine fiilor lui Iuga
Vv. după partajul cu Bogdan Vv.; străbunii familiilor: Lazăr, Leordeanu,
Mircea, Sofronis (Sofronici) alias Leordean, Urda; în 1892 are 253 case, 1264
loc., 3.140 jugăre; parochie greco-catolică.
Moisei, pe rîul Viúeu, lângă Borúa; în 1353 în posesia nobililor din
familia Bogdăneútilor, străbunii familiilor: Coman, Pop alias Coman, Pop alias
Tomoiagă, Vlaúin; în 1892 are 576 case, 2903 loc., 19.568 jugăre; cătune:
Izvorul Negru, Izvorul lui Dragoú, Rădeasa, Mănăstirea Moiseiului; parochie
greco-catolică.
Petrova, pe valea Viúeului, mai jos de Leordina; descoperiri de monede
romane; în 1353 proprietatea urmaúilor lui Iuga Vv., care se încuscresc cu
Dolhenii, străbunii familiei Petrovanu - Petrovay de Dolha úi Petrova úi a
ramurilor sale din Petrova, Leordina, Rozavlea, Dragomireúti, Bârsana, Chioar,
Moldova úi Ungaria; în 1892 are 628 case, 3061 loc., 4.107 jugăre; cătune:
Bistra, Crasna, Valea Viúeului (azi localităĠi separate), Subt Chicere, Valea
Neagră, După DeluĠ, HriboreĠ, Dubruca, Svinei, Dealu Morii, Tocarnia,
Haiuschi; parochie greco-catolică.
Poienile de sub Munte, pe rîul Ruscova, afluent al Viúeului; în 1411 în
proprietatea urmaúilor lui Ioan fiul lui Iuga Vv. úi a Dolhenilor încuscriĠi cu
aceútia; în 1892 are 772 case, 4152 loc. , cătune: Luhei, Pentaia, Solotin,
CvasniĠa, Misica, Vancicu, Oloha.
Repedea, pe valea Ruscovei, aparĠinând Bogdăneútilor úi Dolhenilor.
Ruscova, pe valea cu acelaúi nume, la confluenĠa cu Viúeul; în 1353
întărit fiilor lui Iuga Vv. úi apoi în stăpânirea acestora úi a Dolhenilor; în 1892
are 433 case, 2008 loc., 2.376 jugăre; cătune: Voci, Oblaz.
Valea Viúeului, la confluenĠa Viúeului cu Tisa, la 1892 era cătun al
Petrovei.
Viúeu de Jos, împreună cu Viúeu de Mijloc în stăpânirea Bogdăneútilor,
străbunii familiilor: Bandrea, BilĠ, Bora, Braicu, Cozma, Costea, Costin,
Mandrea, MihuĠ, Năsui, Pop; în 1892 are 610 case, 3036 loc., 5.483 jugăre,
parochie greco-catolică.
Viúeu de Mijloc, a făcut parte din posesiunile lui Bogdan Vv., după
partajul cu Iuga Vv., fratele său, din 1353, străbunii familiilor: Ciuban, Grad
alias Hotico, Hapca alias Hotico, Hojda alias Coman, Hotico, Iusco, Ivaúcu,
Laza, Mariescu, Simon alias Moga, Sima úi ùteĠcu; în 1892 are 278 case, 1333
loc. 23.778 jugăre; cătune: Valea Vinului, parochie greco-catolică.
Viúeu de Sus, la confluenĠa Vaserului (Valea Rîului) cu Viúeul, în
26
stăpânirea Bogdăneútilor, străbunii familiilor: Andreica, Bota, Dobîca alias

Andreica, Giurgiu, Moga alias Simon, Simon, ğicală, Tomoiagă alias Vlaúin,
Pop alias Tomoiagă; sub Iosif al II-lea sunt colonizaĠi aici ğipĠerii; în 1892 are
1154 case, 6385 locuitori, 54.018 jugăre; cătune:ArúiĠa, Valea Peútilor, Lunca
Balmoúului, Lunca Scradei, Rădeasa; staĠiune balneară: ùuligul; parochie greco-
catolică.
Bocicoiel. pe valea cu acelaúi nume, afluent al Viúeului; în 1353 face
parte din proprietăĠile Bogdăneútilor; în 1892 are 147 case, 742 loc., 2.409
jugăre, parochie greco-catolică
Bogdan Vodă v. Cuhea
Botiza, pe valea cu acelaúi nume, afluent al Izei; în 1373 proprietatea
urmaúilor lui Iuga Vv.; în 1900 are 1807 loc., parochie greco-catolică.
Cuhea, azi Bogdan Vodă, pe valea Izei; aici s-a descoperit, în locul
numit Zneamăn, nu departe de CetăĠeaua dintre Săliúte úi Bocicoiel, unul dintre
cele mai mari depozite de bronzuri; a fost centrul voievodatului Bogdăneútilor,
domeniu hotărnicit în 1353; aici îúi avea reúedinĠa voievodul Bogdan,
Descălecătorul, urmaúii lui úi ai fratelui său Iuga Vv. fiind străbunii familiilor:
Bizău, Buftea, Mariú, Stanca; în 1892 are 335 case, 1534 loc., 4.064 jugăre,
Dragomireúti, mai sus de Cuhea, pe valea Izei; descoperiri din epoca
bronzului; în 1373 ”Nyreú”, în stăpânirea familiei voievodale a Bogdăneútilor,
apoi a Drăgoúeútilor, străbunii familiilor: Bodruma alias FiĠigău, Deac alias
Dragomir, FiĠigău, Font, Grel, Ostaú, Pop alias FiĠigău, Sacalâú, Tomúa alias
Dragomir, Turcuú, Zubaúcu, Conci alias Turcuú; în 1892 are 403 case, 1862
loc., 20. 069 jugăre, 1 parochie greco-catolică úi 1 parochie ortodoxă.
Glod, pe valea Slătioarei, afluent al Izei; descoperiri din epoca
bronzului; în 1418 în posesia urmaúilor Bogdăneútilor; în 1892 are 191 case,
Ieud, pe valea cu acelaúi nume, afluent al Izei; descoperiri din epoca
bronzului úi monede romane; în 1365 în posesia familiei voievodale a
Bogdăneútilor, apoi dăruit Drăgoúeútilor. Din Ieud îúi produc nobilitatea
familiile: Balea, BilĠiu alias Dăncuú, Dăncuú, Ciceu alias PerĠa, Cudrici alias
Balea din Bârsana, Demian alias Gorzo, Feth alias Balea din Rozavlea, Florea
alias Balea din Ieud, ùieu, Poienile Izei, Gorzo alias Balea, Ieudean zis Joody,
Ilie úi Ilea alias Balea, Ivan, Ivaúcu, Chindriú alias Balea, Marchiú alias Balea
din Strâmtura, Oprea alias FiĠigău, Paúcu din Viúeu de Jos, PerĠa alias Ciceu,
Pleú alias Balea, Pop alias FiĠigău; biserica din deal, strămutată din locul unei
vechi mănăstiri, se crede că datează din 1365; aici s-a găsit o copie a vestitului
úi controversatului ”Codice de la Ieud” datat în text 1391/1392; un alt
manuscris, în curs de cercetare, pare a fi datat în anii 1448/1449, în text
amintindu-se de oútile victorioase ale lui Iancu de Hunedoara. În anul 1892 are
502 case, 2307 loc. , 13.212 jugăre, parohie greco-catolică.
Poienile Glodului v. Poienile Izei
Poienile Izei, numite úi Poienile ùieului sau Poienile Glodului, pe valea
27
ùieului, afluent al Izei; aparĠin familiei Bogdăneútilor úi, din 1418, urmaúilor lui
Iuga Vv. încuscriĠi, pe linie feminină, cu Dolheútii, străbunii familiilor Cosor
alias Giurgiu, Ilieú alias Gherheú; în 1892 are 206 case, 941 loc., 1.790 jugăre,
Poienile ùieului v. Poienile Izei
Rozavlea, pe valea Izei; descoperiri din epoca bronzului; în 1373 în
proprietatea lui Ioan Vodă de Rozavlea, fiul lui Iuga Vv., urmaúii încuscrindu-se
cu Dolheútii; de aici úi-au produs nobilitatea familiile Petrovan de Dolha úi
Petrova, Pop, Popan alias Petrovay úi Rac; în 1892 are 430 case, 1827 loc.,
7.508 jugăre; aici îúi avea sediul protopopiatul greco-catolic al Izei úi Ieudului.
Săcel, la izvoarele Izei; descoperiri din epoca bronzului; în 1453
cnezatul din Săcel era în stăpânirea fiilor úi nepoĠilor cneazului Mihai, străbunii
familiilor: Beg alias ùuúca, Bodnar, Boer, Brurnar alias Gostolean, Danciu alias
Magdău, Gostolean, Magdău alias Danciu, Peter alias ùuúca, Sima, ùuúca,
Vancu alias ùuúca. În 1892 are 492 case, 2209 loc., 13. 880 jugăre.
Săliútea de Sus, pe ambele Ġărmuri ale Izei; descoperiri din epoca
bronzului; în 1353 face parte din posesiunile familiei Bogdăneútilor,
proprietatea lui ùtefan Vv. de Săliúte, fiul lui Iuga Vv. úi a descendenĠilor săi;
străbunii familiilor: Bondor, Buja alias Vlad, Băleanu, Bărcan, Chiúiu alias
Bulean, Florea alias Iuga, Iuga, Mătieú alias Vlad, Nistor alias Iuga, Rusu,
ùofrac, Tentiú alias Giurgiu, Tit, Trifan úi Trufan alias Iuga, Tutula, Ungur,
Trifan din Deseúti, Vlad, Vlad din Poienile Izei úi ùieu; în 1892 are 513 case,
2516 loc., 2. 353 jugăre, 2 parochii greco-catolice.
ùieu, pe rîul Iza, la confluenĠa cu valea ùieului; descoperiri din epoca
bronzului; în 1373 proprietatea lui Ioan Vv. de Rozavlea, fiul lui Iuga úi a
descendenĠilor săi, străbunii familiilor: CoteĠ, Dunca, Man, Hodea, Muntean úi
Sas; în 1892 are 208 case, 1231 loc., 3.614 jugăre.
Slătioara, pe valea cu acelaúi nume, între Bârsana úi Strâmtura; în 1430
în stăpânirea lui Ioan Vv. de Rozavlea úi a urmaúilor săi. În 1892 are 160 case,
730 loc., 2.036 jugăre, filie a parochiei greco-catolice din Glod.
Strâmtura, pe valea Izei, la limita fostului raion Viúeu; descoperiri din
epoca bronzului; cuprins în posesiunile fiilor lui Iuga Vv. úi a cuscrilor de
Dolha, prin partajul din 1353, pomenit apoi în 1407. În 1892 are 536 case, 2663
loc., 9.891 jugăre, parochie greco-catolică.
V. Ieraúul Cosău, cuprinzând partea de sud-vest a Maramureúului din

actualul judeĠ, cu satele de pe Cosău, Mara úi cursul inferior al Izei.
Baloteúti, pe valea Cosăului, identic cu o parte a satului Sârbi (v.
Sârbi).
Bârsana, pe Iza; descoperiri din epoca bronzului; în 1326 întărit
cneazului Stanislau fiul lui Stan, mai târziu lui LaĠcu úi Drăguú, nepoĠii fiilor
acestuia, străbunii familiilor: Bârsan, Andreica alias Bârsan din Călineúti úi
Breb, Boilă alias Hodor, Cora, FodoruĠ alias Bârsan din Deseúti, Galbin alias
Rus, Hodor alias Bârsan, Ilieú, Mârza, Ofrim, Ofrim din Dragomireúti, Petriúor,
28
Radu, ùtiopei alias Hodor. În 1892 are 582 case, 2633 loc., 19.721 jugăre,
Berbeúti, pe valea Marei la confluenĠa cu Cosăul, înainte de 1361 în
posesia lui Stan Albu, apoi a fiilor úi nepoĠilor lui Locovoi, străbunii familiilor:
Bârlea alias Fechete, Fechete, Jo, Mănăilă din Berbeúti úi SăpânĠa, Moiú,
Moisent din Budeúti, Moisil din Năsăud úi Moiú din Biserica Albă úi ğara
Oaúului, Pop, ùteĠ. În 1892 are 394 case, 1864 loc., 3.942 jugăre, parochie
greco-catolică.
Breb, sub Gutâi, între văile Cosău úi Mara;descoperiri din epoca
bronzului; în 1360 proprietatea lui Giula din Giuleúti úi a urmaúilor săi, străbunii
familiilor: Boúa, Bota, Demeter, Petric, Tămaú; în 1892 are 287 case, 1382
locuitori, 6.080 jugăre, parochie greco-catolică.
Budeúti, la izvoarele Cosăului; descoperiri din epoca bronzului; înainte
de 1361 în posesia lui Stan Albu fiul lui Locovoi úi a urmaúilor lui, dintre care
unul se numeúte Bud, străbunii familiilor: Berinde, Bud, Ciceu alias Berinde,
Cupcea, Drăguú din Budeúti úi Berbeúti, Gherman alias CreĠ, Giurgiu, Marinca,
Mircea alias Bud, OniĠa, Opriú, Pintea, Pop, Tămaú, Tibil, VinĠ. În 1402 era
contopit cu VinĠeúti. În 1892 are 419 case, 1958 loc., 12.937 jugăre, 2 parochii
greco-catolice.
Călineúti, pe Cosău; descoperiri din epoca bronzului, monede romane
úi aúezare din sec. III-IV d. J. Chr.; în 1387 menĠionat în stăpânirea
Drăgoúeútilor, dar mai apoi a urmaúilor lui VinĠe de Budeúti úi ai lui Ioan Nemeú
úi Gheorghe Iurca, fiii lui Iuga l. Sandrin l. Locovoi, apoi Mihai a lui Sandrin úi
nepotul său ùorba, străbunii familiilor: Iurca, Nemeú din Călineúti úi Budeúti,
Paúca, ùerba - ùorba -ùerban din Cerneúti, Zob; în sec. XV-XVI un cătun al
satului se numeúte Iurceúti. În 1892 are 344 case, 1576 loc., 5.929 jugăre,
Cămârzana, pe valea Cosăului, în 1387 aparĠine Drăgoúeútilor.
Contopit cu Călineúti sau, mai mult decât probabil, cu Sârbi.
Copăceúti, sat dispărut, în apropiere de valea Marei, în 1360
proprietatea lui Dragoú de Giuleúti.
Corneúti, pe Cosău, mai jos de Călineúti, menĠionat în 1424,
proprietatea familiilor Radu, Fuior. În 1892 are 73 case, 344 loc., 1.187 jugăre,
filie a parochiei greco-catolice din Fereúti.
Crăceúti, azi Mara, aproape de izvoarele râului Mara; în 1415
proprietatea nobililor de Giuleúti úi urmaúilor săi; în 1892 are 206 case, 1008
loc., 19.634 jugăre, parochie greco-catolică.
Deseúti, pe cursul superior al Marei; în 1360 în posesia lui Dragoú de
Giuleúti úi a urmaúilor săi, străbunii familiilor: Dragoú sau Drăguú, Pop alias
Drăguú, Popa alias Pop, Roman alias Drăguú, TupiĠa. În 1892 are 288 case,
Doroslău, lângă Ocna ùugatag, pomenită în 1421 úi 1450, azi dispărută
sau cu nume schimbat (poate casele de azi de pe dealul dinspre Hoteni, lângă
valea, azi, Dărasca?).
29
Fereúti, la vărsarea Cosăului în Mara, mai sus de Berbeúti; în 1361

proprietatea lui ”Stan dictus Feyr similiter Olahus” (Stan Albu), úi a cneazului
Locovoi, străbunii familiilor: Agotha, Albu, Ciplea alias Feir, Feir alias Albu,
Pintelei, Pop, Vancea, Vlaúin; în 1892 are 70 case, 335 loc., parochie greco-
catolică.
Giuleúti, pe valea Marei; descoperiri de monede romane; în 1317 úi
apoi 1349 în stăpânirea lui Giula fiul lui Dragoú, úi a fiilor săi cnezii de Cosău,
străbunii familiilor: Bercea, Bercea din Călineúti, Coman alias Bercea din
Călineúti, Miclea din Satúugatag úi ğara Chioarului, Feir alias Albu, FiĠa, Pârja
alias FiĠa, Pop, Rednic. În 1892 are 324 case, 1501 loc., 5.513 jugăre, parochie
greco-catolică.
Hărniceúti, pe valea Marei, înainte de Deseúti; în 1360 în posesia lui
Dragoú de Giuleúti. În 1892 are 144 case, 706 loc., 1.754 jugăre, filie a
parochiei greco-catolice din Satúugatag.
Hoteni, lângă Ocna ùugatag, sat, probabil, mai recent; parochie greco-
catolică.
Mara v. Crăceúti
Mănăstirea, fost cătun al comunei Giuleúti, azi sat de sine stătător.
Mestecăniú v. Nireú
Năneúti, pe valea Izei, lângă Bârsana; în 1360 în posesia cnezilor din
Onceúti; în 1892 are 148 case, 663 loc., 1.210 jugăre, parochie greco-catolică.
Nireú, în 1374 proprietatea lui Balk fiul lui ”Zolon Olachus de Nyres”;
sat dispărut sau, posibil, contopit cu Giuleúti.
Ocna ùugatag, în 1360 întărită lui Dragoú de Giuleúti úi urmaúilor săi.
În apropiere pomenită localitatea Doroslău (v. Doroslău). În 1892 are 334 case,
1694 loc., 912 jugăre, parochie catolică úi greco-catolică.
Onceúti, pe valea Izei, lângă Vad; aici s-a cercetat o cetăĠuie dacică; în
1360 proprietatea lui Oancea fiul lui Lupu Stan úi a urmaúilor săi, străbunii
familiilor Coroi, Danciu, Drăguú, Godja alias Vancea, Grigor alias Nemeú,
Gogea, Iura, Nemeú, Vancea; în 1892 are 295 case, 1.239 loc., 4.325 jugăre,
Satúugatag, pe valea Marei; în 1360 proprietatea lui Dragoú de Giuleúti
úi a urmaúilor săi; în 1892 are 202 case, 987 loc., 6.257 jugăre, parochie greco-
catolică.
Sârbi, pe cursul superior al Cosăului, între Călineúti úi Budeúti;
descoperiri din epoca bronzului; în 1361 în stăpânirea urmaúilor lui Locovoi úi
Stan Albu, străbunii familiilor: Bălin, Borodi alias Bălin, Demian, Duma, Faur
alias Tulbure alias Marinca, Iosip alias Mircea, Pop alias Gherman. Probabil
satul s-a format din contopirea satelor Baloteúti úi Cămârzana. În 1892 are 180
case, 845 loc., 2.273 jugăre, parochie greco-catolică.
Tursad, lângă Vadu Izei, contopit cu acesta (v. Vadu Izei).
Vad v. Vadu Izei
Vadu Izei, la vărsarea rîului Mara în Iza; descoperiri din epoca
bronzului; în 1383 proprietatea lui Balcu din Vad úi a fratelui său Codrea,
30
străbunii familiilor Codrea úi Leucă. Partea de apus a comunei , numită azi

Dealu Satului, este vechiul sat Tursad, pe valea cu acelaúi nume. În 1892 are
277 case, 1423 loc., 1.724 jugăre, parochie greco-catolică.
Valea Porcului v. Valea Stejarului
Valea Stejarului, numită înainte Valea Porcului, pe valea cu acelaúi
nume, afluent al Izei lângă Vad; cetatea dacică de la Onceúti se află pe un deal
dintre cele două sate; în 1360 în posesia cnezilor de Onceúti; în 1892 are 97
case, 461 loc., 1.424 jugăre, parochie greco-catolică.
Văleni, între Bârsana úi Călineúti, pe un afluent al Izei; în 1390 în
posesia Drăgoúeútilor; în 1892 are 238 case, 1089 loc., 4.373 jugăre, parochie
greco-catolică.
VinĠeúti, la izvoarele Cosăului, contopit cu Budeúti (v. Budeúti).
*
Lucrarea este rezultatul întrebărilor ce ni le-am pus privind prezentul, dar mai
ales viitorul Maramureúului. Încercând o cuprindere cât mai largă, de fapt o
perspectivă a ceea ce a fost úi ar putea să fie un Ġinut, o ”Ġară”, cu istoria sa
multimilenară – nu am făcut decât să rememorăm propria noastră devenire úi,
dincolo de unele ”rafinamente” pur materiale ce ne sunt lipsă azi, să ne regăsim
propriul nostru mod de a exista întru úi prin ceea ce suntem, căutând să ne
îndatorăm în primul rând faĠă de noi înúine úi mai după aceea către alĠii, căutând
să facem úi să fim cum gândim (dacă gândim bine sau rău este o problemă
esenĠială, dependentă de cultură, de tradiĠie úi nu doar de ”motivaĠie”, cum pare
a fi azi), adică o existenĠă normală úi necesară.
Dar úi amintindu-ne de ceea ce spunea Mihai Eminescu: ”Iubirea de Ġară e
puterea úi pretutindenea iubirea trecutului; patria vine de la cuvântul PATER
úi numai oameni care Ġin la instituĠiile părinĠilor lor, la petecul de pământ sfinĠit
de sângele părinĠilor pot fi patrioĠi” (s.n).
Baia Mare, aprilie l99l.
31
Calendarele în cultura românească
1.. – Rolul calendarelor
Îndelungă vreme calendarele au fost publicaĠii periodice (în general,

anuale) care răspundeau necesităĠilor de informare ale epocilor care le-au
produs; de la simplele date calendaristice, prevestiri ale timpului úi
prognosticuri astrologice, la material instructiv úi distractiv, iar, în timpurile
moderne, făcându-úi din ce în ce mai mult loc scrierile literare úi
útiinĠifice, calendarele erau în măsură să satisfacă ”curiozitatea … cititorilor”
(Mircea Tomescu, Calendarele româneúti (1733-1830), Buc., ESDP, 1957, p. 6), ele
constituind ”una din cele mai frumoase pagini din istoria culturii
româneúti” (Mircea Tomescu, op. cit., p. 3).
Într-un articol despre foloasele calendarelor, care au ajuns ”indispensabile
pentru Ġerani úi cetăĠean, pentru oameni de toată clasa”, V. Roman, editorul
din 1861 al Calendarului sibian ”Amicul poporului”, susĠinea: ”Es úi la noi
acum vr’o trei călindare însă în proporĠiune cu numerositatea noastră faĠă
cu trebuinĠa cea mare de cultură a poporului nostru úi cu lipsa cea mare
de scrieri populare, acele nu sunt nici pe departe spre ajungerea acelui
scop, ce-l împlinesc alte scrieri la alte popoare mai înaintate. Este deci de
dorit, ca numărul lor să se înmulĠească cât mai mult. Cu scripturile de
folos comun suntem restrânúi mai numai pe lângă călindariu; el e apoi úi
unica carte care mai e la noi căutată până úi de cel mai din urmă Ġeran;
de el dară să ne úi folosim, ca d’un mijloc de cultură, a lăĠi cunoútinĠe în
poporul nostru cel atât de însetat de ele, a lăĠi gustul cetitului, ca să
deschidem odată trecere úi altor cărĠi úi ca astfel să se mai înaripe úi
literatura noastră” (Vz. Elena Dunăreanu, Calendarele româneúti sibiene (1793-1970),
Sibiu, Biblioteca ”Astra”, 1970, p. 39).
Prin evoluĠia lor, prin promovarea scrierilor literare originale, calendarele
úi-au adus, de-a lungul timpului, o contribuĠie serioasă la răspândirea
culturii, la evoluĠia limbii literare úi la dezvoltarea literaturii române
moderne. Ele erau adevărate enciclopedii populare, formând ”hrana
spirituală a vechii societăĠi româneúti” úi ”atât la oraúe cât úi la sate,
calendarele erau aúteptate cu nerăbdare, iar conĠinutul lor era împărtăúit úi
celor care nu útiau carte, de câte un útiutor al buchilor” (Mircea Tomescu, op.
cit., p. 3).
1.1. – Scurt istoric
În România primele calendare au fost întocmite la sfârúitul secolului al

XVII-lea, acestea însă rămânând în manuscris (Mircea Tomescu, op. cit., p. 12), ca
începând cu secolul al XVIII-lea să apară calendare tipărite:
- 1733 – Calendari acum întâi rumânescu alcătuitu de pe cel
sărbescu, alcătuit de dascălul Petru ùoanul, Braúov;
32
- 1785 - Calendariu pe 112 ani, Iaúi;

- 1793-1801 - Cărindariu Rumănesc, Sibiu;
- 1794 – Calendarul la anul dela naúterea lui Hristos 1794,Viena;
- 1795 – Calendariu scoasă după limba ungurească pă limba
romănească…, Buc.
Din secolul al XVIII-lea au rămas necunoscute calendare care se
presupun a fi tipărite (cele de la Braúov – 1737 úi 1772); începând cu secolul al
XIX-lea numărul titlurilor creúte, asemenea úi numărul centrelor unde se
tipăresc. Alături de Braúov, Iaúi, Bucureúti, Viena úi Sibiu, printre oraúele în
care apar calendare, până la 1830, se înscriu Buda, CernăuĠi úi Oradea. Din
a doua jumătate a secolului apariĠia calendarelor úi almanahurilor devine
un fapt obiúnuit, aproape neexistând oraú sau societate culturală care să nu
tipărească astfel de publicaĠii.
O privire succintă asupra celor apărute la Sibiu (Vz. Elena Dunăreanu, op. cit., úi
Almanahuri, Anale, Anuare sibiene, Sibiu, 1971) cred că ar fi edificatoare:
- 1793 – 1801 – Cărindariu Rumănesc
- 1802 – 1819 – Calendari romanesc
- 1820 – 1851 – Calendariu pe anul… (Barth: 1820-1832; Closius: 1833-1851)
- 1851 - 1860 – Apar paralel 2 calendare (Closius úi al Tipografiei diecesane)
- 1861 – 1876 - Apar în continuare cele două calendare, la care se adaugă
Calendarul
”Amicul poporului” care va apare timp de 81 de ani (până în anul
1941)
- 1877 – 1948 – Apar în paralel 4-5 úi , în general, 6-8-10 calendare:
”Amicul poporului”, ”Calendarul Bunului Creútin”, ”Calendarul
cooperatorului român”, ”Calendarul Dacia Traiană”, ”Calendarul
familiei”, ”Calendarul foii Lumina Satelor”, ”Calendarul pentru popor
al AsociaĠiunii”, ”Calendarul Poporului Român”, ”Calendarul
Săteanului”, ”Călindarul Poporului”, ”Posnaúul”, ”Calendarul ziarului
Sibiul”, ”Calendarul Librăriei Cartea de Aur”, ”Calendarul Astrei úi al
Foii Poporului” etc. etc.
Începând cu 1949 numărul acestora scade la 3, apoi la un singur
calendar, úi acela bisericesc (”Îndrumător bisericesc”).
1.2. – Calendare din nordul Transilvaniei
I. - CALENDAR PENTRU TOğI pe anul 1917. Compus de Emil
A. Chiffa. BistriĠa. Tipografia cu putere de motor G. Matheiu. (15,4x11,7),
64 pag.
Cuprinde: - Caracterul cronologic al anului 1917, p. 2. Posturile, p. 2.
Anotimpuri, p. 2. Târgurile noastre, p. 2. Poúta úi telegraful, p. 2-4. Scala
timbrelor pe documente,
p. 4. Partea calendaristică, p. 5-16. Partea literară.
II.- CALENDARUL DE LA BIXAD
A apărut între anii 1933-1948, tipărit în Editura Tipografiei Ordinului Sf.
Vasile, Bixad.
33
III. – CALENDARUL CONSILIULUI NAğIONAL ROMÂN

DIN MARAMUREù pe anul 1945
Redactat de: N. Vancea. Tiparul tipografiei Gheorghe Ciple, Sighet,
(16,5x12), 64 pag. Cuprinde: Coúbuc, Gh. ”Imn”, p. 3. Partea calendaristică úi
sfaturi agricole pentru fiecare lună, p. 4-27. Date cronologice. Sărbători.
Eclipse, p. 28-31. BilĠiu-Dăncuú, Ion. ”Către ğărani”, p. 32-33. ”Preluarea
conducerii judeĠului de către Consiliul NaĠional Român”, p. 34-35.
”Organizarea administrativă a judeĠului”, p. 36-37. ”Vorbe înĠelepte”, p. 37,
43, 64. Cotruú, Aron, ”Ai noútri sunt aceúti munĠi”, p. 38. ”ProclamaĠia către
Ġară a M. Sale Regelui Mihai I, dată la 23 August 1944”, p. 39-40. ”Extras
din apelul comandamentului Armatei Roúii către Români”, p. 41.
”CondiĠiunile ArmistiĠiului încheiat între U.R.S.S. (Rusia) úi România în
12 septembrie 1944, p. 42-43. ”Florile dalbe /colindă/, p. 44, ”Aúa am fost
stăpâniĠi”, p. 45-50. ”Despre neamul úi pământul românesc”, p. 51. Balc,
Dan, ”Nu-nvie morĠii”, p. 52. ”Maniu, Iuliu, ” Din discursul Ġinut în camera
maghiară în ziua de 10 Iulie 1906”, p. 52. ”Trei surzi” /snoavă/, p. 53-54.
Tomoiagă M(ihai), ”Mamei”, p. 54. Ghicitori, p. 55. ”Fii om întreg”, p. 56.
Miclea, Paul, ”Unele boli ale vitelor cornute”, p. 57. ”Vorba potrivită”
(poveste), p. 58-64. Reclame (pe interiorul copertelor úi pe ultima copertă).
IV. – CALENDARUL MARAMUREùULUI, 1980 – continuator al
vechilor tradiĠii culturale:
IV. 1.1 – Valorificarea culturii populare – componentă a păstrării
identităĠii în procesul de mondializare/globalizare
Bogatul tezaur folcloric oferă posibilităĠi nelimitate de punere în lumină a
valenĠelor sale intelectuale, morale úi artistice. Este o activitate pe cât de
interesantă, pe atât de complexă úi mereu primejduită de incompetenĠă,
greúeli sau exagerări hibride. De aceea, în valorificarea culturii populare
trebuie să se Ġină seama de anumite principii, anumite cerinĠe care să
ducă nu numai la evitarea unor asemenea greúeli, ci úi la îmbogăĠirea
modalităĠilor spectaculare sau ale manifestărilor locale/regionale/naĠionale.
Se conturează astfel câteva deziderate, printre care amintim:
- schimbările demografice, urmare a mutaĠiilor economice, determină alte
caracteristici în performarea folclorică, aceasta fiind, în general, receptate
sub formă de spectacol, sau prin mijloacele mass-media; dacă modul de
viaĠă urban se mută la sat, folclorul, în schimb, se mută la oraú prin
profesionalizare;
- tradiĠiile úi obiceiurile capătă semnificaĠii noi, raportate la contextul în
care apar; ele nu dispar ca modalitate creatoare de cultură, ca sistem, ci se
transformă úi regenerează;
- cerinĠele spectacolului folcloric au un caracter diferenĠiat faĠă de
modurile de desfăúurare ale obiceiurilor tradiĠionale; aceasta impune nu
numai cunoaúterea tradiĠiilor, ci úi a artei spectacolului (O analiză amănunĠită
vz. Mihai Pop, ”Obiceiuri tradiĠionale româneúti”, C.C.E.S., I. C..E. D., Buc., 1976).
34
IV. 1.2.- Aspecte ale valorificării culturii tradiĠionale maramureúene

Maramureúul este cunoscut ca o zonă care îúi păstrează, încă vie, zestrea
folclorică, asemenea nu multor Ġinuturi din România. Acest fapt a
determinat o evoluĠie a formelor activităĠii cultural-artistice, dar úi în
activitatea editorială, oarecum de excepĠie în context naĠional.. S-au editat,
în perioada 1957-1980, peste 27 de titluri: culegeri, antologii, studii etc.,
semnate de Dumitru Pop, Francisc Nistor, Tancred BănăĠeanu, Gh. Popescu-
JudeĠ, Constantin Arvinte, Nicoară Timú, Gavril Ghiur, Valeriu Buciu, Petre
Lenghel-Izanu, Constantin Arvinte etc.
IV. 2 – Structurarea revistei ”Calendarul Maramureúului”, 1980
IV. 2.1 – Scopul alcătuirii
ExistenĠa AsociaĠiei Folcloriútilor úi Etnografilor din Maramureú, înfiinĠată
în anul 1972, a impulsionat activitatea de cercetare úi culegere a
folclorului, având o contribuĠie însemnată, îndeosebi în realizarea unor
manifestări pe plan judeĠean. Pe parcursul anilor, de la înfiinĠare, s-a
încercat editarea unui ”Buletin al AsociaĠiei”, de uz intern (cum cerea
cenzura acelor vremuri!), prin úapirografiere, însă, deúi demersurile au fost
stăruitoare, nu a fost aprobată multiplicarea sa. Au fost, de asemenea, rare,
úi mai dificil de întocmit, lucrările folclorice apărute în perioada 1974-
1979. Pentru impulsionarea muncii de cercetare, în anul 1975 a fost
alcătuit ”Calendarul Maramureúului”, cuprinzând culegeri de folclor úi
studii ale peste 100 de membri ai AsociaĠiei Folcloriútilor. Printre
obiectivele avute în vedere remarcăm:
- emularea culegătorilor de folclor, a cercetărilor de teren.
- valorificarea colecĠiilor particulare;
- promovarea autenticităĠii;
- punerea la îndemâna formaĠiilor artistice a unui imens material
folcloric;
- valorificarea tradiĠiilor istorice ale Maramureúului;
- imbold pentru păstrarea tradiĠiilor úi obiceiurilor străbune;
- stimularea activităĠii cenaclurilor literare din judeĠ prin cuprinderea unui
mare număr de creaĠii literare;
- integrarea în circuitul naĠional a valorilor perene ale folclorului
maramureúean;
- reluarea vechilor tradiĠii româneúti ale Calendarelor, cărĠi pentru toate
categoriile de oameni, contribuind astfel la ridicarea nivelului de cultură, la
formarea gustului estetic, la educarea patriotică úi, în acelaúi timp, devenind
un important mijloc de recreere.
IV. 3.- Materialul folcloric cuprinde: Obiceiuri de peste an úi din viaĠa
omului; Folclor literar; Studii de folclor; Studii de istorie; CreaĠii literare
(poezie, proză; traduceri).
V. CALENDARUL MARAMUREùULUI, serie nouă, nr. 1-12,
2005-2012
35
Primul număr, ca revistă de memorie culturală, a apărut în august 2005

sub numele CYBELA, numele editurii. În decembrie 2005, a apărut nr. 2,
cu numele ”Calendarul Maramureúului”, care, sub acest titlu continuă úi
astăzi. S-au publicat: nr. 2, 2006, p. 1-154; nr. 3-4, 2006, p. 155-306; nr. 5-6,
2007, p. 307-460; nr. 7-9, 2008, p, 461-606; nr. 10-11, 2010, p. 607-760; nr.
12, 2012, p. 762-860.
V. 1. ”CYBELA”:
Numărul s-a realizat cu ocazia simpozionului ”Patrimoniul rural úi
problemele sale actuale”, desfăúurat în zilele de 4-7 august 2005, ùurdeúti.
V. 1. a. - Comunicări/Studii: Rucsandra Pop, ”Profesorul Pop vs. Moúul”,
p. 3-6. Mihaela GanĠa, Marilena GheorghiĠă, ”Nicolae Grigorescu úi arta
populară”, p. 7. Cătălina Tesar, Diana Motoroiu, ”Casa familiei Dipúe – un
potenĠial obiect de patrimoniu”, p. 8. Ana Mojolic, ”RelaĠia patrimoniu
cultural úi turism”, p. 9-10. Janeta Ciocan, ”Obiectul etnografic muzeal la
început de mileniu trei în România”, p. 11-12. Raluca Moise,
”Patrimonializarea artei româneúti”, p. 12-16. Rozalia Georgeta Iura,
”Patrimoniul rural – sursă de inspiraĠie úi educaĠie”, p. 16-18. Monica
Lotreanu, ”Arheologie socio-antropologică prin cercetarea patrimoniului
cultural”, p. 18-22. Vasile Nistor, ”Sărbătorile creútine – parte integrantă a
patrimoniului rural, p. 23-24. Georgeta Moarcăs, ”Dinamica obiceiurilor de
iarnă într-un sat din HaĠeg, p. 25-30. Dumitru Iuga, ”Udătoriul din
ùurdeúti”, p. 31-32. Mihaela GanĠa, Valentin GanĠa, ”Olăritul – arta focului”,
p. 33-34. Ileana Pipaú, ”Maria úi Nicolae Pipaú - pasiune úi dăruire”, p. 34-
35. Josefina Batto, ”Sânzienele. Ipostaze interpretative în textul eliadian”, p.
36-40. Sânziana Preda, ”Despre unele consideraĠii asupra nunĠii mortului &
cântecul bradului”, p. 41-43. Adina Negraru, Eliza Sima, Anamaria Iuga,
”Fânul ca element de patrimoniu în satul ùurdeúti”, p. 44-47. Diana
Motoroiu, Cătălina Tesăr, ”Efecte locale ale migraĠiei: reconfigurări ale
valorilor economice úi sociale”, p. 49-51. Alexa Gavril Bâle, ”Prevenirea
bolilor la animale în zona de munte a ğării Chioarului”, p. 51-52. Maria
Eliza Barza, ”Aromânii în trecut úi prezent”, p. 52-54.
V. 1. b. – Poezie: Aurica Maria Dan, p. 6. Ramona ùchiop, Andreea Bud,
Cristian Ciurcaú, Ioana Eva Pop, Mihaela Rogojan, p. 22. ùtefan Jurcă,
Alexa Gavril Bâle, Nicolae Scheianu, ùtefan Aurel Drăgan, p. 32. Ion
Bogdan, p. 48.
V. 1. c. – Culegeri de folclor: Paula Gabriela Pop, Aurica Maria Dan,
Alexandra Făt, Flavia Coroian, Iuliana Mihaela Demian, Andrei Vasile
Pinte, Andreea Maria Bud, Ioana Eva Pop, Camelia Făt, Florina Delia
Iagher, Maria Pode, Alexandra Demian, Adelina Demian, Alexa Gavril
Bâle, p. 54-60
V. 2. – CALENDARUL MARAMUREùULUI, an II, nr. 2, decembrie
2005-martie 2006; nr. 3-4, 2006; nr. 5-6, 2007; nr. 7-9, 2008; nr. 10-11, 2010;
nr. 12, 2012. Cuprind: Studii de istorie sau ethnologice/Inventar motive
36
ornamentale /Eseuri; Poezie/Proză; ColecĠii de folclor/descrieri/amintiri/

basme; Calendar meteo etc.; Proverbe, ziceri, credinĠe, ghicitori..
Sunt prezenĠi cu lucrări peste 200 de cercetători/scriitori/culegători de
tradiĠii.
Despre CALENDARUL MARAMUREùULUI

(1980 úi numerele 2/2006, [Apărut în cadrul proiectului ”Sapă unde stai”, sprijinit
de BRITISH COUNCIL ROMANIA]; 3-4/2006. [Revistă publicată în cadrul
proiectului ”De la M.I.C. la mare. Memorie úi identitate culturală a comunităĠii
ùiúeúti în context european”, finanĠat de ADMINISTRAğIA FONDULUI
CULTURAL NAğIONAL]; 5-6/2007, [Apare în cadrul proiectului ”POL
Maramureú - TinereĠea fără bătrâneĠe a poveútilor úi legendelor din Maramureú”
finanĠat de ADMINISTRAğIA FONDULUI CULTURAL NAğIONAL]; 7-9/2008,
[Apare în cadrul proiectului ”De la surse la rersurse”, cu sprijinul financiar al
Uniunii Europene prin Programul PHARE de vecinătate România-Ucraina, 2004-
2006]; 10-11/2010 [Apare în cadrul proiectului Memoria gestului – Element
Patrimonial între Uitare, Salvare úi Devenire, cu sprijinul financiar al Guvernelor
Irlandei, Principatului Liechtenstein úi Norvegiei prin Mecanismul Financiar al
SpaĠiului Economic European]); 12/2012 [Apare în cadrul proiectului Recuperarea
modelelor străbune – din sertarele muzeului: de la bunici la strănepoĠi, cu sprijinul
financiar al AFCN].
M. COSTEA, în ”Scînteia”, vineri 3 oct. 1980, p. 4.
Semnele permanenĠei
În Maramureú, ca úi în alte locuri din Ġara noastră, nu numai muzeele úi
arhivele, ci, în primul rând, viaĠa cotidiană a oamenilor este plină încă de
semnele permanenĠei, ale unei existenĠe desfăúurate pe tot parcursul anului
după secvenĠele unui scenariu imemorial. Aici sunt încă vii datini
străvechi, obiceiuri ce povestesc despre viaĠa úi muncile oamenilor úi care
însoĠesc actele fundamentale ale existenĠei; sunt, de asemenea, pretutindeni
răspândite mărturiile civilizaĠiei úi artei populare, situate abia în ambianĠa
familiară a locuitorilor acestor meleaguri româneúti… /… ùi laolaltă cu
toate aceste, un folclor literar de o mare valoare poetică. /…/ Despre toate
acestea ne prezintă un impresionant material documentar ”Calendarul
Maramureúului”, o extrem de valoroasă antologie de folclor literar, alcătuită
pe criteriul respectării succesiunii obiceiurilor româneúti, de peste an úi din
viaĠa omului.
NICOLAE PRELIPCEANU, în ”România liberă”, vineri, 26 decembrie
1980.
”Un portret al Maramureúului”
Volumul… constituie un ghid cultural, un fir al Ariadnei pe care, urmându-
l, vei pătrunde în profunzimea sufletului unor oameni văzuĠi prea adesea
în pitorescul lor exterior…
Te poartă acest calendar prin îndeletnicirile, prin muncile úi zilele
maramureúeanului de ieri úi de azi, cu incursiuni necesare în istoria
37
românilor, în legăturile străvechi dintre cei aflaĠi aici, în nordul aúa-zis

îndepărtat úi ceilalĠi, de peste munĠii din răsărit úi din miază-zi.
MIHAI COMAN, în ”Luceafărul”, nr. 52, decembrie 1980, p. 3.
”Studiul culturii populare”
Nu pot încheia paragraful dedicat editorilor de texte folclorice, fără a
aminti aici o excelentă apariĠie úi iniĠiativă totală. Este vorba despre
lucrarea ”Calendarul Maramureúului”… o fascinantă (pentru cititor) dar
riguroasă úi utilă (pentru cercetător) incursiune în spaĠiul folcloric specific
acestei regiuni.
ùTEFAN ALEXANDRU, în ”Cronica”, nr. 42, octombire 1980.
”Un calendar”
Dintre diversele publicaĠii care apar în Ġară, cuprinzând folclor úi
reproduceri de artă populară, Calendarul Maramureúului… se ridică la cea
mai înaltă cotă valorică prin conĠinut ca úi prin condiĠiile grafice.
TUDOR OCTAVIAN, în ”Flacăra”, nr. 44, octombrie 1980, p. 15.
Calendarul Maramureúului
Un ”calendar” de citit tot anul, o carte de înĠelepciune cu amintirea
strânsurii de texte tipărite odinioară spre luminarea omului de către
cărturarii de seamă ai târgurilor úi satelor româneúti, o culegere de folclor
úi un breviar de poezie a Maramureúului úcolit, o tipăritură cu imagini de
la Ġară, cu tot ce-i vechime úi frumos aúezat de secoli, un fapt de ambiĠie
intelectuală úi, nu în cel din urmă rând, un chip de a sluji bine hârtia
încredinĠată tipografiei judeĠului…
ANA BLANDIANA, în ”România literară”, an XIV, nr. 1, joi 1 ianuarie
1981.
EXISTĂ atât de puĠine lucruri în stare să ne umple de acea flacără
înaltă., încinsă până la alb, a bucuriei pure, dezinteresate, care ne întoarce
în copilărie úi de acolo mai departe în timp, încât întâlnirea unuia dintre
ele este prilej de sărbătoare úi de noroc. Un astfel de moment a fost
pentru mine în acest complicat sfârúit de an primirea unei cărĠi ciudate úi
nepereche, botezată modest ”Calendarul Maramureúului”. Abia dacă sunt în
stare să-mi imaginez de câtă pasiune úi răbdare, perseverenĠă úi talent au
avut nevoie cei trei autori (Ion Bogdan, Mihai Olos úi Nicoară Timiú), ca
să strângă între coperĠile volumului editat la Baia Mare toată acea
aproape incredibilă bogăĠie a folclorului maramureúean, acele mai bine de
600 miraculos de frumoase cântece; acele fabuloase úi încă vii obiceiuri
de primăvară, vară, primătoamnă, toamnă, primăiarnă úi iarnă; acele atât de
pline de haz ghicitori úi acele atât de pline de sensuri proverbe. Abia
dacă sunt în stare să suport ideea răbdării cincinale de care vorbesc
autorii acestui manual de suflet ancestral unde au fost puse la adăpost
frumuseĠile ameninĠate de timp, aúa cum se ascundeau în munĠi bogăĠiile
ameninĠate de năvăliri. Artiúti fiecare pe cont propriu, autorii calendarului
maramureúean au fost úi împreună artiúti, pentru ei úi pentru straniul
38
popor de descălecători căreia cu mândrie îi aparĠin. ùi era într-adevăr

nevoie de sufletul unui poet úi ochiul unui plastician pentru realizarea
acestui triumfător colaj de artă populară.
Citesc ce am scris până aici úi mă cuprinde o útiută jenă pentru felul
demonetizat în care îmi sună cuvintele de admiraĠie. Ne-am obiúnuit să ne
supralicităm entuziasmele, încât adevărata emoĠie se descoperă lipsită de
apărare în faĠa vocabularului. Trebuie să ne útergem de pe retină toate
miile de fotografii cu dansuri populare, în costume populare luate de la
garderobă, pentru a putea înĠelege cu adevărat frumuseĠea acestor Ġărani
ieúiĠi la horă în costumele lor de sărbătoare. Trebuie să uităm toate
cântăreĠele, orbindu-úi telespectatorii cu mulĠimea paietelor úi florilor
cusute cu Ġiplă úi fir pentru a ne putea bucura de frumuseĠea acestor
Ġărănci cu catrinĠe dungate roúu úi negru úi cu sumane de pănură albă
tivită întunecat. ùi trebuie să ne aducem aminte de pestriĠii colindători din
tramvaie – făcându-úi urările între două staĠii úi planul de câútig între două
trasee – pentru a ne putea bucura de autenticitatea acestor coconi cu
opinci, căciuli úi cojoace, harapnice úi traiste cu mere úi nuci. ”Calendarul
Maramureúului” este asemenea unui aparat de precizie care a înregistrat,
cu fineĠe, până la nuanĠă, o realitate artistică úi sufletească existând încă în
chip miraculos; úi dincolo de bucuria pe care existenĠa acestei subtile
înregistrări ne-o produce, creúte norocul că ceea ce ei au adunat există
încă în viaĠă, că nu este vorba despre o antologie de folclor trecut prin
fonoteci úi filme de specialitate, ci de un monument de artă înflorind pe
un pământ aúezat în nordul hărĠilor úi al sufletelor noastre: ”A fi mare
nu-i mirare/ A fi om e lucru mare”, spune unul din proverbele care
deschid această Biblie maramureúeană. A fi artist aúa cum sunt autorii
acestui sumum de frumuseĠe, a fi artist aúa cum au fost úi sunt toate
miile de artiúti fără nume pe care cu atâta emoĠie îi reprezintă ei – este
într-adevăr lucru mare.
E. T., în ”Astra”, nr. 1, 1981, p. 15.
”Calendarul Maramureúului”
… un calendar… de păstrat în casă la loc de cinste spre desfătare úi
meditaĠie, spre nestinsă trezie în faĠa trecerii/petrecerii în creaĠie a
timpului úi timpurilor.
GHEORGHE PITUğ, în ”Locuri úi oameni. Scriitori úi parabole”,
Cartea Românească, p. 206.
Amar de vreme a trecut de când iniĠiatorii săi aúteptau să apară úi iată,
în sfârúit, în faĠa ochilor noútri – Calendarul Maramureúului, editat de
AsociaĠia folcloriútilor úi etnografilor, MĂIASTRA – AsociaĠia tinerilor
artiúti, sub responsabilitatea marilor iubitori ai spiritului úi oamenilor
acestor locuri: Ion Bogdan, Mihai Olos, Nicoară Timiú.
ùi celui care-a văzut úi celor care n-au trecut prin Maramureú li se va
releva prin acest Calendar o lume inconfundabilă: floare úi stâlp neclintit,
39
nor adormit pe vânt úi cremene tăioasă, miel úi vultur cu úarpele-n plisc,

foc úi izvor, cântec úi ochi privind úi sorbind pe razele vederii bucuria,
tânguirea úi frumuseĠea, numai úi numai pentru a nu lăsa cântecul să aibă
vreodată sfârúit. Dacă ne-am trezit la viaĠă ca moútenitori ai numelor
atâtor ğări Româneúti, atunci de bună seamă lectura úi grafica acestui
Calendar vor fi un indubitabil temei pentru a considera Maramureúul tată,
”un mare tată alb” úi pururi tânăr al tuturor acestor ğări ale noastre.
Maramureúul nu este mămăli’ cu brâ’ cu la’ cum (superficial) cred unii, ci
forĠă úi tunet, cer pământesc úi senin de pământ, poartă ca un Ġărm de apă
mare prin care intri sau ieúi dintr-o eternitate în alta, Ġară născută úi
păstrată milenii de către oamenii ei numai prin cultul muncii, al blândeĠii
úi al cântecului proaspăt, cum nu-i decât roua dimineĠilor de vară. Tuturor
ni se par incomparabile priveliútile în care ne-am născut, dar oricât ne-ar
veni de greu noi recunoaútem că ğara Maramureúului s-a născut deodată
cu oamenii ei úi că munte cu munte, deal cu deal úi vale cu vale au fost
atât de armonios rânduite încât cel mai mare úi mai bun dintre zei parcă
le-ar fi mângâiat uúor cu mâna ca să rămână astfel în vecii vecilor.
Datini úi legende, proverbe úi aforisme, povestiri fantastice úi leacuri de
tămăduire, poezie populară úi colinde – un vast material inedit – formează
ceea ce am putea numi Pantheonul viu al spiritualităĠii noastre celei mai
autentice. De aceea ne-am întristat la lectura unor fragmente în care
marele cântăreĠ anonim – poporul, a fost ”corectat” în spiritul său de la
început, fapt ce ar trebui remediat grabnic la a doua ediĠie.
Considerăm Calendarul Maramureúului un eveniment cultural al întregii
Ġări úi credem că toĠi cei care vor avea bucuria de a-l citi îi vor felicita,
împreună cu noi, din inimă, pe iniĠiatorii săi.
ùERBAN CIOCULESCU, în ”Ramuri”, nr. 4, 15 aprilie 1981, p. 6.
Reprodus în cartea ”Dialoguri literare”, Editura Minerva.
ÎNVĂğĂCELUL: - Văd pe masa d-stră o carte format mare úi grijuliu
îmbrăcată. E o carte de preĠ ?
EUDOXIU: - Depinde de ce înĠelegi prin preĠ. Cartea costă numai 24 de
lei, dar nu se găseúte în comerĠ úi e nepreĠuită prin conĠinut.
ÎNVĂğĂCELUL: - Mă faceĠi curios. Ce-i în definitiv?
EUDOXIU: - AsociaĠia folcloriútilor úi etnografilor, Măiastra, AsociaĠia
tinerilor artiúti a scos la Baia Mare, la sfârúitul anului trecut, sub
îngrijirea lui Ion Bogdan, Mihai Olos úi Nicoară Timiú un extraordinar
almanah. Calendarul Maramureúului. Asta-i.
ÎNVĂğĂCELUL: - A! mi-amintesc… Despre el a scris Ana Blandiana în
primul număr din anul acesta al României literare, rânduri emoĠionante de
admiraĠie. Am căutat să mi-l procur, dar n-am izbutit. SunteĠi un om
răsfăĠat! Le primiĠi toate în dar.
EUDOXIU: - Da’ de unde! Exemplarul de pe birou e de împrumut, prin
bunăvoinĠa unei distinse sătmărene, poetă úi traducătoare de talent, Livia
40
Băcaru, care a binevoit să mi-l treacă pe al d-sale. Eu nu mi-am înjghebat

biblioteca cu cărĠi de împrumut. Iată, ca mâine am s-o restitui.
ÎNVĂğĂCELUL: - Nu însă fără a mă lămuri despre conĠinutul mirabilului
calendar, cum ar fi zis Lucian Blaga.
EUDOXIU: - Fie! Întâi de toate, cartea e un tezaur, cu folclor fireúte local,
dar, ia aminte, din Ġinutul cel mai bogat în tezaure etnografice úi din care,
cred că útii, a descălecat Bogdan Voievod, întemeietorul Moldovei.
ÎNVĂğĂCELUL: - ùi-l cântă careva în Calendar?
EUDOXIU: - Fireúte. Luceafărul ”generaĠiei de la 1960”…
ÎNVĂğĂCELUL: - Ard de nerăbdare să aud mesajul lui Nichita Stănescu.
EUDOXIU: - Nu te pot lipsi de aúa minune. Ascultă: ”Bogdane Bogdane/
MunĠii-au fost vădane/ Dar i-ai fost încălecat/ ùi úi descălecat”.
ÎNVĂğĂCELUL: - Shoking!
EUDOXIU: - Eúti ruúinos ca o fată mare din zile de demult!
ÎNVĂğĂCELUL: - ùi mai departe?
EUDOXIU: - ”Descălătorie/ ùi úi moldovie”.
ÎNVĂğĂCELUL: - Aici nu mai înĠeleg nimic. Ce-i asta: descălătorie úi
moldovie?
EUDOXIU: - Aúteaptă apariĠia ediĠiei a II-a a marelui DicĠionar al
Academiei Române, cu exemple din autorii celui de al treilea clasicism.
Eúti tânăr. Ai să apuci ziua.
ÎNVĂğĂCELUL: - ùi asta-i tot despre Bogdan? Nimeni nu l-a mai
pomenit?
EUDOXIU: - Ba da. A scris despre Domnitorul Bogdan un studiu concis
d-rul Mihai Marina. Să ne întoarcem însă la folclor.
ÎNVĂğĂCELUL: - Nu însă, rogu-vă, înainte de a-mi răspunde dacă úi alĠi
poeĠi din zilele noastre úi-au încordat lira întru cântarea Maramureúului.
EUDOXIU: - Să-Ġi satisfac curiozitatea. Poate îĠi spun ceva numele lor:
Vasile Radu Ghenceanu, Vasile Latiú, Iordănescu Doina, Ion Bogdan,
Gheorghe Roman, Ion Ardeleanu-Pruncu, Ileana Ioana ùteĠcu, Ion Codreanu,
Vasiler Velneciuc, Simion ùuútic Coman, Emil Florescu, ùtefan Bellu, Ileana
Zubaúcu, Gheorghe Pârja, ùtefan Cămăraúu, Gavril Ciuban, Doina
Petrulescu, Ioan Moldovan, Leontin Drăgan. ği i-am dictat în tempo lento.
ÎNVĂğĂCELUL: - Mi i-am notat. Vă mulĠumesc. Dar prozatori iluútri?
EUDOXIU: - Nu lipsesc. Încep cu oaspeĠii nemaramureúeni, în frunte cu
Constantin Noica, semnând interesante glose filologice úi filosofice; îl
urmează Mircea Popescu, cu un studiu despre Mircea Eliade úi folclor,
evocarea lui Vasile Lucaciu, de către Ioan Alexandru, a lui George Pop de
Băseúti de Viorica Moldovan-Gherla, permanenĠe maramureúene surprinse
de LaurenĠiu Ulici ú.a. Să ne întoarcem însă la tezaurul folcloric al
Calendarului.
ÎNVĂğĂCELUL: - Să ne întoarcem. Se poate să lipsească însă învăĠatul
profesor universitar doctor docent Mihai Pop?
41
EUDOXIU: - Nu se poate! Ai dreptate. Ne-a dat un studiu metodologic, ex

cathedra. Merci fără sedilă! Dar ca să intru în temă, autorii ne-au dat
substanĠiale studii despre obiceiurile de pimăvară, vară, toamnă úi iarnă,
despre jocurile de copii, despre Vechimea prezenĠei pastorale în etajul
alpin al CarpaĠilor.
ÎNVĂğĂCELUL: - Nu vă place ”etajul” alpin?
EUDOXIU: - Ca úi Ġie, drăguĠule! cu regretul că, la vârsta mea, urc mai
greu ”etajele” úi mai ales cele alpine… Să ne întoarcem însă la literatura
populară, însumând 607 texte, ale căror referinĠe exacte ni se dau la
sfârúitul Calendarului. Sunt texte de-o mare varietate, cuprinzând aproape
totalitatea speciilor folclorice, de la cele lirice până la cele dramatice,
trecând prin cele epice, în care am gustat variante noi din MioriĠa úi din
Pintea, haiducul. Remarc cu plăcere graiul maramureúean, cu bogatul său
lexic, căruia nu i-ar fi stricat un glosar, úi mă bucur că e transcris aúa fel
încât nu e accesibil numai specialiútilor, ci úi publicului celui mai larg. De
aceea l-aú fi dorit cât mai răspândit în toate Ġinuturile româneúti.
ÎNVĂğĂCELUL: - Nu vreĠi să-mi citiĠi ceva de dor sau, cum se spune la
târg, de inimă albastră?
EUDOXIU: - Vreau, nu vreau, am să-Ġi fac pe plac, că te útiu sentimental.
ÎĠi dau o plângere de fată, să crezi că Ġi se adresează direct: ”Mult mă-
ntreabă oricine/ De mni-i dor, mândruĠ, de tine./ Eu i spun că nu mni-i
dor,/ Dar de la inimă mor;/ Eu i spun că nu mni-i drag/ Dar de la inimă-
m trag”. Ai vrea, nu-i aúa, să-Ġi cânte mândruĠa?
ÎNVĂğĂCELUL: - M-a dat gata. Să nu uit însă, magistre. Vă umblă vorba
că-l cam persecutaĠi pe Nichita. Nu vreĠi să-mi citiĠi úi sfârúitul odei sale
ca nu cumva să rămân úi eu cu ideea că i-aĠi trunchiat textul, scuzaĠi-mi
îndrăzneala.
EUDOXIU: - Nu te pot refuza. Iată continuarea úi sfârúitul poeziei – imn
cu titlul De drag de moúul nostru: ”Bogdane eúti iuteú/ ùi frumos úi acru/
Duce-te úi du-te-úi/ Pe plaiul cel sacru/ Unde până când úi/ La Moldova/
Nasc oameni”.
ùi să nu zici despre mine că sunt ”iuteú”, úi ”acru” ca Bogdan!
ùi să-Ġi fie de bine!
Ecouri despre Calendarele ulterioare
*
Prof. NICOLAE BOT, Universitatea Cluj-Napoca, 26 aug. 2007
Am primit mesajul telefonic úi nr. 5-6 din „Calendarul Maramureúului”.
MulĠumesc mult. Felicitări familiei pentru această frumoasă realizare.
Hărnicia, priceperea úi perseverenĠa Dumneavoastră sunt reconfortante.
Binevenite úi interesante studiile prof. Mihai Pop (anul acesta se împlinesc
100 de ani de la naútere; ce ar fi ca numărul următor să îi fie dedicat?),
Constantin Eretescu, Iordan Datcu úi Georgiana Dobrin. Este bine că
publicaĠi úi articole despre faptele de cultură populară din alte zone.
42
Nu numai că aú avea un interes. Până când trebuie depuse textele pentru

numărul următor? ùi cum să fie trimise? V-aú da ceva în legătură cu Fata
Pădurii, pornind de la frumoasa carte a lui Constantin Eretescu. A fost la
Baia Mare împreună cu soĠia sa care a primit acolo titlul de Doctor
Honoris Causa. Au plecat de la noi. V-am căutat insistent la telefon să vă
anunĠăm evenimentul, dar fără succes.
*
Ieri mi-a sosit prin poútă ultimul număr (5-6/2007) din „Calendarul
Maramureúului”. L-am citit aproape integral. Este o mare reuúită
publicistică pentru care vreau să vă felicit úi pe Dvs. úi întregul corp,
restrâns, de redactori. Am regăsit în paginile revistei, după atâĠia ani, vocea
Profesorului Mihai Pop, un om care a avut harul de a comunica în scris
felul în care vorbea.El nu a avut două stiluri, unul útiinĠific úi altul pentru
comunicări orale, ci reuúea să elimine jargonul specific domeniului, pentru
a transmite informaĠii, altfel greu de digerat, într-un limbaj accesibil,
invitând astfel pe toĠi, cititori úi ascultători, să intre pe poarta care duce la
cercetarea antropologică. E o calitate rară, pe care nu o au decât puĠini
oameni. Aúa cum mi s-a părut cu deosebire interesant materialul lui
Iordan Datcu despre Elena Vlad. Probabil că existenĠa unei colecĠii mai
vechi cu aproape două decenii decât cea a Pr. Ion Bârlea nu va schimba
ierarhiile existente, dar va arunca o lumină nouă asupra cronologiei
culegerilor din Maramureú úi rolului pe care l-au jucat folcloriúti aproape
ignoraĠi.
M-au încântat, ca întotdeauna, textele úi fotografiile care umplu până la
refuz paginile revistei, bucurie pentru ochi ca úi pentru suflet. Am regăsit
úi lucrarea mea „Horia merge de mândruĠ”, un text recuperat după mai
bine de trei decenii...
*
Prof. CONSTANTIN ERETESCU, Maryland, SUA, 6 sept. 2007
...La reîntoarcerea în Bucureúti, am găsit ultimul excelent număr din
„Calendarul Maramureúului”, pe care mi-l trimiĠi cu consecvenĠă úi
generozitate rară, de la începutul său... ÎĠi mulĠumesc acum pentru
„Calendarul Maramureúului”, a cărui colecĠie o păstrez în biblioteca mea
din Bucureúti, alăturată primului său număr, scos împreună cu Mihai Olos
úi Nicoară Timiú, prin anii ’80, pentru apariĠia căruia aĠi epuizat un
cincinal de răbdare úi curaj în lupta cu barbarele autorităĠi comuniste...
Domnule Poet Ion Bogdan, îĠi scriu acum atât pentru a-Ġi spune La mulĠi
ani, cu paharul sufletului plin úi inima mea solidară, cât úi să-Ġi
mulĠumesc, oricât de târziu, pentru ceea ce a însemnat, în toĠi anii care au
trecut din 1969 încoace (când tu scoteai la Săliútea revista „Semnal”, iar
eu soseam profesor pe Valea Izei), lucrarea destinului tău, pentru noi toĠi
cei pe care i-ai luminat cu valoarea úi generozitatea spiritului tău.
43
ION ZUBAùCU, scriitor, 1 septembrie 2007, Bucureúti

Copiii se zbat pentru tinereĠea fără bătrâneĠe a legendelor
maramureúene
În perioada 7-14 iulie, la ùurdeúti úi Săliútea de Sus se desfăúoară două
Ateliere de interpretare a poveútilor úi legendelor maramureúene, ai căror
beneficiari sun membrii cenaclurilor literare din cele două localităĠi......
ActriĠa Rodica Alboiu a descoperit, cu acest prilej, că cei de la Ġară se
simt apropiaĠi de poveúti úi legende. „În sat sunt mai mulĠi care citesc
decât în oraú. În oraú stau toată ziua la televizor. Există la Ġară copii care
au cu adevărat o înclinaĠie spre literatură”.
ANCA GOJA, GRAIUL MARAMUREùULUI, marĠi, 10 iulie 2007, p. 11
Calendarul Maramureúului an III, nr. 5-6, ianuarie-iulie 2007
Revista ne dă o preĠioasă cuprindere a ceea ce mai este încă viu în
Maramureú privind tradiĠia. Modul de organizare tematică, dar úi
prezentarea grafică, este foarte riguroasă... (GRAIUL MARAMUREùULUI,
sâmbătă-duminică, 4-5 august 2007, p. 3).
Este o revistă vie, care nu uită niciodată ceea ce am fost, ceea ce suntem,
ceea ce dorim să fim: noi înúine. (GLASUL MARAMUREùULUI, sâmbătă, 4 august
2007, p. 7)
Ateliere de formare educaĠională la ùurdeúti úi Săliútea de Sus
Cum să creăm úi să folosim o poveste (GLASUL MARAMUREùULUI, vineri, 3
august 2007, p. 12)
*
Avem nevoie de rădăcini, avem nevoie să visăm cu ochii deschiúi.
(Lydia Bloch, FranĠa)
(Subtitluri:)
FundaĠia „i.u.g.a.” dă apă vie poveútilor úi legendelor maramureúene
O soluĠie pentru tinereĠea veúnică a basmelor maramureúene.
Omul potrivit la locul potrivit.
Atelierele dezvoltă imaginaĠia úi încrederea în sine.
„Calendarul Maramureúului” – un rezultat al acestui proiect.
În ùurdeúti, poeĠii nu sunt puĠini
Joi úi vineri au avut loc la ùurdeúti două ateliere de formare pe tema:
„Cum să creăm úi să folosim o poveste”, acĠiune la care au participat
membrii cenaclului „Raze de Soare”, sâmbătă a fost rândul membrilor
cenaclului „ Semnal” din Săliútea de Sus să se bucure de un eveniment
similar. Toate aceste ateliere sunt conduse de Lydia Bloch, preúedintele
AsociaĠiei „Grădinitsa”, care, chiar înainte de a se apuca serios de această
lucrare, a stat puĠin de vorbă cu reporterul „Graiului”.
ANCA GOJA, GRAIUL MARAMUREùULUI, luni, 6 august 2007, p. 13
*
„Calendarul Maramureúului” – o culegere preĠioasă pentru conservarea
memoriei
De curând a ieúit de sub tipar un nou număr din „Calendarul
Maramureúului”. Lansarea oficială a avut loc luni, la Biblioteca JudeĠeană
44
„Petre Dulfu”. În deschidere,a luat cuvântul Georgeta Maria Iuga,

managerul proiectului „POL Maramureú – centre de rezidenĠă artistică
pentru tinereĠea fără bătrâneĠe a legendelor úi basmelor din Maramureú”,
sprijinit financiar de AdministraĠia Fondului Cultural NaĠional”...
În timpul lansării, sala de conferinĠe a fost „împânzită” de panouri ce
reprezentau patrimoniul rural al ùurdeútiului úi al ùiúeútiului „care s-au
plimbat în lume, la Cracovia, la Padova, reprezentând o parte din
activitatea noastră úi a patrimoniului rural. Astfel încercăm să dăm un
viitor artei tradiĠionale”...
La lansare a luat cuvântul úi Ionel Sima, din Suciu de Sus, care a publicat ...
”crâmpeie” din ğara Lăpuúului, considerând zona Suciului una cu tradiĠie.
La manifestare a participat úi directorul Editurii Dacia, poetul Ion Vădan,
care se consideră foarte norocos că de fiecare dată când ajunge în
Maramureú are loc un eveniment cultural. „”În Maramureú, ritmul timpului
istoric este cu totul altul. Vă mulĠumesc pentru că reuúiĠi atât de bine să
manageriaĠi actul cultural”.
(OANA DULF, GLASUL MARAMUREùULUI, sâmbătă, 11 august 2007, p. 6)
*
„Calendarul Maramureúului”, o revistă de memorie culturală
„Calendarul Maramureúului”, anul III, nr. 5-6, este un preĠios document
despre ceea ce mai este încă viu în Maramureú privind tradiĠia. Modul de
organizare tematică, dar úi prezentarea grafică, sunt foarte riguroase, iar
fotografiile, de la facsimile până la imagini din deceniile II/III ale
secolului trecut, dar úi contemporane, sunt edificatoare pentru a demonstra
că „viitorul aparĠine celor care îúi respectă identitatea prin continuarea
tradiĠiei, cum, pe coperta I, ne atrage atenĠia deviza Academiei de Arte úi
Meserii TradiĠionale din Maramureú.
CoperĠile I úi IV ne duc la acest gând... – totul vine să ne trezească
interesul pentru cultura úi civilizaĠia Maramureúului de ieri sau de azi.
(ION BURNAR, INFORMAğIA ZILEI, 11-12 august 2007, p. 10)
*
Publicarea Calendarului Maramureúului este un demers necesar, în
condiĠiile în care societatea de consum românească devine tot mai
dizarmonică, iar cultura, chiar úi cea populară, poate deveni un factor tonic
úi de dezvoltare spirituală.
(ANDREI BĂRBOS, JURNALUL DE VINERI, nr. 239, 10-16.08.2007, p. 10)/
*
La Biblioteca JudeĠeană a fost lansată revista „Calendarul Maramureúului”
Aflată în anul trei de apariĠie, publicaĠia semestrială pe ianuarie-iulie 2007
continuă – ca úi cele anterioare – să fie o revistă a conservării úi
promovării valorilor patrimoniului etno-folcloric maramureúean, dar úi a
literaturii scrise în prezent în această parte a Ġării.( ION BURNAR, INFORMAğIA
ZILEI, 7 august 2007, p. 9).
*
„CALENDARUL MARAMUREùULUI”- un mod de a acorda atenĠie
propriilor noastre valori Un număr special deoarece, printre multe alte
45
scrieri interesante, cuprinde multe poveúti úi legende culese sau create de

membrii cenaclurilor literare „Raze de soare” din ùurdeúti úi „Semnal” din
Săliútea de Sus...
O revistă în care sunt publicate creaĠii úi cercetări etnologice valoroase,
indiferent din ce parte a Ġării provin acestea: am încercat să promovăm
valori. Am încercat să incităm spiritele, să dăm un impuls creativităĠii. Am
vrut să ne cunoaútem propriile valori, a spus redactorul úef.
(ANCA GOJA, GRAIUL MARAMUREùULUI, marĠi, 7 august 2007, p. 4).
*
La ùurdeúti s-a mai creat o poveste. Una adevărată
(Subtitluri:) La ùurdeúti s-a sădit o sămânĠă.
Poveúti tinere úi basme vechi.
O revistă pentru neuitarea spiritului.
Câtă bucurie provoacă povestitul.
Copii care nu au voie să citească poveúti
Copiii îúi produc permanent o lume legendară
Povestea micuĠei úi Povestea uriaúilor
A urmat masa rotundă propriu-zisă, din care am reĠinut câteva idei
interesante: „E foarte bună ideea unui concurs pentru povestitori. În
străinătate se păstrează acest cult al povestitului, dar, din câte útiu, la noi
nu s-a mai făcut aúa ceva. Cea mai bună modalitate de a păstra obieciul
povestitului este să le arătăm copiilor, care trebuie să ducă această artă
mai departe, câtă bucurie provoacă povestitul úi ce diferenĠă este între a
asculta o poveste úi a o citi, sau a vedea un film. (IOANA DAN
FRUNTELATĂ, Universitatea Bucureúti).
E foarte greu să găseúti azi în librării cărĠi de poveúti frumos ilustrate; se
găsesc doar basmele cu ilustraĠii gen Barbie sau Disney, astfel încât copilul
nu prea are de unde alege. (ANAMARIA IUGA, Muzeul ğăranului Român)
În general, editurile preferă să importe, pentru că e mai ieftin, iar succesul
e asigurat (PATRICIA SULIMAN, ilustrator).
Am remarcat conflictul dintre consumul societăĠii úi poveúti. În Occident
există o cultură a cărĠii de mare valoare, chiar dacă úi acolo regăsim o
societate consumistă. Ar trebui ca úi cultura noastră să se integreze în
viaĠa cotidiană, chiar dacă există această invazie a calculatorului úi
internetului. (IRINA DOBRESCU, ilustrator).
Se încearcă o inversare a calităĠilor eroilor din poveúti. În desenele
animate, mai nou, eroul pozitiv e un drăcuúor. E vorba de contextul în
care se (de)formează un copil. În desenele animate nu mai apar Tom úi
Jerry, ci tot felul de roboĠei úi dovlecei diformi. Ar trebui separat binele
de rău úi spus clar: binele de frumos úi răul e urât. (ALEXA GAVRIL BÂLE).
Nu am nici o spaimă că povestea dispare. Povestea e absolut
indinspensabilă úi apare spontan. Copiii îúi produc permanent o lume
legendară, copilul are o mitologie care nu e dirijată úi produsă direct de
adult. Poveútile au o viaĠă uluitoare úi permanentă. Trebuie să aflăm care
sunt poveútile vii pe care úi le spun oamenii úi care e contextul în care
46
le spun. Nu aú vrea ca ele să fie conservate într-un mod artificial. Dacă

în mitologia copilului urban intră scara blocului, ea nu trebuie neglijată.
Sunt convins că Fata Pădurii are un echivalent actual. (ùERBAN
ANGHELESCU, Muzeul ğăranului Român).
„Numărul de faĠă (al „Calendarului Maramureúului” – n.n.) este în mare parte
datorat muncii membrilor celor două cenacluri, din ùurdeúti úi Săliútea de Sus
(acesta din urmă cu o tradiĠie de 40 de ani), dar conĠine úi alte colaborări
valoroase. Ceea ce mi se pare important este să păstrăm frumuseĠea vorbirii,
poveútile úi legendele...”Calendarul” este o revistă de memorie culturală, ceea
ce înseamnă că încercăm să păstrăm tot ceea ce există valoros din punctul
de vedere al spiritului. (DUMITRU IUGA, red. úef).
Atâta vreme cât există bunici úi copii, poveútile n-au cum să moară. Dar
ele trebuie întreĠinute. (DIDONA DIDEA, profesor, Bucureúti).
Cea mai bună povestitoare a fost desemnată, în urma jurizării, Andreea
Bogâldea, din Săliútea, în vârstă de 8 ani, o adevărată artistă în devenire,
care povesteúte cu patos úi cântă precum o privighetoare. „Nu citesc
foarte mult. Poveútile mele preferate sunt Făt frumos din lacrimă,
Cenuúăreasa, Albă ca Zăpada úi Frumoasa din pădurea adormită... Vreau să
fiu mare ...vedetă. Mă bucur că am luat premiul acesta, deúi nu m-am
aúteptat, credeam că ceilalĠi sunt mai buni decât mine – spune micuĠa, care
vrea să se facă creatoare de modă.
FundaĠia „i.u.g.a.” are ca obiectiv publicarea poveútilor ilustrate de către
participanĠii la tabără (Irina Dobrescu, Sebastian OpriĠă, Patricia Suliman úi
Doina Butuúină), dar úi a caietelor cu creaĠiile úi textele culese de
membrii celor două cenacluri.
ANCA GOJA,GRAIUL MARAMUREùULUI,miercuri,5 sept. 2007,p. 10
Poveúti la ...ùurdeúti
Sâmbătă, 1 septembrie, a avut loc simpozionul de literatură epică
„TinereĠea fără bătrâneĠe a poveútilor úi legendelor”, la care au participat:
ùerban Anghelescu de la Muzeul ğăranului Român, Ioana Ruxandra
Fruntelată – Universitatea Bucureúti, Georgeta Moarcăs – Universitatea
„Lucian Blaga” – Braúov, Alexa Gavril Bâle – CetăĠele, Adriana Strâmbu –
Baia Mare, Anamaria Iuga – Muzeul ğăranului Român, Georgeta Maria
Iuga – Baia Mare etc.
Duminică au sosit la ùurdeúti úi membrii cenaclului „Semnal” din Săliútea de
Sus, conduúi de profesorul úi poetul Simion Iuga. S-au întrecut în basme, poezii,
hori úi legende cu cei din ùurdeúti. Au fost toĠi atât de reali úi inventivi, dar úi
buni culegători de poveúti úi legende, păĠanii, întâmplări.
Marele Premiu pentru interpretare a fost câútigat de o „artistă” în devenire,
Andreea Bogâldea, doar în clasa a IV-a, din Săliútea de Sus. Dar nici ceilalĠi nu
s-au lăsat mai prejos. La ùurdeúti a fost o... poveste frumoasă.
ION BURNAR, INFORMAğIA ZILEI de MARAMUREù, 8-9 sept. 2007, p. 10
Despre CALENDARUL MARAMUREùULUI, nr. 12/2012
În revista CULTURA, FundaĠia Culturală Română, din 13 dec. 2012, sub semnătura
cunoscutului ethnolog Prof. Dr. Nicolae Constantinescu, de la Universitatea de
Filologie Bucureúti, se scrie úi despre CALENDARUL MARAMUREùULUI, nr.
47
12. Se reproduce foto úi Coperta I. Dar să dăm ”Grai” úi Profesorului NICOLAE

CONSTANTINESCU (Articolul se numeúte ”Fotografia în etnologie – ”retuúuri” úi
”developări”, pag, 28-29. (Ne-am mirat de ce nu acceptă termenul ethnologie,
sintagma fiind în toate limbile mapamondului!!) Cităm:
În final o scurtă notă, deúi ar merita mult mai mult, despre publicaĠia
”Calendarul Maramureúului, Revistă de memorie culturală”. Editată de
fundaĠia social-culturală pentru democraĠie ”Identitate. Unitate. Generozitate.
AcĠiune” (I. U. G. A.). Este, am putea spune, o ”afacere de familie”, pusă în
lucrare de destoinicii membri ai familiei Dumitru Iuga – Anamaria Iuga,
Georgeta Maria Iuga, Ioan Bogdan Iuga care alcătuiesc în această ordine,
redacĠia publicaĠiei din care am în faĠă nr. 12, aprilie-noiembrie 2012, p.
760-860, apărut în cadrul unui Proiect AFCN. Exemplarul primit de la
editori, cărora le mulĠumesc úi pe această cale, a venit, cum s-ar zice,
”tocmai la pont”, pentru că informează despre un proiect de o
excepĠională importanĠă pentru cunoaúterea artei populare tradiĠionale.
”Recuperarea modelelor străbune – de la bunici la strănepoĠi” în care au
fost implicaĠi specialiúti de la Muzeul de Etnografie úi Artă Populară
Baia Mare, Muzeul ğăranului Român, ùcoala de Muzică úi Arte Plastice
Sighetul MarmaĠiei, Universitatea de Arte úi Design Cluj-Napoca, AsociaĠia
Creatorii frumosului Tisa, úi elevi de la ùcolile din zonă.
Revista, consecvent densă úi iscusit tehnoredactată – fiecare pagină de text
este încadrată cu versuri populare din colecĠii inedite sau publicate din
Maramureú, numerotate de la 1 la 2.555 în Calendarele nr. 1-11, apărute
până acum, úi de la 1 la 390 în acest număr, ceea ce însemnează aproape
3.000 de texte poetice, un cuprinzător corpus al poeziei populare din ğara
veche a Maramureúului, ceea ce nu e puĠin, desigur. Dar acest număr 12
vine ca o mănuúă pe tema care o dezbatem noi – fotografia etnografică.
Pentru că obiectivul proiectului amintit este prezentarea atentă a nu mai
puĠin decât 213 ”pogmate” (= model, cum aflăm din Glosarul de la p. 860)
păstrate în 5 cutii de inventar la Muzeul JudeĠean de Etnografie úi Artă
Populară din Baia Mare. ConĠinutul fiecărei cutii este descris, pe scurt, în
cuvinte, menĠionându-se locul de provenienĠă al fiecărei piese cu
denumirea motivului úi, mai ales, - asta ne interesează în mod deosebit –
este reprodusă în imagini foto úi grafice realizate cu multă migală úi cu
tot atâta útiinĠă. Putem zice, fără a greúi în vreun fel, că în ”Calendarul
Maramureúului” cuvântul scris úi imaginea (foto, desenată) fac casă bună,
într-un sincretism de limbaje care dau paginii tipărite mai multă
expresivitate úi sens.
48
Portul popular din ğara Maramureúului

“În timp, toĠi venim din Maramureú”
MIHAI EMINESCU
ğara Maramureúului, de la prima menĠiune în documentele de cancelarie, la
1199, avea, până în 1920, o suprafaĠă de 10.354 kmp., după stabilirea graniĠelor
revenind României doar 3.831 kmp. Voievodatul Maramureúului se întindea de
la MunĠii Rodnei - Pasul Prislop, Muntele Bârjaba úi Obcinele Bucovinei -
MunĠii Maramureúului, la sud-est úi la nord, până la Talabârjaba la vest, iar la
sud MunĠii vulcanici ai Oaúului, Gutâiului úi ğibleúului. Ioan Mihalyi de Apúa
descrie foarte sugestiv ğara Maramureúului: “Comitatul Maramureú, situat la
cursul superior al riului Tisa, formează în privinĠa topohydrografică un teritoriu
închis din toate laturile de dealuri mari úi munĠi înalĠi, ca o cetate, având de
poartă locul ăngust lăngă Huszt, unde Tisa părăseúte locul său natal. Apele
pătrund acest teritoriu, cum e pătrunsă frunza arborelui de nervele sale; râuri
curg din toate marginile pănă în mijlocul Ġinutului, unde Tisa toate le adună,
primind de-a stânga râurile Mara, Iza úi Viúeul, de-a dreapta Apúa, Tarasul,
Talaborul úi râul Nagy-Agh (Neag - n. n.). Toate aceste râuri se ramifică în văi úi
vălcele încăntătoare de o rară frumuseaĠă naturale, cum le are pământul classic
al Elladei úi al Italiei” (Diplome maramureúene din secolele XIV úi XV, vol. I, ed. A II-a, Ed.
SocietăĠii culturale PRO MARAMUREù “Dragoú Vodă” Cluj-Napoca, 2000, p. 4-5, nota 1).
Sunt edificatoare descoperirile arheologice din paleoliticul superior (Năneúti),
neolitic (Leordina, Rozavlea, Strâmtura, Sighet, Coútiui, Corneúti etc.), epoca
bronzului (tezaurele de la Sarasău, Borúa, Bogdan Vodă sau Cetatea de pe
dealul Solovan din Sighet (Vz. K. Horedt, Aúezarea fortificată din perioada târzie a
bronzului de la Sighetul MarmaĠiei, Baia Mare, 1966; Alexandru Filipaúcu, Istoria
Maramureúului, Buc., 1940; Ion Motzoi-Chicideanu, Georgeta Maria Iuga, Der Bronzenfund von
Bogdan Vodă, Kr. Maramureú, în “Bronzenfunden aus rumanian”, Prăhistorische Archăologie in
Südosteuropa, Wissenschaftsverlag Volker Spiess, Berlin, 1995), din prima úi a doua epoca
a fierului, din perioada dacică úi prefeudală (Vz., în special, Radu Popa, ğara
Maramureúului în veacul al XIV-lea, Buc., 1970; I. Dermer, I. Marin, Maramureúul românesc,
Buc., 1934; cu multe rezerve, Viaceslav Kotigoroúko, PopulaĠia regiunii subcarpatice în prima
jumătate a mileniului I al erei noastre, Kiev, 1983). Întinderea voievodatului, cele
aproape 200 de loacalităĠi componente (azi în Maramureúul din România au
rămas doar 58 localităĠi) cu o populaĠie numeroasă, i-au conferit o
individualitate distinctă în peisajul ğărilor Româneúti, de aici plecând
“întemeietorii de legi úi datini” Dragoú Voievod úi Bogdan Voievod spre
Moldova, care câteva secole s-a numit Terra Bogdana, dinastia Muúatinilor
domnind aici aproape două secole úi jumătate. Dinastiile maramureúene au
stpânit úi voievodatul GaliĠiei (din Drăgoúeúti descinde, în sec. XV, o familie
numită Ceaikovsky), voievodatul Zambor din sudul Poloniei, în Ġinutul numit
azi Podhale. Prin secolele XIV-XV aici au fost făcute primele traduceri de texte
religioase în româneúte, iar acestea “creaseră o tradiĠie a limbii literare;
creaseră, oarecum, limba literară a românilor, pe care traducătorii din diferite
provincii româneúti erau obligaĠi s-o respecte într-o oarecare măsură. Avea,
49
oarecum, dreptate Iorga să considere Maramureúul drept Toscana neamului

românesc, adică patria limbii româneúti, cel puĠin când e vorba de Coresi úi
traducătorii úi scriitorii de până prin veacul al XVIII-lea” (G. Ivănescu, Studii de
istoria limbii române literare, Iaúi, 1989, p. 52). Miron Costin în “Descrierea ğării
Moldovei úi a Munteniei” (Poema polonă) acordă un spaĠiu generos
Maramureúului, scriind:
Maramureúu-i întreg, parcă nimeni n-a ieúit.
Că acolo si pe Olt oamenii s-au înmulĠit
Vorba lor este úi-acum frumoasă, curată,
Mai ales în Maramureú, mai apropiată
De italienească úi-s cu dreptul răzăúesc,
Liberi úi până acum ei la nimeni nu slujesc,
Numai ce cu prinĠul la război pornesc călări
ùi cu oameni. După alte legi trăiesc úi apoi
Nici nu-s cei din urmă în trebi de război. (trad. Elena LinĠa)
Rolul Maramureúului este dovedit úi de diplomele acordate de regatul Ungariei
nobililor maramureúeni. Românii “din Maramureú sunt amintiĠi abia la începutul
secolului al XIV-lea în documentele maghiare, pentru că doar atunci au intrat în
sfera de interes a Ungariei, când regele Carol Robert, care urmărea o politică de
expansiune teritorială spre Moldova úi GaliĠia, a avut nevoie de ajutorul lor
împotriva Tătarilor úi Lituanienilor” (Al. Filipaúcu, Le Maramures, Sibiu, 1944, p. 19
sq.). Prima familie nobilă maghiară stabilită în Maramureú a fost familia Pogany
(“Domniúoara Pogany” a lui Brâncuúi este descendenta acestei familii), în 1500,
la Domneúti (azi în Transkarpatia). Rutenii, sub Teodor Koriatovici, vin în ğara
Maramureúului abia în sec. XV (la 1405 erau la Munkacevo, alungaĠi de
Lituanieni, iar pe la 1461 de la CuúniĠa pe Bârjaba, spre Munkacevo, se
aminteúte de un drum “ad terra Ruthinorum” (Al. Filipaúcu, op. cit., p. 62).
Reatestarea diplomelor nobiliare de catre Curtea de la Viena, la sfârúitul sec. al
XVIII-lea, ne dă o imagine destul de clară a ğării Maramureúului. ToĠi trebuiau,
prin “înscrisuri” (diplome), să-úi dovedească nobilitatea: “între anii 1752-1768
doar 120 de familii maghiare, din 15 târguri, úi-au dovedit nobilitatea, însă cu
toĠii fiind nobili armaliúti, nici unul donatar; nici o familie ruteană nu úi-a
dovedit nobilitatea, în schimb 351 familii româneúti, din 50 de sate, úi-au
dovedit nobilitatea, dintre care 310 nobili donatari - nobilii donatari erau cei
care primeau domenii nobiliare cu drept de proprietate pe veci, românii fiind, de
fapt, învestiĠi în propriile lor domenii” (D. Iuga, G. M. Iuga, ğara Maramureúului în
secolul al XIV-lea, în “Limba română”, An X, nr. 3-5, 2000, Chiúinău).
Prin anii 1971-72 am văzut o carte postală din Sicilia. Era o “Gina Lolobrigida”
cu o cămaúă decoltată cam cum se poartă de vreo 30 de ani pe cursul superior al
Izei, úi cu o zadie (fotă, catrinĠă) în vârste roúu-negru roúu-negru, 4 dungi un pic
mai late ca în Maramureú. Ne-a trimis-o un cunoscut cântăreĠ, Emil Gavriú,
originar din ChelinĠa, sat de pe Someú, aflat azi în judeĠul Maramureú. M-a
uimit. Aúa cum “Madona Română” de la Vatican are o zadie transilvăneană. La
Biserica din Buleni, în Săliútea de Sus, exista, până acum vreo 50 de ani, o
50
icoană a Maicii Domnului, având costum de Ġărancă maramureúeană. În sudul

Poloniei, în Slovacia, úi de acolo înspre toată Transkarpatia până în
Maramureúul de dincolo úi de dincoace de Tisa, costumul este aproape similar.
La femei a evoluat mult înspre sugnă/sucnă (fotă de caúmir); unele zone mai
păstrează zadiile, în spate úi în faĠă, despărĠite: vz. Munteania, Ardealul,
Banatul, Criúana úi, desigur, Maramureúul (diferenĠieri se observă în Oaú úi
Codru, sau în Moldova). În Maramureú, încă úi azi, peste sugnă se poartă, numai
în partea dinainte, o zadie. “Portul maramureúean, unitar, are un caracter cu
totul original, cu elemente specifice pe care nu le găsim în alte zone,
încadrându-se însă stilului portului popular românesc” (Tancred BănăĠeanu, Portul
popular din regiunea Maramureú, Casa CreaĠiei Populare, [Baia Mare, 1966]).
Zadiile din Maramureú păstrează, de pildă, vârstele/vrâstele (benzile, dungile)
mai late, în comparaĠie cu vârstele mai dese, mai înguste úi numeroase, din
BistriĠa, Ardeal, Muntenia, până în Bulgaria, Macedonia sau Pind, ori până în
Sicilia. Ele sunt catalogate ca “originale”, prin caracterele sale prezentând
“aspecte dintre cele mai importante úi valoroase în cadrul etnografiei
româneúti”, prin croi, prin “gama elementelor ornamentale” trădând “un substrat
arhaic, comun etniei româneúti” (T. BănăĠeanu, Portul popular..., op. cit., p. 59; Hedvig-
Maria Formagiu, Portul popular din România, Muzeul de artă populară, Buc., 1974, p. 23;
Alexandrina Enăchescu Cantemir, Portul popular românesc, Ed. Meridiane, 1971, p. 4; vz. úi G.
T. Niculescu-Varone, Portul naĠional românesc, Buc., 1933). La mijlocul sec. XX, Al.
Tzigara-Samurcaú avea dreptate să susĠină că “în România, straturile Ġărăneúti
găsindu-se încă, în unele privinĠe, într-un stadiu foarte apropiat de vremurile
preistorice, costumul mai poate servi drept semn distinctiv úi cu atât mai
sigur, cu cât se bucură de o tradiĠie neîntreruptă de mai multe ori milenară”
(Al. Tzigara-Samurcaú, Vechimea portului Ġărănesc, Monitorul Oficial úi Imprimeriile Statului,
Imprimeria NaĠional;ă, Buc., 1945, p. 3, s. n.). În acest context Maramureúul este una
dintre zonele bine conturate, costumul impresionând “prin vigoarea elementelor
arhaice, cum sunt guba, zadiile colorate puternic în dungi late, sau consistenĠa
Ġesturilor...”, precum úi “de fineĠea úi rafinamentul unor cusături” (Elena Secoúan,
Paul Petrescu, Portul popular de sărbătoare în România, Ed. Meridiane, Buc., 1984, p. 135, s. a.).
Deúi unitar, având caracteristici comune, se observă în port unele diferenĠieri pe
subzone, diversitatea manifestându-se chiar de la sat la sat. În acest fel “portul
popular se dovedeúte a fi o adevărată úi preĠioasă mărturie a identităĠii culturale
a Ġăranului maramureúean” (M. Dăncuú, Zona etnografică Maramureú, Ed. Sport-Turism,
Buc., 1986, p. 160).
Zone/subzone etnografice úi portul Ġărănesc din Maramureú.
Prin piesele importante ale portului, prin cromatică úi, uneori, prin croi,
Maramureúul (cât a rămas astăzi în România) se poate împărĠi în 2 zone mari,
corespunzând fostelor raioane Sighet úi Viúeu, acestea, la rândul lor, având
unele subzone (nu vom cuprinde aici localităĠile cu populaĠie majoritar
ucraineană/ruteană/huĠulă sau maghiară):
I.- zona Sighet
1.- subzona Valea Tisei (Sighet, Iapa, Sarasău, SăpânĠa, Bocicoiu Mare, Tisa)
51
2.- subzona Cursul inferior al Izei - Valea Ronei - Mara - Cosău (Vadu Izei,
Onceúti, Năneúti, Valea Stejarului, Bârsana, Slătioara, Glod, Rona de Jos,
Berbeúti, Giuleúti, Fereúti, Corneúti, Sat ùugatag, Mănăstirea, Hărniceúti,
Deseúti, Mara, Hoteni, Ocna ùugatag, Breb, Călineúti, Sârbi, Budeúti)
II.- Zona Cursul superior al Izei - Valea Viúeului
1.- subzona Cursul superior al Izei - Viúeu (Strâmtura, Rozavlea, ùieu, Botiza,
Poienile Izei, Ieud, Bogdan Vodă, Dragomireúti, Săliútea de Sus, Săcel, Petrova,
Leordina, Bocicoiel, Viúeu de Jos, Viúeu de Mijloc, Viúeu de Sus)
2.- subzona Moisei-Borúa.
În lucrarea noastră vom încerca să analizăm principalele piese de port în funcĠie
de zonă/subzonă, sex, subliniind unele diferenĠieri/asemănări existente în
formă/croi, ornamentică, utilizare. Nu vom insista asupra elementelor pur
tehnice, descrise/cunoscute din studii precedente, chiar din toate Ġinuturile
româneúti (O bibliografie, chiar sumară, nu-úi are locul aici, menĠionând totuúi volumele:
Ortansa Dogaru, Ornamentele úi croiul costumului popular din judeĠul Maramureú, Centrul
CreaĠiei Populare, [Baia Mare], 1984; Tache Papahagi, Graiul úi folklorul Maramureúului, Buc.,
1925; T. BănăĠeanu, Portul popular ..., op. cit.; Tancred BănăĠeanu, Arta populară din nordul
Transilvaniei, Casa CreaĠiei Populare, Baia Mare, 1969).
Portul bărbătesc este simplu: cămaúa scurtă, până la brâu, deosebită ca
lungime de cea din Ardeal, Moldova, Muntenia sau Sudul Dunării; mai demult,
mai ales pe Valea Tisei, cămaúa era foarte scurtă, acoperindu-le doar pieptul.
Mânecile sunt largi în toate zonele; doar în ultimii 30-40 de ani, cămaúa a
început să aibă mânecile încheiate cu manúetă. Croită din doi laĠi, fără
ornamente la umăr, avea încreĠele úi colĠiúori la grumaz, o despicătură mai mare
sau mai mică la piept, la care se puneau unul sau mai mulĠi bumbi (nasturi), ori
doi ciucalăi (ciucuri). Astăzi, prin ornamentele alb pe alb la guler, despicătura
pieptului úi manúete, cu bumbi coloraĠi úi numeroúi, cămaúa a devenit foarte
scumpă, costă úi 10-15 milioane lei (vechi) úi se face la croitori specializaĠi,
îndeosebi femei); acasă se cos doar cămăúile mai simple, de toate zilele (de
lucru). Pe Mara úi Cosău sunt ornamentate cu aĠă colorată (predomină galbenul
discret, albastrul) la guler úi la manúete. La copii cămăúile sunt croite úi cusute
la fel ca la cei mari.
Vara poartă gatii, de o lungime până un pic sub genunchi, uneori chiar mai
lungi, excepĠie făcând subzona Moisei-Borúa, sau Săcel, unde gatiile ajung pâna
la glezne, jos având roituri - o împletitură din fire lăsate să atârne, cam de 3-4
cm. Există unele mici diferenĠieri de la zonă la zonă, chiar úi de la sat la sat.
Păcurarii, pe timpul păúunatului alpin, poartă gatii úi cămúi negre, numite
smolenci, realizate cu o tehnică specială, prin fierbere în zer úi vopsire cu coajă
de arin sau coji de nucă (vz. T. Papahagi, Graiul...., op. cit., p. 99, nota 1). Smolencile se
întâlnesc úi în Bucovina, Lăpuú, Oaú.
La brâu poartă curea lată din piele, spre Sighet numită tisău (vz. Zamfira Mihail,
Terminologia portului popular românesc în perspectivă etnolingvistică comparată sud-est
europeană, Ed. Academiei, Buc., 1978, p. 157), având 3-4 sau chiar 6-8 catarame; este o
piesă comună întregului Maramureú (azi, mai ales pe Mara: Sat ùugatag,
Hărniceúti, feciorii poartă curele împodobite cu mărgele, de provenienĠă
52
năsăudeană). Cureaua este bumbdită, adică are un fel de nasturi metalici, cam
de mărimea nasturilor de la palton. Peste cămaúă úi curea mai poartă, arceúte, o
straiĠă, trăistuĠă feciorească, de dimensiuni cam de 20-30 cm., cu baier lat úi
frumos împletit, din lână, în 6-8-10-12 fire. Dacă mai demult, “pe vremea
ungurilor, purta - ca úi oúenii - câte un cuĠit” (vz. T. Papahagi, Graiul..., op. cit., p. 98),
astăzi trăistuĠa feciorească ori cureaua, ca úi mânecările (făcute din lână
colorată cusută, în frumoase motive geometrice, pe pânză, mai nou pe barúon -
catifea) au început să devină mai rare. A rămas doar cântecul: “Eu-s fecior făcut
aúé/ Cu cuĠît úi cu curé/ ùi cu gura măricé/ Ca să pot hori cu ié”.
Iarna, de la copii la bătrâni, peste gatii îmbracă cioareci de pănură albă. În zona
Tisa-Mara-Cosău-Cursul inferior al Izei pănura este mai groasă, doar vâlturată,
azi, pe alocuri, se aseamănă cu pănura bine piuată de pe Cursul superior al Izei
úi de pe Viúeu. La Săcel, Borúa, Moisei cioarecii erau/sunt, mai rar azi, prinúi
jos cu un únur de lână sau piele, în celelalte zone având o îndoitură cam de o
palmă, alteori chiar mai lată. În ultimii ani locul gatiilor úi cioarecilor îl iau tot
mai mult pantalonii, numiĠi ciucuri. Pe vremuri, numai domnii, “pantalonarii”,
purtau ciucuri, maramureúeanul având úi o zicere: “CâĠi îs domni úi cu ciucuri/
ToĠi trăiesc după pluguri”, aúa cum la “clasa muncitoare” atât de mediatizată îi
spunea clasa “mâncătoare”, pentru că “ei numa' mănâncă ce lucrăm noi”.
Pe cap poartă clop, pălărie de fetru (pe Valea Viúeului- Cursul superior al Izei,
de culoare neagră, la Borúa, Moisei, Botiza, de culoare verde); pe Mara-Cosău-
Cursul inferior al Izei poartă clop de paie, cu pana mai lată decât în Oaú; la
SăpânĠa - Sarasău, dar úi Vadu Izei clopul este tot de fetru, având, după sat, o
formă specifică, cu pană mai puĠin îngustă úi calota rotundă; mai rar în aceste
sate se poartă clop de paie, acesta neîntâlnindu-se în zona Iza superioară úi
Viúeu.
Portul femeiesc se compune din cămaúă, croită în foi drepte - laĠi - de pânză,
croită separat - cămaúă úi poale - în zona Viúeu-Iza, dar mai nou úi în celelalte
zone - pe Mara-Cosău-Tisa - fiind, până nu demult, croite “într-una”. Este
“singura cămaúă decoltată din portul nostru popular”. Pe Valea Izei cămaúa are
o mică despicătură la mijlocul decolteului la piept, numită “guruĠă mică” (vz. pt.
amănunte O. Dogaru, Ornamentele..., op. cit., p. 13, 24). La piept úi la stan, la umeri úi
încheieturi, ca úi la mâneci, se fac încreĠele (încreĠituri), peste acest strat
realizându-se benzi de ornamente prin cusătură nu prin Ġesut; aceste ornamente
(forme), în general geometrice, dar úi unele stilizări vegetale, viu colorate, sunt
dispuse liniar, în benzi înguste, fondul fiind negru, dar úi albastru sau alb. Cele
mai bogate cromatic sunt cămăúile de SăpânĠa. Pe Cursul superior al Izei
(Săliútea de Sus, mai nou úi la Săcel), la Leordina-Viúeu-Moisei-Borúa, moda a
intervenit nu numai în croi, ci úi în ornamentică, azi având la piept, la umeri úi
mâneci bezeri (volan) laĠi, din dantelă.
Pe cap femeile poartă năframă, legată diferit, după vârstă: cocoanele úi fetele
leagă cornurile sub bărbie sau la ceafă, nevestele úi bătrânele le “ascund” pe
lângă bărbie. Fetele, dar úi nevestele, poartă în sărbători năframă de caúmir,
culorile variind după vârstă, dar úi după modă, de la sat la sat. Denumirile diferă
53
după zonă: năframă, pânzătură, zadie, úirincă, nicăieri nezicându-se broboadă

sau cârpă. La gât poartă zgardă, zgărduĠă (la cocoane), din mărgele mărunte,
împletite din 3-4-6 fire (după preferinĠă), sau zgărdane mai late, de o mare
varietate cromatică úi forme ornamentale. Altădată - azi se găsesc doar la muzeu
-, femeile care se Ġineau mai bogate, mai “nemeúe” (nobile), purtau zgardă
scumpă, din mai multe úiruri de coral măúcat (mai mare); o asemenea zgardă
putea să coste úi 2-3-4 - chiar úi 6 perechi de boi. Pe Valea Viúeului úi Valea
Izei coloritul zgărzilor era, în general, pe fond închis, negru-albastru,-rar roúu
sau alb, pe Valea Tisei predomina albastrul, pe Mara úi Cosău predomina albul
cu roúul, albul cu verde úi albastru etc.
După croiul úi ornamentaĠia cămăúii, după zgărdane úi năframă, dar mai ales
după zadii se poate recunoaúte foarte uúor zona de unde provin, chiar satul.
Termenul este comun în Ardeal, Oaú, Maramureú, doar pe Cursul superior
spuându-i-se úi pânzătură (Pt. etimologie vz. Z. Mihail, Terminologia...,op. cit., p. 88 sq.).
Atât vara, cât úi iarna, femeile poartă zadii de lână, cu dungi orizontale late de
cca. 10-12 cm. De obicei se poartă úi în faĠă úi în spate, încingându-se întâi cea
din spate, apoi cea din faĠă, cu un brâu de lână, numit frâmbdie (frânghie),
sfoară, baier, împletit rotund sau, pe Mara, o platcă mai lată). Vârstele (dungile),
dispuse orizontal, sunt colorate divers úi se deiferenĠiază după zone, dar úi după
sat. Predomină roúul cu negru peste tot; pe Mara, Cosău - galbenul úi protocaliul
cu negru, un galben-verzui cu negru în Dragomireúti-Ieud; albastrul cu negru la
SăpânĠa, Petrova, dar úi la Onceúti, Giuleúti, Berbeúti. Există o mare varietate si
în îmbinarea dungilor late cu “sprâncenele” (vârste înguste), care pot intra în
combinaĠie coloristică diversă: roúu úi negru cu verde, albastru úi negru cu
verde, roúu úi negru cu albastru, albastru úi negru cu roúu etc. Mai nou, pe Mara,
dungile late de jos sunt împodobite cu paiete colorate. Rolul zadiilor, în ultimii
50-60 de ani, le ia sugna (fustă de caúmir), foarte scumpă.
Atât la bărbaĠi, cât úi la femei, încălĠămintea are elemente comune. În zile de
sărbătoare poartă, cei mai nstăriĠi, cizme de piele, cu tureatca tare, dar úi opinci
de piele (de oargă) sau de cauciuc, la bărbaĠi mai groase, la femei mai subĠiri. În
ultimii ani poartă bocanci, sau, vara, păpuci (pantofi). După modă, în unele
sate, femeile poartă cizme albe, ultra-moderne. În opinci se poartă vara obiele
de pânză, în sezonul mai rece obiele de pănură, pe Iza bătute la piuă, pe Mara,
Cosău úi Cursul Inferior al Izei doar vâlturate (fiind mai groase úi cu firele de
lână în afară). Se mai încalĠă úi cu útrimpti, útrimfi (Vz. Strumpfe în germ. - Z.
Mihail, Terminologia..., op. cit., p. 154) împletiĠi din lână, sau, pe sub obiele, poartă
tureci (un fel de jambiere), împletiĠi, ca úi útrimptii, din lână albă, având diverse
motive ornamentale realizate prin împletirea firelor.. (La Săliútea de Sus, în
1970, în cadrul unei expoziĠii etnografice, a fost descoperită la un cetăĠean o
opincă de fier, roasă la călcâi de atâta purtat. Ca în basm opincile de oĠel!.
Porecla era ”Mutu lui OĠel”, mort, Dumnezeu să-l ierte!).
O piesă specifică Maramureúului, cu caracteristici particulare faĠă de alte zone
ale Ġării, este cojocul (Vz. etimologie úi forme la Z. Mihail, Terminologia..., op. cit., p. 103
sq.) din piele de oaie, numit pe Viúeu úi Cursul superior al Izei t'eptar (pieptar).
54
Scurt, până la brâu, se poartă cu blana înăuntru úi este diferit ca ornamentaĠie,

după zonă. În zona Viúeu- Iza Superior este ornamentat, peste tot, cu cărmăjie
(piele subĠire, colorată roúcat) atât cele femeieúti, cât úi cele bărbăteúti, diferind
doar că pieptarului femeiesc i se adaugă ciucuri de mătase, divers coloraĠi,
predominant roúu-verde. Pieptarele femeieúti mai vechi erau ornamentate cu fire
colorate de lână (harast), moda de azi impunând “t'eptarul diúăonesc” (de pe
Viúeu), ornamentat pe catifea neagră. Câmpurile ornamentate, precum úi
culoarea cărmăjiei sau cusăturilor cu fire de lână, diferă de la sat la sat. T'eptarul
diúăonesc se poartă (este úi mai ieftin!) la Viúeu de Jos, de Mijloc úi Viúeu de
Sus, în Săliútea de Sus, în Bocicoiel, Bogdan Vodă, apoi Leordina úi a început
să pătrundă úi în alte sate din zona Viúeu-Cursul superior al Izei. Pe Valea Tisei,
ornamentele se realizează în cărmăjie brun-închis până la negru, la femei
adăugând úi ciucuri roúii-albaútri. Pe Cursul inferior al Izei, pe Mara úi Cosău,
se numeúte cojoc úi este brodat din lână (harast) în culori vii, roúu, cu “ochiuri”
de oglinjoare, la femei având tivitura cu prime (fâúii de blană de miel, pe Iza
primele fiind, la femei, din împletituri de fire de lână, un fel de panglică de 3-5
cm.), având ciucuri úi în spate (un úir de 6-8, în partea de sus). În zilele de lucru,
pe Valea Viúeului, la Săcel úi Săliútea de Sus, se poartă t'eptare din piele, tivite
la bărbaĠi cu cărmăjie, ornamentat foarte puĠin în partea din faĠă, iar la femei, cu
“prime” de lână neagră, mai nou cu catifea neagră. Începând cu localităĠile
Dragomireúti, pe toată Valea Izei, pe Mara, Cosău úi Tisa, dar úi la Petrova, se
poartă t'eptare de pănură, numite, pe alocuri, laibăre, bătute la piuă (în unele
sate de pe Mara úi Cursul Inferior al Izei date la vâltoare), de o destul de mare
diversitate coloristică: surâi (în “coúte” sau “în dungi”) la Dragomireúti, Bogdan
Vodă, Ieud, Strâmtura, Rozavlea, ùieu, Botiza; vopsite albăstriu sau verziu, dar
úi albe începând cu Bârsana úi pe Mara-Cosău; negre pe Tisa. La Dragomireúti,
Ieud, Botiza se numesc chit. (Vz. Z. Mihail, Terminologia..., p. 119, etimologii, uneori,
limitative). În unele sate sunt tivite cu cărmăjie, în loc de tivul natural din lână.
Aceste t'eptare au úi buzunare interioare úi exterior-lateral. Cojoacele din piele
au doar un buzunar interior, pe exteriorul lateral având doar buzunare (jeburi)
formale, ori chiar deloc.
Iarna, dar úi în timpuri răcoroase, se poartă gubă, gubar úi de către femei, úi de
către bărbaĠi. Este o Ġesătură groasă din lână albă, rar în Maramureú lână seină
(specifică, în genere, ğării Chioarului, ğării Lăpuúului úi ğării Codrului), toarsă
prin îndrugare în fir gros, Ġesută în 2 iĠe. Nu se dă la piuă sau la vâltoare ci se
adaugă/se înoadă bdiĠii - úuviĠe de lână.
În zona Sighet este mai scurtă, până spre genunchi, în zona Iza-Viúeu coboară
până sub genunchi cu 2-3 degete. În Mărginimea Sibiului, Gorj, Muntenia,
Oltenia se poartă lungă úi se numeúte sarică, prin ğara Oltului bobou. În
Criúana, Oaú, Maramureú, Chioar, Codru se spune gubă. Termenul guban'a
există úi în sudul Poloniei. O poartă úi Slovacii, GaliĠienii, Oúenii, Ungurii din
nord-est, “Transkarpatienii” (adică cei din fostele comitate Bereg, Ung,
Ugocea), dar úi HuĠulii úi Rutenii din arcul de Nord al CarpaĠilor, până în Tatra.
În Albania gunë este o Ġesătură realizată în gospodărie, un fel de, cum îi zicem
55
noi, suman, din lână, realizat în gospodărie (vz. úi Z. Mihail, Terminologia..., op. Cit.)
Guba, de fapt, este un caftan (în lb. turcă), cu bdiĠ, adică úuviĠe de lână, numite
în albaneză flokja (floc), “iar haina (cu miĠe) flokë, flo¢kë, în dialectul
kajkavian gunja e numele stofei, iar piesa, răspândită în mai multe regiuni din
Iugoslavia, se numeúte gunj - e atestat de asemenea în sec. XIV; în slov. gunj...
etc. Zamfira Mihail propune că “termenul a fost împrumutat de la vechii cici-
istroromâni”, termenul neexistând în slavonă, drept pentru care “putem să-l
considerăm termen românesc” (Z. Mihail, Terminologia..., p. 103, unde se pot vedea
amănunte). Termenul gubar, denumeúte lecricul (sumanul) de pe Mara sau zona
inferioară a Izei, vâltorit, nu dat în piuă; ori stofa/pănura Ġesută pentru a adăuga
bdiĠii. Guba era portul obiúnuit de iarnă, purtată atât de bărbaĠi, cât úi de femei.
În Maramureú, în toate zonele, se purta, de obicei, gubă albă. Se pare că, “în
trecut, a avut úi o funcĠie socială, de diferenĠiere între nemeúi care purtau gube
albe úi porĠieúi care purtau gube sure” (T. BănăĠeanu, Portul popular ..., p. 124). Pe la
începutul secolului XX, “în zile de sărbători duce pe umeri câte o gubă pe care,
mai ales pe valea Marei úi a Cosăului, maramureúeanul o poartă ca o togă, oricât
de mari ar fi căldurile, iar feciorii n-o leapădă nici în vâltoarea horelor de
miază-vară” (Tache Papahagi, Graiul..., op. cit., p. 98). Guba se deosebeúte de la sat la
sat prin culoarea lânii: guba albă, aurie, vânătă, albie. Dar “civilizaĠia vine să
înlocuiască încetul cu încetul elementele portului Ġărănesc cu cele proprii
oraúelor... Astfel Vadul, fiind în apropiere de Sighet, îúi vede gubele
împuĠinându-se, luând un aspect de un fel de suburbie a Sighetului” (T. Papahagi,
Graiul...., op. cit., p. 99). Dacă acum aproape 100 de ani guba era un element
obiúnuit al portului, (era úi o hore: “Mândra mé s-o lăudat/ Că-are pat
împerinat;/ Fost-am asară la ié/ ù-am durnit pe guba mé”) astăzi au dispărut
aproape în totalitate. Le mai poartă doar în unele localităĠi (Săliútea de Sus, ori
pe Cosău) mirele úi mireasa când merg cu alaiul de nuntă la cununie.
Sumanul are o arie de răspândire a termenului care cuprinde nord-vestul
României (Criúana, Maramureú, Lăpuú), Moldova, unele părĠi din Muntenia,
având echivalenĠe úi la bulgari, ucrainieni (sukman), cu tip de croială diferită,
purtată la bulgari fără mâneci, doar de femei, spre diferenĠă de români. Sumanul
“prin tipul primitiv de croială, prin faptul că unii specialiúti au văzut în
reprezentarea hainei de deasupra de pe Monumentul de la Adamclisi o piesă
realizată din stofă úi nu un <cojoc>, prin materialul din care se confecĠionează”,
face parte “din seria pieselor de îmbrăcăminte foarte vechi” (Z. Mihail,
Terminologia..., op. cit., p. 124). Pe cursul superior al Izei, pe Valea Viúeului, se
poartă suman. În Viúeauă úi Săliútea de Sus sunt de culoare naturală neagră, azi
fiind o adevărată modă să-l aibă cât mai negru, culoare naturală; la Săcel, mai
demult úi la Borúa, era cernit úi avea poalele mai largi. Era tivit cu sărad (o
împletitură, rotundă, din fire de lână cernite cu coajă de arin sau de nuci verzi),
azi tivit cu bandă de catifea neagră úi ajungea până puĠin mai jos de genunchi.
La Petrova se poartă suman, dar numit úi lecrec, ori negru, ori alb, numit ca úi în
Leordina sau pe Iza mai în jos de Săliútea de Sus, lecric, lecru, la fel ca pe Mara
unde predomină pănura albă, dată la vâltoare, nu bătută în piuă ca pe Cursul
56
superior al Izei úi Viúeu, ori la SăpânĠa. Pe Cosău úi pe Cursul inferior al Marei

(Berbeúti, Giuleúti) se numeúte sfetăr. Culorile diferă aproape de la sat la sat, de
la negru intens la nuanĠe de griuri, sur, brun, verde, pe alocuri, sau albăstriu. În
zona Moisei-Borúa locul sumanului l-a luat, după moda orăúenească, rocul, cu
guler, nasturi úi buzunare, tivit cu cărmăjie, mai mult de culoare surie. Într-o
strigătură, în momentul aducerii mieilor din aluat (ca úi găina) la nuntă, se
spune: “Se uită nănaúu hâd/ Că mi-s mieii amărâĠi/... De când i ùuúca bdirău/
Multă cotă mai dau eu/ Că-nconjură văile/ ùi numără oile/... Da', eu, tare m-am
supărat/ Mnelele le-am Ġuúănat (tuns, n.n.)/ Cotă de lână i-am dat:/ Ceie albă de
cojoc/ ùi ceie sură de roc/ ùi mi-am luat haină de doc/ ù-amu nu mi-i frig
deloc” (Calendarul Maramureúului, Baia Mare, 1980, p. 33 sq.).
După zadii, cojoc, clop, dar mai ales după suman, poate fi identificată zona úi
localitatea de provenienĠă a fiecăruia. Nu insistăm asupra legăturii între modă úi
mentalitatea colectivă sau asupra invaziei produselor industriale, costumul
tradiĠional din Maramureú devenind, ca úi în alte zone ale Ġării, costum de
sărbătoare. Elocventă ni se pare încă rezistenĠa lui în majoritatea localităĠilor, ca
úi faptul că se poartă úi de copii, nu numai de vârstnici, fiind o laudă pentru
familiile care-úi duc copiii la serbări sau la biserică îmbrăcaĠi Ġărăneúte. Azi
există aproape în fiecare sat, sau pe văile mari ale Maramureúului, meúteri
specializaĠi: pălărieri, croitori, cojocari etc., ei ducând mai departe tradiĠia. O
fată îmbrăcată Ġărăneúte este foarte “scump”, poartă, prin îmbrăcăminte, câteva
zeci de milioane: o năframă de păr (caúmir) ajunge la 5-10 milioane, sugna către
15-20 milioane, un cojoc face úi 20 milioane, cămaúa la modă este, pe puĠin, 10
milioane, nesocotind cizmele, papucii, sumanul/lecricul.
Cercetătorii au observat, pe bună dreptate, că “tradiĠionalismul nu exclude
modernitatea, úi nici modernitatea nu înlătură tradiĠionalismul”, costumul
popular “fiind element viu de cultură”, remarcându-se “o puternică înrădăcinare
în tradiĠional, dar úi o dorinĠă permanentă de a adopta úi utiliza facilităĠile oferite
de modernitate” (Anamaria Iuga, Portul popular maramureúean. Studiu de caz - Săliútea de
Sus”, în “memoria ethnologica”, an I, nr. 1, Baia Mare, p. 65).
În procesul globalizării actuale, care vine cu mare repeziciune, este bine să ne
aducem aminte de cuvintele lui Lucian Blaga rostite acum aproape úapte decenii
la Academia Română: “În port, în obiceiuri, în cântec, fiecare sat Ġine la autonomia úi
la aureola sa, instinctul de imitaĠie, căruia o anumită sociologie i-a acordat un rol
cu totul exagerat în viaĠa umană, nu depăúeúte decât foarte sever controlat
pietrele de hotar ale colectivităĠii unui sat. Să se compare odată această
neostentativ mândră comportare cu aceea a orăúenilor, cari se supun docil
tuturor ucazurilor modei lansate dictatorial de undeva dintr-un centru mondial”
(Elogiu satului românesc, Discurs rostit la 5 iunie 1937 în úedinĠa solemnă, Monitorul Oficial úi
Imprimeriile Statului, Imprimeria NaĠională, 1937. Reeditare revista “Transilvania”, nr. 3-4, 1994,
supliment, p. 10).
S-ar părea că avea dreptate Lucian Blaga, dar úi Mihai Eminescu, referindu-
ne însă nu numai la Maramureú, ci úi la Bucovina, Moldova, Banat, HaĠeg,
Făgăraú, NeamĠ, Gorj, Dobrogea, Sibiu, Năsăud, Chioar, Codru, ori câte alte
57
Ġinuturi româneúti care păstrează/duc mai departe străvechile úi frumoasele

tradiĠii ale Românimii. Cu bună credinĠă. Cu bună cuviinĠă.
Anexe
Cămaúa din Maramureú

Pe la 1893, Petru BilĠiu alias Dăncuú, nota în caietele sale un text, numit ”Portul
sau costumul”, ”făcut” de el: ”CămeúuĠa mea-i lărguĠă/ C-o făcut-o a mea
mândruĠă/ Pentru că i-am dat guriĠă”. Pe la 1924, Tache Papahagi nota: ”Portul său
e foarte simplu: încălĠat cu opinci, el nu poartă în timpul verii decât cămaúa
scurtă până la brâu, albă úi cu mâneci largi, Ġesută din in sau cânepă…”
În fiecare sat, mai ales fetele, trebuiau să meargă la Biserică, în ziua de Paúti, cu
o cămaúă nouă. (dar se făcea câte o cămeúuĠă úi pentru copii, aproape pentru toĠi
cei ai casei).
De Paúti, trebuie să ai ceva nou.
Nu de cumpărat. Făcut, cusut de mâna fetei/surorilor/mamei. Să se vadă cât este
de harnică.
Cămaúa se făcea din pânză din tort de fuior, amestecat, mai târziu, cu fire de
bumbac. ùi coseau la cămaúă mama úi fetele, să o aibă cea mai frumoasă. Se úi
ascundeau de vecine, prietene/neprietene, să nu útie ce ornamente coseau. Să fie
unice.
Rar cineva se ducea la croitoreasă să-i facă o cămaúă. Prin anii 1975 o cămaúă
de fecior costa 1500 de lei. Făcută ca lumea, la croitoresele din Dragomireúti. S-ar
putea să funcĠioneze úi astăzi. Dar era o cămaúă din pânză de fuior cu bumbac.
Eram cocon. Mic. MăicuĠa mea úi cele două surorele ale mele, mai mari cu vreo
patru-cinci ani decât mine, mi-au cusut o cămăúuĠă. ùi ce mândru mă dădeam cu
cămeúa cea nouă!
Mi-am adus aminte úi de zicerea:”Săracul când capătă cămaúă, atuncea face
Paútile”.
De fapt, este obiceiul de a avea ceva nou de Paúti. Cel mai important lucru este
cămaúa. Care ne îmbracă úi ne spune ”Nu da cămaúa pentru altul, ca să rămâi tu
în pielea goală!”.
Pe unde scoatem cămaúa? – mă întreb în aceste zile ale secolului XXI.
Ori, o băgăm pe mânecă?
Ca în parodia, cântată: Soliman Paúa,/ Mi s-a rupt în ”c..”/cot cămaúa!
Dar unde-i cămaúa cea ecologică, din cânepă/in/úi bumbac natural?
Astăzi se fac atâtea cămăúi din plastic, de nailon, în care transpiri ”sănătos”
nesperat de repede úi … nesănătos.
Ceea ce útim, trebuie să păstrăm.
Este mai greu decât a trăi în civilizaĠia de plastic, cu mese úi scaune de plastic,
cu mâncare de plastic, cu cuvinte de plastic!. (”cucu!” – îmi aduc aminte de
anecdota cu ceasul, de plastic, desigur, din care ieúea cucul úi zicea ”Lenin!
Lenin”. Apoi se ascundea!).
Cămaúa tradiĠională este un dar mai sănătos. Cel puĠin pentru 40-50 de ani. Sau,
cel puĠin, cam cu anii noútri.
Să nu rostim, ca alĠii, ”Arde cămaúa pe el!”.
58
59
60
ConsideraĠii
cu privire la Motivul Lupului la Români
”Selon Strabon (304: VII, 3, 12), les Daces s’appelerent d’abord daos … une
tradition conservée par Hesychius nous apprend que daos était le nom phrygien
du loup. P. Kretschmer avait expliqué ce mot par la racine *dhau: ”presser, serrer,
etrangler”.
*
OMU CĂLĂRI PE LUP
”Moaúa me mi-o spus că un moú de-a lu ùtefanu Chiúului s-o tâlnit cu o haită
de lupti, mărgând pe CetăĠè după nuiele. Era noaptea, oricâtva de demineaĠă tare.
L-o-ncunjurat luptii. ùi era un cap de om călări pe un lup, ú-o zîs:
- Măi omule, nu te spăimânta, că noi nu te mâncăm, da’ de-i spune cătă
cineva – vezi lupu cel dinapoi, úchiop, acela te-a omorî pe tine. Da’ dacă nu-i
spune, nu Ġ-a si moartea.
El tăt s-o ciudit, hî, hî, úi femeia o zîs:
- Măi omule, că ce-i cu tine de tăt te ciudeúti?
ùi i-o spus la femeie, ú-o auzît numai: vălălai, vălălai! în grajd ú-o ieúît
afară să-úi apere vitele lui. ùi atunci lupu l-o muúcat. Omu o turbat úi l-o legat
cu un lanĠ úi se zbătè în cămară; să Ġîpa aúe ca on câne turbat! ù-acolo o vinit
doftoru úi i-o dat otravă. ù-aúe o murit. (De la Grigore Iuga lu Găvrilă, Săliútea de
Sus, 50 ani, 1973).
*
OMU CONDUCĂTORU LUPTILOR
Un moú de-a lu ùtefanu Chiúului s-o tâlnit c-o haită de lupti. Un om,
care-i conduce(a), i-o spus că:
- Ce-ai văzut să nu útie nime. De-i spune aúe, te-a muúca un lup.
Da’ el o spus. ù-o fost muúcat de un lup ú-o turbat úi n-o putut muri úi
i-o dat otravă.
Când i-am desfăcut, amu-i anu, în 1973, casa, mi-o arătat un belciug úi
Chiúu o zîs că acolo o fost legat. (De la NuĠu Vlad, Săliútea de Sus, 60 ani, 1974).
*
”Într-o zi am achitat un Ġăran învinuit că vânase fără permis de
vânătoare, în sezon oprit úi, pe deasupra, vânat interzis: o căprioară. Jandarmul îl
prinsese tocmai când o jupuia.
Omul se apăra că n-o ucisese cu arma, nici n-o prinsese în cursă. Ci o
scosese din gura unor lupi care o încolĠiseră. În adevăr, la cercetare nu s-au găsit
găuri de gloanĠe, ci numai urmele colĠilor adânc înfipĠi în gâtul prăzii úi alte
mursicături ale fiarelor.
Dar satul s-a arătat foarte nemulĠumit de judecata mea. CâĠiva, pe care
mi-i apropiasem, au îndrăznit să mi-o spuie. Omul mă înúelase. El vânase úi
trebuia pedepsit. Că nu s-au găsit urmele gloanĠelor nu era nici o dovadă.
- Cum aúa? i-am întrebat. AĠi văzut doar toĠi grumazul căprioarei
sfârtecat de colĠii lupilor.
- Da, dar lupii au lucrat pe socoteala lui. El i-a pus.
- Cum să-i puie? mă mirai. Ce, lupii au ajuns pe la noi câini de
vânătoare?
61
- Aúa e, cum spuneĠi dumneavoastră, întăriră ei. Fiarele stau în slujba lui,
năimite. Aleargă úi ucid vânatul din poruncă. Ba încă i-l aduc úi la picioare.
Altminteri, cum l-ar putea el scoate din gura haitei, dacă nu cu bunăvoiea. Că
altfel l-ar face fâúii úi pe el.
În adevăr, la proces eu nu mă gândisem să întreb pe împricinat cum
silise pe lupi să-i lase prada.
Am aflat cu acest prilej că omul meu era un mare vrăjitor de lupi, pe
care îi supunea úi-i folosea cu farmecele úi magia lui, ca un stăpân.
I se spunea Luparul úi era privit ca o urâciune a lumii”.
(Vasile Voiculescu, ”În mijlocul lupilor”, pp. 103-117, în ”POVESTIRI”, vol. I, E. L., 1966,
p. 106)
INTRODUCERE
Foarte puĠine studii au fost consacrate în exclusivitate acestui motiv: I. A.

Candrea are un capitol în ”Iarba fiarelor” (I. A. Candrea, ”Lupul”, pp. 132-142,
în ”Iarba fiarelor”, Buc., 1928) în care cuprinde diversele credinĠe úi
superstiĠii despre lup; de asemenea Mircea Eliade în ”De Zamolxis à
Gengis-khan” face interesante úi documentate interpretări ale semnificaĠiei
religioase a numelui etnic al Dacilor (Mircea Eliade, Les Daces et les loups,
pp. 13-30, în De Zalmoxis à Gengis-khan, Payot, Paris, 1970). De altfel, în
folcloristica românească se simte lipsa unor studii asupra motivelor de
largă circulaĠie úi, îndeosebi, atât de mult discutatul úi mereu actualul
corpus folcloric, aúa cum multe popoare de înaltă civilizaĠie îl au. Iar
poporul român, cu atât mai mult cu cât, deúi ”nu a avut un Ev Mediu
glorios (în sens occidental), úi nici Renaútere, úi deci n-a participat la
istoria úi crearea culturii europene – are o preistorie úi o protoistorie de
egală valoare cu a oricărei naĠii europene importante, úi are un folklor
incontestabil superior tuturora” (Mircea Eliade, Cosmologie úi alchimie
babiloniană, Ed. Vremea, /Buc./, 1937, p. 10).
În lucrarea de faĠă încercăm să aducem o modestă contribuĠie la
configurarea motivului lupului la români, ca o considerare alături de alte
motive zoomorfe. ImplicaĠiile sale magico-religioase, reprezentarea zeilor
războiului – la popoarele indoeuropene vecine – ca ”lupi”, originea acestora
în zeii vegetaĠiei úi ai agriculturii, reprezentarea chiar a zeilor supremi sub
formă de ”lup”, originile sale în cultul animalier străvechi al populaĠiilor
anterioare aúa-zisei ”înstăpâniri” a indoeuropenilor, la sfârúitul mileniului III
în. de J. Chr, în spaĠiul carpato-danubian, reminiscenĠe de natură fictiv-
practică în unele legende úi tradiĠii actuale – iată câteva probleme ce vom
încerca să le cuprindem în prezentul studiu.
Considerând că asupra reprezentărilor realist-practice (credinĠe, rituri de
apărare contra animalelor sălbatice etc.) studiul lui I. A. Candrea, citat mai
înainte, este destul de complet, am preferat să nu ne referim decât
tangenĠial la unele dintre credinĠele úi riturile sistematizate de autorul
cărĠii ”Iarba fiarelor”, dorinĠa noastră fiind de a căuta úi descifra structurile
62
raporturilor între simbolurile úi reprezentările de ordin magico-religios la

poporul român, precum úi implicaĠiile sale.
1. – Românii - un popor păstori ?
I. A. Candrea, în ”Graiu, datini, credinĠe” (Buc., /1931/, p. 22) nu discută

problema originii motivului, dar fixează, chiar exagerând, rolul pe care l-a
avut păstoritul asupra circulaĠiei sale: ”Românii, până târziu în veacul de
mijloc, duceau o viaĠă aproape exclusiv păstorească, după cum tot păstori
au rămas până astăzi Aromânii din Peninsula Balcanică” (s. n.).
Desigur ”cei mai mari duúmani pentru păstori sunt tâlharii, urúii úi lupii”
(Idem, s. n.). Cf. úi Vasile Petrovan, din Petrova – Maramureú, ”păcurar” la o
stână în Strungi (MunĠii Maramureúului), chestionat în august 1973: ”Lupu-i
mai mare sărăcie pentru oi”; Cf. úi: ”Marele inamic al omului úi alor săi,
fiinĠa contra căreia aproape toate popoarele vechi ale Europei s-au
grupat, pe triburi, pe sate, sau principate, pentru a-úi proteja copiii, pe ei
înúiúi úi vitele lor: LUPUL, era răspândit altădată în toată emisfera
nordică, în Lumea veche precum úi în Lumea Nouă”; ”în ElveĠia, vechile
AsociaĠii contra lupilor, pe cantoane, încă se menĠin; Anglia a păstrat încă
impozitul pentru vânarea lupilor. În fiecare iarnă mai grea, lupii din Rusia,
din CarpaĠi, traversează Europa, trecând râurile îngheĠate” (Charles J. Cornish,
”Les animaux vivants du monde”, Histoire naturelle, Flammarion, f.a., p.83).
”Lupul, în special, a fost úi este încă, pentru păstor, vrăjmaúul cel mai de
temut úi împotriva căruia trebuesc întrebuinĠate toate mijloacele de
apărare. Această fiară cruntă, despre care naturaliútii spun că omoară
adesea numai pentru plăcerea de a omorî, pentru a-úi sătura privirea cu
úiroaiele de sânge ce curg în jurul ei, turbură somnul ciobanului, úi, în
ceasurile de veghere, acesta se strădueúte în tot felul úi chipul s-o Ġie
departe de turma ce i-a fost încredinĠată” (I. A. Candrea, op. cit., p. 23).
Chiar fără a căuta originile mai profunde ale motivului, studiul lui I. A.
Candrea rămâne interesant îndeosebi fiindcă îl situează în realitatea
românească imediată, înmănunchind, în mare, aproape toate credinĠele úi
superstiĠiile despre lup publicate la sfârúitul secolului al XIX-lea úi în
primele trei decenii ale secolului XX. Autorul rămâne însă la un stadiu
descriptiv, de inventariere a tradiĠiilor, neîncercând să-i descifreze sensurile
esenĠiale, neîncadrând motivul într-o clasă tipologică cu un anumit model
structural; úi, izolându-l de alte motive asemănătoare, cu origini străvechi, în
cultul naturii ce caracteriza o anumită treaptă a evoluĠiei pe scara umană
– motivul fiind, deci, un act de comunicare ”a omului cu omul”, ”simbol úi
semn aúezat ca intermediar între doi subiecĠi” (Mihai Pop, ”Introducere” la
”Gândirea sălbatică” de Claude Levy-Strauss, Ed. ùt., Buc., 1971, p. 9), cu un cod
anumit pe care cercetătorul trebuie să-l expliciteze úi să-i elaboreze
”gramatica sistemului de reguli”, generală ”comunicării culturale” (Mihai
Pop, ”Fundamentarea útiinĠifică a cercetării folclorice”, în ”CreaĠia artistică populară
63
azi”, CCES, Buc., 1973, p. 8) – autorul îúi limitează domeniul de investigaĠie,

precum úi metoda, fiind, astfel, predispus unor supoziĠii eronate. I. A.
Candrea, pentru a demonstra frecvenĠa credinĠelor úi superstiĠiilor despre
lup, susĠine că ”Românii până târziu în veacul de mijloc, duceau o viaĠă
aproape exclusiv păstorească”, ceea ce ni se pare exagerat, chiar dacă se
încearcă argumentarea prin numărul mare de zicători despre lup: ”Numai
la popoarele care s-au îndeletnicit cândva sau se ocupă úi astăzi cu
creúterea oilor putem găsi un număr aúa de mare de zicători privitoare la
lup, cum le întâlnim la Români” (I. A. Candrea – ”Lupul”, pp. 132-142 în ”Iarba
fiarelor”, Studii de folclor, Cultura NaĠională, Buc., 1928. Asemenea exagerări sunt
prezente în epocă, îndeosebi la filologi úi istorici, ca argument pentru a susĠine
unitatea limbii române, legătura permanentă între diferitele provincii româneúti. ùi
astăzi chiar, mai ales în străinătate, răzbat asemenea consideraĠii eronate despre
evoluĠia materială úi culturală a României – s.n.). Se ignoră astfel capacitatea
omologică a gândirii populare, faptul că ”omul făuritor úi mânuitor de
unelte este amplificat úi poate înălĠat prin trăsătura lui de a crea
simboluri úi de a opera strălucitor cu ele” (s. a.), adică identificarea lui
homo sapiens cu homo loquens care, după Ernst Cassirer ”nu este decât o
varietate, probabil primordială a ceea ce numeúte el animal symbolicus
(dacă se mai poate numi animal o fiinĠă capabilă de simbolizare, deci
creatoare de universuri simbolice, alături úi uneori deasupra universului
natural – n. a.)” (Traian Herseni, ”Homo loquens”, în TRIBUNA, an XVIII, nr.
19/1974, p. 9; s.a.).
În sprijinul supoziĠiei sale, autorul consideră úi existenĠa marelui număr de
sfinĠi-ciobani, sărbătoriĠi la români: ”Sf. Dumitru a fost cioban la oi; de
asemenea Sf. Ilie, Sf. Haralamb, Sf. Grigore Teologul, Sf. Trifon, Sf. Ioan
Botezătorul. Moú Ajun a fost baciu în slujba lui Moú Crăciun, stăpânul
staulului în care s-a născut Mântuitorul etc.” (I. A. Candrea, ”Iarba fiarelor”,
op. cit., p. 133). Dar originea lor implică însăúi originile creútinismului;
adaptarea lor de către români sau multe alte popoare creútine, nu
înseamnă că ele înúile erau doar popoare de păstori, asemeni vechilor
evrei; cu atât mai mult afirmaĠia că românii au fost exclusiv păstori, ”până
târziu în veacul de mijloc”. Nimeni nu contestă că, alături de agricultură,
păstoritul însemna o importantă sursă de existenĠă, dar ocupaĠia de bază
rămâne totuúi agricultura. O mică digresiune în preistoria úi protoistoria
românilor este suficientă. Păstorii nomazi indoeuropeni, atestaĠi în spaĠiul
carpato-danubiano-pontic spre sfârúitul mileniului III în. J. Ch. (Em.
Condurachi, ”Miraculoasa lume a tracilor”, în MAGAZIN ISTORIC, nr. 1/1972), la
sosirea lor aici au găsit o civilizaĠie autohtonă dezvoltată; descoperirea a
trei tăbliĠe de lut la Tărtăria (Transilvania), ”dintre care două sunt
acoperite cu reprezentări stilizate de animale, copaci úi diferite obiecte”, iar
”a treia, de formă discoidală… cuprinde patru grupuri de semne, despărĠite
prin linii” (V. I. Georgiev, ”Originile scrisului: Mesopotamia sau sud-estul
Europei”, interviu de St. Andreescu, în MAGAZIN ISTORIC, an VI, nr. 3 (60),
64
martie 1972, p. 18-20), precum úi a altora asemănătoare la Karanovo úi

GracianiĠa (Bulgaria), sunt poate o dovadă că aceste populaĠii cunoúteau
scrierea úi s-ar putea pune problema chiar a apariĠiei scrierii în această
zonă, monumentele de aici fiind ”mai vechi cu un mileniu decât
monumentele scrierii sumeriene” (ele datează din prima jumătate a
mileniului IV î. e. n.) ( V. I. Georgiev, Idem, s-a.).
Această populaĠie, care a jucat un rol de seamă pe toată durata epocii
bronzului (1800-1200 în. J. Ch.) úi în epoca fierului, a putut să asimileze
influenĠele venite din afară, grefându-le pe un fond local puternic, creând
astfel o civilizaĠie originală superioară (Cf. Dumitru Berciu, ”Arta traco-
getică”, Buc., 1969). Grecii i-au numit Traci (Homer – Threx sau Thraex), iar
Herodot consideră că acest neam ”este cel mai numeros din toate
neamurile de oameni, după inzi”, iar numărul triburilor lor ”depăúeúte cifra
de o sută” (Em. Condurachi, Op. cit., p. 4).
OcupaĠia lor de bază era agricultura, fapt confirmat úi de descoperirile
arheologice: ”O singură unealtă rurală se găseúte peste tot: secera. E o
dovadă, credem, că seniorii evului-mediu carpatic al bronzului erau mai
ales mari agricultori, iar nu numai proprietari de turme mari úi crescători
de cai, ca tracii sudici. Dechelette (în Manuel, II, 1, p.17 sq. – n. n. apud V.
Pârvan) a exprimat chiar ipoteza că secera ar fi fost inventată de către
carpato-danubieni (după părerea sa: tracii din ”Ungaria” – n-a.) (Vasile Pârvan,
”Dacia”, ed. a IV-a, Buc., 1967, p. 26, s.a.). Numai o economie stabilă putea, de
altfel, să influenĠeze o artă originală cum a fost a traco-geĠilor, să creeze
aúa numitul stil tracic, de caracter geometric sau vegetal, prelungindu-úi
existenĠa úi în perioada dacică târzie (Cf. Dumitru Berciu, ”Arta traco-getică”,
Buc., 1969: ”În vremea lui Burebista úi Decebal, arta dacică a argintului a ajuns
la un adevărat stil clasic”, se creează ”opere de artă de o rară armonie, cu un
decor tinzând spre o stilizare deosebită” – p. 24), stilul autohton úi-a păstrat
caracterele úi în arta populară românească, până târziu, în secolul trecut, iar
în unele provincii, cum este de ex. Maramureúul, până astăzi (O bibliografie
cât de cât completă nu îúi are locul aici. Despre Maramureú, totuúi, informativ:
Tancred BănăĠeanu, ”Arta populară din Nordul Transilvaniei”, CCP, Baia Mare,
1971; Al. ùtefănescu, ”Arta veche a Maramureúului”, Ed. Meridiane, /Buc./,
1968. Etc.).
Nu este cazul să insistăm mai mult asupra acestei probleme. Cert este că,
în spaĠiul carpato-danubian, încă din vechime, agricultura era ocupaĠia de
bază a populaĠiei, prelungindu-úi existenĠa úi în primul mileniu al erei
noastre, precum úi în evul mediu, sau mai târziu, până astăzi. Analiza
stărilor de lucruri din ğara Maramureúului, zonă montană prin excelenĠă,
prielnică deci unui păstorit de proporĠii mari, infirmă, de asemenea, teoriile
prin care păstoritul este considerat ca ocupaĠie exckusivă a populaĠiei
româneúti. Zona etnografică a Maramureúului (Vz. Radu Popa, ”ğara
Maramureúului în veacul al XIV-lea”, Ed. Acad., /Buc./, 1970, p. 34 sub voce),
cuprinsă între MunĠii Maramureúului la Nord până la Nord-Vest, spre
65
Tatra, Slovacia úi Cehia; apoi MunĠii Rodnei, cu Pietrosul de deasupra

Borúei; úi MunĠii ğibleúului úi Gutâiului la sud, are astăzi 58 de localităĠi
rurale, majoritatea oscilând între 2000-6000 de locuitori. OcupaĠia lor
principală este în primul rând agricultura, deúi terenul este foarte sărac, dar
alături de aceasta se situează úi creúterea vitelor. ”Dacă românii
maramureúeni au fost în trecut atât de vestiĠi prin vitejia lor, la fel úi în
diferitele munci sunt neîntrecuĠi” – spune istoricul maghiar ùtefan Silagyi
(Apud Tiberiu Morariu, ”Emigrări maramureúene în Transilvania”, în
TRANSILVANIA, an 75, nr. 8-9, 1944, p. 667-677); migraĠiile sezoniere o
confirmă: maramureúenii se deplasează pentru munci agricole în întreaga
Transilvanie, în Banat, precum úi, mai nou, în Bărăgan, Dobrogea. Asfel,
pentru prăúit úi seceriú (Pentru aceste date, precum úi următoarele, Vz. Tiberiu
Morariu, Op. cit.) - în zona cuprinsă între BistriĠa – Târgu Mureú - Alba Iulia
– Turda – Cluj – Dej – Gherla; pentru culesul porumbului în Banat, Moldova,
Muntenia; la cositul fânului – Bucovina (Coúna, Cârlibaba, Iacobeni, Dorna
etc.), Transilvania (Sibiu, Braúov etc.); la butin - exploatări forestiere – în
CarpaĠii Meridionali (Făgăraú, Sibiu, Deva, Sebeú, Braúov etc.), în MunĠii
Apuseni (Gilău, Abrud, Huedin), în CarpaĠii Orientali (Călimani, Gurghiu,
TopliĠa, Praid, Borsec, Trei Scaune etc.), în Moldova – Muntenia (Râmnicu
Vâlcea, Argeú, Prahova, Buzău, Vaslui, Bacău, Oituz, NeamĠ), în Banat úi
Oltenia (Lugoj, ReúiĠa, Caransebeú, OraviĠa, Semenic, Turnu Severin,
Polovraci, Cloúani etc.). În anul 1973, într-o singură localitate (gara Iza,
Săliútea de Sus) au sosit, numai în luna noiembrie, peste 300 vagoane de
porumb, dar au continuat să sosească până spre Anul Nou (Cf. datelor
furnizate, în ianuarie 1974, de úeful gării Iza – Săliútea de Sus, Nicolae Vădeanu).
Aceste migrări sezoniere sau, alteori, totale, sunt atestate încă din secolul al
XV-lea. Mai intens s-au manifestat spre sfârúitul secolului al XVIII-lea úi
a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 1776 – în 76 de sate din
Bucovina populaĠia majoritară era din Maramureú; în 1789 – emigrează
1990 familii. În secolele XV-XVI, precum úi mai târziu, în 124 de sate din
fostele judeĠe Satu Mare, Someú, Năsăud, s-au stabilit nobili maramureúeni
(Tiberiu Morariu, Op. cit., p. 669). Pe drept cuvânt Tiberiu Morariu spunea:
”Maramureúul a fost veacuri de-a rândul un izvor nesecat de populaĠie
românească care a alimentat necontenit provinciile învecinate úi îndeosebi
Transilvania” (Tiberiu Morariu, Op. cit., p. 669). Între 1899-1913 au emigrat nu
mai puĠin de 11.980 maramureúeni, iar între 1924-1940 - 68.849. Din
20.000 transilvăneni emigraĠi în America între 1911-1913, ponderea
maramureúenilor era următoarea: 1911 – 82,2%; 1912 – 76,9%; 1913 – 82,3%
(T. Morariu, Op. cit., p. 669).
Am insistat asupra acestor date pentru a vedea că úi la o populaĠie de
specific montan, ocupaĠia principală a fost úi este agricultura, ceea ce
înseamnă o îndelungă tradiĠie (Vz. úi Radu Popa, op. cit.,: ”Diploma privilegială
acordată la 1329 aúezărilor de oaspeĠi regali din Maramureú se referă la lipsa de
fertilitate a solului úi la asprimea condiĠiilor de viaĠă din regiune. Pornind de aici
66
úi tratând în mod schematic aspectele economice ale istoriei românilor

maramureúeni, s-a opiniat pentru caracterul predominant sau chiar exclusiv
păstoresc al societăĠii locale în veacul al XIV-lea” /pag. 122, s. n./; aici exista de
fapt o economie sedentară mixtă /p. 126). Cu atât mai mult, la români în
general, unde puĠinele obiceiuri legate de păstorit în favoarea
precumpănitoare a celor agrare pot fi de asemenea menĠionate. ùi, cum
vom vedea mai departe în cuprinsul lucrării, în acest context, al ponderei
agrare în ocupaĠia românilor, pot fi căutate influenĠele privind persistenĠa
úi marea circulaĠie, până în zilele noastre, a credinĠelor despre lup, fără
însă a exclude creúterea vitelor úi păstoritul – implicite de altfel
agriculturii (Vz. úi P. P. Panaitescu, ”Introducere la istoria culturii româneúti”, ES,
Buc., 1969: ”Orientalii úi popoarele de Ġărani úi păstori trăiesc în viziune magică.
Românul … este oriental, adică Ġăran”. p. 169).
2. - InterinfluenĠe privind cultul animalelor
Majoritatea autorilor consideră prezenĠa motivului datorită unei influenĠe

scitice, cu un bogat pantheon animalier. Vasile Pârvan pune pe seama
sciĠilor originea numelui dacilor: ”naturalismul nomazilor de stepă n-a
trecut fără să-úi imprime pecetea caracteristică asupra artei geometrice a
plugarilor din Dacia”, creând ”o întreagă directivă ornamentală în arta
daco-getă a argintului din epoca La Tene” (Vasile Pârvan, ”Dacia”, Ed. a V-a,
Buc., 1972, p. 74 sq.). A. Nor stabileúte diversele influenĠe asupra dezvoltării
cultului animalelor în Dacia, fixându-le fie o origine celtică (calul, boul,
berbecul, taurul, mistreĠul), fie scitice (câinele, lupul, úarpele) sau greco-
scitice (lebăda, palmipedele, animalele fantastice úi teriomorfe ( A. Nour,
”CredinĠe, rituri úi superstiĠii geto-dace”, Buc., 1941. Vz. aceeaúi părere úi la V.
Cărăbiú, ”Nedeile”, CCP Oltenia, 1966: ”câinele, lupul úi úarpele, având rădăcini
scitice”, p. 26), deúi, la o analiză mai profundă va face unele reconsiderări.
Însă simpla lor prezenĠă úi la alte populaĠii cu care au venit în contact
traco-geĠii nu este un argument, mai ales că toate aceste populaĠii se
înrudeau de aproape, având origine indo-europeană comună. Ultimele
descoperiri arheologice au adus, în acest sens, unele precizări. Până la
”descoperirile de la Medgidia, din 1959”, ”se crezuse că toate manifestările
artistice animaliere găsite pe teritoriul României trebuie să fie atribuite
sciĠilor. Este meritul istoriografiei româneúti actuale de a fi izbutit să
delimiteze aria artei getice de aceea a artei scitice” (D. Berciu, ”Arta traco-
getică”, Buc., 1969, p. 23). InterferenĠele între reprezentările scitice úi traco-
getice erau destul de mari ca să determine pe mulĠi arheologi úi istorici
să vorbească ”de un stil animalier traco-scitic”, mai ales că pentru sciĠi ”se
ajunsese la un consens aproape unanim în ceea ce priveúte rolul activ
jucat de influenĠele orientale, ahemenide, explicate în general ca provenind
prin filieră scitică” (D. Berciu, Op. cit., p. 23 sq.).
SciĠii, ”popor de arcaúi rătăcitori, trăind din creúterea vitelor úi mai ales a
cailor” (V. Pârvan, Op. cit., p. 74), aduceau cu ei cultul animalelor sălbatice
67
sau a fiinĠelor fantastice (Cf. D. Berciu, Op. cit., p. 23), pe când la traco-geĠi –
”infinit superiori prin calitatea úi vechimea culturii lor”, fiind ”în primul
rând agricultori” (V. Pârvan, Op. cit., p. 74) – predomină cultul animalelor
domestice, dar din care nu lipsesc úi cele sălbatice (D. Berciu, Op. cit., p. 23).
Astăzi, specialiútii consideră de proporĠii ”mai curând modeste aportul
sciĠilor la cultura dacă. Chiar în zona transilvană, unde ei s-au menĠinut
până în sec. IV î. e. n., sciĠii n-au reuúit să transforme civilizaĠia indigenă”
(Mircea Eliade, ”De Zalmoxis à Gengis-khan”, Payot, Paris, 1970, p. 24).
Superioritatea civilizaĠiei traco-getice se va dovedi mai târziu, în epoca La
Tene, care înseamnă revenirea ”clasei nobile a tracilor” la ”vechea ei
putere, strălucire úi glorie: va fi epoca tezaurelor de argint dace, a cetăĠilor
zidite pe vârfuri de munĠi inaccesibile, a marilor războaie biruitoare
împotriva sciĠilor úi celĠilor” (V. Pârvan, Op. cit., p. 79). Are loc chiar un
proces de asimilare a sciĠilor: ”vedem, de pildă în mormintele de
inhumaĠie, chiar în cele ”scitice” de la Aiud ori de la Simeria pe Mureú,
cadavrele purtând pe frunte o roată solară de bronz: este începutul
getizării. Mai târziu, sciĠii vor primi, devenind traci, chiar obiceiul de a-úi
arde morĠii” (V. Pârvan, Op. cit., p. 79).
În acest sens nu sunt deplasate consideraĠiile privind influenĠele mult mai
vechi asupra cultului animalelor la traco-geĠi, ”începând cu arta
cimmeriană de la sfârúitul mileniului al II-lea” (V. Pârvan, Op. cit., p. 76), iar
influenĠele scitice ”să-úi fi avut terenul preparat de către iranieni” (V.
Pârvan, Op. cit., p. 78). Cf. úi Mircea Eliade, despre originea numelui dacilor:
”De vreme ce Dacii îúi amintesc că erau numiĠi din vechime daoi, nu
este exclus ca acest apeltiv să fie de origine cimmeriană. Într-adevăr,
Cimerienii locuiseră o parte a Daciei, în special regiunea CarpaĠilor.
Cimmerienii erau un popor traco-frigian cu numeroase elemente iraniene.
Dacă se preferă explicarea numelui de Daci prin iraniană, trebuie să ne
gândim mai curând la elementele arhaice atestate la Cimmerieni decât la
aportul atât de recent al SciĠilor” (Mircea Eliade, ”De Zalmoxis …”, Op. cit.,
p. 24).
3. – CredinĠe arhaice autohtone
Originea motivului trebuie căutată în credinĠele arhaice autohtone, dar

nu numai.
Tracii aveau un fond religios ”uranian, spre deosebire de populaĠiile
băútinaúe preindoeuropene, a căror caracteristică religioasă o alcătuia
chthonismul”, însă úi la indo-europeni, alături de credinĠele predominant
uraniene, persistau úi unii zei chtonieni (A. Nour, ”CredinĠe, rituri…”, Op. cit.,
p. 4), ceea ce, la contingenĠa civilizaĠiei autohtone preindo-europene cu
civilizaĠia cimmeriană indo-europeană, putea să aibă influenĠă în păstrarea
unor credinĠe. ùi poate chiar zeul suprem al traco-geĠilor, Zalmoxe, să-úi fi
păstrat unele caracteristici preindoeuropene, cum vom vedea mai departe.
68
Zalmoxe (Despre o nouă ipoteză úi o considerare a zeului drept ”un pantheon”,

”triplex zexes”, Vz. Ion Gheorghe, ”Zeii zamolxeos – triplex zexes”, în
SĂPTĂMÂNA, serie nouă, nr. 163/1974, p. 3-4) – Zalmolxeos, Zamolzeos,
asemănător cu numele zeiĠei pământului la traco-eleni: Semele; zeul
chtonian al lituanilor, Zemeluks. Radicalul Zamol se înrudeúte cu grecescul
chton úi lat. humus, slavul zemlia, toate însemnând pământ (H. Daicoviciu,
”Dacii”, E. L., 1968, p. 192 sq. Vz., mai complet, úi Mircea Eliade, ”De
Zalmoxis…”, Op. cit., p. 52 sq.), zeu al pământului, al vegetaĠiei úi rodniciei,
era un zeu chtonian úi ”la un popor de agricultori úi crescători de vite ca
geĠii era firesc … să dobândească cea mai mare însemnătate în ansamblul
credinĠelor religioase” (H. Daicoviciu, ”Dacii”, Op. cit., p. 193). Porphire
încercase să explice varianta Zalmoxis ”prin tracul zalmos, piele, blană,
ceea ce corespunde cu o anecdotă după care, la naúterea sa, o blană de
urs fu aruncată asupra lui Zalmoxis” úi mai mulĠi autori îl consideră, la
origine, ca un Bärengott” (zeu urs) (Mircea Eliade, ”De Zalmoxis …”, Op. cit., p.
52).
Zei diverúi sunt reprezentaĠi cu chipuri de animale: ”cei mai de seamă zei
ai vechilor popoare de cultură înaltă au păstrat în înfăĠiúarea lor unele
însuúiri de animale” (Julius Lips, ”Obârúia lucrurilor. O istorie a culturii
omenirii”, E. S., /Buc./, 1964, p. 460); legenda privind considerarea lui Zalmoxe
ca ”Bärengott” poate fi de influenĠă indigenă, preindoeuropeană, fiind
cunoscute úi la alte popoare străvechi credinĠele într-un zeu suprem ”Urs”
(la Ainii din Japonia, la triburi amerindiene etc.). Chiar úi despre Zeus se
credea, în unele părĠi ale Greciei, că ar fi fost hrănit de o ursoaică (Mircea
Eliade, ”De Zalmoxis …”, Op. cit., p. 52, nota 70). Astăzi chiar, ursul este pus
”în fruntea” animalelor sălbatice; un joc de copii din Maramureú, legat de
enumerarea degetelor, situează ursul pe primul plan: ”Iesta-i urs,/ Iesta-i
ursoaie,/ Iesta-i lup,/ Iesta-i lupoaie,/ Iesta-i pui de iepuroaie” (De la AnuĠa
Iuga, 62 ani, Săliútea de Sus, 1974), numărătoarea făcându-se de la degetul
mare înspre cel mic; iată úi o altă variantă, care, probabil, a păstrat
elemente mai vechi úi pune animalele alături de reprezentări ale
fenomenelor naturii: ”Ăsta-i urs,/ Ăsta-i ursoaie,/ Ăsta-i lup,/ Ăsta-i lupoaie,/
Ăsta-i ĠuĠurel de ploaie” (De la Mihai Olos, 34 ani, originar din Ariniú, ğara
Codrului, 1974).
Nu ar fi exclus, deúi ne lipsesc informaĠiile, ca Zalmoxe să fi fost
reprezentat ca ”zeu urs” úi să fi avut, asemeni altor zei, úi alte înfăĠiúări,
printre care úi cea de lup. Aúa cum Zeus se mai numea úi Zeus Lykaios
(Mircea Eliade, ”De Zalmoxis …”, Op. cit., p. 14), sau Zeus Lykoreios úi,
asemeni lui Apollon Lykeios, era considerat protector al fugarilor (Mircea
Eliade, ”De Zalmoxis …”, Op. cit., p. 16). Poate Lycurg, divinitate adorată ca
zeu al pământului la tribul tracic al edonilor, din sudul Peninsulei
Balcanice, să nu fie decât un alt apelativ al lui Zalmoxe. Lycurgos
”prezidează bunul mers al rodirii pământului” (Gheorghe Muúu, ”Din istoria
formelor de cultură arhaică”, E. S., 1973, p. 45), având un aspect spornic,
69
luminos, úi unul întunecat, chtonian. Grota rituală în care coboară Zalmoxe,

este prezentă úi la Lycurgos: cf. informaĠiei transmise de Apollodor,
Lycurgos era înfăĠiúat ”înlănĠuit de supuúii săi într-o peúteră a muntelui
Pangaion” sau, după Sofocle, ”zidit úi zăvorât în stâncă” (Gheorghe Muúu,
”Din istoria formelor de cultură arhaică”, Op. cit., p. 40); aceste motive sunt
”expresia mitică a înlănĠuirii zeităĠii pământului în timpul iernii,
reprezentare atestată úi la paflagonieni, în Asia Mică, care mai credeau că
aceasta e dezlegată úi se pune în miúcare vara, în timp ce frigienii úi-o
închipuiau ca adormind iarna úi trezindu-se în primăvară” (Gheorghe Muúu,
”Din istoria formelor de cultură arhaică”, Op. cit., p. 41. Lycurg este reprezentat úi
ca orb, asemenea zeului german Odin cu ”un singur ochi”, sau egipteanului Amon
= Ascunsul), reprezentând astfel ”aspectele, manifestările hibernale úi
chtoniene” (Gheorghe Muúu, ”Din istoria formelor de cultură arhaică”, Op. cit, p.
45), după cum ne-o spune chiar numele ”Lycurgos”: ”Furia lupului”,
”exprimând dezlănĠuirea stihiei hibernale-chtoniene, una din cele două
manifestări úi faze anuale ale zeităĠii pământului” (Gheorghe Muúu, ”Din
istoria formelor de cultură arhaică”, Op. cit, p. 41). Această ”adormire” úi ”trezire”
a zeităĠii pământului putea fi lesne echivalată cu reprezentarea lui
Zalmoxe ca ”Bärengott”, ”zeu urs”; iar ursul se încadrează ”perfect” acestui
ciclu al naturii; în credinĠele de azi ale românilor, ieúirea ursului din
peúteră/bârlog este considerată semn de primăvară – ursul având consacrată
o zi a lui, în 2 februarie, când: ”iese… din peúteră úi joacă ca în arie jur
împrejur, apoi dacă este soare úi-úi vede umbra, atunci iarúi se bagă în
peúteră úi nu iese, adecă doarme 6 săptămâni úi chiar atâta Ġine încă
iarna; iar dacă nu-úi vede umbra, atunci rămâne afară úi iarna (frigul) se
întrerupe” (în EDUCATORUL, organ al Asilului ”Elena D-na”, Buc., nr. 5/1883, p.
39); mai mult, legat tot de învierea naturii, ”când auzi tunând întâia oară
în anul acela, să te dai de trei ori peste cap, c-apoi te faci urs” (Artur
Gorovei, ”CredinĠi úi superstiĠii ale poporului român”, Acad. Rom., ”Din vieaĠa
poporului român”, Culegeri úi studii, XXVII, Buc., 1915), ne spune o credinĠă
din ParpaniĠa – Vaslui. Iar adormirea zeului Zalmoxe (”Bärengott”), lăsa loc
lui Lycurgos (”Furia lupului”), prin analogie cu ferocitatea cu care se
manifesta lupul în această perioadă de iarnă.
Fapul că numele Lycurgos este ”o echivalare úi traducere a numelui trac,
netransmis de antici” (Gheorghe Muúu, ”Din istoria formelor de cultură arhaică”,
Op. cit, p. 41), vine în sprijinul ipotezei reprezentării úi ca lup a zeului
suprem Zalmoxe. Asemănări se pot găsi úi la alte popoare; în afară de
Zeus Lykaios al arcadienilor, amintit mai înainte, consemnăm aici că zeul
suprem al galilor, din care susĠin că se trag, Dis Pater, zeu chtonian, era
înfăĠiúat ”úi sub forma unui lup”, ”întunecat”, cum îl redă Cezar în ”De
bello gallico” (Gheorghe Muúu, ”Din istoria formelor de cultură arhaică”, Op. cit,
p. 45). În monumentele gallice ”vechea zeitate telurico-chtoniană era
reprezentată ca un lup ce devorează oamenii – imagine sugestivă a
pământului care ne înghite pe toĠi” (Gheorghe Muúu, ”Din istoria formelor de
70
cultură arhaică”, Op. cit, p. 46. De aici poate úi credinĠele lykomorfe, mult mai
răspândite ca la români, la poporul francez, în care lupul este un duúman temut
nu numai printre animale, ci úi pentru om). Lupul este consacrat, la vechii
germani, zeului suprem, Odin (Cf. S. A. Tokarev, ”Religia în istoria popoarelor
lumii”, E. P., /Buc./, 1974, p. 239). Unul dintre zeii importanĠi ai Egiptului, zeul
vegetaĠiei, Osiris, devenit mai târziu stăpân al lumii de după moarte
datorită considerării sale anterioare ca zeu care moare úi învie, ne este
înfăĠiúat de Diodor din Sicilia ca transformat în animal ”ca lup”, în
legătură cu eliberarea Egiptului de forĠele răufăcătoare ce riscau să-l
invadeze puĠin după crearea Lumii. ”Se povesteúte că atunci când Isis se
pregătea cu fiul său Horus să se lupte cu Typhon, Osiris revine din
infern úi asistă, sub formă de lup, la lupta fiului úi femeii sale” (Rolland
Villeneuve, ”Loups-garous et vampires”, J’ai lu, 1970, p. 8). La traco-geĠi nu avea
o ”continuitate între vechile reprezentări theriomorfe úi cele antropomorfe
în care se arăta Zalmoxis” (Gheorghe Muúu, ”Din istoria formelor de cultură
arhaică”, Op. cit, p. 46); sensul zeului Lycurgos, de divinitate distrugătoare, în
aspectul întunecat, úi situarea sa alături de alte personaje ”divine úi umane
ce prezidează la bunul mers al rodirii pământului” ne poate permite unele
limpeziri. La multe popoare lupul era simbol al răului, al distrugerii: zeii
războiului apăreau, nu rareori, sub înfăĠiúarea de lupi. Marte, pe care
romanii îl numeau lupus Martius, lupa Martia, simboliza caracterul
sălbatic úi feroce al războiului; fiii săi, Romulus úi Remus, făcuĠi cu
lupoaica Rhea Silvia, sunt de asemenea alăptaĠi de o lupoaică, care, pentru
aceasta, a fost ridicată la rangul de dea Luperca. În ”De re militari”,
Vegetius ”afirmă chiar că dacii, moesii úi tracii au fost întotdeauna aúa de
războinici, încât legendele spun că zeul Marte s-a născut chiar în Ġara lor”
(H. Daicoviciu, ”Dacii”, Op. cit., p.189). Oupouat, zeul războiului la egipteni, era
reprezentat ca lup; la războinicii germani este frecventă transformarea în
lupi, lucru ce se explică ”pe baza caracterului carnasier, feroce al fiarei;
războinicul trebuie să fie asemenea lupului care-úi devoră duúmanii”
(Gheorghe Muúu, ”Din istoria formelor de cultură arhaică”, Op. cit, p. 45); amintim
aici úi consideraĠiile privind originea numelui etnic al dacilor, asociat cu
acel al lupului, precum úi motivul capului de lup care apare pe stindardul
lor (Vz. amănunte în Mircea Eliade, ”De Zalmoxis…”, Op. cit., pp. 13-17 úi 20-
22). Pentru aceúti războinici, lupul putea să fie úi un simbol al victoriei,
aúa cum îl întâlnim la egipteni, legat de cultul zeului Osiris.
În legătură cu zeul războiului, Marte, la romani, apar úi alte divinităĠi:
Acca La(u)rentia, nevasta păstorului Faustulus, care i-a crescut pe
Romulus úi Remus alături de ceilalĠi doisprezece copii ai săi, era
reprezentată ca lupoaică divinizată; la fel era reprezentată úi Flora, zeiĠa
florilor úi a primăverii (Chloris din mitologia greacă) – despre care o
legendă spune că prin atingerea unei flori cu seminĠe, dăruite de ea, Juno
l-ar fi zămislit pe Marte, fără ajutorul lui Jupiter; idem apare Feronia
(adesea cele două divinităĠi sunt considerate împreună, Flora Feronia),
71
străveche divinitate chtoniană, de origine italică, protectoare a izvoarelor úi

vegetaĠiei. O atenĠie specială merită să-i fie acordată zeului Faunus, una
dintre cele mai vechi divinităĠi italice, protectorul muncilor agricole, al
turmelor úi al păstorilor, care, adeseori, este pus în legătură cu o altă
divinitate italică străveche, Lupercus, chiar supranumit Faunus Lupercus;
ambele divinităĠi erau identificate úi cu zeul grec al turmelor úi păstorilor,
Pan. În cinstea lui Faunus Lupercus au fost instituite Lupercaliile,
celebrându-se la 15 februarie, când aveau loc ceremonii de purificare
destinate favorizării fecundităĠii solului, oamenilor, turmelor. Faunus
Lupercus era considerat ca zeu ce apără turmele de lupi; HoraĠiu, cântând
pe Faunus, spune că de Faunalia din iarnă lupul umblă printre oi iar
acestora nu le este frică: ”inter audaces lupus errat agnos”. Lui Lupercus
îi era consacrată grota Lupercal de pe panta septentrională a Palatinului,
leagănul unde lupoaica a alăptat cei doi gemeni, fiii lui Marte.
Faunus Lupercus era adeseori confundat cu Silvanus, zeul pădurilor úi al
câmpurilor, protectorul culturilor de orice fel, care, mai târziu, trece drept
vânător de lupi, asemenea cu Apollon ”cel ucigător de lupi”, úi ”poartă ca
veúmânt o piele de lup” (A. Nour, ”CredinĠe, rituri…”, Op. cit., p. 66). Este
neîndoielnică úi legătura între eponimul Silvanus úi ”lupoaica Silvia”
(”pădureaĠa”) (A. Nour, ”CredinĠe, rituri…”, Op. cit., p. 66), mama lui Romulus
úi Remus, care poate fi úi ea o divinitate, sau divinizare, a pădurii.
Nu este nimic deosebit în faptul că Marte, sub semnul căruia se află úi
prima lună a renaúterii naturii, martie, este pus în legătură cu zeii
vegetaĠiei; de fapt, la origine, era zeul renaúterii naturii, devenind mai târziu
zeul războiului úi al agriculturii, reprezentat deci asemenea tracului
Lycurgos, atât în sensul luminos, spornic, cât úi în sensul chtonian,
întunecat., Marte, de altfel, făcea parte din triada celor trei divinităĠi
protectoare ale Romei – alături de Jupiter (divinitatea supremă, dătătoare
de viaĠă úi de lumină, cârmuitor al cerului úi al pământului, stăpân al
tunetului, dezlănĠuitor al ploilor úi furtunilor) úi de Quirinus – vechea
divinitate războinică, de origine sabină, cu care era adeseori identificat. El
a fost, de asemenea, de timpuriu, identificat cu Ares al grecilor, despre
care ”se presupune că însuúi numele Ares ar fi de origine traco-dacică”
(H. Daicoviciu, ”Dacii”, Op. cit., p.196), la fel cum se afirma úi despre Marte.
Dobândirea funcĠiei specializate de zeu al războiului poate fi pusă úi în
legătură cu faptul că romanii ”au obĠinut pământul cucerindu-l cu lancea
úi sabia de la popoarele vecine: zeul ogoarelor a devenit zeu al
războiului” (S. A. Tokarev, ”Religia în istoria…”, Op. cit., p. 437).
De altfel, Marte este fiul lui Jupiter, aúa cum Ares la greci este fiul lui
Zeus, deci o prelungire a funcĠiilor zeului suprem.
Aceste digresiuni pot să ne contureze mult mai precis sensul
reprezentărilor zeului sud-trac Lycurgos, considerat zeu suprem, asemenea
lui Zalmoxe. Lycurgos poate fi doar unul dintre multele supranume ale
sale; aceste supranume sunt o caracteristică generală în panteonul zeilor –
72
aúa cum, de exemplu, la romani, Jupiter este supranumit Fulgurator,

Fulminator, Tonans etc. etc. Iar, de aici, multitudinea de înfăĠiúări pe care
le putea lua Zalmoxe este firească. Dar ”la geto-daci nu există
continuitate între vechile reprezentări theriomorfe úi cele
antropomorfe în care se arăta Zalmoxis. Faptul se datoreúte, probabil,
lipsei în materialul arheologic, nu discontinuităĠii în istoria ridicării
acestuia, căci zeul suprem geto-dac era designat încă târziu ca daimon,
ceea ce arată atât spre legăturile cu lumea chtoniană, cât úi cu zeităĠile
minore din care se va fi ridicat el însuúi” (Gheorghe Muúu, ”Din istoria
formelor de cultură arhaică”, Op. cit, p. 46 sq. – s. n.).
3. - A. – DescendenĠa dintr-un animal mitic: nume moútenit
Zalmoxe, ca zeu al pământului, al vegetaĠiei úi rodniciei, cuprinde ”în fiinĠă,

reprezentările úi manifestările sale întregul ciclu al naturii”, incluzând cu
siguranĠă ”úi cealaltă faĠă, de zeu al războiului”, Zalmoxe Lycurgos, apărând
sub formă de lup, úi este deci ”posibil ca dacii să-úi fi luat numele de la
acesta”, vădind astfel un aspect dublu al rolului său în activitatea tribului
– ”atât economică, cât úi aceea războinică – mijloc de înavuĠire úi el”
(Gheorghe Muúu, ”Din istoria formelor de cultură arhaică”, Op. cit, p. 46).
”Faptul că un popor îúi trage numele etnic din numele unui animal, are
întotdeauna o semnificaĠie religioasă”, având rădăcinile în ”concepĠii
religioase arhaice”. Numeroase popoare păstrează tradiĠia descendenĠei
dintr-un animal mitic lycomorf: ”de la un zeu sau de la un străvechi mit
lycomorf sau care s-a manifestat sub forma unui lup”. PopulaĠia Tu-kin, o
ramură a Hiong-nou-ilor ”se pretindeau ieúiĠi dintr-o Lupoaică mitică. În
fiecare an, hanul Tu-kin-ilor oferea un sacrificiu Lupoaicei în grota în
care ea mergea să se odihnească”; ”Asia Centrală cunoaúte, în multe
variante, mitul unirii între un lup supranatural úi o prinĠesă, unire care
dăduse naútere fie unui popor, fie unei dinastii”; ”mitul genealogic al
Gengis-hanilor proclamă că strămoúul lor era un Lup gri, care coborî din
Cer úi se uni cu o căprioară”. (Mircea Eliade, ”De Zalmoxis…”, Op. cit., p. 15,
22, 30 – s.n.).
Nu numai diverse popoare, ci úi divinităĠi sau eroi îúi au origine
zoomorfă, din ciclul căreia face parte úi credinĠa în origine lycomorfă.
Apollon, una dintre cele mai mari divinităĠi ale mitologiei greceúti, socotit
zeu vindecător úi tatăl lui Asclepios, devenit mai târziu zeul muzicii, al
poeziei úi al artelor frumoase, invocat de navigatori úi protector al noilor
construcĠii, zeul luminii identificat cu însuúi soarele (de unde úi epitetul
Phoebus), era supranumit Lykagenes, ”cel al lupoaicei”, ”cel născut din
lupoaică”, adică ”născut din Leto schimbată în lupoaică” (Mircea Eliade, ”De
Zalmoxis…”, Op. cit., p. 14). Acest supranume ar putea avea legătură úi cu
legenda după care Apollon, pedepsit de Zeus pentru moartea ciclopilor, ar
73
fi slujit un an ca păzitor al turmelor lui Admetos, regele cetăĠii Pherae

(Thessalia).
Cei mai de seamă eroi ai romanilor, fondatorii cetăĠii Roma, Romulus úi
Remus, sunt fiii lupului Marte úi ai vestalei Rhea Silvia, fiica lui Numitor.
Cei doi gemeni, abandonaĠi într-un coú pe apa Tibrului, sunt alăptaĠi de o
lupoaică în peútera Lupercal úi crescuĠi de păstorul Faustulus úi soĠia sa
Acca La(u)rentia. Mitul naúterii lui Romulus úi Remus implică úi motivul
”copilul părăsit”, asemănător cu cel al lui Cirus, Krishna, Moise, Perseu úi
Sargon. Acesta din urmă, Sargon I, regele Mesopotamiei între 2684-2630
în. J. Chr., s-a născut dintr-o fecioară care, aúezându-l într-un vas acoperit
cu smoală, l-a părăsit pe apele unui fluviu. El a fost crescut de sacagiul
Akki, iar zeiĠa Iútar l-a ridicat pe tron. Motivul copilului părăsit este
întâlnit des în mitologia greacă: Erichtonius, fiul Athenei, este închis într-
un cufăr úi dat pentru păstrare lui Aglauros; Amphion úi Zethus sunt
părăsiĠi de unchiul lor, Lycus, pe muntele Cithaeron úi crescuĠi de niúte
păstori; Creusa, fiica lui Erechthius, regele Athenei, violată de Apollon într-
o peúteră, îl naúte pe Ion (de la care úi-au luat numele Ionienii) úi,
punându-l într-un coú, îl lasă în peúteră; Perseus, fiul Danaei, este închis
împreună cu mama sa într-un cufăr úi lăsaĠi în voia valurilor mării;
Atalanta, fiica lui Iasus úi Clymenei, părăsită pe o stâncă de tatăl ei care
dorise băiat, este alăptată de o ursoaică etc. etc. La români, basmele despre
copiii părăsiĠi sunt numeroase, dar discutarea acestora nu îúi are locul aici.
Amintim doar basmul-ghicitoare, căruia-i vom pune titlul provizoriu
”Copilul aflat” (basm auzit în copilărie – n. n.), interesant din două motive: în
primul rând pentru că este alăptat de o lupoaică úi, în al doilea rând,
pentru că basmul include mitul oedipian. Basmul este Ġesut pe motivul
unei ghicitori puse de un copil, condiĠie a eliberării tatălui său din
închisoarea împărătească: ”Stau pe nenăscut/ Mă Ġin de mama lui/ ùi caut
pe tata? Ce-a fost fecior la mama”. Dezlegarea ghicitorii ne introduce în
cursul firesc al basmului:Au fost odată doi tineri căsătoriĠi, bărbatul a
plecat la război iar, între timp, femeia, fiindu-i necredincioasă, naúte un
copil; temându-se de sosirea bărbatului, aceasta pune copilul într-un coú úi-
i dă drumul pe un rîu; ajuns la mal, într-o pădure, este alăptat de o
lupoaică, apoi găsit úi crescut de niúte păstori; când se face mare, pleacă
în lume úi poposeúte pentru o noapte chiar la casa mamei sale, rămasă
văduvă, cu care se căsătoreúte úi are un copil – cel care, după terminarea
poveútii le explică judecătorilor úi partea întâia a ghicitorii – având o iapă
care moare în timpul facerii el scoate, prin cezariană, mânzul
(”nenăscutul”), îl creúte, iar din pielea iepei face frâie. Iată basmul:
Aflatul
A fost odată ca niciodată. Demult, demult, de pe când puricele se

potcovea cu nouă potcoave de oĠel úi sărea până la cer. De când se scria musca
pe perete, mai mincinos cine nu crede.
74
A fost odată un om úi o femeie. Aveau úi un fecioraú. Omul a mers în

pădurea Împăratului, să aducă niúte lemne de foc. Acolo l-au prinsără úi l-au
condamnat la moarte.
Însă, Împăratul era mare iubitor de ghicitori. S-a dat de útire în Ġară:
acela care va spune o ghicitoare pe care Împăratul nu va úti să o ghicească, va
fi răsplătit împărăteúte úi condamnatul la moarte va fi iertat.
Fecioraúul osânditului la moarte a auzit úi el de hotărârea împărătească.
ùi s-a dus, s-a dus multă lume ÎmpărăĠie, ca Dumnezeu să ne Ġie, că povestea
înainte mult mai este. S-a înfăĠoúat, călare, înaintea Împăratului. ùi i-a rostit
ghicitoarea:
- Stau pe nenăscut,
Mă Ġin de mama lui
ùi caut pe tata
Ce-a fost fecior la mama.
Ce-i aceea?
Cine n-a ghici
ùepte maĠe i s-or zgârci!
Împăratul se gândi, se gândi, se gândi… Dar n-a ghicit.
- Care-i răspunsul la ghicitoare? – zise Împăratul.
- Păi, să vi-l spun – zise Fecioraúul.
- Spune-mi-l – zise Împăratul.
- Apăi, o fost odată o femeie. A născut un copil úi l-a dus în pădure, i-a
legat leagănul de un brad. L-a lăsat acolo, poate, cine útie, va trece oarecine úi îl
va lua úi îl va creúte. O lupoaică l-a alăptat. Într-o vreme a trecut pe acolo, cu
oile, un păcurar. L-a auzit cum zdeară, l-a luat la stână úi l-a crescut, până s-a
făcut bărbat.
Într-o zi l-a întrebat pe păcurar dacă el i-i tată-său. Păcurarul i-a spus că
l-a găsit în pădure úi că nu el este tatăl. Atunci feciorul i-a zis că pleacă, se
duce să îúi găsească părinĠii. A plecat úi s-a dus, s-a dus…
Într-o zi a ajuns la un râu unde o femeie spăla haine. A văzut-o, s-au
iubit úi s-au úi căsătorit. Au avut un fecior, adică eu, în faĠa LuminăĠiei Voastre,
ÎnălĠate Împărate.
Aveam o iapă, a făta. ùi nu putea să fete. Am tăiet iapa, la pântece. I-am
scos mânzul, care a trăit úi a crescut. Iapa a murit úi din pielea ei am făcut
căpăstru. Mânzul era nenăscut, iar căpăstrul l-am făcut din mama lui. ùi astăzi am
venit să îl caut pe tata, care a fost fecioru mamii.
Împăratul, auzind toată povestea, l-a iertat pe cel osândit.
ùi au mers acasă, în satul lor. ùi au trăit fericiĠi până la adânci bătrâneĠi.
Poate mai trăiesc úi astăzi.
O atenĠie specială merită numeroasele legende care sunt explicaĠii

fantastice ale originii unor animale, oameni, fenomene etc. O legendă din
Banat ne spune că Luceafărul de Seară úi cel de Zi sunt Fiii Lupoaicei
úi ai Oii: ”Unu l-o făcut lupoan’a úi unu l-o făcut oaia. O fost un
păcurari la oi. S-o slobodzît lupu ú-o luvat o oaie. Acu păcurariu o suduit:
Dacă vi-i fi lup ú-ai luvat un berbeúe, Dac-o fi lupoan’e ú-o luvat oaie.
Iar o suduit. O dzîs dă ruúine. ù-atunci o fost lupoan’e ú-o luvat oaie. ùî
iele o pornit greoan’e. ù-atuncea lupoan’a n-o mâncat oaia. Atuncea iele o
75
făcut doi copii” – pe care, mai târziu, D-zeu i-a făcut luceferi: Bosâioc –
Luceafărul de Zi úi Semenic – Luceafărul de Seară (E. Petrovici, ”Folklor din
Valea Almăjului”, în AAF, III, 1935, p. 84).
În concepĠia dualistă a poporului, prin contaminarea credinĠelor religioase
cu cele profane, chiar Dumnezeu úi Diavolul au asemenea origini. După o
credinĠă bucovineană, ”La începutul începutului nimic nu era pe lume
decât întuneric úi o mare fără margini. În mijlocul acestei mări s-a ridicat
un vârtej de spumă (…) În mijlocul spumei de pe mare era un fluture úi
un vierme care pluteau pe apă în neútire. De la o vreme însă fluturele
úi-a lepădat aripile úi s-a întruchipat într-un fecior tânăr úi frumos, care a
fost D-zeu, iar viermele s-a prefăcut úi dânsul îndată într-o altă făptură, în
El, Drac sau Diavol” (T. Pamfile, ”Povestea lumii de demult după credinĠele
poporului român”, Acad. Rom., Din vieaĠa poporului român, Culegeri úi studii,
XVIII, Buc., 1913, p. 6). Alteori Dumnezeu avea chipul unui hulub, iar
diavolul de răĠoi (Tutova); după o altă credinĠă din Bucovina, la început,
când Dumnezeu ”era pe atunci pe lume nevăzut úi necunoscut de drac úi
nici de mama lor” (T. Pamfile, ”Povestea lumii de demult …, Op. cit. p. 8), era
un munte din vârful căruia ”ieúia foc fără curmare. Din acest foc s-a
născut o femeie, cu trup numai, căci n-avea cine să-i dea viaĠă. Cum s-a
născut, trupul ei a fost luat de vânturi úi purtat în toate părĠile, până ce
într-un târziu a ajuns la vântul cel mai de sus, unde a căpătat viaĠă. De
acolo, această femeie s-a scoborât pe munte. Pe munte, într-o vreme,
găseúte dânsa două bucăĠi de fier, pe care le înghiĠi fără nici o pricină.
Din aceste bucăĠi de fier, purcede femeia grea, iar mai târziu naúte doi
copii, doi necuraĠi: unul úchiop dar înĠelept úi altul prostuĠ” (T. Pamfile,
”Povestea lumii de demult …, Op. cit. p. 8, - s. n.).
După diverse legende, Eva este făcută, pe rând, din ”coadă de drac”, ”coadă
de câine”: Diavolul fură coasta lui Adam de la Înger úi fuge spre iad, dar
la intrare Îngerul îl prinde de coadă, o rupe úi … vine la Dumnezeu.
Acesta, neútiind, o face femeie; alteori Dumnezeu fuge după diavol úi
rămâne cu … coada – ”Se mai uită odată la coada de câne. – Haida, dar, să
te fac úi de aici, Evo! ùi cât ai clipi, cea dintâi femeie a fost gata. –
Durdulie, plină de drăgăneli úi Dumnezeu îi face semn, trimiĠând-o lâng-
Adam” (T. Pamfile, ”Povestea lumii de demult …”, Op. cit. , p. 59 sq.). Asemenea
legende se întâlnesc úi la alte popoare: la portughezi, francezi, lituanieni –
Eva este făcută din ”coadă de câne”; arabii din Algeria cred că este
făcută din coadă de maimuĠă, iar după o credinĠă flamandă ”femeia este
făcută din clisă, zahar, oĠet úi coadă de mâĠă” (T. Pamfile, ”Povestea lumii de
demult …”, Op. cit., p. 61).
Exemplele ar putea continua, deoarece miturile despre strămoúi animale,
plante etc. sunt un loc comun în concepĠia tuturor popoarelor. Pantheonul
egiptean, de exemplu, păstrează numeroase legende despre obârúia diversă
a divinităĠilor: de obârúie animală (Soarele – viĠel de aur – o ghicitoare din
Maramureú úi Transilvania ne pune să ghicim ce-i aceea: ”Bumb de aur/ Pe
76
ptele de taur” – a fost zămislit de Cer – vacă uriaúă cu trupul presărat de

stele, iar ”faraonii ca să se asemene cu Ra, se dădeau drept fii ai vacii
cereúti, când sub chipul unui prunc care suge la ea, sau bărbat adult aflat
sub ocrotirea ei”; alteori cerul era înfăĠiúat sub chipul unei scroafe, iar
stelele – prunci zămisliĠi de ea etc.), de obârúie din păsări (”pe colina
înălĠată din haos a fost clădit un cuib, dintr-un ou de gâscă, din <oul
marelui Hohotun>, a ieúit soarele”) (M. E. Matie, ”Miturile Egiptului antic”, E.
S., Buc., 1958, p. 18), de obârúie vegetativă (”pruncul soare <luminând
pământul cel în beznă scufundat> úi-a făcut apariĠia ieúind dintr-o floare
deschisă de lotus, ce creútea pe colina înălĠată din haosul primitiv, din
<lotusul cel în obârúia timpurilor născut… lotusul cel sfânt de pe marele
lac>”) (M. E. Matie, ”Miturile Egiptului antic”, Op. cit., p. 17), sau de obârúie
zeiască (zeul creator Chnum a plămădit întreaga lume pe roata olarului;
sau din gândirea zeului Ptah s-a născut întreaga lume etc.).
După credinĠa vânătorilor aini (Japonia) ”în vechime, orice animal se putea
transforma în om” (Liviu Petrina, ”Ainii, aborigenii Japoniei”, Ed. Albatros, 1970,
p. 42), iar zeii pot să ia diverse înfăĠiúări – ”animale, păsări, copaci etc.”
venind în lumea pământeană, dar ei ”nu au úi puterea de a se desface de
aceste forme”, capacitatea de a redeveni oameni o au doar ainii úi, în
credinĠa lor de străvechi vânători, ”zeii doresc ca bunii aini să le distrugă
corpurile cu care au trăit pe pământ, iar ei, în schimb, le vor lăsa drept
amintire carnea úi blănurile, coarne de căprioară, lemnul pentru bărci úi
pentru săgeĠi úi alte multe bunuri” (Liviu Petrina, ”Ainii, aborigenii Japoniei”,
p. 118 sq.). Aceste credinĠe fac parte, alături de cultul strămoúilor, dintr-un
cult al naturii, prin care se încearcă o explicare a lumii, o ordonare a ei
în gândirea primitivă. Cf. Mihai Pop: ”Pentru spiritul uman, lumea apare la
început ca un conglomerat de calităĠi pe care le percepe empiric úi pe
care se vede nevoit să le sistematizeze pentru a nu se pierde în ele”
(Mihai Pop, ”Introducere…”, Op. cit., p. 7), iar în această taxionomie a lumii, în
care caută să dea o simetrie armonioasă universului, se trece ”de la
analogiile externe – de la asemănări, la omologii interne; la ordinea logică
dintre structuri” (Mihai Pop, ”Introducere…”, Op. cit., p. 11). Astfel, după cum
spune Mayer, pentru ”primitivi, animalele sunt fiinĠe vii, care au suflet cu
voinĠă tare ca úi omul; numai că ele sunt cu mult mai superioare omului
nu numai în putere, dar, mai presus, mult mai misterioase, mai
incalculabile, úi, pe lângă asta, în acelaúi timp cu mult mai sigure prin
instinctul lor úi mult mai conútiente de scop în miúcări – ca omul; ele útiu
multe pe care nu le útie omul. De aceea úi sunt ele în concepĠia
primitivă ÎN CHIP foarte propriu, locuinĠa unor puteri divine, tainice”
(Cezar Papacostea, ”EvoluĠia gândirii la greci”, Casa ùcoalelor, /Buc./, /1927/, p. 23
– s.n.); din această credinĠă se ajunge ”la o nesfârúită listă de zei úi zeiĠe”
(Cezar Papacostea, ”EvoluĠia gândirii la greci”, Op. cit., p. 24. Cf. úi p. 25: ”În
epoca vechiului imperiu – 3315-2540 -, Egiptul întreg, regiunile úi chiar oraúele
toate erau acoperite de divinităĠi animale, cu caracter local), întruchipare a
77
forĠelor supraumane ale naturii. Este o lume în care, atribuind spirit tuturor
lucrurilor úi fiinĠelor de al căror concurs are nevoie, ”omul sfârúeúte prin
a fi prizonierul acestei lumi imaginare căruia el îi este în acelaúi timp
autorul úi modelul” (Emile Durkheim, ”Les formes élémentaires de la vie
réligieuse. Le systeme totémique en Australie”, Paris, 1925, p. 73), iar acest spirit
”având în general ca reúedinĠă un lucru determinat, poate să se
îndepărteze dacă vrea úi omul nu poate intra în relaĠii cu el decât prin
precauĠii rituale” (Emile Durkheim, ”Les formes élémentaires de la vie réligieuse
…”, Op. cit., p. 72). Procesul este complex: interpretând raporturile dintre om
úi natura înconjurătoare cât úi diferitele fenomene ale acestei naturi ca
”manifestări miraculoase ale activităĠii spiritelor naturii, a străbunilor morĠi,
a totemurilor strămoúilor úi a protectorilor diferitelor comunităĠi gentilice, a
animalelor, plantelor sau corpurilor cereúti” (M. E. Matie, ”Miturile Egiptului
antic”, Op. cit., p. 21), iau naútere diverse credinĠe, sacre sau profane, úi rituri
menite să-i regleze conduita sa, atitudinea faĠă de lucrurile lumii. Ca
urmare poate să pară foarte plauzibilă explicaĠia din credinĠele primitive
că animalele, stâncile etc. ar fi, la origine, oameni: ”Înainte vreme, ghindele
erau oameni. Ei făceau parte din tribul indienilor ikhareiav, care au locuit
înaintea noastră în Ġinuturile tribului nostru úi care abia mai târziu s-au
prefăcut în animalele, stâncile, lucrurile úi sărbătorilor scumpe nouă,
indienilor karuk” (J. Lips, ”Obârúia lucrurilor…”, Op. cit., p. 488).
DescendenĠa animală poate să indice uneori originea diferitelor
reprezentări ale divinităĠilor, eroilor etc. Zeul celt Ossian, este un faun
(irlandeză: Oss = Cerb), născut dintr-o mamă devenită căprioară: ”Religiile
indo-europene figurează adesea un cerb însoĠit de o femeie, probabil
devenită Diana” (J. M. Laurin, ”Les Croisements des Hommes – Animaux”, în
PRESENCE, nr. 44, mai 1971). O gravură din Langeria ne înfăĠiúează un ren
úi o femeie însărcinată culcată pe spate. Un úaman, în cursul peregrinărilor
sale, întâlneúte două femei goale, acoperite de păr asemenea renilor –
personificări ale mamei renilor – într-o cavernă. Fiecare aduce pe lume doi
reni, animale de sacrificiu úi destinate a ajuta úi hrăni omul (J. M. Laurin,
”Les Croisements des Hommes – Animaux”,Op. cit.). Sunt legende care ne duc
la o întreagă literatură privind acuplările om-animal. ”Legea hebraică lasă
să se creadă că moravurile evreilor erau foarte libere pentru că se poate
citi în Exodul (XXII – 19): Cel care se culcă cu un animal va fi pedepsit
cu moartea” (J. M. Laurin, ”Les Croisements des Hommes – Animaux”,Op. cit.).
Basmele româneúti, sau cele franceze úi germane (Vz. Mihai Pop, ”Carcatere
naĠionale úi stratificări istorice în stilul basmelor populare”, REF, nr. 1/1965, p. 6)
cuprind numeroase referiri privitoare la ”soĠul animal”, asemeni multor
legende úi credinĠe primitive. Redăm câteva:
- Zeul Manu, după potop, o urmăreúte pe Ida, fiica sa care ia
forma tuturor soiurilor de animale (capră, vacă etc.), cu care, luând úi el
forme corespondente, procreează toate animalele;
78
- Nicobarienii, pretind să descindă ”din unirea unei căĠele cu un

om, apoi cu fiul acestuia, ucigaúul tatălui său”;
- despre vrăjitorul din satul Ukaranga (Tanganika) se crede că se
acuplează cu leoaicele;
-”Assiniboinii cred că un om poate avea relaĠii (câteodată fecunde)
cu o ursoaică, o femelă-castor, o femelă-bizon, o lupoaică, o antilopă úi
produúii sunt, cel mai adesea, oameni” (J. M. Laurin, ”Les Croisements des
Hommes – Animaux”,Op. cit.).
- o sculptură de la Herculanum reprezintă ”un satîr îmbrăĠiúând cu
voluptate o capră” (C. W. Ceram, ”Zei, morminte, cărturari. Romanul arheologiei”,
E. S., Buc., 1968, p. 21);
- Privind înrudirea clanului Papagalului (ins. Samos) cu pasărea
respectivă, legenda spune că ”la început a fost o femeie care s-a căsătorit
cu un papagal, dând naútere unei păsări din aceeaúi specie” (Nicolae
Petrescu, ”Primitivii. Organizare – instituĠii – credinĠe – mentalitate”, Casa ùcoalelor,
1944, p. 67).
Asemenea acuplări puteau deveni chiar sacre úi, uneori, publice. În templele
egiptene ”coitul sacru avea loc în public între animale úi femei… Pindar
úi Herodot certifică faptul că Ġapul din Mendes úi boul Apis serviseră,
timp de 40 de zile succesive la consacraĠia preoteselor goale”; în Grecia
pot fi citate raporturile lui Zeus, preschimbat în lebădă sau taur, cu
muritoarele; în China ”numeroúi prinĠi Han dădeau în serbările lor,
spectacole cu femeile lor unindu-se cu berbeci sau câini” (J. M. Laurin, ”Les
Croisements des Hommes – Animaux”,Op. cit.).
Au loc chiar ceremonii, aúa cum sunt cele desfăúurate de
Lupercalii la romani, având rol de purificare úi favorizare a fecundităĠii
solului, oamenilor, turmelor. Iată desfăúurarea unei asemenea ceremonii: se
începe întotdeauna cu sacrificiul unui berbec, iar în timpul ospăĠului care
urma, doi tineri nobili erau numiĠi ”Luperci”; li se atingea fruntea cu
cuĠitul însângerat cu care se făcuse sacrificiul, útergeau sângele cu lână
muiată în lapte, după care, fără alt veútmânt decât o centură din piele de
capră, învârtind deasupra capului curele tăiate din piei de capră, traversau
oraúul; femeile care doreau să fie prolifice le ieúeau în cale úi se lăsau
atinse cu aceste curele.
Obiectul, tema centrală a culturii arhaice, asemenea celei moderne, este
”problema energiei, formelor ei úi stăpânirea lor” (Gheorghe Muúu, ”Din
istoria formelor de cultură arhaică”, Op. cit, p. 260). Babilonienii, ca úi
Rensacentiútii, au ”noĠiunea unui Cosmos viu”, ”Astrele úi planetele nu sunt
trândave; marea se zbate de la un Ġărm la altul…; pământul de asemenea
nu leneveúte… Ceea ce se consumă firesc în el, pământul îl
reîmprospătează úi îl f( ace) din nou” (Mircea Eliade, ”Cosmologie…”, Op. cit.,
p. 125 úi 120). Toate concepĠiile arhaice au la bază dualitatea: la polul
pozitiv viaĠa, în sensul de creútere, de plenitudine a puterilor, ”drumul în
sus”, iar la polul negativ moartea, adică descreúterea, pieirea, ”beteagul”,
79
”drumul în jos” (Gheorghe Muúu, ”Din istoria formelor de cultură arhaică”, Op.
cit, p. 120). În acest univers ”toate se muncesc ca să nască ceva” (Mircea
Eliade, ”Cosmologie…”, Op. cit., p. 120). Lumea este creaĠiune, totul s-a născut,
prin creaĠie, iar în acest proces dualismele omniprezente – viaĠă-moarte,
bine-rău – trec pe alt plan: devin opoziĠii fecundative, născătoare de viaĠă,
continuatoare, combinatorii. ViaĠa înseamnă nuntă úi dragoste, adică ardere
continuă, combinare úi combustie, iar moartea înseamnă neutralizare, ardere
finită, incinerare (Mircea Eliade, ”Cosmologie…”, Op. cit., pp. 89-102).
Vechii babilonieni ”aplicau termenii de bărbat úi femeie oricărei plante a
cărei formă sau culoare le aminteau organele generatoare, sau le slujeau la
anumite vrăji prin care planta respectivă se integra într-o serie precisă de
corespondenĠe sexuale”; la fel pietrelor (”pietrelor masculine” – culoare mai
aprinsă; ”pietrele feminine” – culoare mai palidă), chiar úi lucrurilor făcute
de mâna omului. (Mircea Eliade, ”Cosmologie…”, Op. cit., p. 80, 81 sq.)
În acest context úi divinităĠilor sau strămoúilor ancestrali li se conferă
simboluri care pot să exprime fecunditatea, creativitatea. Zeus, de pildă, se
metamorfozează în lebădă, taur etc. – simboluri ale frumuseĠii, puterii,
bărbăĠiei; totemurile sexuale la triburile amerindiene sunt frecvente etc.
(Acestea, cred, sunt un loc comun în culturile arhaice. Se poate discuta aici
problema frecvenĠei credinĠelor acuplării om-animal, a sacrificiilor animale úi a
simbolisticii acestora etc. -.n.n.)
Printre alte animale, câinele reprezintă un simbol sexual: într-o legendă
aino, un câine, îndrăgostit de stăpâna sa, îúi omoară stăpânul la o
vânătoare úi revenind acasă îi cere văduvei să-l ia de bărbat conform
pretinsei dorinĠe a soĠului mort; în Thibet câinele simbolizează sexualitate
excesivă, ”tema unirii fecunde câine-femeie se găseúte peste tot la indieni
(de 19 ori din 21)”; la eschimoúi acelaúi cuvânt arnak desemnează úi
femeia úi căĠeaua (J. M. Laurin, ”Les Croisements des Hommes – Animaux”,Op.
cit.).
Potrivit acestor legături om-animal, o serie de legende consemnează
naúterea de către femei a unor animale. Levy Bruhl în ”L’Âme Primitive”,
(Paris, 1927), consemnează o serie de astfel de legende după care o femeie
naúte un úarpe, un crocodil, o pasăre sau alt animal; ”Amasoanele Evului
Mediu (Adam de Brème, în 1070) sunt reputate ca dând viaĠă unor copii
cu cap de câine. Legendă foarte răspândită chiar úi în zilele noastre: am
citit că o bohemiană (Ġigancă – n.n.) născuse un copil al cărui cap semăna
celui Saint-Bernardu-lui legat de căruĠă” (J. M. Laurin, ”Les Croisements des
Hommes – Animaux”, Art. cit.). În miturile scandinave monstruosul lup Fenrir
úi înfricoúătorul câine Garmar se trag din uriaúii din vechime (S. A.
Tokarev, ”Religia în istoria…”, Op. cit., p. 244). ùi la români ”despre Sf.
Cristofor se spune că era cu cap de câne” (A. Gorovei, ”CredinĠi úi
superstiĠii…”, Op. cit., p. 403), atavismele fiind considerate semne pentru
identificarea strigoilor: pricoliciul ”S-o făcut din om câne. O avut năpoi
/coadă/ úi nima n-o úciut”; Pricolicii: ”oamini cari au coadă” (E. Petrovici,
80
Stud. cit., p. 140); ”Bosorcăii, când sunt mari, le creúte coadă” (Ion Muúlea,
”Cercetări folklorice în ğara Oaúului”, Cluj, Cartea Românească, 1932, p. 28)
”Bosorcăile … oamini sunt. Aúa să naúte, cu coadă subsuoară, o undeva”
(Ion Muúlea, ”Cercetări folklorice…”, Op. cit., p. 100); ”Vîrcolacu are pticioare
de om úi cap de câne. Al úăptelea coptil să face vârcolac dacă-i născut în
luna marte. ùi atunci când vine bîha pă câni, vine úi pă iel bîha. Să face
câne. A doua zî să cunosc că tăt îs zdăreĠ pă obraz” (De la Vasile Apan,
38 ani, Vadu Izei, 1974).
3 B - Transformarea rituală în fiară, proscriúi, emigranĠi:

nume dobândit
În subcapitolul precedent am situat în acelaúi context descendenĠa dintr-un

animal mitic cu legendele úi credinĠele despre legăturile oamenilor cu
animalele, naúterea cu atavisme úi naúterea din animale, pentru a arăta
frecvenĠa cultului animalier la primitivi, precum úi persistenĠa sa până în
zilele noastre. Dar moútenirea numelui de la un strămoú animal, avându-úi
originile, probabil, în totemurile de strămoúi, nu este singura ipoteză úi cea
mai plauzibilă. Numele poate să fie úi dobândit, fie pe cale iniĠiatică, fie
ca epitet pentru a denumi diferite categorii úi comportamente umane, cum
vom vedea mai departe.
E. Durkheim vorbind despre faptul că ”sufletele lucrurilor sunt considerate
de către primitivi drept cauze a tot ceea ce se petrece, arată că datorită
numeroaselor ambiguităĠi create prin nediferenĠierea, la un moment dat, a
animatului de inanimat, s-a consacrat obiceiul ”de a da fiecărui individ, fie
în momentul naúterii sale, fie mai târziu, numele unui animal, a unei
plante, a unui astru, a unui obiect natural oarecare” (E. Durkheim, ”Les
formes élémentaires de la vie réligieuse… Op. cit., p. 76). Noul născut la tribul
Mota, din ins. Banks, poate fi ”încarnarea unui animal sau a unei plante,
găsite úi consumate de mamă în momentul în care îúi dă seama că este
însărcinată”; triburile din Algonkin ”presupun că între noul născut úi un
anume animal care a fost văzut apropiindu-se de coliba familiei se
stabileúte o legătură specială” (Claude Levi Strauss, ”Gândirea sălbatică”, E. S.,
1971, p. 37). Alteori numele se poate dobândi prin acelaúi mecanism prin
care se formează poreclele, fiind astfel o trecere de la indicii úi semnale,
la simboluri úi semne, prin care se încearcă definirea comportamentului
(ne- úi calităĠilor sale) sau însuúirilor fizice etc., ocupaĠia, originea etc. etc.
Hadrian Daicoviciu derivează astfel numele dacilor de la *daca – cuĠit,
pumnal ”în care caz am avea de-a face úi la daci cu obiceiuri, destul de
răspândit în antichitate, de a denumi o populaĠie după arma ei
caracteristică” (H. Daicoviciu, ”Dacii”, Op. cit., p. 16). K. Treiner apropie daos
de daci – ”păstori nomazi din Iran”, pentru care cf. prearian dasa (Al.
Rosetti, ”Istoria limbii române”, vol. IV-V-VI, Ed. ùt., Buc., 1964, p. 52) denumind
astfel ocupaĠia, iar viaĠa acestor păstori nomazi putea fi comparată cu cea
81
a lupilor. Henri Lhote, cercetând frescele din Tassili, îi asemuieúte pe

tuaregii nomazi cu lupii: ”trebuie să recunoaútem că mijloacele lor de
existenĠă sunt foarte reduse în mijlocul naturii pustii în care trăiesc úi
împotriva căruia trebuie să lupte fără să aibă o clipă de răgaz. Nu-i poĠi
compara mai bine decât cu lupii, úi legile Saharei sunt tot atât de
implacabile ca úi acelea ale pădurii sau ale junglei” (H. Lhote, ”Frescele din
Tassile”, Buc., 1966, p. 118. Cf. úi numelui dat de un băútinaú unui alb ce înota în
lac: ”Agaru-Kufar” – creútinul broască).
Tot în legătură cu comportamentul ca ”lupi” poate fi pusă ipoteza originii
numelui ”dintr-un grup de fugari; fie din emigranĠi sosiĠi din alte regiuni,
fie din tineri certaĠi cu legea, trăind în maniera lupilor sau haiducilor în
jurul satelor, din răpiri” (Mircea Eliade, ”De Zalmoxis…”, Op. cit., p. 15). Acest
fenomen este atestat până în evul mediu. La civilizaĠi ”emigrarea se
produce individual, la primitivi ea are loc în mod colectiv” (N. Petrescu,
”Primitivii…”, Op. cit., p. 20). Peregrinând în căutare de pământuri noi, de noi
posibilităĠi de existenĠă, emigranĠii ar fi putut să iasă victorioúi, iar
aborigenii să le accepte epitetul, mai ales fiindcă învingătorii s-au situat în
fruntea aristocraĠiei militare. ”La numeroase popoare indo-europene,
emigraĠii, exilaĠii úi fugarii erau numiĠi lupi”). La hitiĠi, despre proscriúi se
spunea ”că au devenit lupi”; în Anglia, în legile lui Eduard Confesorul
(cca. 1000 d. J. Chr.) ”proscrisul trebuia să poarte o mască cu cap de lup
(Wolfhede)” (Mircea Eliade, ”De Zalmoxis…”, Op. cit., p. 16); numeroúi zei cu
atribute de lupi erau protectorii fugarilor: Zeus Lycaios, Apollon Lykeios,
Lukoris – protectorul azilului fugarilor, de pe Capitoliu, identificat cu
Lykoreius din Delphi, zeu-lup.
Numele putea fi dobândit úi prin transformarea rituală în lupi: fie prin
licantropie, fie prin imitaĠii rituale ale comportamentelor úi aspectului
exterior al lupului (Mircea Eliade, ”De Zalmoxis…”, Op. cit., p. 17). Acestea din
urmă sunt specifice iniĠierilor militare, care consistă ”în transformarea
rituală a tânărului războinic în fiară” (Mircea Eliade, ”De Zalmoxis…”, Op.
cit., p. 18). IniĠierile militare fac parte din complexul iniĠiatic, bazat pe
discriminări stricte de vârstă. La trecerea ”dintr-o clasă în alta intervin …
reguli severe impuse de tradiĠiile úi obiceiurile triburilor”; aceste rituri
sunt destinate în special iniĠierii tinerilor, iar supunerea la riturile de
trecere dintr-o clasă în alta sunt obligatorii: ”cine însă refuză să se
supună e considerat ca un om fără nici o importanĠă úi socotit că
aparĠine în rândul femeilor úi copiilor” (N. Petrescu, ”Primitivii…”, Op. cit., p.
30 sq.). În această perioadă ”tineretul masculin este separat … de mame,
adică de femei, úi trecut în grija bărbaĠilor, care îl iniĠiază, ca într-o
adevărată úcoală, în secretele tribului, meúteúugul vânătorii, pescuitului etc.,
úi îl supun la foamete, droguri ameĠitoare, scoaterea unui dinte, sperietură
prin oameni mascaĠi, care reprezintă spiritele strămoúilor” etc. (M. Ralea, T.
Herseni, ”Introducere în psihologia socială”, E. S., Buc., 1968, p. 268). IniĠierea
presupune ieúirea dintr-o stare, schimbarea, dar ”această schimbare a stării
82
este înĠeleasă, nu ca simpla úi normala dezvoltare a germenilor

preexistenĠi, ci ca o transformare totius substantiae. Se spune că în acest
moment tânărul om moare, că persoana determinată care era încetează să
existe úi că o alta, instantaneu, se substituie precedentei. El renaúte sub o
formă nouă” (E. Durkheim, ”Les formes élémentaires de la vie…. Op. cit., p. 54.
Cf. úi M. Eliade, ”De Zalmoxis…”, Op. cit, p. 18: ”o experienĠă magico-religioasă
care modifică radical modul de a fi”).
IniĠierea devine astfel un sistem de trecere a limitelor impuse de clasa de
vârstă anterioară úi de încadrare într-un nou sistem al unei noi clase de
vârstă. În înĠelesul ultim, întreaga viaĠă socială din toate timpurile este un
úir de iniĠieri: adică activitatea preparatorie pentru a deservi în mod
exemplar societatea în concordanĠă (sau nu) cu interesele individului,
existând úi astăzi. Fiecare activitate sau perioadă de vârstă cere un anumit
comportament fizic úi spiritual, pentru care individul se pregăteúte úi dă
probe de trecere, fiind sau nu admise.
ùi activităĠile magice, cu atât mai mult, necesită probe iniĠiatice speciale.
Iată, de ex., cum se făcea iniĠierea unei fete pentru a deveni strigoaie: ”era
o strigoaie care lua laptele úi o fată a vrut să înveĠe úi ea să poată lua
laptele de la vaci. Strigoaia a luat lapte de la nouă vaci, într-o cană, s-a
dus într-al nouălea hotar, a pus cana jos, strigând în patru părĠi: să vină
cei care mănâncă lapte, să mâncaĠi dintr-al meu. ùi s-o strâns toate care
au lapte (ursoaice, iepuroaice, lupoaice etc.). ùi strigăoaia i-a spus fetii: când
mori, toate trag de tine úi-s nevăzute. Dacă vrei te învăĠ, dacă nu, nu” (De
la Maria Igna, Albeúti – Sighiúoara, 53 ani, 1974).
Privind iniĠierea tinerilor pentru a deveni războinici, compararea
războinicilor cu fiarele este frecventă. Lupul putea să fie simbolul
ferocităĠii cât úi a unei modalităĠi de existenĠă, în raport totdeauna cu
supravieĠuirea. Textele iraniane vorbesc adesea despre ”lup cu două labe”
care sunt ”mai periculoúi decât lupii cu patru labe”. Asimilarea magică a
comportamentului unui lup se făcea prin probe corespunzătoare. Pe timpul
probelor, ”couros-ii lacedemonieni duceau, timp de un an, viaĠa unui lup:
ascunúi în munĠi, trăiau din răpiri, având grijă să nu fie văzuĠi de
nimeni”. Indo-europenii, se pare, aveau un sistem comun de credinĠă,
ritualuri, de iniĠiere a tinerilor războinici. Se putea deveni războinic fie 1) -
prin asimilarea magică a comportamentului fiarei, în special a lupului; fie
2) - prin îmbrăcarea ritualică a pielii de lup (ca semnificaĠie că cineva a
devenit ”lup”, sau pentru a împărtăúi moda de a fi carnasier. Ambele
modalităĠi au o origine arhaică, în universul religios al vânătorului
primitiv, ”un univers dominat de uniunea mistică între vânător úi vânat”
(Mircea Eliade, ”De Zalmoxis…”, Op. cit., p. 15, 19, 18 – s. a.). Prin magie
”primitivul vădeúte că vrea să facă ceea ce îi depăúeúte puterile”, el ”nu-úi
atribuie lui, ci strămoúilor sau unor fiinĠe supranaturale succesele lui reale”
(C. I. Gulian, ”Mit úi cultură”, E. P., Buc., 1968, p. 24). Sensul iniĠiatic este unul
din aspectele importante care relevă legătura primitivului cu strămoúii:
83
Animalul Primordial omora omul pentru a-l reînvia iniĠiatic; odată doborât
animalul, el era ”reactualizat” ritualic, prin ceremonii (mascare etc.), reînviat
odată cu iniĠiantul. Pentru succesul la vânătoare, ca úi pentru război etc.,
au loc diverse ritualuri magice: străpungerea chipului animalului, miúcări
simbolice (dansuri magice realiste), vrajă figurativă, strigarea numelui
animalului, ”animarea” simbolică a animalului úi ”uciderea” lui. La triburile
nord-americane (Koryaki úi Kwakiutl) înaintea plecării la război, se execută
dansuri de lup, adică pregătirea pentru luptă înseamnă transformarea
magică în lupi; ”după Herodot (IV, 105), neuroii se transformau în fiecare
an în lupi. Acestea sunt menite să reactualizeze evenimentul primordial,
efectuat de strămoúul lycomorf, de Fondatorul mitic al misterului iniĠiatic,
de Primul ùaman sau Primul Războinic”; ”aceste acĠiuni au devenit prin
urmare modele paradigmatice de imitaĠie. Cineva se poate transforma în
lup în măsura în care iese din sine însuúi úi din timpul prezent, în care
devine contemporan evenimentului mitic”. Deci o imitare a modelului
mitic, prin care participanĠii ”speră să înceapă o existenĠă paradigmatică, ei
se vor eliberaĠi de slăbiciune, de neputinĠă, sau de nenorocul legat de
condiĠia umană” (Vz. amănunte în Mircea Eliade, ”De Zalmoxis…”, Op. cit., p.
25, 27-29). O legendă a tribului amerindian Kwakiutl ne reaminteúte
repetiĠia evenimentului mitic în iniĠierea tinerilor: Lupul era primul posesor
al ritualului, iar Vizonul, fratele său, devenit posesorul ritului prin omorârea
puilor de lup pe care i-a întâlnit în pădure; Vizonul luă numele de ”lup”.
Tinerii hamatsa – membri ai societăĠii canibalilor – îúi desăvârúeau
transformarea în lupi într-o colibă iniĠiatică a cărei poartă avea forma
unui bot de lup: acolo devorau cadavre, îúi muúcau vecinii în timp ce
erau posedaĠi de un fel de nebunie furioasă úi înghiĠeau bucăĠi de carne
crudă; comportamentul lor ne aduce aminte de cel al berserkr-ului, cum
erau numiĠi războinicii sălbatici germani, posedaĠi de wut, de furor
heroicus; berserkr - ”războinici cu mască de urs”, mai purta úi numele de
ulfhedhnar, ”oameni în piele de lup”. Pe o placă de bronz din Toralunda,
se poate vedea travestirea unui războinic în lup. Această îmbrăcare rituală
a pieii de lup însemna ”o schimbare radicală în comportament”; ”atâta
timp cât era îmbrăcat în piele de animal, nu mai era un om, era
carnasierul însuúi: nu numai că cineva era un războinic feroce úi
invincibil, posedat de furor heroicus, ci nu mai avea nimic uman; într-
adevăr, nu se mai simĠea legat de legile úi obiceiurile oamenilor” (Mircea
Eliade, ”De Zalmoxis…”, Op. cit., p. 26 úi 18). Masca de lup, asemenea tuturor
celorlalte măúti animaliere, este un simbol prin care se realizează un
transfer de calităĠi, fie legate de rituri iniĠiatice (deci simboluri
comportamentale), fie de ceremonii sezoniere. Mascându-se, individul ”se
plasa pe planul eroic în acĠiunile de vânătoare sau în cele războinice, pe
planul magic în cele rituale sau pe planul artistic în cele spectaculare”
(Fr. Nistor, ”Măútile maramureúene”, în CSTF, Baia Mare, 1973, p. 82 sq.). Avându-
úi originea în ceremoniile legate de cultul strămoúilor (reîntoarcerea
84
periodică a morĠilor), ele úi-au amplificat, úi, în acelaúi timp, modificat

funcĠionalitatea.
Poate, iniĠial, masca de lup să fi avut un rol de preîntâmpinare, de
îmblânzire a ”spiritului” fiarei, datorită, chiar pentru om, a periculozităĠii
sale îndeobúte recunoscută. Aceste ritualuri de preîntâmpinare făceau parte
din complexul viaĠă-moarte în care se derula existenĠa individuală sau
colectivă úi a cărei condiĠie era supravieĠuirea. Apărarea se făcea nu
numai pe cale fizică, ci úi printr-o întreagă suită de ceremonii úi ritualuri,
izvorâte din concepĠia acelor timpuri despre lume, din încercările de
ordonare úi stăpânire a acestora. Fenomenul mascării în lup (vom denumi
aceste măúti de tipul A), putea avea iniĠial un caracter comemorativ, dar
întotdeauna menit apărării.
Dar, în acelaúi timp, lupul dădea dovada, tocmai prin periculozitatea sa, de
anumite calităĠi (agilitate, ferocitate, rezistenĠă etc. etc.), jinduite de vânătorul
primitiv în lupta sa pentru existenĠă; úi caracterul omologic al gândirii
sale a creat un arhetip, încercând să îúi asimileze aceste calităĠi prin
ritualuri iniĠiatice (fie ca vânător, fie ca războinic). Astfel, funcĠia măútii de
tip A evoluează înspre un caracter de tip B, cu zona intermediară
respectivă, masca B având deja o altă funcĠionalitate în care esenĠialul
devine însuúirea comportamentului. Poate că acum se diferenĠiază treptat
un fondator mitic al misterului iniĠiatic, Primul ùaman sau Primul
Războinic (cum îi denumeúte Mircea Eliade), care cu timpul sunt asimilaĠi
(sau consideraĠi descendenĠi direcĠi) strămoúului lycomorf úi riturile
iniĠiatice iau, pe lângă însuúirea unor calităĠi, úi aspectul repetării
evenimentului primordial. Acest Fondator mitic al misterului iniĠiatic, Prim
ùaman sau Războinic, putea să fie considerat ”asemenea lupului”, dând
dovadă de anumite calităĠi prin care se distingea în grup; el devenea
”Marele Lup”, sau ”Omul Lupilor”, apelativ râvnit de către ceilalĠi membri
ai comunităĠii, îndeosebi de tineri. Ritualurile magico-religioase aveau un
rol determinat, stimulativ: ”magia este deci o activitate de substituire în
situaĠii în care cineva este lipsit de mijloacele practice de a atinge
scopul, ea are o funcĠie liniútitoare sau stimulată úi dă oamenilor curaj,
uúurare, speranĠă úi tenacitate (E. E. Evans-Pritchard, ”La réligion de primitifs a
travers les theories des antropologues”, Payot, Paris, /1971/, p. 42). Fenomenul a
persistat până astăzi, în credinĠe diverse, chiar dacă nu mai are un
caracter magic religios, aúa cum l-a dobândit iniĠial prin repetare, în
vremurile străvechi. În localitatea Târliúua (Năsăud) mai trăieúte úi astăzi
un om care a fost poreclit Lupu úi considerat ”omu lupilor” datorită
faptului că, niciodată lupii nu i-au atacat vitele, pe când la vecini aceútia
făceau ravagii; se credea că el este în legătură cu aceste fiare, de aceea
nu-i ”luau” sau ”stricau” nimic – legătură care niciodată însă n-a fost
asimilată licantropiei sau altor credinĠe privind ”conducătorii lupilor” úi
posibilităĠilor de a stăpâni aceste fiare prin magie (De la Grigore Man,
profesor, 32 ani, 1974, originar din Târliúua – Năsăud).
85
Aúa cum am arătat, în concepĠia omologică primitivă avea loc un proces

de asimilare care a evoluat magic spre substituĠie, úi nu este de mirare că
zeul nocturn al celĠilor úi galilor, acel Dis Pater, cum l-a numit Cezar, ”cel
îmbrăcat în piele de lup” (Cf. A. Nour, ”CredinĠe, rituri…”, Op. cit., p. 67), a
devenit Zeul-Lup, dobândind funcĠia de zeu originar, strămoú mitic.
Mecanismul transformării în ”omul lupilor” este asemănător celui de
devenire ”lup” a strămoúului ancestral care poate fi formulată astfel:
individul A, dorind să posede anumite calităĠi ale modelului, de ex. lup –
L, se supune unei perioade de iniĠiere după care A~L, úi prin asimilare
treptată, A=L, deci L devine simbolul individului A, purtând să figureze úi
independent. Ceea ce însă trebuie relevat este că raportul dintre cauza
primară úi materializarea ei de cele mai multe ori se úterge în timp, cele
două elemente tinzând spre individualizare. Cu cât un ritual este mai
vechi, cu atât independenĠa celor doi termeni este mai mare, modelul
iniĠial pierzându-se, fiind sau nu înlocuit de alte modele.
EvoluĠia măútilor de tipul A spre tipul B a fost discutată mai sus. Masca
B a devenit simbol arhetipal, dar, în timp, funcĠiile sale s-au denaturat ori
s-au pierdut, depinzând de factori diverúi, materiali sau spirituali, care
determinau atitudinea purtătorilor mesajului, a transmiĠătorilor; astfel pot fi
create o multitudine de simboluri B (B1, B2, B3 etc), care evoluează înspre
un nou tip, C, având altă funcĠionalitate. CredinĠele populare păstrează de
exemplu tradiĠia măútilor de lup (Vz. V. AdăscăliĠei, ”Teatrul popular de Anul
Nou din Jud. Vaslui”, CCP Vaslui, 1971, p. 18: ”Dintre măútile zoomorfe – de la
Puieúti, n.n. – e nevoie să fie neapărat citate: masca lupului úi masca porcului,
inexistente în forme independente în alte părĠi”. Vz. úi foto p. 221), dar având o
semnificaĠie pur spectaculară úi legată de ceremonii sezoniere frecvente
încă în sud-estul Europei. Această evoluĠie ar putea fi reprezentată astfel:
A AB B
= C
în care ar putea să se revină totuúi la caractere existente în iniĠiala mască
profilactică A: preîntâmpinarea (măútile de tipul C făceau parte din riturile
úi ceremoniile consacrate agriculturii úi creúterii vitelor, deci úi apărării de
animalele sălbatice). Dar totuúi, se mai păstrează úi elemente din tipul de
mască B, comportamentală, úi anume în faptul că mascaĠii, în general,
dobândesc o independenĠă a faptelor ce le săvârúesc, situându-se ”în afara
legii”, având dreptul la anumite acte nepermise indivizilor mascaĠi; dar
aceste atitudini úi acĠiuni sunt de altă natură decât cele caracteristice
tipului B, descris de noi.
Pătrunzând în mecanismul acestei evoluĠii avem: cauza primară A
(ritualuri de preîntâmpinare) se materializează în efectul E (masca de
lup), deci
A produce E;
intervenind cauze asemănătoare (A1, A2 etc.- rezultă acelaúi efect
86
A~ A1~A2 etc. ~ E
iar prin independenĠa lor relativă, fiecare cauză poate produce un efect,
deci úi
A1 -------- E
A2 ---------E etc.
Prin repetiĠie, mecanismul se impune, iar dacă intervine o cauză B (de altă
natură decât A), prin contaminare poate produce acelaúi efect
A ~ B, deci B --- E.
Ca urmare úi C ----E; însă are loc úi o diversificare a efectului E, nu
neapărat ca reprezentare, ci ca funcĠionalitate, având astfel tipuri diverse
E1, E2 - úi deci cauza B sau C ar putea avea corespondent E1 sau E2
etc.
Această evoluĠie poate fi deci reprezentată astfel:
A ~ A1, A2 etc. ~ B ~ C…. ------ E = E1, E2 etc.
Această structură a raportului dintre relaĠia cauză primară – materializarea
ei poate să elimine anumite momente, fapt demonstrat de evoluĠia măútii
de lup, în special. Tipul de mască de lup C, spectaculară, poate să-úi aibă
originea nu în funcĠionalităĠile ancestrale ale tipurilor A úi B, care, într-o
epocă determinată, ar fi dispărut, ci să reapară (dacă în vechime ar fi
existat la români, ceea ce nu putem úti din lipsa atestărilor, dar este mai
mult decât posibil) sub influenĠa celorlalte măúti, prin contaminare.
Am remarcat mai înainte schimbările ce au avut loc în funcĠionalitatea
lor, considerând în aceasta un fenomen obiúnuit. Aúa cum, probabil, măútile
de lup foarte uzitate în special de femei, în FranĠa, la baluri mascate sau
pentru apărarea feĠei de arúiĠă, ar fi avut o cu totul altă menire, magico-
religioasă, legate chiar de ancestralul Dis Pater al Galilor. De reĠinut este
faptul că măútile de lup nu pot fi analizate separat de complexul de
reprezentări simbolice din care fac parte, deci se încadrează într-un sistem
de comunicare bazat pe un cod specific, având un model structural
propriu.
4 – Simboluri úi reprezentări (În loc de concluzii)
”Metafora este modul de a visa al umanităĠii”, spunea George Călinescu

(G. Călinescu, ”Principii de estetică”, E. L., Buc., 1968, p. 65), iar simbolul nu
este, în ultimă instanĠă, decât metaforă. Aúa cum prin mit, ca ”reflectare
enciclopedică a diferitelor probleme, laturi úi aspecte ale vieĠii sociale” (I.
C. Gulian, ”Mit úi cultură”, E. P., Buc., 1968, p. 23) se încearcă explicarea úi
deci dominarea realului, úi simbolul era o expresie a nevoii de sinteză, de
comunicare.
Claude Lévi-Strauss denumea prin logica sensibilului acea nevoie de
ordonare a lumii, considerând-o, pentru individul însuúi ”semnul existenĠei
lui ca om” (Mihai Pop, ”Introducere…”, Op. cit., p. 7); ea îúi găsea
materializarea prin gândirea simbolică, fiind deci o comunicare ”pe calea
87
semnelor” – ”dacă este posibil să comunicăm lucruri este numai datorită

intervenĠiei sistemului simbolic”. ùi atunci când ”totul este simbol úi semn
aúezat ca intermediar între doi subiecĠi”, iar ”simbolul este un signifiant,
signifiantul a ceea ce este semnificat” (Mihai Pop, ”Introducere…”, Op. cit., p.
9), comunicarea, care este specific umană, devine un sistem de semne, prin
care homo locuens transmite mesaje. Acest sistem, această gramatică a
actului de comunicare, intrinsecă omului ca existenĠă în úi prin
colectivitate, face parte din logica sensibilului care nu este ”o rupere a
omului de natură ci dimpotrivă presupune integrarea lui în aceasta” (Mihai
Pop, ”Introducere…”, Op. cit., p. 7). Simbolismul, ca manifestaĠiune importantă a
graiului fără cuvinte (sic)” úi ”limba imaginilor úi a comparaĠiunilor,
tendenĠa spiritului omenesc de a concretiza abstracĠiunile, de-a le da o
formă vizibilă úi palpabilă” (Lazăr ùăineanu, ”Studii folklorice”, Buc., 1896, p.
229), a existat înaintea artei; ”iar când spunem simboluri înĠelegem mai
multe lucruri diferite úi, concomitent complementare. În primul rând
înĠelegem că ele nu erau imagini perfect analoge cu cele din natură, ci că
erau semne ale obiectelor modele” úi în ele ”avem de a face cu o codare
fixată de colectivitate, valenĠele simbolice ale semnelor úi ale culorilor
sunt standarde, stasuri” (P. A. Mihăilescu, ”Întâlnire cu arta africană”, PrefaĠă de
Eugen Schileru, Ed. Meridiane, Buc., 1968, p. 20, s.a.). Caracteristic însă pentru
simboluri, în concepĠia primitivilor, este funcĠionalitatea lor; primitivul nu
îúi propune cunoaúterea, deúi ea este implicită, ”ci să posede, să modifice,
să anuleze” (P. Anghel, ”O istorie posibilă a literaturii române”, în FAMILIA, an
8 (108), nr. 2, 1972, p. 11). Această caracteristică este evidentă în raportul
simbol-realitate în magie: ”magicianul este atunci conútient de diferenĠa
între simbol úi realizarea sa. El útie că nu este o realitate, că a înfige
lancea sa într-un inamic în timp ce el pronunĠă cuvinte magice contra lui
nu este acelaúi lucru cu a străpunge în mod real animalul” (Evans-Pritchard
E. E., ”La religion de primitifs…”, Op. cit., p. 42).
Simbolismul, azi, este înfăĠiúat ”ca mod autonom de cunoaútere” úi se
consideră c a avut un rol fundamental pentru gândirea arhaică, ca úi
pentru ”oricare altă societate tradiĠională (Mircea Eliade, ”Images et Symboles”,
Gallimard, 1952, p. 9); multe simboluri au supravieĠuit, situându-se alături de
cele nou create, însă adaptate, aúa cum mitul Paradisului Terestru a
devenit ”paradisul oceanic” (Mircea Eliade, ”Images et Symboles”, Op. cit., p. 13.
Despre mecanica producerii simbolului, Vz. H. Wald, ”Limbaj úi valoare”, EER,
Buc., 1973, pp. 5-36).
Simbolul lupului, în accepĠia poporului, ca orice simbol, este polivalent,
păstrând o diversitate de sensuri, însă preponderent negative: ”lupul, deja
reprezentat în arta parietală, celebru prin proverbele úi legendele la care a
dat naútere, a fost unanim temut, la majoritatea popoarelor. El a trecut ca
emblemă foarte semnificativă a răului úi păcatului, opunându-i-se simbolul
câinelui, prieten al omului úi apărător al căminului său” (R. Villeneuve,
”Loups-garous et vampires”, J’ai lu, 1970, p. 6).
88
Lupul (Canis lupus) ”se aseamănă cu un câine-lup mare, slab, cu

picioroange lungi. Este costeliv, cu abdomenul supt; în comparaĠie cu capul
său mare, botul apare alungit úi ascuĠit. Blana variază foarte mult în ce
priveúte coloritul úi desimea perilor, în funcĠie de climă; uneori apar chiar
varietăĠi negre”(Brehm, ”Lumea animalelor”, după…, ES, Buc., 1964, p. 719).
Trăind 18-25 de ani, lupul este una dintre cele mai periculoase fiare. În
natură, unde ”războiul este omniprezent” (J. M. Goux, ”Biologie et
comportement humain”, în L’HUMANITE, nr. 9089, 1973, p. 8), el dă dovadă de
calităĠi ce-l face de temut nu numai pentru animalele mai slabe decât el,
ci chiar úi pentru cele mai mari: ”posedă toate însuúirile câinelui, aceeaúi
forĠă úi rezistenĠă, aceeaúi ascuĠime a simĠurilor”, ”foarte viclean úi
inventiv, mai ales în căutarea prăzii”; ”mobilitatea lupului (poate parcurge
60-70 km. într-o singură noapte – n. n.) cere o mare cheltuială de energie, un
metabolism rapid úi un consum de hrană relativ mare”; ”vânează
apropiindu-se cu prudenĠă mare úi viclenie, de prada aleasă, ajunge fără
zgomot până în imediata ei apropiere, apoi sare cu un salt iscusit spre
gâtul ei, doborând-o. Uneori pândeúte ore întregi, aúteptând prada” (Brehm,
”Lumea animalelor”, Op. cit., p. 719, 720); ”lupu cu pământu-i una, nu se vede.
ùi dacă are de luat, ié” (De la Dumitru Iuga, Săliútea de Sus – Maramureú, 64
ani, 1974); se adună în haite ”apoi vânează împreună. O parte din haită taie
drumul prăzii, cealaltă o urmează la o anumită distanĠă”; ”primăvara úi
vara trăieúte izolat, sau în grupuri de doi, trei indivizi, toamna – în familii,
iar iarna – în haite mai mult sau mai puĠin numeroase… Aceste haite
cutreieră apoi distanĠe mari úi reprezintă o forĠă de atac remarcabilă”
(Brehm, ”Lumea animalelor”, Op. cit., p. 719).
Astăzi lupul este o raritate: ”Lupul este ameninĠat de dispariĠie într-un
viitor apropiat în circa 29 de Ġări. În ce priveúte Europa, el este ameninĠat
în 16 Ġări. În Laponia (Finlanda) numărul lor actual este apreciat la 7
exemplare iar în Norvegia ceva mai mult de o duzină. În Italia numărul
lupilor este apreciat la ceva mai mult de 100 exemplare” (MERIDIANE
973, Buletin de comentarii úi reportaje, Agerpres, 42, 1973, p. 35); el este ”o
raritate a faunei scandinave” (ROMÂNIA LIBERĂ, an XXXI, nr. 9046, 1973, p.
6), devenind chiar o prezenĠă… curioasă (PENTRU SOCIALISM, Baia Mare, an
XXIII, nr. 6157, 1973, p. 4). Dar el constituia o mare primejdie atât pentru
oameni cât úi pentru animale, cu nu prea mult timp în urmă. În 1922,
teama de lupi era frecventă; Tache Papahagi întâlneúte lângă Sighet câĠiva
copii mergând la úcoală ”în dimineaĠa unei nopĠi de ianuar, la orele 5”,
înfruntând ”ger, viscol úi chiar teama de lupi” (Tache Papahagi, ”Graiul úi
folklorul Maramureúului”, Buc., 1925, p. XV); în Maramureú, în anii 1857-1858
au fost vânaĠi 177 urúi úi lupi, iar dela 1 nov. 1858-la 30 aprilie 1859 –
46 de lupi (Rudolf Bergner, ”In der Marmaros”, Munchen und Leipzig, 1885, p.
219); ”Aduceam fân, amu vreo 30 de ani. ùi numai ce-am văzut 10 lupi, s-
o pus în rând în drum. Eu îs cu caii ca de-aici până-n fereastră. ùi nu se
duc. Nu putem lăsa caii, să luăm furca, ú-am strîgat alte sănii. M-am făcut
89
că dau în ei úi tăĠ o fo cu gura căscată ca úi cătanele la ordin. ù-am zîs:

că nu vi-Ġ duce-odată? ùi pleacă lupii. Noi Ġinem caii să n-o ia pân omăt,
că erau a lor. Apoi o vinit după noi. ùi de la un loc, o luat-o spre turúi,
la o stână” (De la Ion Iuga Gâjanu, Săliútea de Sus – Maramureú, 79 ani, 1974).
J. Cornish ne dă informaĠii preĠioase privind ravagiile făcute de lupi în
secolul XIX: ”Acum câĠiva ani, un artist care călătorea cu soĠia úi un
servitor a fost atacat, în Ungaria, aproape de Budapesta, úi a fost ucis
împreună cu femeia sa”; ”în Livonia, în 1823, s-a calculat numărul
animalelor, le redăm mai jos, care au fost victime ale lupilor: 15.182 oi,
1807 bovine, 1841 cai, 3270 capre, 4190 porci, 703 câini úi numeroase
păsări”; ”Lupii urmară marea armată din Rusia până în Germania, în 1812;
pădurile Europei fură repopulate astfel cu lupi… Se spune că în retragerea
de la Moscova, 24 de soldaĠi francezi, înarmaĠi, fuseseră atacaĠi, uciúi úi
devoraĠi de o bandă de lupi” (Charles J. Cornish, ”Les animaux vivants du
monde. Histoire naturele”, Flammarion, f. a., p. 83, 86). În acest context, lupul a
devenit simbol al răului úi reprezenta:
- lăcomia: ”Mânca de parcă i se bătea lupii la gură” (B. P. Hasdeu,
”Etymologicum magnaum romaniae”, vol. II, Buc., 1970, p. 368).
- lipsa de scrupule: referindu-se la concurenĠa comercială, etologul
Lorenz spunea că ”după ce a exterminat ursul úi lupul, el (omul – n.n.) a
devenit în prezent efectiv propriul său inamic: homo homini lupus, cum
spune dictonul latin” (Jean-Michel Goux, ”Biologie et comportement humain”, în
L’HUMANITE, nr. 9087, 1973). Acest proverb are la bază faptul că lupii
”chinuiĠi de foame, îúi pierd din prudenĠă úi se mănâncă unii pe alĠii când
unele exemplare izolate au fost rănite, sau au dat semne de slăbiciune”
(Brehm, ”Lumea animalelor”, Op. cit., p. 720).
- ferocitatea:
”Striveúte-n lup cumplita-i vrăjmăúie,
Zdrobeúte-i colĠii-n botul lui hulpav;
- Legat la stâlp, în fiare úi cătuúe,
Pedeapsă dă-i tâlharului mârúav”, sună o invocaĠie către
noapte din Rig-Veda, iar într-un blestem din Atharva-Veda
”Ca lupul care sare Ġarcul la stână
Cu poftă păgână,
Aúa l-a muúcat
Pe cel care m-a blestemat”
(”Texte alese din lirica sanscrită”, Buc., 1973, p. 50, 105).
- setea de sânge:
”Iar lupi fioroúi
De sânge setoúi
Cum or năvăli
ùi ne-or prăpădi” (”Dorule, de unde vii”, Culegere de folclor
poetic buzoian, CICPMAM, Buzău, 1973, p. 136), se spune într-o variantă a
”MioriĠei”. Cf. úi Brehm: ”Paguba pe care o provoacă prin vânare ar fi
90
suportabilă, dacă nu s-ar lăsa târât de instinctul de a ucide atacând úi

sugrumând mai multe animale decât are nevoie pentru hrană” (Brehm,
”Lumea animalelor”, Op. cit., p. 719, s. n.).
În basme, lupul poate să apară chiar ca ”personaj infernal” – Cf. I. Pop-
Reteganul –”Lupul cu cap de fier”, ”Pipăruú Pătru úi Florea înflorit”, sau
T. Pamfile – ”Bou Bălănel” (Vz. amănunte în G. Călinescu, ”Estetica basmului”,
EL, 1965, p. 146); în diverse variante ale baladei ”Meúterul Manole”, Anei îi
iese în cale
”O lupoaică turbată,
Cu gura căscată,
Cu limba-nfocată”, sau ”lup mare”, ”cu coada-nnodată” (Gh.
Vrabie, ”Balada populară română”, Ed. Acad., 1966, p. 91); într-o variantă din
ğara Lăpuúului – Maramureú ”soĠul îndurerat s-a rugat să rânduiască soĠiei
sale on bruj úi on lup” (V. Doniga, ”Colinda Meúterul Siminic”, în STUDII ùI
ARTICOLE, Societatea de útiinĠe filologice, Filiala Baia Mare, vol. I, 1970, p. 100).
Nu este locul unei analize amănunĠite a frecvenĠei mari de care se bucură
reprezentările negative ale lupului în folclorul românesc. Cele câteva
amintite mai sus vor doar să ajute la sesizarea raporturilor ce se stabilesc
între faptele reale úi aceste reprezentări, îndeosebi, ceea ce priveúte direct
studiul nostru, a reprezentărilor pozitive. Pornind de la considerentul că un
popor, odată ce poartă numele unui animal, aceasta înseamnă că animalul
respectiv are anumite calităĠi, care, prin omologie, au fost atribuite úi
oamenilor. TradiĠiile folclorice le păstrează; iată cum defineúte lupul o
ghicitoare:
”ùi codat,
ùi colĠat,
ùi isteĠ,
ùi-ndrăzneĠ” (De la Ioana Grad, Săliútea de Sus, 56 ani, 1974).
Dacă în poezia Scalzilor securea era numită ”lupul rănilor” (”Saga despre
Njal”, ELU, 1963, /Buc./, p. 18), úi la români, a fi viteaz însemna úi a nu se
teme de lupi:
”Chiar pe urs de-l întâlnesc
Cu astă bâtă mi-l lovesc;
Chiar pe lup de-l văd în drum
Nu mi-i teamă nicidecum”, spune ciobanul din ”Mocănaúii”
– teatru folcloric (V. AdăscăliĠei, ”Teatrul popular de Anul Nou din judeĠul
Vaslui”, CCP, Vaslui, 1971, p. 88). ùtefan cel Mare a dovedit de mic că va fi
un domn viteaz. O legendă spune că odată, fiind trimis în pădure úi
întârziind, când merge mamă-sa după el îl văzu ”între doi lupi mari cât
doi urúi, cari urlau în mâinile lui”, iar el îi spune mamei sale: ”Nu-Ġi fie
frică, căci ăútia-s numai cât doi úoareci, mâne-poimâne úi mai mari o să
prind” (”De la Dragoú la Cuza-Vodă”, Legende populare româneúti, EL, /Buc./,
1966, p. 100). Un basm armenesc din Transilvania: ”Fata mea, dacă el (Hacik,
ciobanul – n.n.), care zice că trânteúte până úi lupii, va fi în stare să treacă
91
de dulăii ăia ai mei, care nu sunt mari úi stau acolo în cărare, apoi lui te
voi da de nevastă” (I. A. Popescu, ”Basme armeneúti din Transilvania”, EL, 1967,
p. 100).
În basme lupul apare de multe ori ca un ajutor al omului (Vz. amănunte în
G. Călinescu, ”Estetica basmului”, Op. cit., p. 144 sq.), iar, de ex., uúurinĠa cu
care se adaptează lupul, este un prilej de comparaĠie pentru poetul
popular: ”Calcă, murgule, lupeúte/ ùi te-aúterne iepureúte” (V. Alecsandri,
”Poezii populare ale românilor”, EL, 1966, p. 223) sau ”Când eram eu tânăr
prunc/ Aveam glasu ca de cuc/ ùi umbletu ca de lup./ Da de când am
bătrânit/ Dat-am glasu cucului/ ùi umbleta lupului” (De la Ioana Grad,
Săliútea de Sus, 56 ani, 1974); la fel cu proverbul: ”Are văz de lup úi auz de
vulpe” (”Apa trece, pietrele rămân”, Proverbe româneúti, EL, 1966, p. 35).
Dar, asemenea legendelor etiologice, aceste reprezentări nu se ridică la
rangul de simboluri magico-religioase, ci rămân simple figuri de stil,
avându-úi originea în observaĠiile de ordinul real-practic. Ele sunt de dată
mai recentă úi nu pot să se situeze alături de sensul magic al
reprezentărilor din vârsta primitivă. Urme de elemente magico-religioase
vom găsi însă în credinĠele úi superstiĠiile populare.
În credinĠa că prin schimbarea numelui unui copil bolnav, boala l-ar ocoli,
este implicat úi lupul. Copilul se ”vinde” de obicei unei femei care are
copii mulĠi úi sănătoúi, schimbându-i totodată úi numele. După informaĠiile
obĠinute de la Ileana Vancea, 68 ani, din Onceúti-Maramureú, toĠi copiii
care sunt bolnavi úi-i cheamă Ion, li se schimbă numele în Lupu: ”ToĠi
care-s Lupu o fost Ion”; ”Pe Lupa lu Criúan o chemat-o Ioană”. Prin
schimbarea numelui ”copilul nu mai moare decât când are de murit”. În
acest caz, relaĠiile ce se stabilesc între individ úi complexul de influenĠe
ce acĠionează asupra lui sunt asemănătoare ritualurilor magice destinate
iniĠierii, dobândirii unor calităĠi care să determine acceptarea úi, deci,
considerarea de către colectivitate. Ambele ritualuri au acelaúi scop:
schimbarea, adică devenirea. Mijloacele capătă specificitate, însă au aceeaúi
substanĠă: îndeplinirea unor daturi care, în concepĠia primitivilor ca úi în
concepĠia agricultorului maramureúean al sec. XX pot să producă efectul
dorit. IniĠiatul, urmând anumite prescripĠii necesare, devine un bun vânător,
războinic, deci, prin analogie, dobândeúte calităĠi specifice unuia dintre cei
mai ”cotaĠi” ”războinici”, ”vânători” din ciclul naturii – lupul, deci, devine
lup. La fel pentru copilul bolnav: urmând anumite ceremonii (trecerea de
trei ori pe fereastră, cumpărarea simbolică etc.), el ”pierde” anumite
caracteristici nefaste, dobândind, prin aceste ceremonii, un nou semnificant –
nume nou, deci simbol nou, transformându-se astfel în Lupu, ”că-i seară
(fiară), din pădure”, úi deci conferindu-i-se o nouă distanĠare faĠă de
evenimentul real (în cazul nostru, nefast: boala) la care participă.
Aceste ritualuri sunt menite schimbării, individul X se transformă în
altceva, poate, prin asimilare, să devină asemănător cu Y, deci, prin reducĠia
comparaĠiei, devine X. Înseamnă că individul X (fie în situaĠia de
92
participant la iniĠiere, fie în situaĠia de ”bolnav”) cunoaúte o pierdere

necesară, în general a unor necalităĠi (iniĠiantul – pierde deprinderi care-l
situează sub nivelul clasei de vârstă la care aspiră; bolnavul – pierde
predispoziĠiile fizico-morale la agentul patogen) – în acelaúi timp
acumulând calităĠi (în ambele cazuri: rezistenĠă la influenĠele exterioare).
Situându-le în ciclul vieĠii úi morĠii, unde se derulează existenĠa
individului, úi efectuând decodificarea actului de comunicare, putem obĠine:
Avem:
- M – moarte
- V – viaĠă
- X – individul bolnav, individul neiniĠiat
- Y – individul devenit (sănătos, iniĠiat)
- AP – agentul patogen (calităĠi ale vârstei inferioare, boala)
- AT – agentul transformator (calităĠi ale grupei de vârstă
superioare, sănătate).
Cazul I (NeiniĠiatul, ”Bolnavul”)
M AP (influent) X (respinge) AT Y
Cazul II (IniĠiatul, ”Sănătosul”)
M AP (respingere) X (influenĠă) AT Y
X devine, prin trecerea unor prescripĠii, Y.
Deci, prin reducĠie:
M = -X = - V
X (devine) Y = V
adică
-M -X Y = V.
Aici Y este a treia treaptă a îndepărtării de cauza reală, útiind că numele,
cuvântul deci, este o reprezentare a reprezentării.
Conchidem: lupul, el însuúi purtător de moarte, în concepĠia poporului este,
deci, un reprezentant al morĠii, având legătură directă cu aceasta.
Transferând, magic, calităĠile sale individului bolnav, acesta din urmă intră
în alte raporturi cu răul (real) care-l pândeúte, asimilând imunitatea. Legat
úi de întregul complex de credinĠe magice (cumpărarea de către o femeie
cu copii mulĠi úi sănătoúi – expresie a fecundităĠii; trecerea pe fereastră de
trei ori úi revenirea – reintrarea – celui schimbat, al altuia deci, pe uúă de
fiecare dată; pierderea numelui prim, deci ”moartea” figurată, a primului
individ úi ”naúterea” unui nou individ, purtătorul unui alt simbol) această
”înúelare” a morĠii devine veridică úi foarte rar se întâmplă ca un copil
căruia i s-a schimbat numele să moară. Structural se aseamănă până la
identitate cu ritualurile străvechi de iniĠiere - úi nu este surprinzător, pentru
că a fi apt pentru primirea unui nou simbol (în cazul nostru numele) se
execută úi aici prin probe iniĠiatice.
Lupul capătă aici, la fel cu alte simboluri prezente în credinĠele populare,
dimensiunea magică pe care o avea úi în ritualuri străvechi, iar faptul că
toĠi ”care-s Lupu o fost Ion” úi având în vedere frecvenĠa numelui, poate
93
să ne facă să credem într-o reminiscenĠă a vechilor credinĠe în lup; úi,

mai ales pentru Maramureú, care, se pare, făcea parte din aria unde
triburile trace erau atestate sub numele de Daci, Dacii Mari (cf. daci – lupi,
Mircea Eliade, ”De Zalmoxis…”, Op. cit., p.23: ”La început numele de Daci se
referea la unul din triburile trace din Nord-Estul Daciei /Strabon, 304: VII, 3, 12/”)
úi sunt cunoscute incursiunile acestor războinici, după cucerirea romană,
până în sudul Dunării, iar mai târziu păstrarea independenĠei Voievodatului
până la 1368, dată la care restul Transilvaniei era deja transformat în
comitate, precum úi aportul adus la întemeierea statului Moldav. ùi astăzi
maramureúenii sunt numiĠi lupi de către locuitorii din Cavnic, localitate
aúezată la Sudul MunĠilor Gutâi (De la Ion Ardelean, Cavnic – Maramureú, 40
ani, 1974).
Schimbarea numelui unui copil bolnav (Ion) în Lupu, deúi face parte din
acelaúi complex de credinĠe cu schimbarea numelui tot în Lupu a unui
individ căruia îi era teamă de lupi (Caz întâlnit în Budeúti – Maramureú; de la
Mihai Cupcea, 37 ani, 1974: ”Unui copil, Vasile, i s-a schimbat numele în Lupu”),
poate să constituie un argument pentru influenĠa pe care au avut-o în
general vechile credinĠe despre lup (Pentru Vasile, numele nou care se punea
obiúnuit era ğîliu. De la Ileana Vancea, Onceúti – Maramureú, 68 ani, 1974).
O altă credinĠă prezentă în Maramureú úi mai pretutindeni la români,
conform căreia eclipsele de lună au loc din cauza vârcolacilor (De la Ioana
Grad, Săliútea de Sus, 56 ani, 1974), poate să aibă legătură cu aria vechilor
credinĠe despre lup; vârcolacul după concepĠia populară ia forme diverse
(în special câini), printre care se numără úi lupul. Motivul este prezent úi
la alte popoare: vechii germani credeau că ”doi lupi ar urmări vecinic
soarele úi luna, vrând să le înghită, iar eclipsele ar fi luptele ce se dau
între aceste corpuri cereúti úi dihăniile ce le atacau”; scandinavii ”cred úi
astăzi că un lup uriaú urmăreúte neîncetat soarele”; belgii credeau că
”întunecimea lunii provenea din încăierarea unui balaur sau a unui lup cu
acest astru”; huĠulii din Bucovina ”cred că în lună trăiesc lupi cari muúcă
din ea într-una până o reduc la o bucăĠică; apoi se opresc până revine
luna la loc úi reîncep să muúte din ea”; aceeaúi credinĠă o găsim úi la
ruteni/russini, apoi la bulgari, sârbi. (I. A. Candrea, ”Iarba fiarelor”, Op. cit., p.
79). Originea trebuie căutată în credinĠele primitivilor ”că orice lucru, orice
fiinĠă, fie că sunt văzute sau nu, au anumite puteri fermecate úi însuúiri
magice… Anumite fenomene, ce se produc fără vreo pricină vădită, cum ar
fi: o boală, moartea, succesele úi insuccesele, ploaia, furtuna úi răsăritul
soarelui, el le pune în seama unor pricini magice care hotărăsc felul de a
se purta al tuturor fiinĠelor úi lucrurilor” (J. Lips, ”Obârúia lucrurilor”, Op. cit.,
p.433).
CredinĠele arhaice despre lup, asemenea úi altor culte animaliere, au
generat o gamă largă de reprezentări, fie cu destinaĠie magico-religioasă,
fie, mai târziu, artistice. Reprezentările poartă urme ale fetiúismului, care,
după Charles de Brosses úi Aug. Comte era un cult practicat ”pentru
94
animale úi obiecte inanimate, cult care dezvoltându-se a dat politeismul,

apoi monoteismul” (Apud E. E. Evans-Pritchard, ”La réligion de primitifs…”, Op.
cit., p. 46); ”Fetiúiútii nu adoră obiectele de fetiú pentru ele însuúi, pentru
vreo însuúire a lor ca măreĠie, forĠă, frumuseĠe etc., ci pentru că în ei se
naúte ideea că aceste fetiúuri (fie obiecte inerte, fie fiinĠe sau fenomene),
sunt înzestrate cu voinĠă úi cu putere de acĠiune” (A. Nour, ”CredinĠe,
rituri…”, Op. cit., p. 1). Reprezentările, ca sisteme de semne, puteau lua două
aspecte: reprezentare exactă úi reprezentare simbolică; acestea nu le vom
discuta aici, ci vom distinge doar elementele funcĠionale ale reprezentărilor
simbolice úi evoluĠia lor. Dacă la început, aúa cum este prezent în stâlpii
totemici ale tribului Tlingit (Alaska) (N. Petrescu, ”Primitivii”, Op. cit., p. 57),
reprezentările de lupi aveau o funcĠie fie magică, fie legată de cultul
strămoúilor, mai târziu úi-au pierdut aceste funcĠii, dobândind una
ornamentală. PrezenĠa decorului ”în dinte de lup” (”Histoire Universelle”,
Paris, 1932, p. 84) la irlandezi úi gali, precum úi în arta românească a
lemnului (”colĠ/dinte de lup”) nu mai reprezintă semne mistice rezultante
ale unor credinĠe, ci au o funcĠie ornamentală; aúa cum capetele de cai
morĠi ce se pun ”în capul parilor de la gard, pentru protejarea caselor - …
pentru a feri de deochi” sau ”ca să nu mănânce lupii dobitoacele”, având
deci funcĠie magică, iar alte animale prezente ca firme, sfârleze la case
etc. ”se pun cucoúi… cai… urúi, pisici, peúti, iepuri, vulpi, urúi, lupi etc. etc.
(A. Gorovei, ”CredinĠi úi superstiĠii…”, Op. cit., p. 404) – au o funcĠie
ornamentală la fel cu reprezentările de ”capete de câine sau lup” (ùt. Pascu,
”Voievodatul Transilvaniei”, Cluj, 1972, p. 88) de pe brăĠările de sârmă de
bronz descoperite la Oradea úi datând din sec. al X-lea.
La sciĠi ”sunt extrem de rare … reprezentările Marei ZeiĠe – Cybela – Mama
zeilor neînsoĠită de nici un animal sălbatic sau într-un car tras de câini-
lupi” (A. Nour, ”CredinĠe, rituri…”, Op. cit., p. 22), iar la celĠi coifurile
împodobite cu lupi sau alte reprezentări animaliere erau obiúnuite, aúa cum
se poate observa pe vasul de la Gundestrup ”unde în faĠa unei procesiuni
religioase la care participă războinici înarmaĠi, patru personaje călare
poartă pe cap coifuri împodobite cu diferite reprezentări: pasăre, lup, coarne
úi roată solară, iar al cincilea războinic ce conduce un grup de gorniúti
are un coif împodobit cu un mistreĠ”. Această împodobire ”nu a fost
condiĠionată numai de semeĠia firească a unor luptători, ori de dorinĠa de
a insufla frică duúmanilor, ci foarte probabil úi pentru semnificaĠia
simbolico-religioasă, mai ales că unele dintre aceste reprezentări (păsări,
mistreĠi, lupi, coarne etc.) erau úi atributele unor divinităĠi celtice” (M. Rusu,
O. Bandula, ”Mormântul unei căpetenii celtice de la Ciumeúti”, Baia Mare, 1970, p.
18).
În acelaúi context se pot situa úi reprezentările lupei capitolina pe
aediculele funerare descoperite în necropola de la Cristeúti – Mureú, însă
având o nouă funcĠie simbolică: cercetătoarea A. Sz. Burger ”pornind de la
analiza numelor defuncĠilor de pe stelele ce conĠin imaginea lupoaicei,
95
ajunge la concluzia că este vorba de persoane cu drept de cetăĠenie

romană, ce caută să sublinieze astfel calitatea lor de oameni liberi úi
apartenenĠa la o anumită categorie socială” (Oct. Floca, Wanda Wolski,
”Aedicula funerară în Dacia romană”, p. 4-50 în B.M.I., an XLII, nr. 3, 1973, p. 36,
s.n.).
ImplicaĠii sociale au primit úi reprezentările de lupi úi lupoaice pe
monetele romane. Dacă la vechii greci reprezentările animaliere de pe
monete erau destinate diferenĠierii monetelor emise de diferite cetăĠi cât
úi, la început, pentru a aminti vechiul mijloc de schimb bazat pe animale
ca principal mod de plată în ”sistemul de schimb primitiv”, la romani ”ele
servesc … informaĠiei úi propagandei politice úi, pentru a se face aceasta,
foloseau úi ei foarte frecvent motive animaliere” (A. von Keymeulen, ”L’art
animalier dans la médaille”, Anvers, 1973, p. 9). În această categorie putem
aminti moneta de bronz care circula în sec. I în. J. Chr., reprezentând un
lup, sau cele având gravate o lupoaică, datând din anii 125-128 úi 140-144
apud J. Chr. ùi astăzi, ”26 de secole după prima lor apariĠie pe monede,
tipurile animaliere se întâlnesc frecvent”. Monete reprezentând lupi
întâlnim la germani (o monedă de 20 pfenigi, din 1920), la belgieni (o
monedă din 1958), sau în Canada (o monedă de 50 cenĠi, din 1967) (A. von
Keymeulen, ”L’art animalier dans la médaille”, Op. cit., p. 9, 10 úi ilustraĠii nr.
146-152). Acestea din urmă úi-au pierdut funcĠia iniĠială, úi ar putea fi
asemănate cu emisia unor timbre, în Suedia, reprezentând vieĠuitoare
ameninĠate cu dispariĠia, printre care úi lupul (Vz. ROMÂNIA LIBERĂ, an
XXXII, nr.. 9112, 1974, p. 6).
În arta populară românească nu avem cunoútinĠă de vreo reprezentare
naturalistă a lupului, aúa cum poate fi întâlnită la maghiarii păstori din
Ardeal (Vz. Ladislau Debreczeni, ”Arta populară maghiară ardeleană”, în
TRANSILVANIA, BANATUL, CRIùANA, MARAMUREùUL, Buc., 1929, p. 1217),
fiind specifice reprezentările simbolice (cum sunt ”colĠii/dintele de lup” la
încrestăturile în lemn). Îl găsim, în schimb, în heraldică, deúi rar. La alte
popoare (FranĠa) este reprezentat în mod obiúnuit: fie ”trecând”, fie în formă
de ”răpitoare”. Aloysiu Wlad, deputat dietal în 1865, în ”Originea familiei
Wlad de Selisce” (Maramureú), descrie un scut militar al familiei, în care
este reprezentat úi un lup: ”în /câmpul/ IV de culoare roúia se vede o
roată de car pe jumătate, din care se ridică un lup” (I. Cavaler de Puúcariu,
”Date istorice privitorie la familiele nobile române”. Culese de …, Tom II, Sibiiu,
1895, p. 405).
PrezenĠa lupului în heraldică poate fi legată, sau la fel de bine să nu aibă
nici o legătură, cu reprezentările de pe stindardul dac. Cât priveúte
”imaginea úarpelui ca steag de luptă… chestiunea nu se pare aúa de
simplă. Mai întâiu nu este vorba de un úarpe, ci de un animal fantastic, cu
cap de lup sau de câine úi cu trup asemănător úarpelui, deci două
elemente distincte úi fără nici o afinitate mytologică” (A. Nour, ”CredinĠe,
rituri…”, Op. cit., p. 66). Mircea Eliade (Vz. cap. ”La massue et l’étendard”, în ”De
96
Zalmoxis…”, Op. cit., p. 20-22) arată că există o simetrie a grupurilor traco-

frigiene úi iraniene, reprezentarea lupului pe stindard fiind asemănător la
indo-europeni, cu legătură mai accentuată între iranieni, traci úi germani.
Stindardul de dragon, sau de dragon cu cap de lup este prezent úi la
Perúi, în Turkestan, la germani, sau la alte popoare, neindoeuropene, cum
sunt Tiu-kin-ii. Autorul pune pe seama dacilor, ceea ce este foarte posibil,
pătrunderea steagului înfăĠiúând un ”draco” în armatele romane din
Imperiul târziu - úi face o analogie între măciuca însângerată úi drafsa
(steagul) ca simboluri ale războinicilor iranieni úi măciuca prezentă în
jocurile tinerilor, precum úi steagurile cu reprezentări de lup la iranieni ca
úi la daci.
Atât stindardul cât úi alte reprezentări ale lupului, cu sens magico-religios,
pot să facă parte, la geto-daci ”din fondul indoeuropean” (A. Nour, ”CredinĠe,
rituri…”, Op. cit., p. 67), dar. adăugăm noi, nu fără a fi suferit unele influenĠe
preindoeuropene, în strânsă legătură cu credinĠele totemice, avându-úi
originea în cultul strămoúilor úi în ritualurile iniĠiatice, care au străbătut
până la noi în diverse credinĠe úi superstiĠii.
Cât despre Lycurgos, ipoteticul Zalmolxe Lycurgos, apărătorul de lupi, ca
úi contaminarea cu credinĠele romane despre zeul lup Marte, poate fi pus
în legătură cu sfinĠii patroni ai lupilor (Sf. Petru, Sf. Andrei, Sf. Trifon,
Filipii etc.) sau la originea legendelor despre lupul úchiop (Vz. pentru
aceasta S. Florea Marian, ”Sărbătorile la Români”, Studiu etnografic, Vol. I, Ed.
Acad., Buc., 1898, p. 233 úi urm.). În orice caz, la stabilirea originii numelui
dacilor, a originii stindardului lor cu cap de lup úi a diverselor credinĠe úi
rituri ce au supravieĠuit, aceste elemente trebuie privite în sincretismul lor,
nicidecum tratându-le separat sau luând în consideraĠie numai anumite
similitudini cu credinĠele altor popoare, în general considerate la
întâmplare sau fără profunzime. A căuta originea motivului numai în
influenĠele externe (aúa cum N. Iorga, de ex., pune originea blazonului
moldav pe seama unui împrumut lituanian (N. Iorga, ”Sur le blason de
Princes roumains”, Extras din ”Revue héraldique et onomastique”, f. a., 4 pag.), fie
cea scitică, fie acea celtică, înseamnă a nu Ġine seama de dezvoltarea
societăĠii autohtone, cu acel ev mediu de aur al bronzului, sau, mai târziu,
cei care s-au opus cu dârzenie cuceririi romane. Iar numele de daci – ca
sinteză a tuturor credinĠelor úi reprezentărilor despre lup – care se referea
iniĠial la unele triburi din nord-estul Transilvaniei, ”se impune mai ales în
timpul lui Burebista úi a lui Decebal, atunci când unitatea úi organizarea
politică a Ġării era la apogeu úi că, după spusele lui Strabon … armata
dacă putea să mobilizeze 200.000 de oameni”. ”Epitetul ritual războinic” –
însă, am adăuga noi, strâns legat úi de manifestările unui zeu (suprem) se
putea primi atributul de Lycourgos úi deci, credinĠa magică în
reprezentările lupului - ”a triumfat în momentul maximei expansiuni,
politice úi militare a regatului. Era triumful tinerilor lupi” (Mircea Eliade,
”De Zalmoxis… ”, Op. cit., p. 23).
97
La daci s-ar fi putut ca numele să nu mai aibă înĠelesul primar, termenul

curent pentru lup să fie altul, ceea ce ar demonstra vechimea motivului
păstrat: vlah. Acest lucru s-a întâmplat mai târziu, când românii au purtat
numele actual sau cel de vlahi, olahi, volohi etc., ne mai indicând originea
totemică a apelativului. În orice caz, un argument pentru această origine
este úi faptul că la primitivi ”antroponimul nu este numai un atribut
abstract al individului, ci el este considerat - úi totodată simĠit – de către
fiecare ca ceva foarte concret, care are legături substanĠiale cu persoana
sa. Mai mult, … numele se confundă cu individul însuúi: el face parte
integrantă din fiinĠa sa psihofizică” (P. Caraman, ”Les bases mystique de
l’anthroponime”, Extras, f.a.). A considera numele dacilor de origine
totemică, deci arhaică, poate preindoeuropeană, dar cu siguranĠă nu
mai târziu de perioada indoeuropeană, totem fie legat de cultul
strămoúilor, fie dobândit prin iniĠiere, ni se pare cel mai plauzibil.
Pierderea semnificaĠiei mitice a numelui sau dispariĠia sa se datorează
noilor factori materiali úi spirituali cu care a venit în contact populaĠia
carpato-danubiană: ”Orice mitologie biruie, domină úi modelează forĠele
naturii în imaginaĠie úi cu ajutorul imaginaĠiei; ea dispare deci odată cu
începerea dominaĠiei reale a omului asupra forĠelor naturii” (S. A. Tokarev,
”Religia în istoria...”, Op. cit., p. 395), se produce deci ”o părăsire a planului
referenĠial mitologic, o treptată desacralizare” (Anca Irina Dragomir, ”Popular
Beliefs an Folklore”, Recenzie, în REF, nr. 4, 1972). Însă totdeauna tradiĠiile
populare pot păstra urme ale acestor reprezentări mitice, printre care úi
unele elemente de totemism. Astfel de reminiscenĠe pot fi sesizate úi la
romani. Cele 3 triburi etrusce erau conduse de taur, coĠofană úi lup, din
care descind cele 3 ramuri, printre ele fiind úi hirpinii (hirpus=lup). La
greci multe figuri de zei ”deúi antropomorfe, păstrează urme ale originii
lor animalice, sau ale legăturii cu vreun animal. De pildă, Apolo are
legătură cu lupul, Artemis – cu o ursoaică sau căprioară...” (K. Marx, Fr.
Engels, ”Despre artă”, vol. I, Buc., EP, 1966, p. 131). La maghiari ”drept mărturie
a descendenĠei de origine totemică a unor triburi úi grupuri de populaĠie
maghiară stau diversele nume proprii maghiare din secolele al XII-lea úi
al XIII-lea, ca akos (pasăre albă, vultur alb)... kurd (lup)” etc. (Mihai Pop,
”Fundamentarea útiinĠifică”, Op. cit., p. 10).
ùi legenda lui Romulus úi Remus poate fi o redare ”folclorizată” a unor
ritualuri iniĠiatice, comune la indoeuropeni, deci úi la romani. Imitând
modelul mitic – zeul-lup Marte - úi respectând restricĠiile impuse ( a trăi
ascunúi, în pădure etc.), ca ”lupii” – Vz. úi iniĠierea couros-ilor
lacedemonieni -, iniĠiaĠii se năúteau – în sensul renaúterii, în sensul de a
deveni ”altul” – mama lor fiind nu întâmplător Silvia (silva, ae=pădure;
Silvia – pădureaĠa, cum o numeúte Gh. Muúu în cartea sa, amintită în acest
studiu; Cf. úi ceilalĠi daimoni ai pădurii: Silvanus – reprezentat în piele de
lup). Astfel dobândind, prin iniĠiere, atributele descendenĠei din lup, ei sunt
în stare să conducă un popor, să săvârúească acte de vitejie etc.
98
Dacii n-au păstrat, se pare, asemenea legendă. Poate că au avut-o, aúa cum
orice nume etnic al popoarelor are o legendă. Dar, prin contactul cu alte
populaĠii, úi mai ales când acestea vin ca învingătoare, se poate să se fi
întâmplat o suprapunere a lor, legenda autohtonă pierzându-se de-a lungul
timpurilor (mai ales că nu a fost ”păstrată” nici prin scriere úi a căzut ”în
dizgraĠie”); cât despre noua legendă, impusă, s-ar fi putut întâmpla un
”refuz” din partea autohtonilor, contribuind la aceasta úi eterogeneitatea
celor veniĠi să se stabilească pe teritoriul carpato-danubian. În aceste
condiĠii ambele legende puteau, în noul context social-economic, úi politic,
să ”involueze”, pierzându-úi sensurile simbolice anterioare. Chiar în cazul
unei reformulări ulterioare a mitului, pierderea sensului iniĠial era
inevitabilă, însemna o schimbare, úi din complexul de credinĠe figurativ-
reale să nu răzbată, peste veacuri, decât foarte puĠin, contaminate de
reprezentările real-practice legate de ocupaĠia locuitorilor, úi care încep să
capete o pondere mai mare datorită evoluĠiei economico-sociale. Doar
lycanthropia, deúi alterată înspre vrăjitorie, poate fi considerată descendentă
directă din aceste imitaĠii rituale ale modelului mitic; însă unele sensuri
pot fi descifrate úi în unele legende etiologice, sau cele despre ”patronii”
lupilor, ori alte credinĠe úi rituri de natură real-practică.
LISTA ABREVIERILOR:
AAF – Anuarul Arhivei de Folklor
AMET – Anuarul Muzeului de Etnografie al Transilvaniei
BMI. – Buletinul Monumentelor Istorice
BPT – Biblioteca pentru toĠi
CCP – Casa CreaĠiei Populare
CICPMAM – fostă CCP
CSTF – Comunicări útiinĠifice pe teme folclorice, Baia Mare, 1973
CAPA – CreaĠia Artistică Populară Azi, CCES, Uz intern, 1973
EER – Editura Enciclopedică Română
EL – Editura pentru Literatură
EP – Editura Politică
ES – Editura de Stat
LLIT – Limbă úi Literatură
MAG. IST. – Magazin istoric
PRESENCE – PRESENCE des lettres et des arts, organ du CIPAF, trimestriel,
1971
REF – Revista de Etnografie úi Folclor
SA – Studii úi Articole, Societatea de ùtiinĠe filologice, Filiala Baia Mare
TBCM – Transilvania, Banatul, Criúana úi Maramureúul
BIBLIOGRAFIE (Selectivă):
Vasile AdăscăliĠei, ”Teatrul popular de Anul Nou din judeĠul Vaslui”, CCP, Vaslui,
1971.
Vasile Alecsandri, ”Poezii populare ale românilor”, E.L., /Buc./, 1966.
Allan, Schiff, Kramer, ”Cine se teme de spirite?”, E.L., Buc., 1973.
99
Paul Anghel, ”O istorie posibilă a literaturii române”, în FAMILIA, an 8 (108), nr.
2 (78), februarie 1972, p. 11-14.
Anca Balaci, ”Mic dicĠionar mitologic greco-roman”, E.S., Buc., 1966.
BANATICA, I, ReúiĠa, 1971.
Tancred BănăĠeanu, ”Arta populară din Nordul Transilvaniei”, CCP, Baia Mare,
1969.
Dumitru Berciu, ”Arta traco-getică”, Buc., 1969.
Dumitru Berciu, ”Lumea celĠilor”, Buc., 1970.
Dumitru Berciu, ”Zorile istoriei în CarpaĠi úi la Dunăre”, Buc., 1966.
Dumitru Berciu, ”Originalitatea artei traco-getice”, pp. 23-25, în MAG. IST., an I,
nr. 5, 1967.
Rudolf Bergner, ”In der Marmaros”, Munchen und Leipzig, 1885.
Lucian Blaga, ”Elogiu satului românesc”, Discurs de recepĠie la Academie, 1937.
Lucian Blaga, ”SpaĠiul mioritic”, Buc., 1936.
I. Valeriu Bologa, ”Raportul din 1756 al unui chirurg german despre credinĠele
românilor asupra moroilor”, în A.A.F, III, 1935.
Gheorghe Brătescu, ”Procesele vrăjitoarelor”, EER, Buc., 1970.
Brehm, ”Lumea animalelor, după...”, ES, Buc., 1964.
Nicolae Bucur, C. Costin, ”Pagini din creaĠia folclorică a unui sat – Livezi,
Harghita”, CICPMAM, Harghita, 1972.
I. A. Candrea, ”Graiu, datini, credinĠe”, BPT, Buc., f.a.
I. A. Candrea, ”Iarba fiarelor. Studii de folklor”, Buc., 1928.
I. A. Candrea, ”Poreclele la Români”, Buc., 1895.
I. A. Candrea, ”Simbolismul în terapeutica populară. Magia imitativă – simila
similibus curantur”, Buc., 1940.
Dimitrie Cantemir, ”Descrierea Moldovei”, Ed. Acad., Buc., 1973.
Petru Caraman, ”Les bases mystiques de l’anthroponimie”, Extras, f.a.
Petru Caraman, ”Substratul mitologic al sărbătorilor de iarnă la Români úi Slavi.
ContribuĠie la studiul mitologiei creútine din orientul Europei”, Iaúi, 1931
(Extras din ARHIVA, vol. XXXVIII – 1931).
George Călinescu, ”Estetica basmului”, EL, /Buc./, 1965.
George Călinescu, ”Principii de estetică”, EL, Buc., 1968.
Vasile Cărăbiú, ”Nedeile”, CCP Oltenia, 1966.
C. W. Ceram, ”Zei, morminte, cărturari. Romanul arheologiei”, ES, Buc., 1968.
Abel Chevalley, ”La Bete du Gevaudan”, Gallimard, 1972.
Louis Chochod, ”Histoire de la Magie et de ses dogmes”, Payot, 1971.
Gh. F. Ciauúanu, ”SuperstiĠiile poporului român în asemănare cu ale altor popoare
vechi úi nouă”, Buc., 1914.
Em. Condurachi, ”Miraculoasa lume a tracilor”, pag. 2-9, în MAG. IST., an VI, nr. 8,
1972.
J. Charles Cornish, ”Les animaux vivants du monde. Histoire naturelle”,
Flammarion, f. a.
D. Ap. Culea, ”Datini úi muncă”, I-II, 1943.
Hadrian Daicoviciu, ”Dacii”, EL, /Buc./, 1968.
”De la Dragoú la Cuza-Vodă. Legende populare româneúti”, EL, / Buc./, 1966.
Ladislau Debreczeni, ”Arta populară maghiară ardeleană”, în TBCM, Buc., 1929.
Vasile Doniga, ”Colinda Meúterul Siminic (Manole)”, SA, I, Baia Mare, 1970.
100
N. I. Dumitraúcu, ”Strigoii din credinĠele, datinile úi povestirile poporului român”,

Buc., 1929.
Emile Durkheim, ”Les formes elementaires de la vie religieuse. Le systeme
totemique en Australie”, Paris, 1925.
N. I. Dumitraúcu, ”Strigoii din credinĠele, datinile úi povestirile poporului român”,
Buc., 1929.
EDUCATORUL, Organ al Azilului ”Elena D-na”, Buc., 1883-1884.
Mircea Eliade, ”Cosmologie úi alchimie babiloniană”, Ed. Vremea, 193?
Mircea Eliade, ”De Zalmoxis a Gengis-khan”, Payot, Paris, 1970.
Mircea Eliade, ”Images et Symboles”, Gallimard, 1952.
E. E. Evans-Pritchard, ”La religion de primitifs a travers les theories des
anthropologues”, Payot, Paris, /1971/.
Oct. Floca, Wanda Wolski, ”Aedicula funerară în Dacia romană”, p. 4-50, în BMI,
an XLII, nr. 3, 1973.
GAZETA TRANSILVANIEI, an 51 (1888), an 52 (1889).
V. I. Georgiev, ”Originile scrisului: Mesopotamia sau sud-estul Europei?” (Interviu
de Sts. Andreescu), p. 18-20, în MAG. IST., an VI, nr. 3, 1972.
Ion Gheorghe, ”Zeii Zamolxeos – triplex zexes”, p. 3-4, în SĂPTĂMÂNA, serie
nouă, nr. 163, 1974.
Artur Gorovei, ”CredinĠi úi superstiĠii ale poporului român”, Buc., 1915.
Jean-Michel Goux, ”Biologie et comportement humain”, p. 8, în L’HUMANITE, nr.
9089, 1973.
I. C. Gulian, ”Mit úi cultură”, EP, Buc., 1968.
Traian Herseni, ”Homo loquens”, p. 9, în TRIBUNA, an XVIII, nr. 19, 1974.
HISTOIRE UNIVERSELLE illustree des pays et des peuples, Nouvelle edition,
Tome I, MCMXXXII, Paris.
George S. Ioneanu, ”Mică colecĠiune de superstiĠii populare româneúti”, Buzău,
1888.
Nicolae Iorga, ”Sur le blason de Princes roumaines”, 4 pag., extras din REVUE
HERALDIQUE ET ONOMASTIQUE, /f.a./.
Grigore M. Jipescu, ”Opincaru, cumu ieste úi cumu tribuie să hie săteanu”, Buc.,
1881.
A. von Keymelen, ”L’art animalier dans la medaille”, Anvers, 1973.
Hanageorg Killyen, ”O nouă útiinĠă : etologia”, p. 7, în ASTRA, nr. 12, 1973.
J-M Laurin, ”Les Croisements des Hommes-Animaux”, în PRESENCE, n. 44.
Claude Levi-Strauss, ”Gândirea sălbatică. Totemismul azi”, ES, Buc., 1970.
Henri Lhote, ”Frescele din Tassile”, Buc., 1966.
Julius Lips, ”Obârúia lucrurilor. O istorie a culturii omenirii”, ES, /Buc./, 1964.
Sim. Fl. Marian, ”Sărbătorile la Români”, Studiu etnografic, vol. I-III, Ed. Acad.,
Buc., 1898-1901.
N. Mărgineanu, ”CondiĠia umană”, ES, 1973.
M. E. Matie, ”Miturile Egiptului antic”, ES, Buc., 1958.
MERIDIANE ’73, Buletin de comentarii úi reportaje, Agerpres, 42, 1973.
P. A. Mihăilescu ”Întâlnire cu arta africană”, PrefaĠă de Eugen Schileru, Buc., 1968.
Tiberiu Morariu, ”Emigrări maramureúene în Transilvania”, p. 667-677, în
TRANSILVANIA, an 75, nr. 8-9, Sibiu, 1944.
Ion Muúlea, ”Cercetări folclorice în ğara Oaúului”, Cluj, 1932.
Gheorghe Muúu, ”Zei, eroi, personaje”, ES, Buc., 1971.
101
Gheorghe Muúu, ”Din istoria formelor de cultură arhaică”, ES, Buc., 1973.
P. V. Năsturel, ”Steagul, stema românească, însemne domneúti, trofee”, Buc., 1903.
Ion Neculce, ”LetopiseĠul ğării Moldovei”, ESPLA, Buc., 1956.
Marieta Nicolau, ”Alaska, patria totemurilor”, Buc., 1973.
Elena NiculiĠă-Voronca, ”Datinile úi credinĠele poporului Român, adunate úi
aúezate în ordine mitologică de…”, vol. I, CernăuĠi, 1903.
Elena NiculiĠă-Voronca, ”Studii în folklor”, Buc., 1908.
A. Nour, ”CredinĠe, rituri úi superstiĠii geto-dace”, Buc., 1941.
OMAGIU lui I. Bianu, Buc., 1927.
ORTODOXUL, Foaie eclesiastică, redactată de Dr. G. Zotu, an I, nr. 1-7, Buc., 1880.
Tudor Pamfile, ”Boli úi leacuri la oameni, vite úi păsări după datinile úi credinĠele
poporului român, adunate din comuna ğepu (Tecuciu)”, Buc., f.a.
Tudor Pamfile, ”Povestea lumii de demult după credinĠele poporului român”, Buc.,
1913.
Cezar Papacostea, ”EvoluĠia gândirii la greci. I. Introducere”, Ed. Casei ùcoalelor,
/Buc./, /1927/.
Tache Papahagi, ”Graiul úi folklorul Maramureúului”, Buc., 1925.
Vasile Pârvan, ”Dacia”, Ed. a V-a, 1972.
Nicolae Petrescu, ”Primitivii. Organizare-instituĠii-credinĠe-mentalitate”, Caa
ùcoalelor, 1944.
Liviu Petrina, ”Ainii, aborigenii Japoniei”, /Buc./, 1970.
Emil Petrovici, ”Folklor din Valea Almăjului”, p. 25-158, în AAF, III, 1935.
Mihai Pop, ”Caractere naĠionale úi stratificări istorice în stilul basmelor populare”,
în REF, nr. 1, 1965.
Mihai Pop, ”Necesitatea fundamentării útiinĠifice a acĠiunilor de promovare a
folclorului”, în CAPA, CCES, Uz intern, 1973.
Radu Popa, ”ğara Maramureúului în veacul al XIV-lea”, Ed. Acad., 1970.
Ioan Cav. de Puúcariu – ”Date istorice privitorie la familiile nobile române, culese
de …”, Tom I, II, Sibiiu, 1892, 1895.
M. Ralea, T. Herseni, ”Introducere în psihologia socială”, ES, Buc., 1966.
ROMÂNIA, Organ liberal-conservator, an VIII, 1891.
SAGA despre Njal. Gunnar úi Njal., ELU, /Buc./, 1963.
Paul Sebillot, ”Le Folklore de France”, Paris, /1968/.
E. D. O. Sevastos, ”Călătorii prin ğara Românească”, Iaúi, 1888.
Lazăr ùăineanu, ”Studii folklorice”, Buc., 1896.
S. A. Tokarev, ”Religia în istoria popoarelor lumii”, EP, 1974.
V. A. Urechia, ”Patria romana. NotiĠe de…”, Buc., 1868.
Henri Wald, ”Limbaj úi valoare”, EER, Buc., 1973.
Baia Mare, Bucureúti, 1974
102
ùcoala Mihai Pop úi cercetările etnologice

maramureúene contemporane
1. - De la Apúa de Jos la Glod.

Coordonate istorico-geografice. DescendenĠă.
Mihai Pop s-a născut în Glod (azi în com. Strâmtura, pe Valea Izei, jud.
Maramureú) la 18 noiembrie 1907. PărinĠii săi Iulia (n. Lazăr) úi ùtefan Pop
(Papp, în ortografia vremii) erau originari din Apúa de Jos, pe malul drept al
Tisei.
Apúa de Jos - (rut. Dubrova, ucr. Dibrova, ung. Alsoapsa) este aúezată la confluenĠa
râului Apúa în Tisa, în aval de Sighetul MarmaĠiei; descoperiri din epoca bronzului
(depozit de 5,5 kg.); în 1387 “Also Vapsa” dăruită lui Ioan Românul “fily Dragumery”,
nepotul de soră al “Magnificorum Virorum Balk et Drag Wayvodae” (Ioan Mihalyi de
Apúa, “Diplome maramureúene din veacul XIV-XV”, Sighet, 1905, dipl. 52). În 1456,
la cererea lui Ioan Huzău – “Johannis Hozyu” -, Costa Pop, Danilă - “Danielis” -,
Blasiu, Jacob úi Iuga - “Blasy et Iacobi ac Iwga” - se face hotărnicia domeniilor Apúa de
Mijloc úi Apúa de Jos, hotarele începând de la muntele CremeniĠa - “acolo se cunosc úi
azi urmele castrului, redicat probabil în timpul Dacilor” (I. Mihalyi, op. cit., dipl. 229).
În 1484, Doamna Veronica, văduva lui Lazăr din Apúa, cu fiul său Mihail, se introduc
“fără contrazicere în partea a patra a moúielor Apúa de Mijloc úi Apúa de Jos”
(I.Mihalyi, op. cit., dipl. 325). Din Apúa de Jos îúi au originea familiile nobile ai căror
urmaúi trăiesc úi astăzi aici: Albu alias Cosma, Borca, Fedea, Filip, Ioanes, Lazar, Pop
alias Simon, Simon, Simon úi Simion, Vida úi Vlaúin (Vz. Al Filipaúcu, “Istoria
Maramureúului”, editura Cultura NaĠională, Buc., 1940, p. 93; I. Mihalyi, op. cit., p.
145, 149).
În 1893 Apúa de Jos are 849 case, 3998 loc.; cătune: Valea Plopilor, Valea Malului,
Valea Scradei, Citera, Chechiú, Opesina, Cireúi, BouĠ, Valea Peúterii, BotcăuĠi (BâĠcău),
Dealu Ursului, Leurda, Valea úi Dealu Igovii, Hodorova; 2 parochii greco-catolice cu
două biserici din lemn, una datând din 1561 (probabil construitâ pe un lăcaú mai vechi,
de vreme ce, la 1526, se consemnează preot Dominicus Pop), cealaltă de la 1776.
Familia Pop – (scrisă úi Pap sau Papp) este amintită prima dată la 1365: Papp de
Szaploncza (SăpânĠa) “cu diplomă de la Ludovicu, din a. 1365” are 5 familii în
Apúa de Jos (Ioan Cavaler de Puúcariu, “Date istorice privitoare la familiile nobile române”,
vol. I úi II, ed. A II-a, Editura SocietăĠii Culturale “Pro Maramureú – Dragoú Vodă”, Cluj-Napoca,
2003, vol. II, p. 288; vz. úi vol. I, p. 15). În 1345 este amintit Stan de Sarasău, fiul lui
Gherheú [Gerhardt]. Joody Pal (în “Cercetarea calităĠii de nobil în Comitatul Maramureú”,
ed. a II-a, Editura SocietăĠii Culturale “Pro maramureú – Dragoú Vodă”, Cluj-Napoca, 2003, p.
23) face genealogia familiei:
Gherheú (Gherhardt) ---- Stan din Sarasău (1345)
Vladimir (1390)
/
Tivadar (SaplonĠai) Petru (1470) Stan
Nichifor
Cristofor
Tivadar Costea Pop (1482) Petru Pop (1482)
Costea úi Petru Pop sunt strămoúii familiilor Pop din SăpânĠa úi Apúa de Jos.
103
În 1428 este amintit “Ioan, fiul lui Balotă Pop” (J. Pal, op. cit., p. 138).
În 1456: “Costea úi Daniel Pop, nobili în Apúa” (Idem, p. 66, p. 138).
În 1506 “nobil Ioan Pop, fiul lui Ladislau, Ignat Pop, Teodor Pop, un alt Ioan
Pop” au proprietăĠi în Apúa de Jos (Idem, p. 66, p. 116); tot acum “doamna (nobilă)
Salomena Bacoú úi Ioan Pop, nobil din Apúa de Jos, presbiter, îúi împart între ei,
solemn, bunurile în faĠa nobililor Ioan Iodi, Grigore Hozău, Ladislau Vida úi
Alexe Pop, din Apúa de Jos” (Idem, p. 139).
Într-o diplomă de la 1863, acordată lui Pap alias Popilyan de Apúa, sunt descrise
“armalele de nobilitate: pe scut ceruleu, un huszar pe cal negru, îmbrăcat cu
braci roúii, coturne galbine, manta de lup, cu sabia scoasă – pe un câmp verde”
(Puúcariu, II, op. cit., p. 283).
În 1708 se recunoaúte calitatea de nobil lui Simion Pop úi altora: “ei, din
vremuri străvechi, au fost consideraĠi dintotdeauna nobili” (J. Pal, op. cit., p. 225).
În Apúa de Jos au fost úi preoĠi Pop: presbiterul Ioan Pop la 1506, Dominicus
Pop la 1526, Baziliu Papp între 1825-1847 (Tit Bud, “Date istorice despre
protopopiatele, parochiile úi mânăstirile române din Maramureú din timpurile vechi până în anul
1911”, Culese úi scrise de Tit Bud, Gherla, 1911, p. 18). Notă: Cercetările noastre nu úi-au
propus, desigur, să stabilească descendenĠa directă a Prof. Mihai Pop, oferind
doar câteva jaloane în cercetările celui care va îndrăzni să stabilească filiaĠia,
luând în considerare sistemul de înrudire, endogamic úi exogamic, al familiilor
nobile maramureúene, de care era preocupat úi Profesorul.
Începând cu 1920, Apúa de Jos úi celelalte sate maramureúene din dreapta Tisei,
până la Talabârjaba, au făcut parte, pe rând, din Cehoslovacia, între 1939-1944
din Ungaria, din 1944 din URSS, iar, după destrămarea Uniunii Sovietice, din
Ucraina.
Preotul ùtefan Pop, tatăl lui Mihai Pop, a fost preot în Glod (1906-1910), apoi
protopop al tractului Iza cu sediul în Dragomireúti (1911-1913); (vz. “Erogatiunea
basericei din Glod, 1906-1913, cu semnăturile úi scrisul tatălui său, Arhiva Bisericii din Glod); a
ridicat, între 1907-1911, biserica de zid din Slătioara (filie a parohiei din Glod),
cu hramul Cuvioasa Paraschiva, Tit Bud menĠionând că “pentru gătarea” ei “s-a
ostenit mult preotul zelos ùtefan Pop” (T. Bud, op. cit., p. 45). După 1913 se pare că
s-a întors în Apúa de Jos, unde “în perioada interbelică... a început să
funcĠioneze o societate de cultură cu caracter românesc – organizată de preotul
de la Apúa de Jos, ùtefan Pop – tatăl lui Mihai Pop, regele folclorului românesc,
cu doi fii studenĠi la Universitatea de la Bucureúti. Societatea a fost numită
<SfinĠii Arhangheli Mihail úi Gavril> după numele hramului Mănăstirii
episcopeúti Peri. Societatea organiza vara serbări naĠionale, înfiinĠa filiale prin
satele româneúti, aranja biblioteci cu cărĠi scrise în limba română. Apúa de Jos
era considerată centrul intelectual úi cultural al Românilor din Cehoslovacia”
(Dr. Ion M. Botoú, “Românii din Transcarpatia , Maramureúul istoric”, Ed. Macarie, Târgoviúte,
2003, p. 28, apud “Almanahul presei române din Ardeal úi Banat”, 1928, p. 117).
2.- De la Sighet la Bucureúti, Praga, Varúovia, Cracovia, Bonn úi iar la
Bucureúti. O viaĠă de om pentru o ùcoală.
Mihai Pop, în 1925, la 18 ani, absolvă Liceul “Dragoú Vodă” din Sighet. Apoi
Universitatea de litere úi filosofie din Bucureúti (1925-1929), după care urmează
studii de specializare la Praga, Bonn, Varúovia, Cracovia (1929-1934).
104
Îúi dă doctoratul în filologie la Universitatea din Bratislava (1942).

PrezenĠa sa la Praga úi la Bratislava nu ne miră, familia sa fiind în Apúa de Jos,
localitate care, între cele două războaie mondiale întâmplate în sec. XX, făcea
parte din Cehoslovacia; la fel, nici, mai târziu, conferirea Medaliei pentru
Merite în RelaĠiile Româno-Cehoslovace.
A fost dr. doc. în útiinĠe filologice al UniversităĠii din Bucureúti. Cariera
universitară o începe ca asistent universitar (1936-1939) la catedra de literatură
română a UniversităĠii din Bucureúti condusă de D. Caracostea, apoi cercetător
útiinĠific (1948-1965), conferenĠiar (1957-1962) úi profesor (1962-1965),
director al Institutului de Etnografie úi Folclor din Bucureúti (1965-1975).
Între 1929-1936 participă la cercetările sociologice ale Institutului Social
Român condus de D. Gusti, Preúedinte al SocietăĠii InternaĠionale de Etnologie
úi Folclor (1971), membru al mai multor societăĠi internaĠionale, primind (1967)
premiul internaĠional “I. G. Herder”, redactor úef al “Revistei de Folclor” (din
1956), apoi redactor responsabil al aceleiaúi publicaĠii, devenită “Revista de
etnografie úi folclor”; a fost invitat, de numeroase ori, la prestigioase
universităĠi din Europa, U.S.A. úi Japonia.
A trecut în eternitate în anul 2000.
Opera omnia n-am putea spune că este restrânsă, mai potrivit ar fi să o numim
esenĠială. Profesorul era, cum spunea adeseori, de structură “orală”, mândrindu-
se cu originea sa úi cu retorica tăranilor nobili maramureúeni care, la întrunirile
importante, se adresau obútei cu sintagma: “OnoraĠi Boieri úi Domni de viĠă
veche”. Se confunda cu lumea tradiĠională úi încerca să-i găsească resorturile
intime în contextul transformărilor benefice úi/sau mai puĠin benefice ale lumii
moderne pe care a perceput-o cu acuitate peste 8 decenii. Dacă “rememora
adesea, ca un exemplu teza sa de licenĠă, condusă de Ovid Densuúianu, care ar
fi avut numai câteva pagini” (Mihai Pop, “Folclor românesc”, Ed. Grai úi Suflet – Cultura
NaĠională, Buc., 1998, p. 344), la apariĠia celor două volume de “Folclor românesc”,
în “Cuvânt lămuritor” spunea: “Acum, când mă uit la sumarul acestor două
volume, cuprinzând peste 700 de pagini, nici nu-mi vine să cred că eu am scris
úi am publicat atâta, fiindcă toată viaĠa mea m-am ferit să scriu úi să public cu
toptanul, zicându-mi că úi în puĠine rânduri poĠi spune multe, dacă ai ce spune”
(M. Pop, “Folclor românesc”, I, p. VI, s. n.).
Deúi i s-a “imputat, direct sau indirect că ar fi publicat prea puĠin, Profesorul
Mihai Pop a scris, totuúi, destul de mult” (vz. Fiúă biografică, în Mihai Pop, “Folclor
românesc”, vol. II, op. cit. p. 344). Timp de peste úapte decenii este prezent cu studii
în reviste româneúti úi din străinătate, precum úi cu câteva volume, de sinteză
sau de teorie úi metode de cercetare a folclorului. Cele mai importante - cu
excepĠia volumelor “Obiceiuri tradiĠionale româneúti” (1976; ediĠie revăzută
1999) úi “Folclor literar românesc”, în colaborare cu P. Ruxăndoiu (1976; ediĠia
a II-a 1978; ediĠia a III-a 1991) - au fost publicate în “Folclor românesc”, vol. I
– Teorie úi metodă, 358 pag., vol. II – Texte úi interpretări, 356 pag, Editura
Grai úi Suflet – Cultura NaĠională, Buc., 1998, prin grija lui Nicolae
Constantinescu úi Alexandru Dobre.
105
Prin întreaga sa activitate, în care “predomină latura de îndrumare úi orientare a

cercetărilor de folclor” (Iordan Datcu, “DicĠionarul etnologilor români”, II, p. 161), Mihai
Pop “a modelat o úcoală de etnologie românească, oferindu-i repere, surse de
informaĠie, metode, instituĠializând-o”, însă a creat úi “o instituĠie neoficială
încă, dar recunoscută” úi chiar astăzi “prezenĠa profesorului este activă” (Rodica
Zane, “Cartea úi autorul”, în M. Pop, “Obiceiuri tradiĠionale româneúti”, Ed. Univers, Buc., 1999,
p. 220). După “ùcoala Dimitrie Gusti” în sociologie, se poate vorbi de “ùcoala
Mihai Pop” în etnologie, sau “efectul Mihai Pop” (vz. “ùcoala Mihai Pop”, ediĠie
îngrijită de Gheorghe Deaconu úi Ioan ùt. Lazăr, Râmnicu Vâlcea, 1997; Silviu Angelescu,
“Mihai Pop úi cercetarea etnologică românească”, în revista “Datina”, nr.3-4, 1997, p. 17 sq.). “O
úcoală” prin care “folcloristica românească intra decisiv în circuitul
internaĠional úi este recunoscută ca atare” (vz. “Fiúă biografică”, în M. Pop, “Folclor
românesc”, II, op. cit., p. 345).
De la primul studiu publicat în “Arhiva pentru útiinĠa úi reforma socială”, X
(1932), nr. 1-2 [“ContribuĠii la studiul limbilor speciale din Cornova:
păsăreasca”], Mihai Pop este prezent frecvent în majoritatea revistelor de
specialitate úi anuarele universitare din Ġară, precum úi în numeroase publicaĠii
din străinătate. Proiectele sale de cercetare, analize ale stării folcloristicii
româneúti, perspectiva circumscrierii cercetărilor româneúti în sfera
internaĠională fac obiectul a numeroase studii, între care cităm: “Problemele úi
perspectivele folcloristicii noastre”, 1956 (vz. M. Pop, “Folclor românesc”, I, op. cit., p.
1-32), în care semnalează absenĠa unor lucrări de mai mare cuprindere,
necesitatea cercetării Ġinând seama de ansamblul faptelor de folclor, dar
observând úi că “diferenĠele dintre Ġinuturi tind să se úteargă” (p. 18); “Noi
orientări n studiile de folclor”, 1958 (Idem, p. 33-54), cu interesanta observaĠie:
“Folcloriútii tradiĠionaliúti studiau creaĠia populară ca un fenomen pe cale de
dispariĠie. Această concepĠie este astăzi definitiv părăsită la noi úi tinde să fie
părăsită úi în Ġările apusene. Cu toată preĠuirea pe care o acordă tradiĠiei
folclorice valoroase, folcloriútii nu pot privi global úi nu se pot situa pe poziĠii
opuse progresului... de dragul păstrării unor bunuri folclorice depăúite úi ca atare
părăsite de popor” (Idem, p. 49); “TradiĠie úi înnoire în folclorul român
contemporan”, 1959 (Idem, p. 65-74), în care se aduc în discuĠie orientările în
studiul tradiĠiei, însă preocupările nu sunt pentru “a o păstra cu orice preĠ
neschimbată, ci interesul pentru modul în care ea se înnoieúte” (Idem, p. 65);
“Îndreptar pentru culegerea folclorului”, volum, 1967 (Idem, p. 95-150); “Corpus-
ul folclorului românesc”, 1969 (Idem, p. 196-206) – bazându-ne “pe o clasificare
funcĠională a genurilor úi speciilor, care să redea cât mai fidel situaĠia lor în
realitatea folclorică vie, corpus-ul ar putea cuprinde... capitole însumând uneori
mai multe volume (Idem, p. 203); “Le fait folklorique, acte de communication”,
1970 (Idem, p. 215-219); “Folclorul în contemporaneitate”, 1971 (Idem, p. 237-247) –
consideraĠii “privind folclorul ca un bun de continuă comunicare între oameni,
ca un bun de schimb”, putându-se “emite ipoteza existenĠei, la două extreme, a
folclorului tradiĠional al societăĠii rurale autarhice úi a folclorului bun de
consum al societăĠii industriale de astăzi” (Idem, p.237); “Problemes généraux de
l'ethnologie européene”, 1973 (Idem, p. 266-283); “Orientările actuale ale
106
antropologiei culturale”, 1988 (Idem, p. 313-318) – se subliniază “tendinĠa

integratoare” care “astăzi domină în antropologia culturală”, afirmându-se “nu
numai necesitatea cercetărilor pluridisciplinare, ci úi aceea de a avea în vedere,
întotdeauna, ansamblul úi locul diferitelor domenii în acest ansamblu, de a
desprinde nu numai pentru domenii izolate, ci úi pentru întreg, sisteme de
concepte úi valori” (Idem, p. 313).
Studiile privind teoria úi metodele de cercetare, alături de volumele “Obiceiuri
tradiĠionale româneúti” (1976, ed. a doua 1998), “Folclor literar românesc” (în
colaborare cu Pavel Ruxăndoiu, 1976, ed. a doua 1978, ed. a treia 1991), precum úi cele de
analiză úi interpretare a textelor - MioriĠa, Meúterul Manole, Cântecul popular
epic, despre lirica populară, căluúul, măúti etc. etc. - (vz. M. Pop, “Folclor românesc”,
II, op. cit.), îl situează pe Mihai Pop printre marile personalităĠi ale culturii
româneúti contemporane.
3.- De la Bucureúti din nou “acasă” în Maramureú
“Eu, de felul meu, sunt de acolo”, din România Mică, aúa cum zic azi cei din
Maramureúul din dreapta Tisei, despărĠit de trupul Maramureúului Voievodal
prin 1920. Descindea din maramureúenii din Apúa de Jos, care, prin delegaĠia
Comitetului NaĠional Român participantă la Alba Iulia în 1 Decembrie 1918,
scandau: “Trăiască România Mare de la Nistru până dincolo de Tisa!”. Dar n-a
fost să fie aúa.
Pentru a face Liceul “Dragoú Vodă” din Sighet, între cele două războaie se
trecea pur úi simplu, pe jos, podul de la Sighet-Cămara, chiar fiind în Bucureúti
sau la Praga putea veni oricând acasă, în sat, unde tatăl său era preot. După al
doilea război mondial, cortina de fier a închis toate drumurile, nu se putea trece
râul peste care oamenii se strigau unii pe ceilalĠi sau “ziceau” din ceteră (cum o
făcea, până de curând, George Bota din Slatina, Solotvino, care avea casa chiar
pe malul Tisei) ca să-úi anunĠe rudele despre evenimentele ce se petreceau în
neam: nunĠi, botezuri, înmormântări. Deúi în acea vreme nu-úi putea vedea
părinĠii úi rudele din “România Mică”, Profesorul Mihai Pop, venind în
Maramureú, se simĠea acasă úi întotdeauna era interesat de situaĠia
maramureúenilor. Cunoútea bine starea cercetărilor folclorice efectuate în acest
Ġinut. În “Cuvânt înainte” la reeditarea volumelor lui Ion Bârlea, “Literatură
populară din Maramureú” (vol. I-II, E.L., Buc., 1968), remarcând faptul că “folclorul
Maramureúului n-a intrat de la început în sfera de interes a folcloristicii
noastre”, însă “în momentul în care culegerea cântecelor populare capătă noi
înĠelesuri, creaĠia populară fiind menită să dezvăluie caracterele proprii
psihologiei poporului român, úi să fie documente de străveche cultură
românească, folclorul Maramureúului atrage atenĠia celor grupaĠi în cercul
<Orientul>, úi Mihai Eminescu se pregăteúte să Ġină în Maramureú conferinĠa sa
despre culegerea poeziei populare” (I. Bârlea, op. cit., p. V). Acest fapt ”se explică
prin situaĠia particulară pe care o ocupa Maramureúul în peisajul istoric úi etnic
al poporului român. ğară de baútină cu îndelungate tradiĠii voievodale, Ġara de
unde au pornit spre Moldova descălecătorii, loc al primelor traduceri în limba
română, Ġinut de margine cu obiceiuri strămoúeúti nealterate, Ġară ce păstrează în
107
biologic úi cultural esenĠe ale românităĠii noastre, Maramureúul capătă în

configuraĠia culturală a acelei vremi o semnificaĠie aparte, care se soldează, din
deceniile următoare până astăzi, cu interesul crescând pentru istoria úi cultura
lui populară” (Mihai Pop, în I. Bârlea, op. cit., p. V, s. n.).
După primele culegeri (Athanasie Marienescu, IoniĠă Scipione Bădescu) úi
începuturile miúcării folcloristice maramureúene la sfârúitul sec. al XIX-lea (vz.
Dumitru Pop, “Folcloristica Maramureúului”, Minerva, Buc., 1970, p. 21-52), vine epoca
marilor colecĠii, publicate la începutul sec. XX úi între cele două războaie
mondiale: Alexandru ğiplea, “Poezii populare din Maramureú”, Academia
Română, 1906; Tit Bud, “Poezii populare din Maramureú”, Academia Română,
1908; Tiberiu Brediceanu, “170 melodii populare româneúti din Maramureú”,
apărută abia în 1957; Béla Bartok, “Volksmusik der Rumanen von Maramures”,
Munchen, 1923; Ion Bârlea, “Balade, colinde úi bocete din Maramureú”, Casa
ùcoaleloer, 1924; Tache Papahagi, “Graiul úi folklorul Maramureúului”,
Academia Română, Buc., 1925.
Mai apar úi unele broúuri: Petre Lenghel Izanu, “Obiceiuri de Crăciun úi colinde
din Maramureú”, Sighet, 1938; Gheorghe Dăncuú, “Literatură populară.
Crestături úi crâmpeie”, Cluj, 1945.
După al doilea război mondial îúi continuă cercetările Petre Lenghel Izanu,
Andrei Grobei, Ion Berinde, Andrei Radu, Mihai Marina, Vasile T. Doniga dar,
destul de târziu, cam prin deceniul 7-8, vine o nouă generaĠie de cercetători.
În acele vremuri, în Maramureú, ca peste tot în Ġară, cultura úi oamenii de
cultură - nu numai în domeniul folclorului - erau consideraĠi “duúmani de
clasă”. Erau timpurile în care cei puúi să conducă multe destine, auzind de
cuvântul intelectual úi reĠinând doar semnificaĠia negativă a prefixului, spuneau:
“eu sunt telectual, nu intelectual ca voi”. Se striga úi la joc:
Ana Pauker úi Drăghici sau

ùi cu alĠi vo tri complici, Dă, Doamne, tăt omului
Atunci când s-o útimbat banu După bună voaia lui,
L-o puúcat pe Pătrăúcanu. Da' nu da colduúului:
De i-i da ce n-o avut
sau A face ce n-ai văzut.
Cobo(r)i, Doamne, pe pământ sau
Să vezi Stalin ce-o făcut: Dă, Doamne, cui ai mai dat,
C-o făcut din boi măgari Cel ce n-are-i învăĠat
ùi din Ġigani secretari, Că de-i da cui n-o avut
La Ġigani le-o dat paltoane I vede ce n-ai văzut
ùi i-o pus pe la raioane. De când Mă-Ta Te-o făcut.
Se publica úi se horea la radio sau pe scenă doar folclor “nou” (vz. Culegerile
“Maramureú, Ġară nouă”, apărută în Transkarpatia, la Ujgorod, prin anii 1958; “Folclor poetic nou”, Buc.,
1965, în care sunt prezenĠi úi “culegători”, am spune mai bine, versificatori din Maramureú. Nu dorim să le
Se înfiinĠa “Cântarea României”, despre care în Maramureú,
amintim numele).
imediat, s-a spus că este “Plânsul, Căinarea României”: “la noi numai morĠii se
108
cântă, nu se horesc”; se zice “cântare de petrecan'e, nu bocet”, “úi coconii când

zd'eară – plâng – se zice că se cântă”. În mai multe descântece, printre care úi
“De soare săc”, a se cânta înseamnă a plânge, a se văieta:
Se luară Ouară oauă de hier,
Pasăre de hier (fier) Scoasără puii de hier;
Cu clonĠu de hier, N-are puii cu ce-i vre(d)nici -
Cu pene de hier, Să cântă cu glas mare până-n ceri,
Să dusără-n pădure de hier, Cu lacrămi până-n pământ”...
Făcură cuibu de hier,
(Ion Bogdan, Mihai Olos, Nicoară Timiú, “Calendarul Maramureúului”, AsociaĠia Folcloriútilor úi
Etnografilor din Maramureú, “măiastra” - AsociaĠia Tinerilor Artiúti, Baia Mare, 1980, p. 122,
text nr. 558).
Sistemul centralizant a dorit să fie concentrate într-o singură mână, adică “pe un
singur picior” al gândirii politice de atunci, toate demersurile care priveau úi
cultura, inclusiv domeniul etnologic, amestecat cu “miúcarea artistică de
amatori” care avea rol, în special, de a influenĠa “masele populare”. O asemenea
instituĠie a fost Casa CreaĠiei Populare, cu subordonări în fiecare judeĠ. În
Maramureú s-a înfiinĠat în 1956. Numele s-a schimbat între timp, devenind
Centrul de Îndrumare a CreaĠiei populare úi miúcării artistice de masă, iar, după
ce, în 1974, Mihai Pop a fost înlocuit de la conducerea Institutului de Folclor al
Academiei, cele două instituĠii s-au comasat, pe plan central, devenind Institutul
de Cercetări Etnologice úi Dialectologice Bucureúti. Astăzi se numeúte, foarte
lung, úi reproducând întreg Regulamentul (tot provizoriu) de funcĠionare,
Centrul pentru Conservarea úi Promovarea Culturii TradiĠionale, cu puĠin timp
înainte fiind Centrul de Conservare úi Valorificare a TradiĠiei úi CreaĠiei
Populare, încât cei care căutau distribuĠia de conserve sunau să ne întrebe: “Alo!
Centrul de Conserve a JudeĠului?”.
Dintotdeauna însă marginile apără Centrul. Maramureúul, fiind la nordul Ġării,
“unde se agaĠă harta în cui”, úi útiind că România este “singura Ġară ale cărei
graniĠe sunt înconjurate numai de români”, a încercat, prin anumite
personalităĠi, să îúi apere identitatea culturală. În acei ani, dar mai ales “în
perioada ce a urmat înfiinĠării Institutului de Folclor din Bucureúti, folclorul
Maramureúului a beneficiat de o seamă de culegeri úi cercetări útiinĠifice pe
potriva importanĠei excepĠionale ce o prezintă în contextul folcloric naĠional”
(D. Pop, “Folcloristica..Maramureúului”, op. cit., p. 125). Se publică, destul de mult, , în
culegeri colective (Teodor Balú, “Pe-un picior de plai”, Folclor contemporan, 1957; “Folclor
din Transilvania”, I, Buc., 1962; “Folclor poetic nou”, Buc., 1965). De asemenea “în strânsă
legătură cu miúcarea artistică de amatori trebuie amintite úi înfăptuirile pe plan
editorial ale Casei CreaĠiei Populare de la Baia Mare” (D. Pop, op. cit., p. 125). Se
publică volumele: Gheorghe Popescu-JudeĠ “Jocuri populare din Oaú úi
Maramureú”, 1963; “CreaĠii úi creatori populari”, 1964; Francisc Nistor,
“OrnamentaĠii în lemn”, 1967; Tancred BănăĠeanu, “Portul popular din regiunea
Maramureú”, 1967; “TradiĠii maramureúene”, vol. I, 1967, vol. II, 1979;
Francisc Nistor, Mihai Dăncuú, “Măútile úi jocurile cu măúti”, 1968;.
109
“Maramureú”, album, 1968; Tancred BănăĠeanu, “Arta populară din nord-vestul

Transilvaniei”, 1969.
Momentul Mihai Pop
Profesorul Mihai Pop a sprijinit, direct sau indirect, apariĠia unor lucrări,
precum úi “favorizarea” unor cercetări în Maramureú. În 1966, fiind numit
director al Casei CreaĠiei Nicoară Timiú (n. 1929), un mare iubitor de folclor úi
având multe culegeri ale tradiĠiilor populare, dă o nouă orientare instituĠiei,
motivând, la sugestia Prof. Mihai Pop, necesitatea efectuării úi publicării
cercetărilor de folclor, acestea “fiind în sprijinul formaĠiilor artistice de
amatori”. Era úi o perioadă sumbră. Prin anii 1967-68, printr-o hotărâre a
conducerii judeĠene a partidului, miliĠia nu dădea voie să se mai colinde de
Crăciun în Maramureú. O experienĠă personală: fiind profesor în Săliútea de
Sus, pe valea Izei, a doua zi de Crăciun 1967, am mers cu autobusul la
Rozavlea, erau cam 15 km., la poetul Simion ùuútic Coman. Între satele ùieu úi
Rozavlea, mai mulĠi mascaĠi (“draci”) din Viflaim ne-au barat drumul úi,
invitându-ne, pe cei câĠiva călători, să coborâm, au “măcelărit” autobusul. În
anul 1968, pentru a opri barbaria interzicerii colindelor pe sate, s-a luat legătură
cu maramureúeanul Mihai Pop, director al Institutului de Etnografie úi Folclor.
S-a propus înfiinĠarea unui festival de colinde, de datini de... iarnă, de Anul
Nou. Era în perioadă de constrângere “laică”, ateistă, iar Profesorul - cum îi
spuneam noi, Domn' Profesor - a propus să se numească “Festivalul datinilor
laice de iarnă”, pentru a trece de toate cenzurile. Doar astfel s-a “aprobat” acest
festival (chiar târziu, prin 1988, la acest festival a participat úi Adrian Păunescu;
el a văzut cum din grupurile “Viflaimului”, activiútii de partid scot Îngerii, pe
Iosif úi Maria, bisericuĠa úi, întrebând ce se întâmplă, a spus la microfon să-i
lase pe toĠi la paradă; un mucalit zicea: “la paradă lasă numai dracii; comuniútii-
s cu dracu”!). Astfel s-a înfiinĠat “Festivalul datinilor úi obiceiurilor laice de
iarnă”, prima ediĠie având loc în decembrie 1968 la Baia Mare (de fapt un
festival de colinde “laice”), iar din 1969 s-a mutat la Sighetul MarmaĠiei,
aflându-se anul acesta la ediĠia a XXXVI-a, desfăúurându-se, în fiecare an, în
zilele de 26 úi 27 decembrie. Este unul din cele mai impresionante manifestări
naĠionale (participând, cândva, colindători din peste 30 de judeĠe). Din 2003 a
fost inclus în rândul Festivalurilor InternaĠionale, prin I.O.V. (OrganizaĠia
InternaĠională de Folclor, afiliată la UNESCO).
La sugestia Prof. Mihai Pop, cu sprijinul Institutului de Folclor, cu ocazia
Festivalului s-a organizat, începând cu decembrie 1970, o Sesiune de
comunicări pe teme folclorice care, se motiva atunci, constituie “un bun prilej
de fundamentare teoretică, de prezentare úi interpretare a ceea ce ne-am obiúnuit
cu toĠii să numim datini úi obiceiuri străbune”, având o “valoare instructivă úi
documentară... atât prin lucrările prezentate... cât úi prin schimbul util de opinii
dintre diferiĠi lucrători pe tărâmul culturii de masă” úi contribuind “la o mai
deplină clarificare úi interpretare a fenomenului folcloric legat de sărbătorile
laice de iarnă úi alte tradiĠii populare” (“Comunicări útiinĠifice pe teme folclorice,
Sighetul MarmaĠiei, decembrie 1970-1971, CJCES, CJICPMAM Maramureú, 1973, “Cuvânt
110
înainte”, p. 3). De-a lungul a peste 30 de ani “sesiunile útiinĠifice úi Festivalul de la

Sighetul MarmaĠiei erau úi un pretext pentru marii Intelectuali ai ğării, scriitori,
artiúti, cercetători, muzeografi să vină aici <să ne comunice ceva> dar úi să
sărbătorească Crăciunul, care altfel era interzis, să schimbe idei într-un spaĠiu de
sărbătoare úi libertate” (Mihai Dăncuú, “Cuvânt înainte”, în “Acta Musei Maramorosiensis”,
I, Etnografie úi Folclor, [Sighetul MarmaĠiei], 2002, p. 15).
La primele sesiuni au participat, alături de maramureúeni, cercetători din Ġară, în
majoritate de la Institutul de Folclor, universitari din Cluj, Baia Mare, iar, mai
târziu, li s-au adăugat úi cercetători străini, colaboratori ai Institutului de Folclor
sau ai Centrului CreaĠiei Populare Maramureú úi Muzeului Maramureúean din
Sighet. De-a lungul timpului s-au prezentat peste 500 de comunicări. Studiile au
fost publicate, în parte, în volumul “Comunicări útiinĠifice pe teme folclorice”,
apărut în 1973 (op. cit., 140 pag.), iar, mai recent, în “Acta Musei
Maramorosiensis”, (op. cit., 512 pag.).
De la iniĠierea Sesiunii de comunicări, în 1970, Profesorul Mihai Pop nu a lipsit,
până în 1988, aproape de la nici o întrunire, fiind mentorul spiritual al
manifestării. În seara primei zile, adică a doua zi de Crăciun, câĠiva
maramureúeni, împreună cu Mihai Pop úi unii invitaĠi, mai ales din străinătate,
mergeau la colindat la prieteni din sate, mai ales la familia Aurel Făt. Era o
bucurie de mare suflet, ne reîncărcam “bateriile”úi puteam merge, optimiúti, mai
departe.
Au fost prezente personalităĠi cunoscute în lumea útiinĠifică naĠională úi
internaĠională: Jean Cuisenier, Claude Karnoouh, Gail Kligman, Kosei Miya,
Marie Gabrielle Leblanc, Patrick úi Christiane Weisbecker, Pierre Dutron, Joel
Marrant, Mihai Dimiu, Constantin Eretescu, Sanda GolopenĠia, Irina Safarica
Nicolau, Aurora Perju-Liiceanu, Anca Surcel, Romulus Antonescu, Nicolae
Dunăre, Ion I. Drăgoescu, Radu Don, Narcisa ùtiucă, Iuliana Băncescu, ùtefan
Cărăpănceanu, Liviu Sofonea, Dumitru Pop, Vasile Savonea, Radu Florescu,
Mariana Marian, Ioan Opriú úi mulĠi alĠii, alături de cercetătorii maramureúeni
Petre Lenghel Izanu, Francisc Nistor, Gheorghe Pop, Ioan Chiú Ster, Mihai
Olos, Mihai Dăncuú, Vasile Latiú, Ion Vancea, Nicoară Timiú, Parasca Făt,
Pamfil BilĠiu, Viorel Thira, Vasile Bologa, Mihai Cupcea, Delia Suiogan,
Constantin CorniĠă, Ioana Dăncuú, Ana Bârsan, Sabin ùainelic, Georgeta Maria
Iuga, ùtefan Viúovan, Vasile Marina, Mihai Marina, Andrei Radu, Gheorghe
Todincă, Dorel Todea etc. etc.
La 8 octombrie 1972 ia fiinĠă AsociaĠia Folcloriútilor din Maramureú, preúedinte
de onoare fiind ales Prof. Mihai Pop, iar ca preúedinte Nicoară Timiú, director al
Centrului CreaĠiei Populare Maramureú. A fost elaborat un statut care îúi
propunea un “amplu program de culegere úi cercetare a materialului folcloric”,
“elaborarea de studii sub directa îndrumare a Institutului de Etnografie úi
Folclor din Bucureúti” (“Statutul AsociaĠiei Folcloriútilor úi Etnografilor din Maramureú”,
Baia Mare, 1972, art. 4, s.n.).
Rolul Institutului de Etnografie úi Folclor úi, în mod special, al Prof. Mihai Pop
se va observa, în timp, mai ales în modalităĠile de abordare a fenomenului
111
folcloric. Într-o “Informare” din aprilie 1974, se face o analiză a rezultatelor

obĠinute: “cu sprijinul organelor locale de partid úi de stat úi al Institutului de
Etnografie úi Folclor din Bucureúti, în persoana Prof. dr. doc. Mihai Pop, în luna
octombrie 1972 a luat fiinĠă AsociaĠia Folcloriútilor úi Etnografilor din jud.
Maramureú, care îúi propune drept scop culegerea, cercetarea, păstrarea úi
valorificarea creaĠiei populare locale tradiĠionale úi úi contemporane, prin
mijloacele care îi stau la dispoziĠie, prin antrenarea în această acĠiune nobilă a
tuturor forĠelor de care dispune judeĠul nostru” (Arhiva CCP, dosar 1973, p. 28). La
înfiinĠare, AsociaĠia a avut 70 de membri: profesori, învăĠători, alĠi iubitori de
folclor (ingineri, medici, geologi etc.), meúteri populari, cântăreĠi, dar úi preoĠi,
scriitori, artiúti plastici, studenĠi úi elevi.
După nici un an, în aprilie 1973, s-a organizat o consfătuire la care au participat
200 de persoane (cercetători, instructori ai formaĠiilor artistice). Programul “a
cuprins expuneri de informare privind cele mai moderne metode de cerectare
etno-sociologice úi studiere a fenomenului folcloric în complexitatea lui.
Precizările preĠioase úi instructive referitoare la modalităĠile de valorificare a
creaĠiei populare prin miúcarea artistica de amatori úi de integrare a acesteia în
cultura contemporană, făcute de specialiútii Institutului de Etnografie úi Folclor
au fost deosebit de importante pentru noi” (“Dare de seamă privind cercetarea úi
valorificarea creaĠiei populare din jud. Maramureú”, aprilie 1974, Dosar 1974, p. 29).
Din 1970 se desfăúura cercetarea etno-sociologică de pe Valea Cosăului, iniĠiată
de Prof. Mihai Pop úi Institutul de Etnografie úi Folclor, cu participare naĠională
úi internaĠională, dar úi numeroúi cercetători din Maramureú. Prin Comitetul de
Cultură úi Centrul CreaĠiei Populare se asigurau cea mai mare parte din
cheltuielile necesare. De asemenea, în vara anului 1973 “peste 40 de cercetători
locali au efectuat, timp de 10-20 de zile, în grup, cercetări în zonele Chioar,
Codru, Lăpuú, Valea Izei, la stâni úi în diferite localităĠi din judeĠ” (Dosar 1974,
Arhiva CCP).
În această perioadă, “pentru a păstra unele datini si obiceiuri, au fost iniĠiate
unele festivaluri folclorice”: “Hora la Prislop”, “Festivalurile cântecului,
dansului úi portului popular din Codru (la Asuaju de Sus), Chioar (La
“Stejarul”, ùomcuta Mare), Lăpuú (la Stoiceni), “Tânjaua de pe Mara” (la
Hoteni), serbări populare legate de ieúitul oilor la munte (“Ruptul sterpelor” la
Bogdan Vodă), urmărindu-se “revitalizarea horei satului, úezătorilor, târgurilor
úi expoziĠiilor de artă populară, reluarea costumului popular local” úi “crearea
unor condiĠii adecvate de integrare a creaĠiei populare în viaĠa contemporană”
(“Informare privind valorificarea creaĠiei populare prin miúcarea artistică de amatori”, 27 iunie
1975, Dosar 1975, Arhiva CCP). În aceste demersuri, într-o epocă de constrângere
ideologică (să nu uităm, avusese loc “celebra” plenară din iunie 1971, iar
“chinga ideologică” era strânsă tot mai evident!), numele Profesorului Mihai
Pop era luat ca un stindard, fiind, pentru organismele politice locale de atunci,
un mod de motivare a finanĠării unor activităĠi. Începuse epoca orientării tot mai
pregnante a cercetărilor înspre “valorificarea scenică a folclorului contemporan,
în special prin montaje-literar muzicale, brigăzi artistice de agitaĠie (mai ales la
oraú – n.n.) úi ansambluri folclorice”, în informările úi dările de seamă periodice
112
citându-se copios din Mihai Pop, fragmentând spusele Profesorului în sensul

dorit de autorităĠile de partid: “Dacă vrem să acĠionăm ca folcloriúti în
contemporaneitate – spunea Profesorul Mihai Pop – suntem chemaĠi să ne
ocupăm de problemele contemporane ale folclorului, adică suntem chemaĠi să
ne ocupăm tot mai mult de modul în care bunurile folclorice tradiĠionale trăiesc
mai departe în mediile folclorice, de modul în care tradiĠia noastră folclorică se
integrează în cultura contemporană, de modul în care cultura contemporană
influenĠează cultura tradiĠională” (“Informare...”, 1975, lucr. cit.).
ActivităĠi úi tipărituri
DirecĠionarea cercetărilor înspre miúcarea artistică de masă a fost, prin diferite
subterfugii, úi un motiv al continuării cercetărilor folclorice. La ”Cântarea
României” se aducea bocetul úi descântecul pe scenă, alte elemente “laice”, se
puneau în scenă spectacole cum ar fi “Moartea păcurarului” la Viúeu de Sus,
“Masa dorului” úi “MioriĠa” úi ”Masa dorului” la Săliútea de Sus, ”Cerbul
minunat”, “Meúterul Manole”, “Zburătorul” la Gârdani, “Pintea Viteazu” la
Bârsana, “Ursitoarele” la Vadu Izei, “PeĠitorul” la Călineúti, “Vergelul” la
Coruia, “În úezătoare” la Costeni úi Sarasău, “Tiralexa (kir eleison)” la Săliútea
de Sus, Budeúti, Berbeúti etc. etc. Se “exploata” libertatea, adică modurile de
exprimare ale întregii game de performare a folclorului úi tradiĠiilor. Elementele
mistice erau considerate “ateism”, iar Maramureúul avea zeci de spectacole -
“regalul Maramureúului” - care luau premiul I pe Ġară în vremea “Cântării
României”. Se mergea, altfel spus, într-o zonă interzisă, cu mari influenĠe
naĠionale, dar mai ales în Maramureú. Erau regizori amatori sau profesioniúti,
venea în Maramureú Ion D. Sârbu, Mihai Dimiu. Era, printr-o închidere
ideologică în fapt o deschidere, pe care Mihai Pop o prefigura în 1973 (Vz. Mihai
Pop, “De la obiceiuri străvechi la ceremoniale úi la spectacole contemporane”, în “Comunicări
útiinĠifice pe teme folclorice”, op. cit., p. 3-13).
Pe acele vremuri se făceau, anual, întâlniri cu fiii Maramureúului, la care veneau
nume sonore ale literaturii úi culturii româneúti: Mihai Pop, Alexandru Ivasiuc,
Nicolae Breban, Augustin Buzura, LaurenĠiu Ulici, Ion Iuga, George Boitor, A.
I. Brumaru etc.; era úi o miúcare puternică a artiútilor plastici: Vida Gheza,
Costan Dipúe, Traian BilĠiu Dăncuú, Mihai Olos, Ilie Cămărăúan, Mircea
Hriúcă, Nicolae Apostol, Josif Balla, Traian Hriúcă etc.; existau 25 de cenacluri
literare, majoritatea poeĠilor fiind úi cercetători de folclor: Ion Filip, Vasile
Latiú, Augustin Botiú, Alexandru Codreanu, Ion Codreanu, Leontin Drăgan, Ion
Bogdan, Ion Burnar, Echim Vancea, Nicolae Iuga, Mihai Cupcea, Emil
Florescu, Petru Dunca, ùtefan Cmăraúu, Vasile Bologa etc. etc. Se înfiinĠase
AsociaĠia Tinerilor Artiúti “Măiastra”; se tipăreau culegerile literare “Pagini
maramureúene” (ajunse la vol. 14), în 1976 se editează foaia “Măiastra”
dedicată Centenarului Brâncuúi, 4 pag., în care se publică folclor despre pasărea
măiastră/mnistrăsie în româneúte úi engleză. Se organizează întâlniri literare,
festivaluri-concurs de literatură : Festivalul naĠional de poezie de la Sighet,
devenit astăzi internaĠional, Festivalul naĠional de literatură úi folclor “Vasile
Lucaciu” de la Cicârlău, Festivalul de literatură “Andrei Mureúanu” la Viúeu de
113
Sus, Festivalul de literatură pentru tineri “măiastra” la Baia Mare, LecĠiile de

poezie de la Săliútea de Sus (unde au “predat” Ioan Alexandru, Nichita
Stănescu, Gheorghe PituĠ, Ion Gheorghe, Marin Sorescu, Ion Iuga), Colocvii de
critică contemporană la Borúa (conduse de LaurenĠiu Ulici), Întrunirile
trimestriale “Măiastra” de la Baia Mare la care veneau toĠi scriitorii din
Maramureú, având invitate personalităĠi din Ġară. Se organizează, la Ieud úi
Budeúti “Colocvii de civilizaĠie românească”, cu participarea a numeroúi
scriitori úi cercetători din Cluj, Bucureúti, Iaúi, Chiúinău (Achim Mihu, George
Mihăilă, Ioan ùerb, Vasile Vetiúanu, Gheorghe Bulgăr, Nichita Stănescu, Ioan
Alexandru, Gheorghe PituĠ, Marin Sorescu, Ion Gheorghe, Liviu Damian,
Angela Marinescu, LaurenĠiu Ulici, Ion Iuga, Nicolae Breban, Augustin Buzura,
Mircea Zaciu, Ion Mureúan, Adrian Popescu, Ana Blandiana etc. etc.).
Începuseră însă úi restricĠiile pentru tipărituri. Se puteau publica, de prin 1976,
doar “Lucrările cenaclului', úapirografiate, cu menĠiunea “uz intern”. Se făceau
liste cu numele invitaĠilor din Ġară la diverse manifestări, chiar úi la sesiunile de
folclor de la Sighet, Ieud sau Budeúti, acestea trebuind să fie aprobate de
organele judeĠene. Totuúi, în deceniile următoare apar câteva lucrări de referinĠă
despre Maramureú, la unele edituri din Ġară, sau prin Centrul CreaĠiei Populare
Maramureú. În Ġară, dar úi la edituri din Baia Mare apar, până în 1990, puĠine
lucrări (dăm, în special, autorii originari din Maramureú): Dumitru Pop,
“Folcloristica Maramureúului”, Ed. Minerva, Buc., 1970, 397 pag.; Vasile T.
Doniga, “Folclor din Maramureú”, PostfaĠă de Mihai Pop, Ed. Minerva, Buc.,
1980, 666 pag.;Francisc Nistor, “Iarna maramureúeană”, Album, Ed. Sport-
Turism, Buc., 1981; Mihai Pop, Georgeta Stoica, “Zona etnografică Lăpuú”, Ed.
Sport-Turism, Buc., 1984, Petre Lenghel-Izanu, “Poezii úi poveúti populare din
Maramureú”, PrefaĠă de Mihai Pop, Ed. Minerva, Buc., 1985, 710 pag.; Sabin
ùainelic, Maria ùainelic, “Zona etnografică Chioar”, Ed. Sport-Turism, Buc.,
1986, 125 pag.; Mihai Dăncuú, “Zona etnografică Maramureú”, Ed. Sport-
Turism, Buc., 1986, 221 pag.;
După 1990, tipăriturile se înmulĠesc vertiginos. Apar: Valerica ùteĠco, “Poezii
populare din ğara Maramureúului”, Ed. Minerva, Buc., 1990, 358 pag.; Pamfil
BilĠiu, “Poezii úi poveúti populare din ğara Lăpuúului”, Ed. Minerva, Buc.,
1990; Ion Chiú Ster, “Corindatul în Maramureú”, Baia Mare, 1990, 31 pag.,
(litografiat); Valentin BăinĠan, “Colinde de Crăciun”, Tipomar, Baia Mare,
1993, 24 pag.; Vasile Latiú, “Păstoritul în MunĠii Maramureúului (SpaĠiu úi
timp)”, Ed. Marco & Condor, Baia Mare, 1993, 305 pag.; Pamfil BilĠiu, “Făt
Frumos cel înĠelept”, Ed. Gutinul, Baia Mare, 1994, 448 pag.; Mihai Dăncuú,
“Sighetul MarmaĠiei: Muzeul etnografic al Maramureúului”, Ed. Museion,
[Buc., 1995], 104 pag. Pamfil BilĠiu, Gheorghe Pop, “SculaĠi, sculaĠi, boieri
mari”, Colinde din judeĠul Maramureú, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1996, 438 pag.;
Valentin BilĠ, “Poezii, tradiĠii úi obiceiuri populare din Maramureú”, Ed. Grai úi
Suflet – Cultura NaĠională, Buc., 1996, 275 pag.; Valeria BilĠ, “Literatura úi
obiceiurile vietii de familie din Maramureú”, Ed. Grai úi Suflet – Cultura
NaĠională, Buc., 1996, 134 pag.; Gheorghe Pop, “Terminologie minieră din
114
bazinele maramureúene”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1996, 130 pag.; Gheorghe

Pop, “SăpânĠa cea dreaptă ca bradul”, Monografie, [Baia Mare, 1997], 301 pag.;
Lucian PerĠa, “Folclor eminamente nou din ğara Maramureúului”, Parodii, Ed.
Jurnalul de Sighet, Sighet, 1997, 82 pag.; Vasile Viorel Paúca, “Lăpuúul
românesc”, Monografie, Ed. Mica Doris, [Tg. Mureú], 1997, 132 pag.; Georgeta
CorniĠă, “Paradigme ale expresivităĠii în lirica populară nerituală din
Maramureú”, Ed. Umbria, Baia Mare, 1997, 184 pag.; Elisabeta Faiciuc,
“Dragomireúti – străveche vatră maramureúeană”, Ed. Dragoú Vodă, Cluj-
Napoca, 1998, 415 pag.; Vasile Olteanu, “Din comoara folclorului românesc”,
Ed. Proema, Baia Mare, 1998, 332 pag.. Constantin CorniĠă, “Obiceiuri în
legătură cu naúterea, căsătoria úi moartea în Ungureni – zona Lăpuú: Elemente
de sociologia folclorului”, Ed. Umbria, Baia Mare, 1998, 56 pag.; Constantin
CorniĠă, “Cultura populară maramureúeană în preocupările folcloriútilor úi
etnografilor”, Ed. Umbria, Baia Mare, 1998; Simion Vaida, ùarolta Vaida,
“Izvor, izvoraú”, Colinde, Ed. Ariadna, 1999, 48 pag.; Pamfil BilĠiu, Maria
BilĠiu, “Izvorul fermecat”, Legende, basme mitologice, Ed. Gutinul, Baia Mare,
1999, 472 pag.; Aurel I. Brumaru, “Despre fiinĠa românească”, Ed. Viitorul
românesc, Buc., 2001, 216 pag.; Pamfil BilĠiu, “Studii de etnologie
românească”, Ed. Saeculum I. O., Buc., vol. I, 2003, 368 pag., vol. II, 2004,
296 pag.
Prin Centrul CreaĠiei Populare (în afară de pliantele în care sunt incluse úi
culegeri de folclor: “[Cenaclul] Andrei Mureúanu – Măiastra – Maramureú,
1980, “Luceafărul – Măiastra – Maramureú”, 1980, “Astra – Măiastra –
Maramureú”, 1982, “Maramureú Ġară nouă”, Zece cântece, 1977, “Mândru-úi
cântă-un cerb în codru”, Zece colinde, 1977), se editează: “Maramureú”, Album
foto úi vederi, 1968; reeditare în 1972; “Ceas pe ceas se alunga”, [Antologie],
1970; “Datini úi obiceiuri”, Culegere de librete pentru spectacolele folclorice,
vol. I, 1968, vol. II, 1970, vol. III, 1972; Ilie Godja, “Între ai mei”, Din creaĠiile
úi culegerile rapsodului popular Ilie Godja din Valea Stejarului, 1973, 141 pag.;
Gheorghe Baciu, Gavril Ghiur, “Jocuri populare din ğara Lăpuúului úi ğara
Chioarului”, vol. I-II, 1973; Dumitru Pop, “Folclor din zona Codrului”, 1978,
415 pag.; Petre Lenghel-Izanu, “Daina mândră pân Bărsana”, 1979, 263 pag.;
Ion Bogdan, Mihai Olos, Nicoară Timiú, “Calendarul Maramureúului”, alcătuit
în 1975 úi aprobat să apară după un “cincinal”, în 1980, 144 pag.; “Antologie de
folclor din judeĠul Maramureú”, vol. I, Poezia, PrefaĠă de Mihai Pop, 1980, 550
pag.; Gheorghe Pop, “Folclor muzical din zona Maramureú”, 1982, 420 pag..Ion
Chiú Ster, Gheorghe Pop, “Graiul, etnografia úi folclorul zonei Chioar”, 1983,
462 pag. (Premiul Academiei Române); Ortansa Dogaru, “Ornamentele úi croiul
costumului popular din Maramureú”, 1984, 304 pag.;“România, Maramureú”, 4
pliante foto, Tipărit la Arta Grafică, 1988, 12 pag. fiecare; Alexandru Viman,
“Cu cât cânt, atâta sunt”, Rapsozi ai cântecului popular, 1989; După 1990, nu
mai funcĠioanează cenzura politică, ci o cenzură mai dură, cea a sărăciei. În 15
ani apar foarte puĠine tipărituri: Alexa Gavril Bâle, “Leacuri pentru vite”, în
colecĠia “Corpus Traditionum Maramorosiensis”, 1993, 60 pag.; Iuliu Pop,
115
“Pecetare maramureúene”, Album, în colecĠia “Corpus Traditionum

Maramorosiensis”, 1995, 60 pag.; “Maramureú”, 10 vederi “TradiĠii úi obiceiuri
din Maramureú”, 1994; “54 colinde”, casete audio, 1998.
În anul 2001, prin Centrul CreaĠiei Populare, se iniĠiază, după modelul
“Calendarului Maramureúului” apărut în 1980, revista “Memoria ethnologica”,
din care până acum, 2004, au apărut 10 numere, însumând 1172 pagini,
cuprinzând studii, descrieri de tradiĠii úi obiceiuri, peste 3500 de texte poetice.
Revista “nu se vrea a fi decât un fragmentarium din ceea ce mai există în
memoria imediată a Maramureúului. Este o încercare de a relua o tradiĠie úi, în
acelaúi timp, de a elabora un corpus al tradiĠiilor, al memoriei culturale”
(“memoria ethnologica”, nr. 1, decembrie 2001, Întâmpinare, p. 1, s.a.).
Prin această revistă, precum úi prin alte publicaĠii, se continuă imboldul pe care
Prof. Mihai Pop l-a dat, prin anii 1970, cercetărilor din Maramureú, atât
personal, cât úi prin continuatorii “ùcolii Mihai Pop”.
Deúi Profesorul a trecut în eternitate, totuúi, timpul său, parafrazându-l, are o
“durată nelimitată” úi “atâta vreme cât îl cuprinde memoria generaĠiilor este
real, iar dincolo de aceasta trece în legendă” (vz. “Acta Musei Maramorosiensis”, op.
cit., p. 13). Aúa cum o legendă mereu vie va rămâne Domnu' Profesor Mihai Pop
nu numai pentru cei care l-au cunoscut úi continuă ùcoala, ci úi pentru toĠi cei
care se apleacă cu dragoste úi pricepere asupra tezaurului culturii populare.
Baia Mare, 18 noiembrie 2004
La casa memorială Ion ùiugariu (de la stânga la dreapta): Ion Bogdan,

Simion ùuútic, ?, Claudian Cosoi (†), Iosif Hamza (†), ?, Nicolae Prelipceanu,
Ion Zubaúcu (†), Mircea Petean
116
FRAGMENTARIUM - DOCUMENTE ùurdeúti

CrestomaĠie de texte, alcătuită de DUMITRU IUGA
ùURDEùTI e un sat românesc la SE. de Baia Sprie, cu peste 200 case úi

aproape 1000 loc. E aúezat în valea Capnicului, a făcut parte úi acesta din
domeniul minelor din Baia Sprie úi Baia Mare. Are o foarte interesantă úi
veche biserică de lemn.
Radu V. MeruĠiu, REGIUNEA BAIA MARE – BAIA SPRIE, extras din Lucrările
Institutului de Geografie al UniversităĠii din Cluj, vol. VI, 1936, p.45
ùurdeúti, Surdeúti, u. Surgyefalu, Dioshalom, r. Lăpuú, R. Maramureú.

1411 Swrgyanfalwa, 1491 possessio wolachalis Swryanfalwa (Maksai 208),
1566 Swrganfalwa (Maksay, Urbariumok 623), 1828, 1851 Surgyefalu,
Surgessti (Nagy I 368, Fenyes), 1913 Dioshalom (H.)
Coriolan Suciu, DICğIONAR ISTORIC AL LOCALITĂğILOR DIN TRANSILVANIA, vol.
II, Bucureúti, 1968, p. 179
1411
Sunt consemnate în documente aúezările: CetăĠele (Gywkefalwa),
DumbrăviĠa (Dobrawycha), Groúi (Thwkes), Leordina (Lewrgyna), Mocira
(Hidegkuth), Ocoliú (Fekethefalw), Petrova (Petrowa), Poienile de sub Munte
(Polyna), Rus (Orozfalwa), ùindreúti (Sandorfalva), ùurdeúti (Swrgyanfalwa).
CRONICA MARAMUREùULUI, vol. I, Comitetul de Cultură úi EducaĠie Socialistă,
Biblioteca JudeĠeană, Baia Mare, 1987, (litografiată), p. 135
Baia Mare úi Baia Sprie, împreună cu domeniile lor (satele Hideaga,

Ocoliú, Groúi, Rus, Chechiú, CetăĠele, ùurdeúti, DumbrăviĠa) vor ajunge în
proprietatea despotului sârb ùtefan Lazarevici, în urma unui schimb de
oraúe cu regele Ungariei.
1491
Printr-o diplomă, regele Vladislav al II-lea restituie lui Bartolomeu Dragffy
satele româneúti ùindreúti, Dăneúti, ùurdeúti, Rus, precum úi satele maghiare
Chechiú úi DumbrăviĠa, pe care Ioan Corvinul le luase fără nici un drept de
la tatăl său Nicolae Dragfi. Aceste localităĠi, aúa cum scrie în dispoziĠia de
înregistrare, sunt situate îm cadrul hotarului vechi úi adevărat al Chioarului.
La a. 1491, Bartholomeu Dragfi de Biltek (Beltiug, jud. Satu Mare) se
introduce în possessiunile valachale Sandorfalva (ùandra, SM), Balkfalva
(Dăneúti, MM), Suryanfalva (ùurdeúti, MM), úi Oroszfalva (Ruúeni, SM) úi în
jumetate din possessiunile hungaricale M. Kekes (Unguraú, MM) úi
Dumbrovicza (DumbrăviĠa, MM) din comitatul Szolnok.
Ioan Cav. De Puúcariu, DATE ISTORICE PRIVITOARE LA FAMILIILE NOBILE
ROMÂNE, partea II, ediĠia a II-a, Ed. Soc. Cult. PROMARAMUREù „Dragoú Vodă”, Cluj-
Napoca, 2003, p. 89
1566
Prima conscripĠie urbarială a domeniului feudal Baia Mare întocmită în
acest an, ne permite să cunoaútem structura organizatorică úi sistemul de
117
obligaĠii specifice acestei perioade. Domeniul Baia Mare subordonat

cămării regale se compunea din oraúul Baia Mare, târgul Baia Sprie úi 14
sate: DumbrăviĠa, Unguraú, ùindreúti, Dăneúti, Rus, Plopiú, ùurdeúti, Groúi,
Ocoliú, Chechiú, Mocira, Firiza de Jos (Ferneziu), Firiza de Sus úi ùiúeúti. În
fruntea oraúelor Baia Mare úi Baia Sprie se alegeau cîte un jude úi 12
juraĠi, iar satele erau conduse de voievozi sau juzi (câte 1-2). Având
calitatea de cetăĠeni liberi, orăúenii erau obligaĠi faĠă de stat numai la
cens care se plătea în sumă globală de 150 fl. pe an, fiind scutiĠi de alte
obligaĠii deoarece asigurau urbura de aur úi argint. Băimărenii aveau în
schimb unele obligaĠii pentru întreĠinere, dezvoltarea úi apărarea oraúului.
Cei 269 de capi de familie iobagi, înregistraĠi în satele de pe domeniu
aveau obligaĠii de cens úi alte daruri. Cele mai populate erau: DumbrăviĠa
cu 43 familii úi Groúi cu 30 familii..
Satele domeniului Baia Mare erau supuse unor obligaĠii feudale: plăteau
censul anual de 89,50 fl., în medie 50 d. de cap de familie. (Exemplu:
DumbrăviĠa – 22 fl., Groúi – 14 fl., ùiúeúti – 8 fl., Ocoliú – 5 fl., Ferneziu úi
Firiza împreună - 5 fl., ùurdeúti – 1,50 fl. Cel ce avea bunuri de 6 fl. plătea
cens de 1 fl..
1566 – Domeniul Baia Mare 1553-1578
La 1566 domeniul se compune din oraúul Baia Mare (Riuuli Dominarum),
târgul Baia-Sprie (Felso Banzia, alias Medius Mons) úi 14 sate. (Notă 11:
Acestea sunt: DumbrăviĠa (Dobrawycza), Unguraú (Kekes Hungarica), ùindreúti (Sandorfalwa),
Dăneúti (Bayfalva), Plopiú (Gyerthyafalwa), ùurdeúti (Swrgafalwa), Rus (Orosfalwa), Groúi
(Tokes), Chechiú (Ola Kekes), ùiúeúti (Laczfalwa), Mocira (Hydegkwtt), Ferneziu (Fernezey
inferior), Firiza (Fernezey superior), Ocoliú (Feketefalw).
La 1569 aceleaúi 0raúe cu 15 sate (Notă 12: Acum e înscris numai un Ferneziu
(Fernezoe), în schimb se adaugă Bontăieni (Puztatelek) úi Negreia (Nigrefalw.
ConscripĠia din 1576 e necompletă, nu cuprinde decât 11 sate din cele de
la 1569. Cea din 1583 înscrie, pe lângă Baia Mare úi Baia Sprie, 14 sate.
Oraúul Baia Mare e înscris civitas, ceea ce e echivalent acum cu oraú
liber regesc. După textul din 1569 aúa e úi tratat, e supus împăratului,
căpitanului, vicecăpitanului său sau vistierului regal, ca úi alte oraúe libere
(…). E înscris în urbariu doar pentru că domeniul e regal, stăpânul feudal
al domeniului fiind împăratul însuúi.
Satele, afară de două, DumbrăviĠa úi Unguraú (azi úi ele româneúti), sunt
toate româneúti sau au prestaĠii caracteristice satelor româneúti. Comisarii
regali, în raportul lor din 1552, găseau úi ei 14 sate aparĠinând domeniului
din care două ungureúti, celelalte ungureúti (Notă 14 : “Ad Castellum pertinent
Villae quatuordecim, quarum duac sunt Hungaricae, reliquae Valachicae”. Hurmuzaki,
Documente. II/4, p. 741-742). După numele celor înscriúi e iarăúi imposibil de a
vedea că sunt români.
118
David Prodan, IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA în sec. al XVI-lea, vol. II, Ed. Academiei
R.S.R., Buc., 1968, p. 239
“Textul din 1578 e iarăúi scurt. Censul e úi acum tot 25 fl. úi îl plătesc
împăratului la Sânmartin. În afară de acesta nu mai plătesc nimic
împăratului. Se mai spune aci că împăratul are un anumit venit în aur úi
argint din mine, pe care-l percepe perceptorul din Baia Mare.
ùi Baia Sprie are deci o situaĠie aparte. Sarcinile ei se reduce la un cens
global bănesc, constant, úi e scutită de alte slujbe. Venitul împăratului
rezulta úi aci din minerit úi din schimbul aurului úi argintului.
Satele, în schimb, sunt supuse la o serie de sarcini feudale.
Plătesc toate cens. La 1566 îl plătesc úi ele în sumă globală, odată pe an,
la Sânmartin. 14 sate plătesc acum, fără Plopiú, al cărui cens nu e
înregistrat, în total 89,50 fl., dând o medie de 50 d. de cap de familie
înscrisă. DumbrăviĠa plătea 22 fl., Groúi 14 fl., ùiúeúti 8 fl., Ocoliú 5 fl.,
Ferneziu úi Firiza împreună 5 fl., ùurdeúti 1,50 fl. La câteva se notează că
suma înregistrată o plăteau când satul nu era prădat sau pustiit (…) de
turci.
În privinĠa darurilor sau daturilor satele româneúti se deosebesc de cele
ungureúti. Urbariul din 1566 înregistrează la satele româneúti obligaĠia de
a duce lemne de Crăciun. Ea e înscrisă la ùindreúti, sub titlul numeraria
astfel: la Crăciun fiecare e dator să care un car de lemne la castel (e
vorba de castelul din Baia Mare); cine nu are boi úi nu poate adduce
lemne, dă o găină. Text valabil, fireúte, úi pentru celelalte sate româneúti.
Uneori chiar urbariul o repetă: trebuie să care lemne de Crăciun la castel
(Dăneúti); lemne de Crăciun úi daruri ca úi în altă parte (Rus). Urbariile
următoare nu o mai pomenesc. Aceasta nu înseamnă că ea s-a scos din
uz; obligaĠia de a aduce un car de lemne de răciun stăpânului era doar
dintre cele mai obiúnuite.
R.S.R., Buc., 1968, p. 247 sq.
În rezumat, domeniul Băii Mari se numără printer domeniile regale relative
mai mici. Mare parte a populaĠiei lui se concentrează în oraúul (civitas)
Baia Mare úi târgul (oppidum) Baia Sprie. Din conscripĠii domeniul ni se
înfăĠiúează úi altfel cu populaĠie scăzută, ucisă, pustiitp, fugară din pricina
repetatelor războaie sau incursiuni turceúti. (…)
Satele, două ungureúti úi 12 sau 13 româneúti, au îndatoririle obiúnuite
feudale. Plătesc fiecare un cens global, o dată pe an. Darurile, unele sunt
generale, cum e carul cu lemne de Crăciun. În altele satele româneúti se
deosebesc de cele ungureúti. Satele româneúti sunt datoare cu datul
specific al tretinei, care se răscumpără obiúnuit în bani. Aci nu numai
voievozii, ci úi juzii români dau deosebit daruri stăpânului feudal. Dijmă
din semănături dau numai cele două sate ungureúti úi nu stăpânului
feudal, ci preoĠilor lor. Dijma din vin dă numai DumbrăviĠa, singura
cultivatoare de vii proprii, iarăúi preotului său. Satele româneúti nu dau
dijmă, nici din semănături, nici din vin. Nici nu sunt cultivatoare de vii
119
proprii. E generală în schimb dijma porcilor. Sunt în uz úi aci două dijme:

cea a porcilor de la păúune úi cea a porcilor de la ghindă, cu cele două
forme deosebite ale lor, de unul de turmă din porcii de la păúune úi unul
din zece din porcii de la ghindă. Aceeaúi tendinĠă de a transforma dijma
porcilor de la păúune în dijmă întreagă, identică cu cea a porcilor de la
ghindă, aceeaúi nesiguranĠă a textelor în ce priveúte perceperea lor. Se iau
amândouă într-un an sau numai una? Se pare că a învins, cel puĠin pentru
moment, obiceiul de a lua numai una, din porcii de toamnă, întreagă, în
înĠelesul de unul din zece. Dijma mieilor, pe care trebuiau să o dea
obiúnuit satele ungureúti, e pomenită doar odată, la DumbrăviĠa, care dă
dijma mieilor úi stupilor preotului. Dijma stupilor e generală.
Datul oilor e în obicei numai la satele româneúti. El n-a ajuns nici aci să
se transforme în dijmă. Datul supuúilor domeniului se reduce la un mile
úi 12 d. de turma de oi, iar al streinilor, numit úi strunga, e asemănător cu
quinquagesima. (…)
În general domeniul prezintă raporturi feudale mai puĠin evaluate.
Neconstituindu-se încă în pământ alodial de arătură, muncile agricole
iobăgeúti se reduce la cultura viei úi fânului… (…)
Aci greutatea se pune pe veniturile miniere, atenĠia, deci úi muncile, sunt
îndreptate spre ele.
R.S.R., Buc., 1968, p. 257 sq.
1620
Conscrierea bunurilor aparĠinătoare principelui Transilvaniei la data de 16
aprilie 1620 (......)
În inventarul minelor úi monetăriei din Baia Mare, sunt enumeraĠi úi
locuitorii din unele sate aparĠinătoare: ùiúeúti, Rus, ùurdeúti etc.
Biblioteca JudeĠeană, Baia Mare, 1987, (litografiată), p. 347-348
1634
La 14 octombrie 1634 li se aduce la cunoútinĠă satelor ùiúeúti, Negreia,
Unguraú, ùurdeúti úi Rus, că locuitorii pot păstori vitele, dar numai până la
marginea hotarului cu Baia Sprie. Cancelaria principelui Bethlen, la 7
decembrie 1635 hotăreúte ca acei care vor paúte vitele pe terenului
oraúului Baia Sprie vor fi pedepsiĠi cu o amendă de 200 florini.
Smik Antal, MONOGRAFIA ORAùULUI BAIA SPRIE, 1909, p. 59.
1640 apr. 1 – 1641 mart. 30
În Tabelul cu satele din care sunt aduse sau tranzitate anumite bunuri pe
piaĠa din Baia Mare sunt menĠionate mai multe localităĠi:
Unguraú – aduceau piei de oi, piei de lup úi cumpărau sare
Făureúti – aduceau piei de lup
ùiúeúti – aduceau cai
ùurdeúti – cumpărau coase
MONOGRAFIA MUNICIPIULUI BAIA MARE, vol. I, Consiliul popular al municipiului
Baia Mare, 1972, p. 352 sq.
120
1688
Socotim mai mult decât concludentă reĠinerea unor date statistice pentru a
ilustra miúcarea populaĠiei iobăgeúti din cuprinsul unor domenii úi sate
din nordul Transilvaniei, din care s-au ridicat úi au acĠionat haiducii lui
Pintea. (......)
Domeniul monetăriei de la Baia Mare cuprindea în anii 1688 úi 1690 un
număr de 9 sate - printre care úi Bontăieni, Negreia, ùurdeúti, ùiúeúti etc. –
cu un total de 98 de persoane înscrise, dintre care 63 străine (advenae), cu
63 1/4 sesii locuite úi 47 sesii pustii.
Susana Andea, Avram Andea, HAIDUCUL PINTEA ùI LUMEA SA: 1693-1703, Editura
Supergraph, Cluj-Napoca, 2003, p. 36
1688
Satele de pe domeniul Băii Mari erau obligate la slujbe nelimitate, care
înainte erau plătite de monetărie, iar acum se fac gratuit. Pentru locuinĠa
dregătorului s-au dus 200 care lemne. Cei din DumbrăviĠa prestau 3 zile
pe săptămână, acum zilnic după cerinĠă. Satul a fost cumpărat de cameră
cu 1.695 florini de la Gabriel Szabo. Domeniul monetăriei din Baia Mare
avea înscrise 9 sate. 1. ùindreúti (…..Bontăieni, Plopiú, Dăneúti, Negreia…);
6. ùurdeúti cu 20 persoane, 9 venetici, 45 fii, 12¾ sesii, 3 sesii pustii
(…ùiúeúti, Rus, DumbrăviĠa…). Primele 5 sate au în frunte voievod sau
úpan. ùurdeútii au un jude.
Domeniul monetăriei (Domus Cusoria) din Baia Mare la 1688 are înscrise 9
sate:
Personae Advenae Fii Sesii Sesii pustii
ùindreúti 9 4 19 10
Bontăieni 5 4 10 5
Plopiú 5 16 19 3
Dăneúti 8 5 22 2
Negreia 3 6 17 ----
ùurdeúti 20 9 45 3
ùiúeúti 22 9 17 6
Rus 11 3 18 6
DumbrăviĠa 15 7 23 12
Mai departe se precizează : cele 5 sate din frunte au voievod sau úpan (Ispan).
ùurdeúti are înscris în frunte jude. Tot aici se dau úi informatii asupra calităĠii
satelor.
1. Primele 5 sate sunt bunuri ereditare, în comitatul Sătmar. În repetate
rânduri ele au fost rânduite când la cetatea Sătmarului, când la monetărie sau la
minele din Baia Mare. Dar de vreo câĠiva ani, dintr-o necesitate Camera le-a
rânduit la monetărie úi mine.
2. ùiúeúti, Rus úi ùurdeúti sunt de asemenea bunuri ereditare. Acestea,
după cât úi-aduc aminte oamenii, n-au contribuit úi n-au făcut nicicând vreo
121
slujbă comitatului Sătmar, ci au Ġinut de-a dreptul de monetărie úi de minele din

Baia-Mare, dependente fiind întru totul de Camere.
3. DumbrăviĠa a fost achiziĠionată sau cumpărată de Cameră pe bani,
întrucât supuúi de mai sus n-au fost de ajuns pentru muncile necesare, înainte cu
câĠiva ani - 1695 de florini ungureúti de la Gabriel Szabo, Camera voind să o
rânduiască la muncile continui pe lângă monetărie úi minele din Baia Mare.
David Prodan, IOBĂGIA ÎN TRANSILVANIA ÎN SEC. XVI, vol. II, Bucureúti, 1968, p. 246
Pe anul 1688 pentru nevoile topitoriei úi locuinĠa dregătorului s-au adus 200
care de lemne, socotit fiecare la 39 dinari fac 78 florini.
Pentru ùurdeúti, ùiúeúti, Rus obligaĠiile sunt cuprinse în textul “sunt datori cu
slujbe continue la monetărie ( Domus cusoria) slujbe pentru care li se plătea de
la monetărie, acum însă sunt datori să le facă gratuit tăind lemne cărăuúindu-le
lucrând la cărbuni precum úi la alte munci. Fiecare om cu boi e dator úi cu un
car de lemne de lemne la Crăciun”.
De asemenea cele 5 sate împreună plăteau de Sânmartin 8 florini.
La ùurdeúti, ùiúeúti úi Rus se notează că nu dau nici un cens de Sânmartin úi
Sânmihai ci plătesc doar de fiecare bou sau vacă 2 dinari anual.
În privinĠa pădurilor se spune: în ùindreúti pădure de fag în care se pot îngrăúa
2000 de porci dar rareori produce. Din ea se ia dijma porcilor, Plopiú, Dăneúti
si Negreia au pădure cu ghindă comună cu a ùindreútiului. Bontăieni are pădure
propice destinată pentru clădirea bisericii.
1695
Satele ùindreúti, Bontăieni, Plopiú, Dăneúti úi Negreia plăteau un cens de 8
fl. pe an. Satul ùurdeúti plătea annual câte 2 dinari de fiecare bou sau
vacă. La fel satele ùiúeúti úi Rus. Pe moúiile din Maramureú ale familiei
Teleki, se plătea o “dare mare” între 3-10 florini de sesia întreagă.
Ruscova plătea 300 fl. anual. Fiecare iobag cu sesie întreagă dădea: 1
găleată de ovăz, 2 găinuúe, un sac, 100 buc. varză sau 1 florin.
1698 iul. 21
Una dintre cele mai mari acĠiuni, care presupune existenĠa unui mare
număr de haiduci, bine înarmaĠi úi curajoúi, este cea descrisă de judele
oraúului Baia Sprie la această dată úi înaintată omologului său din Baia
Mare în care îi face cunoscut că haiducii au atacat castelul din Rona
omorând 250 de persoane úi luând cu ei bunuri echivalente cu povara a
150 de cai, îndreptându-se spre munĠii Budeútiului (Gutâiului). Cere ca
această útire să-i fie comunicată úi căpitanului din Chioar ca să pornească
în urmărirea úi prinderea „răufăcătorilor”.
Ioan Timofei din satul Sârbi opreúte satul întreg ca să participe la
urmărirea úi prinderea haiducilor când aceútia treceau prin satul ùurdeúti.
122
1698, aug. 6
Adunarea generală a nobililor din comitatul Maramureúului hotărăúte
pedepsirea românului Ioan Timofei din satul Sârbi, cu o amendă de 200
florini pentru neexecutarea ordinului vicecomitelui de a urmări úi prinde
pe haiducii ce cutreierau satele Maramureúului.
1699
Se pare că atacul armat de la Hordou a decurs potrivit planului adoptat,
negustorii greci fiind atacaĠi úi jefuiĠi de bunurile pe care le aveau asupra
lor, de la postavuri de preĠ, fireturi de aur úi arme, la argintării, ceasuri úi
bani, luându-li-se úi caii proprii. (……)
După împărĠirea prăzii jefuite, haiducii “ungari” (din Partium úi Ungaria –
n.n.) ajunúi în ùurdeúti s-au îndreptat peste munĠi, spre comitatul
Maramureú, pentru a-Ġi adăposti bunurile úi banii dobândiĠi prin jaf la
tăinuitori de încredere…
Supergraph, Cluj-Napoca, 2003, p. 100-101
1699, toamna
(Tratativele de la ùurdeúti)
Simularea iertării, prin publicarea amnistiei generale, i-a determinat pe
mulĠi haiduci să prefere în locul luptei dezarmarea cu blândeĠe úi
predarea fără vreo pedeapsă. Reuúita se explică úi prin aceea că ne găsim
după încheierea păcii de la CarloviĠ (ianuarie 1699) cu turcii, condiĠii în
care Pintea úi cu oamenii săi, după propriile mărturisiri, s-au văzut treptat
copleúiĠi de armată úi descurajaĠi de o rezistenĠă fără sorĠi de izbândă. Pe
acest fond acĠiunea colonelului Lowenburg úi a oficialităĠilor din Baia
Mare úi Baia Sprie a fost mlt uúurată. Haiducii ispitiĠi de calea salvatoare
a “graĠiei” se decide să coboare din munĠi în frunte cu Pintea úi acceptă
să negocieze în satul ùurdeúti, lângă Baia Sprie, condiĠiile acesteia. (…..)
Printre însoĠitorii celor care au luat parte la discuĠiile cu Pintea de la
ùurdeúti s-a numărat úi Matei Szilagyi alias Ursu din Satu Mare, ostaú
presidial din suita colonelului Lowenburg… (…..)
Punându-se într-un fel sub scutul jurământului prestat úi a credinĠei în
Dumnezeu, Pintea a convenit ca negocierea condiĠiilor “graĠiei” să aibă loc
în satul ùurdeúti. Din acte rezultă că de acest aranjament nu au fost
străini inspectorul de la ùurdeúti al domeniului minier úi un anume
orăúean Petru Balog din Baia Mare. Drept răsplată a efortului úi reuúitei
acestora de perfectare a iniĠierii tratativelor de graĠiere Pntea úi haiducii
săi i-au cadorisit pe cei doi. Astfel, senatorul ùtefan Tholdi, participant la
tratative, declara despre ei ancchetatorilor: “am văzut că i-au dat în dar
domnului inspector din ùurdeúti o năframă turcească úi domnului Petru
Balog o legătură pentru sabie”.
123
O altă condiĠie care se pare că a fost convenită úi acceptată la tratativele

de la ùurdeúti a fost ca pe viitor celor graĠiaĠi dintre oamenii lui Pintea
să nu li se mai spună dezonorant tâlhari sau hoĠi (tolvajok).
Supergraph, Cluj-Napoca, 2003, p. 117
1700 febr. 22, Baia Mare
(Procesul verbal al interogatoriului făcut pentru 29 martori….)
Martorul 2, ùtefan Tholdi, de 52 de ani, jurat…: “Am văzut că i-au dat în
dar domnului inspector din ùurdeúti o năframă turcească úi lui Petru
Balog o anume curea cu rozar pentru sabie”.(p. 143)
Martorul 5, Orfevrierul ùtefan Pap, de 40 de ani, jurat…:”Martorul fiind
de faĠă cu încă doi martori în satul ùurdeúti, când au dat hoĠilor
scrisoarea de protecĠie cu peceĠile celor două oraúe, /a auzit/ când Pintea
a spus, împreună cu alĠi tovarăúi: “Noa, coborâm la scrisoarea de protecĠie
a celor două oraúe, ce să facem; dinspre Ardeal, din toate părĠile, sunt
după noi, ne împuúcă; rugăm pe dumneavoastră să scrieĠi sau să le
transmiteĠi să mai aútepte vreo 2-3 zile, pînă se obĠine GraĠia”; au úi
trimis pe doi dintre ei chezaúi la Baia Mare úi la scrisoarea de protecĠie
a celor două oraúe, a domnilor nemĠi, a comandantului din Satu Mare úi a
domnului inspector au coborât în acel loc fără să li se mai spună”.
“I-am văzut în mantale roúii úi bine înarmaĠi”
“Am văzut că au băut, au făcut cumpărături cu bani obiúnuĠi”.
“Am văzut că, după GraĠie, au umblat mai luxoúi, care în dolmane din
postav englezesc, care în de cel londonez” (p. 144)
Susana Andea, Avram Andea, DOCUMENTE PRIVIND MIùCAREA LUI PINTEA, 1693-
1703, Editura Supergraph, Cluj-Napoca, 2003, p. 144, doc. 42
1700
(ParticipanĠi úi tăinuitori ai haiducilor)
De remarcat că unii dintre haiduci erau implicaĠi în actele de brigandaj
alături de membri propriilor familii. Aúa a fost cazul lui LaurenĠiu Flora
din Iadăra, districtul Chioar, care, potrivit depoziĠiei în faĠa anchetatorilor
comitatenúi, recunoútea că tâlhărea împreună cu fratele său Cristea
(Krisztye) Gyurka, ambii păstrându-úi prada ce le revenea la tăinuitorul
Călin Nicoară din ùurdeúti. (…..)
Din mărturisirile celor 17 răufăcători, făcute liber sau sub tortură, aflăm
însă úi numele altor zeci de părtaúi care, de mai mult sau mai mai puĠin
timp, le erau conoscuĠi úi întovorăúiĠi în acĠiunile de brigandaj.
Dintre aceútia…….din comitatul Satu Mare erau Ioan (Jancsi) Orosz, ginere
al preotului din Negreia; Zaharia din ùurdeúti, acelaúi cu Zahari alias
Dănilă HriĠ; …..Vasile din Negreia…….Monorar alias Simion Molnar
probabil din Negreia….(….)
Satele cu cel mai mare număr de tăinuitori úi protectori de haiduci
(receptors et fautores praedonum) au fost, pe departe, cele din comitatul
Maramureú în frunte cu Crăciuneúti, care avea 11, urmat de Hărniceúti cu
124
5 úi Sârbi cu 4; în comitatul Satu mare erau ùurdeúti cu 10, Satu Nou de

Jos cu 3…(……)
Fără a nominaliza zecile de tăinuitori din aceste sate úi cei aflaĠi în
oraúul Baia Mare sau în târgul Satu Mare, totuúi am reĠine câteva nume
mai deosebite…. L toĠi aceútia am adăuga, cu titlu special, tăinuitorii úi
protectorii lui Pintea, în frunte cu judele Alexa din Lăpuú, Crăciun din
ùurdeúti,….măcelarul Abraham din ùiúeúti. (…..)
Haiducul Ionaú Petraú alias Kukurucz din Stoicenii Lăpuúului mărturisea
despre un alt tăinuitor însemnat al lui Pintea: “în satul ùurdeúti, Pintea a
avut ca úi părinte ocrotitor pe unul numit Crăciun care era úi tăinuitorul
acestuia (in possessione Surgefalu, Pintye pro conductitio parente habuit
quondam Karacson vocatum qui et ejusdem receptor erat)”. Cu acesta
pare să fie confundat acel Karacsony Tivadar, eroul luptei de la Borúa cu
tătarii (1717). (……)
Tîlharul Iosif Nicoară din Ardusat….., iobag pe moúia baronului Samuel
Haller, útia “că tâlharul Ioan Orosz, ce a dus de nevastă pe fata preotului
din Negreia, are ca drept tăinuitor pe preotul din ùurdeúti”….Aúadar, ne
găsim în faĠa unui tâlhar, Ioan Orosz, ginere al preotului din Negreia, care
avea de tăinuitori, pe lângă propriul socru, úi pe preotul din ùurdeúti,
respective pe popa Cosma din Ungureni, districtul Chioarului. (……)
Despre preotul din ùurdeúti, martorul Iosif Nicoară, iobag al baronului
Samuel Haller, avea cunoútinĠă că ocrotise úi pe haiducii Pintea úi Lupu
Ravasz: “în moúia ùurdeúti, din acest comitat Satu Mare, tăinuitor al
acestora era preotul roman, preotul acestui loc, dar pe al cărui nume nu îl
útie”.
Supergraph, Cluj-Napoca, 2003, p. 130-132, 135-137, 284-286
(Îmbrăcămintea haiducilor)
…Aceeaúi admiraĠie pentru îmbrăcămintea lui Pintea úi a ortacilor săi o
exprima úi Ana Lengyel, soĠia orăúeanului sătmărean Martin Balog, care
declară că “a văzut, când a venit ultima dată <în oraú>, că Pintea cu mai
mulĠi tovarăúi erau în haine frumoase”. (…..)
Despre acoperământul purtat pe ap de Pintea, pomenitul senator ùtefan
Albert alias Otvos din Baia Mare putea preciza, ca unul care l-a cunoscut
nemijlocit la negocierile de la ùurdeúti, că atunci când a venit la graĠie
“avea pe cap căciulă din blană de jder”. Era o căciulă mai puĠin
obiúnuită, evident de mare preĠ….. De presupus că, înainte de toate, prin
frumuseĠea sa, această căciulă din blană de jder a fost în stare să
stârnească până úi pofta familiei Lowenburg. Ea a servit drept preĠ al
eliberării lui Pintea, sub chezăúie úi jurământ, din închisoarea de la Satu
Mare, fiind mult râvnită úi ajungând în cele din urmă în folosinĠa fiului
colonelului commandant.
125
1701 aprilie 14
„14 aprilie 1701. Hotărârile judecătoreúti ale preamăritului Senat:
Cel numit între tâlhari Turcu alias Fluieraúul sau Ioan Sipos din familia
Pogăciaú din Hideaga, când în zilele nu de mult trecute tâlharii au lovit
ùurdeútiul úi ridicându-se i-au fugărit úi, din pricina foamei a rămas de ei
în munĠi, noaptea s-a dus la casa lui Pap, din Satu Nou de Jos, unde fiind
prins a fost adus cu Ġăranii úi care fiind cercetat, de bună voie úi fără
tortură, a mărturisit împrejurările unor tâlhării, ce se pot vedea în traista
lui.
Anul 1701. Iar sentinĠa este următoarea:
Tu cel ce eúti din familia Pogăciaú din Hideaga úi care îĠi spui acum
între tâlhari cu nume Torok Sipos Janos (Ioan Turcu Fluieraúul) úi care
te-ai dat între tâlhari úi între alĠi lotri împotriva legii lui Dumnezeu úi a
legii Ġării úi a vieĠii milostive úi blânde, úi ai tâlhărit cu alĠi tâlhari úi cu
alĠi răufăcători de drumul mare úi ai jefuit pe oamenii ce umblau pe
druml drept úi, după cum ai mărturisit c propria ta gură, acele bunuri
furate s-au găsit asupra ta, ba chiar, pe lângă aceasta ai făcut pagube la
casele altor oameni de treabă din sate, ai merita, ca un astfel de tâlhar, să
fii tras în Ġeapă după legea Ġării úi după Dumnezeu; dar întrucât tu însuĠi,
de bună voie úi fără tortură, Ġi-ai spus úi descris viaĠa ta fără de
Dumnezeu úi că nu demult te-ai dat între tâlhari, de aceea mai întâi Ġi se
va lua capul iar corpul tău mort se va pune în Ġeapă spre pilda úi luarea
aminte a altor răufăcători”.
1703, Editura Supergraph, Cluj-Napoca, 2003, p. 194 sq., doc. 74
1701, iulie 12
„Procesul verbal al interogatoriului constituit din treiteci de întrebări,
pentru audierea cu sau fără tortură, a 14 răufăcători legat de faptele lor
alături de Pintea.
Martorul 1: Ioan Sipos răufăcător cunoscut din Târgu Mureú, din
Transilvania:
În timpul vânzării prăzii , pocalul de aur menĠionat în interogatoriu l-a
cumpărat úi l-a luat Gheorghe Tott cu 62 de florini, alt pocal de argint úi
o cupă mică a cumpărat însuúi Pintea, de asemenea a mai cumpărat unul
Jancsi Oeosz, al cărui socru este preot român în Negreia, districtul Baia
Mare, úi este tăinuitor úi obiúnuieúte să păstreze de toate tot acolo...” (p.
270).
„Martorul 2: Răufăcătorul cunoscut nobilul Balas alias Ioan Zab din
comitatul Maramureú:
Pintea iernase în /districtul/ Criú la unul numit Papa Csurullya.....La
moúia numită Cociuba, din districtul Criúul Negru, úi la o altă moúie
numită Garany, au iernat aceúti tâlhari adică: nobilul Balas...., Zaharia (din
ùurdeúti), Iacob Borsa....” (p. 276).
„Martorul 3: Răufăcătorul cunoscut LaurenĠiu Flora din Iadăra...:
126
...Tâlhari care úi-au depus prada la Nicora Kullin din ùurdeúti, din
districtul Baia Mare, avându-l pe acesta ca tăinuitor; úi în timp ce
administratorul sacrei maiestăĠi din Baia Mare, domnul Ioan Fekete, a
pornit tot acolo cercetarea, atunci a spus că dacă oricine care are la el
prada cuiva úi o va înfîĠiúa în chip cinstit nu va avea de suferit nici o
supărare dar dacă, dimpotrivă, se va verifica úi se va găsi asupra cuiva
astfel de pradă, atunci se va tăgădui mila úi va avea de suferit, úi care
aflându-le acest Nicora Cullin a prezentat úi înfăĠiúat aceluia jumătate din
prada pe care vreo patru hoĠi o puseseră la el; restul de pradă aflată la el
a dus-o la moúia Bontăieni; aici cui a dat-o el útie...
...Spune că după ce au fost urmăriĠi în Ġară úi au fugit, martorul
răufăcător împreună cu alĠi trei tâlhari úi-au dus partea lor de pradă în
moúia ùurdeúti, la casa unui tăinuitor Nikora Kullini cuprinsă în vas cu
cerc, despre care acest Nicora Kullini a răspuns că nu poate prea bine să
răspundă de cele cerute, dar totuúi să-l punem la loc bun úi voi avea
grija aceluia...
...La fel un anume tâlhar pe nume Ioan Orosz din moúia Negreia a mers
deseori la preotul român din moúia Negreia, acela era tăinuitorul său úi pe
a cărui fată o dusese de nevastă úi locuia la aceasta chiar úi acum....” (p.
281 sq.).
„Martorul 4: Răufăcător cunoscut Petra Jonas alias Kukurucz locuitor în
moúia Stoiceni...
În moúia ùurdeúti, Pintea a avut ca úi părinte ocrotitor pe unul numit
Crăciun care era úi tăinuitorul acestuia, iar tâlharul numit Timoteu avea ca
tăinuitor în Cupúeni pe unul numit Vasile Drăgan... (p. 287).
Martorul 5: Răufăcător cunoscut este Samuil Pusztai de origine úi locuitor
în moúia Hideaga...
...Tâlharii din partea ungurească nu au lăsat nici o pradă în districtul
Lăpuúului, dar tâlharii români ai lui Pintea úi-au pus partea lor tot acolo;
ungurii au luat cu ei /prada/ până la moúia ùurdeúti, de unde apoi pe
lângă un râu au dus /prada/ la un anumit munte, din care munte apoi au
cărat prada în moúia Hărniceúti aflată în măritul comitat al
Maramureúului... (p. 289).
Tăinuitorul acestui martor /a fost/ în Crăciuneúti; ai unora Lupu Gulman
în ùurdeúti, din măritul comitat Satu Mare, un tânăr numit Vasile din
Negreia útie mai bine /cine era tăinuitor/, deoarece ar fi fost el însuúi
tâlhar (p. 292).
Martorul 6: Răufăcător recunoscut este Iacob Borsa din Ardusat.
... În moúia Copalnic tăinuitor ai tâlharilor Batizay, Zaharia úi a altora se
numea ùtefănuĠ Nemeú; care tâlhar Zaharia era un tâlhar din moúia
numită ùurdeúti, din acest mărit comitat (p. 293).
Martorul 7: Răufăcătorul dovedit Iosif Nicora din moúia Ardusat...
... Tâlharii ce erau cu Pintea, în timp ce au venit spre moúia Libotin au
pus prada revenită lor la preotul român din moúia ùurdeúti, aflată în
127
comitatul Satu Mare. Au revenit acestui martor: 4 ducaĠi, 1 taler imperial

úi 6 coĠi din postavul numit de Padova (p. 297).
... În moúia ùurdeúti, din acest comitat Satu Mare, tăinuitor al acestora era
preotul român din acest loc, dar pe al cărui nume nu îl útie. În aceeaúi
moúie ùurdeúti acest răufăcător, la fel ca úi tâlharii numiĠi Gheorghe
Grumaza, Kis Katona úi Samu au avut ca úi tăinuitor al lor pe locuitorul
numit Lupu Gloman, úi care úi-au depus prada lor în aceeaúi moúie
ùurdeúti la acest Lupu Gloman úi Iuon Gloman, ca úi tăinuitori. Tâlharul
Zaharia úi-a pus prada lui în aceeaúi moúie ùurdeúti la mama sa vitregă, a
cărei casă este înălĠată între hambar úi moară, aceasta serveúte drept
tăinuitoare...
Mai mărturiseúte că tâlharul Ioan Orosz, ce a dus de nevastă pe fata
preotului din Negreia, are ca drept tăinuitor pe preotul din ùurdeúti (p.
298 sq.).
...Mărturiseúte că el însuúi a avut ca tăinuitor pe Martin Fodor, de fel din
moúia ùurdeúti, după ce tovarăúul său Zaharia Zaharia, ce era de asemenea
tâlhar, /úi/ a fugit din cetatea Sătmarului úi nu útie pe unde stă úi unde
este (p. 300).
Martorul 8: Răufăcătorul dovedit Todor Batizay, din măritul comitat
Maramureú, colon al nobilei doamne Barbara Banffy...
...La fel Călin Nicora, locuitor din ùurdeúti, în acest mărit comitat, este la
fel tăinuitor al tâlharilor, la care Gheorghe Gyurman, decurion cu alĠi doi
tovarăúi úi-au depus prada... (p. 302).
Martorul 10: Răufăcătorul dovedit Ladislau Tokes, din acest comitat din
moúia Negreia, colon al maiestăĠii sale.
...Spune că Lupul Gulman, locuitor în moúia ùurdeúti, din acest mărit
comitat, să fi fost tăinuitorul lui Pintea...
...Tăinuitorul acestui martor este din moúia ùurdeúti úi se chiamă Grigora
Fodor, la care úi-a lăsat partea lui din pradă...
Spune că după ce ar fi jefuit pe greci, circa 40 de tâlhari au dus prada
revenită la moúia zisă ùurdeúti, din acest mărit comitat Satu Mare, unde la
fel au depus-o... (p. 308 sq.).
Martorul 12: Răufăcătorul cunoscut Toma Fodor, din moúia Firiza...
...Spune că... acei cce erau cu Pintea úi cu Lupu Ravasz /au rămas/ în
districtul Băii Mari, în acest mărit comitat, adică în moúia numită
ùurdeúti...
...În moúia ùurdeúti este la fel tăinuitor al tâharilor ùtefan Gulman, după cum
caporalul Gheorghe Grumaza cu prada aduisă lui de tâlhari /ca parte/
revenită, a dus-o úi a aúezat-o în casa acestui tăinuitor... (p. 313 sq.).
Martorul 14: Răufăcător cunoscut Mihail Mancs, din moúia Nadiú, districtul
Chioar, colon al preailustrului dom Teleki.
...Pentru că acest martor a fost între tâlhari doar pe timpul unei veri úi
astfel nu útie bine afacerea lor; în ce priveúte acea pradă, ceia ce i-a
revenit lui a lăsat în moúia ùurdeúti la Nicora Kullin, locuitor de acolo,
128
tăinuitorul acestui martor; acestuia conform cu hotărârea i s-au numărat 11

galbeni, 1 taler /leonin/, 1 taler imperial, deoarece nu avusese armele
întregi atât i-au dat acestuia, jumătate de parte; din postav i-au revenit
acestuia 4 bucăĠi, dar nu útie câĠi coĠi ar fi în acestea; mai spune pe
deasupra că a auzit de la unii că ar fi dat dar domnului comandant dar
că totuúi el însuúi nu l-a văzut... (p. 318).
1703, Editura Supergraph, Cluj-Napoca, 2003, doc. 83
1702
Printr-o poruncă generală adresată, la 28 august 1702, tuturor comitatelor,
scaunelor úi oraúelor erau reînnoite mai vechile dispoziĠii de pedepsire a
găzduitorilor de tâlhari, judele úi alĠi doi din sat urmând a fi traúi în
Ġeapă, la fel cei care îi útiau úi nu-i destăinuiau slujbaúilor. (…..)
În toată această zvonistică despre tâlhari, ajunsă în lunile iulie-septembrie
1702 la Guberniu úi la generalul Rabutin, lipseúte numele lui
Pintea…..Amintit la mijlocul lui iunie în comitatul Solnocul Interior, e
puĠin probabil să fi lipsit cu desăvârúire din aceste apariĠii repetate ale
tâlharilor din centrul úi sudul Transilvaniei. Erau doar regiuni cunoscute
oamenilor lui Pintea, unde se útia că aceútia, precum un Dumitru din
Ciomocoz alias Nicolae Boloú sau Zaharia din ùurdeúti alias Dănilă HriĠ,
obiúnuiseră înainte cu un an să ierneze în Blăjel, să umble călare, să se
dea drept oficiali úi să adune darea (porczio). (…….)
Despre un alt dregător nobil, cu o slujbă identică úi complice al haiducilor,
dar din părĠile ğării Criúurilor, dispunem de mărturia lui Simeon Thuro din
Săsar care útia úi mărturisea sub tortură la anchetă că Zaharia alias Dănilă
HriĠ din ùurdeúti “a iernat la careva solgăbirău în Criúana”.
Supergraph, Cluj-Napoca, 2003, p. 233-234, 269
1717
Pe când se afla în Cavnic, oastea tătărească care ruinase úi pustiise multe
sate, a fost atacată de vreo 150 de români, conduúi de iobagul Crăciun
Teodor din ùurdeúti. Pentru meritele sale i s-a acordat titlul de nemeú,
schimbându-i numele în “Karacsony”.
Obeliscul ridicat apoi aici, consemnează evenimentul: “Anno 1717 usque huc
fuerunt tartari”. În lupta împotriva tătarilor, care au fost înfrânĠi úi respinúi,
locuitorii din Cavnic au fost ajutaĠi de oastea haiducilor din munĠi.
CRONICA MARAMUREùULUI, vol. II, Comitetul de Cultură úi EducaĠie Socialistă,
Pe placă se putea citi:
AVE CELSE VIATOR!
TRISTIS HAEC FUIT ORA PRIUS,
GRASSANTIBUS TARTARIS, ANNO QUEM SIGNAT HIC
LAPIS. AST NUNC TRANSEUNTE FRANCISCO REGE TOTO
GESSIT PECTORE.
SZATMAR VARMEGYE, Budapest, (1908), p. 91
129
Karacsonyi de Surgefalva (ùurdeúti, MM), cu diplomă de la Carolu VI, de

a. 1717, pe carea a căpătat-o Todor Karacsonzi, carele, fiind în bătaia din
Strimtura Borsii (în Borúa, MM) cu 30 haiduci români, a mântuitu din
mânile tătarilor 8000 creútini prisonieri (Szirmay, Statistica, Buda, 1810 par. 105 a. 1717)
ROMÂNE, partea II, ediĠia a II-a, Ed. Soc. Cult. PROMARAMUREù „Dragoú Vodă”, Cluj-
Napoca, 2003, p. 174 (Vz. úi partea I, p. 21)
Karacsony de Surgyefalu (ùurdeúti, MM), în comuna Surgesci (ùurdeúti,
MM). Imperatul Carolu III, 1717. – Din această familie se află în Siurdesci
una persoană, pe nume Dotie. Despre acesta, Todoru Karacsony, în
Statistica Comitatului Satumare (Szathmar) a lui Szirmai Antal, în Buda, în
anul 1810, data parte I. par. 105, anul 1717, aceste sunt scrise (reproduce după
diplomă).
Semnat în Sisesci (ùiúeúti, MM), în 9 iuliu, 1862.
Andrea Demianu, preotul Sisescilor úi protopop s. a Baa-Sprii.
ROMÂNE, partea I, ediĠia a II-a, Ed. Soc. Cult. PROMARAMUREù „Dragoú Vodă”, Cluj-
Napoca, 2003, p. 21
1722
În ùurdeúti se construieúte o biserică din lemn, care, prin înălĠime (54 m),
armonie úi decoraĠiune sculpturală, constituie úi astăzi o capodoperă de
îndrăzneală în arta lemnului. În 1783 a fost pictată în interior de ùtefan
zugravul.
1738
Conform unor opinii, biserica de lemn din ùurdeúti ar fi fost construită în
acest an.
1746
Coperta din faĠă: sunt inseminate cântări bisericeúti úi cele 10 porunci. p.
7-21: “Această sfântă carte o am cumpărat robu lui D/u/mnezeu Savul úi
cu giupâneasa Ioană, ca să fie pomană în besereca în ùurdeúti úi cine a fi
preot să slujească de pre acest Polustav, ca să ne fie nouă pomană úi
părinĠilor noútri úi a tot neamul nostru, deci de se va afla cineva ceova
/lua/ din beserecă, acela să fie afurisit úi procleĠit de sfinĠii părinĠi din
Nichie, anii D/o/mnului 1746 meúi/Ġa/ maiu în 16 zile úi se va spăsitori
întru H/ristos/, amin. Scris-am eu nevrednicul Iramatin Ierimie úi toĠi să se
spăúască”.
Aurel Socolan, CIRCULAğIA CĂRğII ROMÂNEùTI PÂNĂ LA 1850 ÎN JUDEğUL
MARAMUREù,, Ed. Maria Montessori, Muzeul JudeĠean, 2005, p. 307 sq.: ùurdeúti –
Ceaslov, RădăuĠi, 1745
1747
Însemnare: “Robul lui D/umne/zeu Alexandru” “Această sf/â/ntă carte,
anume Triod, o am cumpărat noi Goloman Grigorie úi diac Mateiu úi
Cotoczi Luca drept 17 florinĠi úi o am dat în besereca noastră, în
130
ùurdeúti, pomană pentru sufletele a tot neamul úi care preut va sluji în

besereca noastră, să ne până unde a fi carte úi besereca, cine o a fura
din besereca cea numită, acela să fie afurisit cu tot neamul de 318 de
părinĠi. Scris-am eu Alexandru din ùurdeúti”.
Triodion, Iaúi, 1747
1748
Un Ceaslov, tipărit la RădăuĠi în 1745, ajunge ca donaĠie la biserica din
ùurdeúti.
1748, oct. 29
Însemnare cu litere chirilice: “Această s/fân/tă Ev/a/nghelie oam cumpărat
cu Goloman Grigorie din ùurdeúti úi o am dat în besereca noastră, că eu
am cumpărat drept 13 florinĠi úi care preut va sluji într-această beserecă
să ne pomenească Bibi Grigorie, Bibi Maria, Lup úi Ion úi Angilina:
D/u/mn/e/zeu să pomenească, iară cine o a fura sau vinde din besereca ce
am numit, acela să fie afurisit cu tot neamul său de 318 de părinĠi sinĠi,
ce au fost la Nichia. 1748, m/eúiĠa/ oc/tombrie/ 29 de zile”.
MARAMUREù,, Ed. Maria Montessori, Muzeul JudeĠean, 2005, p. 308: ùurdeúti –
Evangheliar, Bucureúti, 1742
1748, 1762
Însemnare pe copertă: “Acest Apostol au dat în biserică în ùurdeúti, ca să
fie pomană úi celoru mai bun este decât a să lumea besereca cu sf/i/ntele
cărĠi că beserica fără de cărĠi îi ca úi un clopot fără de limbă úi ca un
meúter ce n-are prigluĠe. Că în ce chip meúteru fără de unelte nu poate
lucra, aúe úi besereca fără de cărĠi nu să poate lumina, că, cărĠile este
lumina bisericii”.
Coperta faĠă: “Începutul Apostolului, amin. Mai bine vorbesc cinci cuvinte
de înĠeles în biserică, decât zecemii de cuvinte în limbă străină”.
Coperta spate: “Încep a scrie de rândul aceúti sfinte cărĠi, cine câ/t/ am
dat: Lup Ioan un mărieú, Pop Eremie un mărieú, Găvrilă un mărieú, Baba
Todo/sie/ 20 mă/rieúi/, Mocan 20 potori, Paca 5 potori, Mosei 2 potori.
Acest Apostol scris-am eu, Alexandru, acest Apostol a lui popa Ti/mo/ftei
în luna februarie în /…/ zile, anii de la /Hristos/ 1762”. “Întru mulĠi ani
stăpâne: (……)Această sf/â/ntă carte anume Ap/o/stol au cu/m/părat
úurdeútenii să le fie făclie în beserecă úi luminarea sufletului lor úi cine
cât au dat: diacul Eremia au dat 9 mărieúi, Lupchi Iuană 1 mărieú,
Dămoan Găvrilă 1 mărieú, Todosie cea Săracă 2 mărieú, Macoveiu 2
potori, Pascul 1 petac, Moiseii 2 potori, Nastafă 1 mărieú, Făt Iuan 1
mărieú, Vojgan Mihai 1 petac, Mihaiu 1 mărieú, Dipsa Petre 2 po/t/ori, Ilie
2 po/t/ori, Ioan 4 po/t/ori, Alecsa NuĠuc 1 mărieú, Nedea 2 mărieú, Cotoz
Vasalie 1 petac, Vojgan Ioan 1 potor, Cotoz Grigorie 1 mărieú, úi muerea
131
1 petac, Cotoz Andrei, 6 potori úi o gro/ú/iĠe, Lemintin 10 po/t/ori,

Goloman Găvrilă 12 potori, Diacul Mateiu 1 mărieú, Alecsa 1 mărieú,
Soloba Vaselie 6 potori úi o gro/ú/iĠe, Tămaú 1 petac, Bud David 1
mărieú, Filip 2 potori, Luca 1 mărieú, Pop Tanasie 4 po/t/ori, Pop Ilie 4
po/t/ori, Ionu lui Mărie 1 petac, Cozma 1 petac, Iosif 1 mărieú, Nicolae 1
mărieú, Golomanu Gheorghe 1 mărieú, Sofron 2 po/t/ori úi oau dat /în/
beserică în ùurdeúti, să le fie pomană pân la a miie sămânĠă. Anii
D/o/mnului 1748, mes/i/Ġa dec/e/mbrie 20 úi au dat 10 florinĠi pre acest
Apostol, iară cine a vrea să-l fure din beserecă, să fie afurisit de sfinĠii
apostoli”.
Apostol, Râmnic, 1747
1749 genoar 2 zile, 1815
Însemnare cu litere chirilice, p 1-17: “Această luminată úi sfântă carte,
anume sfinĠită, au cumpărat jupânul Goloman Grigorie cu giupâneasa sa
Anucă úi feciorul lor Iacobu, ca să le fie pomaă lor úi a tot neamul lor
úi au dat în beserecă în ùurdeúti în zilele lui popa Timoftei, în anul 1749
genoar 2 zile úi au /dat/ pre ea 12 florinĠi cine ar fi preotu să-i
pomenească…”
p. 257: “Iată eu, Bud Iacob diacu din ùurdeúti, la anul 1815, am slujit un
sărindar úi am scris în 6 zile în luna lui mai úi am slujit eu popa CârtiĠă /…/”.
Pentecostarion, Râmnic, 1743
1766
Deasupra uúii bisericii din ùurdeúti este scris: “La aciastă beserică au fost
Ġemărman (zugrav – n.n.) Macarie Ioan 1766”.
1788
Se introduce matricole bisericeúti în ùurdeúti.
1782
După unele păreri, acesta ar fi anul construirii bisericii de lemn din
ùurdeúti.
1783
După alte păreri, biserica de lemn din ùurdeúti a fost construită în acest an.
1794
Activitatea úcolilor sătmărene, maramureúene úi ugocene este pe larg
descrisă de episcopul Andrei Bacinschi în “Tabella Locorum pro
Nationalibus Graeci Ritus Catholicorum Scholi conscritiorum in…”. Toate
132
úcolile, potrivit acestei afirmaĠii úi informaĠii a episcopului Bacinschi către

Gh. Tokody, directorul superior de studii al districtului literar al Oradiei,
activau bine.
În comitatul Satu Mare: (…………Groúi, Chechiú) ùurdeúti, CetăĠele,
Bontăieni, ùindreúti, DumbrăviĠa, Rus, Socond. “Universum ‘50”. Semnează:
Basilius Kozak, parohus Szatmar, vicar feroneu, úi Georgius Buda,
vicearhidiacon al Băii Sprie úi paroh acolo; (……..)
Episcopul Andrei II Bacinschi (1772-1809) arată că învăĠătorii acestor
úcoli cunosc úi predau în limba naĠională a copiilor respective: “Pedagogi
lingva natione gnari”. El laudă zelul acestora úi al poplaĠiei valahice úi
rutenice care susĠine aceste úcoli.
1795
p. 55: “Se dă în útirea tuturor cui se cuvine cum că această sfântă carte,
anume de D/u/m/ne/zău insuflată Biblie, să cumpără pă sama sfintei
beserici din ùurdeúti, drept pe banii gata 32 adecă treizeci úi doi de
vonaúi florinĠi, de temătorii úi iubitorii în (…) úi lăcuitorii în sat ùurdeúti
úi cine o va fura sau o va lua fără útirea sătenilor orcar/e/ preot, orcar/e/
diac, orcar/e/ fieútice ce om să fie afurisit de 300 úi 18 sfinĠi părinĠi de
la săboru de Nicheea úi să scriu întraceastă sfântă carte cine o cumpără
úi cine o pot au dat pre nume pentru carte, adecă pentru sufletul său. În a
I-a Făt Maftei cu jupâneasa dumisale Mărie trei zloĠi, a doua ùtiop Janoúi
cu juâneasa dumisale Porfira 16 gro/ú/iĠe, a tri ùtiop Maria cu 20
gro/ú/iĠe, a patra Mihuú Ioanu 9 bani, a cincea Ghipúe Somofei 2 zloĠi, Făt
Costan 1 zlot, Cotoz Vasilie 5 mărieú úi 10 gro/ú/iĠe, a úaselea Damian
Grigorie 1 zlot, Ghipúe Cosma 1 zlot, a úepte Ghipúe (…) 1 zlot, Făt
Găvrilă 1 zlot, Ana Ghipúe iară 2 mărieúi, Vasgau Timea 3 mărieú, a noua
Goloman Iacob 20 gro/ú/iĠe, Ghipúe Grigorie 2 mărieúi, a zecea Todască
GhiorghiĠă 2 groúiĠe, Cotoz Lupúor 20 gro/ú/iĠe, a unsprezecea Damian
Toader 20 gro/ú/iĠe, Damian Anisia 1 zlot, Pode Nicolae 2 mărieú, But
Axente 18 gro/ú/iĠe, Mihuú (…) 1 gro/ú/iĠă, Gafit Axină 20 gro/ú/iĠe, Pap
Ioan 1 zlot, Crăciun Marie 40 gro/ú/iĠe, Dan PetruĠă 21 gro/ú/iĠe, Goloman
ùtefan 1 zlot, Todoúca Nechita 20 gro/ú/iĠe”.
MARAMUREù,, Ed. Maria Montessori, Muzeul JudeĠean, 2005, p. 307: ùurdeúti – Biblia,
Blaj, 1795
1809
Iată situaĠia capilor de familie din câteva localităĠi ce aparĠineau de
comitatul Sătmar: (…..) ùiúeúti – 150, Firiza – 104, Ferneziu – 52, ùurdeúti –
140, Cavnic – 500, Satu Nou de Sus – 76, Satu Nou de Jos – 68, Ocoliú –
80, Groúi – 90, DumbrăviĠa – 100, Rus – 76, ùindreúti – 44, Bontăieni – 37.
133
1811
Pe o icoană a bisericii din Plopiú scria: “Aceasta icoană sfântă au plătit
Cotoú Ilie úi cu soaĠa sa Mărie din ùurdeúti ca să le fie pomenire
veúnică anul D/om/nului 1811 ùtefan zugrav”.
1817, 1843, 1855
Însemnare cu litere chirilice pe copertă: “Această carte s-a Ġine de
beserica de ùurdeúti, 7 decembrie cel nou 1855, s-au făcut această
însemnare în ziua úi anul mai sus semnat prin Teodor Szabo parohul din
ùurdeúti”. “În anul 1843 în zilele lui Ferdinand imperat Austriei au fost
mierĠa de mălaiu în Baia Sprie cu cinci zloĠi de băncuĠe úi de grâu cu
patru husoúi pe băncuĠe. Scris-am eu Budu Alexandru din ùurdeúti.”
“Scris-am eu Făt Alexa din ùurdeúti”. “În anul 1817 au fost foamete
mare, cât chiubelu de grâu în DobriĠin cu sute de zloĠi úi mălaiu cu 80
de zloĠi merĠe în Baia Sprie úi mulĠi oameni mânca carne de mâĠă úi de
fieúte ce úi mortăciune úi mura oamenii pă uliĠă úi-i mânca câinii pă
îngropaĠi. ùi la mulĠi oameni am săpat úi eu cu chisbârău groapă úi fără
sălaú i-am îngropat. Amar de noi răle zile am ajunsu. Scris-am eu,
Constantin Chiú parohuúu în Fiúeúti, în zilele lui FranĠiscuú împărat, anu 1817”.
Îndreptarea legii, Târgoviúte, 1652
1850
Coperta faĠă: “Tekintetes Budai Ignacz ur 6-dik pontjan 9. 1850 (….) 1850
Mise Dec. 8-an ùtefan Agaffe, Panod Marie”.
Pag. 104…123: “Această sfântă úi D/u/mnezăiască Liturghie o au cumpărat
Dincă Gheorghie úi cu soaĠa lui Pelaghie úi au dat în beserică în ùurdeúti
să-i fie pomană lui úi părinĠilor úi a tot neamul nostrum úi nime să nu
fie volnic a o sminti din beserecă din ùurdeúti, nice frate nice altul nime,
fără numai de a fi cineva din rodul mieu popă, acela să fie volnic a o
lua, să fie ertat de D/u/mnezeu, în veci se fie pomană lui”.
Pe copertă spate: “Nichita Ion, maternal ns. Oros Costan Maria, Ciocotiúan
Gabor, Lakokanyai úi Papka Ion 22 eves, /1/850, Surgyei Kataz Maria 16
ianoari 25, Ilieú Luputz 18-850, Bud Paraska-18, Francisc Peter, Ghipúe Virvara”.
MARAMUREù,, Ed. Maria Montessori, Muzeul JudeĠean, 2005, p. 309: ùurdeúti – Biserica
mică – Liturghier, sec. XIX
1854
Pe coperta din faĠă: “A Surgyealfi S/zent/ Egyhaz………./Această carte
este a sfintei parohii, care cu multă greutate a fost scoasă din Ardeal în
anul /1/854 luna ianuarie 27. Samici Iustin…”/
Altă însemnare: “Această carte în ce loc este acum, fiece acum pre unde
au fost până acum mare păcat comit, che rodul au eúit de la ce au fost
lemurit cu tot zelul de cugeturi podobit”.
134
Altă însemnare: “Această carte de ar fi stat unde era aici un rod nu

arăta, iară de când s-au mutat, multă roadă a lăsat. ùi au arătat la cei ce
au ascultat, cuvântul cel adevărat. Care kir Neofit l-a rădicat”.
MARAMUREù,, Ed. Maria Montessori, Muzeul JudeĠean, 2005, p. 307: ùurdeúti – Cazanii,
Bucureúti, 1742
1856/7
Tabela Sumaria care arată statulu Parochiei Siurdesci úi filialeloru
Cetatiele úi Negreie care sunt in giurul Protopopescu Baii Sprii pe anulu
1856/7.
Preot: Teodor Szabo.
Siurdesci :
Nr. suflete – 676; NăscuĠi – 20; De airea veniĠi – 5; MorĠi – 18; Airea
duúi – ; Parechile cununatiloru – 6; Nobili - 2……. Nrul junimii dela 7-14
ani enclusivu – 80; Din acestia au amblatu la scoala: feciori – 14; fete – 9…
Filii: Cetătiele:
Depărtarea: 1 ½ ora.
Nr. suflete – 365; NăscuĠi – 13; De airea veniĠi – ; MorĠi – 6; Airea
duúi – ; Parechile cununatiloru – 2; Nobili - ……. Nrul junimii dela 7-14 ani
enclusivu – 45; Din acestia au amblatu la scoala: feciori – 13; fete – 1……
Negreia:
Depărtarea: 3 ore.
Datu in Siurdesci la 31 Octob.. 1857.
TABELA SUMARIA din parochia Siurdesci úi filialele ei in Protopopiatulu Baiei-Sprie
Diecesa Gherlei, pre anulu 1857, Arhivele Baia Mare, Dosar 9.
1857
Tabella Schematismalis pro anno 1857
Surgyefalu – Siurdescii – Pagus. Distat Szamos Ujvarins mil. Par/ochia/ ant.
congr. Ecclesia lig. al S.S. Michaelem et Gabrielem Archangel Domus Par.
lig. Libero collationis Rpisc. Lingva romana. Matric. habet ab anno 1778.
Parochus: Theodorus Szabo natus anno 1821. Ordinatus anno 1847.
Cantor: Alexandru Bud.
Docens: Theodor Lupan Prot. Scol.
In Matre /locuitori/ - 673
- Filialibus
Gyorkefalu – Cetatiele – cum Ecclesia muc. ad S. Parasceviam O. P. Matrio
habet ab anno 1795.
/Locuitori/ - 371
Cantor: Basilius Tamas.
Docens idem qui Suryefalvo prol. Schol.
Nyegrefalu – Negreie – cum Ecclesia lignea ad S.S. Michaelem et
Gabrielem Archangel. Matricam habet ab anno 1821.
135
/Locuitori/ - 264
Cantor: Ioannes Horgos….
Summa /loc./ - 1308.
Signavit Surgyefalvae 31 Aug. 1857. Theodorus Szabo.
TABELLA SCHEMATISMALIS pro anno 1857, Arhivele Baia Mare, Dosar 9.
1865, Nov. 14
/Scrisoarea Protopopului Teodoru Szabo către preotul Vasiliu ùurani, pentru
pregătirea alegerilor dietale)
Preoti cu Crucea’n frunte!
Mult onorandului Domnu Vasiliu Suranyi preotu de Siurdesci!
Dieta tierei se va deschide în 10 decembre a.c.
La densa, pre langa alte intrebări de mare insemnetate, se va
decide si despre treaba natiunale, - o interbare, de la care aterna vieatia
nostra politico-natiunale.
Ca intrebarea natiunale să se poată deslega intr’unu modu
indestulitoriu, intr’unu modu care să ni asecure d’in deplinu esîstinti’a si
desvoltarea noastră ca romani, e de lipsa, ca la diet’a aceast’a să se
tramita barbati de acei-a, cari prin portarea loru de pana acum ni dau
deplina garantia, cumca ei voru conlucra cu toata poterea unei voinitie tari
spre dreapt’a deslegare a intrebarei natiunale.
Astfelu de barbati vomu potea tramite, la diet’a d’in 10 decemvre
numai atunci, daca toti acei-a, căroru-a legea li dă dreptului de alegere, se
voru si folosî cu totu zelulu de acestu dreptu; prin urmare:
daca toti cu totii se voru iscriea la comissiunea conscrietoaria
de alegatori /....../
voru concentra si impreuna cu totii tote voturile intr’unu
candidatu natiunale.
Candîdatul acestu-a, pentru cercului de alegere alu Baia mare
e domnulu Sigismund Pop f. Capitanu Supremu alu
Chioarului. /......./
/Adăugat cu scris de mână:/
Totu deodata eúti provocatu si rogatu, va pa 16 a lunei curente adeca pa
Joi inainte de ameadiedi se bine voesti a veni la Baia Mare, ca se ne
consultămu despre toate mesurile legiuite, care avemu ale intreprinde
pentru alegerea viitoare. Dela zelulu D. Tale nationale asteptamu că cu
toata sigurantia te vei infatiosia, si anume pe 8 oare, inainte de meadiadi
la casa preotiasca romana dein Baia mare, aducandu cu Dnia Ta pre
invetiatoriu si curatoru, jude comunali si curatorii besericesti, si catu de
multi barbati, de inflintia in treaba alegerei. Candidatului nostru pe 16
Nov. a.c. demineatia pe 7 ore va fi ăntre noi in Baia mare.
Baia Mare, 14 Novembre 1865 Comitetului inteligentiei romane
Teodoru Szabo, prot.
Stefanu Biltiu profes.
nesmentitu se veniti
136
ca de nu e reu!
SCRISOAREA PROTOPOPULUI TEODOR SZABO CĂTRE PREOTUL VASILIU
ùURANI, 1865, (Pesta, ’65, Cu tiparulu Trattner-Karolyi), Arhivele Baia Mare, Dosar 21, p. 17
1865 Octob. 31
Tabela Sumaria care arată statulu Parochiei Siurdesci úi filialeloru
Cetatiele úi Negreie care sunt in Protopopiatului Baei Sprie pe a. 1865.
Preot: Vasiliu Siurani.
Siurdesci :
duúi 3 ; Parechile cununatiloru – 4; Nobili - 2……. Nrul junimii dela 7-14
ani – 95; Din acestia au amblatu la scoala: feciori – 10; fete – 4……
Filii: Cetătiele:
Depărtarea: 1 ½ ora.
duúi 1 ; Parechile cununatiloru – 7; Nobili - ……. Nrul junimii dela 7-14 ani
– 35; Din acestia au amblatu la scoala: feciori – 7; fete – 3……
Negreia:
Depărtarea: 3 ore.
Nr. suflete – 286; NăscuĠi – 6; De airea veniĠi 10 ; MorĠi – 9; Airea
Datu in Siurdesci la 31 Octob.. 1857.
1867/8
Relatiune anuale preste starea Scoaleloru elementare din Parochia
Siurdesci úi Filialele ei Cetatiele úi Negreia… făcută cu finea anului
scolasticu 1867/8.
1. Parochia Siurdesci (Surgyefalu) împreună cu Filiala Cetatiele (Gyorkefalu).
Suma sufleteloru: 1141. /Se află în/ Pretura Baia mare, Comit. Satumarelui.
Casa scolara nu are numai inchiriata, cu o chilie, nici nu e prevazuta cu
toate cele trebuincioase.
Tenerimea obligată a ambla la scoala din ambele sexe: 79. Dintru acescia
ambla la scoala: 25 feciori, 15 fete.
Numele docentului: Ilie Horgosiu de 24 a., celibe. Nu e elu si cantore, fara
numai docente. A absolvitu cursulu preparandiale la Naseudu, preste ce are
testimoniu, úi e provediutu cu decretu de docente. Moralitatea e esemplara,
silintia e destula, scie limba romana úi germana, poate remane de docente
úi pre venitoriu. Plata lui în bani: 126 fl. V. A. úi aceasta se stringe prin
judele Comunale inpreuna cu Contributiunea Comunei, si o capeta regulatu.
Numele Inspectorelui Civile: Ioanu Mariesiu din Siurdesci, - Petru Costinu
din Cetatiele, G. Catolici, plugari.
Pruncii a umblatu neregulatu la scoala; Causa e nepasarea parintiloru, úi
mai alesu: ca nefiindu păstori prin Comuna – pruncii se folosescu la
pastoritulu viteloru.
137
2. Filiala Negreie (Nyegrefalu) catra Parochia Siurdesci. Suma sufleteloru:

294. /Se află în/ Pretura Baia mare, Comit. Satumarelui.
Casa scolara nu are numai inchiriata, cu o chilie, nici nu e prevazuta cu
toate cele trebuincioase.
Tenerimea obligată a ambla la scoala din ambele sexe: 40. Dintru acescia
ambla la scoala: /nu dă numărul(
Numele docentului: Alexiu Babiciu de 58 a., e casatoritu. E numai docente
interimalu. Cursulu preparandiale nu a absolvitu fara numai in Chiuzbaia
a invatiatu langa Cantorele de acolo. Moralitatea e buna, silintia e
suficiente, scie limba romana; aru fi de schimbatu prin unu absolutu
preparandista. Plata lui în bani: 42 fl. V. A. úi aceasta se stringe prin
judele Comunale inpreuna cu Contributiunea Comunei, si o capeta
neregulatu.
Numele Inspectorelui Civile: Georgiu Demianu din Negreie, G. C., plugari.
Pe langa causele susaratate si negrigintia inspectorelui scolariu neamblarea
regulate a pruncilor la scoala.
/Dat/ prin Vasiliu Siurani, Preotulu de Siurdesci úi a filialeloru Cetatiele si
Negreie.
1876
Plasa Baia Mare avea în subordine 38 de localităĠi úi făcea parte din cele
9 plase ale comitatului Satu Mare. Oraúul Baia Mare pierde statutul de
oraú liber regal, fiind subordonat administraĠiei comitatului Satu Mare. Din
plasa Baia Mare, nou înfiinĠată, făceau parte úi localităĠile: (…..) ùiúeúti,
Dăneúti, ùurdeúti, Cavnic (…..).
CRONICA MARAMUREùULUI, vol. III, Comitetul de Cultură úi EducaĠie Socialistă,
1888
Tabela Sumaria care arată statulu Parochiei Siurdesci úi fil. ei in
Protopopiatulu Baiei Sprie. Diecesa gr.-cat. a Gherlei pre anulu 1888.
Preot: Iuliu Siurani.
Siurdesci :
duúi – 5; Parechile cununatiloru – 10; …….. Nr. junimei obligate a ambla la
scoală: de la 6-12 ani – 98; dela 12-15 ani: 50. Din acestia au amblatu la
scoala elementara: fetiori – 31; fete – 23; la scoala repetitionala – fetiori – 10;
fete – 13.
Filii: Cetătiele:
Depărtarea: 1 ora.
Nr. suflete – 429; NăscuĠi – 15; De airea veniĠi –; MorĠi – 8; Airea
fete – 8.
138
Negreia:
Depărtarea: 3 ore.
fete – 7.
Datu in Siurdesci la 25 Ian. 1889.
1890
Preot: Iuliu Siurani.
Siurdesci :
Nr. suflete – 863; NăscuĠi – 39; De airea veniĠi – 122; MorĠi – 23;
Airea duúi – 1; Parechile cununatiloru – 2; …….. Nr. junimei obligate a
ambla la scoală: de la 6-12 ani – 107; dela 12-15 ani: 60. Din acestia au
amblatu la scoala elementara: fetiori – 63; fete – 10; la scoala repetitionala –
fetiori – 15; fete – 10; Nr. acelora cari au umblatu la clase gimnaziali úi ma
inalte – 1.
Filii: Cetătiele:
Depărtarea: 1 ora.
Nr. suflete – 431; NăscuĠi – 20; De airea veniĠi –; MorĠi – 16; Airea duúi
– 2; Parechile cununatiloru – 4; …….. Nr. junimei obligate a ambla la scoală:
de la 6-12 ani – 35; dela 12-15 ani: 23. Din acestia au amblatu la scoala
elementara: fetiori – 5; fete – 3; la scoala repetitionala – fetiori – 5; fete – 4.
Negreia:
Depărtarea: 3 ore.
fete – 3.
Datu in Siurdesci la 31 December. 1890.
Materialele privind ùematismul 1914, Tabela Sumaria 1888, 1890 au fost obĠinute
prin bunăvoinĠa D-nei Margareta úi D-lui MUNTEANU, care a alcătuit
Monografia NEGREIA, în curs de tipărire. MulĠumim úi pe această cale
1892, mai 28/iun. 9
Vasile Lucaciu a dus pe cheltuială proprie la Viena patru Ġărani:
Gheorghe Avram din ùiúeúti, Constantin Dipúe din ùurdeúti, Pavel Pele din
Unguraú úi Atanasie Demian din Negreia.
139
Din părĠile noastre au mai participat: (…..) Pop Ioan Ġăran în ùiúeúti, (…..)
ùurani Iuliu preot în ùurdeúti (…..).
1896
Satul ùurdeúti primeúte un ajutor de 150 fl. din partea băncii “Perúeiul”
din Chiuzbaia pentru terminarea úcolii confesionale.
1897
Din acest an exista edificiu úcola din piatră la ùurdeúti.
1900
Conform statisticii oficiale /măsluite/ din acest an, populaĠia Transilvaniei
se prezenta astfel: români – 2.763.674 (47,20%), maghiari – 1.394.647
(23,80%), secui – 404.392 (6,90%), germani – 747.852 (12,80%), sârbo-croaĠi –
271.897 (4,70%), ruteni – 146.428 (2,50%), slovaci – 40.460 (0,70%), alte
naĠionalităĠi – 84.126 (1,40%).
După recensământul din acest an, populaĠia din localităĠile maramureúene
era următoarea:
(………) ùurdeúti – 879, români – 861
Biblioteca JudeĠeană, Baia Mare, 1988, (litografiată), p. 1238, 1241
1906
Preot: Iuliu ùurani.
ùurdesci :
fete – 8.
Filii: Cetătiele:
Depărtarea: 4 chlm.
Nr. suflete – 491; NăscuĠi – 18; De airea veniĠi 4; MorĠi – 9; Airea
duúi – ; Parechile cununatiloru – 2; …….. Nr. junimei obligate a ambla la
fete – 2.
Negreia:
Depărtarea: 8 chlm.
Nr. suflete – 396; NăscuĠi – 17; De airea veniĠi 2; MorĠi – 13; Airea
duúi –; Parechile cununatiloru – 3; …….. Nr. junimei obligate a ambla la
140
fete – 3.
Datu in ùurdesci la 1 FEBR. 1907.
Diecesa Gherlei, pre anul 1906, Arhivele Baia Mare, Dosar 9.
1907, Iulie 21
/Protocol alegere învăĠător/
Protocol Luat în 21 Iulie 1907 în urma circulariului diecesan emanat la
26 Iunie a.c. No. 20 cătră cler úi docenĠii din întreaga diecesă în causa
elegerei de cantor docente în ùurdesci sub presidele protopopului tractual
la casa parochială.
Obiect: Alegere de învăĠătoriu presenĠi au fost: M. O. D. Ioan Nistor
protopop ca presedinte spre aceasta espres avisat. Iuliu ùurani preot local,
OnuĠiu Dipúe, Petru Minus, Gavrilă Dan, Petru Fet /.?!./ Mihai Serbac, Vila
Demian, Gheorghiu Goloman /.?!./ Spiridon Pop ca membri a senatului
scolastic alesi în urma dispuseciunei de dat 21 martie a.c. No. 2436.
Afară de membrii senatului ca privitorii a alegerei sau presentat úi dintre
credintiosi o sumă mare úi considerabilă.
I. Preúedintele espune membrilor presenti a senatului că spre a efeptui
alegerea de cantor-invetător espres au fost provocat a se presenta. Mai
nainte de efeptuirea alegerei roagă pre preot ca se presentese recursurile
petinĠilor la aceasta staĠiune, úi presentează recursul lui Ariton Cherecheú
inv. cualificat úi fost interimal aprobat de cantor-inveĠătoriu în ùurdesci
de oarece alegerea au fost anulată cu datul de mai sus a P. V. Consistor;
ci a inveĠetoriului Ambroziu Avram care se zice a fi cualificat úi
inveĠătoriu in Fersig fără asi acluda documintele spre aúi dovedi
cualificăciunea, purtarea morală úi oficiul prea avut.
II. Membri senatului scol. prn convocătorul alăturat au fost conchemaĠi a
se presenta la alegerea efeptuendă úi că au avut scire se vede din
primirea subscrierei. În urma premerselor se provoacă membri senatuloui
ca se efeptuească alegerea dintre aceúti doi concurenĠi după prevederea
lor espunândulisă din partea presidiului că recurintele Ambrosiu Avram de
si nu úi-au alăturat testimoniu de cualificăciune să trage la’ndoiala prin
nealăturarea testimoniului de progres úi moralitate atât progresul făcut cât
úi moralitatea lui cu toate acestea se lasă în voe liberă, că în lipsea altor
concurenĠi cualificaĠi se aleagă pre unul dintre aceúti doi concurenĠi:
Senatul avend în vedere că Ariton Cherecheú în anul scolastic espirat au
fongat ca inv. interimal în loco; având în vedere că au produs progres
indestulitor spre indestulirea úi a mai marilor; având în vedere că în
decursul acesta sau purtat cu supunere úi ascultare faĠă de mai mari săi;
având în vederea că au dovedit portare morale sub acest timp, în
speranĠia că úi în venitoriu să va nesui /năzui/ a dovedi atât progresul cât
úi purtarea morală cu toĠi se învoiesc membri senatului ca să fie ales. Ca
141
se nu li se inpute în venitoriu că alegerea au efeptuit numai ei singuri

deúi aceasta prin lege sânt inputerniciĠi, doresc că presidiul să întrebe
mulĠimea cea de faĠiă a poporului úi numai după ce úi vor da úi aceia
invoirea în alegerea lui Ariton Cherecheú sese enunĠie alegerea lui.
Presedintele esind afară din sala alegerei intreabă pre mulĠimea presentă
că sunt îndestuliĠi cu înveĠătoriul Ariton Cherecheú au doară vreu pe
celalalt se cuvinte? La ce cu toĠi se esprimă că sătă cu Cherecheú nu au
nici o escepĠiune doresc cu toĠi că úi în venitoriu se aibă numai purtarea
faĠă cu ei precum au avut în anul trecut úi să dovedească asemenea progres.
În urma acestora presedintele anuncie pre: Cherecheú Ariton a fi ales de
cantor-inveĠătoriu depre ce se fie avisat. Neavend nimenea nici o
observare úi alt obiect pentru desbaterea ne fiind desemnat protocolul sau
închis úi subscris. Dat ca mai sus.
Ioan Nistor m.p. protop. tract ca presid. s adunarei, Iuliu ùurani m.p. preot
loc., Aurelia Russu not. ad hoc, Petru Fet m.p., Georgiu Goloman m.p.,
Mihai Serbac m.p., Pop Spiridon m.p., Gavril Dan m.p., Vila Demian +
prin Aurelia Russu.
PROTOCOL LUAT ÎN 21 IULIE 1907, Arhivele Baia Mare, Dosar 9.
1907-1910
Activitatea parlamentară (1907-1910) în dieta maghiară a lui Vasile
Lucaciu deputat de Beiuú, se desfăúoară pe coordonatele întregii sale
activităĠi politice úi anume: emanciparea naĠională úi socială a poporului
roman transilvănean úi demascarea magnaĠilor, conĠilor úi baronilor
maghiari, precum úi a instrumentelor lor de guvernare prin legi nedrepte
úi aparat administrative úovin.
Ca deputat în palamentul din Budapesta, Vasile Lucaciu apără úi interesele
locuitorilor de pe meleagurile Maramureúului, ale minerilor din Baia Sprie,
Cavnic, Baia Mare sau ale agricultorilor din ùiúeúti, ùurdeúti, TăuĠii
Măgherăuú etc., indifferent de naĠionalitate. Iată ce spunea în acest sens
bătrânul Gheorghe Andreica din ùiúeúti, care l-a cunoscut bine pe Vasile
Lucaciu: “Oamenii îl iubeau úi Ġineau la dânsul cu toĠii – români, unguri
sau de alte naĠii. Când a fost deputat în Parlamentul de la Budapesta au
venit la domnia sa pensionari din Baia Sprie, Cavnic, BăiuĠ úi din alte
locuri cu jalbe pe care le-a dus conducerii. S-a zbătut mult úi pensile
oamenilor au crescut. Cine zice că dr. Lucaciu era împotriva ungurilor
acela nu útie adevărul ori e de rea credinĠă. Iubea săracii din toate naĠiile.
Cu domnii nu se prea împăca. Domnii, români sau unguri, erau tot o apă
úi-un pământ. Nicicând nu le-a ajuns ce aveau, ei sărăceau úi-nvrăjbeau
popoarele úi cu ei se războia părintele Lucaciu.
CRONICA MARAMUREùULUI, vol. IV, Comitetul de Cultură úi EducaĠie Socialistă,
1909
(Date recensământ) (………)
3. Dăneúti – nr. case: 79; nr. locuit.: 351; din care români: 351.
9. ùurdeúti – nr. case: 200; nr. locuit.: 879; din care români: 879.
142
17. ùindreúti – nr. case: 103; nr. locuit.: 463; din care români: 463.
21. CetăĠele – nr. case: 106; nr. locuit.: 452; din care români: 452.
43. ùiúeúti – nr. case: 182; nr. locuit.: 956; din care români: 956.
48. Unguraú – nr. case: 76; nr. locuit.: 386; din care români: 375.
58. Negreia – nr. case: 83; nr. locuit.: 365; din care români: 365.
69. DumbrăviĠa – nr. case: 204; nr. locuit.: 943; din care români: 914.
ùurdeúti, Dioshalom, mai înainte Surgyefalu, cott. Sătmar (Szatmar vm.),
cerc Baia-mare (Nagybanyai j.), loc. 879, rom. 861, clĠi ovr., par. Gr.-cat.
(Gh.), p. Baiasprie (Felso-banya)
Silvestru Moldovan úi Nicolau Togan, DICğIONARUL NUMIRILOR DE LOCALITĂğI
CU POPORAğIUNE ROMÂNĂ DIN UNGARIA, compus din încredinĠarea AsociaĠiunii
pentru literature română úi cultura poporului roman, Sibiiu, 1909, Editura “AsociaĠiunii”, p. 222
1910
În acest an, la ùurdeúti trăiau o seamă de vestiĠi cioplitori în piatră:
Dămian Gheorghe a lui Avram cu cei 7 fii ai săi, Dămina, Găvrilă,
Todoúca LupuĠ etc. Satul era cunoscut prin această îndeletnicire a
locuitorilor săi.
(Date recensământ) (……)
ùurdeúti – 934 (loc.) (…...)
PopulaĠia judeĠului Maramureú /după statistica din acest an/ era de 357.705
locuitori, din care: români - 96.157, unguri – 20.000, germani – 15.175, slovaci
– 503, sârbi – 66, ruteni – 159.489, izraeliĠi – 65.694, alĠii – 681 /situaĠie
întocmită după religie/.
1913
PrezenĠa AsociaĠiunii pentru Literatura Română úi Cultura Poporului
Român ASTRA la ùurdeúti
Raport despre prelegerile poporale Ġinute în cursul verii în 17 comune
de pe teritoriul despărĠămintelor Seini úi Baia Mare
“… în 20 iulie s’au Ġinut prelegeri din partea domnilor A. Papp úi A.
Lupan, în comuna ùiurdeúti. Comuna are 1100 locuitori, toĠi români. Starea
materială a locuitorilor e mijlocie, ocupaĠia lor e economia câmpului, care
nu tocmai înfloritoare, úi pomăritul. MulĠi dintre locuitori se ocupă cu
cărăuúitul, dela care au câútiguri destul de frumoase, transportând materialul
de mine, din comuna învecinată Capnic, la topitoarele din Fernezeiu.
Prelegerile s’au Ġinut la 10 ore a.m. înaintea bisericii din loc. Au fost de
faĠă vre-o 250 de Ġărani precum úi M. On. D. Iuliu ùiurani, paroh local. Dl.
A. Papp a vorbit despre alcoholism, iar dl. A. Lupan despre însemnătatea
învăĠăturii. Prelegerile au fost ascultate cu însufleĠire úi au avut un rezultat
destul de frumos, înscriindu-se 20 de membri ajutători. Între ascultători
s’au împărĠit 20 de broúuri poporale. “O pildă vrednică de urmat”, în
TRANSILVANIA, An XCIV, nr. VI, Noemvrie-Decemrie 1913, p. 441
143
1914
(PopulaĠia) (…….)
ùurdeúti (Dioshalom). Comună mică cu parohie veche. Biserică de lemn, cu
hramul sf. Arhangheli, edificată în 1783. Casa parohială de zid, edificatele
economice de lemn. Casa cantorială laolaltă cu úcoala de zid. Matricole
din anul 1778. ùcolari de toate zilele 120, de repetiĠie 59. Paroh: Iuliu
ùiurani. Cooperator: Virgil ùiurani. Cantor: Ioan Mureúan. ÎnvăĠător: Chriton
Cherecheú. PopulaĠia după religie: 932 gr. cat. úi 16 izraeliĠi.
CetăĠele (Gyorkefalu). Filie a ùurdeútiului. Biserică de zid, cu hramul Sf.
Paraschiva, edificată în anul 1790. ùcoala de zid. ùcolari de toate zilele
75, de repetiĠie 37. Cantor: Gavril Pop. ÎnvăĠător: Aureliu CotuĠiu. PopulaĠia
după religie: 504 gr. cat. úi 10 izraeliĠi.
Negreia (Diosvolgy). Filie a ùurdeútiului. Biserică de lemn, cu hramul Sf.
Arhangheli, edificată în anul 1784. ùcoala de lemn. ùcolari de toate zilele
48, de repetiĠe 20. Cantor: Petru Horgoú. ÎnvăĠătoreasă: Aurelia Rus.
PopulaĠia după religie: 430 gr. cat., 7 rom. cat., 8 izraeliĠi.
(Parohii în Districtul protopopesc al Băii- sprie)
1. Dioshalom (ùurdeúti). Com. mică. Depărt. de sediul prot. e 11 chlm. Par.
veche. Bis. de lemn, cu hramul S. Arhang., edif. a. 1783. Casa par. de zid,
edif. econ. de lemn. Casa cant. laolaltă cu úcoala de zid. Lcfo. Matr. a.
1778. ùcolari de toate zilele 120, de rep. 59. Paroh: On. D. Iuliu ùiurani.
Coperator: Virgil ùiurani. Cantor: Ioan Mureúan. ÎnvăĠător: Chriton
Cherecheú.
Filii: Gyorkefalu (CetăĠele). Depărt. de Matre e 4 chlm. Bis. de zid,
cu hramul S. Paraschiva, edif. a. 1790. ùcoala de zid. ùcolari de toate zilele
75, de rep. 37. Cantor: Gavril Pop. ÎnvăĠător: Aureliu CotuĠiu.
Diosvolgy (Negrei). Depărt. de Matre e 8 chlm. Bis. de lemn, cu
hramul S. Arhang., edif. a. 1784. ùcoala de lemn. ùcolari de toate zilele 48,
de rep. 20. Cantor: Petru Horgoú. ÎnvăĠătoreasă: Aurelia Rus.
Conscr. congr. a paroh: 735 cor. 98 fil.
Din fond. congr. a paroh. 864 cor. 02 fil.
Conscr. congr. a coop.: 250 cor.
Din fond. congr. a paroh 750 cor.
GC. RC. Isr.
În Matre: 932 - 16
În Filii:
Gyorkefalu /CetăĠele – n.n./ 504 - 10
Diosvolgy (Negreia) 430 7 8
Suma 1866 7 34
Limba rom. P. u. úi staĠ. telegr.: Felsobanya.
ùEMATISMUL Veneratului cler al Diecezei greco-catolice din Gherla pe anul 1914, p. 231 sq.
1914
Districtul protopopesc al Băii sprie (Felsobanya).
144
În comitatul Szatmar.
Protopop: M. On. D. IOAN NISTOR, paroh în Baia-sprie, inspectorul
úcolilor din districtul Baia-sprie.
Notar districtual: On. D. NICOLAE LUPAN, paroh în Chiuzbaia.
Parohii:
Dioshalom (ùurdeúti). Com. Mică. Depărt. de sediul prot. E 11 chlm. Par.
Veche. Bis. De lemn, cu hramul S. Arhang., edif. A. 1783, Casa par. De zid,
edif. Econ. De lemn. Casa cant. Laolaltă cu úcoala de zid. Lcfo. Matr. a.
1778. ùcolari de toate zilele 120, de rep. 59. Paroh: On. D. Iuliu ùiurani.
Cooperator: Virgil ùiurani. Cantor: Ioan Mureúan. ÎnvăĠător: Chriton
Cherecheú.
Filii: Gyorkefalu (CetăĠele). Depărt. de Matre e 4 chlm. Bis. de zid, cu
hramul . Paraschiva, edif. a. 1790. ùcoala de zid, ùcolari de toate zilele 75,
de rep. 37. Cantor: Gavril Pop. ÎnvăĠător: Aureliu CotuĠiu.
ùEMATISMUL Veneratului Cler al Diecezei Greco-catolice române de Gherla, pe anul
1914, Szamosujvar, Tipografia diecezană, 1914, p. 231
1915
La 15 octombrie 1915, ministrul cultelor úi instrucĠiunei publice dispune
comitelui supreme al comitatului să ia măsuri pentru culegerea datelor în
legătură cu atitudinea politică a românilor din comitat. În urma acestei
dispoziĠii la 18 octombrie judele nobililor din plasa Gârbou raportează
comitelui supreme că în cazul unui conflict cu România nu mai are nici
o încredere – în cei luaĠi în evidenĠă ca suspecĠi. Din raportul judelui
plăúii Copalnic-Mănăútur reiese că cei trecuĠi pe listele persoanelor
suspecte se întâlnesc în taină cu Ġăranii úi îi lămuresc pe aceútia asupra
evenimentelor. Acest lucru însă nu se poate dovedi fiindcă “populaĠia este
curat românească úi nu divulgă nici un secret”.
ÎNDRUMĂTOR ÎN ARHIVELE STATULUI JUDEğUL CLUJ, 16, vol. I, Bucureúti, 1979, p. 339
1918, oct. 4
S-a născut, la ùurdeúti, pictorul Constantin Dipúe. Studii: Academia de Arte
Frumoase din Bucureúti, doctorat la Academia Regală Bucureúti. A activat
în Bucureúti – asistent universitar, secretar general al Uniunii NaĠionale a
StudenĠilor Români de la Academia Regală de arte frumoase úi
Conservatorul de muzică úi artă dramatică din Bucureúti; membru fondator
al Uniunii Artiútilor Plastici din România. A executat multe lucrări
monumentale în diferite oraúe din Ġară, a participat la expoziĠii interne úi
internaĠionale (Italia, SUA, Canada, RFG, Grecia, Japonia, Filipine, FranĠa,
Suedia etc.).
1920 ian. 4
(Proces verbal)
OnuĠ Dipsie face propunerea, ca úcoala gr. cat. din loc să se transforme în
úcoală naĠională. Poporenii împreună cu comitetul bisericesc cu
unanimitate, afară de preotul local Virgil Siurani aduc hotărîrea, ca úcoala
145
gr. cat. din loc cu ziua de azi să transformă în úcoală naĠională, úi o

predăm dimpreună cu învăĠătorul, mobilarul úi cu toate ce se Ġin de úcoală.
(..…) Zidul úcoalei e corespunzător cu 2 sale de învăĠământ însă până
acuma nu avem numai un învîĠător úi copii obligaĠi la úcoala de toate
zilele sunt 151 după cum arată atestatul subalăturat úi aúa ne rugăm de
la forurile competente pentru denumirea al II-lea post învăĠătoresc.
(…..) Nemai având alte agende, adunarea să rădică úi protocolul să
subscrie. D.c.m.s. – Ariton Cherecheú mp. Niculae Făt m.p. Gheorghe
Goloman m.p. primar, Gheorghe Goloman mp. prim curator bisericesc, Petru
Făt mp, Alexă Făt mp. Mihaiu Serbac mp. Ioan Dipsie mp. Petru Barbos
mp Alexă HriĠ mp. Gheorghe Dan mp. Gavril Goloman mp, Alexă Schiop
p. Niculae Schiop mp, Gavril Pop mp Ioan Făt mp. Gavril Tămaú mp.,
Pavăl Făt mp, Găvrilă Demian mp., Petru Făt mp., Siridon Pop mp., Vilă
Bud, Mihaiu Murăúan, Gheorghe Făt, LupuĠ Dipsie, Nun Costinar, OnuĠ
Schiop, Gheorghe Bârdă, Niculae Ciurcaú, Găvrilă Crăciun, Vasiliu Pode,
Ioan Costinar, Găvrilă Făt, Găvrilă Schiop, Alexă Tămaú, ChiĠ Făt, OnuĠ
Coruian, Găvrilă Breban, Crăciun Făt, Mihai Pode, Alexă PuĠ, NuĠ Făt,
Gheorghe Pode, Ignat Pop, Ioan Murăúan, Alexă Gavriú, Toma Demian,
OnuĠ Bârdă, Petru Făt, OnuĠ Făt, Mihaiu Goloman, Gheorghe Pode alui
Gheorghe, Crăciun Goloman, OnuĠ Demian, Costan Făt , - Ariton Cherecheú
mp. scriitor de nume.
ùcoala cu clasele I-VIII ùurdeúti, CorespondenĠă, ARHIVELE BAIA MARE, Fond ùurdeúti,
nr. 30/1920, p. 1
1920
(SituaĠia bugetară)
Intrate
La úcoala de stat din ùurdeúti în anul scholastic 1920/21
1. Dela stat - 3617 Lei
2. Din casa comunală - 91 Lei
Total – 3708 Lei
Esite
(…..) Esite total – 3720
Intrate - 3708
Sau spesat mai mult cu 12 Lei
ùcoala cu clasele I-VIII ùurdeúti, ARHIVELE BAIA MARE, Fond ùurdeúti, nr. 31/1920, p. 3
1920 oct. 22
Bugetul pe anul 1920/21
Suma fixată de director úi aprobată de eforia scol. – 8912 Lei
Suma aprobată din partea resortului - 3708 Lei
Intrate: 91 Lei
Lipsă: 3617 Lei.
ÎnvăĠători:
Cherecheú Ariton – 7026 Lei
Dipsie Georgiu - 9173 Lei
146
Elevi înscriúi până la 1 oct. 1920

clasa I – 40. clasa II – 30. clasa III – 32. clasa IV – 22. clasa V – 2.
Numărul salelor de învăĠământ (2) două- Cubul lor 448 m3
LocuinĠa directorului camere (2) două “ “ 126 m3
Director: Ariton Cherecheú
ùcoala cu clasele I-VIII ùurdeúti, ARHIVELE BAIA MARE, Fond ùurdeúti, nr. 31/1920, p. 5-8
1920 dec. 1
PopulaĠia localităĠilor maramureúene:
(…..) Dăneúti – 539, DumbrăviĠa – 943, Făureúti – 683, Negreia – 438, Plopiú –
357, ùurdeúti – 940 (…..), ùindreúti – 463, ùiúeúti – 1.120.
1920 dec. 4
Circulară Revizoratul úcolar Satu Mare, nr. 3724/920
(…..) Când vă fac aaceastă invitare la muncă spornică vă amintesc că să
urmaĠi cu stricteĠe toate îndrumările legilor, iar dacă aveĠi nevoe în
aranjarea chestiunilor D-Voastre oficiale, vă invite să nu mai veniĠi în
persoană la acest Revizorat, ci să vă folosiĠi totdeauna de calea postei,
care a intrat deja în stadiul ei normal.
Pentru viitor vom fi severi faĠă de acei învăĠători cari fără vre-un motiv
grav vor părăsi fie úi pentru o zi catedrele lor.
Revizor ùcolar (s. Darius Pop)
nr. 30/1920, p. 4
1921
Surdeúti, Dioshalom, (Sătmar, Baia mare), S 5712 jc., L [934] 940 (R 930, E
10), C 214, secr. Cerc. Dăneúti, jud. Cerc Baia mare, percept. Baia Sprie,
trib. Sătmar, p. U. Baia Sprie, d. 8 km., g. Baia Sprie.
C. Martinovici, N. Istrati, DICğIONARUL TRANSILVANIEI, BANATULUI ùI
CELORLALTE ğINUTURI ALIPITE, Moravetz Konyvkereskedes, Timiúoara, Cluj, 1921, p.242
1921/1922
Ziarul de primire a ùcoalei primare de Stat din ùURDEùTI pe anul
úcolar 1921/2
Curs - 37
Curs repetiĠional – 10
La finalul catalogului este făcută însemnarea:
În 3 Iunie a.c. s’a luat ezamenul final cu clasa III, IV úi V cu 18 elevi
în prezenĠa următorilor membri din Sfatul úcolar: Virgil ùurani preside,
Cezar ùurani secretar, Gheorghe Goloman primar, OnuĠ Dipúe, Gheorghe
Goloman, Ioan Făt úi o mulĠime de poporeni din loc úi din Plopiú.
Înv. dir. Gheorghe Dipúe
ùcoala cu clasele I-VIII ùurdeúti, Catalog an úcolar 1921/22, ARHIVELE BAIA MARE,
Fond ùurdeúti, nr. 1, file 57
1922 febr.
Cercul de alegere electoral al oraúului Baia Mare cuprindea 33 comune:
(…..), Mănăúturul de Someú /Meriúor/, ùurdeúti, Seini, Tămaia (…..).
147

1923
PrezenĠa AsociaĠiunii pentru Literatura Română úi Cultura Poporului
Român ASTRA la ùurdeúti
Din despărĠăminte
“Baia-mare. Desp. Baia-mare a înfiinĠat în vara anului 1923: 6 agenturi
nouă, 6 biblioteci poporale, a Ġinut 6 conferenĠe poporale, înscriindu-se 126
membri de diferite categorii. 6 úedinĠe a comitetului desp. Baia-mare s’a
Ġinut în 11 Noemvrie 1923. Bibliotecile poporale au fost împărĠite în
următoarele commune: Blidar, Firiza de sus, ùiúeúti, ùurdeúti, DumbrăviĠa úi
Rus. ConferenĠe úi îndemnuri au dat dnii Dr. Camil Pop, vice-preú.,
Alexandru Breban, directorul desp., Gheorghe Medan, secretar. În ziua de 1
Decemvrie au vorbit dnii prof. I. Bozga úi A. Breban, apoi s’au produs:
corul úcolii primare Nr. 3, elevele dela úcoala medie de fete, orhestra
elevilor dela liceul G. ùincai, corl elevilor din internat, corul elevilor
liceului Gheorghe ùincai.
“Dela AsociaĠiune”, în TRANSILVANIA, an 55, nr. 1-2, Ian.-Febr. 1924, p. 58
1924
Activitatea despărĠămintelor
“9. Baia Mare (jud. Satu-Mare).
1. DespărĠământul “Astrei” Baia-Mare are 38 comune cu centrul în Baia
Mare. - 2. Cercuri cultuale (agenturi) sunt în următoarele commune: Baia-
Mare, Baia-Sprie, ùiúeúti, Dăneúti, ùurdeúti, TăuĠii de sus, TăuĠii de jos, Satul
nou de sus, Groúi, Tetiú, Ocoliú, Ferneziu, Firiza, Blidar, Tămaia úi Ardusat.
Activitatea acestor cercuri culturale s’a manifestat prin aranleri de: serate
poporale, concerte împreunate cu petreceri, înfiinĠarea de cooperative, bănci
poporale ú.a. - 3. În fiecare din comunele înúirate sub pct. 2 este câte o
bibliotecă poporală, constătoare din 42 volume, trimise de centru. În anul
1924 aceste biblioteci nu arată nici un spor. – 4. Cursuri de analfabeĠi úi
adulĠi s’au Ġinut din partea dlor învăĠătoare în toate comunele desp. – 5.
Prelegeri poporale s’au Ġinut în decursul anului 1924 de cătră dl. Gh.
Medan, dir. De úcoală, secretarul despărĠ., în comunele: Ilba, Bozânta-mare,
Ocoliú, Tetiú úi Dăneúti. – 6. Serbări culturale împreunate cu conferenĠe
s’au Ġinut în Baia Mare úi Baia Sprie la 24 Ianuarie, 10 Maiu úi 5 Iunie,
ziua eroilor. În 4 Maiu s’a dat un concert urmat de dans în Baia Sprie.-
Ziua de 1 Dec. de asemenea a fost sărbătorită sub patronajul “Astrei”.
ConferenĠiarii au fost dnii: Ioan Bzga, prof. úi Dr. Victor Colceriu, medic. În
provincie toate serbările naĠionale s’au Ġinut úi serbătorit cu concursul sau
patronajul “Astrei”. – 7. ExpoziĠii n’au fost. Bănci poporale úi cooperative
s’au înfiinĠat în: Baia-Mare, Baia Sprie, TăuĠii-de-sus, TăuĠii-de-jos, Firiza úi
DumbrăviĠa. – 8. DespărĠământul cu finea anului 1924 are avere în
numerar Lei 5506.10. – 9. Numărul membrilor din toate categoriile se
prezintă în modul următor: 26 fondatori, 68 pe viaĠă, 61 activi úi 64
ajutători.
148
Desp. A colaborat în anul 1924 cu Reuniunea femeilor române din Baia-

Mare, Cercurile învăĠătoreúti din Baia-Mare úi jur. Cu societăĠile
studenĠeúti, de cercetaúi úi de cântări. Adunarea generală a desp. Se va
Ġinea la 16 August, în comuna TăuĠii-de-jos. Protopop Alexandru Breban,
director. Gh. Medan, secretar.
“Activitatea despărĠămintelor în cursul anului 1924/25”, în TRANSILVANIA, an 56, nr. 9-
10, Sept.-Oct. 1925, p. 383-384
1925
Cercul cultural ùurdeúti, din iniĠiativa preúedintelui său, a înfiinĠat o
cooperativă de consum.
1927
Activitatea despărĠămintelor ASTRA
“3. Baia-Mare (judeĠul Satu-Mare)
Raportul despre activitatea acestui despărĠământ pe anul 1925, sosind prea
târziu pentru a-l fi putut publica în anul trecut, se publică acuma. Acest
despărĠământ numără 38 de commune, cu tot atâtea biblioteci poporale.
Activitatea acestui despărĠământ s’a manifestat ca úi în anul precedent
prin organizarea de úezători poporale, concerte, împreunate cu petreceri,
prelegeri poporale, teatru etc, din partea comitetului desp., úi a cercurilor
culturale învăĠătoreúti. D. Gheorghe Medan, dir. De úc. ùi secr. Desp., a
desvoltat o activitate foarte frumoasă prin prelegerile sale. Comitetul,
întrând în legătură cu Extensiunea Universitară din Cluj a organizat un
ciclu de 3 conferinĠe fiind conferenĠiari d. Nicolae Drăgan, prof. univ., d.
Gheorghe Bogdan-Duică, prof. univ., d. Dr. O. Ghibu, prof. univ. Dl. Vasile
Goldiú, preúedintele active al “Astrei”, a vizitat acest despărĠământ la 23
Sept., cu care ocazie a Ġinut o conferinĠă úi a dat îndrumări pentru
activitatea viitoare. S’au aranjat serbări publice la 10 Mai, 15 Mai, 1
Decemvrie úi ziua eroilor. La aceste serbări au vorbit dnii I. Bozga úi A.
Coza. Pentru reuúita acestor sărbări úi-ai dat concursul toate úcolile din
Baia-Mare, cu echipele de cercetaúi úi cercetaúe ale úcoalelor. Cercul
cultural Baia-Sprie a înfiinĠat úi pus în funcĠiune o “Casă NaĠională”. A
mai dat fiinĠă unei bănci-poporale cu o circulaĠie anuală de aproape 3 ½
milioane Lei, pentru ajutorarea Ġăranilor. Desp. A înfiinĠat o casină română
úi a luat măsuri pentru înfiinĠarea unei “Cooperative de Consum”. În
cercul acesta cultural s’au aranjat deasemenea serbări publice úi petreceri
cu ocazia zilelor 10, 15 Mai, 1 Decemvrie, ziua eroilor, având tot concursul
intelectualilor úcolilor primare úi úcoalei de arte úi meserii. Cercul cultural
TăuĠii de jos au sărbătorit prin úezători úi conferinĠe publice zilele istorice
de peste an. În 16 August s’a aranjat o serată artistică literară cu un
program f. bogat, partea muzicală sub conducerea dlui I. Sima, professor de
muzică. Cercurile culturale Fernezi úi ùurdeúti din iniĠiativa preúedinĠilor
lor au înfiinĠat câte o cooperativă de consum. Cercurile culturale din
ùiúeúti, Dăneúti, TăuĠii de sus, Satul nou de sus, Groúi, Tămaia, Ardusat au
149
sărbătorit zilele istorice prin Ġinerea de prelegeri poporale de către

conducătorii cercurilor. Averea despărĠământului se urcă la suma de Lei
6100, în numerar. Preú. Desp., Alexandru Breban, protopop.
“Activitatea despărĠămintelor în cursul anului 1926”, în TRANSILVANIA, an 59, nr. 10-11,
Oct.- Nov. 1927, p. 505-506
1929
(Elevi în anul úcolar 1919/1930)
cls. I - 33
cls. II - 32
cls. III – 19
cls. IV – 17
cls. V - 7
cls. VI - 9
cls. VII - 2
Dipúe Costan, fiul lui Ioan úi Goloman Ioană
Note (cls. a V-a):
Limba română: 7,5
Aritmetica úi Geometria: 8
Celelalte studii (Religia, Istoria, Geografia, ùtiinĠele fizico-natur. úi
Higiena): 7,2
DexterităĠi (Cântul, ExerciĠii de aducat. fizică, Lucru manual): 8
Purtare, Frecuentarea : 9,50
Media generală: 8,04. Promovat.
ùcoala cu clasele I-VIII ùurdeúti, Catalog 1929/30, ARHIVELE BAIA MARE, Fond
ùurdeúti, nr. 3, file 38, p. 6
1930, novembrie 26
(Scrisoare culegeri tradiĠii – Darius Pop)
Domnule Coleg
Suntem în preajma serilor lungi de iarnă brodate cu mulĠimea basmelor úi
poveútilor fermecătoare.
Nu este om mare care să nu-úi amintească de dulceaĠa serilor de iarnă
din copilăria depărtată… Basmele pare că numai iarna îúi au rostul lor la
desfăcutul cucuruzului úi la úezători.
Cu apunerea toamnei răsare tezaurul dulcei limbe strămoúeúti, când în
fiecare căsuĠă schinteiază vraja basmelor povestite de către moúnegi úi
babe nepoĠilor nesăĠioúi.
Iubite prietene, trebuie să înĠelegi că toată vorba ce se se strecoară de pe
buzele povestitorilor sunt părticelele neestimate din tezaurul limbei
româneúti.
Fă-te albina acestora flori de prin sate úi trimite-ne una dintre aceste
poveúti auzite în sătiúorul dtale, în dialectal aceleia commune. Muzeul
ÎnvăĠătorilor sătmăreni. În acest muzeu se va aduna tot ce va fi în stare
învăĠătorul harnic să strângă din satul lui, ca price obiecte istorice (bani
găsiĠi, cărĠi vechi, inscripĠii, diplome úi orice obiect din bătrâni, precum úi
150
obiecte cari vor forma secĠia etnografică a muzeului nostrum ca, cusături
vechi (fie úi zdreanĠă), marame vechi, úterguri cu motive /:învârstate/scomte etc.
nr. 30/1920, p. 6
1930, dec. 29
Numărul populaĠiei în satele úi comunele actualului judeĠ Maramureú
conform recensământului efectuat la această dată.
PopulaĠia statornică după sex: (…..)
II. Plasa Mănăútur
….., CetăĠele – 534 loc., 260 B, 274 F, ….Făureúti – 702 loc., 357 B, 345 F,
….Plopiú – 341 loc., 174 B, 167 F, …..ùurdeúti – 950 loc., 480 B, 470 F…
PopulaĠia statornică după neam: (……)
VI. Plasa Mănăútur. Total: 15.895 loc., din care 15.048 români, 101 unguri,
10 germani, 1 rus, 1 rutean, 621 evrei, 109 Ġigani, 1 alte naĠionalităĠi, 3
nedeclarat.
….., Plopiú – Total: 341 loc., toĠi români….
ùurdeúti – Total: 950 loc., din care: 938 români, 1 ungur, 10 evrei úi 1 alte
neamuri….
PopulaĠia statornică după religie: (…..)
VI. Plasa Mănăútur – 6502 ortodocúi, 8544 gr. cat., 104 rom. cat., 25
reformaĠi, 1 evanghelic, 42 baptiúti, 634 mozaici, 1 alte religii úi secte, 39
fără religie, liber-cugetători, 3 religie nedeclarată.
….., CetăĠele – 6 ortodocúi, 524 gr. cat., 4 mozaici.
….., Făureúti – 636 ortodocúi, 16 gr. cat., 5 rom. cat., 45 mozaici.
….., Plopiú – 336 ortodocúi, 4 gr. cat., 1 rom. cat.
….., ùurdeúti – 938 gr. cat., 2 rom. cat., 10 mozaici.
ùtiinĠa de carte la recensământul din 1930: (…….)
VI. Plasa Mănăútur
Sex Pop. de la ùtiutori Procentaj Neútiutori
ùtiinĠă de carte
7 ani în sus de carte de carte
nedecl.
…..
CetăĠele
Făureúti M 292 186 54,4% 105
1
F 275 119 151
5
Plopiú M 140 46 21,9% 94
-
151
F 141 15 124
2
ùurdeúti M 388 203 43,4% 184
1
F 393 134 256
3
Biblioteca JudeĠeană, Baia Mare, 1989, (litografiată), p. 1991, 1998-1999
Satele din plasa Baia Mare. Rezultatele Recensământului din 29 Dec. 1930
– după Indicatorul statistic, Bucureúti 1932.
Dăneúti – 105 clădiri, 97 gospod., 453 locuitori, 3 întrepr. comerc. úi industr.
ùiúeúti – 227 clădiri, 206 gospod., 1000 locuitori, 6 întrepr. comerc. úi industr.
Unguraú – 95 clădiri, 90 gospod., 408 locuitori
CetăĠele – 126 clădiri, 119 gospod., 542 locuitori
ùurdeúti - 237 clădiri, 219 gospod., 951 locuitori, 3 întrepr. comerc. úi industr.
Radu V. MeruĠiu, REGIUNEA BAIA MARE – BAIA SPRIE, extras din Lucrările
Institutului de Geografie al UniversităĠii din Cluj, vol. VI, 1936, p.51
1931
Elevi la ùcoala primară ùURDEùTI
cls. I-II în 1931/32
cls. I - 51 elevi
cls. II – 25 elevi
ùcoala cu clasele I-VIII ùurdeúti, Registru catalog 1931/1932, ARHIVELE BAIA MARE,
Fond ùurdeúti, nr. 4, file 20
1952
ğăranii muncitori din satul ùurdeúti, raionul Târgu-Lăpuú, cu câteva luni
înainte au hotărît într’o adunare populară ca prin autoimpunere, s’au putut
începe lucrările de cultural în satul lor.
Achitându-úi la timp sumele prevăzute în autoimpunere s’au putut începe
lucrările de construire a căminului. Prin sumele achitater úi prin munca
depusă zi cu zi, Ġăranii muncitori din ùurdeúti, îndrumaĠi de organizaĠia de
bază, au făcut ca în cinstea proiectului de ConstituĠie, úi a ConferinĠei
regionale de partid, căminul cultural să fie terminat.
Azi, în cadrul căminului cultural se desfăúoară o vie activitate la care
participă cu drag Ġăranii muncitori.
Făt Gavril, correspondent, “S’a construit un cămin cultural în satul ùurdeúti”, în PENTRU
SOCIALISM, an III, nr.209, 24 septembrie 1952, p. 2
*
Prin acĠiunea autoimpunerilor s’au executat până acum în comuna Făureúti
lucrări la úcoli úi cămine culturale ce se ridică la valoarea de peste
28.000 lei.
Astfel în satul Plopiú va fi terminat un nou cămin cultural, s’a reparat
úcoala din Făureúti, s’a terminat căminul cultural din satul ùurdeúti etc.
Petru Costin, “Lucrări prin autoimpunere în comuna Făureúti”, în PENTRU SOCIALISM, an
III, nr.237, 30 decembrie 1952, p. 3
152
1954
FaĠă de pregătirile intense ce s-au făcut în cadrul comunelor pentru
campania agricolă de vară, nu au rămas indiferenĠi nici membrii căminului
cultural din satul ùurdeúti, comuna Făureúti, raionul Lăpuú. Încă din timp ei
au pregătit un frumos program cultural artistic, pe care îl vor prezenta úi
în comunele vecine úi la arii.
Pe lângă cântece úi dansuri, tinerii din echipa culturală – compusă din
peste 50 tineri úi tinere, pregătesc úi piesa “Logodna”.
În sprijinul campaniei de vară au fost pregătite biblioteci volante, pentru
fiecare arie úi au fost pregătite cinci conferinĠe cu privire la muncile
agricole de vară.
Pe lîngă munca culturală, în cadrul căminului se mai desfăúoară o intensă
activitate sportivă. Astfel 50 tineri sub îndrumarea tovarăúului Pop Gavrilă
practică diferite ramuri de sport ca fotbal, voleibal, úah etc.
În toate aceste acĠiuni – ne spune tov. Balerini Titus, directorul căminului
cultural – pot fi întîlniĠi tinerii utemiúti Demian Gheorghe, Mureúan
Găvrilă, Tămaú Terezia, MitruĠ Leontina, Făt Viorica etc., care constituie
mîndria căminului nostru.
“Rodnică activitate la căminul cultural din ùurdeúti”, în PENTRU SOCIALISM, an V,
nr.159, joi 8 iulie 1954, p. 32
1955
Căminele culturale din satele CetăĠele úi ùurdeúti, raionul Lăpuú, desfăúoară
o vie activitate culturală. În cadrul lor se Ġin regulat conferinĠe legate de
pregătirea multilaterală a lucrărilor agricole de primăvară úi de
popularizarea metodelor fruntaúilor recoltelor bogate.
Ambele cămine au echipe de joc, cor úi teatru. De curînd ele au participat
la faza comunală a consursului echipelor de teatru calificându-se ú pentru
faza raională.
Pentru a stimula úi mai mult pe membrii echipelor artistice, cele două
cămine au hotărît să facă un schimb de experienĠă. Nu de mult echipa de
cor a căminului cultural din CetăĠele s-a deplasat în satul ùurdeúti, unde a
prezentat un bogat program de cîntece. La rîndul său úi echipa culturală a
căminului cultural din ùurdeúti s-a deplasat, duminica următoare, în satul
CetăĠele, cu un program de cântece, jocuri úi poezii. Cu prilejul acestui
schimb de experienĠă s-a constatat că echipa de jocuri a căminului
cultural din ùurdeúti este mai bine pregătită úi are un repertoriu mai bogat.
Ăntoarse acasă, ambele echipe luptă pentru lichidarea lipsurilor constatate.
Ambele cămine culturale au avut de învăĠat mult în urma acestui schimb
de experienĠă, el constituind un stimulant pentru membrii echipelor
artistice pentru a desfăúura o activitate mai intensă úi de o mai bună calitate.
P. Costin, coresp. Voluntary, “Schimb de experienĠă între echipe artistice”, în PENTRU
SOCIALISM, an VI, nr.353, 23 februarie 1955, p. 3
*
FormaĠiunea cultural-artistică din comuna ùurdeúti (Lăpuú) desfăúoară o
activitate din ce în ce mai rodnică. ÎndrumaĠi de directorul căminului
153
cultural, Balerini Titus, artiútii amatory îmbogăĠesc continuu repertoriul úi

prezintă bogate programe artistice în faĠa Ġăranilor muncitori. Repertoriul
lor cuprinde piesele: “Zestrea IlenuĠei”, În peĠit”, peste 10 coruri pregătite
pe 4 voci, cîntece solo, dialoguri, scenete úi recitări.
Pe lîngă deplasările ce le fac în satele CetăĠele, Plopiú etc., de curînd
membrii echipei au prezentat un frumos program úi în satul Dăneúti
(raionul ùomcuta Mare). Printre corurile pe 4 voci executate a fost úi
cîntecul “La noi în gospodărie” care s-a bucurat de mult success. Solistele
echipei, care au interpretat cîntece ca: “S-a făcut lumină-n sat” ú. a au fost
viu aplaudate. Programul a mai cuprins ansuri populare locale, scenete
satirice, dialoguri úi recitări executate cu mult talent.
“Echipa culturală din ùurdeúti”, în PENTRU SOCIALISM, an VI, nr.435, 31 mai 1955, p. 2
1956
De curînd, în satul ùurdeúti, din raionl Lăpuú, a avut loc inaugurarea unei
băi comunale. Înzestrată cu utilaj corespunzător, baia satisface pe deplin
cerinĠele Ġăranilor muncitori din sat. Numai în ultimele zile a fost utilizată
de peste 400 de cetăĠeni.
Petre Costin, “Nouă baie comunală”, în PENTRU SOCIALISM, an VII, nr.743, 25 mai
1956, p. 1
1958
Biblioteca din ùurdeúti (Lăpuú) a luat fiinĠă în decembrie 1957, cu un
număr destul de mare de volume. Frumos aranjată aúteaptă cititorii. CîĠiva
Ġărani luară primele cărĠi. Pe zi ce trecea numărul cititorilor se mărea úi o
dată cu aceasta creútea úi numărul volumelor citite. Astăzi numărul
cititorilor depăúeúte 400. La acest success a contribuit úi tînăra bibliotecară
Ana Man care popularizează cărĠile úi se dovedeúte a fi o bibliotecară
sîrguincioasă. Numai în una din zilele lunii aprilie ea a reuúit să înscrie
încă 15 noi cititori, printer care se numără úi Ġăranul muncitor Gavrilă Mureúan.
O grijă deosebită a manifestat bibliotecara faĠă de cei mici. Povestindu-le
cuprinsul diferitelor cărĠi úi-a făcut din ei buni prieteni úi totodată buni
popularizatori ai cărĠii. Multe cărĠi a citit eleva Cusco Maria úi elevul Pop
Mihai. ùi ca ei sînt mulĠi. Aceúti tineri au luat cărĠi úi pentru părinĠii lor,
le-au citit úi discutat împreună. ùi rezulatul s-a văzut. Pe lîngă faptul că
părinĠii lor au prins dragoste de citit, aceúti elevi sînt printer cei mai buni
din clasă úi totodaă un sprijin bibliotecarei în popularizarea cărĠilor.
“O bibliotecară sîrguincioasă”, în PENTRU SOCIALISM, an IX, nr.1341, 3 mai 1958, p. 3
1959
ùurdeúti e un sătuc cu case împrăútiate pe coame de deal úi în văi. ùcoala
e tocmai sus, pe un deal. Sălile luminoase úi curate primesc cu căldură pe
elevi. Nu lipseúte nemotivat nici unul, iar la învăĠătură sînt buni. În primul
trimestru erau rămaúi în urmă vreo cinci, din peste o sută. Nicolae
Demian din cl. I-a rămăsese în urmă din cauza bolii, tocmai atunci cînd
se învăĠa alfabetul. ÎnvăĠătoarea Maria Drăgoi nu s-a mulĠumit să-I arate
lecĠiile pe care le are de învăĠat. A mers la el acasă, l-a chemat la úcoală
la meditaĠii.
154
OrganizaĠia de pionieri de aci, sub îndrumarea organizaĠiei U.T.M., a

iniĠiat un cerc de citit pentru pionieri úi elevi, în cadrul concursului “IubiĠi
cartea”. În fiecare joi, în biblioteca din căminul cultural se strîng micii
cititori. Responsabilul cercului, Vasile Făt, împreună cu cei doi membri din
colectivul pentru popularizarea cărĠii, se interesează din vreme care sînt
temele actuale, strîngînd materialul necesar. Activitatea acestui cerc a
dezvoltat gustul cititului la elevi. Dovadă sînt úi abonamentele la “Scînteia
Pionierului”, “LuminiĠa” úi “Tînărul Leninist” făcute de pionieri úi elevi.
La cercul tinerilor naturaliúti s-au făcut probe de germinaĠie. Elevii au
făcut cîteva experienĠe cu soluri bogate úi soluri sărace, experienĠe de
altoire a pomilor etc.
Duminica e zi de odihnă. Totuúi, dacă vii dimineaĠa la úcoală, găseúti aci
majoritatea pionierilor úi elevilor, jucînd úah, citind, repetînd programe
culturale etc. Numai în primul trimestru, elevii au dat trei programe în
cadrul căminului cultural. Nu de mult au organizat úi o seară culturală.
Copiii învaĠă de pe acum să-úi gospodărească bine fiecare bănuĠ primit de
la părinĠi. Adunînd zi de zi ban cu ban, elevi ca Iuliana Făt (cl. IV-a),
Eufrosina Brodaci (cl. III-a) au strîns úi depus la C.E.C. 86, respective 45
lei. Teofil Bud din cl. IV-a are deja peste 200 lei la C.E.C. úi ca el mai
sînt mulĠi.
S. P., “Printre úcolarii din satul ùurdeúti”, în PENTRU SOCIALISM, an X, nr.1590, 28
februarie 1959, p. 3
1962
Informare
Cu privire la unele aspecte din desfăúurarea muncii politice de masă
pentru colectivizarea agriculturii
În ultimele săptămâni au fost luate măsuri de către majoritatea comitetelor
rationale úi orăúeneúti de partid pentru intensificarea muncii în vederea
terminării colectivizării agriculturii regiunii noastre. Activitatea susĠinută în
această privinĠă a fost în special în raioanele ùomcuta, Cenu Silvaniei, Tg.
Lăpuú, Oraú Baia Mare úi în ultima vreme úi în raioanele Sighet úi Viúeu.
În munca pentru colectivizarea agriculturii comitetele rationale au îndrumat
úi sprijinit organizaĠiile de bază de la sate cu un număr însemnat de
activiúti de partid úi a org. de masă, pentru organizarea muncii politice de
masă în vederea lămuririi Ġărănimii muncitoare pentru a trece în
gospodării colective. În acest scop s-au folosit forme úi mijloace variate.
Cele mai frecvente forme ale muncii politice de masă folosite sunt:
În primul rand s-a pus accent deosebit pe mobilizarea úi
antrenarea în munca de colectivizare forĠele locale ale satului. Au fost
instruiĠi un număr de 8781 agitatori úi 1732 deputaĠi ai sfaturilor populare
cu membri de partid, care duc munca de lămurire cu diferite ocazii pe
circumscripĠii electorale, la căminele culturale etc. (…..)
Urmând indicaĠiile conducerii partidului comitetele rationale úi orăúeneúti
de parties se ocupă cu mai multă atenĠie pentru atragerea în munca
155
politică a unui număr cât mai mare de cadre de conducere din G.A.C. úi
colectiviúti fruntaúi. Astfel, pe regiune org. de bază în ultimele 2 săptămâni
au selecĠionat un număr de 1964 colectiviúti úi i-a repartizat în sat úi
satele învecinate cu gospodăria colectivă din care fac parte. (…..)
Ca un mijloc de convingere a fost folosită úi metoda ca: cu ocazia
inaugurării diferitelor noi G.A.C.-uri, unde tot satul a fost colectivizat să
fie invitaĠi úi un număr de Ġărani din satele vecine unde se ducea munca
pentru colectivizare, pentru a participa la festivitatea organizată cu acest
prilej.
Astfel, 34 G.A.C.-uri inaugurate în ultimele săptămâni, au participat peste
2088 invitaĠi. Ca de exemplu (…) la inaugurarea care a avut loc în satul
Făureúti raionul Lăpuú au participat 75 Ġărani muncitori din satele Plopiú,
ùurdeúti úi CetăĠele.
A fost intensificată úi munca culturală de masă care a fost subordonată
colectivizării agriculturii…
“Informare a Comitetului Regional Baia Mare al P.M.R., privind acĠiunile întreprinse în
vederea încheierii colectivizării în regiune (24 februarie 1962)”, în Andrea Dobeú, Gheorghe
Mihai Bârlea, Robert Furtos, COLECTIVIZAREA ÎN MARAMUREù, ContribuĠii
documentare (1949-1962), vol. I, FundaĠia Academia Civică, Bucureúti, 2004, p.421 sq.
SituaĠie
cu privire la familiile úi suprafeĠele rămase de colectivizat
la data de 7 martie a.c. în unele sate din regiune.
Raionul Lăpuú
- ùurdeúti - 177 familii cu 216 ha
- Mănăútur – 122 familii cu 253 ha
- Văleni - 38 familii cu 222 ha.
“Raport al Comitetului Regional Baia Mare al P.M.R., privind situaĠia familiilor úi a
suprafeĠelor ce urmau să fie colectivizate (7 martie 1962)”, în Andrea Dobeú, Gheorghe
Mihai Bârlea, Robert Furtos, COLECTIVIZAREA ÎN MARAMUREù, ContribuĠii
documentare (1949-1962), vol. I, FundaĠia Academia Civică, Bucureúti, 2004, p.426 sq.
1997 apr. 29
În tendinĠa de a recupera úi conserva o seamă de obiceiuri tradiĠionale pe
cale de dispariĠie, Centrul CreaĠiei Populare Maramureú (director prof.
Dumitru Iuga) se preocupă de reconstituirea úi repunerea lor în circulaĠie
în mod authentic, cu participarea sătenilor. Aúa este “Udătoriul” din
ùurdeúti, “Tânjaua” de pe Mara úi “Cu căruĠu” din Cufoaia”.
GRAIUL MARAMUREùULUI, Serie nouă, an IX, marĠi 29 aprilie 1997, p. 6
1998 apr. 23
Alături de “Udătoriul” din ùurdeúti (care a avut loc în 20 aprilie – a doua
zi de Paúti) úi “Tânjaua de pe Mara”, obiceiul “Cu căruĠu” din Cufoaia
face parte din riturile agrare fundamentale, care marchează încheierea
aratului úi semănatului. Este sărbătoarea care are în centrul ei pe cel care
a oficiat ritul primei brazed, úi prin care, acum, împlineúte un nou rit – de
fertilitate: trasul în apă.
GRAIUL MARAMUREùULUI, Serie nouă, an X, joi 29 aprilie 1998, p. 1
156
2002 mai 8
“Luni, 6a mai (a doua zi de Paúti), în satul ùurdeúti, aparĠinător comunei
ùiúeúti, a avut loc a V-a ediĠie a Sărbătorii Udătoriului. Cu această ocazie
s-a sărbătorit cel mai harnic om din sat care a ieúit primul la arat. La
această manifestare au participat Livia Sima, vicepreúedintele Consiliului
JudeĠean Maramureú, Iuga Dumitru, ex-directorul Centrului CreaĠiei
Populare Maramureú, un grup de studenĠi din Praga, oameni de cultură,
cetăĠeni străini din Germania, ElveĠia, Ungaria, FranĠa, oficialităĠi în frunte
cu primarul Gavril Dobrican úi viceprimarul Gheorghe Bud../...../
Sufletul acestei manifestări culturale a fost UFD-istul Costin Gavril úi
colegul său de partid Gheorghe Bud, alături de Gavril Dobrican úi
Consiliul Local ùiúeúti...
Vasile Gherman, ùURDEùTI – LA SĂRBĂTOAREA UDĂTORIULUI, în InformaĠia zilei,
miercuri, 8 mai 2002, p. 5
2004, iunie 11
Biblioteca (din ùiúeúti – n. n.) va fi mutată în Căminul Cultural din ùurdeúti.
INFORMAğIA ZILEI, vineri 11 iunie 2004, p. 5
2004, august 4
La ùurdeúti, în cadrul proiectului “Design Experiment Extramedial” artiútii
redescoperă tradiĠiile Maramureúului.
GLASUL MARAMUREùULUI, miercuri, 74 august 2004, p. 8
*
La ùurdeúti, atelier experimental pentru 12 creatori din toată Ġara.
Maramureúul, sub semnul creaĠiei.
GRAIUL MARAMUREùULUI, miercuri, 4 august 2004, p. 1
2004, vineri 6 august
Etnodesign la ùurdeúti. Pentru promovarea meúterilor populari din judeĠ.
GLASUL MARAMUREùULUI, vineri, 6 august 2004, p. 8
2004, august 7
Ieri, la ùurdeúti a avut loc un eveniment cultural de talie naĠională, vizând
dezvoltarea artei tradiĠionale româneúti...
Alina Talpoú, La ùurdeúti maramureúenii sunt învăĠaĠi să-úi vândă tradiĠiile în Europa,
GLASUL MARAMUREùULUI, sâmbătă, 7 august 2004, p. 3
La ùurdeúti s-a constituit un grup de dialog pentru păstrarea úi promovarea
creaĠiei populare maramureúene. Maramureúul – tradiĠie úi modernitate.
Anca Goja, GRAIUL MARAMUREùULUI, Sâmbătă, 7 – Duminică 8 august 2004, p. 16
2004, august 9
Vineri, 6 august. PuĠin după ora 13. ùurdeúti. /.../ În iarba spălată de ploaie
se disting semne umane. Simboluri străvechi, reînviate ingenios doar cu
ajutorul câtorva pietre, scânduri úi roade ale pământului. Artă
contemporană. /..../
Tezaurul omului de la Ġară... Lume multă, pestriĠă: Ġărani, meúteúugari,
specialiúti în diverse domenii sosiĠi tocmai din Bucureúti, Sibiu, Cluj, Baia
Mare. ToĠi uniĠi de un singur gând: să salveze, până nu e prea târziu, ceea
ce ne conferă identitate ca naĠie – creaĠia populară autentică. ùi nu prin
157
îngroparea ei în muzee, ci prin preluarea ei în arta úi în viaĠa

contemporană de zi cu zi. /...../
Dar nu toĠi românii sunt interesaĠi de promovarea valorilor culturale
populare. ùi o aflăm de la... străini. Recent, două studente la Agricultură în
Nancy, FranĠa, au petrecut un stagiu de 10 zile la ùurdeúti. Ocazie cu care
au realizat o anchetă prin care urmăreau să afle care sunt posibilităĠile
turiútilor de a afla informaĠii... /.../
Printre punctele “slabe” ale fiecărei instituĠii luate în vizor s-au numărat
lipsa broúurilor cu informaĠii despre obiectivele turistice, parcurile naturale,
circuitele turistice, adrese ale pensiunilor turistice úi ale artizanilor, dar úi
lipsa constantă a interesului úi a preocupării pentru instalaĠiile tradiĠionale...
ANCA GOJA, TradiĠia úi contemporaneitatea pot trăi împreună, în GRAIUL
MARAMUREùULUI, Luni, 9 august 2004, p. 8
2005, februarie 18-24
Galeria Căminul Artei
Str. Biserica Enei 16. Tel. 321 67 66
PARTER
“My Maramureú” – E E E ùurdeúti
Parte integrantă a proiectului “Etnodesign-Extra Medial Experiment” /.../
Până la 2 martie.
CEL MAI TARE GHID B. 24. FUN DIN BUCUREùTI, 18-24 februarie 2005
2005 februarie 18-24
Galeria “Căminul Artei”
Str. Biserica Enei 16. Tel. 321 67 66
Parter
Etnodesign (până la 2 martie)
ùAPTE SERI úi / ieúi / în / lume, EdiĠia de BUCUREùTI, anul VII nr. 346 úi 347, 11-17 úi
18-24 februarie 2005
2005, februarie 19
Joi seara, Căminul Artei din centrul Bucureútiului a găzduit expoziĠia
eveniment de evaluare úi promovare /.../ a tradiĠiei populare.
“Scopul nostrum este de a crea o punte pentru arta tradiĠională.../.../
Bucuria... este că tineri studenĠi învaĠă designul inspirându-se úi lucrând cu
artizani úi meúteri maramureúeni”, a concluzionat Georgeta Iuga, care
pentru luna martie a.c. a fost invitată să prezinte proiectul úi expoziĠia în
cadrul UniversităĠii de Artă úi Dersign din Cluj.
A.C.A., Sufletul Maramureúului într-o expoziĠie din buricul Bucureútiului, GLASUL
MARAMUREùULUI, sâmbătă, 19 februarie 2005, p. 7
2005, februarie
“Cel mai mare rezultat al proiectului mi se pare afi faptul că o mulĠime
de studenĠi din Maramureú, care studiază designul la Cluj úi Bucureúti,
doresc, acum, să lucreze cu meúterii noútri úi să se inspire din creaĠiile
lor”, a apreciat Georgeta Iuga, “creierul” acestui proiect. De menĠionat că,
chiar dacă proiectul s-a încheiat, Sfatul Băterânilor din ùurdeúti, readus în
158
atenĠia úi memoria sătenilor în luna august 2004, se va întruni, din nou, în

data de 25 martie, de sărbătoarea BuneVestiri.
A. G., Etnodesign-ul, un concept care câútigă teren, GRAIUL MARAMUREùULUI, Joi, 24
februarie 2005, p. 9
2005, martie 1
Un bulletin informative editat în cadrul Programului Cultural Român din
ElveĠia are în proiect Etnodesign-ul Experiment Extramedial, care are în
vizor ùurdeútiul maramureúean. “Viitorul aparĠine acelora care îúi respectă
identitatea prin continuarea tradiĠiei”, spune într-un argument al publicaĠiei
Georgeta Maria Iuga, managerul proiectului. Recent, la Bucureúti, a avut loc
o întâlnire maramureúeano-elveĠiană, cu participarea unor personalităĠi care
se trag de prin aceste locuri: Ion Zubaúcu, Grigore Leúe, Vasile Pop
Negreúteanu. FinanĠator: Pro Helvetia Bucharest, Swiss Cultural Programe
România.. Ion Burnar, ElveĠia din... ùurdeúti, INFORMAğIA ZILEI, MarĠi, 1 martie 2005, p. 5
2005, aprilie
CreaĠia de inspiraĠie folclorică nu este o noutate în repertoriul artei
contemporane, însă constituirea unui model de comunicare pertinentă între
patrimonial etnografic úi talentul plasticienilor reprezintă o victorie
necesară pe drumul valorificării culturii populare. Ne-am bucurat de ecoul
unei astfel de victorii, participând, pe 17 februarie, la Galeria “Căminul
Artei” din Bucureúti, la expoziĠia de promovare a proiectului Ethnodesign
– Experiment Extramedial, aparĠinând unei echipe interdisciplinare conduse
de Georgeta Maria Iuga. /.../
Observând că omul satului românesc contemporan trăieúte în extramedial,
un spaĠiu de prag între mediul care nu mai există úi acela care nu există
încă, Georgeta Maria Iuga a înĠeles necesitatea susĠinerii unui dialog
continuu între localnici, artiúti, designeri, cercetători, meúteri, invitaĠi,
jurnaliúti, factori locali, cu scopul de a integra valorile patrimoniale
etnografice în circuitul cultural naĠional úi internaĠional. Impactul acestei
acĠiuni este consolidarea sentimentului identitar, urmată de conútientizarea
tradiĠiilor rurale ca resurse viabile pentru dezvoltarea economică úi
culturală a localităĠii /.../.
ExpoziĠia de la “Căminul Artei” a fost un eveniment “prea plin de sufletul
Maramureúului”: expunerea ingenioasă úi minimalistă a fotografiilor de
diferite dimensiuni, creând sentimental de “aproape-departe”, proiectarea
unui film pe un ecran improvizat mobil, o casetă derulându-se în fundalul
sonor, performanĠele “live” ale spectatorilor (poezie úi horit cu
acompaniament de ceteră úi chitară), materiale promoĠionale úi ospitalitatea
firească a “gazdelor”, i-au unit pe participanĠi într-o emoĠie de neúters.
Fiind prezenĠi acolo, am înĠeles una dintre cauzele succesului proiectului
Ethnodesign – Experiment – Extramedial: conducătorii lui au útiut să
estompeze diferenĠele dintre domenii variate úi să-i aducă pe oameni
alături, în lumea tradiĠiei populare româneúti, maramureúene. Nu
întâmplător, la ùurdeúti, Sfatul Bătrânilor s-a revitalizat aproape spontan:
159
localnicii au venit pur úi simplu úi s-au aúezat lângă oaspeĠii lor pentru a
regândi strategia de valorificare viitoare a artei populare străvechi.
Dr. Ioana-Ruxandra FRUNTELATĂ, Regândirea tradiĠiilor maramureúene, BULETIN
INFORMATIV, Centrul NaĠional al CreaĠiei Populare, Bucureúti, nr. 4 (155), aprilie 2005, p. 7-9
2005, aprilie 30
Francezii au revenit la ùurdeúti. /.../ Cu foarte mulĠi prieteni. Ei au adus
mobilier úcolar, rechizite úi vopsea lavabilă pentru úcolile de pe raza
comunei ùiúeúti. /.../
La Pensiunea “AMETHYST” ... mai sunt găzduite úi două familii din
Germania, venite să-úi petreacă Sfintele Paúti, dar úi să asiste la obiceiul
“Udătorului”, sărbătoare organizată, luni, 2 mai.
GRAIUL MARAMUREùULUI, sâmbătă 30 aprilie – duminică 1 mai 2005, p. 2
2005, iunie 4
(Un grupaj de 5 poezii ale elevilor din ùurdeúti). Un preambul:
“Manifestări europene la ùurdeúti”.
Vasile Dobra, Manifestări europene la ùurdeúti, GLASUL MARAMUREùULUI, Sâmbătă 4
iunie 2005, p. 7
2005, iunie 7
La ùcoala generală cu cls. I-VIII din ùurdeúti, vineri, 3 iunie, a fost o
mare sărbătoare: premierea elevilor participanĠi la concursul de creaĠie
(desen, culegeri de folclor, poezie) “ùurdeúti – satul meu frumos” /...../
Laudă copiilor din ùurdeúti, dar úi profesorilor úi tuturor úurdeútenilor care i-au
sprijinit cu toată inima. Manifestarea, dar úi marele interes al localnicilor, oferă
o rază de speranĠă pentru păstrarea patrimoniului cultural din ùurdeúti.
Ion Burnar, “Raze de soare” la ùurdeúti, INFORMAğIA ZILEI, marĠi, 7 iunie 2005, p. 6
2005, iunie 8
ùurdeútiul poate fi acum cunoscut nu numai ca localitatea din Maramureú cu
biserica de lemn cea mai reprezentativă, cu turla cea mai originală, dar úi ca
localitate care aspiră la cultura úi civilizaĠia lumii moderne, a lumii universale.
Ion M. Mihai, Copiii din ùurdeúti, GRAIUL MARAMUREùULUI, miercuri 8 iunie
2005, p. 1,3
2005, iunie
La sfârúitul lunii acesteia am participat la un seminar organizat de British
Council în cadrul proiectului pentru patrimoniu cultural, o iniĠiativă
susĠinută de ASR PrinĠul de Wales. În continuarea seminarului am fost
invitaĠi să propunem proiecte specifice úi durabile. Dintre acestea au fost
selecĠionate trei, printer care úi proiectul nostru “Sapă unde stai”, a cărui
locaĠie este satul ùurdeúti.
/.../ Născută fiind în Sighiúoara, oraú inclus pe lista patrimoniului
UNESCO, visul meu de aur este să mă stabilesc în satul ùurdeúti, care
este unul din satele în care există o biserică de patrimoniu universal,
oameni úi copii unici.
Radu Suciu, Sapă unde stai, JURNALUL DE VINERI, 10-16 iunie 2005, p. 11
2005, august 7
Azi, la ùurdeúti, se lansează revista “CYBELA”... în cadrul Sărbătorii săteúti
organizate de FundaĠia social-culturală pentru democraĠie “i. u. g. a.”, în
160
parteneriat cu British Council úi Primăria ùiúeúti... Tema primului număr,

prezentată drept “revistă de memorie culturală”, este “Patrimoniul rural úi
problemele sale actuale”. Numărul este realizat special cu ocazia
simpozionului în desfăúurare la ùurdeúti în perioada 4-7 august.
A. G., GRAIUL MARAMUREùULUI, sâmbătă 6 – Duminică 7 August 2005, p. 2
2005, august 8
Cercetări de arheologie spirituală. Organizatorii au început să “sape”
comorile ùurdeútiului printr-un concurs de creaĠie în rândul úcolarilor din
sat, dar úi prin sprijinirea cercetărilor de teren ale studenĠilor de la
masteratul de antropologie din cadrul ùcolii NaĠionale de ùtiinĠe Politice
úi Administrative Bucureúti, cât úi a celor de la Universitatea de Nord
Baia Mare, Facultatea de Inginerie a Mediului. /.../
Supranumit “memoria ancestrală, încă vie, a Europei”, Maramureúul a intrat
úi el, alături de întreaga societate românească, în vâltoarea unor rapide
transformări. Ne aflăm la intersecĠia a două tipuri de mediu: acela care nu
mai există, se pierde, úi acela care încă nu există. Cu toate acestea la
ùurdeúti este un început de drum care ne poate da speranĠă. /..../
Căminul Cultural ùurdeúti a găzduit expoziĠia de desene “ùurdeúti – satul
meu drag”, realizată de elevii ùcolii ùurdeúti úi expoziĠia de fotografii
“Etnodesign – Experiment Extramedial” semnată de artiútii Valentin GanĠa,
Gabriel Blaszani úi ùtefan Bandalac. ùi pentru că a fost o zi de
sărbătoare, micii artiúti ai expoziĠiei au oferit oaspeĠilor un minispectacol
cu cântece religioase (coordinator Natalia Fornvald). La finalul evoluĠiei, 37
de coconi din ùurdeúti au fost răsplătiĠi de Dumitru Iuga cu câte un
exemplar al revistei “Memoria ethnologica”, ei făcând parte dintre cei care
úi-au adus contribuĠia la acest număr al revistei, cu ghicitori sau poveúti
culese de la bătrânii satului. Revista nu a fost singura surpriză de care au
avut parte micii úurdeúteni, grupul de tineri cercetaúi din FranĠa úi
AsociaĠia Grădinitsa RLM, FranĠa oferindu-le un spectacol de marionete. În
cadrul acestei sărbători a fost lansată o nouă revistă de memorie culturală
“Cybela”, an I, nr. 1 – august 2005, editată de FundaĠia Social-Culturală
pentru DemocraĠie “identitate. unitate. generozitate. acĠiune.”. /...../
Punctul culminant al întâlnirii de la ùurdeúti a fost Sfatul Bătrânilor,
câĠiva înĠelepĠi ai satului, care au îmbrăcat cu mândrie portul lor popular
de sărbătoare... au încercat să găsească soluĠii concrete pentru păstrarea
patrimoniului úi transmiterea meúteúugurilor generaĠiilor viitoare.../.../
“Ce e important, lucru pe care s-a pus accentual úi la acest simpozion este
că oamenii locului să conútientizeze de ce bogăĠii dispun, să útie că fiecare
obiect din gospodărie face parte dintr-un patrimoniu pe care trebuie să-l
păstreze”, a concluzionat Rucsandra Pop, nepoata folcloristului Mihai Pop.
Alina Andreica, La ùurdeúti a reînviat Sfatul Bătrânilor, în GLASUL MARAMUREùULUI,
luni, 8 august 2005, p. 10-11
2005, august 5 Sărbătoare la ùurdeúti. Patrimoniul rural úi problemele sale.
GLASUL MARAMUREùULUI, vineri, 5 august 2005, p. 6
Sărbătoare sătească la ùurdeúti.
GRAIUL MARAMUREùULUI, vineri, 5 august 2005, p. 2
161
2005, august 9
Sărbătoare mare, sâmbătă, de ziua Schimbării la FaĠă, la ùurdeúti... /..../
Sâmbătă lucrările serioase ale simpozionului s-au împlinit cu un mic târg
de artizanat la care au participat meúteri populari úi artizani
maramureúeni, cu un recital de muzică religioasă úi un spectacol de
marionette susĠinut de câĠiva cercetaúi francezi, cu lansarea a două reviste,
prestigioasa “Memoria ethnologica” úi “debutanta” “Cybela, cu o expoziĠie
de desene ale copiilor úurdeúteni úi una de fotografii realizate anul trecut,
cu ocazia proiectului “Etnodesign – experiment extramedial”, precum úi cu
Sfatul bătrânilor úurdeúteni... Toate desfăúurate, bineînĠeles, într-o atmosferă
de bună dispoziĠie úi maximă înĠelegere între săteni úi oaspeĠii lor...
Anca Goja, ùurdeúti – patrimonial nostrum, al tuturor, reportaj, GRAIUL
MARAMUREùULUI, marĠi, 9 August 2005, p. 8
2005, august 14 Meritul revistei “cybela” este că se apropie de
problemele actuale ale zonei rurale úi le valorifică. Este necesară o
continuă redescoperire úi reinterpretare a valorilor spirituale din cultura
populară deschisă. /.../ Apropierea de Europa trebuie să însemne úi o re-
apropiere de sat, pentru a conútientiza de unde venim úi cine suntem în realitate.
N. Goja, Cultura poporului din ùurdeúti, GRAIUL MARAMUREùULUI, Sâmbătă, 13 –
Duminică, 14 August 2005, p. 9
2005, decembrie La ùurdeúti, în postul Paútilor, cu două săptămâni înainte
/de Paúti/, feciorii îúi aleg doi Crai, care vor organiza întreaga sărbătoare.
Tot în acele zile îl aleg úi pe cel care a ieúit primul la arat úi îl numesc
“udători”. Udătoriul trebuie să fie om harnic, bine văzut în sat, să aibă
copii “pentru ca anul să fie roditor”. Craii úi ceilalĠi feciori urmăresc
respectarea regulilor postului: să nu umble la fete, să nu facă alte fapte
nepermise în post, A doua zi de Paúti, după slujba de la biserică, are loc
binecuvântarea preotului. Tot acum se “ridică” udătoriul úi se împart, tot prin
ridicare, funcĠiile.
Udătoriul din ùurdeúti, în CULTURĂ & TURISM, romanian-english edition, decembrie
2005, p. 59
2005, decembrie Legenda „Clăilor de piatră” accentuează importanĠa chiar
simbolică a fânului pentru localnici. TradiĠia spune că Sfântul Petru (sau
Sfântul Ilie – după cum este menĠionat în unele variante sau în diverse
culegeri de folclor) a văzut un gospodar lucrând duminica (sau în ziua de
Sf. Ilie) la fân. Când s-a coborât de pe claie, ca să urce pe cealaltă, să o
termine, în timp ce îúi astîmpăra setea dintr-o cofă de lemn, în acest timp
Sfântul a transformat pe loc clăile (două la număr) la care lucrase în acea
zi, în piatră, drept pedeapsă că a lucrat „într-o zi oprită” (Maria F., 65 ani, 23
iunie 2005). „ùi azi una, o ptiatră, îi cât o claie de fân, una cât o jumătate
de claie” (Victor P., 75 ani, 25 iunie 2005). În drum spre casă, bărbatul „îúi bătea
boii úi le zicea că: îĠi mânca piatră la iarnă, pentru voi am lucrat în zi
oprită! (Victor P., 75 ani, 25 iunie 2005). Aceste „clăi de piatră” sunt localizate „în
grădinăn la Coroian, undeva între copaci, la 600 m mai jos de Piatra
Roúie” (Victor P., 75 ani, 25 iunie 2005). ùurdeúti. Clăi de fân úi clăi de piatră, în
CULTURĂ & TURISM, romanian-english edition, decembrie 2005, p. 46
162
Culegeri úi cercetări de folclor

în ğara Maramureúului
- sec. al XVII-lea - prima jumătate a sec. al XX-lea –
1. - ğara Maramureúului – coordonate geografico-istorice

În vremi străvechi, asemeni ca úi astăzi, tradiĠiile păstrate din tătărămni
(străvechime), ori cele mai noi, erau perpetuate peste/prin timpuri. În “grandul”
fenomen de mondializare/globalizare actuală, “când satul devine oraú, iar lumea
sat”, comunicarea devine din ce în ce mai uúoară, aflând într-o clipită ceea ce
se întâmplă în nu útim care parte a lumii, mai grea fiind comunicarea
locuitorilor din acelaúi bloc, unde locuim, dar úi cu vecinii de pe scara vieĠii
noastre etajate; suntem mai separaĠi decât de la o localitate/casă la alta, de la o
Ġară la alta.
Pe la 1872, la numai 22 de ani, Mihai Eminescu scria: “în timp, toĠi venim
din Maramureú”. Nu se referea numai la sorgintea Muúatinilor, ci úi la puterea
de a păstra ceea ce este moútenit din tată în fiu, Maramureúul fiind considerat úi
astăzi “memoria ancestrală, încă vie, a Europei”. Valorile tradiĠionale din multe
părĠi ale Românimii, seamănă foarte mult între ele. Se zicea, pe vremuri, că
România/Românimea are mai multe Ġări decât fosta Uniune Sovietică úi Statele
Unite, luate la un loc. Există similitudini culturale în spaĠiul traco-daco-
roman/valah, la fel ca úi în spaĠiile germanice, franceze sau italiene etc.,
observate úi de către Ovid Densuúianu, dar úi de elevul său Mihai Pop,
participant úi la cercetările efectuate de ùcoala Sociologică a lui Dimitrie Gusti,
apoi, la rândul său, realizând, în condiĠiile útiut de grele, “ùcoala Mihai Pop”.
Însă nicicând nu putem separa valorile spirituale de cele geo-politice. În acest
context trebuie să vedem úi să cercetăm fenomenul patrimonial imaterial (cum
este numit azi), din toate punctele de vedere, aúa cum susĠine úi Lucian Blaga,
dar úi Simion MehedinĠi, Ovid Densuúianu úi Dimitrie Gusti, sau, mai aproape
de noi, Prof. Mihai Pop.
Străveche vatră de civilizaĠie romanească, Maramureúul, cunoscut in Evul Mediu ca
Terra Maramorosiensis sau Terra Marmatiae, se întindea în întreaga depresiune
înconjurată de MunĠii Maramureúului la est úi nord-vest până spre Slovacia, iar, la sud,
MunĠii Rodnei úi lanĠul vulcanic al munĠilor ğibleú, Gutâi – Oaú (Vz. Grigore Posea,
Codreanu Moldovan, Aurora Posea, JudeĠul Maramureú, Bucureúti, 1980, p. 17-31).
Cuprins între meridianele 23gr. 40’ – 25 gr 3’ longitudine estică úi paralelele 47 gr 33’ –
480 gr 2’ latitudine nordică (Vz. Alexandru Filipaúcu, Istoria Maramureúului, Cultura
NaĠională, Bucureúti, 1940, p. 10; Radu Popa, ğara Maramureúului în veacul al XIV-lea,
Bucureúti, 1970), Maramureúul se află chiar în centrul geografic al Europei, acest punct
fiind marcat în dreapta Tisei, între localităĠile Biserica Albă úi Rahău, azi în
Transkarpatia (Ucraina), la câĠiva kilometri de confluenĠa rîului Viúeu cu Tisa Neagră.
Având o suprafaĠă de 10.354 km2 (din care doar 3.831 km2 sunt în România de azi),
cuprinde, pe o lungime de 150 km., de la Obcinele Bucovinei până dincolo de Cetatea
Hust, întreg bazinul superior al Tisei (Tisa Albă úi Tisa Neagră), cu afluenĠii săi
principali: Iza cu Mara úi Cosău, Viúeu, Sarasău, SăpânĠa – la sud úi CosăuĠ, Săpurca,
Apúa, Taras, Teceu, Talabor, SăclânĠa, Neaga (Iza neagră), HustiĠa, Talabârjaba,
Bârjaba – la nord (Vz. Radu Popa, Op.cit., p. 34; Dumitru Iuga, Georgeta Maria Iuga, ğara
163
Maramureúului în sec. XIV, în LIMBA ROMÂNĂ, Chiúinău, nr. 3-5, 2000, p. 57; Mihai Dăncuú,
Zona etnografică Maramureú, Ed. Sport-Turism, Bucureúti, 1986, p. 10 úi urm.; Alexandru
Filipaúcu, Op. cit., p. 16).
Nu ne vom opri asupra tuturor datelor statistice privind populaĠia din ğara
Maramureúului, mai ales că, din 1920, Maramureúul a fost despărĠit de apele Tisei. În
acest an populaĠia întregului Maramureú număra cca. 400.000 de suflete, locuind în 157
comune, împărĠite în 10 plase administrative cuprinse
în 5 districte: Ieraúul de Jos pe văile Bârjaba, Neaga, Huszt, SăclânĠa, Talabârjaba,
Taras úi afluenĠii acestora; Ieraúul Sighet cu Apúele, Ronele, SăpânĠa-Sarasău, Slatina;
Domeniul Bocicoi în actualul raion Rahău (Transkarpatia) úi satele Lunca úi Bocicoiu
Mare de azi; Ieraúul de Sus, pe Iza superioară, de la Săcel – Săliútea de Sus - Ieud –
Botiza – Strâmtura – Glod, pe valea Viúeului până la Borúa (Al. Filipaúcu, Op. cit., p. 82)];
Ieraúul Cosău (cu centrul la Giuleúti) cu satele de pe Mara, Cosău úi cursul inferior al
Izei, începând de la Bârsana.
În 1938 Maramureúul rămas în România, având 3.381 km. , populaĠia număra „167.177
suflete: 97.269 romani, 4.734 ĠipĠeri, 19.864 ruteni úi elemente rutenizate, 9.880
elemente maghiarizate úi 37.430 evrei; iar după confesiune sunt 107.922 greco-catolici,
9.133 ortodocúi, 11..238 romano-catolici, 3.434 calvini úi 37.430 mozaici. PopulaĠia
locuieúte in 58 comune rurale repartizate în 4 plase administrative úi într-o singură
comună urbană, Sighetul” (Al. Filipaúcu, Op. cit., p. 16).
Maramureúul, adică Terra Maramorosiensis cum este numit în actele de cancelarie ale
Evului Mediu, este o Ġară inconjurată úi apărată de zidurile munĠilor Rodnei, ğibleú,
Gutâi, Oaú, Bârjabei úi, margine spre vechea PocuĠie, GaliĠia úi Bucovina, MunĠii
Maramureúului” (D. Iuga, G. M. Iuga, Lucr. cit., p. 57). Se păstrează úi astăzi legende úi
mituri străvechi despre primii locuitori ai acestor pământuri – urieúii (Vz. Legenda Roza
Rozalina, in CALENDARUL MARAMUREùULUI, Baia Mare, 1980, p. 103; Titus BilĠiu-
Dăncuú, Cetatea Cingalăului, în MEMORIA ETHNOLOGICA, nr. 14-15, 2005, p. 1513 úi nr.
11-13, p. 1187, text 3033; Al. Filipaúcu, Op. cit., p. 20); despre Fata Pădurii úi Omul NopĠii
– vechi fiinĠe
mitologice, sau despre RomoniĠă (RomâniĠă) Robonban, cavaler legendar al acestor
locuri, care ne poate aduce aminte de legenda Roman úi Vlahata, care a zăbădit úi în
ğara Maramureúului (Vz. úi Mihai Ungheanu, Românii úi „tâlharii Romei”, Ed. Phobos,
Bucureúti, 2005).
Cele mai vechi urme de locuire din ğara Maramureúului datează din paleolitic úi
neolitic (cca. 60.000 – 8.000 î. Chr.), dar „puĠinele cercetări de suprafaĠă” efectuate la
Sighetul MarmaĠiei úi la Câmpulung la Tisa„ nu pot stabili deocamdată cronologii úi
tipologii specifice”, deúi într-o lucrare apărută in Transkarpatia, 1981, „se afirmă că
cele mai vechi urme de locuire din dreapta Tisei datează de acum 50.000 de ani”
(Marian Nicolae Tomi, Maramureúul istoric în date, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2005, p.7, nota 2).
Sub Boerebista (70-44 i. Chr.), „Dacia se întindea până la Vilna (Vilnius, capitala Lituaniei de
azi – n.n.), cuprinzând úi Maramureúul (Al. Filipaúcu, Op. cit., p. 18). Din perioada dacică
„semnalăm cetăĠuia de la Onceúti, dar úi cetăĠuile, poate străvechi, semnalate dar nu
cercetate, de la Săliútea de Sus, Ieud, ùieu etc., tezaurul de monede dacice de la Sighet;
despre relaĠiile daco-romane ne vorbeúte tezaurul de la Teceu – 1100 denari de argint, de la
Vitellius la Septimiu Sever, monedele izolate de la Călineúti, Giuleúti, Ieud, Bărănica,
Slatina, Petrova, Sighet, precum úi inscripĠiile romane de la Sighet úi Crăciuneúti. În teritoriul
subcarpatic úi până la Bereg úi Ugocea, s-au descoperit 107 monumente arheologice din sec.
I-IV: 83 aúezări, 2 aúezări de tip urban, 2 morminte separate, 8 depozite, 4 centre de
producĠie, precum úi 1500 monede romane în 37 de localităĠi de pe Tisa úi LăturiĠa,
164
majoritatea din sec. II, iar o parte din secolele III-IV. Printre cele mai interesante necropole
este cea din satul Iza, lângă Hust, sec. I-IV” (D. Iuga, G. M. Iuga, Lucr. cit., p. 60; vz. ùi M. N.
Tomi, Op. cit., p. 9-10; Pagini din istoria Maramureúului, Lucr. cit., p. 26-36; Georgeta Maria Iuga,
Monede din tezaurul de denari romani imperiali descoperit la Teceu, în MARMATIA, nr. 7/1, Baia
Mare, 2003, p. 229-247; V. G. Kotigoroúko, PopulaĠia regiunii subcarpatice în prima jumătate a
mileniului I al erei noastre, Kiev, 1983; V. G. Kotigoroúko, ğinuturile Tisei Superioare în veacurile III
î. Chr. – IV d. Chr., Bucureúti, 1995; I. Mihalyi de Apúa, .Diplome maramureúene din sec. XIV úi XV,
Sighet, 1900, p. 619, nota 2).
Davele (cetăĠile dacice) de la Zemplin (Slovacia), Slatina, Criva Mică (Transkarpatia),
Onceúti, cercetate până acum, dar mai ales dava de la Malaia Kopania (Transkarpatia),
„dau posibilitatea de a elimina această regiune (Tisa Superioară – n.n.) din arealul de
formare a slavilor. Adică populaĠia autohtonă a Tisei Superioare au fost Traco-Dacii.
Recent aici s-a descoperit úi un cimitir dacic, sit arheologic extrem de rar. Malaia
Kopania a fost identificată cu Setidava din Tabula Peutingeriană a lui Ptolemeu” (M. N.
Tomi, Op. cit., p. 10).
S-a păstrat, până aproape de zilele noastre, acel „jus valachicum” (dreptul valah,
românesc), respectat úi în Ungaria, Slovacia úi Polonia, ca úi la alĠi vecini, sau amintirea
vechilor duci, bani, sub numele de Robonbani (în limba dacă: rubobostes): „dintre
aceútia se preamăreúte úi azi în horile lungi viteazul RomoniĠă Robonban, care se pare
să fie identic cu Ramung Konig der Wallachen din Niebelungenlied” (Al. Filipaúcu, Op.
cit., p.26-27). Despre năvălirea ungurilor se spune că Almoú, tatăl lui Arpad, a murit cu
toată oastea sa la Cuhea, unde, mai târziu, Cavalerii Teutoni au ridicat o biserică
închinată Sf. ùtefan (Al. Filipaúcu, Op. cit., p.28-29), Saint Istvan, pe numele său adevărat
numindu-se ùtefan Voic, deci evident de ce sorginte era.
Maramureúul avea două voievodate: Voievodatul Superior, cu reúedinĠa la Cuhea, care
avea supremaĠie în sec. XIV, voievodul prezidând adunarea cnezilor (se cunosc 13
cnezate: Sarasău, Cosău, Bârsana, Cuhea, Ieud, Săcel, Moisei, Viúeu, Lipceni cu
HorneĠ, Coúna cu Rotunda, ùesul cu Duleni, Nireú úi Neaga); Voievodatul Inferior, cu
reúedinĠa la Sarasău. InstituĠia voievodatului a funcĠionat până la începutul sec. XV
(1402). Sunt cunoscuĠi 14 voievozi (în paranteză dăm prima menĠionare în documente):
Mauriciu Vv. (înainte de 1299); Nicolae Vv., fiul lui Mauriciu Vv. (1299); ùtefan Vv.,
fiul lui Nicolae Vv. (1326); Bogdan Vv. Descălecătorul, fiul lui ùtefan Vv. (1342); Iuga
Vv., fratele lui Bogdan Vv. (1349); ùtefan Vv. de Săliúte úi Ioan Vv. de Rozavlea, fiii
lui Iuga Vv. (1349); Codrea (Erdeu) Vv. de Sarasău (cca. 1320-1330); Solovăstru Vv.
de Sarasău (1345); Opriú (Oprea) Vv. de SăpânĠa, fiul lui Codrea Vv. (1345); Dragoú
Vv. al Moldovei (1336), Sas Vv. al Moldovei, fiul lui Dragoú Vv.; Balc Vv. úi Drag
Vv., fiii lui Sas Vv., voievozi ai Moldovei úi apoi ai Maramureúului (1365).
Documentele din sec. XIV-XV amintesc toate satele maramureúene, nu însă úi toĠi
proprietarii lor. InvestigaĠiile nobiliare din anii 1751-1768 úi 1860 constată că, în mare
majoritate, proprietarii din sec. XVIII-XIX sunt descendenĠii aceloraúi proprietari
români din sec. XIV-XV, având aceleaúi nume de familie. Între anii 1752-1758 doar
120 de familii maghiare, din 15 târguri, úi-au dovedit nobilitatea, însă toĠi fiind nobili
armaliúti, nici unul donatar; nici o familie ruteană nu úi-a dovedit nobilitatea, în schimb
351 de familii româneúti, din 50 de sate, úi-au dovedit nobilitatea, dintre care 310 nobili
donatari (adică primeau domenii nobiliare cu drept de proprietate pe veci, românii fiind,
de fapt, investiĠi/recunoscuĠi în propriile lor domenii).
2. - Coordonate culturale. Primele consemnări de texte folclorice
”Maramureúul este satul primordial. Nu útim precis de unde vine úi
te copleúeúte până la urmă acest sentiment. Poate din toate, din port,
165
din porĠi, din bisericuĠele de lemn, din făptura omului... ğăranii

maramureúeni nu vin de nicăieri. Ai sentimentul că au venit direct
din cer in Maramureú. În alte Ġări simĠi, útii că oamenii au venit de
undeva, aici nu ai acest sentiment. Aici, în Maramureú, este omul
primordial în nobleĠea sa princiară – nu primitivă -, în frumuseĠea lui
de înaltă civilizaĠie”.
MINORU NAMBARA, antropolog, Japonia
Maramureúul este cunoscut în Ġară úi în lume prin originalitatea úi bogăĠia
culturii sale populare, dar mai ales pentru că în vremuri atât de „modernizante”
îúi păstrează tradiĠiile: muzica sa este foarte iubită în întreaga Ġară, dar úi peste
hotare, îndeosebi pentru ritmurile sale, dar úi pentru frumuseĠea textelor; la fel
dansul; dar sunt recunoscute úi portul, úi porĠile, bisericile, casele,
meúteúugurile populare care, prin ornamentică, perpetuată de milenii,
„tezaurizează, cum spunea Mircea Eliade, o întreagă serie de simboluri
cosmologice care, de multă vreme, sunt pur úi simplu motive decorative”.
Cercetătorul Gheorghe
Aldea propune chiar similitudini între motivele ornamentale de pe porĠile
maramureúene, dar úi din întreaga ornamentică românească, cu vechile scrieri:
etruscă, greaca arhaică, feniciană, rune, sau pictograme sumeriene ori hitite
(Gheorghe Aldea, Ornamentul, simbol, element de continuitate românească, in IMAGINI ùI
PERMANENğE IN ETNOLOGIA ROMANEASCĂ, Chiúinău, 1992, planúa VIII, p. 28).
Aceste afirmaĠii nu sunt nicidecum surprinzătoare, deoarece, de la faptele
istorice úi menirea de „întemeiere”, Maramureúul a fost ursit să-úi înscrie în
răbojul timpului úi fapte de cultură remarcabile; “aici, în Maramureú, s-a scris
prima dată Biblia în româneúte”, spunea Nicolae Iorga, referindu-se la celebrele
texte rotacizante răspândite apoi în toată românimea úi de care tipograful Coresi
a trebuit să Ġină seamă atunci când, la începutul sec. XVI, le-a tipărit (Vz. M.
Ivănescu, Istoria limbii române, Iaúi, 1988).
Din Maramureú, de la episcopia din Peri (rang obĠinut la sfârúitul sec. al XIV-
lea de la Patriarhia Constantinopolului) au pornit aceste texte, ca úi Codicele de
la Ieud, datat 1391/1392 (in text: anul 6000 de la facerea lumii) (Vz. Vasile
Vetiúanu, Cronica Codicelui de la Ieud, 1391-1991, Bucureúti, 1995 – cu întreaga bibliografie).
Un alt manuscris, încă nepublicat, tot de la Ieud, numit úi „al Bălenilor”,
consemnează epoca de glorie a lui Iancu de Hunedoara, fiind datat în anii
1448/1449 când Transilvania avea doi voievozi: Ioan Vv.(Iancu de Hunedoara)
úi Imre Vv. (Emerich), primul pe câmpul de luptă din Balcani, al doilea rămas
acasă pentru a împlini treburile administrative ale Transilvaniei.
Într-o grea perioadă de restriúte, în Maramureú apar úi primele culegeri esenĠiale
de folclor, aducând numeroúi maramureúeni în prima linie a folcloriútilor
români. Profesorul úi folcloristul Dumitru Pop sintetizează, cu multă dreptate,
starea Maramureúului în volburarea secolelor condiĠionate de ocupanĠii al căror
scop era desnaĠionalizarea românilor. Maramureúul „până prin veacul al XVI-
lea a constituit o prezenĠă din cele mai active úi mai promiĠătoare în istoria
noastră politică úi culturală... MenĠinându-úi până târziu propriile-i forme de
organizare socială (obútile săteúti) úi politică (cnezatele úivoievodatele),
166
locuitorii lui au reuúit să-úi păstreze mult timp libertatea úi independenĠa în faĠa
expansiunii feudale maghiare, care cuprinsese tot restul Transilvaniei” (Dumitru
Pop, Folcloristica Maramureúului. Ed. Minerva, Bucureúti, 1970, p. 8). Toate „se explică
prin situaĠia particulară pe care o ocupa Maramureúul în peisajul istoric úi etnic
al poporului român. ğară de baútină cu îndelungate tradiĠii voievodale, Ġara de
unde au pornit spre Moldova descălecătorii, loc al primelor traduceri în limba
romană, Ġinut de margine cu obiceiuri strămoúeúti nealterate, Ġară ce păstrează
în biologic úi cultural esenĠe ale romanităĠii noastre, Maramureúul capătă în
configuraĠia culturală a acelei vremi o semnificaĠie aparte, care se soldează, din
deceniile următoare până astăzi, cu interesul crescând pentru istoria úi cultura
lui populară” (Mihai Pop, Cuvânt înainte la Ion Bârlea, Literatură populară din Maramureú,
vol. I, EPL, Bucureúti, 1968, p. V, s.n.).
Primele consemnări de folclor maramureúean datează din cea de a doua
jumătate a sec. al XVII-lea. Nicolae Petrovay (1650-1723), fiul prim-pretorului
ùtefan Petrovay, elev fiind la Gimnaziul calvin din Cluj „Ġine” un caiet cu
traduceri úi consemnări, caiet „asemănător celor
din caietele de amintiri úi cântece ale tinerilor din zilele noastre” (Vasile Bologa,
Codicele de Petrova, în CALENDARUL MARAMUREùULUI, Baia Mare, 1980, p.116). Acest
caiet, numit Codicele de la Petrova, a fost descoperit de profesorul úi
folcloristul Gheorghe Alexici. L-a publicat în 1912 la Bucureúti. Erau notiĠe ale
unor traduceri de cântece de lume „aflate în mare vogă în acea vreme, aúa cum,
după 100 de ani (la 1768) se publicau în volumaúul Cântece câmpeneúti cu
glasuri româneúti” (D. Pop, Op. cit., p. 13). Părerile sunt împărĠite, aúa cum
„Codicele de la Ieud” este considerat mai înainte de „celebra” scrisoare slavo-
română a negustorului Neacúu din Câmpulung, citată în toate istoriile limbii úi
literaturii române – fapt ce pare a fi mai mult decât îndoielnic, (este doar o
chitanĠă!) cel puĠin din punctul de vedere al istoriei culturale maramureúene.
Caietul – „Codicele de Petrova” – scris cu litere latine úi ortografie maghiară,
cuprinde „primele versuri laice româneúti” sub numele
Kentetek Rumenysk de dragosti Szkrisz, 48 de versuri libere cu o apreciabilă
încărcătură lirică. În acest timp manuscrisul trebuie socotit ca prima culegere
de folclor maramureúean. Interesant ni se pare faptul că melodia acestui
cântec se găseúte în Codex Victoris din Slovacia (SloValachia??), care este
datat pe la 1680, deci poate fi vorba de o adaptare românească a unui cântec...
La modă în epocă!” (M. N. Tomi, Op. cit., p.68, s.a.).
Iată úi textul, scris cu ortografie maghiară:
Czi undesz kat in facze
Inima me envacze
Fata dalbenacze
Szare diminecze
Kum secz fac viacze (D. Pop, Op. cit., p. 12).
ùi în grafie românească (actuală):
Ci-unde-Ġi cat în faĠă
Inima mă-nvaĠă
167
Fată dalbeneaĠă
Sară dimineaĠă .
Cum să-Ġ fac viaĠă (V. Bologa, Lucr. cit., p.116)
Aceste texte „din Codicele de Petrova au un loc bine stabilit în istoria literaturii
române, reprezentând una din primele consemnări de poezie populară, ele fiind
totodată unele din primele texte în limba română scrise cu alfabet latin” (V.
Bologa, Lucr. cit., p.116). Nicolae de Petrova nu face decât să demonstreze
„vechimea obiceiului de a nota versurile populare”, care „ne este indicată de
cele câteva manuscrise păstrate, dintre cele probabil mult mai multe ce s-au
pierdut, în care cărturarii ce au premers docenĠilor crescuĠi la úcoala normală
din Sighet, modeúti cântăreĠi de biserică, diecii, au notat cântecele poporului
înainte de N. Pauletti, de Anton Pann úi de Vasile Alecsandri. Aú îndrăzni să
spun că sub această formă scrisul lor continuă nemijlocit osârdia călugărilor de
la mănăstirea Peri, care au
pus piatra de temelie la scrierea în limba română... /.../ Alte identificări ne vor
ajuta poate în viitor să găsim verigile pierdute ale acestui lanĠ neîntrerupt al
tradiĠiilor noastre cărturăreúti” (Mihai Pop, Cuvânt înainte, Lucr. cit., p. VI).
Către sfârúitul sec. XVIII úi începutul sec. XIX, diverse úi numeroase
manuscrise aduc mărturii mai sigure úi mai interesante despre folclorul
maramureúean, unele fiind „rezultatul unor însemnări manuscrise în corpul unor
cărĠi bisericeúti; altele ne apar în cuprinsul unor cărĠi de verúuri, foarte
răspândite în acel timp în întreaga Transilvanie. ùi într-un caz úi în altul, autorii
lor sunt cărturari modeúti, oameni de o condiĠie culturală apropiată de aceea a
maselor de Ġărani” (D. Pop, Op. cit., p. 13). Enumerăm cele mai importante:
- Manuscrisul lui Ioan Coman din Moisei, 1799, având 632 pagini úi
cuprinzând peste 276 titluri, în majoritate „verúuri”, dar úi proze, doftorii, zile
cu úi fără noroc, semnele vremilor, despre vânturi etc. Dintre „verúuri” amintim:
„La oameni sau la muieri de petrecanie, Tineri, Prunci”, „Fericirea plugarului úi
a pecurarului”, „A fiului între cătune”, „La botejune”, „A unei fete în pustie”,
„La masa boierească”, „A zorilor”, „Teiul cu bradul”, „A lui Constantin Vodă”,
„A Hotinului”, „Al Moldovei”, „A Pinti celui Viteaz”, „A câúlegilor”, „A
holteiului”, „La úezătoare”, „A unui fecior la despărĠire de mândră”, „Cântec
lumesc al fetelor”, „Verú de dor” etc. etc. (Mihai Dăncuú, Vestigii de cultură úi civilizaĠie
populară românească consemnate într-un manuscris maramureúean inedit din secolul al XVIII-
lea, în IMAGINI ùI PERMANENğE ÎN ETNOLOGIA ROMÂNEASCĂ, Ed. ùtiinĠa, Chiúinău,
1992, p. 158-165; vz. úi Mihai Dăncuú, Obiceiuri din viaĠa omului în Maramureú, I, Naúterea úi
copilăria, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2009).
- Manuscrisul lui OnuĠ Dunca din ùieu, 30 nov. 1814, care cuprinde 60 de
verúuri „la diverse împrejurări” sau „Verú ce să spune la masă pentru veselia
boierilor, adică la botegiune”. Redăm câteva fragmente:
Ochi avui úi nu văzui, Cum trăiam mai înainte,
Urechi avui úi n-auzii Tot în voie desfătat,
ùi minte câtă avui Fără muncă de răutate [?]
Între proúti o pierdui. ùi cu gândul ce gândeam.
Când îmi aduc aminte Eu pre toate le plineam,
168
ùi încătră mă întorceam În loc gata cu slujba,

Tot veselie făceam. Al doile, voi nănaúi mari,
......................................... Să custaĠi bine cu trai...
La boieri eram cinstit A treia că voi răspunde
Cu de toate ce-am poftit La (a)lĠi meseni de frunte...
Iar acum m-am osândit. A patra, dar să fie
Sau „la botegiune”: Gazdi(i) mare bucurie.
Întâie voiĠ [?] aúa: A cincia, voi úi găta,
Părinte, ... Coconului voi pofti
Părinte, sfinĠia ta, Să trăiască úi să crească.
Să fii la multe aúa, (D. Pop, Op. cit., p. 14-15).
- La sfârúitul unui Octoih, copiat în decembrie 1820 de diacul Teodor
Uibardi din Sighet, sunt notate prescripĠii de medicină, leacuri, precum úi
colinda „Trei Crai de la Răsărit” (D. Pop, Op. cit., p. 16).
- Tot din aceeaúi perioadă se găsesc notate la sfârúitul unui Ohtaiu descoperit
în Corneúti prescripĠii medicale legate de naútere úi un „Verú de moriúan”,
alcătuit în Ungvar (Ujgorod), versuri de factură populară în care „răzbat ecouri
vizibile din cântecul folcloric de înstrăinare: ”ùi am început a gândi în Ġară
streină. Cum m-au lăsat părinĠii; Unde eu n-am milă de la ei plecând. I-am lăsat
plângând, Că străinul cât trăieúte Zău,gând bun nu-Ġ gândeúte, Jele mare m-au
luat, De rău te grăieúte. Căci de dânúii m-am depărtat (D. Pop, Op. cit., p. 17).
- Un alt manuscris este „Carte de verúuri alese la prohoade úi la mese de
veselie úi multe feliuri de trebi”, datorat lui Botezat Lupul din Corneúti, datat
iulie 1821. ConĠine úi balada „Bogatu úi săracu”, fiind o variantă foarte
asemănătoare cu cea publicată de Vasile Alecsandri, fiind cea mai veche
mărturie a acestei piese atestate în toate provinciile noastre istorice:
Frunză verde de dudău,
Colo jos la fogodău
Bie săracu cu bogatu.
Eară bogatu să mândre[a]
ùi din gură porunce(a):
- Măi cârjmari,
Măi fogădari,
Adă-m mie vin de-un ban
Ca să beu cu estu serman!
Iar săracu încă râde[a]
ùi din gură porunce[a]:
- Măi cârjmari,
Măi fogodari,
Adă-mi mie vin de-un zlot,
Să beu cu bogatu tot.
- Măi sărace, sărăcilă,
De ce vrei să faci mie silă
(D. Pop, Op. cit., p. 18).
169
- Caietul lui ğicală Dumitru din Dragomireúti, 1841-1843, având peste 200
pagini, este „mai important pentru conĠinutul său folcloric”, texte “care par a fi
fost transcrise direct din repertoriul curent” (D. Pop, Op. cit., p. 19).
Numărul acestor astfel de caiete „va fi fost cu siguranĠă cu mult mai mare, dacă
ne gândim la faptul că ele suplineau aproape în întregime cartea de literatură
beletristică tipărită mai târziu... Pierdute sau nedescoperite încă unele, ele au
înglobat, mai ales către mijlocul veacului trecut, numeroase materiale
folclorice” (D. Pop, Op. cit., p. 20).
- Acest fapt este adeverit úi de manuscrisul diacului Dumitru Lupu Grad
(1855-1940) din Săliútea de Sus, descoperit recent, având 140 pagini, redactate
între 1893-1895 úi cuprinzând verúuri (p. 43-64), oraĠiune de nuntă (p. 65-67),
poesii poporale (p. 86-128), versuri scolastice (p. 68-86 úi 128-140). Cântecele
populare le numeúte: poesii poporale, doine poporale, doine úi hori, fiind
majoritatea din Săliútea de Sus, dar úi din Chioaru, de pe la Ascileu Mare, din
Ġienutul Bârgăului, de la GalaĠii Mari în Ardealu, de pe la Runcu Salvei, doine
úi hore de pre la Viúeu.
- O altă colecĠie care „vine să imbogăĠească zestrea folclorică a Maramureúului”
(Iordan Datcu, Petru BilĠiu alias Dăncuú de Ieud, în D. Pop, Op. cit., p. 285) este cea a lui
Petru BilĠiu alias Dăncuú din Ieud: „ColecĠiune de hori, strigături, glume úi
basme culese din popor, cu scopul de a compune o icoană vie a modului de
vieĠuire úi cugetare a săteanului român”, publicată pentru prima dată în
„Folcloristica Maramureúului” de Dumitru Pop, pag. 285-392. Petru BilĠiu-
Dăncuú (Călineúti, 1 iulie 1863 – 28 mai 1907), învăĠător în Ieud, a răspuns úi la
chestionarul lui Nicolae Densuúianu (în 1893, mss. de 28 pag.), iar manuscrisul
cuprinde 138 de texte grupate astfel: Lirice – Necazurile românului strigate la
joc, Portul sau Costumul, Caracterul, De ale codrului, De-ale robilor, De-ale
streinătăĠii, De-a cătanelor; Balade – Horea BodiĠei, Horea Firulinei, Zidru úi
Zidra, Roúmon-Crai, Holteiul, Horea frunzei, Fata ruúinată, Mirii fraĠi dulci,
Fata gazdei, O fată ce o-a blăstemat maică-sa, Nora înecată de soacră-sa,
Georgie, Horea lui Ion Berciu, Voinicii codrului, Talhariul, Horea lui Vili,
Cantorul cu drăguĠa, Nevasta ce úi-o pus tiara.
3.- Începuturile curentului folcloristic. Epoca marilor colecĠii ale folclorului
maramureúean
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea are loc un reviriment în viaĠa politică
úi culturală a Maramureúului, începându-se úi o activitate, la inceput destul de
sporadică, a culegerii folclorului.
Cunoscând bine starea cercetărilor folclorice efectuate in Maramureú, Prof.
Mihai Pop, în „Cuvânt înainte” la reeditarea volumelor lui Ion Bârlea,
„Literatură populară din Maramureú” (vol. I-II, EPL, Bucureúti, 1968), remarca faptul
că „folclorul Maramureúului n-a intrat de la început în sfera de interes a
folcloristicii noastre”, însă „în momentul în care culegerea cântecelor populare
capătă noi înĠelesuri, creaĠia populară fiind menită să dezvăluie caracterele
proprii psihologiei poporului român, úi să fie documente de străveche cultură
românească, folclorul Maramureúului atrage atenĠia celor grupaĠi în cercul
170
Orientul, úi Mihai Eminescu se pregăteúte să Ġină în Maramureú conferinĠa sa

despre culegerea poeziei populare” (Mihai Pop, Cuvânt înainte la Ion Bârlea, Literatura
populară din Maramureú, vol. I, ediĠie ingrijită de Iordan Datcu, EPL, Bucureúti, 1968, p. V).
Primele culegeri se datorează lui Simion Botezan care publică unele materiale
în revista Familia, nr. 5, 1869.
Urmează apoi sălăjanul IoniĠă Scipione Bădescu, care publică „Poezii populare
din patria lui Dragoú” în diverse ziare ale vremii, în care mai publică úi Gr. Balint,
Tit Bud, I. P. Coman, Florian Danciu, Ioan Doroú, Basiliu Doroú, Basiliu
Michnea, Petru MihuĠiu, Sie(oanul), Gavril Timiú, Grigoriu Vlad.
După aceste începuturi, vine epoca marilor colecĠii, publicate la începutul sec.
XX úi între cele două războaie mondiale: Alexandru ğiplea, Poezii populare
din Maramureú, Academia Română, 1906; Tit Bud, Poezii populare din
Maramureú, Academia Romană, 1908; Tiberiu Brediceanu, 170 melodii
populare româneúti din Maramureú, apărută abia în 1957; Béla Bartok,
Volksmusik der Rumanen von Maramures, Munchen, 1923; Ion Bârlea,
Balade, colinde úi bocete din Maramureú, Casa ùcoalelor, 1924; Tache
Papahagi, Graiul úi folklorul Maramureúului, Academia Română, Buc., 1925.
Mai apar úi unele broúuri: Petre Lenghel Izanu, Obiceiuri de Crăciun úi
colinde din Maramureú, Sighet, 1938; Gheorghe Dăncuú, Literatură populară.
Crestături úi crâmpeie, Cluj, 1945. Culegerile úi cercetările vor continua úi după
anii 1950, fiind, până astăzi, un efort al cercetătorilor sau pasionaĠilor de folclor.
Se aúteaptă, după dezideratul rostit de Mihai Pop, un corpus folcloric al
Maramureúului, dar úi al celorlate ğări Româneúti, acest corpus trebuind să fie
realizat cu mare probitate.
Prin anii 1971, s-a úi făcut un plan de realizare al Corpusului folcloric, în XVII
volume, de la proverbe úi ghicitori, la baladă, lirică etc., dar úi medicină sau
meteorologie populară. Nu útim cine îúi va lua această însărcinare. Trebuie oameni
de foarte mare bunăútiinĠă úi cuviinĠă, aúa cum avem exemple în ethnologia
românească, de la Simion Florea Marian, la Tudor Pamfile, Elena NiculiĠă
Voronca, Lazăr ùăineanu, G. Dem. Teodorescu, Ovid Densuúianu, Mihai Pop, ori
alĠi cercetători mai noi. Aúa cum au făcut FraĠii Grimm pentru Germania, sau, în
FranĠa, cei din sec. al XIX-lea, care, culegând úi publicând texte - în special
muzicale - se numeau “autori” ai tradiĠiilor. La noi, în România, transcrierea pe
note a “partiturilor” folclorice, nu a fost niciodată revendicată ca drept de autor.
Poate doar “Cantata” lui Bela Bartok, de inspiraĠie din “Colinda Cerbului”,
prezentă úi azi în Maramureú, Sălaj sau ğara Codrului.
4.- În loc de Concluzii
N-am reuúit să dăm toate numele importante privind culegerile sau notaĠiile
făcute de-a lungul timpului din folclorul maramureúean, existente, de
asemenea, úi în alte Ġinuturi româneúti. Aducem aici aminte contribuĠia D-lui
Iordan Datcu la publicarea unor manuscrise
din Maramureú (vz. Elena Vlad de Săliúte - soĠia lui Ion Bârlea, dar úi Petru
BilĠiu Dăncuú, sau reeditarea colecĠiei Ion Bârlea etc.). Se pare, prin comparaĠia
171
manuscriselor, că existau unele caiete ale unor dieci/preoĠi care “copiau” alte
caiete, le Ġineau “în pas cu vremea”. Însă
ei interveneau în versuri, făceau o altă “ordine”. Se întâlnesc anumite “verúuri”
foarte asemănătoare, sau “la modă”, păstrate de sute de ani, cam de pe la 1800
până după 1900, dar úi până prin anii 1980/2009.
Alături de preoĠi, invăĠători, aveau úi au un rol mare úi diecii bisericilor din
localitatea respectivă: útiau să scrie frumos, caligrafic, dar, deúi fără multă
úcoală, aveau mai mare influenĠă úi cunoaútere în comunitate, păstrând astfel úi
renumele úi prestanĠa preotului úcolit.
Dăm, în continuare, numele celor care s-au înditruit să ne transmită zestrea
folclorului maramureúean (respectăm o ordine cronologică): Nicolae de Petrova (1672),
Nichita Dănesc (1747), Ioan Voitor (1793), Ioan P. Koman (1799-1824), Ionaú
BalĠianu Barsan (1802, 1808), Riúco popa Miron (1808), OnuĠ Dunca din ùieu
(1814), Teodor Ujbardi din Sighet (1820), Lupul Botezat, diac in Corneúti (1821),
Dumitru ğicală, diac înDragomireúti (1841-1843), IoniĠă Scipione Bădescu (1869),
Simeon Botezanu (1869), Teodor Michnea (1871), Tit Bud (1872), Grigoriu Balint
(1878), Florian Danciu (1886), Gavril Timiú (1887), Petru MihuĠiu (1889), Ion P.
Coman (1889), Basiliu Doroú (1889), Ioan Doroú (1889), Grigoriu Vlad (1889),
ColecĠiunea docenĠilor romani din Maramurăú (1892), Sie/oanul/ (1892), Tit Bud
(1893, 1895, 1908), Petru BilĠiu alias Dăncuú de Ieud (1893), Dumitru Lupu Grad
(1895), Teodor Petreuú (1899), Ion Pop Reteganul (1900), Vasile Goja, învăĠător în
Deseúti (1903), Ioan Moldovan (1904), Alexandru ğiplea (1906), Tit Bud (1908),
Elena Vlad de Săliúte (1908), Tiberiu Brediceanu (1957, culegeri făcute împreună
cu Bela Bartok úi Ion Bârlea în al doilea deceniu al sec. XX), Bela Bartok (1923),
Ion Bârlea (1924), Tache Papahagi (1925), Petre Lenghel Izanu (1938), Gheorghe
Dăncuú (1945).
Pentru o documentare mai amănunĠită, pot fi consultate lucrarările: Dumitru Pop -
“Folcloristica Maramureúului”, Editura Minerva, Bucureúti, 1970; Mihai Pop, Pavel
Ruxăndoiu - “Folclor literar românesc”, ediĠia a II-a, EDP, Bucureúti, 1978;
“Maramureú, Ġară veche”, Antologie de folclor de pe Cursul Superior al Tisei, 1672-
1908, Editura Cybela, Baia Mare, 2008.
Ion Bogdan úi pictorul Vasile Pop Negreúteanu,

în atelierul de la Bucureúti
172
Nunta galopant/globalizantă
- Cercetarea úi valorificarea patrimoniului nupĠial maramureúean
în contextul globalizării contemporane -
1. – TradiĠia – o ”modalitate” a globalizării

Încep cu o întrebare: tradiĠia, riturile úi ceremonialurile impuse de tradiĠie
au însemnat ”globalizare/ standardizare/ generalizare într-o comunitate?
Probabil că da, deoarece comunitatea sătească impunea anumite
norme/reguli ale ceremoniei, în cadrul fiecărei cutume, fie că erau de
natură agrară/pastorală, fie că făceau parte din ciclul vieĠii de familie etc.
Derularea ceremonialurilor se supuneau unor interdicĠii – ”nu-i bine”, ”nu
se cade”, ”aúa se cade” - , unor precepte în care nerespectarea lor însemna
o abatere gravă, a ”nu face ca toĠi oamenii”. Pe astfel de ”structuri”
útiute/perpetuate ”din moúi strămoúi”, ”din tătărămni”, se bazează tradiĠia, iar
Maramureúul încă mai are/mai performează aceste elemente, încât, în plin
sfârúit de secol XX, ethnologul francez Jean Cuisenier, care a făcut
cercetări în România prin deceniul 8 úi după anii 1990 – cercetări iniĠiate
de Profesorul Mihai Pop – îúi punea o întrebare care cuprinde, în esenĠă,
viabilitatea /resorturile actuale ale vieĠii tradiĠionale: ”Este posibil într-
adevăr ca tradiĠia orală a cântecului ritual (de nuntă – n.n.) să fie úi astăzi,
iar un om (starostele – n. n.) cu voce puternică úi verbul viu s-o útie úi să o
păstreze, să o poată adapta în timp, să o facă să evolueze pentru a o
aplica mai bine unei situaĠii date?” (Jean Cuisenier, ”Memoire des Carpathes. La
Roumanie millenaire: un regarde interieur”, Plon, 2000, p. 10).
În vremea comunistă s-a impus vădit transformarea satului în oraú - ceea
ce se întâmpla cu mai mult de 100 de ani în Ġările ”industrializate” care,
în ultimul sfert de secol au reuúit, în bună parte, să se sustragă acestui
proces; ieúise chiar vorba: ”satul devine oraú, iar lumea sat”. Adică
înstrăinarea din ”casele puse una peste alta”, acestea nerespectând legăturile
de familie, de neam etc.; case/blocuri în care un Ġăran venea la fiul său úi
se mira cum/de se închide pe dinăuntru; el, când este acasă ”la mine toate
sunt deschise” (De la Dumitru Iuga, Săliútea de Sus, 92 ani, 2001).
Din punct de vedere informaĠional, lumea întreagă a devenit ”sat”: útiri de
pretutindeni, cataclisme, schimbări de guverne politice, útiri culturale –
pentru un sistem devenit, deja, planetar.
George Vâlsan, marele geograf român, prin deceniile trei-patru ale
secolului XX, afirma că, în mediul fizic extern foarte complex, se poate
descifra ”viaĠa pământului în întregul lui, ca glob unitar, dar úi pe fiecare
porĠiune a suprafeĠei lui” (G. Vâlsan – ”Studii antropogeografice, etnografice úi
geopolitice”, Ed. FundaĠiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2001, p. 127), accentuând,
însă, că, în afară de factorul organic/biologic, ”mai intră úi factorul
sufletesc uman, care este atât de subtil, înzestrat cu atâta spontaneitate,
încât útiinĠa nu îl poate prinde úi fixa decât în câteva din aspectele sale
secundare” (G. Vâlsan, idem).
173
După aproape 100 de ani, Alvin Toffler susĠinea că omul, individul ”nu
există úi nu reacĠionează decât ca un tot úi într-un context social-
economic (în social, adăugăm noi, se include úi starea culturală) specific, care úi el,
la rândul lui, se află în continuă schimbare”. (Alvin Toffler, ”Al treilea val”,
Buc., 1983, p. 13 – PrefaĠă). În fond, toate teoriile globalizării/
mondializării/planetizării - úi, de aici, cosmicizării – se referă la modalităĠi
economico-politice. Grupuri, grupări de interese etc. încearcă să impună o
modalitate de existenĠă a individului, de integrare într-un grup, într-o
”educaĠie” pentru grup/grupare/familie/mafie, chiar într-o credinĠă religioasă,
de la ”iredentismul”/ fundamentalismul islamic la creútinismul
ortodox/catolic/baptist/etc.
Cultura, în schimb, se pare că mai încearcă să ”scape” de mondializare. Nu
numai din cauza spontaneităĠii, cum spunea Vâlsan, ci mai ales a
imprevizibilului úi a unor, să le numim dogme, care pot încă fascina, pot
fi luate, ca nume, în deúert, (adică ”în van”), dar pot cauza renaúteri úi
revoluĠii. În era globalizării informaĠiei (de parcă ei ar stăpâni lumea!), pe
lângă modelele economice mai există posibilităĠi de a prevedea o
împotrivire faĠă de uniformizarea fiinĠei umane, în ceea ce are mai peren,
mai generos, mai viabil: cultura – adică identitatea sa. Acest proces
”evolutiv” poate fi însă ”zdruncinat prin amestecul pripit al unor elemente
străine”, în acest fel ”întreaga dezvoltare culturală úi întreaga fiinĠă a unui
popor poate fi primejduită” (Simion MehedinĠi, ”Cultură úi civilizaĠie”, Ed. Junimea,
Iaúi, 1986, p. 71).
Încă acum peste 70-80 de ani, S. MehedinĠi susĠinea păstrarea printr-o
concepĠie ”proprie úi unică a unui popor”, care înseamnă dezvoltarea
unitară a tuturor formelor de viaĠă. Domnia Sa menĠiona că un împrumut
”de forme exterioare, amalgamate haotic” nu sunt propice pentru a avea
identitate în concertul popoarelor lumii. Credem că previziunile sale, ca úi
ale altor cercetători contemporani – să numim, chiar cu omisiuni, câteva
nume ale ultimelor decenii: Acad. Prof. Mihai Pop, Gail Klingman, Jean
Cuisenier, Ioan Cuceu, Ion ùeuleanu, Nicolae Constantinescu, Grigore Zmeu,
Narcisa ùtiucă, sau alĠii mai noi – sunt, în mare măsură, actuale. Putem
aminti úi constatarea lui Mircea Eliade (ar fi interesantă demonstrarea
acestei ecuaĠii), care susĠine ilustrarea prin echivalenĠă a omologiilor
specifice ontologiilor arhaice pornind de la ”realitate absolută – sacru
(divin) – spirit – creativitate – viaĠă – eros” (Mircea Eliade, ”Jurnal”, vol. II,
Humanitas, 1993, p. 96).
În lumea actuală ne putem întreba dacă un popor sau altul îúi caută
încă/se complace în tradiĠie, sau a realizat deja rolul tradiĠiei, adică a
depăúit faza ”influenĠelor”. De asemenea, putem să ne întrebăm dacă
păstrarea unor tradiĠii úi obiceiuri, care vin din ”tătărămni” – ar putea să
individualizeze/personalizeze un popor/naĠiune în contextul euro-mondial
care se precipită să vină, să încerce - útiindu-úi bine istoria úi presupunând
viitorul – să fie conútienĠi de sine însuúi, de ceea ce, de fapt, sunt?
174
2. – Nunta – element esenĠial al ”Treimii” fiinĠei

Dacă o fiinĠă umană se naúte, împlineúte primul prag al existenĠei. Dacă
moare ”nelumit”, adică necăsătorit, se face, în Maramureú úi astăzi,
”înmormântarea-nuntă”, cu mire/mireasă, cu joc de nuntă úi cântări de
înmormântare, cu ceteră.
În spaĠiul tridimensional – din punct de vedere fizic – în care trăim, există
úi o a patra dimensiune. Totul trebuie făcut după această stare a fiinĠei,
care poate determina chiar stările fizice. Cum spunea, într-o vreme, Vasile
Deac Moúu din Bogdan Vodă: ”cu atâta dragoste se încongioară astăzi tot
ce s-a făcut din moúi-strămoúi” (Vz. Mihai Olos, ”Călătorie în Maramureú cu
Constantin Noica”, Calendarul Maramureúului, Baia Mare, 1980, p. 71).
La un moment dat, exegeĠi importanĠi ai sfârúitului celui de al doilea
mileniu afirmau o stare de congruenĠă între valorile tradiĠiei úi cele ale
noului ”val” ce se prefigurează. Chiar afirmă: ne îndreptăm spre ”un sistem
mondial format din unităĠi strâns interrelate, în felul neutronilor din creier,
úi nu organizat după tiparul comportamentelor unei structuri birocratice”
(A. Toffler, op. cit., p. 443).
Dacă un ethnologo-antropolog, care a făcut cercetări în Maramureú - dar,
după părerea lui Henri Stahl, n-a înĠeles nimic – susĠine globalizarea
continuă/iremediabilă/obligatorie – cităm: ”ethnosul nu a abandonat (??!! – în
contextul mai larg al susĠinerii dumisale, încearcă să demonstreze că
folclorul/tradiĠia românească, nu úi ale unor vecini de la est sau vest, este
o înscenare, o ”făcătură”, fără nici o valoare, fără identitate) niciodată
orizontul universalităĠii în favoarea exclusivă a particularului” (C. Karnoouh,
”Prolegomene filozofice úi istorice la útiinĠa folclorului”, în ”Antropologi occidentali în
Europa de Est”, Ed. FundaĠiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2000, p. 355) – alĠi
sociologi, antropologi, ethnologi nu-úi permit să fie tendenĠioúi. Dimpotrivă,
încearcă să descifreze această lume, am spune noi, cu inima curată,
neimpregnată de neîmplinirile particulare sau de conútiinĠa unei
nimicnicii/spirit mărunt, pe care unii îl poartă fără scăpare.
Cu mulĠi ani în urmă A. Toffler afirma că ”multe din inovaĠiile actuale
dintre cele mai radicale ne dau impresia unei comete cu cozi lungi
formate din amintiri. Tocmai această bizară senzaĠie de deja vu explică
fascinaĠia pe care o exercită trecutul rural asupra oamenilor din societăĠile
care evoluează cel mai rapid în direcĠia celui de Al Treilea Val. Lucrul
cel mai frapant astăzi este că civilizaĠia Primului Val úi civilizaĠia celui
de Al Treilea Val par să aibă între ele mai multe elemente comune decât
au cu civilizaĠia celui de Al Doilea Val. Într-un cuvânt ele sunt
congruente” (A. Toffler, op. cit., p.455 sq.).
Deúi, într-un fel, nu suntem de acord cu ”valurile” – foarte generalizante –
ale lui Alvin Toffler – discuĠia nu-úi are locul aici -, nu putem să nu
preluăm ideea de congruenĠă ”fără a renunĠa la valorile” trecutului (idem, p.
456) úi că, în hyperdezvoltarea actuală, ”nu vor pune accent exagerat pe
economie în detrimentul ecologiei, culturii, religiilor, al structurilor familiale
175
úi ale dimensiunilor psihologice ale existenĠei. ùi nu vor imita nici un

model din afară” (ibid., p. 456).
În acest context nunta maramureúeană poate, în stadiul actual al
cercetărilor, să releve unele aspecte importante ale particularizării/
globalizării obiceiului; despre rolul sau inutilitatea păstrării tradiĠiilor,
despre modalităĠi/invenĠii ”în spiritul tradiĠiei”/ renunĠării la tradiĠie…
2.1. – O nuntă maramureúeană în prima jumătate a sec. al XIX-lea
”Reportajul” (Vz. Anexa I) descrie, cu numeroase amănunte, o nuntă la Vadu
Izei din prima jumătate a sec. XIX: ”nunta lor … se sărbătoreúte cu
deosebit fast”, iar ospăĠul poate să dureze ”patru-cinci zile”, după care
”tânăra pereche trecute prin atâtea încercări începe să poarte dulcile
poveri ale vieĠii conjugale” (Calendarul Maramureúului, Baia Mare, 1980, p. 21 sq.).
Sunt redate momentele esenĠiale:
- peĠitul
- schimbul inelelor din farfuria/blidul cu grâu
- ”credinĠa” (tomala – tocmeala/logodna, cu o săptămână înainte
- ”a da mâna” în faĠa preotului
- strigările – ”herdetiúul” – la biserică (úi azi există strigătura
”Cinstea de la măritiú/ Se cunoaúte-n herdetiú”)
- cusutul cununii
- cusutul/jocul steagului
- cununia la biserică (descrisă sumar: mireasa, la ieúirea din biserică
se uită prin cunună. Azi se uită prin colac, pe care îl rup în două: cine va
avea bucata mai mare, va porunci în casă)
- nunta propriu-zisă
- aruncatul grâului
- aducerea miresei la casa mirelui.
2.2. – Nunta maramureúeană azi (după peste 150 de ani)
Nunta maramureúeană, ca úi în alte zone ale Ġării, mai păstrează elemente
de tradiĠie străveche, întregul ceremonial fiind aproape acelaúi ca acum
150-200 de ani, poate úi mai de demult.
Mai nou, nunta nu se mai face la casele mirelui úi miresei (nuntă detilini).
Se face la Căminul Cultural sau la Casa de NunĠi (existente în mai multe
localităĠi, cu veselă, bucătărie etc.), la Restaurant. Vom insista mai mult
asupra schimbărilor produse de evoluĠia ”obiúnuită”, conform normelor
”moderne”. Există, deja, două categorii de miri:
a). - ”domni” – adică cei care lucrează, au serviciu în sat/oraú;
b). – nuntă Ġărănească (a acelora care sunt Ġărani, pe pământul lor,
fără alte servicii în sat sau aierlea).
Unii cercetători afirmă că nunta ”sub influenĠa modernă” are ”mai mult un
scop material”, ceea ce determină durata nunĠii úi ”reducerea schemei
ceremoniale la câteva momente mai importante: cererea miresei, iertăciunea
miresei, cununia úi ospăĠul mare” (Petru MaliĠa, ”Strigăturile de nuntă”, Biblioteca
revistei Familia, Oradea, 2000, p. 9 sq.).
176
Într-un fel este adevărat, cu anumite observaĠii privind durata nunĠii sau
darurile. Era o vreme când, prin lege, nunta în locurile publice nu putea să
dureze decât până la ora 10,oo seara, cu aprobări speciale până la orele
23,oo sau 24,oo. Astfel, nunta începea în jurul orelor 14,oo, nerespectând
obiceiul de cununie la biserică (úi acesta interzis, mai ales pentru unele
categorii de salariaĠi/funcĠionari, membri de partid, care preferau să meargă
în altă parohie úi fără alai, aproape pe ascuns, să se cunune la preot).
Alaiul de nuntă – care atrage întreg satul ”să vadă mireasa” – s-a reluat în
zilele noastre, perpetuându-se, totuúi, la familiile de Ġărani úi nemembri de
partid, care făceau nuntă acasă sau la unele cantine (în cazul orăúenilor),
aceasta durând obiúnuit, fără interdicĠii. Într-o situaĠie asemănătoare se află
jocul duminical, căruia i-au luat locul, din ce în ce mai acerb, discotecile:
prin anii 1980, deúi se construiseră, într-o vreme în fiecare sat, câte un loc
(úopru/filigorie/”ciupercă”) pentru joc (înainte se Ġinea la úură), taxele
impuse de primării au determinat feciorii organizatori să renunĠe la jocul
satului. Acest fenomen se perpetuează úi astăzi, pentru că sumele taxate de
Primărie, mai ales la Ġară, sunt destul de mari.
În ce priveúte darurile la nuntă, trebuie să observăm că úi nunta
tradiĠională propriu-zisă (Vz. Simion Florea Marian, ”Nunta la Români”, dar úi
descrierile mai noi, din Maramureú sau din alte zone ale Ġării), cea care păstrează, ca
în majoritatea satelor din ğara Maramureúului sau ğara Lăpuúului, un
ceremonial atât de pitoresc úi de complex (Vz. Ovidiu Bârlea, ”Folclorul
românesc”, vol. I, Minerva, Bucureúti, 1981, p. 434) are valenĠe materiale: darurile
naúilor sau zestrea dată de părinĠi în natură (”peminte”, vite etc.) revine,
uneori în actualitate, mai ales după desfiinĠarea CAP-urilor úi când banii
circulă mai rar la Ġară. În Maramureú se duce úi azi ”pomninoc” – adică
un dar în grâu al fiecărui nuntaú/familie úi ”o uiagă de horincă”, în afară
de darul în bani care se va da la jocul miresei. A fi chemat la nuntă
înseamnă nu numai grad de rudenie sau prietenie/vecinătate, ci úi obligaĠia
de participare pentru că úi ei – familiile mirilor au fost/vor merge la
nunĠile din familia chemată. Este o datorie de onoare să se răspundă
invitaĠiei, chiar se urmăreúte să fie dat acelaúi dar care, pe Valea Izei, se
numeúte ”răspuns”; doar în caz de forĠă majoră (înmormântare în familie,
plecare de acasă în armată/”în lume” nu se participă la nuntă. Unii, chiar
trimit ”răspunsul” de la jocul miresei pe vecini/neamuri apropiate. Dacă
sunt acasă úi cineva e bolnav, este obligatoriu să participe cel puĠin unul
din familie, altfel e ”mare ruúine”, tot satul îi vorbeúte de rău.
Momentele importante ale nunĠii se păstrează aproape integral úi astăzi,
îndeosebi la nunta Ġărănească. Se merge pe vedere, părinĠii, rude apropiate,
pentru a pregăti peĠitul, când poate merge chiar feciorul de însurat.
Făcându-se ”târgul”, mirii merg, într-o seară, la preot să dea mâna, urmând
ca trei sărbători/duminici la rând să se facă ”strigările” în
biserică/vestirile/herdetiúul, pentru a se evita unele motive care ar ameninĠa
căsătoria. Dacă nu există nici o piedică, cu o săptămână înainte de nuntă
177
se merge la Primărie pentru cununia civilă, iar într-o sâmbătă, seara de

obicei, sau joia, avea loc credinĠa/tomala/logodna, o petrecere cu ceteraúi,
băutură, mâncăruri, la care participau rudele apropiate (Vz. Petre Lenghel-Izanu,
”Daina, mândră, pân Bârsana”, Baia Mare, 1979, p. 90). În săptămâna următoare are
loc chemarea la nuntă, sarcină pe care, în satele din ğara Maramureúului, o
îndeplinesc mirii, părinĠii sau fraĠi/surori. În alte zone - ğara Codrului, ğara
Chioarului – o fac ”vilfeii”, chemători ”recrutaĠi dintre prietenii mirelui”
(Traian Rus, ùtefan Batin, ”O vatră românească de istorie la poalele Codrului – OarĠa de
Sus”, în ”Reîntregirea”, Alba Iulia, 2001, p. 109).
Cu o seară înainte de nuntă se făcea úi se mai face cusutul cununii la
casa miresei úi jocul steagului la casa mirelui. Aceste momente se mai
păstrează în majoritatea satelor. Doar la nunĠile cu miri ”domni” (sau
mixte: Ġărani úi ”domni”) aceste ceremonii nu mai au loc. În foarte multe
sate, deja, se închiriază cununa, rochia de mireasă úi chiar steagul de nuntă.
În ziua nunĠii ”când mirele sau mireasa sunt din sat străin, sunt aduúi la
casa unde se stabilesc, cu un alai format din călăreĠi úi căruĠe, cu cai
împodobiĠi” (P. Lenghel Izanu, op. cit., p. 91).
Cu câteva ore înainte de a merge la cununie, invitaĠii – dar úi
”privitorii”/spectatori, săteni, mai ales femei, care nu sunt chemaĠi la nuntă
– se adună la mire/mireasă. Mirele, sau, din partea miresei veriúor/frate,
merg, din vreme, după ceteraú; se vine pe drum cântând din ceteră, mirele
închină cu horincă la toĠi pe care-i întâlneúte, chiar dacă nu sunt din
localitate. Ajunúi la casa mirelui/miresei, un grup de feciori úi alĠi nuntaúi
merg după nănaúi, cu ceteră – care nu va lipsi nici dintr-un moment al nunĠii.
Unul dintre momentele foarte importante ale nunĠii sunt iertările, la mire
úi la mireasă, care îúi iau rămas bun de la părinĠi, rude, prieteni, obĠinând
úi binecuvântarea din partea părinĠilor. Ceremonia durează úi câteva ore,
după care se pleacă la cununie, în alaiuri diferite: al mirelui úi al miresei.
Abia după cununia religioasă mirii vin împreună la sala/casa unde are loc
nunta. La nunĠile moderne/ ”domneúti” se pleacă la biserică împreună.
În alaiul de nuntă, la Bârsana ca úi în satele de pe văile Cosău úi Mara,
”în frunte merg flăcăii cuprinúi peste umere, cu sticle de Ġuică în mână,
jucând în chiote úi strigături. După feciori urmează mirele însoĠit de
nănaúi, ceteraúi, părinĠii úi restul nuntaúilor” (P. Lenghel-Izanu, op. cit., p.92). Pe
cursul superior al văilor Iza úi Viúeu, feciorii merg jucând úi strigând, în
frunte fiind mirele/mireasa, încadraĠi de nănaúi, druúte (la mireasă), stegar
(la mire). ùi astăzi sunt două alaiuri: unul de la casa mirelui (de obicei
pleacă mai devreme) úi unul de la casa miresei. Se urmăreúte întotdeauna
(prin ”observatori” speciali) ca alaiul miresei să ajungă cu puĠin mai târziu
decât alaiul mirelui, e mare ruúine să aútepte la biserică alaiul miresei; dar
nici alaiul mirelui nu-i bine să aútepte prea mult (prin ”observatorii” săi,
mirele útie totdeauna la ce distanĠă este alaiul miresei, dacă-i departe fac
opriri mai îndelungi, cu joc).
178
La Strâmtura se urmăreúte până úi modul de înstruĠare al nuntaúilor: se

poartă struĠ de verdeaĠă (pospan, tidru) cu spice de grâu sau fire de
busuioc. De obicei la nuntaúii mirelui se pune grâul – dar nu-i bine dacă
úi nuntaúii miresei poartă grâu, înseamnă că ”neamul mirelui este mai
slab”, că ”nu-i de neam bun”.
Odinioară se făcea, la cei mai înstăriĠi, nuntă ”detilini” (separată), la casa
mirelui úi la casa miresei. În acest caz, după ieúirea de la cununie, cele
două alaiuri se despărĠeau, mergeau fiecare la casa lor. Astăzi, ”pentru că
s-au înmulĠit oamenii”, se face nunta într-un singur loc. După cununie,
alaiul devine unul singur, se îndreaptă spre sala de nuntă, unde mirii úi
nuntaúii sunt întâmpinaĠi de socăciĠă sau femeie rudă apropiată, se aruncă
grâu peste nuntaúi, ”să aibă noroc”:
Eu Ġîp grâu, nu Ġîp ovăs,
Mirele-i de neam ales,
Mireasa-i floare de úes;
Eu Ġîp grâu, nu Ġîp săcară,
Mirele-i de ziĠă rară,
Mireasa-i floare de vară etc. etc.” (P. Lenghel-Izanu, op. cit., p. 93).
Nuntaúii se învârtesc ”roată”, de trei ori, cu clopurile/căciulile/cuúmele
ridicate în sus, joacă, prinzând boabele de grâu, pe care, apoi, le aruncă úi
ei peste miri, rostind ”Noroc, noroc, noroc!”.
Când se intră în casă ori sala de nuntă, soacra mare cuprinde mirii cu o
útergătoare úi-i duce până după masă, îi úterge pe obraz cu útergătoarea úi
îi sărută. Înconjură mesele rânduite de trei ori, apoi aúează mirii la masă:
alături sunt nănaúii, druútele, apoi ceilalĠi nuntaúi, după rudenie/rangul
fiecăruia. Fetele stau úi ele la mese, feciorii nu: ei trebuie ”să ducă nunta”,
joacă úi strigă în timp ce la nuntaúi li se serveúte cina: o zamă/supă de
găină, apoi carne friptă, găluúti/sarmale, plăcinte, pancove, prăjituri etc.
Băutura nu lipseúte, servită de paharnici: cu uiaga în mână, toarnă cu mâna
dreaptă câte un păhărel, îl dă tot cu mâna dreaptă; sunt câte un paharnic
cam la 10 nuntaúi. Feciorii sunt serviĠi în ”bucătărie”. Ceteraúii cântă ”de
băut úi de mâncat”. Mai târziu zic ”de horit úi de jucat”. După cină,
socăciĠa aduce găina; ceteraúii zic strigătura găinii”. Textele sunt foarte
contemporaneizate, dar au úi expresii de valoare ironico-poetice:
Eu, de nu o-am fript pe jar,
Să mă fac zin în păhar
ùi nănaúu să mă beie,
Nănaúa de cap să-l ieie. (Vz. úi Maria Chiú, ”Obiceiuri la nuntă în Săliútea
de Sus”, în ”memoria ethnologica”, nr. 2-3, 2002, p. 369).
În unele părĠi ale ğării Maramureúului – Borúa, Moisei – se aduc, în afară
de găină, miei din aluat. Structura versificărilor este aceeaúi ca úi la
strigătura găinii. ”Mieii din aluat” au început, în ultimii ani, să pătrundă úi
în unele sate de pe Valea Izei (Dragomireúti, Bogdan Vodă), fie prin
179
căsătorii, fie doar ca modă/spectacular; alături de miei ”rezistă”, desigur,

tradiĠionala găină. (Vz. Anexa II)
Textele, la miei ca úi la găină, sunt úi o oglindă a realului, la fel ca úi
strigăturile la nuntă sau la jocul duminical, la alte petreceri. Pe vremea
reformei agrare din 1945, au venit comuniútii úi doreau să facă, aúa cum
útim, colhoznicizarea României; cei care nu intrau în colectiv, plăteau cote.
O strigătură din Maramureú sintetizează foarte limpede situaĠia de atunci:
Arde-l pe Ġăran cu bota,
Dă-i pământ úi ie-i recolta.
Mai mult, chiar într-un bocet, se văd semnele acestei perioade de stupidă
istorie: a murit un ”colectivist”, din pământurile sale, din averea sa, n-a mai
rămas nimic. Pe vremuri avea o anumită stare, avea chiar úi ladă de
zestre; după colectivizare, fiind bolnav, a murit. Nu aveau cu ce să-l
înmormânteze, nici chiar covor/Ġol să-i pună peste sicriu/sălaú. Au pus pe
masă úi peste sicriu… ziare. ùi-l cânta/bocea fiică-sa:
O, tătucă úi tătucă, ùi-i fă loc la preúedinte
O, n-ai avut lădoi feútit (adică ladă ùi-Ġi sapă groapa-n pătrat
de zestre ornamentată) Să încapă tăĠi din Sfat
De cu ziar te-o învelit, C-am avut 10 hectare
ùi pe ziar scria Scânteie ùi ne-o dat 30 de are.
Vine dracu să te ieie. Acest bocet s-a ”cântat” prin anii 50-52, în
O, du-te, tătucă-năinte Săliútea de Sus.
Nunta îúi urmează cursul. Către orele 3-4 dimineaĠa are loc jocul miresei,
când se fac darurile, iar către dimineaĠă se face îmbălĠuitul miresei. Nunta
mai durează până către prânz, când mirii sunt conduúi la casa lor. În
curând satul va asista cum se aduce, cu căruĠa/ căruĠele, zestrea miresei.
Întreaga lume se uită cu mare atenĠie câte perini are, câte făĠoi (feĠe de
masă), covoare, cergi, căpătâie de pernă, alte haine. În ğara Maramureúului
se aduce fără ceteraúi sau nuntaúi către orele 13-14, să vadă toată lumea
cât este de harnică mireasa. În ğara Codrului, zestrea se aduce cu o zi-
două înainte. Prin părĠile Silvaniei (Cehu Silvaniei), zestrea se aduce în
timpul cununiei, sunt 1-2 căruĠe cu zestre, însoĠite de muzicanĠi, care
străbat satul în sus úi în jos până când mirii sunt la biserică. După
cununie, căruĠele urmează alaiul de nuntă.
La o săptămână după nuntă are loc ospăĠul, la care participă rudele
apropiate. Mireasa este deja nevastă, mirele este omul ei, adică bărbatul casei.
2.3. – MutaĠii actuale în ceremonialul úi costumaĠia de nuntă
În momentele importante ale ceremonialului nunĠii se observă unele
schimbări, cauzate fie de ”transferul” unor ceremonii înspre ceea ce se
numeúte ”modern”, fie pentru că unele úi-au pierdut funcĠionalitatea. Nu
vom intra în amănunte, dar vom sublinia, însă, că există o tendinĠă
unanimă: nunta s-a transformat, în multe părĠi ale Ġării – poate mai puĠin în
ğara Maramureúului úi ğara Lpuúului – într-o petrecere ca oricare alta. Se
procedează, din ce în ce mai mult, ca la o onomastică sau întâlniri de
180
grup, aniversări sportive etc.: o sală – oriunde, ca la restaurant – cu mese

întinse, mâncare úi băutură după puteri, dans de orice fel, orchestre
angajate la care lumea se uită ca la un spectacol al unui ansamblu
folcloric sau la o emisiune TV etc. Azi úi la nunĠile Ġărăneúti se
angajează 2 orchestre: una tradiĠională – de obicei tarafuri ”specializate”,
indiferent din ce zonă sunt - úi una ”nou” tradiĠională, adică de muzică
uúoară, în cel mai sărac caz casetofoane.
Un exemplu: este formidabil ca în Valea Jiului sau în Dobrogea să-Ġi cânte la
nuntă un grup din Maramureú!! Prin anii 1977-78 am asistat cu un grup de
prieteni folcloriúti la o nuntă în satul Tămaia, pe Someú, sub Codru. Mirele era
prietenul nostru úi iubea mult muzica de Maramureú. A invitat cunoscutul grup
de ceteraúi Stângău din Borúa. Au fost foarte buni: au dat un concert de câteva
ore, toĠi nuntaúii stăteau ca la spectacol. La un moment dat lumea a început să se
plictisească: erau doar spectatori. În înĠelegere cu mirele, naúii úi starostele, am
sugerat să horească horile lor, din sat, iar ceteraúii, care erau angajaĠi să cânte ce
vrea ”poporul”, să se ia după ei. Dintr-odată nunta s-a înviorat, voia bună, danĠul
úi horile au continuat până către amiază, târziu.
Importante, azi, la o nuntă, nu sunt riturile, cutumele, ci lumea ”să se
distreze”, să-úi facă voia după plac, nu de puĠine ori cu excese úi
”izbucniri” de neorânduială úi improvizaĠii de gust îndoielnic. Dacă la o
nuntă tradiĠională se afirma, prin strigătură:
N-am venit aici să tac,
Numai voiĠa să-mi fac,
Oleacă, nu tare multă
Să gândea lumea că-s mută,
la nunĠile ”moderne” totul se transformă într-un fel de … discotecă.
În economia încercării noastre de a surprinde starea, evoluĠia/involuĠia
ceremonialului nupĠial, vom analiza un aspect care ni se pare mai repede
supus transformărilor: costumul popular, deúi, pe parcurs, atingem úi
probleme privind muzica, uneori chiar dansul – toate fiind într-un
sincretism evident. Facem de la început sublinierea că în funcĠie de nuntă,
”Ġărănească” sau ”domnească”, se îmbracă úi nuntaúii.
La Rozavlea, am participat la căsătoria unui ethnolog german cu o fată
din sat. A fost multă lume, iar fetele úi feciorii au venit îmbrăcaĠi
”domneúte”, adică nu în haine Ġărăneúti. Spuneau că nu-i nuntă Ġărănească,
ci este nuntă ”domnească”.
La alte nunĠi, cercetate de noi până acum, costumul începe să dispară. În
unele localităĠi – Dragomireúti, Săliútea de Sus, Bârsana etc., feciorii mai
poartă doar cămaúa, cojocul (pieptarul), clopul úi cureaua (chimirul). Fetele
nu mai poartă zadii, ci ”sugnă de păr” (caúmir), cămăúi foarte dantelate,
cojoc úi năframă. Nu mai poartă încălĠăminte tradiĠională, ci, după modă,
cizme albe, pantofi cu toc. Un costum nou costă, la banii de azi, 3–4 mii de lei.
În ”globalizarea” actuală, costumul este cel care se supune mai repede
modei. A fi la ultima modă într-un sat înseamnă a fi bogat, a avea úi alte
câútiguri decât cele tradiĠionale. Înseamnă a fi cineva, adică a avea din ce
181
să trăieúti din belúug úi să poĠi să-Ġi permiĠi să fii la pas cu moda

satului, pe care unii chiar o impun, semn de opulenĠă.
Există úi o diferenĠă între satele maramureúene: în cele cooperativizate nu
mai conta ”averea”, adică pământul, ci aprecierea familiei se făcea după
mărimea casei, după zestrea în Ġesături etc., după cum se îmbracă. Cu
multe nuanĠări, desigur. Alte sate erau mai aproape de oraú, mulĠi aveau
servicii, făceau naveta úi doar îúi completau veniturile din agricultură. În
satele necooperativizate starea familiei se aprecia după pământurile pe
care le poseda, după hărnicie, dar după serviciile pe care le aveau. În
ultimii 10 ani raporturile s-au schimbat, nu însă foarte evident.
Într-o cercetare din 1995, în Strâmtura, am asistat la căsătoria a doi tineri
care făceau parte din echipa de dansuri a Căminului Cultural. S-a úi
filmat, cu acordul lor, nunta. ToĠi, la mire ca úi la mireasă, purtau costume
tradiĠionale. S-au luat iertările, după care alaiul a plecat la cununia
religioasă, apoi la Căminul Cultural unde se Ġinea nunta. Deodată,
majoritatea tinerilor au dispărut, căminul era aproape gol. Am fost
surprinúi. Ce se întâmpla? Au mers să-úi schimbe costumele Ġărăneúti cu
”haine domneúti”! Însă cea mai mare surpriză a fost atunci când au sosit
feciorii úi fetele, îmbrăcaĠi cu blugi, jeci etc. ùi cum au sosit, cineva a
luat, direct, mireasa la joc. Era o cutumă ”modernă” deoarece, după tradiĠie,
mireasa úi mirele n-au voie să joace decât după momentul darurilor de la
”jocul miresei”, pe la orele 3-4 dimineaĠa.
Poate că acolo, la nuntă, veriúorii, neamurile, văzându-se filmaĠi, s-au dat
”grande”. Iar nunta s-a transformat într-un fel de discotecă unde
ceremoniile specifice s-au ”dizolvat” într-un modernism rău înĠeles. Mă
gândeam atunci úi la influenĠa Ansamblului folcloric existent în sat.
Am cercetat úi alte nunĠi, în alte localităĠi, mai aproape de oraú úi cu
numeroúi studenĠi, liceeni, sau salariaĠi la oraú. Aici, dimpotrivă, păreau mult
mai ”tradiĠionaliúti”: de la păstrarea costumului de mire/mireasă, până la
păstrarea momentelor importante ale nunĠii, aproape identice cu cele de
acum 150 de ani.
Mirele – Dacă acum 50-60 de ani mirele era îmbrăcat Ġărăneúte cu
cioareci, cămaúă, pulover alb făcut acasă, cojoc (pieptar), clop înstruĠat úi –
semn distinctiv: gubă albă, care în portul zilnic ieúise din uz – astăzi
poartă totul în afară de gubă úi cioareci înlocuiĠi cu pantaloni de tergal.
Mireasa – În fotografii de la începutul secolului trecut sau de prin
anii 1950-1960, mireasa purta: sugnă/sumnă de ”păr” (caúmir), cămaúă
frumos ornamentată geometric, cojoc, pulover alb de casă, cizme, iar
deasupra gubă albă. Cununa era împletită în sat de o femeie meúteră, sau
făcută din ceară albă úi, după nuntă, o aúezau în icoană, păstrând-o toată
viaĠa. Astăzi cununa o închiriază sau o cumpără, dar nu o mai pun în
icoană. Guba se mai poartă izolat, în unele localităĠi (Săliútea de Sus,
Budeúti etc.). Pot purta, dacă plouă, chiar un fâú. Se poartă însă caúmirul,
182
din ce în ce mai scump úi mai ”la modă”. Nu de puĠine ori se închiriază,

de la oraú, rochia de mireasă.
Stegarul – Se îmbracă la fel ca mirele, doar struĠul din clop
diferă. El este, după denumirea ”domnească”, cavalerul mirelui/domniúorul
de onoare, ales dintre cei mai apropiaĠi veri sau prieteni. În sarcina lui
rămâne cusutul steagului – operaĠiune pe care o fac femeile/fetele din
neam. Dar sunt úi femei specializate, se întâlnesc azi cazuri când steagul
este închiriat. Pe o botă groasă de 4-7 cm. diametru, se cos năfrămi de
păr, panglici, batiste, úterguri brodate, clopoĠei, plante totdeauna verzi
(pospan, iederă, tidru).
În timpul iertărilor steagul se aúează în colĠul casei, după masă, în camera
”dinainte”, adică de ceremonii. Nu este luat de acolo decât când pleacă la
cununie. Sunt multe strigături pentru stegar, el fiind, totdeauna, necăsătorit,
iar fetele îl ”curtează”.
În unele localităĠi (Apúa de Jos, Apúa de Mijloc, Slatina, Biserica Albă – din
Transkarpatia), după îmbălĠuitul miresei se rupe bota steagului ”pentru ca mirii
să nu aibă o a doua cununie”. Pe Iza, Mara, Cosău, acest obicei a dispărut.
Există, de asemenea, diferenĠieri între steagul de nuntă: pe Viúeu úi cursul
superior al Izei steagul este mai mare, bota poate avea 2-2,5 m. lungime,
pe Mara úi cursul inferior al Izei abia dacă atinge 1,30-1,50 m.
Pe parcursul nunĠii, stegarul, din pricina greutăĠii steagului, poate fi ajutat
de un bun prieten, ori, uneori, dacă unii feciori mai tinerei vor să-l joace,
li se dă voie.
Într-o vreme, cam prin anii 1950-60, după nuntă se făcea o mică petrecere
pentru desfăcutul steagului, la care participau: stegarul, veri/veriúoare ale
mirelui – dar úi ai miresei -, care au dat năfrămi pentru steag. Astăzi nu se
mai obiúnuieúte.
Druútele – Pe vremuri era o singură druúcă/domniúoară de onoare,
pentru că era un singur stegar. Azi, în ultimii 30-40 de ani, sunt cel puĠin
două druúte. Unele familii numesc chiar mai multe. Se poate obiúnui, mai
nou, úi câte o ”druúcuĠă”, adică o soră/veriúoasă/nepoată etc. mai mică – o
cocoană – a miresei. Ele poartă o cununiĠă ”de druúcă” úi costum diferit
prin anumite elemente – culoare, împodobire, struĠ - de cel al miresei. Nu de
puĠine ori, druúca se chiar mărită cu stegarul, acesta având, printre altele,
obligaĠia să o joace în timpul nunĠii.
Nănaúii – erau odinioară naúii de botez. Azi, mai rar. Se
aleg/acceptă rude/prieteni mai cu stare, chiar úi din altă localitate, chiar
dacă nu sunt neamuri ci úefi de serviciu, prieteni de familie mai bine
situaĠi etc. Dacă sunt din sat, Ġărani, se îmbracă obiúnuit Ġărăneúte, cu unele
diferenĠieri faĠă de ceilalĠi nuntaúi, nu doar prin struĠul ce-l poartă, ci úi
prin cojoc, suman etc. O modă foarte nouă – de câĠiva ani doar – în
Săliútea de Sus, pe cursul superior al Izei, este ca naúa să poarte cojoc cu
”prime” din blană de jder, ca în Bucovina, care este foarte scump.
183
Astăzi sunt aleúi chiar 2-4 rânduri de nănaúi, pentru un fel de influenĠare
a câútigului la nuntă (darurile), deúi, după nuntă, relaĠiile ”tradiĠionale” între
naúi úi fini nu mai sunt evidente, nu se mai păstrează decât ca ”Ġîfrăúag”,
un fel de mândrie: ”uită-te pe cine are de nănaú!”.
În vremurile de demult, naúii erau chiar sfătuitorii noii familii. Astăzi, după
nuntă, noua familie îúi ia pe cont propriu întreaga existenĠă.
În ğara Maramureúului nănaúii tradiĠionali (naúul mare, pentru că era úi naúul
mic, din partea miresei) coordonau întreaga nuntă: ce hori, ce mâncăruri, câtă
băutură, când se cade să vină cu ”găina”, când se face ”jocul miresei” etc.
Pentru fiecare moment erau consultaĠi. El îndeplinea, în Maramureú, úi rolul de
staroste/”impresar” al nunĠii, care, în ğara Codrului úi ğara Chioarului sunt
angajaĠi, existând chiar ”profesioniúti” cu atestat în stărostire.
CălăreĠii – la nuntă se făceau, pe vremuri, numai dacă mirii nu
erau dintr-un sat. Într-o cercetare a nunĠii, în 1994, la Poienile Izei, noi am
întrebat dacă au úi călăreĠi. Ei au spus că erau… acum 30-40 de ani. Când
am ajuns la nuntă, am rămas surprinúi să vedem doi călăreĠi: unul din
partea miresei, celălalt din partea mirelui. I-am întrebat de ce fac nuntă cu
călăreĠi, pentru că erau din acelaúi sat. Au motivat că ”este mare distanĠă
între casa miresei úi casa mirelui”. Într-adevăr, călăreĠii s-au dovedit foarte
utili în desfăúurarea nunĠii, ei fiind mesagerii care duceau vestea celor mai
importante momente, iar atunci când s-au întâlnit cele două alaiuri, au
oferit întregului sat un ”spectacol” de neuitat. De atunci nu este nuntă mai
mare în sat care să se facă fără călăreĠi.
În alte localităĠi, pe Cosău, pe Mara, călăreĠii la nuntă sunt ceva obiúnuit.
Împodobirea cailor se face de către feciorii proprietari a cailor, totdeauna
prieteni/rude ale mirelui sau miresei. Se pun: covoare, panglici colorate,
struĠ de verdeaĠă (pospan, tidru, iederă), ciucuri roúii sau, uneori, multicolori;
se împodobeúte chiar úi coada.
Dacă în oraú, sau la nunĠile ”domneúti” de pe sate, se folosesc azi ”caii
putere” – maúini – împodobiĠi cu tot felul de lumini, panglici, păpuúi etc., la
nunĠile Ġărăneúti călăreĠii au reînceput să câútige teren: sunt mai în
elementul lor, privitorii – adică ”gura satului” – vorbind despre ei multă
vreme úi comparându-i pe unul cu celălalt, o adevărată propunere pentru
viitoarele mirese să-úi aleagă ursitul. În fond, un mod de comunicare, un
”code, celui de communication des faites de folklore”, constituit într-un
sistem ”par rapport a la strategie, donc une structure…” (Mihai Pop, op. cit., p. 217).
3. - ùansele tradiĠiei
Nu vom încerca, aici, să facem/elaborăm un program/proiect de ”salvare” a
tradiĠiei. Un cercetător care n-a înĠeles nimic din ce înseamnă
conservatorismul unor zone/”Ġări” româneúti, printre care úi Maramureúul
(având scopuri/cauze/clauze bine determinate social-economic, dar mai ales
istoric: să nu uităm că Maramureúul n-a cunoscut iobăgia úi a dat dinastia
Muúatinilor în Moldova, stăpânind úi Voievodatul Zambor, în sudul
Cracoviei, sau voievodatul GaliĠiei, unde o familie urmaúă a Drăgoúeútilor
184
se numea Ceaikovski!), se ”arată” impresionat de ”arhaismul cam

exuberant al Maramureúului” (C. Karnoouh, ”Rituri úi discursuri versificate la Ġăranii
maramureúeni…”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1998, p. 12). Poate că, doar din punctul
dumisale de vedere, are oarecare dreptate. Însă un lucru ni se pare cert:
păstrarea tradiĠiei, de la arhitectura în lemn sau Ġesături, la datini úi
obiceiuri, este un fapt, o dovadă pentru ceea ce numim identitate în
contextul ”civilizatoriu” al globului nostru pământesc, adică o uniformizare
tehnică/economică/informaĠională, o aliniere la tot ce înseamnă eficienĠă,
necesară, a existenĠei materiale, cuvânt nu foarte departe de alienare;
aproape de ceea ce S. MehedinĠi afirma, citându-l, dar contrazicându-l apoi,
pe Spengler: ”popoarele se înalĠă îndeosebi prin sporul culturii úi scad,
apoi cad, prin excesul civilizaĠiei” (S. MehedinĠi, op. cit., p. 75). Marele geograf,
analizând/definind conceptele de civilizaĠie (aspectul ”teluric, adică tehnica
materială”) úi cultură (aspectul ceresc, ”suma tuturor produselor sufleteúti,
prin care omul caută să intre în echilibru cu restul creaĠiunii”), susĠine, pe
bună dreptate că ”amândouă sunt inseparabile úi simultane”, nu succesive,
conchizând că ”civilizaĠia se poate împrumuta úi de la alĠii, cultura nu se
poate importa de nicăieri, ci ea se poate numai crea, adăugând cel mult
de aiurea unele elemente asimilabile” (S. MehedinĠi, op. cit., p. 71 – s.n.).
Studiul nostru a încercat să aducă o modestă contribuĠie la studierea unor
aspecte generale ale mutaĠiilor produse în ceremonialul nupĠial în context
contemporan, în care, cu mare iuĠeală, de neînchipuit altădată, se preface
totul. Pentru păstrarea identităĠii/personalităĠii unui popor în ”globalizarea”
deja devenită realitate, trebuie avut grijă, în principal, de ”propriul său avut
sufletesc”, pentru că ”cine porneúte pe alt drum (cunoscând mai întâi limba
úi literatura altui popor) acela va deveni altceva decât român úi va
înĠelege mai bine altceva, decât produsele artei româneúti” (S. MehedinĠi, op.
cit., p. 72 – s.n.).
Academicianul úi marele folclorist Mihai Pop propunea, încă prin 1959,
”cercetarea folclorului în dinamica procesului de dezvoltare”, un proces ”de
mari proporĠii”, dar în proiecĠia transformărilor social-economice, ”în
concepĠia despre lume a oamenilor úi luând în considerare forĠa creatoare
vie a folclorului român, aceste schimbări sunt fireúti” (Mihai Pop, ”Folclor
românesc”, vol. I, Ed. Grai úi Suflet – Cultura NaĠională, Bucureúti, 1998, p. 65 – s.n.).
Un experiment elocvent úi, spunem noi, interesant, a fost făcut, în
Maramureú, de Iordan Datcu, îngrijitor al ediĠiei Ion Bârlea, folclor cules în
primul úi al doilea deceniu al secolului XX. Cităm, fără alte comentarii:
”Pentru a verifica gradul în care se mai păstrează cântecele culese de I.
Bârlea în urmă cu peste 50 de ani (cele două volume au apărut în 1968, n.n.), am
socotit necesar a face unele cercetări în comuna Berbeúti, lângă Sighet, din
care folcloristul a cules mai mult de jumătate din piesele colecĠiei sale…
Am constatat că majoritatea pieselor culese (balade, colinde, hori, Ġîpurituri,
verúuri la mort) au o circulaĠie largă”, iar ”lirica din colecĠia lui I. Bârlea
e încă o prezenĠă masivă” (Iordan Datcu, în I. Bârlea, ”Literatura populară din
Maramureú, vol. II, EPL, Bucureúti, 1968, p. 419 sq.).
185
Am putea aduce, comparativ, multe exemple actuale, analizând colecĠiile lui

Alexandru ğiplea (1906) Tit Bud (1908),Tache Papahagi (1924), ori
Gheorghe Dăncuú (încă inedite caietele sale); Elena Vlad de Săliúte,
viitoarea soĠie a lui Ion Bârlea, pe la anii 1908, úi úi mai înainte, nota
hori úi strigături etc. (în 1925, dăruia un covor de 10m./6 m. Papei Pius XI, realizat în
Maramureú în culori de plante, cu emblemele papalităĠii); Caietele diacului Dumitru
Lupu Grad din Săliútea de Sus (Vz. ”Maramureú, ğară veche”, Antologie de folclor
de pe Cursul Superior al Tisei (1672-1908), Ed. Cybela, Baia Mare, 2008, pag. 129 sq. úi 325
sq.). Nu putem uita culegerile lui Petre Lenghel-Izanu, între cele două
războaie úi úi după, dar úi cele realizate, cu mare probitate, de Ion
Vancea. Fiul, profesor de Lb. úi literatura română, transcrie tot ce îúi
amintea măicuĠa sa, Ileana Vancea. Fără omiteri, cu nimic în afară de ceea
ce spune sau sugerează că zice/prezice. (Textul ”Ileana Vancea din Năneúti”,
prezentare, consemnări úi culegeri de prof. Ion Vancea, este publicat în ”memoria
ethnologica”, an I, nr. 1, decembrie 2001, Baia Mare, p. 86-116). Există multe texte úi
ale contemporanilor noútri, în mare parte publicate în diverse
culegeri/antologii, dar úi inedite. Însă analiza textelor folclorice – de oricare
gen úi specie – ne duce la concluzia că ”cine vrea să adauge ceva
literaturii naĠionale trebuie să înceapă cu intuiĠia vieĠii reale a poporului
úi să cunoască deplin limba sprintenă a satului, înainte de a ajunge la
limba mai totdeauna úchioapă a cărĠilor, care cuprind úi fixează de multe
ori expresiile neajutorate ale unor condeiaúi de rând. Prostia scrisă úi
tipărită rămâne veúnic la fel; pe când graiul Ġăranului eliminează mereu
ceea ce e mediocru, îmbogăĠindu-se necontenit cu imagini úi întorsături
fericite, create de geniul rustic” (S. MehedinĠi, op. cit., p. 72). Aceste afirmaĠii, de
acum aproape 100 de ani, sunt, în esenĠă, valabile úi astăzi, ”în vultoarea
schimbărilor aduse de viaĠa modernă” (S. MehedinĠi, op. cit., p. 74), adică în
procesul de globalizare/ mondializare, când satul devine oraú, iar lumea sat.
Oricum, interdependenĠa (economică, ori de altă natură) din societatea
modernă, sperăm să nu distrugă în totalitate ceea ce s-a păstrat din
străvechime. Există o úansă?
A N E X E
Anexa I
Nuntă la Vadu Izei în prima jumătate a secolului al XIX-lea
(în CALENDARUL MARAMUREùULUI, Baia Mare, 1980, p. 21 sq.; preluare din
COMUNICĂRI ùTIINğIFICE PE TEME FOLCLORICE, Baia Mare, 1973: ”Datini
maramureúene consemnate într-o lucrare tipărită în sec. al XIX-lea”, de M. Dăncuú úi N. Katz).
”… Nunta lor (…..) se sărbătoreúte cu deosebit fast. Feciorul devenit matur pentru
viaĠa conjugală îúi trimite ruda preferată la casa cu fata pe care el până atunci a
vizitat-o zilnic, fiind cavalerul úi jucăuúul fetei la petreceri úi la horă, făcându-i
cinste. Peste trei-patru zile omul nostru, până atunci zăcând pe rând în nădejde úi
deznădejde, primeúte răspuns. În seara zilei răspunsului, cinci-úase persoane rudenii
apropiate pe linie bărbătească, înarmate cu arme de foc încărcate, împreună cu
tânărul imbolit se grăbesc la casa miresei unde începe peĠitul. Tatăl fetei, chiar
dacă are mai multe fete, indică una úi din fericire totdeauna pe cea cerută;
186
muierile rudenii apropiate ale miresei prezintă celui de însurat patru úi chiar mai
multe fete, ca eventual printre ele să-úi găsească mireasa. Dar aceasta nu se întâmplă.
Cea aleasă, bogat împodobită cu coralier, cu ochii pironiĠi pudic la zadia de
dinainte, se ”înalĠă” pe cuptor unde prefăcându-se tristă se cufundă în marea
pudicităĠii sale adânci, însă tristeĠea sa prefăcută este trădată de aurora bucuriei
ce apare pe obrazu-i vestind veselia sufletului său. Eroina serii este ajutată a se
coborî de pe vatră (banca de ocară) úi este dusă la logodnic. Mama îi aduce un
castron cu grâu în care se pune perechea de inele scoase de pe degetele mirilor.
Liniútea adâncă ce a domnit până acum în casă este întreruptă de o rudenie a
mirelui care scoĠând de sub suman sau brâu sticla cu horincă rosteúte scopul
sărbătorii. După ce au băut, logodnicii îúi schimbă inelele în timp ce afară
detunăturile armelor de foc vestesc izbânda. În acest moment pudicitatea asaltată
a fetei o face a fi úi mai blajină, mai atrăgătoare, căutată. Începe ospăĠul de
logodnă care se finalizează la miezul nopĠii. A doua zi dimineaĠa logodnicii se
duc la preot în faĠa căruia îúi dau mâna unul cu altul.
În intervalul dintre cele trei înútiinĠări (”herdetiúul”, care se fac la biserică în trei
zile de sărbătoare – n. ed.) logodnicii nu se întâlnesc decât o dată sau de două
ori. Ziua ce precede nunta constituie prilej pentru prietenele fetei de a se aduna
în casa druúcii unde confecĠionează cununa miresei. Clipele muncii trec vărsând
lacrimi, cântând doine triste úi nostalgice, acompaniate de vioară. Pe urmă fiecare
din fetele participante la confecĠionatul cununii îúi aúează cununa pe cap pe rând
până când în cele din urmă cununa ajunge pe capul miresei. Peste câteva minute
plânsetul cedează locul bucuriei, fetele dansând în jurul miresei. Tot în această
perioadă rudeniile fete ale mirelui confecĠionează steagul de nuntă din material
roúu împodobindu-l cu panglici colorate úi verdeaĠă de iarnă (bărbânoc). În ceasul
de ”doliu” al cusutului steagului, mirele este ”cântat” (bocit) cu cântece triste de
visare úi melancolie de către feciori – tovarăúii săi de feciorit.
Colăcarul (stegarul – n. ed.), încins cu sabie - Ġinând seama de necazurile ”oficiului
său” -, trebuie să fie un fecior puternic úi curajos. Prinde steagul úi joacă până în
miezul nopĠii (în cerc) durduit, tropotit… La miezul nopĠii înfăúoară steagul úi
punându-l în cuier pleacă împreună cu tovarăúii săi. Luni dimineaĠa se face
adunarea darurilor (”pomninoc”, dăruire de grâu, mălai, horincă etc. – n. ed.).
Fiecare musafir invitat aduce cu sine ceva, cel puĠin horincă, cei care aduc mai
mult sunt primiĠi mai călduros. La amiază mirele, rudeniile lui mai apropiate,
împreună cu stegarul se duc la biserică, iar după mireasă se trimit muzicanĠi.
Casa din care iese mireasa devine ”valea plângerii”. Fecioara, ca o floare ofilită,
merge la mirele ei care o aúteaptă în faĠa altarului sub steagul stegarului său.
După cununare la ieúire se opresc pe pragul bisericii. Pe pragul bisericii tânăra
nevastă are grijă să nu treacă înaintea soĠului ei căci dacă se întâmplă aceasta
ghicitoarele prezic supremaĠia feminină, cârmuirea papucului, soarta judelui Simion.
La ieúire mireasa îúi scoate cununa virginală úi uitându-se prin ea în soare, ca
prin ochelari, îúi úterge faĠa în steagul soĠului ei pentru ca copiii pe care îi va
naúte să fie frumoúi… Peste prag se despart fără grai unul de altul úi se reântorc
la locuinĠele fiecăruia împreună cu alaiul. Peste puĠin timp stegarul Hymenului se
transformă în cel al lui Mercur sau în drapelul sângeros al Zeului Mars. Stegarul,
ca zeul războiului, păúeúte în fruntea prietenilor săi credincioúi pe chipul cărora
se pot zări trăsături ale hotărârii nestrămutate de a învinge. Oastea mirelui bate
în poarta miresei. Aceasta însă rămâne închisă. De la ”tulburătorii liniútei” se
187
pretinde ”paúaport”. Ei apelează la steagul lor. Întâmpinând rezistenĠă continuă să

bată tot mai puternic în poartă până ce aceasta se deschide sau se prăbuúeúte…
ForĠa rezidenĠilor este învinsă. Din casă iese în întâmpinarea ”asediatorilor” druúca
însoĠită de doi feciori voinici. În mâna fetei se găseúte o farfurie plină cu grâu,
peste grâu un colac, deasupra colacului un capac pe care ard cărbuni înroúiĠi, iar
deasupra cărbunelui fumegă tămâie. Fata aruncă peste adversarii dragi cu boabe
de grâu. Viteazul stegar îúi face apoi un nou plan uneltind cu viclenie, dar nu
reuúeúte… Atunci recurge la violenĠă… dacă este posibil răpeúte colacul spre
ruúinea celor care-l păzesc. În casa asediată, înainte de începerea bătăliei, nu se
poate intra. Uúa tindei este deschisă dar bine apărată de un fecior puternic al
rezistenĠelor peste care se năpusteúte viteazul stegar cu sabia scoasă. Dacă a
reuúit să pătrundă îl întâmpină fiinĠele cele mai puternice ale rezistenĠei – femeile
bătrâne. Învingându-le úi pe acestea, împreună cu mirele ocupă casa devenită
goală. Îúi înfige sabia în grindă úi atârnă steagul în cuier. În răstimpul bătăliei
mireasa dispare… Neamul mirelui pune stăpânire pe casă. Cel mai glumeĠ dintre
bărbaĠii în vârstă merge în căutarea miresei (”Latona”) care era ascunsă în
apropiere úi găsind-o o aúează lângă soĠul ei… Gălăgia se potoleúte. Oamenii
înveseliĠi beau úi mănâncă… Colăcarul miresei insistă pe lângă aceasta până când
ea cedează invitaĠiilor sale úi este condusă sub steag la casa soĠului ei. Pe pragul
inferior úi superior a odăii se fixează iĠe, probabil drept simbol al ajutorării
reciproce. După un ospăĠ de patru-cinci zile, tînăra pereche trecută prin atâtea
încercări începe să poarte dulcile poveri ale vieĠii conjugale.
Cu scriitorul úi prietenul Vasile Avram úi Lydia Bloch, acasă
188
Anexa II
Strigătura mieilor la nuntă
(în CALENDARUL MARAMUREùULUI, Baia Mare, 1980, p. 32-34, margine text nr. 76:
colecĠia Georgeta Maria Iuga).
La Borúa există obiceiul de a aduce mirilor doi miei din aluat; se ”strigă”
asemenea ca la găină.
FrunzuliĠă de tidru Pân-ciobanii-o adurnit,

TrageĠi lin cu arcuĠu ùi ciobanii úi cânii
Că eu zin de la codru; De-am putut fura mieii,
Că eu zin cu vo doi miei Două miele ocheúele
Să-úi facă mirii botei. ùi-am zînit aici cu ele.
Hei, tu, surioara me,
Te rog nu te supăra Se uită nănaúu hâd
Că mi-i micuĠă turma; Că mi-s mieii amărâĠi,
Că úi eu îs micuruĠă AmărâĠi úi fără lână
C-am crescut la oi desculĠă, Că i-am furat de la stână.
Că-are mama patru fete De când i ùuúca bdirău
Nu ne-o luat păpuci la tăte. Multă cotă mai dau eu:
Că-nconjură văile
Se uită nănaúii hâd ùi numără oile;
Că mi-s mieii amărâĠi, Că úi la noi o zinit
Da’ nănaúu-i vinovat: ùi le-o numărat din rând:
De la munte m-o Ġîpat, Tăte rând le-o numărat,
La hotar nu m-o lăsat; Pe tabel le-o aúezat,
Eu tare m-am supărat Cotă de lână mi-o dat.
ùi pe iarnă i-am băgat, Da’ eu tare m-am supărat,
De mâncare nu le-am dat Mielele le-am Ġuúănat,
Numa leac de fân uscat: Cotă de lână i-am dat:
O fo’ vara săcetoasă Ceiea albă de cojoc
ùi iarba n-o fo’ de coasă, ùi ceiea sură de roc
Bărbat am, da-i pe domnie, ùi mi-am luat haină de doc
Nu vre să-mi cosască mie. ùi-amu nu mi-i frig deloc.
FrunzuliĠă úi una,
Ceteraú, eu v-aú ruga,
ZiceĠi lin cu cetera
Să pot mere cu turma;
Că eu zin din depărtare
Cu doi mieluĠi de vânzare;
Că eu zin de peste dâmb
Cu doi mieluúei la târg.
Că ú-as-toamnă pe la noi
S-o strâns o turmă de oi;
Eu atâta am pândit
189
Strigătură la găină
(în CALENDARUL MARAMUREùULUI, Baia Mare, 1980, p. 30 sq., margine text nr. 75:
colecĠia Dumitru Iuga, Săliútea de Sus).
Zii, ceteraú, mai cu drag, Asară-o fost pe la úură
Să mă pot sui pe prag, ù-amu-i cu Ġîglarea-n gură;
Zii, ceteraú, mai cu dor, Câte ouă mi-o ouat
De pe prag să mă cobor. De tăbacă la bărbat,
Frunză verde-a rătiĠii, Da’ i-o duc nănaúului
Zii, ceteră, -a găinii, ùi i-a mai oua úi lui.
Că găina-i huhuietă
ùi stă-n cămară-ncuietă; Săraca găina me,
DaĠi-mi cheia s-o descui, Rău îmi pare după ie
Să i-o duc nănaúului. C-amu n-a mai oua altu,
Eu mă duc câtilinaú Nici n-a duhăni bărbatu.
Cu găina la nănaú,
Că nănaúu-i de la noi, Eu mă duc câtilinaú
Ne-a da pă ie patru boi; Cu găina la nănaú.
ùi nănaúa ni-i avută – Placă, nănăúuc, úi ie
Ne-a da pe găină-o sută. Găina de-a mâna me
Că vinim de pe su(b) munte,
Asară pe însărat Ne doare pe su(b) gerunte;
O scrisoare-am căpătat Că vinim de pe su(b) munĠi –
Cu găina să mă gat, Ne doare pe su(b) gerunĠi.
Să mă gat, să siu frumoasă
Ca să pot strîga la masă. Cu banii de la nănaú
După ce eu m-am gătat M-oi duce joi la oraú:
În grădinuĠă-am plecat. ùtiu că n-oi lua diĠăle
Găina era-n úedinĠă: Că oi lua ruminele
Cocoúu le critica ùi m-oi rumeni cu ele;
Că nu ú-o făcut norma. ùtiu că nu mi-oi lua boi
De cocoú n-am ascultat, Că mi-oi lua păpuci noi,
Eu găina o-am luat Păpuci cu călcâie-nalte
ùi la nănaú am plecat. În ciudă la celelalte.
Vai, săracu nănaúu, Să trăieúti, nănaúule,

De când vin cu cocoúu Să suceúti musteĠăle,
Tăt la mine-i stă gându; Să săruĠi nevestile;
Vai, săraca nănaúa, Să trăieúti că Ġi să úăde
Tăt la mine-i stă mintea. Ca la rât cu iarbă verde,
De când vin cu găina Ca la úăs
Săraca găina sură cu holde verzi.
Bibliografie selectivă
Ovidiu Bârlea, ”Folclorul românesc”, vol. I, Minerva, Bucureúti, 1981
Calendarul Maramureúului, Baia Mare, 1980
190
Maria Chiú, ”Obiceiuri la nuntă în Săliútea de Sus”, în ”memoria ethnologica”,

nr. 2-3, 2002
Jean Cuisenier, ”Memoire des Carpathes. La Roumanie millenaire: un regarde
interieur”, Plon, 2000
Iordan Datcu, în I. Bârlea, ”Literatura populară din Maramureú, vol. II, EPL,
Bucureúti, 1968 Mircea Eliade, ”Jurnal”, vol. II, Humanitas, 1993
Dumitru Iuga (alcătuire), ”Maramureú, ğară veche”, Antologie de folclor de pe
Cursul Superior al Tisei (1672-1908), Ed. Cybela, Baia Mare, 2008
C. Karnoouh, ”Prolegomene filozofice úi istorice la útiinĠa folclorului”, în
”Antropologi occidentali în Europa de Est”, Ed. FundaĠiei pentru Studii Europene,
Cluj-Napoca, 2000
C. Karnoouh, ”Rituri úi discursuri versificate la Ġăranii maramureúeni…”, Ed. Dacia,
Cluj-Napoca, 1998
Petre Lenghel-Izanu, ”Daina, mândră, pân Bârsana”, Baia Mare, 1979
Petru MaliĠa, ”Strigăturile de nuntă”, Biblioteca revistei Familia, Oradea, 2000
Simion MehedinĠi, ”Cultură úi civilizaĠie”, Ed. Junimea, Iaúi, 1986
”memoria ethnologica”, an I, nr. 1, decembrie 2001, Baia Mare
Mihai Olos, ”Călătorie în Maramureú cu Constantin Noica”, Calendarul
Maramureúului, Baia Mare, 1980
Mihai Pop, ”Folclor românesc”, vol. I, Ed. Grai úi Suflet – Cultura NaĠională,
Bucureúti, 1998
Traian Rus, ùtefan Batin, ”O vatră românească de istorie la poalele Codrului –
OarĠa de Sus”, în ”Reîntregirea”, Alba Iulia, 2001
Alvin Toffler, ”Al treilea val”, Buc., 1983
G. Vâlsan – ”Studii antropogeografice, etnografice úi geopolitice”, Ed. FundaĠiei
pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2001
”ùedinĠă” a AsociaĠiei ”m ă i a s t r a”: Ion Bogdan, Mihai Cupcea (†), ùtefan Bellu,
V. R. Ghenceanu (†), Leontin Drăgan (†), Gavril Ciuban
191
40 de ani
de la apariĠia primului număr al revistei SEMNAL
Cenaclul
La 16 martie 1967 s-a înfiinĠat la ùcoala generală Săliútea de Sus, azi
ùcoala de Arte úi Meserii "Mihai Eminescu", cenaclul literar, numit, până
în 1969, cenaclul "NICOLAE LABIù". Era un gând pentru afirmarea
talentelor locale, fiind, pe atunci, profesor de Limba Română, apoi de
Limba Franceză.
Era un cenaclu pentru a promova "sclipirea" inteligenĠei úi talentului. Se
citea poezie, proză; se făceau "critici literare", se culegeau legende úi poezii
populare. La câte o întrunire participau úi câte 100 de elevi (ex.: 14
noiembrie 1969); se prezentau, în afară de creaĠii (poezie, proză) úi referate
despre mari poeĠi ai literaturii române, făcute de copii. Trebuiau să
citească, să scrie, să înveĠe cât mai mult. Ei, cenacliútii, să fie primii în
clasa lor úi pe ùcoală, ei trebuiau să aibă imaginaĠie, să găsească
modalităĠi noi de expresie, să afirme puterea imaginaĠiei, dincolo de
lucrările de fiecare zi. ùtiau deja că "mai verosimil decât adevărul/ este
câteodată un vis" - cum rostea Lucian Blaga. Începeam să visăm! Fără
graniĠe úi impuneri politice.
Cenaclul îúi propunea "să stabilească legătura cu publicaĠiile centrale" "úi
publicarea celor mai bune lucrări literare" într-o revistă proprie. De
asemenea cenaclul "va căuta să descopere úi să afirme noi talente, să
discute probleme de tehnica poeziei úi prozei, să formeze gustul artistic al
membrilor săi; o preocupare deosebită a cenaclului va fi pentru formarea
culturii generale, în care sens se vor prezenta profiluri ale marilor scriitori
ai literaturii universale úi ai literaturii române. De asemenea se va urmări
îmbunătăĠirea activităĠii cercului culegătorilor de folclor úi a colectivului
de traducători". (Agenda cenaclului, în revista SEMNAL, nr. 1, decembrie 1969, p. 7).
În 1969 conducătorii cenaclului erau elevii: Liviu BINDEA, cls. a VI-a A -
preúedinte; Victor IUGA, cls. a VII-a A - secretar; Ion TURLAù, cls. a VI-a
A, Dumitru VLAD, cls. a VII-a A - (prezentări de anecdote, epigrame etc.); Maria
VLAD, cls. a VI-a C, Maria IUGA, cls. a V-a A, Ioana VLAD, cls. a VII-a
A, Măriúca Vlad, cls. a VI-a A, Viorica IUGA, cls. a VI-a A (culegeri de
folclor); AnuĠa IUGA, cls. a VII-a A, Ioana TENTIù úi Toader IUGA, cls. a
VIII-a A, Marius IUGA, cls. a VI-a A (culegeri de date istorice, traduceri);
Augustin CHIù, cls. a VII-a A (prezentări de diafilme)
ToĠi erau "îndrumaĠi" de profesori. Prof. de limba română úi limba franceză
Dumitru IUGA, Prof. de istorie Simion IUGA, Prof. de istorie Grigore
IUGA, Prof. de limba română Maria CHIù.
Întrunirile cenaclului se Ġineau lunar, fie la úcoală, fie la Căminul cultural.
La întrunirea de deschidere din 14 octombrie 1969 "la care au participat
peste 60 elevi, au citit din creaĠiile din timpul vacanĠei elevii Liviu
Bindea (un număr impresionant de poezii úi o surpriză: povestirea "Omul
192
nopĠii", partea I), Ion Turlaú (poezie), Mariana Bindea úi Măriúca Vlad
(poezie); în continuare a fost prezentat un scurt portret liric al poetului
Octavian Goga úi a fost ales colectivul de conducere al cenaclului"
(Agenda cenaclului, în revista SEMNAL, nr. 1, decembrie 1969, p. 7).
"La 14 noiembrie a avut loc la căminul cultural a doua úedinĠă a
cenaclului literar, la care au participat peste 100 de elevi. Au prezentat
poezii elevele NiĠa Vlad úi NiĠa Rus din cls. a VI-a C..... Eleva AnuĠa
Iuga úi Ion Vlad au citit 10 anecdote traduse din L. franceză. Un foarte
bun referat cu tema "Mihai Eminescu úi folclorul" a prezentat Victor Iuga,
îmbinat cu recitări din poeziile poetului, după care au urmat diafilme
legate de tema dezbătută" (Agenda cenaclului, în revista SEMNAL, nr. 1, decembrie
1969, p. 8).
Nu redăm mai multe despre cenaclul care, în 1969, avea deja o vechime
de... 2 ani. Important ni se pare faptul că, în timp, cenaclul literar s-a
impus nu numai prin creaĠiile proprii, ci úi prin participarea în context
naĠional la diverse concursuri sau prin publicarea creaĠiilor în mai multe
reviste literare.
Poate că aici este locul să citez o poezie prezentată la 14 noiembrie
1969 de o elevă, NiĠa Vlad, din cls. a VI-a, publicată în nr. 1 al revistei
SEMNAL:
Am un miel
Am un miel úi-i negru tot,
De la coadă pân' la bot,
Iar în frunte are-o stea
Albă ca un fulg de nea.
Când mă duc la el la stână
Îi dau brânză úi smântână,
Îi dau nuci úi ciocolată
ùi bomboane câteodată.
Dar el, prostu', - úi úterge barba:
Tot mai bine-i place iarba.
Timpul nu ne-a permis întotdeauna continuarea activităĠilor. Din 1969,
cenaclul úi-a schimbat denumirea din "Nicolae Labiú" în "Semnal", odată
cu apariĠia primului număr al revistei cu acelaúi nume, dorind să dăm un
"semnal" că există talente úi la noi, în Maramureú. Din 1970, cenaclul a
continuat să fiinĠeze, sub îndrumarea profesorului úi poetului Simion Iuga,
cel care úi astăzi este mentorul cenaclului.
Revista SEMNAL
Cum s-a născut revista?
Prin anii 1967-1969, cenacliútii, dar úi Cenaclul, trimiteau tot timpul creaĠii
literare la revistele de pe atunci: "Arici pogonici", "LuminiĠa", "Cravata
roúie". Nimeni nu le răspundea, nici măcar la poúta redacĠiei.
Prin octombrie 1969, la o întrunire a cenaclului, s-a "hotărât" să se facă o
revistă a "noastră". (vz. SEMNAL, nr. 1, pag. 3). S-a trecut la lucru.
193
În decembrie 1969 a apărut primul număr, úapirografiat. Cu sprijinul

OrganizaĠiei judeĠene a pionierilor, s-a bătut la maúina de scris pe matriĠe
speciale. A fost multiplicată într-o mie de exemplare la fostul Institut
Pedagogic, azi Universitatea de Nord. Dormeam la atelierul pictorului úi
sculptorului Mihai Olos. Vreo săptămână. Când a fost úapirografiată,
împreună cu Mihai Olos, am găsit o grupă de studenĠi (printre care úi
Prof. Dumitru Chiú, azi director al úcolii) úi "le-am adunat", adică 60 de
pagini într-o mie de exemplare! Au fost capsate úi iată... revista gata. A
fost un singur desen, un fel de Pegas, fără aripi, făcut prin "acupunctură"
cu compasul.
Pentru a face revista interesantă, cuprinsul trebuia gândit pentru a trezi
interesul. În primul număr, în afară de cuvintele de rigoare din partea
conducerii úcolii, majoritatea paginilor cuprindeau poezii, proză, consemnări
despre activitatea cenaclului, corespondenĠă de la liceeni din Săliútea de
Sus, pagini cu "prima poezie", dar úi rubrici ca "ùtiaĠi că..", "Copii
minune", DicĠionar mitologic, DicĠionar de poezie contemporană (Ioan
Alexandru), "A învăĠat la ùcoala din Săliútea de Sus "(poetul Ion Iuga -
poezii), "Să ne distrăm", lucrări ale "Cercului micilor traducători", "PoeĠi
români de expresie franceză" (B. Fundoianu), Culegeri ale "Cercului micilor
folcloriúti" (cu balade, legende, lirică, strigături), dar úi "Atelier literar (despre
metaforă), precum úi lansarea unui concurs de creaĠie intern, dar úi pentru
alĠi elevi din judeĠ úi din Ġară.
Revista, în numerele următoare, a păstrat aproape aceeaúi configuraĠie,
fireúte, cu îmbunătăĠiri.
În 1970 apare nr. 2. Cenaclul era deja "lucrativ". Pentru acest număr, care a
fost tipărit, nu úapirografiat, s-au adunat borcane, sticle, fructe de pădure - ni
le cumpăra Simion Iuga, preúedinte la Cooperativă, om frumos úi de
veselie (a murit, fie-i Ġărâna uúoară). Atunci, cu sprijinul său, s-a tipărit nr
2, apoi nr. 3, în 1971 - care a luat Premiul II pe Ġară, după "Cutezătorii" de
la Palatul Pionierilor din Cartierul Primăverii! Titlul nostru nu era decât
un "semnal" (poate úi de natură politică). Nu putea să ia premiul I !! Nici
să devină revistă naĠională în locul fostei "Cravata roúie". Trebuia să vină
altcineva, din aceeaúi structură.
În ianuarie 1971 revista "Tribuna" din Cluj, în nr. 1/7 ianuarie 1971
publică o pagină cu titlul: "35 de poeĠi la Săliútea de Sus", cu poeme úi
fotografii ale cenacliútilor, cu o prezentare făcută de prozatorul Vasile
Sălăjan, pe atunci redactor la revistă. Era un succes pe care nu útiu care
cenacluri úcolare le-au avut.
În acea vreme eram deja la Baia Mare, dar păstram legătura cu cenaclul
căruia i-a fost mentor, până astăzi, Prof. Simion Iuga.
Ziarul judeĠean, singurul pe atunci, găzduia creaĠiile elevilor, desigur, cu
multe insistenĠe, dar úi cu multă prietenie. Din toamna anului 1970, venind
în Baia Mare, am înfiinĠat la Palatul Copiilor, cum se numeúte astăzi,
cenaclul "Lira", iar, la Clubul Tineretului, cenaclul "Contemporan" al
194
liceenilor, unde m-am reîntâlnit cu Liviu Bindea, dar úi cu "condeieri" din

Baia Mare: Ioan Groúan, Mariana AndreicuĠ, Andrei Virgil VâĠă, Diana
Adamek úi alĠi elevi trecuĠi prin cenaclurile "Semnal" úi "Lira".
Îmi aduc aminte de întâlnirea de la redacĠia ziarului judeĠean cu scriitorul
prieten Mircea Pop (autor a mai multor cărĠi pentru copii). Noi profitam
de 1 martie, de 8 martie úi de 1 iunie să publicăm creaĠii ale cenaclurilor
literare (în special "Semnal" úi "Lira"). Era câte o pagină sau jumătate de
pagină scrisă de copii. În mai mulĠi ani. Pe deasupra, copiii mai primeau,
uneori, úi bani, drept de autor. Scriitorul Mircea Pop ne-a spus atunci: am
niúte poezii pentru copii, dar úi proză. Lasă-mă să câútig úi eu un ban!
(era pensionar de boală, dar condeiul îi funcĠiona încă). La înĠelegere cu
redactorii, el îúi publica creaĠiile într-un alt număr. (Aúa se întâmpla, cred,
úi la revistele centrale, când noi trimiteam lucrări ale copiilor: ei aveau
colaboratori năimiĠi, îndătinaĠi). La noi, la revista SEMNAL, conta valoarea.
(Au debutat sau publicat în revistă nume astăzi cunoscute: Traian Velea,
Petru Dunca, Gheorghe Moiú din Biserica Albă, dar úi mulĠi alĠii, revista
încercând să Ġină "suflul" contemporan al fenomenului literar românesc).
Pe atunci apăreau foarte multe reviste úcolare: "Muguri", "Muguraú",
"MlădiĠe" etc. etc. Noi voiam să dăm un nume mai nediminutivizat, care să
fie un semnal pentru considerarea talentelor literare nedisimulate, inocente,
să fie un argument pentru creativitate úi imaginaĠie.
Numărul 3, apărut în 1971, avea în cuprins:
- rubrici: "Ars longa, vita brevis" (citate); "Profiluri literare": Petru Dunca, Cornelia
Zăvoianu, Diana Adamek, Andrei Virgil VâĠă; "Încercări literare": Ioana Ulici, Cornelia
Vaida, Petru Iuga - poezie, Simion Constantinescu, NiĠa Rus - proză úi poezie, Liviu Bindea -
poezie úi proză; poezii de Sanda Tătaru, Mariana AndreicuĠ, Dana ùerban - Baia Mare,
Gheorghe ùanta – Rogoz - Tg. Lăpuú, Simion Chiú, MăricuĠa ğicală, NiĠa Vlad, Augustin
Chiú, Maria Vlad, Ion Turlaú - Săliútea de Sus; Axente Voisa - Coruia; Elena Graure, Braúov;
Prima poezie": Maria Coza, Lăcrămioara Pop, ùtefan Carmen, Alexandru Costin, Susana Pop,
Monica Grigoraú, Eugenia Pop, Doina Arghira - Baia Mare; "Interviu cu Mihai Olos";
"Teatru": "Să ne distrăm" (fabule úi epigrame, anecdote), "science-fiction", "echivalenĠe lirice"
(traduceri în limba franceză a poeziilor elevilor), "Lyceum" (poezii ale liceenilor: Traian
Velea, Petru ùimon, Lucian PerĠa, Ileana Mihai, Doina Pop), "File din istoria satului", "Din
lirica univeraslă", Cercul micilor folcloriúti" (descântece, lirică, strigături, jocuri de copii,
ghicitori), "PoeĠi români de expresie franceză" (Tristan Tzara), "Forme fixe de poezie -
Sonetul".
S-a publicat atunci úi un pliant, întitulat "Mica bibliotecă SEMNAL, nr. 1", 12 pag.,
cuprinzând proză de Liviu Bindea úi Victor Iuga, precum úi poezii de NiĠa Rus. În
numerele următoare nu s-a mai reuúit continuarea.
Numărul 4 a apărut abia în 1974. În cuprins:
- interviuri cu vetereanul de război Vasile Mugur, cu primarul Vlad Ion Simion din
Săliútea de Sus;
- poezii úi proză de Petru Iuga, Marius Chiú, Maria Chiú, NiĠa Rus, Maria D. Iuga, Maria
Bărcan, NiĠa Vlad, Ion Iuga, Ileana Tentiú din Săliútea de Sus, ale elevilor din Săcel, ùieu,
Ieud, Viúeu de Jos, Bogdan Vodă, Ulmeni
- profiluri contemporane: Alexei Rudeanu
- prima poezie: Dorina Chiú - Săliútea de Sus; Dorin Marius Petreuú - Poienile Izei.
- Să ne distrăm: cuvinte încruciúate, anecdote, să râdem cu...
195
- Lyceum: Lucia Marilena PerĠa, Liviu Bindea, Emilia Fodor, Corina Bratu, Lidia HriĠan, Ion
Dragoú, Gheorghe Vidican, Mariana AndreicuĠ, Cornelia Zăvoianu, Ion Pantea, Gheorghe
ğicală.
- Science-fiction: Mariana AndreicuĠ.
- File din istoria satului.
- Din lirica universală: Evgheni Evtuúenco, Rasul Gamzatov.
- PoeĠi români de expresie franceză: Mihail Steriade.
- Cercul micilor folcloriúti: balade, lirică.
Numărul 5 a apărut de abia în iulie 1994, în condiĠii tipografice
destul de precare. Din cuprins:
- Interviu cu Liviu Doru Bindea.
- Despre Operation villages roumains úi poeme de Yvan Tasiaux.
- PoeĠi români de expresie franceză: Iulia Hasdeu
- Profiluri literare: AnuĠa Ioana Iuga, Ana Iuga.
- Încercări literare: Maria Chiú, Dorina Chiú, Viorica Dunca, Ileana Iuga, Cătălin Vlad, Radu
Mihai Chiú, Daniela Chiú, Adriana Chiú, Maria Dunca, Ileana Chiú, Maria Chiú, Adriana
Iuga, Maria I. A. Iuga, Iulia Iuga.
- Cenaclul literar din Rozavlea: Ion TisăliĠă, Florina Florea, Florin Petrovan, Gheorghe
TisăliĠă, LenuĠa Deac, Remus Condrat, Ioana GriguĠa.
- Cenaclul literar "Mihai Eminescu" din Biserica Albă, Transcarpatia: Gheorghe Moiú, Maria
Vlad, Carolina Moiú, Ecaterina Popescu.
- Lyceum: Marilena Tomoiagă, Cristian Neagu - Viúeu de Sus; Anamaria Iuga - Baia Mare.
- Poeme cenzurate: Ion Iuga.
- Nichita Stănescu: LecĠia de poezie de la Săliútea de Sus.
- Zoe Dumitrescu Buúulenga despre Ioan Marchiú.
- Simion Iuga:Terminologia creútină la români; Din istoria scrierii.
- Cercul de folclor: Întâmplări trăite. Legende; Fiúe de antroponimie; credinĠe úi obiceiuri;
descântece; lirică; strigături; jocuri de copii; ghicitori.
- Să ne distrăm, anecdote.
Numărul 6 a apărut în 2008. S-a facilitat apariĠia prin Proiectul
mc2, din cadrul AFCN: "Moútenirea culturală úi creaĠia - factori de
Eurointegrare a comunităĠilor maramureúene ùurdeúti úi Săliútea se Sus".
Din cuprins:
- Interviu cu primarul ùtefan Iuga.
- Despre copilărie: prof. Camelia Rus.
- PoeĠi din Săliútea de Sus: Ion Iuga, Simion Iuga, Ion Bogdan, Ion Burnar, Florica Iuga,
Bogdana Boeru, Nicolae Iuga.
- cenaclul SEMNAL: Andreea Alina Bogâldea, Roxana Crăciun, Maria Tand, Ileana Iuga,
AnuĠa Bogâldea, Cristina Iuga, Dumitru Cristian Opriú, Ica Iuga, Floarea Chiú, Ioana
Săliútean, Ioan Lupu Vlad, AnuĠa Turlaú, Ioana Tentiú, Alexandru Opriú, AncuĠa Suzana Vlad,
- cenaclul RAZE DE SOARE ùurdeúti: Nicoleta Crina ùtiop, Anamaria ùchiop, Emanuela Pode.
- din Transcarpatia - Ucraina: Veronica Litvinenco - BouĠu Mic, NuĠu LaurenĠiu Pop - Apúa
de Mijloc.
- ùcolile "Lucian Blaga", "George Coúbuc" úi "Nicolae Iorga" din Baia Mare: basme úi
poveúti - Andreea ùpan, Andra Enăúoiu, Diana Boitor, Cătălin Negrea, Carmen Fârte, Bianca
Pop, Alex Iuga, ùimonca Vlad.
- Sărbătorile anotimpurilor: Adriana Buzori, Cristiana Iosif, Marius Palfi, Balasz Noemi
Melinda, Bayrakci Emine, Andreea ùpan, Iulia Ilie, Andrei Baranyai, TabiĠa Coza, Avram
Anatol, Paula ùpan, Denisa Pocol, Cosmin Suciu, Cătălin Armaú, Andreea Luca, Sergiu Timofte.
- TradiĠii, obiceiuri, legende, etnografie: Dumitru Cristian Chiú, Maria Mujdar, Maria
Alexandra Gaga, Florina Maria Iuga, Ioan Chiú, Ioan Dragoú Vlad, Alexandru Gabriel
Opriú,AnuĠa Bogâldea, Maria Ioana Iuga, AnuĠa Turlaú, Ioana Săliútean, Andreea Alina
Bogâldea, AncuĠa Suzana Vlad, Maria Daciana Vlad, Ioan Rad, Domnica Ioana Chiú, Ica
196
Iuga, Ileana Iuga, AnuĠa Suzana Vlad, Maria Mujdar, AnuĠa Iuga, Grigore Chiú, Oana Tand,
Ileana Grad, Cristina Iuga, Roxana Crăciun, Isabela Iuga, Ileana Iuga, Ioana Tentiú.
- istorie, civilizaĠie cultură - Prof. Simion Iuga.
- clasele de patrimoniu Săliútea de Sus úi ùurdeúti.
- Culegeri de folclor: Mihai Chiú, Irina ğiplea, Vasile Lazăr ğiplea, Ileana Iuga, Maria Pop,
Maria Săliútean.
- Monumente úi situri istorice; memoria gestului - arte úi meserii.
Revista SEMNAL a avut o bună primire în presa literară a
vremii. Despre nr. 2/1970, se scria:
"Chiar úi titlul revistei... este un semnal înspre ceea ce ar trebui să fie revistele
úcolare. Nu numai profilul literar ci úi Ġinuta estetică a lucrărilor publicate... este
un argument în plus. De la poeziile celor mai tineri autori... până la elevii
folcloriúti... remarcăm o seriozitate demnă de atenĠie faĠă de cuvântul scris" C.
LASCĂR, "Luceafărul", nr. 28, 1970.
Despre acelaúi număr scrie úi revista "Tribuna":
O revistă úcolară tipărită în foarte bune condiĠii grafice, elegant prezentată,
constituie o prezenĠă remarcabilă. Faptul e mai puĠin spectaculos raportat la
condiĠia úi tradiĠiile locale, Maramureúul rămânând o trainică vatră de cultură. O
sete de revitalizare úi afirmare a unor noi valenĠe spirituale, de emulaĠie
binefăcătoare... Revista se citeúte cu plăcere, fiindcă aduce ingeniozitate úi
prospeĠime cuceritoare". DAN REBREANU, "Tribuna", nr. 30, 1970.
La ora actuală, cenaclul SEMNAL îúi "revitalizează" existenĠa. Datorită
unor oameni - profesori - care îúi sacrifică timpul, se preocupă de ceea ce
gândesc cei care vor fi viitorul.
Aici, la Săliútea de Sus, prin anii '80 - '84 au Ġinut lecĠii de poezie Nichita
Stănescu, Ioan Alexandru, Ion Iuga, Gheorghe PituĠ, Ion Gheorghe. Era de
fapt o regăsire a Poetului cu sine, o comunicare a speranĠei că mai
suntem, că mai rezistăm. Aúa cum revista era úi un "semnal" pentru
păstrarea identităĠii noastre.
Noi nu facem decât să afirmăm că, acolo unde sunt oameni loiali úi
frumoúi, se mai poate vedea că există valori úi că mai putem trăi normal.
Iar speranĠa - niciodată nu moare.
Revista, în toate numerele editate, dar úi în cele viitoare, este deschisă
tuturor celor care se încearcă întru Frumos, Bine úi Adevăr în lume. Să
útim úi să credem în tot ce au avut úi au păstrat/transmis strămoúii noútri;
dar úi ceea ce ducem noi mai departe.
Sperăm că vor veni úi numerele următoare.
Poetul ION IUGA úi revista S E M N A L
Era prin primăvara anului 1971. Veneam la aprobările de tipărire a nr. 3
din revistă. Am avut întâlnire cu inspectorul de specialitate (de Lb.
Română), la o cafea la Barul ce era la Hotel "Bucureúti". S-a uitat
tangenĠial, peste paginile dactilografiate, îmi tot făcea morală că nu avem
poezii "despre partid", "mai patriotice" úi tăia multe poeme printre care úi
o poezie care rostea: "ToĠi copiii se adună/ într-o coajă de alună./
Greieraúul, mititel/ Vrea să stea cu noi úi el". A tăiat-o cu stiloul său de
inspector. M-am dus mai sus, la Inspectorul úef, Andrei Bălan. Auzise de
197
noi. Mi-a spus că inspectorul útie ce face úi cu ce să fie de acord sau

nu; i-a dat mână liberă. Eu încercam să demonstrez că inspectorul nu are
dreptate. Deodată se deschide uúa. Intră Poetul ION IUGA. Erau prieteni.
Mă căuta pe mine. S-au îmbrăĠiúat, erau "servus". După vorbirile de rigoare,
eu, asistent acolo, m-am plâns Poetului că inspectorul a tăiat poeziile cele
mai frumoase. Poetul a cerut să vadă úi, după ce l-a întrebat pe
Inspectorul úef "dacă are mamă", l-a pus să semneze aprobarea de
tipărire. Aúa a reuúit să apară numărul 3 al revistei, care a luat úi Premiul
II pe Ġară, după "Cutezătorii" din Cartierul Primăverii.
Nu voi uita niciodată acest fapt. Poetul Ion Iuga a fost un om generos, de
bună credinĠă úi dedicat libertăĠii de gândire úi înfăptuire a acesteia.
Ion Bogdan, Mihai Olos, *KHRUJKH3kUMD
198
TradiĠii de medicină populară în Maramureú

Numeroase tradiĠii maramureúene descriu grădina Fetei Pădurii, „plină de
flori cum nu sunt pe nicăieri”, grădină în care nimeni nu are voie să
intre úi „nici să rumpă flori”. InterdicĠia putea fi călcată doar de cel care,
la sfatul Omului NopĠii – „un om cu flori pe el, din cap până în pticioare,
cu copite de cal” úi mare „cât stânjaru” – se îmbrăca într-un „rând de
haine slujite” la biserică „nouă ai la rând”; doar astfel putea să culeagă
flori úi chiar să o silească pe Fata Pădurii să-i spună „de ce leac îi bună fiecare
floare” (Calendarul Maramureúului, Baia Mare, 1980, p.105 sq., culegerile D-nei Parasca Făt).
Pătrunderea în grădina Fetei Pădurii se făcea, îndeobúte, pentru ca oile úi
vitele celelalte să de lapte mult úi să fie vindecate de diferite boli.
Folcloristul Tache Papahagi reproduce úi el o întâmplare cu prinderea
Fetei Pădurii (Tache Papahagi, Graiul úi folclorul Maramureúului, 1925, în Grai. Folklor.
Etnogafie, Ed. Minerva, Bucureúti, 1981, p. 310):
A Fetei Pădurii: O fost o fântână la un om úi o prins omu pă fata pădurii la
fântână, ú-o legat-o, cu brâu de tei. Dac-o legat-o, o prins a o-ntreba, că să-i spuie
tăt feliu de buruiană, de ce fel de leac îi bun tăt feliu de buruiană. ùi ea o dzîs::
Săracu tinerelu, Că aceea li-i vieaĠa.
De-ar úti el ce i leacul Câtu-i lungu d’a lungu
Săracu dumranicu, Nu-i marhă ca úi porcu,
Acela i leacu. Buriană ca curechiu.
La marhă-i limbariĠa,
- Tăte te-am întrebat. Ioi, ard munĠii Galareului. D-apoi pruncu meu ce-a fa?
- Câte te-am întrebat, tăte Ġi le-am spus. Acum mi-i vremea de dus.
Atunci omu o slobozît-o. Da după acea omu o uitat úi o zîs aúa:- Spune-mi, zîce,
la oi (când au călbază – n.n.) ce-i leacu?
- CuĠîtu. (1922 – Vad – Ioana Codrea, 41 ani)
De asemenea ne descrie úi cum trebuie să faci să nu te temi de ea (Idem, p. 320):
Apoi Fata Pădurii e femeie ca úi femeile, numa au obrazu stâng flocos, că
celălalt e hireú.
Eu am meúteúugu meu, că ea n-are putere pă mine. Unde tună din cer înt-oarece
claie de orz, o de grâu, apoi claia arde; apoi ce rămâne, apoi ia nouăzeci de
grăunĠe úi le poartă la tine úi tămâe care e slujită de nouă ori la beserecă. Apoi
acele le poartă în jeb la tine úi úohan n-are putere Fata Pădurii pă tine. (1923.
ùugătag-Sat – Todor Tincu, 93 ani).
Preocupări medicale se întâlnesc curent în tradiĠia populară, iar orice
demers în cercetarea lor înseamnă o încercare de a îmbogăĠi patrimoniul
civilizaĠiei moderne, mai ales acum, în avalanúa tehnicistă a mileniului
nostru, când aria culturii populare se îngustează cu mare repeziciune.
Cercetătorii contemporani susĠin că útiinĠele pot deschide azi un dialog
care să ne aducă „într-un sens, mai aproape de natură (physis)”, permiĠând
să fie revalorizată „experienĠa concretă a raporturilor omului cu lumea” –
de care útiinĠa părea ruptă definitiv – „úi nu mai refuză a priori întrebările
„naive” ale diverselor dialoguri culturale úi existenĠiale dintre om úi
natură” (V. Tonoiu, Ontologii arhaice în actualitate, Bucureúti, 1989, p. 412).
În contextul acesta trebuie avut în vedere că „nu numai trecutul poate
lămuri prezentul, ci úi prezentul poate lămuri trecutul, mai ales în cazul
199
unei culturi poporane care nu prezintă, de zeci de milenii, nici o

discontinuitate integrală” (T. Herseni, Forme străvechi de cultură poporană
românească, Dacia, 1977, p. 467, s.n.), iar din această perspectivă cercetările capătă
dimensiuni nebănuite, putând să ne faciliteze importante concluzii legate
de etnogeneză, de interferenĠe etnoculturale úi – în cazul etnoiatriei – să
evidenĠieze elemente valoroase pentru medicina úi farmacologia modernă.
Studiile de etnoiatrie sunt, la noi în Ġară, încă sporadice. Folcloriútii,
etnografii úi lingviútii au avut în vedere doar manifestările magico-
religioase cu implicaĠii lingvistice, istorice sau artistice; medicii se ridicau
împotriva medicinii empirice úi considerau, de multe ori pe bună dreptate,
diagnosticul, farmacopeea úi terapeutica populară nu nmai inutile, ci úi
periculoase. Cenzura comunistă făcea úi ea „totul” pentru a rupe omul de
orice tradiĠie care ar fi putut da conútiinĠa personalităĠii. În ultima vreme
însă medici, biologii úi farmacologii apelează din ce în ce mai mult la
bioterapie, la efectul benefic al plantelor medicinale, numeroase reĠete
avându-úi originea în medicina populară; orice aport adus azi la
cunoaúterea tradiĠiilor medicinii populare capătăt astfel importanĠă atât
pentru medicină úi farmacologie, cât úi pentru ansamblul cercetărilor
etnologice generale.
*
În Maramureú culegeri de prescripĠii de medicină populară datează de la
sfârúitul secolului al XVIII-lea.
Manuscrisul preotului Ioan P. Koman, început în 1799, cuprinde „versuri”
dar úi proze, sfaturi, doftorii, zile cu úi fără noroc, diverse învăĠături
„despre an úi ce se va întâmpla”, „semnele vremilor”, „despre vânturi”,
autorul susĠinând că „doftoria sănătăĠii de la înĠelept Solomon de o am
socoti mai sănătoúi am fi” (M. Dăncuú, Vestigii de cultură úi civilizaĠie populară
românească consemnate într-un manuscris maramureúean inedit din secolul al XVIII-lea, în
Imagini úi permanenĠe în etnologia românească, Chiúinău, 1992, p. 162).
PrescripĠii de medicină populară datând de la începutul secolului al XIX-
lea – cca. 1820 – se află „úi la sfârúitul unui Ohtaiu descoperit în Corneúti”
(D. Pop, Folcloristica Maramureúului, 1970, p. 16 sq.):
ÎnvăĠătură foarte de folos la femeia care nu poate naúte prunci, să beie vin veti
(vechi) úi untură de iepure, ca să încălzască úi aúe el (îl) du la născătoare úi aúe
va naúte prunc. Sau care să va întâmp(l)a a vede în ce mădulare: de este
dedesupt, să le leje d-asupra úi aúe va ieúi.
Pe un Octoih, manuscris, aflat la Berbeúti, copiat „spre folosul pruncilor
celor rumâneúti” de diacul Teodor Uibardi la 1820, „După rânduiala
Sâmbetelor úi-a Duminecelor”, se află niúte însemnări de medicină úi
descrierea mai multor leacuri (Ioan Bârlea, Însemnări din Bisericile Maramureúene,
Bucureúti, 1909, p. 17).
Într-o „Carte de versuri alese la prohoade úi la mese de veselie úi
multe feliuri de trebi”, alcătuită în 1821 de cantorul Botezat Lupul din
Corneúti, „lăcuitor în eraúul Cosoului”, după multe versuri se află, la
capătul manuscrisului, „ÎnvăĠătură de multe feliuri de boale”, precum úi
200
„Togmele de multe treb(i) úi liacuri de filosofi împărăteúti” (Ioan Bârlea,

Op. cit., p. 77-80):
De vei să cunoúti furul:
Să scrii pe pită dospită: eĠa, stra, fa, ariga, eriafa úi să dai aceluia pă cine te vei
căi, că să va vădi.
De albaĠă:
Mestecă mnere cu fere de epure, úi te unge la albaĠă.
De tusă:
Morariu pisaze cu sămânĠe de ciapă úi orz, fierbe cu oĠet úi vin, bei zama.
Când întră vermele (úarpele) în om:
OĠet cu unt de vacă se picure pre un fer, úi să bee omul, că va ieúi.
De tusă cu strânsoare, úi-l doare în piept:
Să fiarbă vin cu smochine, úi să beie vinul acela.
Iară de tusă:
Să fiarbă sămânĠa de nalbe cu apă, úi să beie demineaĠa.
De ambrici:
Corn de cerb să-l radă cu pila, úi sămânĠă de in, să le fiarbă cu apă, úi să le
beie pe nemâncat.
De măsele, pe cine-l doare:
Să fiarbă rădăcină de pelin cu vin, úi să beie.
Care om nu să poate piúe:
Rădăcină de nalbă să fiarbă cu puĠină sare úi să bei pe nemâncat.
Pe care-l doare inima:
Rădăcină de rug să puie la inimă úi coje de naraz.
De ambrici:
Fere de păun să mestice cu mnere, úi să-l puie la buric.
De fulgerătură:
Să culegi în trei Vineri deminiaĠă troscot de p’ângă drum cu amândoue mânile,
úi să te scalzi în tri Vineri.
De năduúală:
Să sapi radacine de peri prăsat, se o fiarbe o săptămână în vin alb, úi să bei în
trei Dumineci.
De vătămătură:
Rădăcină de iarba lui Tatiu úi muút de corn de la rădăcină, să le fiarbă cu apă,
úi să beie.
De turbătură:
VermuĠ de paltin, bou lui Dumnezeu úi petrijei, fierbe bine úi bei.
De se îmflă ĠâĠa:
Rădăcină de brusturi fierbe în lapte, úi de liagă, că se storce.
Buricul ĠâĠii de se va umfla:
Farmă teglă, cu apă fierbinte udă tegla, úi unge pe o hârtie albastră, úi o liagă,
sau lăptucă cânească, o fierbe în lapte dulce, úi te liagă, sau, de-i cu rană, unje cu
oloi de nuc(ă).
Pe cie scutură frigurile a tria zi:
Sapă râme, úi le usc, úi dă să beie cu ud de a lui.
Cine amorĠeúte:
Mnere de trestie roúie úi cu úofran úi gălbănuú a oului, úi le mestică în lapte
dulce căldĠ, úi să bei.
201
Cutremur mâna:
Să sape rădăcină de pelin negru cu ruje albe, să le fierbi úi să te unji.
Care-i bureĠos:
Pepini de pământ ungureút farmă-l, úi cu apa mestică-l, úi te spală de tri ori
dimineaĠă, sau sfarmă ceară úi albuúu oului mestică cu oĠet, toate într-un loc, úi te unje.
De guúă:
Sfarmă var nestins mânânĠel, úi fă cir cu mnere strecurată, úi te liagă pe noapte.
De râe:
Sâmbure de nucă, care-i de mult, pune unt de vacă, úi-l herbe bine, pune tămâe úi
piatră acră, úi piatră pucioasă, úi te unge la foc, să fie can fierbinte; sau: moare de
cureti, să pui gunoi de găină úi ceapă, úi să le fierbi, úi să te unji.
De dure(re) de pâncete la pru(nc) mic:
Frunze de tufă să o fierbi úi să-l scalz coconul, úi nu l-a dure pîncetele.
Betiagu de nu poate durmi:
SemânĠa de ciapă úi mac cu apă, bine să râjneúti, úi la cap să te leji.
De n’are femeea ĠâĠă la cocon:
Să dee să culiagă bureĠi de soc, úi să-i uúte, apoi să-i sferme mânânĠe(l) ca
fărina, úi vin să bee, că va ave lapte.
De muúcătură de câne turbat:
O liacă de aluat acru întru păhar de apă să-l mestici, úi să-l bee tot, de multe ori.
Coconu, de nu poate piúe:
Să înpuúte o sarcă, úi să ee clii capu(lui), úi să-i de în (a)pă rece, să bee.
În casă nouă, postav roúu să coúi laolaltă, să faci jaĠcov, să pui argint viu, cui de
potcoavă, o dutcă de argint, piperi, grâu úi sare, pui în tuspatru cornuri a căsii, sau
să pui o găină úi o mâĠă să mâie în tri nopĠi acolo.
Togmele de multe treb(i)...:
Întâie:
Vulturul împărat a pasirilor. Deci să-l eaei să-l junghi cu o trestie, úi să scoĠi
fere, úi să zici: Adam, Mihail, Babilon, úi să eaei criiri capului dintr’însul, úi să te
uni pe cap cu creiri, úi nu ti teme de nicio boală.
A doua:
Ochiul să-l porĠi cu tine, úi slăvit vei fi de toĠi, când vei merge cătră împărat, úi
Ġi-a vede, úi mâni(ea) lui iutie vei o înblânzi de cătră tine.
În „Graiul úi folklorul Maramureúului”, rod al celor úase călătorii ale lui
Tache Papahagi în Maramureú, autorul culege interesante tradiĠii de
medicină populară, reuúind să surprindă úi modalităĠile de iniĠiere ale
femeilor „meúteritoare”: „În fine... bătrâna Năstaca Petrovai din Săcel..., a
cărei personalitate se reliefează mai cu seamă în domeniul magiei...
Întrebând-o când, cum úi unde a învăĠat descântecele pe care le útie, ea
mi-a răspuns următoarele: încă din fragedă copilărie, fiind numai de úase
ani, a luat-o o mătuúe a ei úi s-au dus de mai multe ori în pădure.
Mătuúa ei, Maria, după ce s-a întors de la Ierusalim unde se dusese în
pelerinaj, úi fiind la adânci bătrîneĠe, a luat pe Năstaca în pădure pentru
a-i încredinĠa secretul întregii magii. Neputând fi văzute de nimeni, ele s-
au aúezat lângă un pârâu úi au început să culeagă noi de pădure, de pe
nouă feluri de lemne, făcând următoarea operaĠie: la 9 feluri de lemn
înfrunzit lăsau câte o fărâmitură de pâne; pentru fiecare fărâmitură rupeau
202
apoi miezul de la 9 frunze de pe lemnul sau ramura respectivă, strângând

astfel numărul de miezuri rezultat din 9x9. După aceea, ducându-se lângă
apa pârâuilui, pentru alte 3 fărâmituri de pâne luau pentru fiecare câte 9
linguri de apă pe care o turnau în aceeaúi oală în care au pus úi
miezurile de frunză. În urma acestei operaĠii úi după ce îi arătă toate
formaúităĠile pe care trebuia să le îndeplinească, bătrâna îi spunea
descântecele, pe care Năstaca – după mărturisirea ei – le-a memorizat din
primul moment chiar, salvând astfel o interesantă comoară pe care mătuúa
ei ar fi luat-o în mormânt. Cu aceste descântece ea a început să-úi
agonisească existenĠa încă din copilărie. La întrebarea mea dacă tot ce mi-
a spus îl útie numai de la mătuúa ei úi dacă ea a schimbat ceva etc., mi-
a răspuns ’alte hori le-am învăĠat de la alĠ úi eu le-am tomnit mai mult
úi le-am pus oarece p’ângă ele dacă s-a văjit. Apoi altădată s-o văjit că
tătă horea a tomnit-o eu, am visat-o úi am învăĠat-o din vis’ „ (Tache
Papahagi, Op. cit., p. 129).
Multe credinĠe úi superstiĠii păstrate, cum spune autorul, din străvechime –
„iată, prin urmare, relatările scriitorilor latini puse în aplicare úi în secolul
al 20-lea” (Tache Papahagi, Op. cit., p. 116) – sunt prezente în cercetările sale.
Redăm câteva (vz. pag. 313-328):
Folosirea usturoiului, leuúteanului, apei úi afumarea cu tămâie:
DXI – Alt obicei e că în ziua de Blagoveútenii tăte jigăniile úi tăĠ zermii ies din
pământ; d-apoi pântu asta tăt omu treabă a-mpuĠî cu ai pă la grajduri, la staul, la
căúi, la tăte, úi afuma cu tămâe (1923, Budeúti - Todor Cicio, 74).
DXII – În zîua de Sân-Georz, pântru strîgoile celea, pântru ursitorile celea ce ia
laptele de la marhăi, apoi e bine a afuma vitele cu tămâe úi unge cu ai colo la
strungi, p-unde merg oile.
DimineaĠa le stroptesc cu apă tăte oile úi oamenii tăĠ să udă, c-apoi în noaptea
de Sân-Georz îmblă úi bosărcăi, că moúu meu le-o văzut înt-o noapte, când o
zinit în grajd bosărcăile; el o auzît din pod când bosărcăile zîcea: „úî de la asta
(vacă) un ptic (de lapte), úî de la asta un ptic”.
Da moúu o zîs: „úî din p... me!”.
Da, apoi aúa o fo’, că i-o mărs ptiúatu întuna până nu s-o desfăcut. (1923, Budeúti - Acelaúi).
DXVI – Amu atunci când fac stânile, atunce să cheamă la mulsu măsurii. Atunci
să măsoară laptele, care cât are, sau cu litru, sau cu găleata. Atunci mere úi popa
úi apoi face slujbă pă ele úi le stroptea cu apă sfântă (1920, Budeúti – Ion ğiplea, 77).
DXVII – De Sânziene punem adiazmă de la beserecă ú-apoi dăm pe obraz.
Adiazma o Ġinem înt-un ciubăr mare úi-n lontru punem osîioc. Apoi sfinĠea-l
popa úi-l ducem acasă úi merem úi stroptem mălaiu úi holdele (1920, Budeúti – Ana
Tibil, 24).
DXXII – La Sângeorz apoi gazda căsî úi păcurarii fac cruce în strungă úi la
colibă pă jos cu leuútean úi cu aiu úi cu căcat de porc. Apoi trec oile păstă
crucea ceea să nu iee ciutele de pădure laptele úi necurăĠăniile úi acele care
mărg în pădure după mătrăgune (1920, Crăceúti – Mărie Mununari, 76).
DXXX – Primăvara, când rump sterpele, atuncea să strâng laolaltă gazdele úi fac
stâna. ù-apoi cân gată de făcut, apoi se dau úi iau tămâe, apoi un om ia clopu
din cap úi încungiură stâna cu tăte oi úî zîce: „Doamne, ajută-ne”.
203
Apoi cân mulg întâiaú dată, pun crucea úi-mplântă cuĠîtu în pământ sâmbraúu cel
mare úî-l lasă aúa gios în pământ până de-ncongiură târla (1920, Crăceúti – Aceeaúi).
Postul, ajunul, interdicĠii (pentru a lucra, pentru a da din casă), lucruri benefice
(trecerea peste lanĠ, legarea gurii lupilor, stolnicul de Crăciun, focurile de Sânziene):
DXII – Iarna este sfântu Haralambiu. Atuncea nu Ġăsem nimnica, că- un sfânt cu
prilej păntru marhăle, să nu să vîjea ceva, să nu păgubea. Aicea e tare bine a
agiuna în acea zî.
Este iară sfântu Antonie; úî aceea o Ġîn tot pântru marhăle úi agiună (1920, Budeúti
– Ileană Ciceu, 34).
DXIV – Dzua di Sân-Nicoară, atunce femeile leagă foarfecile pântru ca să nu
mănânce luptii oile.
Le leagă úî în dzua de-Ndrei. ùî cu ac nu cos, úî cu fusu nu toarcem. Nu lucrăm
nimnic, fără numai văruim. (1920, Budeúti – Ileană Ardilean, 23).
DXXI – În dzua de Hilipti apoi i bine a Ġînea păntru marhăle, a nu lucra nimnic;
nu-i bine a să teptîna pă cap, nu-i slobod; nu-i bine a descâlĠî (1920, Crăceúti – Ioana
Hotea, 50).
DXXVIII – Pântru laptele de la vite nu-i slobod să scoĠ foc din casă (1920,
Crăceúti – Mărie Mununari, 76).
DXXIX – Dacă dau lapte în sat, apoi pun sare în el úî-l dau, pân-ce să nu margă
laptele acolo în sat, să rămâe lapetele la vacă (Aceeaúi).
DXXXIII – Pălia úi Foca o Ġînem păntu ce să nu trăznească, să nu zie foc úi
ghiaĠă pă bucate. Atunci nu trabă a lucra nimnica-n zîua ceea (Aceeaúi).
DXXXIV – Mnercurea nu-i dată să dăm lapte úi brânză, de dlce, dipce fierăle a
mânca marha (Aceeaúi).
DXXIV – În sara de Crăciun fac Ġîpoi acela, stolnic, ú-apoi îl pun pă masă úî sara
leagă masa cu lanĠ; apoi pun stolnicu pă masă úî pun goz, ú-apoi pun stolnicu pă
goz, ú-apoi pă stolnic pun măsoaie. Apoi în dzua de Sân-Văsîi vin prunci ú-apoi
taie câte-o scrijea úi dau la prunci. ùî după aceea taie úî dau la marhă; apoi după
aceea mâncă oamenii dacă rămâne. Apoi după aceea duc lanĠu la grajd úî scot
vitele din grajd, da dimineaĠa, în dzua de Sân-Văsîi, să treacă păstă lanĠ vitele.
Apoi masa leagă, dipce să fie legate fierile din pădure, să n-aibă putere să mănânce
marhăle úî oile. ùî vitele trec păstă lanĠ, dipce să nu le mănânce fiarele (Aceeaúi).
DXXXVII – Sacu de fărină să fie legat, pântuce să nu sară fiara între marhă; să-l
Ġii legat tătdeauna, c-apoi úi gura lupului o fi legată totdeauna (1920, Crăceúti – Ioana
Paul, 65).
DXLI – Dzua luptilor cade-n dzua de Coznean, iarna. Apoi leagă meliĠa, foarfecile,
tiaptănu; leagă o útergătoare úî o Ġîpă păstă uúa case pe două noduri, pântu lupti,
ca siarele să nu mănânce marhăile (1920, Săcel – Năstaca Petrovai, 60).
DXLIV – Supre-sara de Sân-Zieni apoi feciorii fac fătieri de draniĠă úi pticoară
cu răúînă úi le aprind. Fac fătieri pă dealuri, pă imaúuri pântru marhă, le Ġîn în
mână úî le-nvârtea ca úi cum învârtesc steagu, ú-apoi ptică fătii. Apoi pă
dimineaĠa mărg babele acolo úi strâng fătii de-acele úî le pun în straturi de cepe
úî de ai,
Să n-avem de nime bai,
Să nu cumpărăm mălai (Aceeaúi).
Folosirea armorariului:
DXIX – Asta-i armorari úî-i bun păntru marhăle betege. Treabă să sie fiert úî apa
cum ferbe burenile celea să dă la marhă să bea (1920, Breb – AnuĠa Slătian, 20).
204
Contaminarea de turbare:
DXX – La gutâi o turbat amu doi boi úî i-o băgat apoi în pământ; c-apoi de-a
sufla cătă aceia care-s dint-o lună cu ei, apoi turbă úî aceia (1920, Crăceúti – Ioana
Hotea, 50).
„Legarea” úi „dezlegarea” feciorilor:
DXXXVI – Apoi la noi lumea zîce că dacă iei brăcinariul de la oaecine úî-i lega
un mort cu brăcinariul, apoi acela e legat úî nu să însoară cât lumea.
Apoi úî fata să leagă, nu numa holteiu.
Apoi să dezleagă holteiu o fata cu peteica. Treabă ca să fie o femeie părăsîtă,
bătrână, înt-o marĠ sară, să margă în vale, în râu. Acolo acela care e legat să sie
acolo în vale în ptielea goală. Apoi cu peteica ceea s-o strîce, s-o spargă tătă huc
pă capu aceluia ce-i legat, c-apoi îi trece úî s-a putea însura, o s-o mărita, dacă-i
fată; atunci să zîce că-i dezlegat. De n-o poate sparge tătă în marĠa ceea, apoi în
cea marĠ sară, în întunerec úî tăt în lună veche (1920, Crăceúti – Ioana Paul, 65).
În studiul „Cântecul ciumei”, publicat în culegerea „Comunicări útiinĠifice
pe teme folclorice”, Baia Mare (1973), cercetătorul Radu Don aduce date
interesante privind profilaxia practică úi magico-religioasă împotrica
ciumei. Autorul merge în trecut până în ultimul sfert al secolului al
XVIII-lea úi aduce informaĠii interesante oferite de locuitorii din Breb –
Maramureú (Radu Don, Cântecul ciumei, p. 51 sq.):
De Anul Nou:
Se aúează în fereúti rug úi ai în formă de cruce să nu vină în acea casă
foametea úi ciuma (Inf. Grigore Toporan, 37 ani).
Cum vine molima:
Molima venea cu vânt puternic, iar la intrarea în sat horea:
De n-ar fi fost leuútean úi rostopască
Toată lumea ar fi fost a noastră (De la Paraschiva Toporan, 31 ani)
Împotriva ciumei lumea satului folosea diverse mijloace, dar úi practici magice:
Cum se apărau de ciumă:
Fiecare om purta la gât o zgardă din măciulii de ai úi se ungea cu o plantă
asemănătoare leuúteanului numită rostopască... În jurul satului se trăgea o brazdă
cu ajutorul a doi boi negri sau bivoli, în mijlocul brazdei împlântându-se din loc
în loc pari pe care se puneau zgărzi de ai (De la Paraschiva Toporan, 31 ani)
Cămeúa ciumei:
Se făcea de către úapte fete sau úapte femei văduve care aveau obligaĠia ca, într-
o singură noapte, să toarcă úi să coasă o cămaúă din cânepă. Odată terminată,
mergeau cu ea la râu unde o spălau, înconjurând apoi satul până unde se adună
trei hotare; acolo făceau un foc din úapte esenĠe de lemn, dintre care nu trebuia
să lipsească plopul, foc la care uscau cămaúa. În urmă, cămaúa era îmbrăcată pe
un par unde rămânea până dimineaĠa când... dispărea.
Autorul ne prezintă úi un „cântec al ciumei”, pe care îl crede a fi bocet (p. 53):
Cântecul ciumei:
Hai dar săracu tânăru Aiu úi Popkilnicu, mă,
Da, cum nu úti ce-i liacu Hai, vai săraca maică mia
Aiu úi popkilnicu. Vai, cum m-ar feri de ea
Dacă tânăru ar úti Ca să nu-mi ie viaĠa
Vai, de ciumă s-ar feri, mă. Ca să nu ie viaĠa
Ai, tânăru ca tânăra Hai, că am doi copii micuĠ
205
Da, cum mi-am lăsa maică-sa. Că am doi copii micuĠ

S-a pus ciuma la fereastră Rămân goi úi iei desculĠ
ùi ni-am săgetat toĠ pân casă Dacă moare măicuĠa
Ni-am săgetat toĠi din casă. Dar săracu tânăru
Vai, dar săracu tânăru Cum nu úti ce-i liacu
Cum nu úti ce-i liacu, mă Aiu úi popkilnicu.
Mai de curând, însă fără încercare de exhaustivitate, reĠete, credinĠe úi
superstiĠii sunt cuprinse în „Calendarul Maramureúului” (Baia Mare, 1980).
Redăm o parte din acestea:
Femeia gravidă:
E bine să nu mănânce aripi, ca să steie pruncul înfăúiet. (p. 110)
Femeile sterpe:
Să mănânce carne de iepure. (p. 110)
Muierile să aibă faĠă faină:
Spele-úi-o cu ud de prunc neînĠărcat (p. 114)
Celor apucaĠi de stropúală (epilepsie):
Li se făceau băi la úezut cu zeamă de iarba fiarelor (drosera), iar în timpul
apucăturii (crizei) erau bătuĠi pe fundul gol cu măturici de scai (p. 114)
La boala de friguri:
Se scotea suferindul în curte úi i se arunca pe neútiute o găleată de apă rece
peste tot trupul, apoi era acoperit bine (p. 115)
La dureri de încheieturi:
Să te ungi cu fotoghin (petrol) în care pui flori de castan uscate, dar să nu Ġii
compresă că te arde (p. 116)
La tusa măgărească:
Se dă lapte de măgăriĠă (p. 116)
Laptele mamei:
I bun de leac. Copiii când făceau conjunctivită erau duúi la femei care alăptau să
le mulgă ĠâĠă în ochi (p. 117)
Pentru mătrici:
E bine să iei un moúânoi de furnici, cu pământ, cu gătejuĠă cu tot, úi să-l pui în
apă clocotită. Cu acela te ungi úi-Ġi trec mătricile (p. 120)
Pentru vindecarea buboaielor:
Unge huima cu scârnă de om úi usca-Ġi-s-ar beteúugul, rămânând mădularul curat (p. 120)
AlbeaĠă:
Vitelor bolnave de albeaĠă li se presară sticlă pisată în ochi (p. 106)
Urciorul:
Se vindecă mai ales când începe, dacă te dai din timp în timp cu aur la ochi.
Babele spun că-i bine úi cu tină de pe fundul unui ulcior cu apă, sau cu spumă
de lapte (p. 126)
Descuierea bărbatului:
Prin încuierea úi descuierea de nouă ori în apă a unei lăcăĠi, se descuie úi un
bărbat (p. 121)
BureĠii (pistruii):
Am auzit că ouăle de broască vindecă bureĠii (p. 106)
Creúterea părului:
Untura de urs ajută la creúterea părului (p. 127)
206
Soarele săc (insolaĠia):

Se desface afumându-se cu floarea soarelui, sau înconjurând capul celui pălit cu
nouă pietre din vale în timp ce el se uită să vadă soarele într-un vas cu apă
neîncepută (p. 126)
Focul viu:
Este o omidă păroasă pe care dacă pui mâna Ġi se fac eczeme, numite tot foc
viu. Când îl vezi trebuie să scuipi úi să spui:
Ptiu, foc viu,
Unde te văd
Acolo să ptiei! (p. 110)
Când minĠeúti:
Se zice că Ġi se moaie nasul (p. 130)
InterdicĠii:
Să nu bagi pieptene în gură că Ġi se negresc dinĠii (p. 121)
Să nu dai cu lapte cânesc pe la nas – cârneúti. La fel dacă dai cu zema ce iese
din lemn când arde (p. 122)
Să nu faci cocoú (cucui) când te-ai lovit, pune ban sau cuĠit pe locul acela (p. 123)
Nu te scobi cu acul între dinĠi că Ġi se strică (p. 124)
Să nu te uiĠi prin sită ori prin ciur că faci bube (p. 124)
Să te fereúti să-Ġi sufle câinele în gură (p. 124)
Să te fereúti de broască să nu Ġi se ude în ochi că poĠi orbi (p. 126)
Dacă pui mâna pe broască, să nu dai pe la ochi, că orbeúti (p. 126)
Nu-i bine să strici cuib de rândunici că sângerează vacile (p. 104)
Să nu loveúti vacile cu lemn de sânger că slobod sânge (p. 98)
Ca să nu faci zăbele:
Să nu bei apă din cofă ori din viderea fîntînii, sau după cal
Să nu mănânci cu lingura nespălată (p. 106)
Ca să scapi de zăbele:
Să te útergi pe ele cu sudori de pe fereastră
Să te útergi cu tivitura de útergură aspră
Să te útergi cu coada mâĠei (p. 107)
Ca să vezi bine:
Ceapa nu-i bine s-o mănânci cu peliĠă cu tot, ca să vezi bine úi la bătrâneĠe (p. 107)
Ruji în obraz:
E bine să mănânci coajă de pită – faci ruji în obraz (p. 109)
Orbu găinilor:
E bine să nu te uiĠi la soarele din apă când asfinĠeúte – să nu capeĠi orbu
găinilor (p. 109)
Ape minerale:
În afară de folosirea buruienilor de leac, a înĠepăturilor, a diferitelor
unguente cu unsori sau cu nămol, mai exista convingerea în puterea
tămăduitoare úi de întărire a organismului cu ajutorul apelor minerale
despre care mai circulă încă versuri:
Cine vrea să hie tare, Beie vin de pe rugină
Pună-n scaldă grunz de sare ùi să n-aivă-n veci durere
ùi când iasă Lună plină Mânce cât inima-i cere.
Aur colbuit cu miere. (p. 111 sq.)
207
Turbarea:
Cânele dacă mănâncă cucuruz în lapte, semn că va turba.
Dacă mănâncă de mai multe ori mâncare caldă, câinii turbă (p. 103)
Aceste culegeri de folclor medical, deúi disparate úi, putem spune,
întâmplătoare, se constituie totuúi într-un document important în privinĠa
mentalităĠii medicale populare, a căror valoare este cu atât mai mare cu
cât, cum spune Mircea Eliade, „avem de-a face cu credinĠe úi superstiĠii
care trăiesc de mii de ani pe pământul românesc” (Mircea Eliade, Insula lui
Euthanasius, Humanitas, 1993,p. 140)
Domeniul a fost puĠin cercetat în România – amintim culegerile lui Tudor
Pamfile, scrierile dr. Valeriu Bologa, ale dr. Pompei Gh. Samarian, sau, mai
nou, culegerile d-nei Ingeborg Bogdan sau Dr. Alexa Gavril Bâle, de pe
Fiúculaú, cu a sa carte „Leacuri pentru vite” (Ed. CYBELA, 1993), reeditată, cu
completări úi fără elementele necesare unui studiu – glosar, indice de
termeni etc., la Ed. Ethnos, 2006. Nu am inclus în acest studiu leacurile
descrise de medicul veterinar Alexa Gavril Bâle (fiind úi poet úi prozator,
dar úi pasionat cercetător al tradiĠiilor).
Noi am dorit doar să atragem atenĠia asupra valorii unor practici moderne
în tratarea bolilor contemporane, încercând să-i „stârnim” pe cei care mai
vor, cu pasiune, să aducă mărturii despre străvechimea unor „leacuri”, la
om úi la animale, existente din tătărămni, adică din tată în fiu, de când lumea.
La întrunirile ”m ă i a s t r a”
208
Dialoguri
O punte de legătură între popoarele lumii

- Interviu cu MARIE-CLAUDE PROT (Franìa) -
Între 26 septembrie – 3 octombrie 2001, la Biserica Buna Vestire (str. Agriculturii

8), în cadrul Târgului Meèterilor Populari din Maramureè, sub auspiciile ediìiei a
IX-a a ”Sărbătorii Castanelor”, s-a deschis Expoziìia ”Ieslea de Crăciun”, o tradiìie
a fiecărei familii de a aduce în casă personajele principale ale Naèterii
Domnului. Sunt prezente: Familia Sfântă (Fecioara Maria, Iosif, Pruncul Iisus),
Îngerii, ciobanii, cei Trei Magi, dar èi personaje mirene actuale (săteni, funcìionari,
meseriaèi etc.). Nu lipsesc nici vitele, oile. Micile figurine (santons) au o
diversitate a formelor, ipostazelor, dar èi a materialelor (ceramică, sticlă, metal, lemn
etc.) care determină o imaginaìie debordantă a creatorilor populari.
Doamna MARIE-CLAUDE PROT a avut amabilitatea de a răspunde la câteva
întrebări.
D. I. – De ce aìi organizat această expoziìie în Maramureè ?
Marie-Claude Prot: Eu nu am ales în mod special Maramureèul pentru
expoziìie, ci am fost invitată de Academia de Arte èi Meserii Tradiìionale
din Maramureè (a.r.t.e.m.), prin Fundaìia social-culturală pentru democraìie
”identitate. unitate. generozitate.acìiune”, Asociaìia ”Saint-Jean Apotre”
(Franìa) èi Biserica Buna-Vestire din Baia Mare. Sunt foarte bucuroasă că
această expoziìie are loc aici, pentru că, într-adevăr, Baia Mare este inima
unei regiuni unde artele èi tradiìiile populare sunt încă vii…
D. I. – Andre Malraux spunea: Secolul XXI va fi religios (creètin), sau
nu va fi deloc. În mondializarea actuală (unde cultele creètine, cele
islamice, mozaic, buddhiste etc.) consideraìi că această idee este
valabilă?
M.C.P. – Eu reprezint a Asociaìie catolică. Are multe ramificaìii în toată
lumea (în Congo, Camerun, Laos, România etc.) èi este bazată pe
voluntariat. Deviza noastră este: ”să facem cât putem, chiar dacă este
puìin”. Eu sunt catolică. Speranìa mea este că, fiecare, prin credinìă în
Dumnezeu, trebuie să afle, în acest nou mileniu, pacea, dragostea, bucuria:
este un program al fericirii.
În Franìa am cunoscut-o pe D-na Georgeta Maria Iuga, am admirat
icoanele sale èi, într-un fel, am cunoscut Maramureèul.
209
AUGUSTIN COZMUiA în dialog cu ION BOGDAN
Augustin Cozmuìa - Pentru orice scriitor, începuturile literare èi debutul

editorial rămân momente de referinìă. În ce împrejurări s-a produs
intrarea ta pe tărâmul creaìiei literare?
Ion Bogdan – Eu sunt de la ìară, din Săliètea de Sus. O ècoală cu
profesori dăruiìi, care ne învăìau cu multă probitate. Ne întreceam la note
èi învăìătură. La note egale, cine era citit întâi însemna că este primul.
Eram coleg cu Dr. Daniel Bărcan, ”întemeietorul” Spitalului din Borèa. În
cls. a V-a a fost citit primul (după alfabet), într-a VI-a eu etc. Aveam pe
vărul primar Simion Iuga, la gcoala Pedagogică din Năsăud. Printr-a V-a
mi-a dat să citesc un roman, primul în viaìa mea (”Tinereìe”, de
Boicenko), de vreo 600 de pagini. După ore, mâncam èi scoteam mieii la
păscut. Citind, am uitat de miei, care s-au dus unde nu era voie: pe calea
ferată, lângă gara Iza. Noroc că n-a trecut vreun tren, atâta-mi trebuia! La
fiecare serbare recitam poezii pe scenă: ìin minte, prin clasa a III-a, am
avut o poezie dintr-o revistă pe 2 pagini èi 3 coloane! Lungă. Am biruit-o!
Am intrat la gcoala Pedagogică din Sighet, în 1956, cu bursă (în anul III
mi s-a luat bursa èi am fost dat afară din internat – tatăl meu nu voia să
se înscrie în colectiv!). Din 32 de reuèiìi, în anul IV am rămas doar 15,
eu fiind singurul băiat. gcoala avea o bibliotecă frumoasă, fusese gcoala
Normală ”Domniìa Elena”; avea cărìi dintre cele 2 războaie, printre care èi
”Opera lui Mihai Eminescu” de G. Călinescu. La un simpozion, prin anul
III, am prezentat o comunicare despre Mihai Eminescu; cam 10 pagini,
desigur în maniera lui Călinescu, profesoara m-a felicitat etc.
Mă încercam èi în versuri, mi-am pus în gând să scriu un poem mai
lung decât ”Luceafărul”. Am reuèit, naiv cum eram, un poem de 136 de
strofe, în cadenìele ”Luceafărului”, despre ”Omul lup” – o legendă locală
despre dealul Ceatăìeaua care, se spune èi azi că a fost adevărată. Aveam
èi un caiet A 5 gros, în care transcriam tot ce mi se părea mai împlinit.
S-a rămăstit (fratele meu, licean fiind când eram eu în armată, l-a
împrumutat unei fete de care era îndrăgostit, lăudându-se că ”scriu poezii”.
Nu l-am mai recuperat, el recunoscând fapta doar după 25-30 de ani!).
Regret, pentru că erau încercările mele de licean.
Ale vremii valuri treceau, treceau. Mai trimiteam, nu foarte des, poeme la
reviste, ziare. Prin 1965, am trimis èi la ”Familia”, care m-a debutat în nr.
pe decembrie. Acolo lucra pe atunci Ion Iuga; atunci mi-am ales
pseudonimul Ion Bogdan, să nu ètie că sunt eu. Nu i-am spus decât după
câteva luni, deèi el întreba peste tot, când venea în Maramureè, cine-i
acela Ion Bogdan.
Cu volum trebuia să debutez în 1968; recomandat de Aurel Rău, am
predat cartea întitulată ”Idee de nord” la Ed. pt. Literatură – Filiala Cluj. A
fost bine primit, cu referate de la Victor Felea èi Virgil Nistor. Dar nu
210
după multă vreme l-am retras susìinând că nu sunt mulìumit de el èi că

scriu altfel. Degeaba m-au lămurit că pot schimba poemele pe parcurs, am
fost ”căpos”! În timp, filiala s-a desfiinìat èi eu lucram degeaba la un alt
volum ca să-l predau la timp.
În vremea aceea publicam în ”Pagini maramureèene”, în ziarul devenit
”Graiul Maramureèului” (la denumirea căruia am avut împreună un rol în
22 decembrie, încât sighetenii s-au supărat pe mine că i-am… trădat, titlul,
de drept, trebuia să continue ziarul dintre cele două războaie de la
Sighet!). Debutul în volum a venit abia în 1976, cu ”Cerb alb”, la editura
Albatros. Am câètigat, alături de gtefan Ioanid èi Marian Dopcea (prin
1996, Liviu Ioan Stoiciu îmi reproèa că i-am ”luat” premiul – el obìinându-
l în 1978!). În juriu erau gtefan Augustin Doinaè, Laurenìiu Ulici,
Ioanichie Olteanu, Gabriela Negreanu. (O întâmplare… hazlie: am mers la
Bucureèti pentru definitivarea volmului. Am dus, în semn de bunăcuviinìă
maramureèeană, niète castane. A doua zi, la întâlnire cu redactoarea cărìii,
Gabriela a venit atât de obosită, spunându-mi ce calvar a trăit în noaptea
aceea; pusese, neîncrestate, castanele la cuptor, urmând, bineînìeles, exploziile
de rigoare. Uitasem să-i spun cum se pun la foc. Dumnezeu să o ierte pe
Doamna care, în afară de poeme, ne-a lăsat èi cartea despre Paul Valery!).
Lansarea volumului a fost tot cu… explozii; la Baia Mare, Sighet èi Vièeu
de Sus, în prezentarea lui Laurenìiu Ulici (cu care mă întâlneam întâia
oară, deèi era maramureèean), a fost o Odisee întreagă: desfiinìări de
vitrine, alte piedici ”activiste” – pentru că eu reprodusesem pe afiè coperta
cu fotografie, precum èi antologia, de referinìă, scoasă de Domnia Voastră,
”Nord statornic” din 1972, cu pozele scriitorilor maramureèeni! Era voie
doar o singură fotografie, de tristă aducere aminte! Dar se pare că m-am
lungit…
A. C. – Născut fiind într-un sat maramureèean, pe Valea Izei, se prespune
că relaìia cu tradiìia populară, încă din copilărie, a fost puternică. În ce
fel consideri că folclorul èi-a pus amprenta asupra devenirii tale literare?
Dar poezia modernă, descoperită pe parcurs, cum ìi-a orientat èi modelat
profilul liric?
I. B. – M-am născut dintr-un ”neam cântăreì”, cum ar rosti Lucian Blaga.
Copil fiind, mă uitam la neamurile mele cum horesc èi joacă: ”Cât mă uit
în jos èi-n sus/ Neamuri ca a mele nu-s,/ Tăte mândre èi-mbrăcate/ gi la
lume lăudate”. Încă de licean eram èi eu nuntaè. Hoream èi jucam cu
verii mei (am avut 62 de veri primari! D-apoi de-ai doilea!). Neamul
Gâjenilor ”duceau” frumos nunta. gi erau înrudiìi cu Găvrilenii, Vlădeètii
(mama era Vlad), Peticenii etc. etc. Când, prin 1964, Ion Iuga a venit, un
semestru, până la licenìă, profesor în Săliètea de Sus, participam împreună
la câte 10-12 nunìi! Ce frumos era: veneam dimineaìa de la nuntă spre
ècoală, conduèi cu cetera, horind; ne salutau copiii èi intram direct la ore.
211
Folclorul maramureèean este de o frumuseìe poetică unică. Am început, ca

licean, să notez texte, obiceiuri, legende. Prin 1964-1965 stăteam în casa
bătrânească. Familia se mutase într-o casă ce o aveam lângă Gară, să-èi
păstreze braniètea èi pământul de acolo, altfel îl lua colectivul. Sora mea,
vreo 2 ani, a ìinut èezătoare, veneau vreo 15-20 de fete. Torceau, coseau,
horeau, făceau ”vrăji” să le vină feciori. Mai împrumutau cărìi pentru
acasă. Am cules multe hori de la ele. Întrumpticau versuri èi melodii care,
unele, deveneau èlagăre în sat. Mă mai întrebau èi pe mine, nu de puìine
ori. Alături de poezie, am considerat ca pe un dar trăirea în mediul
tradiìional, în atât de grăbita schimbare în vremurile din urmă.
În poezia pe care o scriam, am învăìat cum să nu scriu banal; câteodată,
chiar azi, simìind că expresia populară este mai potrivită, utilizez versuri
populare èi, la petreceri/întâlniri cu prietenii horim èi corindăm, chiar
frumos (cu Mihai Olos, cu, fie iertaìii Mihai Cupcea, Ilie Cămărăèan,
Mircea Hriècă, Vasile Avram, Vasile Sav…). Mă gândesc să realizez,
asemenea lui Lucian Blaga, un florilegiu de poezie populară din
Maramureè (cu traduceri în alte limbi). Mi-amintesc de poezia
românească/universală cu inspiraìie din miturile/legendele/tradiìiile
populare: de la ”Faust” al lui Gothe, până la ”Sburătorul” lui Heliade
Rădulescu, ”Luceafărul” lui Eminescu, ”După melci” de Barbu, ”Meèterul
Manole” de Blaga, dar èi Coèbuc, Sorescu, Ion Gheorghe…
Despre poezia modernă aè spune că am trecut, încă de pe când eram
student, din 1962, prin toate fazele. Unele erau simple exerciìii, dar am
făcut èi picto-poezie, dadaism, constructivism etc. Despre ”dodii” sau
poemele absurdului, ce să mai vorbim. Vă redau câteva versuri populare:
”Astă vară la Crăciun/ Mă suii într-un alun/ gi-o vinit omu/ A cui o fost
pomu/ gi mi-o dat cu-un putregai de piatră într-un picior/ De m-o durut
toată toamna urechea”, sau ”Frunză verde lapte acru/ Trec cătanele pe
ètrec,/ Îmbrăcaìi în ptelea goală/ gi cu mânurile-n jeburi”. Mai doriìi?
Consider că folclorul are de toate. Experienìele literare moderne, până èi
transmodernismul care se poartă azi de către unii, se pot imagina èi prin
cele, să zicem, ”populare”.
A. C. – Prin ce manifestări èi sub ce forme anii de ècoală au favorizat
afirmarea èi dezvoltarea aptitudinilor de creaìie originală?
I. B. - gcoala este ècoală. Un om ècolit înseamnă că posedă cunoètinìele
necesare, chiar minimal. gcoala elementară èi gcoala Pedagogică le-am
făcut oarecum politizate. Unii dintre profesori (mă gândesc la Irina Iuga,
de română, sau Teodor Pop, de istorie, la Săliètea de Sus; la Gheorghe
Chivu – caligrafie èi desen, Lucia Varhaniovschi – istorie, sau Niìescu –
logică, pedagogie la Sighet), încercau să ne elibereze de aceste ”daturi”, ne
recomandau èi ne ”dădeau” èi altceva în afară de manual. Însă, după
armata ”la zi” (2 ani, 1960-1962), am intrat la facultate, dând admitere în
212
haine militare, reuèind cu bursă în 1962 èi scăpând de trei luni de

”concentrare”.
La Facultate (Institutul Pedagogic de 3 ani) am avut cea mai relevantă
perioadă. Acolo, la Muzică, era student Ioan Alexandru; cu vreo 2 ani mai
mare era èi Gheorghe Pituì, aveam acelaèi dormitor la Cazarmă, al nostru
al balicilor de vreo 8 paturi, al lui, cu trecere printr-al nostru, de 3 sau 4
paturi. Împreună cu colegul Victor Ilie Cucu, ìigan din Banat, de vreo 35
de ani, care ètia èi limba lui, dar èi italiană, franceză, germană, engleză,
”fugeam” la Biblioteca Centrală Universitară de la cursurile de rusă,
socialism ètiinìific, pedagogie, ori èi de la unele seminarii ”neinteresante”,
mergeam dimineaìa, să prindem loc bun la Bibliotecă. La cenaclul
”Tribuna”, pe care-l frecventam cu timiditate, l-am înâlnit pe Ion Papuc
(prieten al noii generaìii poetice clujene care se afirma pe atunci). gi
astăzi am lista (de 3-4 pag.) de la Fondul secret, cu cotele, ce mi le-a
dat, ale cărìilor obìinute numai cu aprobare specială. Atunci am citit tot
ce se putea citi din literatura dintre cele două războaie. Citeam câte 5-6
cărìi, sau mai multe, în fiecare zi. Dacă ètiai cota, nu te mai întrebau de
aprobare!
A fost 1 an de foc. La sfârèitul primului an, deèi obìinusem cea mai mare
notă din anul I, tatăl meu, colectivist deja, mi-a spus că nu mai are cum să
mă ajute, să merg acasă (era post liber) èi să-mi fac meseria, să câètig pentru
a trăi. Cinci studenìi, cei cu note mai mari, toìi băieìi, ne-am retras la fără
frecvenìă. Prorectorul Prof. Nicolae Bot s-a uitat la noi cu mustrare, a spus că
ne ajută, că avem bursă, că… Noi, cei 5, adică eu, poetul mort de tânăr Valer
Hossu de la Gherla, Victor Ilie Cucu din Banat, unul Bojan de pe la Cojocna
èi Mircea Crièan din Cluj – fratele poetului Theodor Crièan care lucra la un
ziar din Oradea (”Crièana”), toìi ne-am retras, promiìându-ne să revenim, după
un an, la Universitatea din Cluj, de 5 ani. (Scrisesem un fel de terìină despre
”Sorbona”, cum era numit Institutul din spatele Teatrului Naìional: ”Printre
boltiri de arcuri triumfale/ Văd turnurile vechii Catedrale/ Ca două braìe
blestemând Sorbona”). De la Institut au reuèit să intre la Universitate doar
Ioan Alexandru èi Gheorghe Pituì, plecând apoi la Bucureèti. Gheorghe Pituì
m-a testat, auzind că scriu poezii. Eu nu ètiam prea multe despre el, dar
mi-am adus caietul (cel ”de curat”), cu poezii vechi èi noi. M-a criticat, m-
a lăudat unde i se părea bine, mi-a spus că poezia nu se scrie
versificând…, trebuie idee, trebuie har, trebuie…
A. C. – Traseul studiilor tale a inclus oraèele Sighetu Marmaìiei, Cluj èi
Bucureèti. Ce atmosferă literară ai respirat la vremea aceea în fiecare
din ele?
I. B. – La Sighet nu ètiam, nici nu aveam de unde, că profesorul Gheorghe
Chivu era èi poet èi câètigase, prin 1945 (?), premiul cu volumul ”Zumbe”,
că era printre poeìii ”damnaìi”, cu Tonegaru. Nu ètiam de ostracizarea din
”Viaìa Românească”, prin 1952, care i-a schimbat destinul, venind la
213
Sighet. Revelaìia mea a venit doar mai târziu, când am citit în ”Tribuna”
poezia sa ”Ecce Homo”, dar nu i-am mărturisit că èi eu încerc să scriu.
Sighetul, în vremea mea de imberb èi tânăr nu a avut decât tangenìial
influenìă în privinìa scrisului. Un prieten mai în vârstă, întâlnindu-mă des
la bibliotecă, mi-a recomandat să citesc Balzac, în întregime. Am reuèit, pe
atunci èi ne întâlneam să discutăm. Era din gieu, Dunca, iar, peste ani, când
lansam ”Cerb alb” la Sighet, el a venit èi mi-a dăruit o carte de a mea,
legată frumos. Ce surpriză! Se bucura sincer de reuèita mea.
La Cluj, cum am mai spus, formarea/deformarea mea a fost esenìială.
Acolo, prin anii ’62-’63, dar èi mai apoi, m-am învăìat cum ”nu” trebuie
să scriu. Vroiam să aduc ceva prin versul meu, printr-o tehnică a
simplităìii (nu a simplismului!) expresiei. Metafora înseamnă poemul în
întregimea sa, metonimia îi dă viaìă etc., totul ca o (re)întregire a
Existenìei, a Fiinìării prin/pentru Sine.
Era, prin vremea aceea, Profesorul Leon Baconsky, fratele poetului. Era
profesor de Estetică. Ne citea încercările noastre. Ne sugera încercări întru
expresivitate. Noi discutam/disputam èi a rosti èi decuprinde cuvântul
”frumos”. Trebuia să nu îl demonetizăm. Aduceam ca argumente versuri
populare: ”Nu-i frumos cine se ìine,/I frumos cui îi stă bine”. Era o
atmosferă de cenacluri, bibliotecă, teatru, operă, concerte – dar èi cafenele:
”Sahara”, ”Arizona”, ”Trei păduchi”, ”Texas”, ”Chios” etc.
La Bucureèti stăteam câteva zile. Eram student FF, la Universitate, prin
1972-1974. Dormeam pe unde puteam, ba la cămin, dacă era loc, sau la
poetul Ion Iuga la Cinematograful ”Viitorul” de pe Eminescu, la ”Capitol”,
sau la el acasă. Prin Ion Iuga am cunoscut mulìi scriitori din Bucureèti,
de la Mircea Ciobanu, Mircea Micu, Romulus Vulpescu, Gabriel Iuga, până
la cei mai tineri pe atunci. Nu am fost prezent la ”spectacolul” de la Casa
Scriitorilor când Ion Iuga i-a tăiat cravata lui Jebeleanu, nici la greva
foamei de la sediul Uniunii Scriitorilor de lângă Ambasada Uniunii
Sovietice. Prin vremea aceea, dar èi mai târziu, după 1980, frecventam
”boema/rezistenìa” nivelării culturale. Am èi stat la masă cu Marin Preda,
cu Fănuè Neagu, am fost acasă la Nichita Stănescu. Ne-a părut rău că,
prin 1980, când a venit în Maramureè èi a citit 14 poeme din ciclul
”Toma Necredinciosul”, în casa poetei èi profesoarei Ileana Zubaècu-
Cristescu, la Sighet, am vrut, cu Mihai Olos, să le luăm èi să le publicăm
în Maramureè. Ne-a refuzat Teodora, ea era regina Bizanìului
nichitastănescian. Nu le-am văzut tipărite; atunci erau un întreg, la fel ca
èi ”11 elegii”; probabil au fost risipite prin publicaìii separate èi astfel èi-
au pierdut din relevanìa întregului ciclu… Într-un an (1982?) am fost cu
Mihai Olos să ducem vin de Paèti prietenilor din Bucureèti, Nichita
Stănescu, Gheorghe Pituì, Mircea Micu, dar la Casa Scriitorilor au fost mai
mulìi prieteni. Nichita mi-a făcut pe loc un lung poem, un ”dicteu” cum
avea obiceiul. Nu am notat-o, stăteam uimit în picioare, tresăream la
214
fiecare cuvânt, atingere la Terra Bogdana, la Iuga èi Bogdan. O poemă

rămasă èi astăzi doar între coloanele sălii de la Casa Scriitorilor.
Dar să răspund mai direct. Erau vremuri în care încercam, fiecare, să ne
salvăm spiritul. Aveam totdeauna bucuria re/întâlnirii. Parcă respiram
acelaèi aer, aceeaèi dorinìă. Aveam, ceea ce pare că èi astăzi mai putem
să avem: tristeìe èi bucurie. Puteam plânge cu frică. Azi doar putem râde.
Fără frică. Ca èi cum am rosti: ”Râde/ Într-un dinte”, sau ”Râde râsu,/Vai de
dânsu,/ Nu ètie că el e râsu”.
La întrebare termin răspunsul. Mi-am adus aminte de prima carte a lui
Ioan Alexandru, ”Cum să vă spun”, eu parafrazez ”Ce să mai spun?” Nu-i
totul, èi nici netotul de mine nu le poate concentra pe toate. Rămâne doar
întrebarea (retorică?) ”Cine sunt? De fapt sunt eu, sau un alt spirit care îmi
locuieète trupul de lut?” gi nu mă scap să nu citez o hore, ascultată în
Turì, cu Nichita Stănescu, Gheorghe Pituì, Mihai Olos, George Vulturescu
èi alìii: ”Eu de lume nu-s demultu/ Numai de când o făcutu”. Din
tătărămni. Prin strămoèii strămoèilor noètri.
A. C. – Ce prietenii literare ai legat de-a lungul timpului èi cum ìi-au
marcat ele evoluìia propriilor preocupări de creaìie? Mai consideri ca pe
vremuri că Baia Mare are o ”ècoală de poezie” (nu doar de pictură)
sau, după aprecierea criticului Cornel Ungureanu, că există aici ”o
redutabilă comunitate de poeìi”?
I. B. – Timpul se măsoară în trăiri, cele adevărate/neadevărate, false ori, cu
alt nume, prefăcute/preafăcute. Depinde de fiecare dintre noi.
Prin anii 1965 a venit la Săliètea de Sus Mihai Olos. Auzise de mine.
Locuiam în casa bătrânească. A fost o noapte de poezie èi hori. Atâta de
mândre! El venea din ”capitala” judeìului. Eu eram doar ”dascălul” de la
ìară. M-a bucurat mult èi, când am publicat revista ”Semnal”, mi-a dat
material de câteva pagini. Aèa cum ”cronicarul” sportiv Ioan P. Pop ne-a
dăruit toată hârtia pentru primul număr, din 1969, al revistei ”Semnal” (60
pagini èapirografiate/ 1000 de exemplare) èi ne-a arătat Planetariul pe la
ora 1 din noapte. Câte frumoase amintiri. Erau ani tineri, frumoèi. Cu
fratele meu de cruce Simion guètic, care lucra la Rozavlea, purtam
discuìii/corespondenìă despre cărìile/revistele literare ale anilor aceia,
veneam împreună la cenaclul ”Nord” (cu trenul, pe la Dej), odată am citit
”poeme comune”, scrise împreună… iin minte èi acum o vizită, în 1968,
de Crăciun. El a venit să colinde la Săliètea, eu am mers a treia zi de
Crăciun la Rozavlea. Eram singur cu èoferul în autobuzul de ora 8. După
podul de peste Iza, la intrarea în Rozavlea ne-au ieèit în faìa autobuzului
”dracii” de la Viflaim. Ne-au coborât din autobuz èi l-au ”măcelărit”. Era
ca revolta împotriva maèinilor din Anglia de acum câteva secole. Pe
atunci se dăduse în judeì èi în ìară interdicìie pentru colindul de
Crăciun, pentru ”Viflaim”. Anul următor, în 1969, s-a înfiinìat pentru prima
dată – prin Nicoară Timiè, un luptătot pentru tradiìie – ”Festivalul
215
obiceiurilor laice de iarnă” la Baia Mare, mutat apoi la Sighet. De atunci

era liber èi ”Viflaimul”, precum èi colindatul. N-aè vrea să insist, dar aduc
aminte un episod de la Sighet, când èeful cu propaganda, controla alaiul;
nu lăsa să defileze Craii, Îngerii, Maria, ci numai dracii (măètile). Pătru
Godja, marele meèter de porìi, hâtru cum este a zis: ”Măi, aieètia nu lasă
Îngerii, Maica Domnului, Craii să defileze! Comuniètii-s cu Dracu!”. Totuèi,
prin 1988, când a venit la Festival Adrian Păunescu èi a văzut cum se
”epurează” îngerii, a intervenit èi cele câteva ”Viflaim-uri” au defilat cu
toate personajele.
Am cam deviat de la întrebare. Dar vreau să răspund, totuèi. gtii de ce am
realizat eu nu tu ”Caietele Măiastra”? Nu mai erau bani la Creaìie èi a
devenit sarcină de serviciu. Oricum, după ”Nord statornic” din 1972,
”Caietele Măiastra” au fost de referinìă în presa literară naìională èi se
vorbea, ca èi astăzi, despre ”gcoala de poezie din Maramureè”. Are dreptate
Cornel Ungureanu, spunea acest lucru èi prin 1977, menìionând èi cartea
mea ”Cerb alb”, dorind, de pe atunci, să realizeze o ”geografie literară”.
Printre prieteniile literare, fie mai în vârstă sau mai tineri decât mine, fie
mai aproape sau nu de ”exerciìiile” mele poetice, aè spune că toìi, în
vremuri mai apropiate sau mai îndepărtate, aveam acea ardoare de
afirmare prin cuvânt/fapte. Era èi este loc pentru toìi în literatură, fiecare,
prin vocea sa, conturând un ”spaìiu posibil”, cum aè parafraza cartea mea
din 2002. Îmi amintesc de majoritatea scriitorilor din Maramureè, cu care
mă bucuram să mă întâlnesc (lista ar fi prea lungă, iar unii deja ne
privesc din înălìimile celeste); de echinoxiètii (eu nu eram la Cluj în
vremea primelor numere) Ioan Moldovan, Mircea Petean, Aurel Pantea, de
Ion Mureèan (care a luat premiul ”Măiastra” la Cicârlău, iar eu èi Mihai
Olos fiind incomozi pentru secretăraèul adjunct de partid de acolo, venind,
pe jos, noaptea, până la Baia Mare!). Trebuie să amintesc toìi scriitorii
care au răspuns invitaìiilor noastre la întâlniri cu reviste literare sau
Întrunirile ”Măiastra”? De la Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Nichita
Stănescu, Gheorghe Pituì, Ion Gheorghe, Augustin Buzura, Laurenìiu Ulici,
Horia Bădescu, Angela Marinescu, Ioan Flora, Matei Vièniec, Sorin Titel,
Ion Mureèan, Radu Săplăcan, Adrian alui Gheorghe etc. etc., până la
maramureèenii stabiliìi prin alte părìi: Ion Iuga, George Boitor, Ion
Zubaècu, A. I. Brumaru, aèa cum, mai nou, ne onorează Ioan Groèan, Ioan
Es. Pop, Vasile Gogea etc. Ar fi o listă prea lungă să-i amintesc pe toìi
cei cu care, într-un fel sau altul, ne-am încrucièat drumurile/destinele. Însă
nu uit că, în Maramureè, au fost èi mai sunt scriitori care au sprijinit/au
participat cu drag la manifestările organizate sau sprijinite de noi.
A. C. – Stabilit la Baia Mare, cum ai suportat perioada în care
Maramureèul nu avea o revistă de cultură? Dar după aceea, ìinând
seama că te-ai implicat în editarea unor publicaìii, având chiar editură
proprie?
216
I. B. – Circula pe vremuri o anecdotă. Un străin îl întreabă pe un păcurar

de ce poartă, vara, pe căldură mare, cojocul cel gros; acesta îi răspunde: ”-
Ce să faci, Domnule? Asta-i situaìia!”. Cam aèa eram nu numai eu, ci èi
alìii (îmi amintesc de luptele duse de unicul ziar de pe atunci de a
scoate suplimentul literar èi artistic ”Maramureèul”, de revista ”Nord” a
studenìilor, de revistele liceenilor ”Speranìa” èi ”Freamăt”). Eu mă luptam
să realizez, la Săliètea de Sus, revista ”Semnal” care a obìinut premiul II
pe ìară în 1971 (îmi amintesc de un inspector filolog de la Învăìământ,
nu-i rostesc numele, deèi eram un fel de prietenari, mi-a cenzurat cele mai
bune poezii ale copiilor, eu neìinând seamă de aceasta, dar obìinând
aprobarea de la cenzorul Chifor, fie iertat; era mai puìin ”îndoctrinat”).
Venit în Baia Mare, la Casa Creaìiei Populare, în 1970, am încercat èi am
èi scos, èapirografiate pe unde puteam, ”Lucrările cenaclului Nord”/cu
menìiunea dictată de cenzură ”uz intern”, sau, în timp, numeroase pliante
pentru Festivalurile de poezie cu greu aprobate să se ìină (ex.: Festivalul
cenaclurilor săteèti ”Vasile Lucaciu” de la Cicârlău, devenit naìional èi
internaìional - la aprobarea obìinută cu greu la Ministerul Culturii èi
Educaìiei…, mă întreabă acel èef: ”Cine a fost èi Vasile Lucaciu acesta?”.
I-am ìinut o teorie de o jumătate de ceas, dar despre Vasile Lucaciu s-a
scris prima dată în ”Scânteia” prin noiembrie 1978! -; Festivalul-recital de
poezie ”Andrei Mureèanu”, Vièeu de Sus; ”Colocvii de critică literară”,
Borèa, patronat, ca èi la Sighet, de Laurenìiu Ulici); dar èi pliante la
întâlniri literare cu revistele ”Viaìa Românească”, ”Astra”, ”Luceafărul”, cu
editura Academiei, la cartea lui Marin Cârciumaru despre picturile rupestre
de la Cuciulat, la descoperirea cărora a fost prezentă èi nevastă-mea,
Georgeta (neaprobat!); sau diverse pliante cu lucrări ale copiilor membri ai
cenaclului literar ”Lira” pe care îl înfiinìasem în 1970 èi a durat până
prin 1984. Eu, ca èi alìii, devenisem incomod prin tenacitatea cu care
încercam să fac tipărituri, sau să facilitez colaborări ale scriitorilor
maramureèeni în unele dintre revistele vremii. (De vreo 3 ori mi s-a
”desfiinìat” postul de la Casa Creaìiei!). Nu mai vorbesc despre
”Calendarul Maramureèului”, alcătuit împreună cu Mihai Olos èi
Nicoară Timiè; a fost o odisee; de la Cultură èi cenzură s-au scos
descântecele, bocetele, cuvintele Crăciun, Doamne, Maica Sfântă etc. ; dar se
puneau vizele E èi T doar pe copertă èi eu, care făcusem 6 luni de
tipografie în 2 schimburi, le-am reintrodus; ieèind de sub tipar, s-au ”crucit”
toìi partinicii (dau un exemplu dintr-un descântec, cum îl ”autocenzuram: în
loc de ”Descântecul de la mine/ Leacul de la Dumnezeu” am convenit, cu
Mihai Olos, să fie ultimul vers ”Leacul nu fie-al meu”!), pusesem la cei
trecuìi în eternitate cruci – cât au mai èters studenìii cele peste 60.000 de
cruci!. S-a hotărât retopirea, dar, spre norocul nostru, a apărut în ”Scânteia”, prin
octombrie, un articol laudativ. Eu, totuèi, nu am scăpat fără retrogradare.
217
După 1989, în 1990, am realizat, singur, ”cearceaful” ”Măiastra”, revistă

tipărită în 20 de mii exemplare èi având profit 7000 de lei după vânzare
(bani însuèiìi, fiindcă era singurul care avea acces la contul Asociaìiei, de
un prieten, finul nănaèului, care a falimentat, pe atunci, vreo 2-3 ziare. Era,
într-un fel, ”vânzare de frate”; azi nici nu-mi place să-mi amintesc cum au
distrus èi revista ”Măiastra”, bine primită în cercurile èi revistele literare
de pe atunci!). Am înfiinìat èi editura ”Cybela”, cu marcă înregistrată la
OSIM, chiar am tipărit, prin Centrul Creaìiei sau în regie proprie, câteva
cărìi premiate la Festivalurile de poezie din Maramureè: Nicolae Scheianu,
Vasile Muste, Ioan Romeo Roèiianu, Vasile Dragoè, Mihaela Olteanu,
Claudia Tomescu, gtefan Marinca. Dar èi de alìi autori. Neavând tipografie,
editura merge greu. Am înfiinìat, în 2002,revista ”Memoria ethnologica”
(am fost coordonator la numerele 1-16; pe 4 pagini o citează Alex
gtefănescu în a sa Istorie a Literaturii; este semnalată de asemenea èi în
”Dicìionarul general al Literaturii române”, ca să nu mai vorbim de
numeroasele cronici laudative din presa literară èi cea de specialitate). Din
2005 am reluat ”Calendarul Maramureèului”, din care au apărut 11
numere. Acum pregătesc nr. 12, număr dedicat, în special, cusăturilor èi
ìesăturilor èi solicit, ca întotdeauna, colaborări literare, dar èi
cercetări/culegeri de folclor.
Astăzi mă bucur, aèa cum èi când am semnalat la primul număr, de
apariìia numărului 110 al revistei ”Nord literar”, deja o revistă impusă pe
plan naìional. Mulìumesc redacìiei că mi-au solicitat poeme în câteva
numere, nu mă prea înghesui pentru că sunt numeroèi cei care doresc să
fie publicaìi. Există, în timp, èi un fel de decenìă…
A. C. – În ultimii ani ai publicat mai frecvent, inclusiv volume èi antologii
de poeme originale. De scris ai scris continuu sau te-ai rezervat pentru
vârsta împlinirilor târzii?
I. B. – Nu m-am păstrat pentru ”antologii târzii”. Nu că nu-mi cereau
colaborare unele reviste, nici eu nu mă prea îmbiam. gtiam/ètiu că èi azi
”se marèează”, ca la partide, pe grupare/”gaècă”. Eu eram/ sunt
independent, dar dependent doar de mine însumi, de slăbiciunea/puterea de
a depinde doar de trăirea mea, personalizată/personalizantă prin sine. Prin
”serul”= stirpea din care m-am născut èi format. În unele poeme mă
”prefac” a fi eu însumi. Le scriu cu un fel de ”intenìie”, nu numai de
”afirmare”, ci dintr-o conètiinìă a Maramureèului, unde ”s-a scris prima
dată Biblia în româneète”, cum rostea, cu rost, Nicolae Iorga, chiar dacă
noi avem unele obiecìii privind influenìa exclusiv husită ètiind că
Metodiu èi Chiril erau meglenoromâni din Grămuètea sudului munìilor
Balcani, dar èi că, pe atunci, slavona, alături de greacă èi latină, era admisă
ca limbă liturgică. Daco-româna, nu. Atunci au înfiinìat alfabetul numit
”chirilic”, pe care èi românii èi slavii l-au acceptat. Abia pe la jumătatea
sec. XIX noi am trecut la alfabetul latin! gi ce-i cu asta, când èi în
218
chirilică, èi în litere latine cuvintele erau la fel de frumoase! Cât ne-am

bucurat, împreună cu Petru Codrea èi Corneliu Oneì, de apariìia cu
caractere latine a revistei ”Literatura èi Arta” de la Chièinău, la care
Biblioteca judeìeană era abonată! Era un miracol pentru noi. Începuserăm,
prin toamna anului 1989, să adunăm cărìi pentru Basarabia. Aveam
donaìii, nu toate erau ceea ce era necesar, ne-a chemat Securitatea pe care
i-am lămurit să doneze èi ei câte o carte-două valoroase, ne chema èi ex-
ul/ix-ul cu propaganda de atunci (deèi mi-e prietenar) èi ne ”recita”, prin
18 decembrie 1989, că românii din Basarabia au librărire românească la…
Odesa. I-am răspuns, ca un supus obraznic celui suspus încă pentru câteva
zile că ”dacă la Timièoara s-a lăsat cu sânge, sângele cu sânge se spală!”.
Aveam èi martor, nu-i spun numele. Dar, atunci, aveam dreptate.
Revin la întrebare. Din cauze financiare, a doua carte ”Mileniu provizoriu”
(1996, după ”Cerb alb”, 1976) a apărut, să parafrazez?, ”după 20 de ani”.
Cea mai mare parte a poemelor au făcut parte din volumul prezentat la
concursul ed. ”Albatros”. Între anii 1968-1976 a fost perioada mea cea mai
relevantă întru creaìie; căutam să aduc ceva nou în literatura română,
căutam să fiu considerat alături de marile voci poetice ale deceniilor 7-8,
voiam ca èi din Maramureè să fie cineva alături de domniile lor…
Împlinirile de azi, de ieri, de mâine – depind doar de sinele fiecăruia. Eu
nu am urmărit ”mărirea” neapărat. Am dorit doar să încerc să fiu ”însumi
eu” (aèa zicea èi Ciclopul odiseic?). Cât am reuèit, cât nu, Cel de Sus vine
să discearnă. Cu bune, cu rele, cu realizări èi nereuèite, sper că destinul
meu se va împlini, ca al tuturor, prin trecerea din ziua albă în cea neagră.
Cât trăim, sper că toarcem toìi din acel caier alb al vieìii. Ca un dat care
ni se dăruie fără preget èi părtinire.
A. C. – Ai trăit ”în miezul unui ev aprins”, după expresia poetului Labiè
èi ai intrat vertiginos în tranziìia spre era globalizării. Simìi că ai
depăèit sentimentul provinciei èi izolării de lumea literară sau nu ai avut
niciodată acest complex?
I. B. – Să analizăm conceptul de ”provincie”. Când veneau marii/micii
scriitori din Bucureèti, noi, împreună cu Mihai Olos sau Mihai Cupcea, îi
întrebam care este cea mai mare Provincie a României. Le răspundeam tot
noi: Bucureèti. Maramureèul, fiind în centrul geometric/geografic al Europei,
noi spuneam că suntem în Centru (vz. èi ”Drumul spre Centru” de Mircea
Eliade!), nu provinciali. Ei luau spuma de pe lapte, acolo erau fondurile;
noi trăiam ca la noi, dar nu eram mai puìin egali. gi èi spuneam, în
vremurile de atunci, că renaèterea României va veni din Maramureè, cum
spunea Ioan Alexandru, parafrazându-l pe Nicolae Iorga:”Renaèterea unui
popor poate veni dintr-un sat. Dar Maramureèul nu este un sat…”.
Astăzi îmi pare că trăim într-un ev mai aprins decât pe vremea
”sinucisului” mare poet Nicolae Labiè. Tranziìie perpetuată decenii de-a
rândul, globalizarea/ mondializarea actuală ne trimit la
219
cunoaèterea/reconsiderarea faptului mereu actualizant: ”Cine suntem? Ce

vrem să fim?”.
Tradiìia culturii culte/populare ne îndeamnă să fim cum suntem, cu
valorile èi carenìele noastre. Important este că suntem o voce distinctă,
alături de toate glasurile lumii. Dacă mă gândesc la Dumitru Fărcaè, la
Gheorghe Zamfir, Fraìii Petreuè, la Ion Bocèa, la Grigore Leèe – dar èi la
Maria Tănase etc. etc, la Căluèul/Căluèarii, Grupul Iza, la horile èi jocul de
Maramureè/Oaè/Someè/Mureè/Bucovina, Junii Braèovului/Sibiului etc. etc.,
dar èi la vasul din epoci demult apuse ”Hora de la Frumuèica”, la
Tăbliìele de la Tărtăria, la Sfinxul din Bucegi sau de pe Sărmătieè - să
mai enumăr??; dar èi la Ion Heliade Rădulescu, Eminescu, Blaga, Barbu,
Stănescu, Sorescu, Alexandru, Ion Gheorghe, , Brâncuèi, Grigorescu,
Celibidache…; èi la Voroneì, Bârsana, Săpânìa, Deseèti, Săliètea de Sus,
Rogoz… Cum să nu ne izolăm, astăzi, de aproape tot ce se poartă ca
dihonie între oameni/personulităìi mari ale zilei? Cred că mulìi au
devenit ”corespondenìi” la, cum numeam noi pe vremuri ”radio baba”. Un
fel de a fi, a se ”descurca”/fura/influenìa etc. Chiar èi în literatură se
observă ”gaèca”/”partidul”, numite grupare sau altfel, promovează doar pe
”ai lor”. Buni/răi – sunt ”ai noètri”. Este greu, foarte greu când ”micul” se
dă ”mare”. Este ca într-o strigătură, cam licenìioasă de altfel, spusă de un
prieten: ”gede hâda-n vârvu èurii/ gi gândeète că-i frumoasă”.
Să vorbim însă de complex. gi în literatură èi în comerì, toìi pare că au
complexe. Până èi ”complexul turistic X”. Complexăm, multicomplexăm, ne
catalogăm/ne înregistrăm/ne întabulăm/ne obstinăm să cuprindem un
teritoriu (chiar literar!), suntem 60-70-80-90-cièti, 2-3000 – ièti. Marcăm,
topo, toposul literar în care existăm (dar prin care nu ne câètigăm
existenìa!). Este un fel de a uèura modalitatea criticii literare de a ne
”pune” într-un context plauzibil/descifrabil de ”pretenìiile”/periìiile fiecăruia.
Însă valoarea nu are nevoie de ”cièti”/”ièti” – un fel de cistită
cinstită/necinstită. Oricum, nu suntem, fiecare, decât ceea ce èi cât suntem.
La vârsta mea de 30 de ani până la sută, nu mai am decât complexul
tinereìii: ”Când eram eu tânăr prunc/Aveam glasu ca de cuc/ gi umbletu
ca de lup;/ Da de când am bătrânit/Dat-am glasu cucului/gi umbleta
lupului”. Mai sper cu disperare, cum ziceam cândva într-un poem, în ziua
de azi, în ceea ce, în autografele date pe volumul ”Cerb alb” prin 1976
(”multă vreme a trecut”!), scriam credinìa mea ”întru Bine, Adevăr èi
Frumos în lume”. Dea Domnul Dumnezeu să vină èi vremea aceea, peste
aceste vremelnice timpuri pe care le trăim.
Baia Mare, 2012
220
Remember
vreme
acum e decembrie de siguranĠă a nefiinĠei

în această lună a plecat în
eternitate acum mă uit la lume
Nichita Stănescu o
este lumea cea din afară
de când trupul său nu mai este
a rămas doar stare a poemului ? cum este
o deschidere înspre ceea ce lumea cea din lăuntru ?
cu adevărat mai suntem
? ce este ?
azi
lumea se agită se grăbeúte ? de ce suntem în stare ?
păzită de armii aducătoare de decembrie 2007
pace veúnică
Despre starea NICHITA STĂNESCU a poeziei

- Întâlnire ipotetică úi reală -
Nu-l văzusem. Îl doar útiam. Era “starea poeziei”. O stare poetică, părându-mi-
se, ca úi azi, că Poetul este o stare de spirit, o nouă străveche modalitate de a fi.
Prin 1976, toamna, câútigasem premiul de debut la editura “Albatros” cu o carte pe
care, apoi, am numit-o “Cerb alb”, asemeni unei posibile iluzii, însă abia, în timp,
am citit un basm slovac (“slo-valach”?!!) despre această fiinĠă, asemeni cu cerbul cu
stea în frunte din “Harap Alb” sau colindele Cerbului minunat atât de des întâlnite
la românimea central europeană. Cerbul alb era o aderenĠă la vis, la ireal, sau, cum
spunea Blaga: “mai verosimil decât adevărul/ e câteodată un vis”.
Eram îngrijorat. Mă temeam de fiecare cuvânt, de mine însumi, de tot ce ar fi
putut să însemne “ieúirea” mea în lume. ùtiam úi spusele lui Moú Pop (prof.
ethnolog Mihai Pop) úi, apoi, ale lui LaurenĠiu Ulici – că maramureúenii “se
tem” de perfecĠiunea folclorului lor, a poeziilor/horilor spuse de moúii úi
strămoúii lor, de neamurile lor. Poezii de o discretă úi “obraznică” (ca să nu
spun ironică) privire asupra lumii: “Doamne, nu mă bate tare/ Că úi eu-s a
dumnitale,/ Doamne, nu mă bate rău/ Că úi eu-s copilu tău”. Hori spuse ori
horite, pe care nu le puteam depăúi pentru că totul era “spus”.
Citeam din Nichita Stănescu. A fost singura carte pe care am luat-o pe trenul ce
ajungea pe parcursul unei zile la Bucureúti. Mai erau úi alĠi poeĠi pentru
“confruntare”, cărora nu le-am luat cărĠile cu mine (de la Ioan Alexandru,
Gheorghe PituĠ, Marin Sorescu, Gelu Naum, Mihai Ursachi, Ion Gheorghe -
lista putând continua). Nichita mi se părea, atunci, ca úi acum, că reuúea să
transmită fiorul poeziei. Trăirea, starea, cea de graĠie, de pe când lumea “gândea
221
în basme úi vorbea în poezii”. Volumul meu se numea “Sfârúit de mileniu”. Mă

îndoiam “de mine până la pământ”, vorba lui Marin Sorescu. Multe din
“însăilările” mele mi se păreau minore, nu le puteam schimba, trebuia să aútept
“harul” pentru a rescrie poemul. Eram în starea de negare a tot ceea ce am scris.
Apoi, ca să mă ogoi, citeam din “Starea poeziei”, abia apărută. Citeam úi mă
contraziceam cu mine însumi. ùi cu Poetul. La un moment dat am închis cartea
lui Nichita úi úi poemele mele le-am lăsat să meargă singure prin lume. Nici
astăzi nu útiu cu ce úansă. Păream a fi din generaĠia poeĠilor “damnaĠi” (cum
erau Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Gheorghe Chivu...).
Pe atunci am avut întâlnirea “faĠă în faĠă” cu spiritul lui Nichita Stănescu.
Deasupra tuturor lucrurilor, mi-a dat încredere în ce am scris/gândit/imaginat,
pentru că, de fapt, am înĠeles, abia atunci, că nu poemul de cuvinte este
important, ci starea. (Cu volumul meu de atunci s-au întâmplat lucruri ciudate.
Redactor de carte era Gabriela Negreanu. Eu dusesem în Bucureúti niúte
castane, un fel de “ce atenĠie să-i fac”. Le-a pus în cuptor, nu le-a crăpat jdeauca
– coaja -, au început să “puúte” în cuptor. A doua zi, definitivând volumul, a
venit atât de obosită încât eu devenisem sceptic că îmi va mai lectura volumul
premiat. Erau acolo poeme care au fost foarte drastic cenzurate, nepublicabile
atunci, pe care, abia în 1996 le-am cuprins, neschimbate, în volumul “Mileniu
provizoriu”, volum care a fost nominalizat, într-o anchetă, printre cele 160 de
cărĠi ale deceniului zece!). Mai adaug aici faptul că volumul “Cerb alb” a fost
lansat, în prezentarea lui LaurenĠiu Ulici, în Maramureú, pe la mijlocul lui
februarie 1977, eu, fiind un individ incomod, rămas la fel úi astăzi, s-au
desfiinĠat vitrinele cu cartea de la librăriile din Baia Mare úi Sighet, dar nu úi de
la Viúeu unde nu útiau că mergem, iar apoi a venit marele cutremur din martie.
Doar Liviu Ioan Stoiciu a rămas gelos că i-am “suflat” premiul la “Albatros” pe
1976! Eu nu útiam de ce úi cum.
Nichita Stănescu, prin poemele Domniei Sale, mi-a dat atunci încredere în ceea
ce scriam. În vremea aceea nu prea mergeam la Bucureúti, numită de noi “cea
mai mare provincie a României” atunci când bucureútenii ne spuneau
provinciali. Nu-l cunoscusem pe Nichita. Abia în 1980 l-am cunoscut, atunci
când a venit în Maramureú cu un grup de poeĠi de la “ViaĠa Românească”:
Gheorghe PituĠ, Ion Iuga, Petre Got. Au sosit dimineaĠa, cu trenul. Împreună cu
Mihai Olos, prin AsociaĠia “Măiastra”, s-au organizat întâlniri la Satu Mare, cu
prietenii poeĠi de acolo, la TurĠ, Apa, Finteuúu Mare, Baia Mare, Săliútea de Sus
(unde Nichita Stănescu a Ġinut o lecĠie de poezie), Bogdan Vodă. Eu am luat de
la fiecare poezii inedite pentru a scoate un pliant “ViaĠa Românească – Măiastra
- Maramureú”. Comitetul de cultură de atunci n-a vrut să-l publice, am reuúit
prin Clubul Tineretului úi, la întâlnirea cu úefii de partid din Maramureú,
preúedintele culturii s-a scuzat că timpul a fost scurt pentru a tipări un pliant.
Însă pliantul era gata, Gheorghe PituĠ, care nu útia cum s-a luptat pentru tipărire,
chiar arătându-l. “Partinicii” au rămas consternaĠi, fiind învăĠaĠi să nu treacă
nimic fără ca ei să útie (am simĠit după aceea “consternarea” lor!!).
222
Zilele de 21-26 martie 1980 au fost adevărate “Sărbători literare” - cum se úi

întitulaseră aceste întâlniri. Nichita era într-o stare de zile mari: spunea că a mai
fost o singură dată în Maramureú, când era licean, într-o excursie, iar acum face
a doua descălecare. Totul era fantastic. FiinĠa noastră nu mai exista decât prin
poezie úi prin hori. La TurĠ, după întâlnirea cu oúenii, a venit un Ġăran hâtru, de
statură potrivită, iute, subĠirel (“SubĠirelu-s, subĠirel/ C-am mâncat carne de
miel”), Vasile Fabian, cam de 55 de ani úi ne-a horit:
Eu de lume nu-s demultu
Numa de când o făcutu.
După lume m-am lăsat
Nelăut úi neútimbat
ùi úi ca un porc de gras
ùi de roúu la obraz.
“Pelerinajul” poetic a fost totdeauna însoĠit de hori úi poezii. Un adevărat festin.
La Casa memorială Vasile Lucaciu din Apa, apoi la coriútii din Finteuúu Mare
cu oameni atât de inimoúi. Stindardul era bucuria metaforei. Fiecare simĠea că
trece prin lume Poetul, care este
“în lume stea de veghe
în clipe de grea cumpănă venind
precum o flacără fără de seamăn
să lumineze inimă úi gând
în casa lumii aripa-i semeaĠă

zvoneúte zborul nalt úi pur de mâine
iar dacă din pământ îúi face strâmtă casă
de veghe steaua lui de-a pururea rămâne”.
Împreună cu Mihai Olos úi alĠi prieteni, poeĠi úi pictori din Maramureú,
încercam – aúa cum am făcut úi facem mereu – să întâlnim marile spirite cu
realitatea virtuală a Maramureúului, cu oamenii vii, mereu conútienĠi de starea
cosmică a lumii úi credinĠei. Să poată să aibă încredere în ceea ce fac, să “vadă”
modul ideal prin care lumea există în realul său ca dat al FiinĠei (astfel au
“călătorit” prin spaĠiul maramureúean Ioan Alexandru, Marin Sorescu,
Gheorghe PituĠ, Ion Iuga, Constantin Noica, Ion D. Sârbu, Nicolae Steinhardt,
LaurenĠiu Ulici, Augustin Buzura, Ion Mureúan, Ana Blandiana, Ion Gheorghe,
Radu Săplăcan, Vasile Sav, George Boitor, Mihai Ursachi, Adrian Alui
Gheorghe, Ioan Flora, Angela Marinescu – úi câĠi alĠi prieteni úi truditori întru
spiritualitatea românească).
Într-o seară, la Sighet, în casa poetei úi profesoarei Ileana Zubaúcu, Dora
Stănescu ne-a citit “14 elegii pentru Toma Necredinciosul” (n-am văzut
publicate aceste poeme, noi am vrut să le publicăm în Maramureú, însă Poetul
ne-a spus că ni le va da mai târziu, mai trebuie să lucreze. Regretăm úi azi lipsa
lor). Ne-am întâlnit úi cu Moúu, primarul celebru din Bogdan Vodă, mereu cu
iluzia statuii Voievodului. I-a dedicat un poem, au pus, câteva ore, Ġara la cale.
Ce sărbătoare a fost, cum se legau de frumos cuvintele úi se dezlegau limbile!
223
În acelaúi an, împreună cu Mihai Olos, în sărbătorile Paútilor, am poposit la

Bucureúti. Ne întâlneam la Bucureúti cu Gheorghe PituĠ úi Ion Iuga. A venit úi
Nichita la Casa Scriitorilor. Ne-am bucurat úi ne-am omenit cu vin roúu de
Cicârlău. Nichita mi-a “alcătuit” o poemă, era un poem lung, de mare respiraĠie,
despre Bogdan Voievod úi Maramureú úi Moldova, nu l-am înregistrat, nu l-am
notat, rămăsesem în uimire. Timpul, atunci, a devenit poezie úi cântec.
Spre noapte, cu Mihai Olos, am mers acasă la Nichita. Ne-au speriat tablourile
lui Sorin Dumitrescu, iar Mihai Olos i-a spus Poetului că sunt malefice,
provoacă surescitare, transmit unde negative úi incită la dezechilibru sufletesc.
Acolo am horit úi horea: N-are-n lume Dumnezeu,
Supărare, supărare, Supăratu ca pe mine
Pune-te-aú de-a moi în vale N-are Dumnezeu pe nime.
ù-aú trage-o piatră pe tine Doamne, nu mă bate tare
Să nu mai superi pe nime Că úi eu-s a Dumnitale,
Cum m-ai supărat pe mine. Doamne, nu mă bate rău
Supăratu cum îs eu Că úi eu-s copilu tău.
După vreo doi ani, într-un interviu luat la radio de Ioan Belu, Nichita a horit
singur această hore.
Venea, de atunci, în fiecare an, la Festivalul de Poezie de la Sighet úi la Serile
de Poezie de la Deseúti, unde poetul Gheorghe Pârja, după trecerea în eternitate
a lui Nichita, a înfiinĠat Sala “Nichita Stănescu” úi a dat numele Său úi Serilor
de Poezie.
Când se întâlnea cu Ġăranii, cu învăĠătorii úi profesorii, cu poeĠii din Maramureú úi
din Ġară, Nichita Stănescu avea asemuire cu “un zeu cu aripi la glezne/ El este cel
care dă harul poeĠilor” - cum spunea Rilke. Moartea Sa fizică ne-a întristat mult de
tot: cum să mergi la podul lui Apollodor de la trecerea celui mai mare fluviu al
Europei úi să te întorci spre casa ta îngheĠat úi muribund? În loc să horeúti, să se
cânte cântări de petrecanie, adică bocete, în loc de petrecere să fie o trecere în
Eternitate? TroiĠa de la mormânt, făcută în Maramureú, ne aduce aminte de
cuvintele lui Mihai Eminescu: “în timp, toĠi venim din Maramureú”. Iar Poetul
Nichita Stănescu rostea la lecĠia de poezie de la Săliútea de Sus, în 1980: “Patria
mea este Limba Română”. El a dat libertate Cuvântului, l-a dezlănĠuit:
lui Nichita Stănescu, in memoriam

dar trebuie ucis de acum poemul
cuvântul va fi
liber asemeni florilor de cireú
în primăvara când se naúte abia
poetul să fie
fără scăpare
înlănĠuit cu lumina din stea
singuratecă asemănare
224
NICHITA STĂNESCU
- Poeme comunicate de Ion Bogdan -
Dalta Maramureú (I)
Când m-am trezit din somn, Au pus prea mulĠi îngeri într-o
cu dalta îmi cioplea genunchiul, singură căruĠă
o durere rotunjită sferică úi foarte ùi ea s-a spart
mare, ùi úinele de la roĠi s-au întins
o altă daltă îmi cioplea ùi-au devenit râuri de fier
în acelaúi timp tot începutul ùi spiĠele de la roĠi
ca pe o umbră mult mai mare. S-au adunat în jurul osiei lumii
- Ce faceĠi voi cu mine cioplitori? ùi-au devenit păduri.
eu am răcnit în sângerare. Mai ninge cu câte o pană,
- Facem sicriu de sicomori Mai ne cade în cap câte un iepure,
úi-adulmecare, Mai trăim, mai murim,
sicriu te facem pentru ce iubeúti CăruĠa s-a risipit peste tot
úi pune-l-vom pe roĠi ùi-abia iarna când ninge dacă ninge
pe care le-am sculptat Mai ne aducem amintes
din patru hoĠi Că au pus prea mulĠi îngeri greoi
cu spiĠe de tâlhari la drumul mare Într-o căruĠă gingaúă.
ca să te duci spre neînduplecare. Maramureú, octombrie 1980
Maramureú, martie 1980
Maramureè (II)
***
PuĠinele dăĠi în care am avut Acele uèi domneèti de lemn
privilegiul să-l ascult pe Petru mirositor
Comarnescu, care mi-a dat respirare, Se deschideau în faìa norilor.
m-au făcut să mă mir că la atâta
cuvânt Domnia Sa mai avea úi Ploua cu vulturi pe pridvoare
îngăduinĠă să aibă un trup. De din argintul Lumii mare
Prima impresie era întotdeauna Ce răsărea de după ierbi
úocantă úi anume aceea a unui Lucind alergăturile de cerbi
albatros ieúit de-a dreptul gi unde noi stăteam sfiiìi
dintr-o sondă de petrol. gi sciìi èi celìi èi èi hitiìi,
Prietenul meu Mihai Olos Armeni èi perèi èi foarte greci
l-a văzut odată mâncând
un cap de oaie. - Treci, timpule, odată, treci !
Eu l-am văzut mâncându-mi Transcrisă, la dictare, 1980, octombrie
capul iar cuvântul cu care
mi-l amintesc úi astăzi linge
petrolul înĠelesului.
S-a rămăstit.
Maramureú, martie 1980
225
Azi în toamnă
lăsându-mi
îmi cădea sufletul gol
trupul (Poem dedicat lui MIRCEA ùERBAN, 1980)
ca o frunză galbenă
NICHITA STĂNESCU:
Lecìia de poezie de la Săliètea de Sus
- octombrie 1980, la cencalul SEMNAL -
Dragi copii, trebuie să vă spun că noi, cei care stăm laolaltă, avem o avuìie
pe care nu o poate avea nimeni. Ori că zic Transilvania, ori Moldova èi
celelalte plaiuri care în decursul istoriei ba s-au lungit, ba s-au scurtat.
Avem o avuìie inestimabilă care nu se poate lungi, nu se poate scurta èi
ea se cheamă LIMBA ROMÂNĂ. Această limbă trebuie păstrată ca ochii
din cap.
Degeaba se spune că în Mioriìa ciobanul este ucis, el este căsătorit cu
stelele, este pentru vecie.
Noi nu suntem păsări care am zburat aiurea; noi suntem o pădure de
gâturi care, oricât ai tăia, tot rămâne beregată cântătoare
Cheltuirea limbii române în valori, noi trebuie să o facem, acum, târziu, în
secolul târziu scriem poezie pe portativul sufletului acestui neam.
Starea morală a cuvântului este cântecul, cuvântul cel mai frumos este
acela care poate fi cântat pe fum de os, ori colind, ori rugăciune.
Rezemându-ne cu fundul ochilor pe culmea acestor dealuri, voi putea
spune că singura gramatică este gramatica acelor care lucrează câmpul,
gramatica vorbirii poporului. Eminescu în ”Luceafărul” pare mai vetust în
gramatică decât vorbirea populară.
Marea poezie are un singur autor: poporul întreg. După părerea mea nu
există poeìi, ci numai poezie. Cuvine-se laudă moaèei èi altar celei care naète.
Consemnată de GHEORGHE PÂRJA.
Ion Burnar, Poetul
Era mai tânăr decât mine. L-am cunoscut numai când era licean, apoi
profesor la Borèa. La Liceu.
Nu prea umblam, pe atunci, prin lume. Erau alte vremuri.
În vremea aceea la Borèa, unde se ìineau ”Colocviile de critică literară”
conduse de Laurenìiu Ulici, era un cenaclu, numit ”Metamorfoze” (am
sprijinit apariìia primului număr, realizat de Vasile Dragomir; dar mai
profesau acolo Aurel Pantea, poet important, azi vieìuind la Alba Iulia, era
poetul èi editorul Mircea Petean care venea din Moisei, era tânărul pe
atunci Ion Zubaècu, era èi, mai nou/vechi afirmatul în fotografie, Felix
Săteanu… Erau, la poalele Pietrosului semeìit de înalt, o condiìie umană
226
prolifică èi talentată. Lume ce gândea în basme èi vorbea în poezii – ca

să parafrazez.
Prin 1975/6 (?), Ion Burnar s-a ”măritat” în Cicârlău. La insistenìele Prof.
Augustin Micu, s-a vrut înfiinìa un cenaclu; el spunea să-i zicem
”Independenìa 77”. Noi, cu Mihai Olos, l-am lămurit să-i pună alt nume. I
s-a dat numele ”Vasile Lucaciu”, care trecea totdeauna, către Apa, prin
Cicârlău. A devenit un Festival Internaìional de literatură èi folclor „Vasile
Lucaciu”. Duceam numele èi renumele mai departe. Cu gând bun.
Cenacliètii din Cicârlău, recunoscuìi astăzi ca prozatori èi poeìi, erau
tineri, ba studenìi, ba liceeni. Preèedinte a fost numit atunci Ion Burnar, cel
”măritat” în Cicârlău. Într-o vreme din 1977, pentru a înfiinìa ”Festivalul
cenaclurilor săteèti din România”, prin Casa Creaìiei Populare Maramureè,
unde lucram, am mers pentru aprobarea Festivalului, la CNCES. Împreună
cu Ion Burnar, uns preèedinte al Cenaclului ”Vasile Lucaciu” (fac o
paranteză: prin ziarele de atunci, cenacliètii semnau că sunt membri ai
cenaclului ”Vasile Lucaciu” Cicârlău, deèi abia prin octombrie 1978 a
apărut un articol în ”Scânteia” despre Vasile Lucaciu èi se ”dădea liber”
numelui). A fost o ”Odisee”; èeful de serviciu, unul iolescu (la noi ìoală se
spune la ìolul/covorul vechi, învechit, care se pune pe spinarea
vitelor/cailor, dar mai are èi alte conotaìii), ne-a întrebat: ”Dar cine-i
Vasile Lucaciu acesta?”. Ion Burnar tăcea. Eu i-am ìinut o ”conferinìă” de
o jumătate de oră despre Vasile Lucaciu; până la urmă acest funcìionar a
aprobat Festivalul ”Vasile Lucaciu”. Ion Burnar era ”preèedintele”
Festivalului. S-a comportat bine, mai ales că era ginere în Cicârlău. Aèa a
devenit Festival Internaìional, căutat de toìi poeìii frumoèi ai micilor èi
marilor oraèe, dar, ca să participe, îèi dădeau adresa din copilărie, de la
sat, pentru că era ”Festivalul cenaclurilor săteèti”.
A fost o lucrare de a avea drept de participare èi a deruta pe
”controlorii” respectivi. A èi fost inclus printre marile Festivaluri de
literatură ale ìării. Venea lume bună. Au luat premii, modice de altfel,
mulìi condeieri din România. De la Ion Mureèan (Premiul ”Măiastra”), la
Nicolae Băciuì, Adrian Alui Gheorghe, Nicolae Sava, Vasile Dragoè etc. etc.
Ion Burnar, cu ”Tănase Scatiu” al lui, făcuse vogă printre poeìii din ìară,
dar èi din iara Maramureèului. A fost èi va rămâne un mare prieten al
nostru, cu glas în versuri, cu drag scriind despre el.
24 octombrie 2013
De SâmeDru
a fost èi murit Dumitru Rusu
A fost, era totdeauna viu, ca profesor la diferite licee èi alte ècoli, ba din
Baia Mare, ba din Baia Sprie. Nu ètia decât să îèi facă datoria/meseria.
Era un naiv. Dintr-o bucată. Îìi rostea ceea ce avea de zis, nu cu ură, ci
cu prietenie.
227
gtia, câteodată, mai multe decât noi. Numai câteodată. Dar vroia să facă în
lume cele multe èi mărunte ale vieìii noastre trecere întru zădărnicie.
Există o tristeìe nelămurită, atunci când întristatul DUMITRU RUSU, era
un singuratec, a rămas în aducerea noastră aminte. A rămas ca să ne
aducem aminte. De El, de Noi, de Lumea dintre noi.
Cât vom mai fi? Nimeni nu ètie. Redau, cu tristeìe, două catrene:
Pentru Profesorul, prietenul úi scriitorul
DUMITRU RUSU de Ferneziu,
care a publicat volumul ”La cules de rouă”
MITRU, când nu plouă,
Nu ne-a spus úi nouă
Că era cu două
“La cules de rouă”.
*
Vechi prieten, Mitru Rusu îúi asumă
Un risc imens în anul ‘99:
După ce scris-a “La cules de rouă”
Va scrie, oare, “La cules de ... brumă”?
LAURENğIU ULICI
Parcă vin zile din ce în ce mai triste úi mai repezi prin trecerea lor. Destinul ne
poartă prin poarta vieĠii numai atât cât suntem înditruiĠi să fim. Implacabilă úi
neútiută este trecerea din viaĠă “la loc cu verdeaĠă”. Prin anii 76 LaurenĠiu Ulici
mă întreba, oarecum metaforic, de ce putem corinda la Crăciun “O, moarte, ce
Ġ-aú plăti”, cu refrenul “ViĠă verde iadăra” - un fel de paralelă la “Mai am un
singur dor” de Mihai Eminescu - “Ci-mi împletiĠi un pat/ Din tinere ramuri”.
Intr-o zi de joi, 16 noiembrie 2000, de dimineaĠă, dar pe brumă, nu pe rouă,însă
mai ales pe ceaĠă care s-a lăsat în sufletul meu, am fost în Maramureúul istoric
să filmăm nunta - înmormântare a unui fecior din Vadu Izei - Daniel Balea, încă
nelumit, de numai 18 ani, moarte provocată criminal de un inconútient, úi nu
sunt puĠini din aceútia ce par a umple lumea noastră decentă, pertinentă,
îngăduitoare úi úi chiar exemplară. M-am cutremurat úi n-am putut să-mi
stăpânesc lacrimile atunci când, la plecarea spre cimitir, steagul de nuntă era
jucat (“Mândru joacă steagu-n casă/ Nici-i mire, nici mireasă/ El s-o dus a
putredi/ ùi nici mireasa n-a si”), iar ceteraúii ziceau marúul de nuntă. Pentru că
între naútere úi moarte, ca să fii om la locul tău în lume, trebuie să fii lumit,
adică să fii căsătorit.
LaurenĠiu Ulici, originar de la noi, de aici, din Maramureú - cineva spunea:”în
timp, toĠi venim din Maramureú” - avea, prin sorginte, ceea ce se numeúte
DEMNITATE. In primul rând faĠă de sine, pentru că dacă nu eúti demn cu tine
însuĠi, nu poĠi să fii demn faĠă de ceilalĠi. Venea în Maramureú acasă. Am fost
împreună la verii lui din Rona de Jos. Cu Mihai Olos úi LaurenĠii - avea un văr tot
LaurenĠiu Ulici - am horit mândre hori pe această lume. Veneam, în satul
228
Domniei Sale, dar úi la neamuri sau prieteni mai bătrâni (Ce înseamnă bătrân în
Maramureú? Cam de pe la 80 - 90 de ani, sau chiar mai mult, abia atunci ies “din
rândul lumii”). Mai totdeauna îi plăcea să recite úi să cânte propria-i poezie: “Sunt
bătrân, bătrâne, viaĠa nu ne iartă” - úi, iată, la numai 57 de ani, “bătrânul”, cum îi
spuneam noi ca alintare, LaurenĠiu ne-a lăsat atât de însinguraĠi.
GeneraĠia de poeĠi de prin anii 70 - 80 - 90 au crescut/s-au afirmat úi prin
virtutea critică a lui LaurenĠiu Ulici. A avut úi duúmani (“Adă, Doamne, cât de
mulĠi/ Să ai cu cine să lupĠi”), dar prietenii au fost mai mulĠi úi mai buni. Mai
puternici prin gând úi faptă. Prin talent.
In acest Post Mare al Crăciunului a plecat din viaĠă “la loc cu verdeaĠă” un mare
prieten. In Maramureú, asemeni cum la înmormântarea lui Constantin Noica,
Nichita Stănescu, Ion Iuga, Ioan Alexandru, Marin Sorescu úi câĠi alĠii, s-au tras
clopote la biserici, s-au făcut parastase. Noi ne vom aduce mereu aminte de
corinda care-i plăcea mai mult:
“O, moarte, ce Ġ-aú plăti Copacu-i cu rădăcină
ViĠă verde iadăra ù-a lui vreme încă vine:
La mine de n-ai veni
ViĠă verde iadăra Uscă-i-se crăngile,
Da-Ġ-aú aor úi argint Sacă-i rădăcinile,
Să nu mă bagi în pământ.
D-apoi tu că eúti de lut
O, Omule, ce gân(d)eúti Cum nu-i mere în pământ?!
Cât ai vre tu să trăieúti?
E Postul Crăciunului. Dincolo de fiinĠa noastră există Deasupra o altă rânduială

úi chemare a Universului. Nu útim de ce LaurenĠiu Ulici a fost chemat acum.
A plecat “în lumina Celui Nepătruns” un mare suflet de maramureúean, de
român, un mare scriitor, care va rămâne pentru totdeauna în inima úi gândurile
noastre.
Profesorul NICOLAE BOT - un folclorist român de seamă
S-a strămutat întru cele eterne, în 25 Făurar, la 78 de ani, un mare úi

cunoscut profesor clujean, Nicolae Bot. Multor maramureúeni le-a îndrumat
calea înspre cercetarea folclorului (mă număram úi eu printre ei prin anii
'63, chiar am participat, deúi revenisem deja la Săliútea de Sus de câĠiva
ani, la o cercetare în ğara Năsăudului despre "buhaúul" - brad tânăr -
pregătit pentru înmormântarea fastuoasă a tânărului nelumit).
S-a născut la 6 decembrie 1929 în localitatea Luminiú, jud. Sălaj. După
studii filologice la Cluj, devine asistent la aceeaúi Universitate (1954-1961),
apoi lector (1961-1992), lector la Universitatea din Belgrad (1964-1965) úi
lector asociat (din 1993) la Universitatea "Avram Iancu" din Cluj. A fost
coleg de catedră cu regretatul folclorist Dumitru Pop, apoi cu mai tinerii
Ion ùeuleanu, Ion Cuceu, Virgiliu Florea...
229
Sobru, de aleasă distincĠie, impunea prin vastitatea cunoútinĠelor, prin

rigoarea úi profunzimea abordării faptelor folclorice. Lucrarea sa întru
folclor "mediază în chip curat între tradiĠionalul trăit úi cel gândit, între
universul folcloric úi cel útiinĠific", cum aprecia Mihai Coman. S-a aplecat
asupra tradiĠiilor úi obiceiurilor, îndeosebi, în tradiĠia preocupărilor lui
Constantin Brăiloiu, asupra obiceiurilor funerare. A publicat numeroase
studii în acest domeniu: "Obiceiurile de înmormântare, Cântecul de
priveghi úi Bocetul pe Valea Gurghiului", "ContribuĠii la cântecul zorilor",
"Strigarea zorilor în Banatul iugoslav, "Rituri funerare: vechime úi
semnificaĠie", "Buhaúul - obicei úi cântec ceremonial de înmormântare" etc.
Dar úi alte domenii: "Cânepa în credinĠele úi practicile magice româneúti",
"Obiceiuri agrare în zona Codrilor Sătmarului", "Cântecele cununii"
(antologie), "Doina - poezie a destinului", a făcut cercetări úi în ğara
Lăpuúului etc. etc.
O viaĠă de om dedicată culturii populare româneúti.
Mi-a fost un prieten mai mare, mi-a îndrumat primii paúi în cercetarea
folclorului.
În vremea din urmă, se bucura când îi trimiteam revista "memoria
ethnologica" úi "Calendarul Maramureúului", îmi făcea aprecieri úi
observaĠii, se bucura mult.
O boală necruĠătoare ni l-a răpit, nouă úi familiei Domniei Sale, după o
grea suferinĠă. Îl vom păstra mereu în sufletul úi spiritul nostru ca pe un
mare profesor úi îndrăgostit de zestrea noastră tradiĠională.
Fie-i Ġărâna uúoară.
RADU SĂPLĂCAN
Sub pereìii verzi de brazi încrezuìi în acurile lor, pasc cai murgi èi albi,
mânji de numai două-trei luni. Sunt liberi iar pe Vaser – Valea Rîului -,
poezia este reală, critica literară fiind doar himeră.
Cine în afară de poetul deprins èi cu critică literară mai poate să
întrezărească susurul monoton al rîului, egal èi deschis înspre sine?
Asemenea aburului dimineìii printre brazi prefigurându-se ca o dâră de
limpede stea, de raze rezemate de crucea de cetină a dimineìii de iulie.
Cum vara se duce din gândurile noastre precum o lostriìă prin oglinda
verde a cerului oglindit în oglinda fermecată a apei de dedesubt.
Cum visul nostru de o zi zburătăcind ca o mierlă printre văile ce curg
de oriunde, de peste tot.
Mi-am adus aminte de ghioaga Generalului Radu Săplăcan. gtiam: versul
nu trebuie aèteptat ca un mut în dungi; versul trebuie provocat,
preîntâmpinat, ales èi ademenit cu Floarea Reginei, cea rară, alb de
strălucitoare. Semn de nobleìe. Semn unic. Gingaè, străbătător peste timpuri.
230
Ieri, mergând spre Irhoasa, pe sub pădure am aflat o măciucă, dintr-o

creangă de brad cioturoasă èi atât de perfectă în (re)prezentarea ei. Este aèa
cum era buzduganul Generalului, mai mare, mai pe măsura lui. Chiar ajustat.
Noi, in anno Domini 2004, iulie, 24, am revenit la Districtul Novăì după
un drum de 10 km. pe îngusta linie ferată a Mocăniìei. Speram să-l văd
în prag, volubil èi sever cu scriitorii sosiìi aici. gtiam că din Braniètea de
lângă Beclean, lângă eternitate, ne caută èi ne veghează. Aèa cum, când l-
am cunoscut, cu mai mulìi prieteni de studenìie, mergeam la Cluj, pe
Dealul Cetăìii, după miez de noapte, să culegem vièine. Cu fete, cu poeìi,
cu lingvièti ajunèi celebri.
L-am ètiut nu numai de pe atunci sau mai târziu în timp. Îl presimt èi
azi că este cu noi. De veghe, deasupra noastră, steaua lui rămâne de-a pururi.
Aici, pe sub peretele terestru atât de verde, pe sub cupola de deasupra
atât de albastră, zboară, cât de elegant!, trei lăstuni. Se joacă în aerul
proaspăt al dimineìii de iulie. gtiu însă că aripile Sale spirituale închipuie
zbor mândru. Este, cum se spunea despre Pasărea Măiastră a lui Brâncuèi:
”sunt umbra Zborului”. O închipuire a luminii, lăsată, precum o dâră
strălucitor de invizibilă prin Spaìiul acestui Univers.
Al acestei Lumi ce simte încă prezenìa lui RADU SĂPLĂCAN. Cel din
Suplac, cel, astăzi, din Braniètea de lângă Beclean.
Cel prezent tot timpul cu noi pe Valea Vaserului, pe Novăì, pe această
Lume Albă.
24 iulie 2004
Mă cânt
In memoriam GHEORGHE PETER
La Ronièoara èi Baia Mare

S-a fost lăsatără ceaìă mare, Gândul cel bun
Nu se mai vedea nimic Cum să-l îmbun,
Până în cea imensă depărtare, Cum să-l desferic
Nu se vedea nici Soare, În această clipă?
Nici luminoasa Lună mincinoasă,
Nici stele cocârstele: Mă cânt èi mă vaiet,
A rămas golul dintru ele! Vai, vai,
Peste a lumii vie aripă
Cum să mai descânt în dimineaìă S-a făcut întuneric:
Despre drag, despre viaìă?
O, moarte, ce ì-aè plăti Mi-i frică!
La mine de n-ai zini? 12 septembrie 2012
Mi-i greaìă!
231
Poetul MIHAI CUPCEA
Eram tineri úi visători pe atunci. Prin 1968, veneam în Baia Mare la

cencalul „Nord”, împreună cu regretatul Simion ùuútic. Atunci l-am
cunoscut pe Mihai Cupcea. Lucra, din 1966 la Casa CreaĠiei Populare,
„răspundea” de literatură, de cenaclurile literare úi de folclor. Invita poeĠi
din întreg Maramureúul, dar úi din alte părĠi. Era un cenaclu puternic, veneau
cei care astăzi a mai multe cărĠi, unii sunt membri ai Uniunii Scriitorilor.
Deúi i-am văzut fotografia în ziar, la un profil poetic, nu-l útiam personal.
Ne-am simpatizat de prima dată, de parcă ne-am cunoscut dintotdeauna. Ne
„băteam” în poezii úi în... hori. A coordonat editarea mai multor cărĠi din
colecĠia „Pagini maramureúene”, mai insista să se plătească drepturi de autor, prin
el Casa de CreaĠie devenise un adevărat centru de întâlnire a poeĠilor...
Eu, pe atunci, citeam, la Ġară, unde eram profesor, „Poezie úi adevăr” de
Goethe. Avea o fotografie care, semăna mult cu Mihai Cupcea, cu fruntea
leonină, faĠa prelung ovală, de o irezistiblă curiozitate úi îndemn spre
filozofare. Era pitoresc, se avânta în dispute literare úi filosofice.
Prin 1970 am devenit colegi la Casa de CreaĠie. Se făceau lucruri
frumoase pe atunci. Nu uit că prin 1970 s-a scos culegerea „Pagini
maramureúene” în care s-au tipărit úi poezii de Cornel Blaga; cartea era
la tipar, poetul a plecat în FranĠa úi a rămas acolo, i s-au risipit urmele.
Cenzura, când a apărut volumul, a hotărât retipărirea úi scoaterea din carte
a poetului „fugit”. Mihai Cupcea a zis: de ce să mai cheltuim bani, mai
bine să rupem filele din culegere! Aúa am făcut, dar numai în exemplarele
trimise la conducere. Celelalte le-am distribuit complete. Ceva asemănător
cu „raderea” crucilor la cei morĠi din „Calendarul Maramureúului”, 1980 –
studenĠii rădeau la cruci, noi îi luam la o cafea, mai puneam câteva sute
de exemplare (din 8.000!!) cu cruci, au ajuns úi în librării astfel. Mi-a
rămas în minte un episod: un úef de cultură i-a cerut să-i scrie, ca
subordonat, un articol despre „Hora la Prislop”; la scris, s-a publicat o
foaie volantă aruncată pe munte dintr-un avion utilitar – ce conlucrare de
„forĠe” se realiza atunci! -, s-a úi plătit „editorialul” respectiv, cu vreo 800
lei, dar banii i-a luat cel care l-a semnat, nu cel care l-a scris. Mihai a
vorbit prietenilor despre acest „rapt”, nu i-a dat nici o bere, dar fiindcă
toată lumea útia, a devenit incomod úi l-a plătit cu... reducerea postului!
Poate se mai întâmplă úi astăzi!
Pe atunci nu se tipărea foarte mult. Dar Mihai Cupcea devenise incomod
prin lupta sa pentru tipărirea culegerilor literare, a unor culegeri de folclor
(„Ceas pe ceas se alunga”, „Comunicări pe teme folclorice” etc.). În 1974
venise o „reducere” de personal. A fost „demis”. Noroc că a plecat la
Centrul de Librării, făcea comenzi de cărĠi, aproviziona librăriile, avea
totdeauna geanta plină cu cărĠi úi ne păstra rarităĠile (pe atunci mai ne
permiteam să cumpărăm cărĠi!).
232
EsenĠial în existenĠa noastră efemeră rămâne ceea ce facem. Mihai Cupcea

era poet, dar scria úi eseuri, studii folclorice, avea o cultură de invidiat. Ne
bucuram să ne întâlnim mereu, aproape zilnic.
Rămâne poet, rămâne o voce distinctă nu numai în poezia Maramureúului,
ci în acest întreg úi infinit univers care ne înconjoară.
Din „Nord statornic”, antologie alcătuită de Augustin CozmuĠa în 1972,
redau un fragment din poemul „Este”:
... dar cine-a prevestit atâta piatră-n tine
alt dans afară în lucruri rătăceúte
úi-acolo fiecare în felul lui sfârúeúte
úi vântu-i în ruină úi nimeni nu-l susĠine
rotund între rotund doar paúii stau deschiúi

nu-i forĠă pe aproape în stare să-i închidă
dar cine-a prevestit atâta moarte-n tine
úi mai departe ape úi doruri úi învinúi.
Baia Mare, 15 mai 2000
IOANA, Maica Îngerilor
Ioana, Maica Îngerilor, cum le spun la unele cu acest nume, a trecut în

Eternitate. S-a numit de fată Ulici, după căsătorie Dragotă. Dar cum putem
împiedica această veènică trecere?
Era prin clasa a V-a, prin anul 1971. La Cenaclul ”LIRA”, înfiinìat prin
1970, semna cu numele de acasă: Ioana Ulici. Era, deja vorbim èi acum la
trecut, neam cu Laurenìiu Ulici, de sorginte din Rona de Jos, care a scris
o poemă fără ”è”-uri, ca să reuèească la Institutul de Teatru. N-a reuèit,
dar a rămas Mai Marele Critic, obiectiv, mai mult decât alìii. Alìi ”critici”
vor să-i doboare probitatea, intuiìia, critica valorii. Nu credem în cei/acei
care nu îèi iubesc poporul mai mult de cât pe ei însuèi.
Ce făcea Ioana Ulici prin anii 1971, fiiind în clasa a V-a? Scria poezii,
poate ca exerciìiu de inteligenìă/sau, mai sigur, de talent? Ne mai întrebăm
dacă printre caietele Sale au mai rămas scrieri dintr-o vreme când lumea
”gândea în basme èi vorbea în poezii”. Poate èi astăzi mai visăm èi
vorbim în aèa fel. Fiii Săi, Emilian èi Rareè, sunt atât de întristaìi de
pierderea celor doi părinìi. Este, peste timp èi spaìiu o întristare mult mai
mare: singurătatea. Dar această lume nu se termină cu noi. Aè rosti doar
trei versuri, horite èi la Rona de Jos cu Laurenìiu Ulici: ”Jele-mi-i, lume,
de tine/Că-oi muri èi eu ca mâne,/-Tu, p-a cui samă-i rămâne?”.
Vă redăm 2 poeme, scrise pe atunci, publicate în revista ”SEMNAL” din
Săliètea de Sus, nr. 3, aprilie 1971:
233
Pământ românesc
Unde se ajunge Acolo unde se aude azi

Marea cu cerul èi pământul Doar cânt de sărbătoare
Unde-acum nu bate vântul Acolo unde-i plaiul
Unde cerul e senin Pe care eu trăiesc
Ca o floare de cicoare Acolo se întinde
Este un pământ scăldat de grâne Pământul meu cel sfânt
De păduri èi de livezi Pământul românesc.
De flori èi de cravate roèii
Credeam
Credeam că cerul e departe gi până èi-n nisip sunt multe

Că stelele sunt mici gâze vii,
Că prin nisipuri èi câmpii Acum toìi sunt prietenii mei
Stau doar furnici; gi codrii èi multele flori
Credeam că sunt tare străină Ce-mprumută din curcubeu a lor culori
De codri èi de flori gi când pe cerul cenuèiu
gi nu-mi păsa că pleacă toamna Trec cocori spre alte ìări
Rândunele èi cocori. O lacrimă în ochii mei apare
Dar azi sunt altfel – Căci m-am schimbat
Cerul e aproape gi am trecut în lumea plină de vis
gi stelele sunt bulgări argintii
A poeziei.
GRIGORE VIERU, poet al Românimii
Un gând pios mă determină să scriu aceste câteva rânduri. Văd úi astăzi

fruntea înaltă a Poetului, pletele sale "eminesciene", dar mai ales aud
cuvintele Sale - de un lirism úi o profunzime rar întâlnite.
Cu puĠini ani mai vârstnic decât mine, nu L-am cunoscut până în 1989, la
comemorarea Centenarului trecerii în eternitate a Eminescului. Îl útiam
dinainte, din citite úi auzite. Noi, la Biblioteca JudeĠeană primeam, prin
acele vremuri, revista "Literatura úi Arta" de la Chiúinău, scrise în
"chiriliĠă", iar, mai apoi, cu litere româneúti. I-am trimis "Calendarul
Maramureúului" din 1980, prin poetul - úi el trecut în eternitate - Ioan
Alexandru. Peste câteva luni ne aducea vestea că Poetul Grigore Vieru îl
Ġine la căpătâi, căpătând, încă de pe atunci, mai multă încredere în ceea ce
lucra întru Cuvânt - el fiind, de altfel, cel care a luptat pentru Limba
Română, prin poeziile Sale, încă din tinereĠe, în ciuda tuturor opresiunilor
deznaĠionalizante.
În 15 iunie 1989 am "fugit" de la serviciu, împreună cu poetul Emil
Florescu din Ulmeni, la Comemorarea sutei de ani a lui Mihai Eminescu,
234
într-un tren de Bucureúti foarte înghesuit. Era un fel de bravadă, riscantă

pentru mine din cauza lipsei de la "muncile" zilnice. De abia ajunúi în
Bucureúti, lângă PiaĠa UniversităĠii am comandat o jerbă de flori. Când să
trecem strada, pe trecerea de pietoni traversa Ioan Alexandru. Eram pe la
jumătate, ne-am întors cu Ioan Alexandru care venea de la priveghiul de
noapte pentru Mihai Eminescu. L-am întrebat cum îl putem întâlni pe
Poetul Grigore Vieru. Ne-a spus că la amiază va fi, împreună cu ceilalĠi
scriitori români din Basarabia, la Hotelul "DorobanĠi", lângă PiaĠa Romană.
După ceremoniile de la cimitir, am ajuns la hotel úi aúteptam cu sufletul
la gură să recunoaútem Poetul. Îl útiam din fotografii. L-am văzut intrând
pe uúă, cu oarecare întârziere. M-am dus direct la El úi i-am spus cine
sunt úi că vin din Maramureú. Eu eram emoĠionat, dar úi Poetul s-a
bucurat de întâlnire. Am stat, împreună cu Grigore Vieru, Nicolae Dabija,
Mihai Cimpoi, Matcovschi, vreo 3 ore. Aveau un avion spre Ipoteúti, ne-au
invitat úi pe noi, am spus că nu putem merge. S-au recitat poezii, s-a
horit, s-a cântat "Odă în metru antic" de Eminescu - a fost o comemorare
de suflet, frumoasă úi esenĠială: úi astăzi, la trecerea Poetului Grigore
Vieru în eternitate, ne aducem aminte de Eminescu: Nu credeam să învăĠ
a muri vreodată/ Pururi tânăr înfăúurat în manta-mi/ Ochii mei înălĠam
visători/ La steaua singurătăĠii ... Vino-mi iar la sân nepăsare tristă/ Ca să
pot muri liniútit/ Pe mine mie redă-mă".
M-am mai întâlnit, apoi, ocazional, cu Poetul Grigore Vieru, de vreo 3 ori în
tramvaie/autobuse, la Bucureúti. Ne bucuram că ne recunoaútem. Câteva staĠii
dialogam. Mă supăram câteodată de modul cum au fost primiĠi scriitorii din
Basarabia de către cei din România-Mamă. Nu erau decât jocuri de interese
ale unora úi altora. I-am spus că merg acasă, în Maramureú, deoarece, cum
zicea Eminescu, "în timp, toĠi venim din Maramureú.
N-am avut îndrituirea úi posibilitatea să-L fac să vină úi la noi, în
Maramureú, de unde, în timp, era úi ùtefan cel Mare, stră-strănepotul
Voievodului Bogdan I.
Astăzi, la vestea trecerii în eternitate a Poetului Grigore Vieru, îmi vin în
minte versurile Dumisale, de prin 1980: "În aceeaúi limbă/ Toată lumea
plânge,/ În aceeaúi limbă/ Râde un pământ./ Ci doar în limba ta/ Durerea poĠi
s-o mângâi,/ Iar bucuria/ S-o preschimbi în cânt.// În limba ta/ ği-e dor de
mama,/ ùi vinul e mai vin,/ ùi prânzul e mai prânz./ ùi doar în limba ta/ PoĠi
râde singur,/ ùi doar în limba ta/ Te poĠi opri din plâns.// Iar când nu poĠi/
Nici plânge úi nici râde,/ Când nu poĠi mângâia/ ùi nici cânta,/ Cu-al tău
pământ,/ Cu cerul tău în faĠă,/ Tu taci atunce/ Tot în limba ta."
Mihai Eminescu scria despre poeĠii care se încumetau întru cuvânt: "Văd
poeĠi ce-au scris o limbă ca un fagure de miere". Poetul Grigore Vieru a
fost úi va rămâne unul dintre marii poeĠi ai Românimii. Îmi permit, cu
îngăduinĠa Dvs., să transcriu un poem recitat la Comemorarea din 1989 a
lui Mihai Eminescu. Se întitulează Poetul:
Poetul e în lume stea de veghe precum o flacără fără de seamăn
în clipe de grea cumpănă venind să lumineze inimă úi gând
235
în casa lumii aripa-i semeaĠă iar dacă din pământ îúi face strâmtă casă
zvoneúte zborul nalt úi pur de mâine de veghe steaua lui de-a pururea rămâne.
În constelaĠia lucrării întru Cuvânt, Poetul Grigore Vieru va rămâne o stea
strălucitoare.
A fost úi rămâne un gânditor, sau cum spunea un prieten de generaĠie a
Dumisale, Poetul Gheorghe PituĠ: "Cu cât gândim mai mult/ Se face timp
în plus".
O pioasă aducere aminte în acest timp de tristeĠe pentru POETUL
Grigore Vieru, trecut în eternitate în preajma zilei de naútere a lui Mihai
Eminescu, împlinindu-úi destinul lumesc, dar mai ales úi prin Cuvânt.
Maramureú, duminică, 18 ianuarie 2008
Poem din vis cu Grigore Vieru

1 2
am văzut Poetul era o noapte obiúnuită
úi L-am recunoscut o noapte
într-o vreme încă necunoscută foarte normală
de mine
de nimeni a fost în vis
Poetul exista ca o m-a întâmpinat Poetul

stea de veghe Poetul Grigore Vieru
”Steaua de Vineri” la încruciúare de străzi
de stradele cu ochii umezi
era lângă Luceafărul de ploaia care se cernea peste noi
Românimii de ploaia de lacrimi
- sunt greúelnic: ne spăla de toate greúalele

Poetul este încă de greúalele noastre
în toate
întâmplările lumii ne făcea nou-nouĠi
ca úi cum
nu cred atunci am fi fost
că poate fi uitat nou-născuĠi
nu cred
că nu poate fi adus aminte abia îngânam o silabă
în mintea noastră un scâncet
a tuturor asemănător cu
al Basarabiei plânset
eu cred că prin fiinĠarea Sa
a rostuit era o noapte obiúnuită
Marele Cuvânt era foarte normală
pre acest Pământ ca de smoală
Poetul a venit úi a trecut
236
numai eu L-am revăzut dar toate frunzele plâng

dar toĠi L-au útiut până va reveni
o primăvară
El úi cântecul mierlei
Poetul care înseamnă
rămâne în memorie lumea de azi
memoria mea pe care ori de mâine
încă o mai am
de prea mulĠi ani ? ce înseamnă acest vis
scrisă cu litere de poem amintind de
ca o istorie întreagă eterna trecere?
a neamului
a ramului din crâng ? ori Poetul
în lume
ca o frunză de toamnă este doar umbra unui Poem?
care cade úi plânge
(se întâmplă noaptea să vină)
se întâmplă noaptea să vină chiar prin manuscrisele sale

preútiută nepublicate
preabănuită vorba lui Nicolae Labiú despre
pasărea
de ce nu se face noaptea ziuă cu clonĠ de rubin
să fie zoriori de zi sau vorbele lui Maiacovski
cei mai întunecaĠi în trecerea atunci când s-a sinucis
dinspre întuneric ne strealeaiat tovariúci
spre ziua cea albă a lumii nu trageĠi tovarăúi
ce ne mai facem cu sufletul aúa cum Nichita Stănescu

sufletul nostru atât de obosit rămâne starea poeziei
de silnica/zilnica luptă pentru rămâne coleg cu Nicolae Labiú
existenĠă căpriorul mort prea devreme
pentru a fi/a supravieĠui
a gândi că «mai e o zi úi mâine» acum e decembrie
cum în această lună a plecat în
spunea Poetul acum aproape o sută eternitate
de ani Nichita Stănescu
nu este mare Poet cel care de când trupul său nu mai este
n-a avut simĠul nimicniciei a rămas doar stare a poemului
cel care nu s-a sinucis pentru că o deschidere înspre ceea ce
mai era o zi úi mâine cu adevărat mai suntem
a fost ucis de nu útiu care imbecil azi
Poetul devenise periculos lumea se agită se grăbeúte
păzită de armii aducătoare de
237
pace veúnică ? cum este

de siguranĠă a nefiinĠei lumea cea din lăuntru
acum mă uit la lume ce este

o
este lumea cea din afară de ce suntem în stare ?
vineri, 21 decembrie 2007
poem IV
lui RADU SĂPLĂCAN
de ce n-aè mai fi
aèteptând indecis să mor să mor este puìinul cel mult
trec în lumea de dincolo atât de mult
èi de demult
? unde este dincolo precum un singur cuvânt
unde sunt eu cel presimìitorul
acelei lumi ? a venit vântul èi l-a zburat
l-a zburătăcit
! de ce n-aè fi să mă cheme
de ce aè fi să nu mă cheme ? unde eèti
cu timpul nu te zgârci suflet veènic al meu
nu te teme !
unde eèti
teama este frica de a fi mai puìin de nu te-ai mai reîntrupat ?
mai puìin decât ceea ce plăzuieèti 25 iulie 2004
poem cu RADU SĂPLĂCAN
în Poiana Novăì
- la sfinìirea Troiìei întru memorie -
asculìi brazii de azi eu

cei de ieri încă scriu
de atâtea èi atâtea veri sub cea cruce de cetină
de atâìia ani a bradului viu
parcă mai an vântul o clatină

un brad falnic sub Calea Lactee
anume ales Drumul Robilor
se numea SĂPLĂCAN robii lui Dumnezeu
către mândrul amurg
este viu
acolo unde
din alt brad nici dorul nu pătrunde
patru scânduri jelea nu are unde
s-au făcut sicriu
doar soarele este mare văpaie
în Poiana Novăì èi pale de vânt
238
fără de cuvânt
închipuie risipă ? ce înseamnă să pleci
a clipei pe alte poteci
precum o flacără de dor dintru tine
la noi în odor înspre departe ?
în Poiana Novăì
mult mai departe
abia acum
încep să învăì doar poetul rămâne
să mă dezvăì necuprins de aproape
de tot ce ètiu că înseamnă
viaìă lângă brazii de azi
de tot ce ètiu
că înseamnă moarte lângă mereu ducătoarele ape
totul în lumea albă Anno Domini 2005, iulie 16
scară
lui GEORGE BOITOR
autorul volumului «Scara de apă»
nu cu mine însumi
eu nu vreau să fiu
decât prin al meu iubit fiu cu Cel Preaútiut
Cel de Sus
nu Preaiubitul Iisus
eu nu sunt
decât ce se numeúte pământ ? cine sunt eu ?
eu nu scriu poeme
nici nu mai exist trecute prin vreme
am sufletul trist
sufletul meu înrămurat sunt
de stele pe tărâmul celălalt în inimile voastre
azi eu
unu noiembrie Scorpion entuziastul
abia m-am născut neaplecatul
metaforicul George Boitor
nu eram eu
eram Cel care prin mine sunt
s-au recunoscut cel tânăr mereu
care visează
ce se întâmplă imaginând prin lume
cu prietenii mai mult decât al său nume
cu Poetul de mâine
sunt inima voastră încă vie
239
inima trează «steaua mea străluceúte-n aceste

a timpului ce va să vie tărâmuri»
nostalgie
lui VASILE AVRAM, in memoriam
mi-a fost dor de Gutâi care ne-a úi cuprins aúa cum de pe

de muntele ce are la căpătâi un Sărmătieú
vulcan care ne priveúte Eternul Sfinx cel cu braĠe
úi-a păstrat doar demi-conul de piatră din care să ieúi nu mai útii
pe româneúte jumătate piatră
surpată de cum îl vezi
jumătate piatră pe picioare nici nu mai útii cine eúti
ori să fi fost
deúi au trecut doar câteva zile acolo e vreme din tătărămni
romantice copile ale toamnei úi apoi nu înĠelegem
îmi pare că un an úi-a întins dacă suntem
înspre zbor aripa-i repede încă noi înèine
ca o clipă ce se avântă
úi înspre înalturi se repede úi dacă suntem vii
nu se mai vede decât
iluzia unui zbor încă suntem copii
prăbuúit înspre aprige încă suntem de Ġărână
prăpăstioase adâncuri stelare
dar din dar
? cum aú mai reuúi să mă mângâi numai zborul
altfel decât cu muntele Gutâi cel falnic? sufletul nostru mare
mai vrea să reîntrupeze FiinĠa
nu-i totul zadarnic în veritabil de
adevărat acest necuprins încă mai vrea să rămână
decembrie 2002
dedicaĠie Poetului ION gIUGARIU
se surupă anotimpurile pe dealuri sunt úi acum se aude

precum amintirea năvalnică amintirea respirarea metalelor
roúiaticului cer dinspre BăiĠa spre prin cuvântul Poetului
Valea Roúie
vale de aur úi catifelate amurguri cuvântul de aur
cuvântul de argint
cum poĠi să redai anii tineri ca fierul mai tare
anii de fier ruginit în luptă
de fier aprins sub veghea ca un poem
rostitoare de deasupra lumii izbăvitorul spirit
de deasupra Stelei Polare úi nemuritor
240
ca un noroc bun lumină lină noroc bun

a plugarilor de sub pământ ca o luminoasă menire
pe care o are numai Poetul
noroc bun în vremi de tăgadă
de aici de neînduplecare
dinspre cătuúele greoaie
de piatră èi lut cu moartea Sa pre moarte călcând
de dedesubt
etern luminând
Poetului IOAN FLORA, in memoriam
Făurar 2005 avea rostire anume

zi mândră cu luminos chipul
soare curat úi închipuirea
ca lumina unei lumânări
în foúnetul timpului au rămas în
bruscă odaia de acasă
auriu neclintit decât de aripa fără de gard
gândului fără de graniĠă
de aripele stelare ale universului cu doar acoperiúul stelelor
învăluindu-ne în oglinda obrazului
în netrecerea sa luminată
dar
este s-a făcut miezul zilei
ca un Luceafăr este s-a făcut miezul nopĠii
Florea Înfloritul este a venit Zorilă úi l-a zorit
Ioan Flora
cuvânt rostitor prin lume ? de ce a venit
pe nepusă masă
din Serebenia venit úi úi grăbit?
la Cetatea de Scaun ? prin ce putem fi dacă nu
a Basarabilor printr-un vers
neam de Sarabi printr-un cuvânt
úi Muúatini mare alint úi deplin ?
Regi úi ÎmpăraĠi prin datină
a rămas úi va rămâne în noi
a păstrat toate vocalele ca o dâră de stea
le rostea demn úi impetuos ca un cuvânt rostuit întru sine
precum sufletul de uraniu úi
diamant ca o icoană a lumii
nebiruit pe toate închipuirile sale cu raza ei
etern luminând
toate consoanele s-au risipit
numele a rămas curat ca o floare dăinuind peste fire
februarie 2005
241
măiastra
”Când acea pasăre cântă lumea rîde-n bucurie”
MIHAI EMINESCU
” m ă i a s t r a”, Asociaìia Tinerilor Artièti din Maramureè, a fost înfiinìată

în anul 1974, la iniìiativa lui Mihai Olos (†) – pictor, sculptor, poet -, a lui
Ion Bogdan (Dumitru Iuga) èi a mai multor tineri poeìi, prozatori èi artièti
plastici: Ilie Cămărăèan (†), Mircea Hriècă (†), Mihai Cupcea(†), Nicolae
Iuga, Petru Dunca, Ion Chiè Ster (†), Augustin Botiè, Emil Florescu (†), Ion
Burnar (†), Leontin Drăgan (†), gtefan Jurcă, Claudian Cosoi (†), Vasile
Bologa (†), Titus Petrusse (†), gtefan Bellu, Augustin Micu (†), Echim
Vancea, Gheorghe Mihai Bârlea, Augustin Cozmuìa, Simion guètic (†),
Vasile Radu Ghenceanu (†), Vasile Latiè (†), Gavril èi Ion Ciuban, Ioan
Filip (†), Simion Iuga, Lucian Perìa (venit târzior!), apoi ”delatorii” fondurilor
”măiastra”, adică Vasile Dragomir cu naèul său de cununie Botiè, care a
rămas de pomină (n-am zis de pomană!) cu vorba celebră a rostului (n-am
zis rostire; se face prin rostul gurii sau rostul corăbiilor – ca o rostuire a
lumii ce repede o trăim: ”Soarele apare, Iliescu răsare”! Sau invers:
”Soarele răsare/ Iliescu apare”. De rîsul lumii s-a făcut ”lăpuèanul” originar,
prin strămoèi, din Bocicoielul Maramureèului. Ne-a luat la ”refec”, prin
puterea de a distruge apele minerale din Stoiceni, satul natal, prin proiecte
băgate în buzunar èi neutilizabile! Lumea de pe acolo spunea că èi el are
”o gură èi o gaură-n cur”. Ce Senat va aproba părelnicele (prădalnicele)
sale ”ipoteze”? Niciodată realizabile fără hoìie. Cine mai este cinstit în
lumea aceasta?
Prin acei ani se scoteau (cu útampila ”uz intern”) ”Lucrările
cenaclului”, èapirografiate, iar cu ocazia Centenarului Brâncuèi, în
sept. 1976, s-a editat foaia ” m ă i a s t r a”, (cea de Crăciun 1976, a
fost retopită de cenzura vremii!). Se publicau cântece/descântece. Se
publicau, cu interdicìii, descântece ”de deochi”, dar în care nu
trebuia să fie cuvintele ”Domnul”, ”Dumnezeu”. La un descântec de
deochi, ne-au schimbat, în Măiastra 1976, textul: ”Descântecul de la
mine/ Leacul de la Dumnezeu”. În traducerea exemplară făcută de
Ana Olos, în engleză, apărea corect. În româneète, că atâta ètiau
”cenzorii”, apărea ”Descântecul de la mine,/Leacul nu fie al meu”.
Prin anii 1978-80 se organizau, trimestrial, ”Întrunirile Măiastra”, sub egida
Clubului Tineretului, fostul club ”Flacăra”, al Fabricii ”Phoenix” din Baia
Mare. Sub egida CJ UTC, (lucrau, pe atunci, èi sprijineau, cât puteau, cu
bani èi logistic, Constantin Corniìă èi Ana Ardusătan), plăteau casă – masă
– transport pentru toìi artiètii – poeìi, prozatori, plasticieni – invitaìi: de la
Borèa, Moisei, Sighet, Săliètea de Sus, Tg. Lăpuè, Ulmeni, Budeèti, Ieud, dar
èi din afara judeìului (Cluj, Beclean, Satu Mare, Dej, Tg. Mureè, Sibiu etc.)
èi, mai ales, de la revistele literare: Tribuna, Steaua, Astra, Luceafărul,
242
Familia etc. etc. Se multiplicau (la èapirograf!) poemele. Din ìară, ca

moderatori, veneau Laurenìiu Ulici (†), Petru Poantă (†), Augustin Buzura,
Nicolae Breban, Teohar Mihadaè (†), Ioan Alexandru (†), Gheorghe Pituì (†),
Ion Iuga (†). Eram, oarecum, diferiìi. Au citit pe atunci maramureèenii
Mihai Cupcea (†), Ioana Ileana gteìco, Ileana Zubaècu, Emil Florescu (†),
Ioan Moldovan. Aici se întâlneau toìi poeìii din Maramureè èi
împrejurimi, vreo 40, din care, unii, au deja un nume èi un loc în literatura
română.
Asociaìia ”m ă i a s t r a” a Tinerilor Artièti a culminat cu antologia
”Caietele m ă i a s t r a” (1983). Se vorbea, în presa literară de atunci,
despre ”gcoala de poezie din Maramureè”. Dar se mai èi tipăreau, cu mari
lupte ”cenzurale”, unele pliante, cu ocazii în care erau prezenìi în
Maramureè Nichita Stănescu (†), Ana Blandiana, Ioan Alexandru (†), Liviu
Damian din Basarabia (†), Gheorghe Pituì (†), Augustin Buzura, Ion Iuga (†),
Teohar Mihadaè (†), Ion Gheorghe, A. I. Brumaru, Zoe Dumitrescu
Buèulenga (†), Marin Sorescu (†), Dinu Flămând, Nicolae Dan Fruntelată,
Angela Marinescu, Matei Vièniec, Ioan Groèan, Ion Mureèan, Vasile Sav (†),
George iărnea (†) - èi câte nume am mai putea aminti! Veneau în
Maramureè ca înspre o existenìă reală, neprefăcută. Au simìit forìa de
Bine, Adevăr èi Frumos a Maramureèului. Ca o nouă renaètere, prin sine
însuèi.
S-au tipărit, cât se ”permitea” pe atunci, numeroase pliante: ”Viaìa
Românească – m ă i a s t r a – Maramureè” (1980), ”Luceafărul – m ă i a s t r a
– Maramureè” (1980), ”Andrei Mureèanu – m ă i a s t r a – Maramureè”
(1981), ”Astra – m ă i a s t r a – Maramureè” (1984).
În 1990 s-a tipărit o foaie ”Măiastra” èi nr. 1 al revistei de arte, apoi,
după ce forìe oculte au confiscat-o [au scos nr. 2-3 (fără cratimă!!) iunie
1990 èi au ratat], caietele nr. 2 èi 3, xeroxate.
”m ă i a s t r a” a durat din 1974, aproape clandestin, dar fiind a CJ UTC,
care mai dădeau èi bani pentru tipărire èi trecere de cenzura ”oficială”,
până prin anii 1990. Apoi, tinerii artièti au ”bătrânit”. Nu mai erau atât de
”revoluìionari” (sau mai sunt ?!) pentru schimbarea ”ordinii prestabilite” de
mintea celor cantonaìi în proletcultism prin funcìii, salarii mari etc. etc.
In anno domini 2015 se realizează un remember, o viaìă de om. De luptă,
cu multe victorii (minimale), dar niciodată învins. Convieìuind cu
prieteni/duèmani. Ne aducem aminte de strigătura lui Aurel Făt, bătrânul
din Deseèti, Dumnezeu să îl hodinească în pace (cu Mihai Olos am fost
la înmormântare): ”Să-mi trăiască duèmanii/ Alăturea cu munìii;/ Munìii să
se prăhuptească/ Duèmanii să-mi tăt trăiască!”.
Îmi aduc aminte èi de ceea ce rostea Mihai Eminescu: ”De câte ori vom
deschide istoria, vom vedea că statele scad èi mor sau prin demagogie,
sau prin despotism, èi că existenìa normală èi regulată, asigurarea celei
243
mai mari posibilităìi de dezvoltare, oligarhia celor drepìi prin caracter,

sprijiniìi de cei înzestraìi la minte, ìin statele”.
În anul acesta îmi pare că ”m ă i a s t r a” era o iluzie. O iluzie din viaìa
unor oameni. Că totul poate să fie posibil. Un ”spaìiu posibil” al existenìei
în acest ”mileniu provizoriu”. Sub semnul ”m ă i a s t r a”, pasăre mândră.
Aflată ca un altar, sub semnul lui Mihai Eminescu èi Constantin Brâncuèi.
gi a nepieritorelor versuri populare:
Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Eu ìin sfeènic èi lumnină.
Fă-mă pasăre măiastră Dacă gată de cinat
Să zbor la mama-n fereastă. Io am vasă de spălat
Măicuìa m-a hâèăi – gi prunc mnic de legănat.
Io de-acolo n-oi fuji Ieu cuìîtu să-mi tai ptită,
Până nu i-oi povesti Cu lacrămi învăluită.
Cum trăiesc cu streinii. Da de lacrămi nu bag samă
Streinii cină la masă - Că le èterg cu ce năframă,
Eu cinez îmblând pân casă; Da mni-i mnilă de obraz
Streinii la masă cină – Că rămâne fript èi ars
m ă i a s t r a a fost ca o cupolă, deasupra capetelor noastre gânditoare

făcându-èi lăcaèul. Un dor de libertate.
Măiestria gândului èi faptei ne urmăreète în toate clipele/sclipitele acestei
vieìi vremelnice pe acest Pământ rotunjor, ca un glob, cum zic unii, dar în
sclipirea/ sclipicirea acelei spirale a galaxiilor noastre, meree/mereu
înditruindu-se către Constelaìia LIRA.
Este întreaga lume, a noastră, doar Cântec èi Poezie? Cine poate să ne
răspundă?
august, 2015
,RQ%RJGDQMihai Olos, ,RQ$OH[DQGUX
244
Cuprins pag.
Studii:
LocalităĠile din ğara Maramureúului în secolul al XIV-lea 3
Calendarele în cultura românească 32
Portul popular din ğara Maramureúului 49
ConsideraĠii cu privire la Motivul Lupului la Români 61
ùcoala Mihai Pop úi cercetările ethnologice maramureúene contemporane 103
FRAGMENTARIUM - DOCUMENTE ùurdeúti 117
Culegeri úi cercetări de folclor în ğara Maramureúului -
sec. XVII - prima jumătate a sec. XX 163
Nunta galopant/globalizantă 173
40 de ani de la apariĠia primului număr al revistei SEMNAL 192
TradiĠii de medicină populară în Maramureú 199
Dialoguri:
O punte de legătură între popoarele lumii
- Interviu cu MARIE - CLAUDE PROT (FranĠa) – 209
AUGUSTIN COZMUğA în dialog cu ION BOGDAN 210
Remember
Despre starea NICHITA STĂNESCU a poeziei 221
- Întâlnire ipotetică úi reală -
NICHITA STĂNESCU – Poeme 225
LecĠia de poezie de la Săliútea de Sus 226
Ion Burnar, Poetul 226
De SâmeDru a fost úi murit Dumitru Rusu 227
LAURENğIU ULICI 228
Profesorul NICOLAE BOT - un folclorist român de seamă 229
RADU SĂPLĂCAN 230
Mă cânt. In memoriam GHEORGHE PETER 231
Poetul MIHAI CUPCEA 232
Ioana, Maica Îngerilor 233
GRIGORE VIERU, poet al Românimii 234
Poem din vis cu Grigore Vieru 236
Poem IV 238
Poem cu RADU SĂPLĂCAN 238
scară 239
nostalgie 240
dedicaĠie Poetului ION ùIUGARIU 240
etern luminând 241
măiastra 242
245
246
Tipar:
Baia Mare, str. Dacia nr. 4

t e l / f a x : 0 2 6 2 2 11 11 8
eurotipbm @yahoo.com
www.eurotip.ro

Dumitru Iuga Studii PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dumitru Iuga Studii PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dumitru Iuga - studii úi alte scrieri

studii úi alte scrieri

Editura CYBELA, 2015

Carte publicată cu sprijinul financiar al Consiliului JudeĠean Maramureú, în

Tehnoredactare: Dumitru Iuga, Raul Laza

Descrierea CIP a Bibliotecii NaĠionale a României

studii úi alte scrieri/Dumitru Iuga; - Baia Mare: CYBELA

ConĠinutul acestui volum nu reprezintă în mod necesar punctul de vedere

Maramureúul de dincoace de Tisa, de la Muntele Bârjaba până la Huta, cât a

Nu neînsemnat ni se pare aportul cultural din această perioadă: ”textele

alipit Uniunii Sovietice. În Maramureúul de dincolo de Tisa, după 70 de ani de

1. ğara Maramureúului până în secolul al XIV-lea

Situat la 23º40' longitudine estică úi 47º50'53” latitudine nordică, Maramureúul

De la sfârúitul epocii bronzului úi începutul primei epoci a fierului datează

temporibus divorum regum veri, legitimi et perpetui Kenesi fuissent” (Mihalyi, p.

2. ğara Maramureúului în secolul XIV

Până la sfârúitul secolului al XIII-lea Maramureúul este amintit doar de 5 ori în

Mauriciu Vv. (înainte de 1299)

Nicolae Vv., fiul lui Mauriciu Vv. (1299)

3. Satele Maramureúului în secolele XIV-XX

MenĠionarea în documente a aúezărilor maramureúene se leagă de intrarea în

În veacul al XIV-lea au fost identificate în Maramureú peste 100 de aúezări

- Plasa ùugătag cu reúedinĠa la Ocna ùugătag (20 com. rurale).

I. Ieraúul de Jos – cuprinzând localităĠile de pe văile Bârjaba (1353

Boureni (rut. Volovo, ung. Okörmezö), la confluenĠa văii BouĠi cu

267), în 1465 îndeplinind funcĠia de comite al Maramureúului (Mihalyi, dipl. 274).

PoiniĠa (ung. Polonya), la izvoarele Neagului, în 1463 proprietatea lui

Zlotari, Zlătari (rut. Zolotarevo, ung. Otvösfalu), între rîul Neagu úi

Huta, la sud de Tisa, în actualul judeĠ Maramureú, pe úoseaua Sighet -

om al regelui, iar în 1410 apare ca Tatul ”filius Michaelis de Ilholcz”, primind

Crăsniúoara (rut. Krasnisora, ung. Taraczkraszna), pe cursul superior

II. Ieraúul Sighet – cuprinzând aúezările de pe rîurile Apúa úi Tisa - la

unde se termină –”primi montis predictus murus habetur et ibi terminassent”

III, Domeniul din Bocicoi, cuprinzând aúezările de pe văile Săpurca,

Bălini (ung. Bilin), pe Tisa Neagră, la nord de confluenĠa cu Tisa Albă,

IV. Ieraúul de Sus, cuprinzând partea de nord-est úi sud-est a actualului

Dăneúti, pe valea Spinului, afluent al Viúeului, mai sus de Leordina,

stăpânirea Bogdăneútilor, străbunii familiilor: Andreica, Bota, Dobîca alias

V. Ieraúul Cosău, cuprinzând partea de sud-vest a Maramureúului din

Fereúti, la vărsarea Cosăului în Mara, mai sus de Berbeúti; în 1361

străbunii familiilor Codrea úi Leucă. Partea de apus a comunei , numită azi

Calendarele în cultura românească

1.. – Rolul calendarelor

Îndelungă vreme calendarele au fost publicaĠii periodice (în general,

1.1. – Scurt istoric

În România primele calendare au fost întocmite la sfârúitul secolului al

- 1785 - Calendariu pe 112 ani, Iaúi;

III. – CALENDARUL CONSILIULUI NAğIONAL ROMÂN

IV. 1.2.- Aspecte ale valorificării culturii tradiĠionale maramureúene

Primul număr, ca revistă de memorie culturală, a apărut în august 2005

ornamentale /Eseuri; Poezie/Proză; ColecĠii de folclor/descrieri/amintiri/

Despre CALENDARUL MARAMUREùULUI

românilor, în legăturile străvechi dintre cei aflaĠi aici, în nordul aúa-zis

popor de descălecători căreia cu mândrie îi aparĠin. ùi era într-adevăr

nor adormit pe vânt úi cremene tăioasă, miel úi vultur cu úarpele-n plisc,

Băcaru, care a binevoit să mi-l treacă pe al d-sale. Eu nu mi-am înjghebat

EUDOXIU: - Nu se poate! Ai dreptate. Ne-a dat un studiu metodologic, ex

Nu numai că aú avea un interes. Până când trebuie depuse textele pentru

ION ZUBAùCU, scriitor, 1 septembrie 2007, Bucureúti

„Petre Dulfu”. În deschidere,a luat cuvântul Georgeta Maria Iuga,

scrieri interesante, cuprinde multe poveúti úi legende culese sau create de

le spun. Nu aú vrea ca ele să fie conservate într-un mod artificial. Dacă

12. Se reproduce foto úi Coperta I. Dar să dăm ”Grai” úi Profesorului NICOLAE

Nu neînsemnat ni se pare aportul cultural din această perioadă: ”textele

Situat la 23º40' longitudine estică úi 47º50'53” latitudine nordică, Maramureúul

temporibus divorum regum veri, legitimi et perpetui Kenesi fuissent” (Mihalyi, p.

I. Ieraúul de Jos – cuprinzând localităĠile de pe văile Bârjaba (1353

om al regelui, iar în 1410 apare ca Tatul ”filius Michaelis de Ilholcz”, primind

II. Ieraúul Sighet – cuprinzând aúezările de pe rîurile Apúa úi Tisa - la

unde se termină –”primi montis predictus murus habetur et ibi terminassent”

1.. – Rolul calendarelor

1.1. – Scurt istoric

III. – CALENDARUL CONSILIULUI NAğIONAL ROMÂN

„Petre Dulfu”. În deschidere,a luat cuvântul Georgeta Maria Iuga,

12. Se reproduce foto úi Coperta I. Dar să dăm ”Grai” úi Profesorului NICOLAE

1. – Românii - un popor păstori ?

I. A. Candrea, în ”Graiu, datini, credinĠe” (Buc., /1931/, p. 22) nu discută

azi”, CCES, Buc., 1973, p. 8) – autorul îúi limitează domeniul de investigaĠie,

3. – CredinĠe arhaice autohtone

Zalmoxe (Despre o nouă ipoteză úi o considerare a zeului drept ”un pantheon”,

3. - A. – DescendenĠa dintr-un animal mitic: nume moútenit

Zalmoxe, ca zeu al pământului, al vegetaĠiei úi rodniciei, cuprinde ”în fiinĠă,

ptele de taur” – a fost zămislit de Cer – vacă uriaúă cu trupul presărat de

- Nicobarienii, pretind să descindă ”din unirea unei căĠele cu un

4 – Simboluri úi reprezentări (În loc de concluzii)

”Metafora este modul de a visa al umanităĠii”, spunea George Călinescu

semnelor” – ”dacă este posibil să comunicăm lucruri este numai datorită

Lupul (Canis lupus) ”se aseamănă cu un câine-lup mare, slab, cu

participant la iniĠiere, fie în situaĠia de ”bolnav”) cunoaúte o pierdere

Zalmoxis…”, Op. cit., p. 20-22) arată că există o simetrie a grupurilor traco-

N. I. Dumitraúcu, ”Strigoii din credinĠele, datinile úi povestirile poporului român”,

Prin întreaga sa activitate, în care “predomină latura de îndrumare úi orientare a

antropologiei culturale”, 1988 (Idem, p. 313-318) – se subliniază “tendinĠa

cântă, nu se horesc”; se zice “cântare de petrecan'e, nu bocet”, “úi coconii când

“Maramureú”, album, 1968; Tancred BănăĠeanu, “Arta populară din nord-vestul

înainte”, p. 3). De-a lungul a peste 30 de ani “sesiunile útiinĠifice úi Festivalul de la

folcloric. Într-o “Informare” din aprilie 1974, se face o analiză a rezultatelor

Sus, Festivalul de literatură pentru tineri “măiastra” la Baia Mare, LecĠiile de

bazinele maramureúene”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1996, 130 pag.; Gheorghe

“Pecetare maramureúene”, Album, în colecĠia “Corpus Traditionum