POLITICA $I CULTURA LA ANTIM IVEREANU ALEXANDRU DUTU A fost acordata, in anii din urma, o sporita atentie relatiei dintre activitatea intelectualé si viatd sodialé, asa cum se reflectd ea in opera unor carturari reprezentativi din istoria culturii noastre, Analiza s-a oprit firese la Stolnicul Constantin Cantacuzino si la Dimitrie Cantemir, reconstituind orizontul lor politic si cultural, firesc, deoarece viata lor s-a inscris intr-o etapa de intens& efervescenté intelectualé, in care is- toriografia recenti a identificat o formd de cugetare si actiune care dez- valuie personalitatea culturii romane, din acest rastimp, pe plan euro- pean, precum si fundatii ale civilizatiei noastre moderne, si a desemnat acest moment decisiv drept ,umanismul civic romanesc“, Toate acesle investigatii arat& cit de fertild este lumina pe care prezentul o arunci asupra trecutului, in cercetarea istorici, alungind umbrele coborite asupra cetafilor si oamenilor. O lumina care nu re- aduce Ja o existent aparentA pe predecesorii nostri, ci infrunté tAcerea pentru a recepta gindurile si faptele lor ; nu pentru a asista la un spec- tacol, ci pentru a redescoperi viata, lumina patrunde in toate unghiurile existentel, De aceea cercetarea istoricd nu se opreste ja raporturile oar- be. de forte dintre grupuri ce par decapitate si nici la dialogul senin al unor frumoase doctrine fara corp, dupa cum nu reduce comunicarea dintre societati la forma cea mai elementara a schimbului : trocul. Antim Ivireanul nu isi defineste locul in cultura romana numai in urma investigdrii raporturilor sale cu puterea princiara gi nici prin recapitularea unor realizdri in capitole de ,cultura*, desprinse de capi- tolele dedicate vietii politice de o expunere care stie s4 distingd, dar nu si imbine. A tiparit cArti ingirind pe primele pagini cuvinte conventio- nale de laud& si.a vorbit in public infierind obiceiuri trecute de alfii sub tacere ; a iesit cu egali dirzenie in fata autoritatii abuzive, fie ea inves- titd cu mica sau mare forté de represiune, Si-a pierdut viata ny in ur- ma unor intrigi, ci a unei coliziuni de principii gi interese. Locul lui in viata societatii romanesti si contribujia la evolufia culturii nu poate fi circumseris de un sir de initiative luate la un moment dat say de un= Alexandru Dutu sir de cari imprimate in decurs de ci{iva ani, Reconstituirea istoricd nu se poate multumi cu aprecieri fragmentare sau cu judec&tile patimase ale unor contemporani prinsi in lupia din cercul puterii care lasa in um- bra fapte mai de seam&. Activitatea lui Antim nu poate fi incorsetata in lamentarea acidulati a cronicarului brincovenese care deplinge turbu- rarile provocate de partea bisericeasci ,lucrarilor politicesti“, in osin- dirile cronicarului fascinat de stralucirea printului fanarict care descrie mestesugurile viclene ale .nestimparatului vlddici*, dar uita sd spund cu ce moarte a pierit, in ezi i Mitrofan Gregoras intre dezvlui- rea sl&biciunilor lui Nicolae Mavrocordat si condamnarea initiativelor neobisnuite ale lui Antim ; nici chiar in elogiul lui Del Chiaro, temperat de abtinerea de a comenta procedecie politice ale ierarhului, despre care »multi_ multa dicunt. Evident, Antim nu a fost o figura stears’, Ne risipese orice in- doiala cuvintele sale rostite in public: ,gi nimenij sd nu socoteascd din voi si s& zich in inima lui: dav ce treab& are viddica cu noi, nursi cauta vladica lui, ci se amest fntru ale noastre ? De n-ati stiut pind acum si de n-au fost nimeni s& vA invele, ial4 cA acum vei sti ca am treabi cu toti oamenii citi sint in Tara Romaneasca, de la mic pind la mare si pina la un copil de tit, afaré din pagini si din ceia ce nu sint de o lege cu noi; c&ci in seama mea v-au dat stépinul Hristos si va pase sufle- teste, ca pre nisic oj cuvintitoare si de gitul meu spinzura sufletele voastre si de la mine ca s& vA ceard pre tofi, iar nu de 1, altii, pind cind va voi pastoriu“ '). Antim nu pune in lucrare autoritatea pe care o define pentru a-si marea locul in sccietate ; nu intra simplu in jocul de forte. Autoritatea jnseamn& pentru el nu numaj insemnele puterii, ci respon: bilitate, nu numaij reliefarea unci pozifii sociale, ci posibilitatea de a int rveni direct in viata societ&tii. Cu siguran{& afirmarea apissth a drepturilor si obli- gatiile sale trebuie pusd in legatura si cu discretia, urmaté de absenta din viaja politica a predevesorului sau, Theodosie, obignuit s& consulte pentru prefetele cartilor pe Stolnicul Cantacuzino alti cdrturari, si patroneze lucrul fratilor Greceni, s& nu manifeste inifiative neaprobate mai inainte de principe ; Antim este prin formatia lui un carturar, a lu- crat in tipografie, a ingrijit texte, cunoagte a st’ munc’ la fel de bine ca si laicii, Maj mult, el leaga cuvintul de imagine, ca in acel splendid manuscris cu Chipurile Vechiului si Noului Testament, in prefata c&ruia afirmA deliberat cA imbinarea celor doud limbajuri sporeste capacitatea de infelegere si de memoriz — ,maj mult ne incredintdém si mai pre lesne intru pomenire le putem pazi“. Asociaz’ sculptura cu arhitectura gi caligrafia cu gravura, amintind de muliiplele talente ale ctitorulul Dragomirnei si subtilului miniaturist, Anastasie Crimea, i public, tipareste carfi si este preccupat de invatimint ; copierea Didahii- lor, printre care se afld si citeva predici tip, ne indeamn si credem ca autorul le-ar fi dorit tiparite. In ori ce c2z, prezenia lui marcati in do- meniu] comunicérii culturale se inserie tntr-un in cadrul cAruia vomPolitica gt cultura Ia Antim Ivireant st regasi pe Petru Maior si pe Veniamin ‘Costache. Aceasté activitate ampla si direct implicata m existenta cotidiana solicité 0 permanentA incadrare a operej lui Antim in evolutia culturii noastre, si, cu precddere, printre contemporanii lui. Pentru a defini contururile miacar ale acestei prezente, istoricul are nevoie de alte texte decit cele in care carturarul implora divinitatea si imcununeze cu ani multi, ,spre Jauda politiei si folosul norodului* un principe cdruia ii adresa o culegere de maxime, cu o invatituré elemen- tara, sau cele in care retorica se impletea in vrejuri de cuvinte care in4- busese ideile ; are nevoie de scrisori, confesiuni, autobiografii, texte ca- pabile s& dezvaluie modul in care acea lume se dedubla, Din fericire, scrisorile trimise lui Constantin Brancoveanu si pasajele in care vorbito~ rul intrerupe fesdtura cuvintelor pentru a lésa s& tigneascd reactia lui per- sonaldé, ne permit si padsim in aceasta directie. Un sens care se limpe- zeste, de altfel, tot mai mult pe masur& ce ies la iveald noi scrisori ale Stolnicului Cantacuzino sau ale lui Dimitrie Cantemir, permifind isto- riografiei recente si restituie o noud imagine a trecutului viu, alta de- cit aceea desprins’ dintr-o dubld lecturé: pentru viata publicd, din lec- tura documentelor interne, ptntru viata privata, din relatarile cdlétori- lor straini, incercare evidenta de a suprapune imaginile transmise de statii diferite de emisie. In cadrul acestei lumi care se exterioriza mai putin decit societ&tile occidentale, dar nu era lipsité de expansivitatea mediteraneand, care afirma mai marcat obiectivitatea lumii si a princi- pilor, dar fara s8-si desfAgoare viata intr-o conformitate deplina cu aces- tea din urméa, care, cu siguran{i, cd nu prezenta separari nete de nevele culturale, ca in Franta regeluj Soare, cu care Iorga compara de_prédi- lectie societatea brancoveneascd, aici Antim a vorbit, a scris, a infiptuit. Ca si contemporanii sai, el a vorbit despre ,politie“, despre colec- tivitafe si normele comportiarii, despre obiectivele ce trebuie s4 stiruie in fata oamenilor chemati s4 devind personalita{i si membrii ai unei so~ ciet&{i. A insistat, firesc, asupra dimensiunilor personalitatii, a omului care cultivindu-si natura se implineste pe sine. A abordat cu insistenta problema solidaritdtilor colective, formate ca o consecin{é a implinirii personal, si determinante in viata politics si culturala. Solidaritatile fundamentale au fost pentru Antim similare cu cele identificate de Robert Mandrou in Franta secolului XVII: familia, con- solidata, ca din totdeauna, de jertfa parintilor ; ,,cadrul locuinfei, paro- hia din sat sau oras, care a fost adesea limita orizontului_uman al se- dentarilor, prea puternice inradacinati* ; grupurile sociale *) Alaturi de aceste solidarita{i fundamentale, a luat in considerare solidaritatile a- meninfate —- puterea princiaré si statul, A alimentat pe primele prin cartile tiparite, prin indatoririle asumate de ctitoria sa, prin predici. Ascultate de principe, de boieri si ordseni, dar probabil nu de tarani, predicile au dezbatut chestiunile legate de cel de al doilea grup de soli- daritati ; vorbitorul insist’ aci asupra naturii puterii politice gi asupra raporturilor sociale,