F APTELE BUNE DUP A SFiNTUL SIMEON NOUL TEOLOG *)

de Magistrand D. POPESCU

EOLOGIA ortodoxa ~i cea catolica pretuiesc intr-un chip deose-

bit dogma care hotar~te, in spiritul invataturii cre~tine, ca

T faptele bune sint o conditie esentiala in procesul mintuirii ome-

n~ti, alaturi de credinta. Aceasta dogma i~i are ' radacinile ei
infipte adinc in cuprinsul Sfintei Scripturi, care ne spune ca
"!.-:..-:..-------- «credinta fara fapte e moarta», cit ~i in experienta generJ.I
omeneasca.
Altfel se vine in conflict cu adevarurile revelate ~i cu constatarea
unanim recunoscuta, ca nim.eni nu se poate bucura de increderea se-
~ menllor sai, dee it numai in masura in care o dovede~te prin f aptele
· sale.
Mintuitorul a aratat destul de plastic soarta smochinului nero•
ditor. De aceea, cei care fac abstractie de fapte dovedesc ca n-au in-
1eles adevarata semnificatie a c~tinismului, care a 8lparut ~ Iume
tocmai din dorinta de a inalta omul pe culmile asemanarii dumnezei~ti
,fi nu ca sa-1 lase in starea in care 1-a gasit.
Ca sa intelegem mai bine rostul ~i importanta faptelor bune in
viata, credincio~ilor ~i in iconomia lucrarii de fata se impun citeva
considerente preliminare asupra conc.eptului de actiune.
Acpunea joaca un rol determinant in viata fiecarui om. Am putea
apune ca este seva care hran~te puterile spirituale ~i fizice ale omu•
lui, ca sa creasca pe masura capacitatii lor. Ea purifica ~i desavir-
'}efte fiinta, omeneasca pina in adincurile ei ~i din aceasta cauza roa·
delea ctiunii sint tot atit de numeroase, pe cit de numeroase sint roa·
dele care cresc din seva unui arbore.
Privita dupa aspectul ei exterior, actiunea se m anifesta ca o
1-evirsare a puterilor creatoare ale omului asupra f irii inconjuratoare,
pe care o transform.a ~i o acomodeaza cu scopur ile pe care le urma·
rette. Maretia omului se vad~te tocmai in acest proces •prin. care su-
pune natura, in contrast cu fiintele necuvintatoare, care sint inlaturat~
de pe arena vietii, atunci cind sint depa~ite de conditiile mediulw
11&tural. Omul inlatura din natura tot ceea ce este inutil ~i spore~te ~n
mod creator ordinea ~i frumusetea lumii in care traie~te, privit din
• Aceasta lucr~re de semin~r pe ntr u titlul de magistru tn teologie a fost alcatuita
-itlb lodrumarea D-lw prof. N. ,,,Chitescu, care a dat avizul sa fie publicatit
_,
 ------ - - - - - 541
~B TO DO XI A - - - - -- - - - -

acest pun ct de v.edere, On:°'! poa te fi te con sid era t dre pt un col abo rat or
cur i ope ra zid ita de El.
.al Jui Dumnezeu, car e desav1r~e§te pes vea
pe lat ura Iauntric-ome-
Da r efe cte le act iun ii pot fi unn ari te ~i
pun e am pre nta num ai pe
neasca, nu num ai din afa ra. Ac tiu nea nu-~i
a inc onj ura toa re, ci chi ar p. e fiin ta om ului din car e izvora~te.
fire
ive i mele. Ea imprima,
«Actiunea ins cri e in min e efectele ini tiat
1. Omul apa re in exi ste nµ
tleodata., pec ete a sa, ati t lum ii cit ~i mie» nu pot fi pus e in evident&
e
cu auumite pos ibi lita ti fire ~ti inn asc ute , car ta sa dea pos ibi liti tilo r
4(fecit pri n exe rci tiu . As tfe l, act iun ea cau nif est a, ci ~i ade var ata lor
noa stre nat ive «nu num ai exi ste nta lor ma
2 • In con sec inta , omul nu est e doa r exp res ia dez
- ,.
.existenta spi ritu ala »
pro dus ul sau pro pri u, in
voltarii sal e nat ura le, ci est e tot oda ta ~i
functie
, de str ada nii le si rea liza rile sale.
~

r al put eri lor suflete~ti

Ac tiun ea joa ca. apo i ~i rol ul de cat aliz ato eri le suf let ~ti , ci le
ai put
~i fizice ale om ulu i. Ea nu dez vol ta num det erm ina ~i in car e sin t
~i unifica pri n chi ar pro ces ul pe car e il
.st punct de vedere, poa te
.angajate to ate f ort ele omene~ti. Din ace
com par ata cu un cre uze t in car e se top e~c lao lalt a rati une a, senti-
fi aza deci «o sin tez a int re
mentu l, voi nt,a ~i ene rgi a fizi ca. Ea rea lize
acu m era u in conflict unele
puterile dif eri te ale con ~ti inte i, car e pin a
efic aci tati » a.
cu altele ~i le sub ord one aza une i sin gur e
apoi dep rin der ile car_e
To t pri n int erm edi ul act iun ii se cre eaz a vremea, o rev ars are f1-
, cu
u~ureaza efo rtu l um an, facindu-1 sa devina pun ct de vedere religios sa
-reasca a pro pri ilo r noa str e put eri . Iar din
ilo r, pri n car e credinciosul,
.nu uita m ca dep rin der ile sta u Ia baz a vir tut i.ei. in concluzie, act iun ea
spr ijin it de har , se ina lta spr e culmile sfinten car uia se apl ica ~i re-
pra
ar fi <<0 ie~ire in sine, cat re un obiect asune fac e sa fim noi in~ine » 4 •
1nt rar e in sine, pri n exe rci tiu l put erii , car e
r act iun ea nu se rez um a num ai la atit a. Imp lica tiil e ei pot fi
Da
urm ari te ~i pe pla n social. Sub ace st aspiec ect! poa te !i int e~~ eta t~ ~a
tiv itat e ~1 sem enn me1, 10 •. ,
o punte aru noa ta int re pro pri a me a sub <4Actiunea est e totd eau n~ ·
procesul unei dar uir i si imb oga tiri reciproce.tin atia sa, ea se adr ese aza
sociala, pen tru ca pri-~ obi ect ul' si pri n des
•>

est e oamenii int re ei, le

-celorlalti» s. In felu l ace sta act iun ea inf rat ii car e pot inf apt ui mi-
pri
-d~ tea pta sen tim ent ul put eri i Io~ comune, --
~nuni.
per spe ctiv a reli gio asa , act iun ea est e mijlocul pri n car e ere-!(
. Sub
pe credincio~i intre ei
~t a devine Iuc rat oar e, in iubire, apr opi ind
,§I pe cre din cio si , de Dumnezeu.
, p. 366.
I. Louis Lav elle, De l'acte, Paris, Aubier, 1946
1

2. Ibidem , p. 367 .
3. Ibidem.
4. I bidem, p. 168.
5. Ibidem, p. 404 .
 M2 - - -- - - - - - - - - -- - - - - - - - - 0 R T ODO XI ~ ,

Menirea ve~nica a actiunii, din punct de vedere cre~tin, consta

tocmai in aceea ca inalta pe om catre Dumnezeu. Ea nu sparge numai
granitele ipseitatii, nu reconciliaza numai ·oniul · ~i" universul, pe oa-
meni intre ei ~i pe om cu el insu~i, ci constituie totodata o scara pe
care omul se avinta catre Dumnezeu, intr-un efort in ca're stradania
omeneasca devine una cu harul.
La Sfintii Par inti, drumul omului spre desavir~ire trece prin
aceste trei momente principale : credinta, activitate morala ~i cunoa~-
terea lui Dumnezeu. Mai bine zis tot parcursul este ocupat de acti-
vitate, caci credint a fara activitate o aflam numai in punctul initial,
. ~ iar cunoa~terea lui Dumnezeu care progreseaza , nu se dispenseaza de
activitate, insa~i aceasta cunoa~tere a lui Dumnezeu fiind o cunoa~tere
experimenta la, o cunoa~tere prin iubire, o cuno~tere activa. Deci, pe
Dumnezeu il cunoa~tem in semeni, iubindu-i ~i savir~ind fata de ei
fapte de iubire, 11 cunoa~tem in universul naturii activind prin civi-
lizarea si
, infrumuseta, r.ea ei. Cunoa sterea
, aceasta nu este decit o activi-
tate desavir~ita, devenita manifestare a iubir ii pure, neumbrita de nici
un egoism. «Cel care a ajuns la t reapta cun oa~terii, spune Sf. Maxim
Marturisitor ul, are neaparata nevoie de bogatia virtutilor active, care
nutresc din bel~ug sufletul» 6 . 1
Dar daca Ortodoxia si , Catolicismu l sint de acord sa socoteasca "'
faptele bune pe de-a-ntregul necesar e in procesul mintuirii, se deose-
besc asupra modului in care interpreteaz a faptele. ..
In teologia catolica este evidenta tendint a de a aprecia faptele
numai dupa aspectul lor pur exterior. Privind faptele ca pe ni~te en-
titati de sine statatoare, lipsite de orice r ezonanta launtrica, romano-
catolicii au fost constri~i sa elaboreze teoria meritului, potrivit ca-
reia credinciosul ar dobindi anumite dreptur i inaintea lui Dumnezeu,
in schimbul faptelor bune pe care le-a s avir~it. Datorita caracterului
juridic ~i formal al teologiei apusene, f ap tele bune n-au putut sa fie
resfrinte asupra natur ii omene~ti, ~i au devenit moneda de schimb
intre om ~i Dumnezeu. S-a mers chiar mai departe ~i s-a socotit ca
din fa_p tele bune prisositoar.e s -ar putea alcatui un tezaur, din care
sa se poata distribui celor ce au n evoie de ele.
tn Ortodoxie, actiunea este privita in ansamblul ei, iar fapta este
apreciati atit dupa aspectul ei exterior cit ~i dupa eel interior. Cre~ti-
nul nu aJ;Jteapta rasplata din partea lui Dumn ezeu pentru faptele lui bune
savir~ite, pentru ca rasplata ~i-a luat -o prin insa~i implinirea ei. A~a
dupa cum s-a aratat mai sus, fapta are profunde ecouri launtrice. Fap-
tele bune realizeaza o anumita stare de vrednicie interioara <~care in-
gaduie credinciosul ui sa se apropie de Dumnezeu si sa se bucure de-
roadele unei intense revarsari harice. Astfel, faptele nu opereaza min-
tuirea credinciosul ui din afara, automat ~i mecanic, ci dimpotriva ele

6. Sf. ~\axi m Martur isi!orttl, Capet e gnost ice I, 78, in Filocalie, trad. rom., vol. Ill,..
p. 154.
oRTO DOXI A - - - - - -- - - - - - - - - - - - - - - - 543

au un rost soteriolog~c- ~i ontolo gic, justifi cind pe credin cios prin ins~i
unplinirea lor n~obos1ta. . . .
in perspe ct~vele ,,acest:11 ?r1zont doctn nar se incadr eaza ~i faptel e
bune in concept1a Sf1ntulu1 Simeo n Noul Teolog, despre care vom trata
in lucrare a de fata. Faptel e bune i~i mentin ~i aici acela1i3i caract er
ontologic, avind menir ea de a destele ni tarina sufletu lui nostru ca
sa apara in lumin a con~ti intei cr.edincioase, energi a harica sadit( in
suflete, de la Botez.
Acest aspect al faptel or pune este cu atit mai eviden t la Sf.
Simeon, cu cit tema favori ta a intreg ei sale opere este aceea a simtir ii
tainice a Harulu i primit la Botez 7 .
Plecind de la cuvint ele Sfintu lui Aposto l Pavel «citi in Hristo s v-ati
botezat, in Hristo s v-ati ~i imbra cat» (Gal. III, 27), Sf. Simeo n sustii{e
in spiritu l invata turii cre~tin e, ca orice cr,edincios care s-a invred nicit : ~
sa primea sca Taina Sfintu lui Botez, s-a inveli3mintat in putere a Duhul ui .
Sfint, prin care Hristo s se sal~lu ie~te in noi. Deci Duhul Sfint, prin
care se extind asupra credin cio~ilo r roadel e intrup arii ~i jertfei lui ·
Hristos, se a~aza de la Sfintu l Botez in adincu l suflete lor noastr e.
«Tot sufletu l nemat erial, spune Sf. Simeo n, se impart a~e~te prin Sfin-
tul Botez, in mod intelig ibil, cu Duhul lui Hristo s» s.
Din acest punct de vedere , Sf. Simeo n se incadr eaza pe linia tra-
ditiei autent ice a Biseri cii cre~tin e, ale carei urme scriptu ristice le
gasim preciz ate inca de Marcu l Ascetu l si mai ales de Diado h al Foti- ··
ceei, pe care autoru l nostru 1-a studia t c'u o pasiun e deoseb ita. Pasaj ur-
pe care il redam , in contin uare, din opera lui Diado h al Fotice ei, este .
cit se poate de conclu dent, in aceast a privin ta. «Am inteles din dum-
nezeie~tile Script uri ~i din insa~i simtir ea mintii mele, spune el, ca .
inainte de Sfintu l Botez Harul indeam na sufletu l, din afara, spre cele
bune, iar satana foieste in adincu rile lui, incerc ind sa stavile asca toate
ie~irile in spre dreap ta ale mintii . Dar din ceasul in care ne rena~t em·. ...
diavolul este scos afara iar H a~ul intra inaunt ru. Ca urmar e, aflam ca
precum odinio ara stapin ea rataci rea asupra sufletu lui, tot a~a. ?UP~
Botez stapin este adeva rul asupra lui» H. In alt loc, spune cu prec1z1e ca ·
«Harul lui Dumn ezeu se salaslu ieste (la botez) in ins~i adincu l sufle- .
tulu1· » 1 o• ' ' ~ . -#

. De aceea, este cit se poate de firesc sa intilni m in opera Sfintu lui

Suneon pasagi i asema natoar e, ca aceste a : «eel ce nu ~-a. boteza t, nu
8 ·a__ lumina t» 1], sau ca «focul dumnezeiesc este ascu>!s inarnt e de a se
arata in cele gindite » 12. Botezu l este pentru Sf. 21meo n «ren~ terea ... ~

7. D ionisie Zagoreu l 'too 60 t00 x.al 8aoq>opou 1tc.t."tpo, '1J~tci>v I't)paoov toO H &Cio 8aolo10
u
,. 16pLa>t6µ1va lklJP't)USV« lt~ Mw .• µstaq>pao9iv-c« £t~ 't'J'jV XOtV'Y)V ~~u, !Y.'tOV ~apft ••. A!OVU'JlO U

Zayopo(ou, Venetia, 1790 Cuvtnlul 54, p. 278-28 l. 'tc

~- lb_idem, Cuv. 51: p. 261. . "

~- Diadoh al Poticeei , Cuvinte ascell ce, cap. LXXVI. ,.~
10. Ib_idem, p. 370 _
I 1. Dionisie Zagoreu l, op. cit., Cuv. 17, p. I02.
12. Ibidem, Cuv. 3, p. 38.
 M 4 - - - - - - - -- - - -- - - - - - - - - 0RTODOXIA7

omului in Duhul Sfint care ii face din nou part<UJ dumnezeie§tii firi» 1a,
«care restaureaza puterile spirituale ale omului» 1 4.
tn consecinta, Sf. Simeon prive§te Harul Sfintului Botez ca o tenw.
lie pe care trebuie sa se zideasoa intreaga viata spirituala a cre§tinilor.
In Botez, in taina rena~terii, fiecare credincios dobinde~te roadele
mintuirii, care ii permite sa se r idice pe cele mai inalte tr.epte ale
vieµi spirituale 15 _ tntreaga teologie a Parintelui nostru graviteaza in
jurul Sfintului Duh ~i a lucrarii Sale, fara de care «nimeni nu va
putea sa vada pe Domnul, nici in veacul de acum ~i nici in eel viitor».
Acest adevar care ~ade la temelia oper ei sale, imbraca pentru
Sf. Simeon caracterul unei adevarate axiome si , t oata stradania sa
consta in zugravirea caii ~i mijloacelor prin care credinciosul poate
si ajunga la experimentarea Harului ~i contemplarea slavei demnezeie~ti.
lmpotriva unor traitori contemporani, care recuno~teau ca Harul s-a
pogorit in suflete la Sfintul Botez, dar care socoteau ca problema intu-
irii lui este o problema secundara, lipsita de impor tanta, «odata ce
nimeni nu L-a vazut pe Dumnezeu)) (loan I, 18) , Parintele nostru des-
f~oara o adevarata polemica. «Oare Dumnereu nu este nimic? se in-
treaba. el. Iar daca este ceva inseamna ca cei care s-au imbrac-at cu El ,s
ar trebui sa aiba o anumita cuno~tinta despre aceasta. Numai atunci
cind nu ne mibracam cu nimic, nu simtim nimic, in timp ce daca ne im-
bri.ci.m. cu ceva, fie prin noi in~ine, fie prin ajutorul altuia, noi il sim-
tim destul de bine, daca avem eel putin simturile in buna stare. Numai
cei mort,i nu simt nimica atunci cind sint imbracati» 1 6 .
Iar impotriva celor care plecind de la citatul loan I,· 18, susti-
neau imposibilitatea vederii lui Dumnezeu, le raspunde astfel : <<TU
spui adevarat ~i marturia ta este dreapta, dar ea se reintoarce asupra
sufletului tiu, caci daca eu iti voi arata pe Fiul lui Dumnezeu spunin-
du-p ca aceasta este posibil, ce vei spune? El spune in adevar: Cel
ce M-a vizut pe Mine, a vazut pe Tatal» (loan XIV, 19) .
A.fa,dar, daca ,pe de o parte Harul se sal~luie~te la Botez, iar pe
de alti parte nu exista nici o piedica in calea simµrii lui, inseamna
ci orice credincios ,e ste obligat sa ajunga la cunos,tinta existentei lui.
Oare este insa calea de urmat?
Sf. Simeon poate sa fie foarte bine considerat, ~i pe buna dreJ?•
tate, printre precursorii isihasmului. E l a tinut vie in con~tiinta. B1-
Nricii aoeeqi tema. preferata ~i de isihasm, ~i anume : «redescoperire~
tnergiei harice primite la Botez» 1'1. Cu toate acestea, exista. o nota

13. Kari Holl, Erithusiasmus und Bussgewalt beim griech,schert monchlum -

_,,. Stu.die zu Symeon dem Neuen Teologen, Leipzig 1898, p. 52 (1'1ige P. G., tom.
QX, col. 323 B).
I~ Ibidem.
15. Ibidem.
16. J. Hausherr, La Methode d'oraiso,i 1/esychas f, in «Orientalia Christiana»,
• -. um, p. 11a-119.
17. Ibidem. p. 127.
•·,
 o&TODOXIA - - - - - - - -- - - - -- - - - - - - - 5 4 5

care da. teologiei Sf. Simeon un caracter aparte. ln timp ce isihasmul

are Ia indemina «o meto~a de rugaciune» sistematica, care ii ingaduie
si ajunga la c~ntem~lat1e ... intr-un timp relativ mai scurt, Sf. Simeon
nu cunoaJ}te dec1t o s1ngura cale spre culmile cunoruJterii, anume aceea
, a implinirii poruncilor la.sate de Mintuitorul. «Caci toµ apostolii si de
l)umnezeu purtatorii parintii no~tri, spune el, nicaieri n-au s~cotit
ci isihia este preferabila satisfactiei (dobindite) prin fapte, ci si-au
aritat credinta prin implinirea poruncilor>> 1s. , ~
Plecind de la acest citat, Karl Hool ajunge la concluzia ca «Si-
meon nu ingaduie credintei sa se inalte la contemplatie numai printr-o
puri. meditatie teoretica, ci (ca) el polemizeaza impotriva parerii ca
s-ar putea dobindi unirea cu Dumnezeu, numai prin isihia cunoa~te-
rii» 19. Parerea lui Karl Holl ieste pe deplin indreptatita, insa ar fi
~it sa se sustina, plecind de la aceasta, ca ar exista o opozitie intre
doctrina teologica a Sf. Simeon, pe de o parte, ~i cea isihasta, pe de
alti parte. Peste tot scopul ramine acela~i, pe linga faptul ca atit la
Sf. Simeon, cit ~i la isihasm rugaciunea detine un rol predominant.
·- Daca exista anumite diferente, ele s,i nt de natura secundara. Ar fi
,: interesant de urmarit, intr-o alta lucrare, motiv1ele care I-au determinat
., pe Sf. Simeon sa insiste cu atita asiduitate asupra impinirii poruncilor,
ca;e cere mult timp ~i osteneala, f ata de metoda isihasta mai simpla ~i
~1cace 20 , atunci cind in fond telurile ramin acelea~i. S-ar putea prea
,.~ b~e notiunea de isihie sa nu aibe, in gindirea Sf. Simeon, adevarata
ei acceptiune, adevaratul ei dinamism spiritual.
ln orice caz, ramine stabilit ca pentru parintele nostru, credinfa
ae intare~te ~ se liimureste numai atunci cind devine lucriitoare prin
fapte 21 • «Ati auzit, fratii mei, spune el, cit poate credinta in Oum- •;
nezeu care se intar~te ~i se adince§lte prin lucrare ?» 22 • 11

.. Rostul faptelor bune, la Sf. Simeon, este legat de ideea fundamen-

tala a _conceptiei sale teologice, a simtirii Harului, «ca~i prin !ucra_rea
~~cilor, afirm.a .el, veti cunoa~te lucrarea Sfintulu1 Duh» ... a, ~1 a ·,.
Bti.ni omului de dupa caderea in pa.cat. ~
8!area de coruptie a omului, in urm.a pacatului originar, es~e in"
teleasa de Sf. Simeon ca o slabire spirituala a puteril_?r sufletef}t~. .
Este un fel de invirto§lare a inimii ~i a sensibilitatii duho:vnice~h,
care se m~ifesta prin imposibilitatea experimentarii ~arulll:1· B<?ala
~ «a 1nsensibilitatii», cum o define~te el, este cu abt ~a1 pericu: .
p ' ~ co~~aratie cu o maladie fizica, cu cit ea luc:eaza,. asc~s , 1
;:,reaiv, fara cea mai mica urma de durere, care s~ te 1n1Jt~1~teze
boin:
-
starea ei, ca sa te poti adresa medicului duhovn1c~. «Caci ce~
v cu trupul, spune Sf. Simeon, simtind boala sa, alearga la doctor ,
...
IS. Karl Holl ·t
19. Ibidem , op. Ct ., p. 64.
I
20
21: k .
Hausherr, op. cit., p. 127.
22. 0 ~ 1. ~oil, op_ cit., p. 64.
23. /b:;11s1e Zagoreul, op. cit., Cuv. 56, p. 287.
em. Cuv. 56, p. 287. ..,
 - - - - - - - - - - - - -- -- - - - - -- - ORT ODOXIA

eel bolnav cu sufletul, insa, nu simte boala sa: 1 ci pe- eit Ee imbolnavette
mai greu, pe atit se face mai insensibil ¢ nu voie~te din aceasta cauzi
ea alerge la doctorul eel duhovnicesc>~.24. ,, .
inainte de cadere, simtul duhovnicesc al sufietului nostru funetiona.
cit se poate de viguros ~i datorita acestui fairt omui' s.e afla imtr-o
permanenta stare de con~tiinta ~i comuniune harica cu Dumnezeu.
Dupa cadere, ochiul duhovnicesc al sufletuiui n0stru s-a intunecat.
lnsa daca alterarea puterilor noastre spiritua1e nu s-a fa.cut decit prm-
tr-un regres moral, rezulta dimpotriva ca ref~erea lor nu se va
putea savir~i decit pe calea faptelor bmre, a progresuluE moral. K..
Holl spune, referitor la aceasta, ca Sf. Simeon concepe procesul min-
tuirii noastre printr-o «continua cre~tere a puterilor morale omene~~
prin ajutorul Harului» 25.
De aceea, tinta stradaniilor Sfintului Simeon consta ia a repune
credinciosul in posesia acestei stari originarie, care are rezultate atit
de fericite asupra sufletului nostru, prin intermediul lucrffirii faptelor
bune.
La inceput, harul s-a sala~luit in supracon~tient ~i nu: poate pa-
-~ trunde in cimpul con~tiintei, atita vreme cit nu vom lucra ~i noi ca v
sa ie~im in intimpinarea lui. Cu mult inaintea Parintel'ui n.o.stru, Marcu
. Ascetul a scris intr-una din lucrarile sale, ast£el : «Drept aceea, omule
' care ai fost botezat in Hristos, da lucrarea pentru care ai luat puterea
ti te pregate~te ca sa prime~ti aratarea celui ce locuie~te in tine» 26 ~ •
Din acest punct de vedere, credinciosul botezat se poate asemana
cu un bolnav care a primit la un moment dat vestea vindecaril sale
miraculoase. La inceput lucrul acesta este cu totul de necrezut pentru
el, continua sa nu-I creada atita timp cit nu-1 experiaza personal Ca sa.
ajunga la incredintare deplina, bolnavul trebuie sa depuna eforturi
sporite. Cauza bolii a fost extirpata, intr-adevar, din fiinta lui, da_r
trebu.ie sa se lupte cu inertia care a pus stapinire peste trupul lu_1,
trebuie sa biruiasca prin efort sustinut lincezeala in care 1-a piron1t
boala lui indelungata. In aceea~i situatie se gase~te ~i credinciosul.
Prin Harul Sfintului Botez s-a dezradacinat din inima lui toata puterea
pi.catului. Locul lui a fost luat de Har, dar ~i slabiciunea continua__ sa
etaruiasca la periferia fiintei omene~ti. Pentru extirparea definitiva a
p~atulu.i, pentru ca Harul sa se reverse peste tot in fiinta noastra, e
nevoie de actiune intensa. De aceea, toti Sfintii Parinti considera fapta
-.ca mijlocul prin care se ajunge la experimentarea harului ~i la con-
templarea lui Dumnezeu. «Sa nu nesocote~ti, frate, spune Sf. Sim~o~,
ci. te vei mintui prin credinta, caci credinta fara de fapte la n1~1c
bu folose~te. Auzi pe Domnul care zice : «Nu tot eel ce-Mi spune Mi_e,
Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci eel care face vo1a
Tatalu.i Meu Cel din ceruri» 21 ; ~i Sf. Simeon continua in alt loc :
24. Ibidem, Cuv. 31, p. 158.
25. Karl Holl, op. cit., p. 68.
26. Marcu Ascetul, Despre Bolez.
27. Sf. Simeon Noul Tcolog, Cuv. 118, ecL Siros 1886, p. 242.
-ORTODOXIA - -- - - - - -- - - - - - - - - - - -- - -

<<da,ca ni" are cineva credinta Jara §tirbire §i fapte bune) e cu nepu-
tinta
, sa vina la el harul Sfintului Duh» 2s.
fn consecinta, faptele bune stau la baza procesului moral ~i du-
hovnicesc, de f ortificare a puterilor noastre sufletesti, care se inscriu
.astfel in adevaratele . Ior dimensiuni, dobindind ia~a~i acea sensibili-
tate spirituala, ca sa intre in contact cu energia harica necreati.
«Fara de osteneala ~i fiira de multa truda, fara de sudori ~i fara de .
sila, strimtorare ~i necaz, nimeni n-a trecut peste intunecarea sufle-
tului ~i nici lumina Sfintului Duh nu a vazut-o » 29 , spune Sf. Simeon.
Nu ne putem rezuma insa, la consideratii generale. Pentru ca
sa prindem adevarata semnificatie ~i implicatiile cele mai profunde
pe care le au faptele bune in procesul desavi~irii cre~tine, va trebui
~a parcurgem, cit mai sumar posibil, calea mintuirii pe care ne va
,calauzi Sf. Simeon.
Opera Parintelui nostru nu urmare~te scopuri ~tiintifice, adica ,
sa patrunda procesul desavir~irii numai din punct de vedere teoretic. I

Inainte de toate el a fost un traitor ales al eternelor adevaruri cre~-

tine ~i preocuparea lui de capetenie a fost aceea de a conduce uceni-
cii sai, spre acelea~i culmi de inalta implinire duhovniceasca. -~
Dorinta lui mare a fost aceea ca sa faca ~i pe altii sa se impar-
t~easca din bucuriile duhovnice~ti pe care le-a ~'Ustat el insu~i, ca
«bucuria lui sa fie deplina».
Din aceasta cauza, scopul omiliilor sale este mai intii de toate
practic. Nu s-a complacut in scolasticismul steril al vremurilor sale,
ci a cautat sa faca accesibile tuturor categoriilor de credincio~i, prin-
tr-o expresie literara simpla, rezultatele trairii sale duhovnice~ti. De
aceea, in procesul desavir~i.r ii pe care il descrie Sf. Simeon, nu vom
gasi indicate cu acribie toate etapele psihologice pe care va trebui sa
le strabata credinciosul, in nazuinta sa spre mai bine. Vom gasi, insa,
delimitate cu precizie etapele mai importante ale acestui drum anevoios.
Calea desavir~irii incepe, dupa Sf. Simeon, cu teama de Dumnezeu,
nascuta din credinta si se incununeaza cu iubirea. «Caci teama naste I

iubirea, iar iubire~ d~zradacineaza teama din suflet ~i ramine in el

numai Duhul dumnezeiesc si sfint» 30 . Teama de la inceput, nu trebuie
~onsiderata ca un sentiment' de groaza, care sate departeze de Dumnezeu, "
ci ca o preocupare permanenta a cre~tinului de a nu dep~i cadrele
voii lui Dumnezeu. Ea s-ar exprima in supunere ~i ascultare cit mai ·'
desavir~ita fata de Dumnezeu, sau mai bine zis, in smer.enia atit de '
nelipsita din viata nevoitorilor cre~tini. Teama este mentionata -la in-
ceput pentru ca, ea naste smerenia, insa nu teama, ci smer.enia este - -
.aceea care sta in centr~l atentiei Sfintului Simeon. Smerenia ~i iubirea
-constituie, dupa el, inceputul ~i sfir~itul tutur or virtutilor, tuturor
I

28. I b_idem, Cuv. 55, p. 279.

29. D10nisie ZJgoreul, op. cit., Cuv. 81, p. 451.
30. Karl Holl, op_ cit., p. 73 (J\1igne P. G. tom. CXX, col. 384 A).
 M B - - - - - - - - -- - - ' - - - -- - - - - - ORTODOXI&

faptelor bune. Sf. Simeon as_eamana sm~renia cu ~icioarele_ pe care se-

tnal~ trupul, iar iubirea cu un cap ca:e 1~c~~eaza ~~~h1ul o~enesc,..
dupi cum spune el ca virtutile «trebwe sa a1ba ~a~ ~1 p1~1oa~! ca trup
firi. de cap ;Ji fara de picioare este cu nepubnta. Dec1, _p1c1oare ale
virtutilor .este smerenia, iar cap al lor este dragostea, f ara de care."
toati virtutea este de~arta ~i nefolositoare» 31 • Schema nu este noua
fi o intilnim inca de la Fericitul Augustin. Sf. Simeon are meritul de·
a o fi adus in centrul atentiei duhovnic~ti.
Ca si prindem adevirata valoare pe care o atribuie, Parintele
nostru ace.stor virtuti, va trebui sa le ,_cercetam, separat, pe fiecare
dintre ele.
Smerenia fonneaza, dupa cum am vazut, piedestalul pe care se-
ridici intreg edificiul faptelor bune. Vorbind despre lucrarile Sfintului
Duh, Pirintele nostru ne spune ca «cea dintii ~i cea mai d,e trebuinta
dintre acestea este smerenia, ca o temelie .~i incepatura a toata fapta..
buni.» 3 2 • Dupa cum «mindria este prima radacina a pacatului, izvorul a
toati riutatea)) 33, tot astfel «masura smereniei celei intii rasadite este
misura mintuirii» .34.
Mindria este antipodul smereniei. Ea inchide sufletul intr-o lume-
aparte fi-1 imleaza de restul semenilor. Omul mindru se crede ca i~i
este suficient ti nu apeleaza niciodata la ajutorul nimanui, pentru
ci. se increde peste masura in propriile sale puteri. Ori consecintele
nefaste ale mindriei se vadesc tocmai in aceasta orbir,e care impie-
dici. omul si-fi descopere sli.biciunile sale ~i sa le remedieze definitiv.
Kindria constituie o supra-apreciere a posibilitatilor fire~ti ale omului ·
fi o auto-incintare pe plan sufletesc, care hranesc viata omului cu
llazii. De aceea, de obi:cei cei mindri se lauda cu cele ce au de gind
Iii sivil"feasci, decit cu cele pe care le-au fa.cut. Ea devine astfel o
rldicini. care genereaza un intreg cortegiu de pacate, abatind omul
4e pe calea unor eforturi cu adevarat creatoare, iar pe credincios de '
pe calea desi.vil'firii.
Smerenia, dimpotriva, este prima mi~care a sufletului credincios,
4Cll.re vrea si. spargi. granitele izolarii sale ~i sa intre in strinsa co-
-mlllliune cu semenii sai ~i cu Dumnezeu. Smer.enia readuce firea in
alevin.tele ei cadre pentru ca produce, dupa cum afirma Sf. Simeon,
-.o dnrnuiere» a • inimii, adica. o face sa devina transparenta pentru "
ciDaci. cineva ar a vea inima, spune el, mai tare decit arama, fie-
au diamantul ~i ar veni peste ea smerenia, o preface mai moale
t ceara» 36 , «o mrobef}te ~i o curatef}te» 30. Fara aceasta topire a .
credincioeul nu va nutea sa se invr.edniceasca de bucuria sim-
harice. tn aceasta privinta, Sf. Simeon ne spune «ca daca cineva
31. Dionisie Zagoreul, op. cit., Cu\'. 22, p. 125.
32. Ibidem, Cuv. 3, p. 37.
3.1. lllidem,
M. Ibidem.
Cuv. 44, p. 205.
Cuv. 31, p. 160.
.
>

36. Jbj,dem, Cuv. 75, p. 410.

A Ibidem. Cuv. 17, p. 103. ~I
' '
-0&TO DOXIA - - - - - - - -- - - - - - - - - - - ~ 5 4 .

8 .ar ruga lui Dumne zeu ziua ;,i noaptea, dar nu va dobindi inimi cti
firea zdrobita, la nimic nu-i folos~t e» ;31
Ap~i _sme:e~ia mai aduce o d~ta cu ea ~i «adeva rata cunoa~tere de
sine» ~1 1mphc1t «cunoa~~erea lu1 Dumnezeu» 38, in contras t cu min-
dria care de_nota lipsa.., ~ei judicioase aprecie ri a posibili tatilor pro-
prii. Sme:ell:1a formea za 1n s~Ietul cr~tinu lui o con~tiinta noua, in
Iumina care1a se pot descope n toate obstacolele care bareaza calea
unbunatat~rii d~ov_n ic~ti. '!'~cin:ai de ac~~ ~f. Simeon spune despre
ea ca «uc1de patim1le ~1 pr1c1nw ~te nepabm1rea» -39. Dupa cum «sub-
stanta bogatiei este aui:_uI, tot astfel a virtuµi este smeren ia ~i precum
eel lipsit de aur este sarac, tot a~a eel lipsit de smerenie nu poate si
fie virtuos» 4 ·0 • Cuvinte le Mintuit orului, in aparenta. antinomice, anume-
ca «eel ce se smere~ te se va ina.lta», dobindesc aci adevara tul Ior inte-
les ~i adevara ta lor valoare . Cel care se smere~te, adica eel care nu
socote~te ca este o injosire sa. ia aminte la cuvintele semenilor sai, la
cuvintele lui Dumnezeu ~i care nu se teme sa-~i asculte glasul cugetului
sau, cre~te nemasu rat de mult, din punctul de vedere al puterilo r sale
, i.
sufletest
Dar smeren ia nu este un :£enomen care sa insoteas ca numai ince-
puturile vietii cre~tine, ci este neapara ta nevoie «ca sa ra.mina. tot- ,.
deauna» 41 , deoarece numai astfel fapta buna poate sa devina cu ade-
varat rodnica din punct de vedere duhovnicesc. Dumnezeu nu se arati
decit celui smerit 42, ~i de aceea smeren ia trebuie sa ramina o preo-
cupare permanenta. a credinciosului cre;;tin. .t:
in consecinta, smeren ia nu este o stare apatica, care sa paralizeze-
functiunile suf1ete~ti, ci reprezi nta o tensiun e spirituala. a sufletului
nostru in stradan ia spre desavir~ire. - 0'

Ea constituie o adincir e perman enta catre izvoarele Harului, care

murmura tainic in adincur ile sufletului.
Nu exista nimic care sa impiedice pe credincios de la Pi:,a<;,_ti~&i:&-
acestei virtuti cu atit mai mult cu cit avem un model desavn~it 1n
persoana Mfu.tuitorului Iisus Hristos , «care pentru nimic altceva .P~
S-a p_ogorit pe pamint ~i S-a smerit pe .. Sine pina_ ~a moarte,. !al"l!
numa1 ca sa zideasc a intru cei ce cred 1ntr-Insul, 1ruma mrobita fl
emerita» 4,3 .
~ealalta virtute, care joaca un rol tot atit de imp_ortant i~ con-
ceptia Sfintului Simeon, este iubirea. Ea se naJte d~n teama, ~
~tr-un «k!hip strein», care nu se poate incadra 1n leglle progresulll!
firesc. Frica, dupa cum s-a aratat, nu inseam na fuga de la fa1:a Im.
., 37. Ibidem, Cuv. 31, p. 159,
38. lb_idem, Cuv. 17, p. 103. .
39. ele ln(elep(,lo r sfradalriici, ;Sibiu HMS.
ll1_e _E~dicul, Culegere din Senfinf
40. D1oms1e Zagoreul, op. cit., Cuv. 72, p. 39 I.
41. K~rl . ~oil, op. cit., p. 77.
42 ·D1oms1e Zagoreul, op. cit., Cuv. 86, p. 495.
l

43· Ibidem, Cuu. 44, p. 205.

.550 - - - - - - - -- - - - - - - - - -- - - ORTODOX IA

Dumnezeu, ci respect ~i ascultare. Dar in acest respect e~ista tot~i,

<> anumita nota de distanta intre credincios ~i Dumnezeu. Or, este
oarecum curios, ca dintr-un astfel de simtamint, sa apara tocmai iu-
birea, care imbie omul sa se apropie cit mai mult de Dumnezeu, cu
.aceea~i bucurie cu care un , copil se apropie de parintele sau. Teama,
J>rin natura ei, nu poate sa fie iubire, iar in iubire nu exista teama 44,
1i totufji iubirea i~i are inceputul ei in teama de Dumnezeu. Acest fe-
nomen nu se poate explica altfel, dupa Sf. Simeon, decit prin lucrarea
Sfintului Duh ~i prin intermediul smereniei, dupa cum scrie ~i Karl
:Holl, ca iubirea apare din teama, ca o ultima roada a smereniei 45.
In spiritualitate a ortodoxa rasariteana, iubirea a jucat un rol
esential, fiindca pe ea se bazeaza actul cunoa~terii duhovnice~ti. De
aceea, vom incerca, in citeva cuvinte, sa prindem semnificatia in pro-
cesul desavir~irii cre~tine, din punctul de vedere care ne intereseaza,
ca sa putem intelege cu mai mult folos ~i rolul pe care il joaca in
conceptia 'Sfintului Simeon.
Inca de la Origen a inceput sa se afirme, intr-un chip din ce in
ce mai sistematic, ca realitatile spirituale se cunosc printr-un simt
duhovnicesc 46, definit ca «nous». Iubir,e a nu poate sa fie despartita
sub nici un motiv de existenta si functiunea acestui simt duhovnicesc,
deoarece nwnai ea este in rr{a,s~ra sa-i imprumute toata' sensibilitatea
necesara pentru perceperea realitatilor spirituale. Insa daca iubirea,
pe de o parte, repune acest simt in cadrele lui sanatoase, iar, pe de
.alta parte, apare numai la capatul unui proces in care faptele bune
au jucat un rol esential, rezulta ca intre actiune, iubire ~i capacitatile
duhovnice~t i ale sufletului exista o legatura indisolubila. Cu alte cu-
vinte se poate spune ca procesul desavir~irii cre~tine nu poate fi in-
~les decit legat de acµune.
Din preliminariil e lucrarii, s-a vazut ca actiunea are menirea de
a arm.oniza puterile suflete~ti, fiindca unitatea vietii sufLete~ti, nu
.este atit de densa pe cit se pare in realitate. De cele mai multe ori
puterile sufletului sint divergente ~i cauta sa se afirme separat, c~e...a
-ce atrage dupa sine o stare de instabilitate si nemultumire Iauntrica.
.Acpunea ,i in general faptele bune au meni;ea de a unifica puterile
.noastre suflete~ti intr-o coeziune mereu sporita. Desigur, actiunea are
un rol marcant in acest proces, insa unitatea adevarata a puterilor
.noastre spirituale nu se realizeaza decit o data cu aparitia iubirii, car:
.dmenteaza ~i intretine permanent aceasta unitate. «In iubirea cea ma1
~ t i ti cea mai pura, toate functiunile se exerseaza deodata; ele
a suspn fi se imbina reciproc; niciuna dintre ele nu lucreaza. separat:
,ele se pitrund ~i realizeaza unitatea con~tiintei noastre» i. Nu s-ar pu-
4

tea spune ca iubirea este ·produsul actiunii care omogenizeaza. pute-

1:ile noastre suflete~ti, fiindca iubirea are un caracter afectiv ~1 pen-
44. Karl Holl, op. cit., p. 73 (N.\igne P. G., tom. CXX, col. 535-536 D-A).
45. Ibidem. . .
46. Origen, Contra Ce/sum, I, 8, Migne P. G. tom. XI, col. 670.
47. Louis Lavelle, op. cit., p. 514.
oRTODOXIA - - - ~ - - - - - - -- - - - - - - 551

tru ca, sub o fo.rma sau alta, e mereu prezenta in sufletele noastre •
ca factor determ~nant a! tuturo~ faptelor bune, ci doar ca potentarea
ei maxima, adevarata e1 expres1e nu ~i-o dobinde~te decit in colabo- ~::
rarea armonioasa cu celelalte puteri spirituale, adevar valabil pentru ·
fiecare dintre acestea ... in parte. Astfel «iubir.ea este esen~ ~i sufle- ,_·,
tul fa,ptelor bune, dupa cum acestea sint expresia fireasca a iubirii> 4s ...
sau «ifaptele bune sint piatra de incercare a iubirii infloritoare · und~ ·•;.
exista ele, in afara daca pureed din alte motive, acolo e iubir;a sub
forma ei desavir~ita ; unde sint absente, afara numai daca aceasta
absenta e datorata unor cauze mai presus de vointa persoanei, iubi-
rea e absenta» 49 • fn formele ei cele mai inalte iubirea intruchipeaza
expresia dorintei maxime a intregei noastre fiinte catre o anumita
persoana. De aceea, ~i credinciosul nu se intilne~te cu Dumnezeu decit
atunci cind sufletul lui e mistuit de iubire, de dorinta intregului sau
suflet, a tuturor puterilor sale de a se intilni cu Dumnezeu.
In consecinta, iubirea este legata de fapte, iar cunoa~terea este
dependenta de iubire. Din aceasta cauza «Ortodoxia este in armonie
cu cre~tinismul auten tic al tuturor timpurilor, dupa care ,. adevarata
cuno 9tinta are drept criteriu unic, trairea ei » (Tantum homo habet
de scientia, quantum operatur) 50 .
A~adar, procesul cunoa~terii cre~tine angajeaza deodata toate pu-
terile noastre spirituale. Nu e numai intelectuala, nu e numai afec- ii.
tiva, nu e numai volitionala, e deodata intelectuala, afectiva ~i volitiva,
intr-o unitate realizata prin actiune ~i iubire. Restabilirea simtului ~
duhovnicesc «nous», s-ar putea sa fie tocmai expresia acestei intre-
taieri a puterilor noastre suflete~ti, sub inriurirea harica, in acela~i
unghi de interferenta dat de iubire.
Teama preferata a Sfintului Simeon consta in «luarea darului
Duhului in simtire si constiinta» 51 . Deci in procesul cunoa~terii gasim
d;acamdata, dtipa Sf. Si~eon', ca participa a tit functiunea cognitiv~:
cit ~i cea afectiva. Daca ne gindim insa ca intreg procesul cunoa~__teru
duhovnice~ti se reazima pe temelia faptelor bune, a§ia cum s-a vazut1 ..
r~zulta ca ~i pentru Sf. Simeon actul cunoa~terii spirituale nu poat~ ··.:
s~ fie decit expresia colaborarii unitare a puterilor noastr~ suflete~tl
aJutate de Har cu atit mai mult cu cit si pentru el, puter1le noastre
s~irituale sint tot in numar de trei, ~i a'nume cea «cuvintatoare, mi-
nioasa ~i poftitoare» 5~ .
. ~rjn deprinderile pe care le sadesc in fiinta noastra, .fapt~le bune,
ehm1na treptat, din cimpul con~tiintei noast:r;e, toate nu~canle pa.ca-
- -------
48. H. Andrutsos Aoyµcr;'ttxa t Ma).hcxt, Alena 190 I, p. 505, la D-l prof. N. Chi-
1escu, Conditiile lnsusi;ii minfuirii in «Studii Teoloaire», anul 11 nr. 1-2/ 1950, p. 12 ·
Ch· 49. Drovuniotis,
-' • '
Oc-pstAopev'YJ cx1tcx~t'Y)at,, Alena h1903, p. 103- 104 , l8 D• I prof · N•
1
1escu, op. cit., p. lZ.
50. N. Chi1escu, op. cit., p. 12.
T 51 · I · Bria Simtirea fainicd a lzarului l a Sf. S111 eO fl Noul Teolog. in <<S1tudil
eologic;», _an .. VIII, ~r. 7-8/1956, p. 477.
5.... D10□ 1sie Zagoreul, op. cit., CuY. 24, p. 131.
 152 - - - - - - - -- - - - - - - - - - -

toase care impiedica realizarea unei armonii s~lete~ti desavi~te fl

a unei curatiri launtrice. «Stralucind fapta buna, spune Sf. Simeon,
picatul se top~te ca un int~erec>> 5~ ~i «ochi':11 mi1!-tii se face ~urat
fi neturburat» 54. Acest och1 duhovn1cesc nu-~1 dob1nde~te adevarata.
Iui limpezime ~i transparent a decit atunci cind apare ~i iubirea desa~
vi}1Jita, care poarta pe Dumnezeu «ca pe un scaun de Hieruvimi» 55.
Ar fi insa o inadvertent a sa vorbim despre iubire fara sa ne re-
ferim si la caracterul ei social, atit de reliefat in opera Sfintului
>
Simeon. Iubirea nu ,este un simtamint care sa se dezvolte de la sine~
8.'8 cum se dezvolta un organism, in virtutea unor puteri inerente.
Sta.rile noastre suflete~ti nu pot fi izolate ~i explicate fara legatura.
cu mediul in care ne depanam firul existentei noastre. Am vazut ca
acpunea nu poate fi inteleasa deeit ca o revarsare a f ortelor noastre
fiziee ~i suflete~ti asupra lumii in care traim ~i ca o rezonanta a.
acestei i~iri asupra intregii noastre fiinte, determinata de succesele
fi insuccesele pe care le obtinem sau de care ne lovim. Tot astfel ~i
iubirea se desavi~~te numai in functie de faptele bune izvorite din
dragostea de aproapele. Daca am asemui iubirea cu o floare minunati
ti daca am socoti ca tot ce are ea mai frumos rode~te in sufletele
noastre, nu trebuie sa scapam din vedere f aptul ca radacinile ei sint
infipte in societate, in aproapele nostru. De aici i~i trage seva ei.
Atit de mult este legata iubirea de semeni, incit nici nu se poate
concepe iubirea lui Dumnezeu in afara iubirii de semeni. Reluind cu-
vintele Sf"mtului Evanghelist loan, Parintele nostru scrie ca -«ldaca ci-
neva zice: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il ur~te, minci-
nos este, pentru ca eel ce nu iu~te pe fratele sau pe care I-a vazut,
pe Dumnezeu pe care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca» 156 •
Toate nedreptatile sociale au izvorit din lipsa dragostei unora
dlntre oameni, f ata de ceilalti. Astf,el, robia, zice Sf. Simeon, «s-a
fieut din rautatea oamenilor de un neam care se lupta unii impotriva
altora» o?. Repartitia nedreapta a bunurilor sociale i;d are cauza ei
In BUfletele oamenilor stapiniti de pofte acaparatoar e ~i de egoism.
cl,ieomia, spune el, intrind ca un tiran in viata a lipsit oamenii de
~ buniti.plor date de Sta.pin ~i cele de ob~te ale tuturor le-a
flp,nJUr&t in garduri ~i ponoare ~i pe toate le-a inchis cu ~i ~i cu
siYOare» 58• .Afa,dar, cum poate spune cineva, continua Sf. Simeon, ca
~ atipfn al tuturor ;d ca niminui nu-i face strimbatate 5'9, atunci

63. Ibidem. Cuv. 92, p. 528.

St. Sf. Simeon Noul Teolog, Cuv. 16 - «Pentru vedere si descoperire ~i rugd-
cea ~umf"!"il> - trad. rom. de Isaac Dascalu, vol. I, p. 145.
155. D1oms1e ZagoreuJ, op. cif.~ Cuv. 22, p. 126.
56. loan, 1. 4-21.
57. Dionisie Zagoreul, op. cit .. Cuv. 24 p. 130•
, I

18. Ibidem. Cuv. 21, P. 117-J 18.

II. Ibidem.
 oBTO DOXI A - - - - - - - - - - -- - - - - - - - 553

cind «averile din lume sint ale tuturo r, precum este Iumina ~i aerul
pe care ii respira m~ 6 0 ~,
Din cele de m~1 ~us ~-a putut vedea cita import anta acorda Sf.
Sim~n a~tor doua virtut1 a:e smeren iei ~i__i_ubirii. Insa ele se gasesc,
dupa Sf. Slllleon, la cele doua capete ale can care duce spre desavi r-
'ire. Ca sa ajungi de la smeren ie la iubire trebuie sa parcur gi toata
multimea f aptelo r bune care sint presar ate de-a lungul acestei cai.
«Deci se cu vine, spun: S!. S~~eon! sa ne __despar tim cu toata putere a
de faptele cele rele ~1 sa paz1m 1mpre una toate lucruri le cele bune,
-s i implinim toate porunc ile lui Dumnezeu, cu dorire ~i sirguin t~ fier-
binte ~i sa nu defaim am nici una din ele, oricit ar fi ea de mica» 61 ..
Faptele bune sint destul de numer oase ~i variate . Sf. Simeon le
imparte in virtut i trupe§ ti §i virtufi duhovnice§ti 62. Din prima cate-
_gorie fac parte virtuti ca milost enia, postul, infrina rea etc ... , in opo-
.ziµe cu sgircen ia, imbuib area, betia ~i desfriul... etc. Din catego ria
doua, a virtuti lor duhovn ice~ti, fac parte bunata tea, blinde tea smere-
nia, iubirea etc.,. in contra st cu invidia, lingu~irea, mindri a etc. Nu
se poate face insa o delimi tare precisa intre cele doua catego rii de
virtuti, a~a cum nu· se poate face o distinc tie reala in unitate a psiho-
_fizica a omului. Din aceast a cauza Sf. Simeon cere practic area tuturo r
faptelor bune, aratin d ca toate due la desavi r~irea credincio~ilor, cind
. .sint implinite cu sincer itate ~i dezinte res. «iCa ce folos, fratilo r, spune
el, daca cineva nu se imbata cu vin, dar nu preget a sa ocaras ca pe
fratele sau» 63. Totusi , Sf. Simeo n acord.a o impor tanta deosebita fap-
telor de natura duho,vniceasca, pentru care ~i spune : «Ce te rez~mi ~e
osteneala lucrurH or trupe~ ti, daca te leneve~ti la lucrul eel Iauntri c
(al sufletului) ?» 6-1:.
_ Un fapt vredni c de remarc at, in legatu_ra. cu_ aceasta ,. . i! co1!-stitui: :.
mdemnul sau neobos it adresa t tuturo r credinc1o~nlor ca sa 1mphneasca
cu sirguin ta toate faptele bune. ~i ca sa ilustre ze __pr:_actic indeJ?n1:11 sau,
Sf. Simeon recurg e la O compa ratie. El aseam_ana_ pe cred1n. .c10s c~
~ vas de pret alcatu it dintr-o sumedeni~ d~ p1etr1_cele. Ca sa ~oa~a
fi umplut cu miresm e de pret, este neapar ata nev?1: ca :vas~l. ~a f_ie
fncheiat cit se poate de bine, sa nu~i _lipsea~c~ n1c1 o p1etric1ca d1~
~e care ii consfit uie. Tot astfel, n1c1 credinc1osul nu.. va p~tea s_a
1
Prnneasca darul pretio s al Sfintu lui Duh, atita vreme cit nu-~ _ago~i-
~ toate virtuti le care sa incheie te~ein_ic v3:5ul sufletu lw _, sa~.
«8pune mie, zice, daca va lipsi una din virtutl le prin ~are s-a alcatu1t
fl s-a incheiat vasul cum va suferi Dumnezeu sa puna, cu totul, vre-
llllul din daruri le D~hul ui Sau?» 65 • _to

60. Ibidem.
61. Ibidem, Cuv. 50, p. 250.
: · Ibidem, Cuv. 88, p. 508.
1:.~· Ibidem, Cuv. 50, p. 256.
""· Ibidem, Cuv. 50, p. 256.
65. lbuhm, Cuv. 50, p. 254-255 .
554 - - - -- - - - - - - - - - - - -- -- - O R TODOXIA

Date fiind acestea, se pune intrebarea? Cum va putea credin-

ciosul sa implineasca multimea nesfir~ita a virtutilor? S-_a r parea c~
ne gasim inca sub domnia Legii celei vechi care cerea de la credin-
cio~ii ei implinirea tuturor poruncilor .dumnezeie~ti, fara sa omita
vreuna, oricit de mica ar fi f ost ea. ~i daca nimeni de sub domnia;
Legii nu s-a mint uit, pentru ca n-a fost posibila implinirea tuturor
poruncilor cerute, oare tot astf el sa se intimple ~i cu cre~tinii ?
Celui care i~i pune astfel de probleme, Sf. Simeon ii raspunde in felul
urmator : «,Eu cu darul lui Hristos, va voi invata pe voi. Cel ce-
de-a pururi i~i ia in minte pacatele sale ... nici unul dintre ele nu se-
poate atinge de sufletul sau» 66. Deci, credinciosul trebuie sa aibe
permanent in minte t oate pacatele sale ~i pe acestea sa se osteneasca
sa le inlature prin practicarea virtutilor. A~adar Sf. Simeon nu cere
implinirea mecanica a tuturor virtutilor, ci in primul rind a celor care
due la inlaturarea t uturor patimilor care stapinesc pe credincios, sau,
ca sa revenim la asemanarea de mai sus, sa fie atent mai intii la.
fisurile care fac din credincios un vas nepotrivit pentru darurile Sfin-
tului Duh. Fiecare fapta buna adauga un spor nou de lumina la con-
~tiinta, credinciosului care ii permite sa depisteze ~i sa elimine treptat
toate obstacolele de pe calea desavir~irii. A~adar, cind Sf. Simeon
cere practicarea tutur or faptelor bune, nu se refera atit la implinirea
tuturor poruncilor, cit mai ales la toate virtufile §i implicit la toate
faptele bune care contribuie la procesul desiivir§i.rii sale duhovnice§ti ..
1n f.elul acesta Parintele nostru a aratat in chipul eel mai limpede po-
sibil ~i pe intelesul tuturor, drumul care duce la desavir~ire ~i cunoa~-
terea duhovniceasca a Harului salasluit
, de la Sfintul Botez in sufletele
noastre. -: :
i~ lnainte de a incheia, ne mai ramine o problema de examinat ~i
anume aceea a raportului dintre Har ~i fapte bune. S-ar parea, din
cele expuse, ca s-a pus mai mult accentul pe aportul credinciosului in
procesul imbunatatirii sale duhovnice~ti ~i s-a vorbit mai putin de
Har. In realitate, Sf. Simeon nu ince.teaza sa afirme «ca toate faptele
bune numai de la Dumnezeu se daruiesc oamenilor» G7. Prin aceasta~
balan~ s-a inclinat in favoarea Harului, a~a dupa cum este ~i firesc,
pentru ca el are initiativa ~i el sustine in permanenta pe credincios,
dar nu se trece cu vederea nici partea de contributie a omului. Liber:
ta.tea. de vointa este pentru Sf. Simeon o axioma care nu poate f1
dezmintita de nimic 68 . Cre~tinul e dator sa participe liber ~i con~tient
~ procesul desavir~irii sale duhovnice~ti. Cu toate acestea opera de-
aa~irii omene~ti, se reazema in ultima instanta, la Parintele nostru,
In special pe Har 6'9 . ~i aceasta pentru ca numai Harul Sfintului Duh
face ca efortul omenesc sa fie rodnic ~i aducator de bel~ug spiritual..
66. Ibidem, C~v. 66, p. 363.
67. Ibidem, Cuv. 30, p. 154.
68. Karl Holl, op. cit., p. 91.
69. Ibidem, p. 88-89.
 0 BT ODO XI A - - - - - - - : - - -- -- - - - - - - - - - - - . . : 555- r

Iata ce scrie Sf. Simeon referitor la ac.easta : «Alt Iucru este virtu-
tea ~i alt lucru _es!e Harul.. Ca yirtutile se implinesc cu sirguinta ~i
osteneala noastra, 1ar darurlle s1nt ale lui Dumnezeu. Adica ce zic :
ca postul ~i infrinarea, virtute este... dar a lucra toate acestea fara
osteneli ~i f ara de necazuri ~i a ajunge la nepatimire este darul Iui
Dumnezeu... deci, f apta lucrata dupa po rune a lui Dumnezeu virtute se
cheama, insa precum agricultorul se osten~te numai ca sa sape ~i
sa arunce in pa.mint semintele, iar ca sa rasara acestea ~i sa aduca
rod tirziu sau timpuriu, este dar al lui Dumnezeu, a~a ~i intre cele
duhovnicesti. Ca noua ni se cuvine sa lucram toata virtutea si cu
truda ~i ~u osteneala grea sa aruncam saminta virtutilor, insa a ploua
ploaia iubirii de oameni ~i a Domnului ~i ca sa rodeasca desavir~it
pamintul eel neroditor al sufletelor noastre, al lui Dumnezeu este darul
~i mila» 70 • A~adar, rezulta destul de evident ca fapta buna a pare
ca un produs al colaborarii dintre om ~i Dumnezeu.

tncercind, in concluzie, sa stabilim trasaturile esentiale pe care

le poarta faptele bune in conceptia Sfintului Simeon Noul Teolog, vom
constata urmatoarele :
1. Orice lucrare savir~ita pentru implinirea poruncilor lui Dum-
nezeu se nume~te, dupa parintele nostru, fapta buna sau virtute.
2. Virtutile nu sint privite numai dupa aspectul lor pasiv, ca o
i;impla dispozitie spre bine, ci dupa aspectul lor activ, adica totdea-
una lucratoare. De aici rezulta relatia strinsa pe care o stabile~te
aproape permanent Sf. Simeon, intre virtute ~i fapta buna.
3. Faptele bune au menirea de a dezradacina toate patimile din suflet
,. ~i de a-i imprumuta acestuia transparenta necesara pentru Har. Insa
daca simtirea Harului e legata, la Sf. Simeon, de ins~i mintuirea cre--
dinciosului, rezulta ca faptele bune imbraca la Parintele nostru caracte-
~ de dogma, neputind lipsi din procesul desavir~irii fiecarui credin-
cios ~i deci implicit, al mintuirii.
4. Faptele bune sint produsul sinergismului divino-uman.
~ . 5. Ele trebuie practicate sistematic, incepind cu smerenia ~i sfir-
,md cu iubirea. ,
Putem spune, deci, ca faptele bune, ~upa Sf. Simeon, ~int !oate
e.ctele noastre izvorite din dragostea fata de Dumnezeu ~1 fata de--
a~roapele ~i care stau Ia baza procesului desavi~irii noastre duhov-
ntce~ti ~i prin aceasta la baza mintuirii cre~tine 71 - ~" . .-~ :;,
~:-',.~

·,.

rom ·
70· Sf • S1mean Noul Teolog, cuv. 17, - «Despre I>1e ·' ugirile vic/eanului ... » tract
, ."fes.
· de Isaac Dascalul, vol. I, p. 155. ~ ~ . ' · I - ,.
71. N. Chi1escu, op. cit., p. 20; Mentionez ca la .mtocmir~a prczenlet ucriin .
:•am folosit ~i de un manuscris rominesc cu opera Sf. ~•~m~on Noul ~e?log, ~radus~ ~
Isaac Dascalul in doua volume, care se gase~te Ia Btbhoteca Ad-11e1 Patr1arhab