A N U L V. No . S.
REDACTOR RESP0N ZAB1L: a d a d c
Dr. V 1 C T O tt P O P I* APARE
Poliţia ca\ instituţiune constituţională
M ulţi cetăţeni su n t dispun-şi a vedea în poliţie o in stitu -
ţiTunie, care nu se potriveşte -cu aran jam en tele v ieţii co n sti­
tu ţio n ale a Statelor m odem e, de a ltă parte p ersoane .oficiale,
cari su n t în ex-erciţiul unei fu n cţiu n i p o liţieneşti su n t g a ta a
o ex e rc ita pe aceasta, a rb itra r.
G reşesc şi unii şi alţii.
C ei d in tâi nu se p o t d esbrăca de ideologia trec u tu lu i,
cân d ex istau state poliţiale, în o are poliţia era totul, te în ­
to v ă ră şe a dela v ia ţă p â n ă la m oarte în tr ’un m od c a r e e ra
egal cu .sclavia. E ra ac ea sta tu te la absolutism ului d ela sfâr­
şitu l ev u lu i mediiu, -când cei ce cârm uiau p o p o are le cred eau ,
că S ta tu l rep rez en ta t p rin ei este dator să se am estece în
to a te relaţiuniile vieţii om eneşti. N ici o lib e rtate p e n tru des­
fă ş u ra re a energiilor om eneşti, ci în cătu şarea ac elo ra şi silu i­
r e a conştiinţelor p e n tru a fa c ilita m enţinerea unei ordini,
oare însem na îm piedecarea o rică ru i progres.
In concepţia acelora, p o liţia rep rezin tă -deci o in stitu t hm e
care îm piedecă libera des-voltare a energiilor om eneşti, p rin
u rm a re este inistituţiune c o n tra ră vieţii con stitu ţio n ale a -sta­
tu lu i, a cărei scop principial e s te tocm ai acesta.
Cei din urm ă pro ced ân d a rb itra r, cred a-şi înd ep lin i astfel
m ai bine funcţiune-a -a cărei refra in este m enţinerea ordinei.
E i u ită , că ordinea chiar p rin dispoziţiunile şi fa p te le de
ordine ale lor treb u e m e n ţin u tă în prim ul rând. E i u ită că
s u n t organele ordinei -desăvârşite, c ă ei n u p o t face u n sem n,
n u p o t zice un ouvânit, n u p o t face o fa p tă care s ă -n-u se
În tâm p le în cadrele stric te i legalităţi.
In f a ţa p ărerii celor -dintâi şi în f-a-ţa hiperzeluliui celor din
urm ă, trebue să constatăm , că poliţia fiin d o in stitu ţiu n e
fu n d am e n tală în v ia ţa con stitu ţio n ală de s ta t n u p o ate fi
com prom isă nici p rin tr’o concepţie g reşită, nici p rin hiper-
zeluil funcţio n arilo r poliţieneşti. E a însem nează e x iste n ţa
u n o r organe, cari în ra p o rtu rile -de v ia ţă a oetăţenil-o-r im enşi
la- n n m ă r şi v a ria te calitativ, în mod nem ijlocit, m en ţin o r­
d in e a , cu alte cu v in te păzesc dom nia legilor aduse de re p re ­
zen ta n ţii ad e v ăraţi ai naţiunii, ca re înseam nă co n stitu ţio n a­
lism ul nefolşiîicat.
125
A U G U S T 1 0 2 4.
i i m a d P R I M R E D A C T O R :
LUNAR G E O R G T U C H E N D I
C ând vorbim de poliţie n-u-i perm is să n e gân d im num ai
la serg en tu l de stra d ă , care n ’ar-e p o ate p re g ă tirile n ecesare
p e n tru în d e p lin ire a irep ro şab ilă a fu n c ţiu n ii salle, n ic i ia
unii şefi de a u to rită ţi, cari spre a-şi în le sn i la m om ent sa r­
c in a oficiului o e x e rcită arb itra r. N-e gând-iim la în tre ag a o r­
gan izaţie p o liţien e asc ă a un-ui S tat, care este fo arte în tin să,
căci n u este ra m al ad m in istraţiei p u b lice oare să n u aib ă
p o liţia sa în v a ria ţiu n e a ac ee a im ensă, în ca re n i se în fă ţi­
şează şi ra p o rtu rile de viaţă ale ce tă ţen ilo r.
Şi treb u e s ă recunoaştem , că fu n cţiu n ea p o liţien e asc ă de
orice n a tu ră şi în oriioe ram a l a d m in istra ţie i a r fi, este g rea
şi delicată. U nul care în v esteşte fu n cţiu n i po liţien eşti, tre ­
bue să aibe un ta c t şi o ed u caţie deosebită. E l în to t m om en­
tu l fu n cţio n ării sale, trebue să să v â rşe a sc ă fa p te şi să fac ă
d isp o ziţii cari se rv e sc ordinea.
C e tă ţea n u l a ju n g â n d în d esfă şu ra rea v ie ţii sale de to a te
zilele în c o n ta c t n em ijlocit cu o rg an ele p oliţieneşti, fiind
chestiunile oa-ri-1 in teresează în nex s a u cu ex isten ţa sa fizi-
ică s a u cu cea m a teria lă, el fă ră m u ltă ju d e c a tă este a p lic a t
isă se a g ite de o rice in terv en ţie a o rg an e lo r poliţieneşti. De
aci co n cep ţia lu i greşită! De a c i în să şi o în v ă ţă tu ră : P e r ­
soanele acele c a ri înv estesc fu n cţiu n i p o liţien e şti de orice
categorie, s ă grij-ească m ai bine ca o ricin e altu l, ca să-şi
ex ercite atriibuţiunile lor în cadrele stric te i leg alităţi. N ici un
a buz d e p u tere, nici o calcare d e a trib u ţiu n i, nici u n hiper-
zel! C e tă ţea n u l treb u e să-şi câştige co n v in g erea c ă p o liţia
este ceva a b s o lu t necesar, că fă ră de e a n m ş i poate realiza
sco p u rile v ie ţii conform e ou a n aţiu n ii o rg an izate p e n tru
v ia ţa de sta t, c u u n cuvânt, că e a este a p ă ră to ru l şi g a ra n ­
ţia cea m ai s ig u ră şi n em ijlo cită a tu tu r o r a c ţiu n ilo r ce tă ţe­
n eşti şi om eneşti, cari se d esfă şo ară în cad rele leg alităţii.
A stfel îndeplininidn-şi p o liţia fu n cţiu n ea sa , de o c a p ita lă
im p o rta n ţă ch iar în sta tu l m odem , se v a dovedii, că e a de
f a p t este o insrtituţiune indispensabilă co n stitu ţio n ală.
Dr. ROMUL BOILA
Profesor de Drept Const. la Univ. Cluj.
 P O L I T I A Ş I ŞCOALA
M ărturisesc că am răm as cam p erp lex în p rim u l m om ent,
când harnicul şi iscu situ l reda cto r al acestei re viste m ’a ru ­
g a t să colaborez din când în când cu câte u n articol.
Ce am eu cu P o liţia ? Ce a p o rt p o t să aduc eu a cestu i
se rviciu , al cărui n u m e chiar este atât de p u ţin sim p a tic
tu tu ro r cetăţenilor? N ’am a v u t niciodată a face cu ea şi
nici. n u doresc să am ! P rin urm are, ce rost poate avea co­
laborarea m ea la o re vistă care se ocupă de chestiu n i cu
care eu nu mi-am b ă tu t niciodată capul şi nici nu m ă gân­
d esc să m i-l bat?
T o tu ş , găndindu-m ă m ai d e aproape asupra lucrului,
m ’a m co n v in s că judecata m ea fusese greşită. In adevăr,
fa p tu l că n’am a vu t a face cu Poliţia nu este nicidecum
o d o va d ă că acest serviciu nu şi-ar avea pentru co lectivi­
ta te şi pen tru sta t im portanţa şi rostul său şi că aş avea
vre-u n d re p t să-l ignorez d in sim p lu l m otiv că pe m ine el,
nu m ă a tinge direct! D im potrivă, ca cetăţean al acestei ţări
am datoria să mă interesez de el, să-l ajut, să-l sfă tu esc,
să-l critic chiar, dacă e nevoe.
P entrucă, Poliţia este u n serviciu aproape la fe l d e im ­
p o rta n t în viaţa d e sta t, ca şi arm ata, ba în u n ele p riv in ţe
m ai im p o rta n t chiar d ec â t aceasta. Căci de arm ată, u n sta t
se se rv e şte num ai la cq,z d e răsboi sau de desordini grave,
d e vre m e ce de poliţie el are n ev o ie în fiecare clipă a tâ t
p en tru siguranţa sa, câ t şi p en tru a cetăţenilor lui, în p a r­
ticular. In tr ’un an u m it sens, p oliţia este, — m ai ales în îm ­
preju ră rile tulburi d e azi, — m a i im portantă chiar d ecâ t
şcoala, în tru câ t ea caută să creieze şi să asigure lin iştea
şi n orm alitatea prezentului, în v e m e ce şcoala lucrează
p e n tru viitor.
De sig u r că viito rid trebue să intereseze în m ăsură cât
d e m are, dar acest viito r d ep in d e de m ăsurile prezen tu lu i.
P en tru că dacă p rezen tu l este su p u s la prea m ari su ferin ţi,
d acă e l ne epuizează în m od in u til şi neinteligent forţele,
d acă el distruge arm onia d in tre oam eni şi-i e x p u n e la o n e­
sig u ra n ţă care se reflectea ză profund, şi în via ţa m orală
a in d iv id u lu i şi a societăţii, v iito ru l însuş e com prom is.
I n tr ’o ţară cu poliţie bună, care asigură liniştea, d re p tu ­
rile şi posibilitatea d e valorificare a tuturor energiilor b u ­
ne, şcoala este în situ a ţia de a-şi îm plini m isiunea ei d e
reg u latoare a viitorului. In schim b, în tr’o ţară cu o p o liţie
rea, care tolerează sau m enajează chiar o societa te rea,
şcoala este expusă să nu-şi p o a tă realiza nici idealul ei.
la tă cum : D upă ce am ju d e c a t chestiunea m ai deaproa-
pe, nu m i s ’a părut că scriind p en tru revista „Poliţia”, aş
fa c e u n lucru strein d e preocupările mele de om al şcoalei,
ba la u n m om ent dat, m i-a p ă ru t chiar o datorie să m ă
o cu p d e problem ele d e poliţie, cari au o strânsă leg ă tu ră
cu problem ele de educaţie. Mai m u lt chiar, poliţia mi-a a p ă ­
r u t ca o in stitu ţie cu u n caracter în prim a linie ed u c a tiv
şi n u m ai în a doua linie c o rec tiv şi represiv. In acest sens,
fu n c ţio n a rii ei îm i apar ca n işte m portanţi pedagogi so ­
ciali, ca nişte educatori ai m asselor, ca nişte îndrum ători
sp re ordine, spre legalitate, sp re m oralitate şi respect fa ţă
d e so cieta te, fa ţă de lege, fa ţă d e sta t şi fa ţă de oam eni,
A s tfe l, u n prefect de poliţie în ochii mei valorează m ai m u lt
d ec â t u n director d e liceu, iar u n sergent de stradă m ai
m u lt d ecâ t un pedagog de internat. Ei trebue să fie m odele
d e caractere, de ordine, de disciplină, de d evo ta m en t. Ce­
tă ţe n ii trebue să aibă în ei aceiaşi încredere, pe care o au
p ă rin ţii în profesorii copiilor lor.
C unoscători ai legilor şi ex ec u to ri im parţiali ai acestora,
ei tre b u e să fie exa ctita tea personificată, pen tru că n im en i
JVC
să nu poată arunca asupra lor nici cea m ai m ică um bră d e
bănuială, în nici o privinţă.
A ltfel este tulburată şi liniştea cetăţenilor şi am eninţată
şi siguranţa statului.
In special în îm prejurările noastre de astăzi, rostul poli­
ţiei este nespus d e mare.
In nouile p ro vin cii oraşele ■ — principalele artere ale vie-
ţei m oderne, — su n t locuite în m ajoritate d e cetăţeni de
altă lim bă, cari, orice' ar zice, nu ne iubesc, — mai m u lt
chiar, ne urăsc şi fa c to t ce le stă în p u tin ţă ca să ne d es­
fiinţeze. N u e vorba aici num ai de com ploturile, cari au
fo st descoperite în u ltim ii ani şi d e cari se v o r mai desco­
peri şi d e aci încolo, ci de întreaga a cţiune paşnică pe care
sub d iferite form e inofensive cetă ţen ii nerom âni o susţin,
urm ărind sistem a tic distrugerea noastră. S ă am intim num ai
aşezarea în oraşele noastre a evreilor re fu g ia ţi din R usia
şi din a lte părţi. Să pom enim în acest sco p Chişinăul şi Ga­
laţii, în care s ’au aşezat de cinci ani încoace cel p u ţin o
sută de m ii d e a stfel d e oaspeţi n ep o ftiţi, cari au d at un
aspect şi mai strein decât înainte acestor oraşe şi atâtor
altora! E i bine, cu tez să afirm că dacă in oraşele noastre
am fi a v u t o p oliţie m ai pricepută m ai vig ilen tă şi m u lt
mai corectă, a stfel d e lucruri nu s’ar fi p u tu t petrece ori,
cel p u ţin nu in tr’o a stfel de măsură.
G ăndiţi-vă acum , în ce form ă atinge a ctivita tea poliţiei
sfera de viaţă a şcoalei? S ta tu l care n’a fo st în stare să se
îngrijească în d ea ju n s nici măcar de soartea populaţiei băş­
tinaşe iată-l acum că trebue să se ocupe, în tr’o form ă sau
alta şi d e educaţia a m ii şi zeci d e m ii d e copii de-ai unor
aduş d e vâ n t, cari au ve n it să se sature p e spinarea noastră!
Şi să ne gândim ce însem nează aceşti strein i nesăţioşi,
pentru via ţa noastră economică şi p en tru siguranţa S ta ­
tului şi p en tru m oralitatea publică.
E d e m irare că atâ ta lume se sim te îndurerată să acuze
de incorectitudine Poliţia însăşi, care ar fi închis ochii în
faţa năvalei elem entelor streine, ajutăndu-le chiar să a ju n ­
gă cât m ai uşor la creanga verde?
R o lu l poliţiei în special în oraşele d in p ro viciile nouî u n d e
tentaţiunile su n t m ai puternice şi u nde interesele d e sta t
su n t m ai p rim ejd u ite, este din cele m ai im portante.
Cu o poliţie corectă se p o t asigura nu num ai interesele
superioare d e stat, ci şi cele ale m oralităţii, în schim b cu
o poliţie incom petentă şi venală se co m p ro m ite şi sta tu l
şi m oralitatea.
P rofesorii şi în vă ţă to rii p ot să propovăduiască cât vor
vrea dela catedrele lor idealurile m orale, dacă poliţiştii
fac cauză com ună cu delicvenţii şi se lasă cum păraţi de cei
interesaţi!
P oliţiştii treb u e să fie tot a tâ t de bine pregătiţi pentru
cariera lor şi to t a tâ t d e cinsiţi în excerciţiu l fu ncţiunii şi în
viaţa lor, ca şi propovăduitorii dela catedră, sau dela
amvon.
Iar dacă ei nu su n t astăzi aceştia, conducătorii S ta tu lu i
au datoria să se îngrijească de urgenţă, ca să-i pregătească
în acest sens. P o liţiştii să fie selecţionaţi cu cea mai m are
grijă, apoi să fie educaţi, p lă tiţi cum se cade, şi la cea m ai
mică abatere scoşi d in slujba pentru care n u ’s capabili sau
pentru care nu doved esc calităţile m orale corespunzătoare.
P oliţia trebue să îndeplinească m isiunea u n ei şcoale de
legalitate şi m oralitate. A ltfel ea contribue la distrugerea
societăţii.
ONISIFOR GHIBU
Profesor Universitar, Cluj.
 R e v is ta
D upă patru ani şi m ai bine de stă ru in ţe vred n ic e d e
to a tă lauda, revista noastră „ Poliţia” a ajuns la u n n ivel
care poate să facă cinste celor m ai reputate redacţii sim i­
lare d in străinătate. Cu m u lt g u st întocm ită, cu tip a r cu ra t
şi în g rijit şi, mai cu seamă, cu u n bogat şi va ria t m a teria l
redacţional, sem nat adeseori d e iluştri profesori u n iv e rsi­
tari, d e încercaţi m agistraţi şi d e vrednici poliţişti, re vista
„P o liţia“ dovedeşte o neobosită năzuinţă către p erfecţiu n e.
C\ne a urm ărit, num ăr cu num ăr, drum ul parcurs d e la
cel d in tâ i num ăr până astăzi, nu se poate să nu fi răm as
în câ n ta t d e surpriza înfăţişărilor pe cari le lua „P o liţia ”
în necontenita ei dorinţă de a sluji cât m ai efe c tiv des-
vo lta rea bunului g u st şi a pregătirii tem einice în 'm assa
tinerilor noştri poliţişti.
T rebuie însă să ne gândim că toată această operă nu se
po a te face fără sacrificii. T ip a ru l curat şi hârtia bună a
re v iste i costă enorm , şi este în adevăr o m inune c u m a
p u tu t „Poliţia“ face fa ţă tu tu ro r greutăţilor cari fa ta l i
se p uneau în cale. M ulţi sâ n t acei ce nu în ţeleg m u n ca
tă cu tă şi jertfa discretă a conducătorilor re vistei noastre,
şi to cm ai pentru aceasta este de datoria noastră a celor
ce ştim şi înţelegem să facem apel la sp rijin u l n ostru al
tu tu ror, dacă voim ca re vista să continuie cu succes opera
în fă p tu ită până acum. Sacrificiile vrednicilor reda cto ri ai
„P o liţiei“ m pot fi duse până la capăt, fără in teresu l nos­
tru a c tiv al cititorilor.
In adevăr revista se trim ite tuturor politiilor d in A r ­
d ea l şi Banat. Dar nu este deajuns ca ea să fie trim isă;
re vista trebuieşte citită, pen tru că num ai aşa îşi p o a te îm ­
plini rolu l educativ, pe care îl are. T rebuie p rin urm are
ca cei ce îşi dau seam a d e im portanţa educaţiei în p o li­
ţie să dea, ei cei dintâi, concursul lor la izbânda m orală
a revistei. Şefii şi conducătorii poliţiilor trebuie să se in-
g rijim c ă de pătrunderea „Poliţiei” în conştiinţa fu n c ţio ­
narilor şi agenţilor subalterni, îndem nându-i să citiască
fiecare num ăr al revistei cu toată atenţia... P rin aceasta,
opera de educaţie profesională va câştiga enorm . Lipsa
şcolilor d e poliţie, care să creieze elem entele tinere şi să
le îndrum eze, o îndeplinesc cu prisosinţă paginele in stru c­
tiv e ale revistei „Poliţia", re vistei noastre.
D ar m ai trebuie ceva p e n tru ca activitatea re v iste i să
se desfăşure cu m axim um d e folos. P ersonalul poliţiilor
treb u ie să păstreze u n m ai strâns contact cu revista. Intre
re vistă şi cititorii ei să se creieze u n n eco n ten it schim b
de gânduri, u n inepuizabil curent de so lidaritate şi In­
teres com un în vederea atingerii aceluiaş ţel: p erfecţiu n ea
profesională. P entru aceasta şefii şi conducătorii poliţiilor,
ei în seşi sau subalternii lor, să com unice re vistei orice
dolea nţă profesională şi orice descoperire mai im po rta n tă ,
fă c u tă in cadrele de a ctivita te ale raionului lor de poliţie.
R e v ista astfel întărită p rin concursul tuturor v a lu a u n
nou a vâ n t şi va căpăta u n deosebit interes.. E a v a alcă­
tu i la sfârşitul fiecărui au u n capital m oral şi p en tru ci­
tito rii ei, cari ar păstra-o- legată frum os în ra ftu rile biblio-
tecei profesionale, şi pentru harnicii ei redactori.
T recâ n d de la acţunea m orală schiţată până aici, d a to ­
ria tu tu ro r poliţiştilor este să dea şi toată contribu ţia lor
practică la răspândirea revistei, pentrucă cu cât revista
noastră va pătrunde în m a i larg sfere sociale, cu atâta
au toritatea şi prestigiul profesiunei de po liţist v a creşte.
P retutindenia în străinătate, revistele de poliţie s în t larg
răspândite şi cu plăcere citite în toate păturile sociale.
P rin caracterul lor larg social, revistele de poliţie servesc
în egală măsură la educarea cetăţenilor spre a se putea
m ai bine păzi îm p o triva rău-făcătorilor, şi la educarea
127
n o a s t r ă
elem entelor d e poliţie chiem ate să c o n s titu ie in stitu ţia d e
apărare şi p ro teju ire a societăţei.
In stră in ă ta te fiecare p o litist este u n ex p o n e n t al re ­
viste i sale d e specialitate, adunând a b o n a m en te şi în se­
rate, şi fă câ n d ca publicul să vadă în re v istă o o g lindă
fidelă a in stitu ţiei, căreia serveşte. P en tru a nu m erge
prea d ep a rte v o m arăta ce s’a fă cu t în „Ungaria” p en tru
răspândirea revistelo r de poliţie. T ră in d în A rdeal, u n d e
practica tre c u tlu i a lăsat d estu le u rm e; d e ce n’am u ti­
liza m ăsurile b une d e altădată? P u b licu l e în v ă ţa t cu ele
şi nu va ră m â n e surprins a p licândude. la tă ce se spu n ea
în te x tu l U niunei funcţionarilor d e p o liţie d in Ungaria:
UNIUNEA FUNCŢIONARILOR DE POLIŢII DIN UNGARIA
„Ajutorarea şi răspândirea revistei „Siguranţa Publică’’, organul
oficial al Uniunei.’’
Revista „Siguranţa Publică’’ incontestabil are merite neperi-
toare în viaţa Uniunei. Ea a luptat cu neţărmurita putere a lite­
rei pentru înfiinţarea ei şi ea a fost călăuza sub drapelul căreia
s’a dus stindardul cauzei la izbândă.
Afară de asta editorii revistei au contribuit şi cu bani la
înaintarea Uniunei. Şi ar contribui şi pe mai departe dacă la
rândul ei şi Uniunea i-ar sta în ajutor.
Modul de ajutorare al revistei ar fii răspândirea ei, dar mai
ales achiziţia reclamelor.
Băncile, societăţile anonime, întreprinderile industriale şi fa­
bricile înscriu in bugetele lor gazetele în cari îşi publică bilan­
ţul etc. Pentru acest scop ele au la dispoziţie o sumă globală.
Să se nizuiască deci domnii căpitani de poliţii (şefi de poliţii)
din provincie ca şi societăţile şi întreprinderile din oraşul d-lor să
înscrie printre gazetele cărora le dau reclame „Siguranţa Publi­
că’’, asta putându-se face mai cu succes tocm ai acuma, în preaj­
ma anului nou.
Budapesta luna Decemvrie 1909.
BELA KAVEGGIA VASILE MISKOLCZY
secretar. preşedinte.
De asem enea publicul are toată d a to ria să sprijim ască
revista noastră, şi iată p en tru ce: R e v ista „P oliţia“
având d e sco p să creieze şi să dea e d u c a ţie u nui corp
de p oliţie bine pregătit, co n ştie n t d e ro lu l şi m enirea sa
în societate o fa ce înainte d e to a te u n serviciu m arelui
public. Cu câ t corpul poliţiştilor v a fi m a i bine educat,
cu câ t el se v a p ătrunde mai adânc d e roadele u n ei p u r­
tări civiliza te şi cu cât el v a căpăta m a i tem einic co n ştiin ­
ţa că stă in servic iu l publicului p e n tru p ublic, cu atâta
acest public v a tră i în m ai m u ltă sig u ra n ţă şi v a acorda
poliţiei m ai m u lt respect şi m ai multă. încredere. Cu o
poliţie a stfel alcătuită, crim ele şi fu rtu rile se vo r îm p u ­
ţina, iar ra p o rtu rile poliţiei cu p u b lic u l v o r lua u n alt
caracter.
A cea stă operă o urm ăreşte re vista noastră. P ublicul tre­
buie să înţeleagă că mai bine este să dea sp rijin u n ei re­
viste u tile so cietă ţei, decât să sp rijin e presa pornogra­
fică (m ajoritară sau m inoritară) vă tă m ă to a re şi fam iliei
şi societăţei.
S ă strângem , prrin urm are, rândurile în ju ru l „P o liţiei“
cu toţii, p o liţişti şi public, şi să-i d ă m to t sp rijin u l nostru
practic şi m oral. In paginile ei p u b licu l v a găsi to td ea u n a
o lectu ră in stru c tiv ă şi reco n fo rta n tă , iar noi p o liţiştii
aflăm o trib u n ă d e u n d e să ne ap ă ră m interesele, să
schim băm g â n d u ri utile, să ne p u rifică m şi să ne u n ifi­
căm su fleteşte.
D r. S. GHEORGHIU
 In am ov a b i l i t a t e a
C itito ru l are d rep ta te să zâm bească sceptic in fa ta acestei
ciu d ate îm perecheri de cuvinte: „inam ovibilitatea p o liţie i'1.
C um ? A dică p oliţistul, dela se rg e n tu l de stra d ă p ân ă La
in sp e cto ru l general de poliţie, să se m ărginească La rolul de
a a p lic a leg ea şi a m enţine o rd in e a legală şi echitabilă, fă ră
să d ea concursul ei deplin g u v e rn u lu i în alegeri? fără să
ex e cu te ordinele cari, or fi ele a d e se a le g ale , da,r su n t p o r­
nite din în a lte consM eraţiuni de sta t, pe care nu le poate
p ric e p e orice m uritor? Cum ? A dică poliţistul nu mai trebui:
s ă fa c ă l a fiecare schim bare de regim cuvenitele ploconeli şi
s ă d e a g a ra n ţii că va fi .credincios acestui regim , ru p ân d
a s tfe l o rice leg ătu ră cu s fâ n ta tra d iţie în care au tră it p ă rin ­
ţii n o ştrii? Cum? A dică P o liţia s ă fie un fel de S ta t în S tat,
ia r g u v e rn e le cari vo r veni să m u şi mai p o ată p la sa oam enii
de în c re d e re şi de m erit, înlocuind pe aceia cari nu-i m ai
inispiră n ic i o încredere?
A fa ră de acestea, în tre o a d e v ă ra tă dem ocraţie inam ovibi­
lita te a funcţionarilor este o ab su rd itate , căci ea a r c.rea c>u
vrem ea clase erarhice, şi în to t cazul a r constitu i o g ra v ă
a tin g e re a principiului su v e ra n ită ţii populare, fiindcă p o p o ­
ru l şi-ar aliena astfel o m are pârtie din lib e rta te a sa de
v o in ţă, adiică din arfoitrairiul său suveran. D e-altfel tip u l
repuM icei dem ocrate, A ten a din al cincilea secol în ain te de
C hristos, obsedată de con cep ţia egaliităţei, — baza o ricărei
d em o craţii — în g eneral nici n u av e a fun cţio n ari în în ţelesu l
m o d ern a l cu v â n tu lu i: a d u n a re a p o p o ru lu i tră g e a la s o rţi în
fiecare an pe aceia cari tre b u ia u să îndeplinească oarecairi
serv icii publice. — Ceva m ai m ult, aceşti a şa zişi fu n cţio ­
n a ri era.u oricând revocabili. P e n tru îndep lin irea acelor se r­
vicii p ub lice nu se cerea nici o com petinţă specială. Daică
om ul a v e a bun sim ţ şi era cin stit, răm ânea în funcţie ch iar
şi un an întreg. N um ai câmid se rv iciu l cerea ca reca ri cu n o ­
ştin ţe tehnice, poporul alegea com isii speciale, to t pe un
an.
D ar, — vom răspu nde, — acestea se în tâ m p la u în tr ’o
ţă riş o a ră cu o popu laţie m u lt in ferio a ră unui oraş m odern.
A ce astă p o p u la ţie e ra om ogenă şi în genere n u se ocu p a cu
m u n c a, aceasta fiind lă s a tă pe seam a sclavilor şi a fem eilor.
V iaţa-so cială era fo arte sim plă şii co n tra sta cu com p lex ita­
tea, sp ecializarea, diviziunea m uncii şi fa c u lta te a de a se
p re fa c e repede, care c a ra c te riz e a z ă v ia ţa m odernă.
S o cie tatea m odernă m erge spire crearea de categ o rii p ro ­
fesio n ale închise, org an izate s trâ n s şi specializate. D e-aceea
C o n stitu ţiile de du p ă răsiboi au p rev ă zu t, — n u toate, bine
în ţe le s — inam ovibilitatea m ag istratu re i, ca.re este un p a s
sp re in am ovibilitatea celorlalte categorii profesionale. A şa-
d e p ild ă C onstituţia g erm a n ă din A ugust 1919 în art. 104
sp u n e : „ J u d e c ă to rii jurisidicţium ilar ordinare su n t n u m iţi p e
v ia ţă ." Ia r art. 102 sp u n e: „ J u d e c ă to rii s u n t in d ep en d en ţi şi
su p u şi n u m a i legei". Cu a lte cu v in te aşa zisele circu lari,
etc. — - dela noi, — care au p re te n ţia să dea ju d e c ă to rilo r
lecţii de in te rp re ta re a legilor, ş i care în m od pieziş im ­
p ie te a z ă asu p ra p u te rilo r le g iu ito a re şi judecătoreşti, — în
rep u b lica im periului (!?) g erm an sunit, p rin tr’o tr ă s ă tu r ă de
condei, definitiv condam nate.
E s te a d e v ă ra t că C o n stitu ţia n o astră, ca în m ulte a lte
p riv in ţe , n u a m ers a ş a 'de d ep a rte, totniş treb u e să-i fim r e ­
cu n o scă to ri că a p re v ă z u t inam o v ib ilitatea m a g istratu rei,
cel p u ţin (articolul 104, coincid en ţă num erică cu cel g e r­
m an). P â n ă acum aceist p rin c ip iu e ra num ai de ordin legal,
din M artie 1923 în să a d evenit d e ordin constituţio n al.
Tiotuş, — lucru curios — n ic io d a tă nu a e x ista t un m ai
m a re n u m ă r de m a g istra ţi am ovibili decât sub noul regim ,
şi n ic io d a tă num irile şi av a n să rile în m a g istratu ră n u s’a u
fă c u t cu m u lt m ai a rb itra r, cel p u ţin până la ac tu a lu l m ini­
128
Poliţiei
stru d e ju stiţie, care d ela Tom a S telian a fo st sigurul ade­
vărat m inistru de ju stiţie.
Desigur mu o astfel de inam ovibilitate cerem noi p en tru
poliţie. D ar în d efin itiv cerem n oi p ro p riu zis o lege oare
să p rev ad ă inam ovibilitatea poliţiei? Noi n u cerem o lege,
noi dorim ceva m ai p u ţin , care în rea lita te este ceva m ai
mult. Noi dorim o sichimibare de obiceiuri, o îm bunătăţire,
o civilizare a obiceiurilor. D ar a c e st fenom en social n a tu ra l
n u se po ate im proviza ca o lege, cum s u n t m iile de legi pe
care ato tp u te rn ic ele şi ato tştiu to arele co rp u ri legiuitoare le
fabrică zilnic.
Un astfel de fenom en • care se n a şte o rg an ic şi produce
efecte reale (se ştie că în schimb, d acă m ajo ritatea legilor
se crează fă ră nevoi reale, în re a lita te ele n u au n ici un efect
asu p ra v ieţei sociale; o bună p a rte din legi se n asc m oarte),
— un astfel de fenom en n atu ral se p roduce în cet, din efor­
tu ri izolate şi ap o i socializate, pe nesim ţite, şi adesea se deo­
sebeşte — el care e subconştient — de efo rtu rile conştiente,
cari au co n trib u it la fău rirea lui.
E i bine, lu p ta sistem atică, fă ră p reg et, ou răb d are, pienteu
lum inarea şi em anciparea m en talităţii şi p e n tru civilizarea
'Obiceiurilor, oaire e s te grea, plină d e n e a ju n s u ri şi mu dă to t­
d e a u n a roadele aştep tate , ac ea stă m uncă rev in e în mod fi­
resc Presei. Şi cum p resa zilnică, deşi a r p u te a produce
fructe m ai sigure, toituş nu are ap ro ap e n ic i o influenţă
asu p ra m en talităţii sociale, fiindcă are la b az ă lipsuri 'sub­
stan ţiale, to a tă sa rc in a revine presei să p tăm ân ale siau lu ­
nare revistelor, îndeosebi celor sp eciale; cu to a te că orice
rev istă bine scrisă, fie ea ştiinţifică, beletristică, tehnică, en­
ciclopedică, are p a r te a ei de influenţă, d irectă sau indirectă,
la m odificarea m eo talităţei sociale şi chiar a obiceiurilor.
N u spun p rin a c e a sta că num ai p resa p o a te aduce foloase
sociale. O lege iz v o râ tă din nevoile sociale generalm ente
sim ţite şi care să consfinţească p ărticic a realizabilă din n ă ­
zuinţele sociale,.o lege descoperită deci, nu in ven ta tă ; o a s t­
fel de lege, m ai m u lt socială d ecât p o litică n a tu ra lă iar nu
artificială, v a av ea u rm ări sociale reale, a ju tâ n d în chip sim­
ţito r p ro g resu l. O astfe l de lege iese din ca d ru l comun, ea
cere ca p acitate sp e cia lă spre a fi a lc ă tu ită : ea n u poate fi
deci o p era co rpurilor legiuitoare, ei a g en iilo r; parlam entul
n u pioate d ecât s ă a ju te la tăria ei n a tu ra lă , p u te re a form ală
a legei. O a stfel de lege am dori noi p e n tru organizarea
p oliţienească şi în genere p en tru o rg an iz area tem einică şi
serioasă a tu tu ro r in stitu ţiu n ilo r n o astre. T reb u e să ne p ă ­
trundem bine, că p e n tru noua alcă tu ire a ţă re i rom âneşti,
incom parabil m ai com plexă, m ai v a ria tă , m ai am plificată,
m ai eterogenă şi m ai disparată, — avem nevoe de in stitu ţii
'corespunzătoare ac estu i gen de alcătu ire, şi care să tin d ă la
realizarea u n ită ţe i generale, a ju tâ n d în aeeiaş tiimp focarele
d e v ia ţă originală, a tâ t de n ecesare desvolltării integrale a
corpului întreg.
O înţelegere la rg ă şi ad âncă a acesto r problem e trebue să
prezideze la a lc ă tu ire a unor astfel de legi, c a ri am dori să
fie elab o rate d u p ă principiile legilor din a d o u a categorie;
fiindcă decâit o leg e rea, adesea este mai b u n chiar arb.itra-
riul; căci a c e s ta p ro d u ce mai cu rân d şi m ai sig u r re/acţiunea
binefăcătoare.
Şi cum o lege de organizare p resu p u n e o m are arm ată
p aşn ică de m uncitori pricepuţi, cinstiţi, cum inţi, p ătru n şi de
n ec esitatea colab o rării libere a tu tu ro r energiilor, im v ederea
scopului general, ac ea stă arm ată aleasă n u v a p u te a fu n c­
ţiona d ecât p u să în coindiţiumi prielnice.
Spre a abţine astfe l de colaboratori, S ta tu l este dato r să
le g aranteze, în p rim u l rând, m ijloace p e n tru un tra i cores­
p u n zăto r m enirei fiec ăru ia şi p ensii de in v a lid itate şi b ătrâ-
■neţe, care să nu aibe nim ic de com un ou pensiile derizorii ce
li se p lă tesc astăzi ac elo ra ctairi au avuit nen o ro cirea să r ă ­
m ână, p â n ă la b ătrâneţe, în serviciul S tatului.
In al doilea rân d aceşti colaboratori, sp re a n u d ev en i
sin ecn rişti, spre a contribui la form area ca racterelo r lo r şi
sp re a le m enţine prestigiul şi idealul, este nevoe să li se
g ara n tez e că, a tâ ta tim p c â t îşi vo r face datoria, nici u n p o li­
tician sau p o te n tat nu-i vor p u te a clinti din loc p rin in­
flu e n ţa lor; ca astfel fu n cţio n aru l s ă nu m ai fie în se rv ic iu l
p a rtid e lo r politice, ci num ai în .serviciul ţării.
In am ovibilitatea tu tu ro r fu n cţionarilor şi îndeosebi a celor
din P o liţie, .se im pune ca in a u g u ra re a miei ere de ştiin ţă , de
o b iectiv itate şi de specializare în g u v ern are în locul ca p ri­
ciului, a subiectivism ului şi a personalism ului.
N e a p ă ra t în politica p ro p riu zisă, însuşirile excepţio n ale
ale g u v ern an ţilo r, — cânid le a u — sunt preţioase; d a r igno­
ra rea tehnicei şi a ştiinţei, m ai ales în ad m inistraţie, su n t
dezastruoase.
Cu a t â t mai m ult suntem în d rep t să n ăd ă jd u im o astfel
de ev oluţie fericită, cu cât un prim pas s’a făcut, p rin legea
p u b lic ată în M onitorul Oficial la 19 Iunie 1923.
D ar aceist S ta tu t al funcţionarilor publici, şi în deosebi
reg u lam entul, — deşi a lu a t oarecari m ăsuri co n tra a rb itra -
riu lu i în num iri şi avansări, deşi a introdus o o are care s ta ­
b ilitate, şi ou toate că cuprind unele dispoziţii u m a n ita re şi
d rep te, p rivitoare la concedii de boală şi indem nizaţii p e n tru
înm orm ântarea, funcţionarului, — toitus p re z in tă lip su ri m ari
şi, a fa ră de aceasta, se ocupă aproape exclusiv de a d m in i­
straţie. Poliţia are legea ei specială, com plect în v e c h ită şi
v.iţiată din tem elie în c ă dela alcătu ire. M agistratura a re le ­
g ea ei, in multe p riv in ţe cu m u lt inferioară S ta tu tu lu i; cum
Codul regelui bal ) i i o u i a n
C u p rilejul să p ătu rilo r archeologice dela Susa s’a d a t
p e ste cel m ai veohiu c o d din lume. P e colum nele u nui
m on u m ent în p ia tră s’au g ă s it săpate în caractere cunei­
form e, 300 articole d e legislaţie. Codul nu e com plect, pen-
tru c ă 5 d in cele 50 columne a le m onum entului, te x tu l o rig i­
n al a fo st şters şi înlocuit din ordinul unui din regii elam i-
ţii, cu descripţia isprăvilor sale războinice.
L eg islatorul babilonian e regele Hamurafoi, u n a din cele
m ai m a ri figuri din isto ria Babylonului. .Su'b el, oraşul
B abei a aju n s u n c e n tru m ondial iiar B abylonia o p u te rn ic ă
îm p ă răţie , deoarece a u n it sub sceptrul său B abylonia de
Sus ş i Babylonia de Jos (în anul 2250 a. Ohr.).
Legile lu i H am urabi oglindesc v ia ţa so c ială a vrem u rilo r
p a tria rh a le : ele se o cu p ă în deosebi de d re p tu rile p riv i­
to a re la familie, la un p o p o r ca re se ’ndeletniceşte e u a g ri­
cu ltu ra.
C h iar num ai o citire su p e rfic ială a ac estei le g isla ţiu e i ne
am in teşte ligeslaţia eb ra ic ă din Vechiul T estam ent. A se­
m ă n a re a e şi m ai isbitoare în capitole cari tra te a z ă despre
schim b şi politică financiară.
In ce priveşte căsătoria, e de rem arcat articolul u rm ăto r:
„C ân d cineva ia în căsătorie o fein.ee, f ă r ă în s ă a consacra
a cest a c t prin form ele legale, fem eea a c e a sta n u p o a te av ea
p re te n ţiu n i la s itu a ţia d e so ţie legitim ă11.
N um eroase articole g a ra n te a z ă d rep tu l d e p ro p rie ta te în
expioataţiuniile agricole. A şa s u n t s m c ţiu n i în ce p riv e şte
d rep tu l de păşune, p ed e p se p e n tru fu rtu l recoltelor, a l lem ­
n elo r p e ascuns tă ia te în tr ’o p ăd u re ce mu-ţi a p a rţin e.
In cap ito lu l resp o n sab ilităţilo r, se edictează c ă m edicul
e răsp u n z ăto r, .de u rm ările operaţiei chiru rg icale la oam eni
12»
era. d e a ş te p ta t — n e d re a p tă — şi care ar.e s tr a n ia p re te n ţie
de a izola com plect pe ju d ecăto r de so cietatea. în oare tră-
eşte. Mai au şi m ilitarii, clerul, etc. legile, lo r o rganice, ca ri
to a te tr.abuesc refăc u te din tem elii.
T o ate tratau© s ă plece deila p rin cip iu l fu n d a m e n ta l al le g ă­
tu rii co n tra ctu a le în tre S tat şi fu n cţio n ar, b a z a t pe ec h ita te
şi pe ră sp u n d e re a Statului, — ca şi a p a tro n u lu i — fa ţă de
fu n cţio n ar sau fam ilie şi de orice p ag u b ă ce su fe re acesta c u
ocazia serviciului. — Stă ac ea sta p e n tru to ţi funcţionarii,
a tâ t aceia cari fac a c te de gestiune, c â t şi p e n tru aceia ca ri
fac a c te de su v e ra n ita te .
V or obiecta u n ii că poaite aceste p ă re ri co n trazic p rin ­
cipiile d rep tu lu i ad m in istrativ . In ac est caz am m otivul să
pledez p en tru m odificarea a c e sto r p rin cip ii v ech i şi a d a p ta ­
rea lor la nouile ©ondiţiuni de v ia ţă şi la n o u ile asp iraţii ale
so cietăţilo r m o d e rn e ; fiindcă nu-i fă c u tă so c ie ta te a p e n tru
p rin cip ii şi in stitu ţii, oi acestea p e n tru so cietate.
Ş tiu că cercu rile oficiale în gen ere îm p ă rtă şe sc p ă re re a
doctorului lui Mediere. „D ecât s ă tr ă ia s c ă a c e s t b o ln av în
co n tra p rin cip iilo r medioinei m ai bine să m o a ră !11
L u p ta p e n tru cre a re a unei m e n ta lită ţi e ş ită din cu n o aşte­
rea p o zitiv ă a rea lită ţei în c o n ju ră to a re şi a d a p ta tă p u lsa ­
ţiilor p erm an en te şi im placabile ale v ieţei, coristitue d a to ria
de căpetenie a păture.i culte, pe care s o c ie ta te a a în c u n u ­
nat-o cu a c e a stă aureolă.
D in e a v a eşi — în chip to t a ş a de n a tu ra l a s tă z i — , leg is­
laţia de o rg an izaţie a vieţei n o astre .publice, pe c â t de m iste­
rio s a eşif — în vreuneia basm elor — M inerva din creerul l.ui
Ju p ite r, sau V en u s din sp u m a de z ă p a d ă a măirei.
TIBER1U R. CONSTANT
Magistrat, Slobozia.
CEA M A I V E C IfE P R A V I L Ă D IN LUM E
Ha m ur abi
şi anim ale; a rh ite c tu l răsp u n d e c u a v e r e a lu i de p ag u b a p r i­
cin u ită p rin p răb u şire a casei co n stru ite -de d ânsul.
A sem ăn area c u p rescrip ţiu n ile V ec h iu lu i T estam e n t e
m are şi în ce p riv e şte pedepsele c o re c ţio n a le : „S ă i se sc o ­
a tă ochiul a c e lu ia care v a d istru g e o ch iu l a ltu ia . (Legea
talio n u lu i: ochi-u p e n tru oehiu şi din fe p e n tru dinte). „C ine
v a ru p e osul altu ia , s ă aibe ş i el acelaş o s r u p t 11.
Ca şi în V ech iu l T estam ent, d e s p ă g u b ire a d ato rită s c la ­
vu lu i e m ai m ic ă d e c â t aceea- d a to rită u n u i om liber; p e ­
d eap sa p re v ă z u tă p e n tru sc la v e de d o u ă o ri a tâ t de a s p ră
c a ac e e a p re s c risă p en tru u n om liber.
R egele e ju d e c ă to ru l suprem ; ceilalţi ju d e c ă to ri si asesori
su n t îm p u tern iciţii lui.
L egea în săşi e de esenţă divină, d eo arece a fost d ic ta tă
de dum nezeire.
„Z eii cei m a ri — -explică H am u rab i — m ’au ch e m a t în
cap u l p o p o ru lu i m eu (azi se zice: (P rin g ra ţia lui D u m n e­
zeu), eu isunt p ă s to ru l d istrib u ito r a l h a ru lu i divin; scep ­
tru l m eu e umibra bin efăcăto are ce se în tin d e o cro tito are
asu p ra ţă rii m ele11.
„Am pus s ă se sap e în p ia tră p re ţio a se le mele c u v in te
din g rija p ă rin te a s c ă ce p o rt p o p o ru lu i: v re a u să îm p ied ic
n e d re p tăţire a c e lu i slab d e c ă tre cel ta r e ; v rea u isă a sig u r
p ro teo ţiu n e v ă d u v e i şi o rfa n u lu i11.
U ltim ul ca p ito l e u n a v e rtism e n t d a t a c e lo ra c a ri a r în ­
cerca să-şi fa c ă sin g u ri d re p ta te : „O ricine a r e c e v a de re ­
clam at, să se adreseze ju d ecăto rilo r ca ri, călăuzindu-se nu­
m ai ide p.reseripţ lunile codului ide fa ţă , v o r a v e a de d at
d rep ta te a c e lu ia c a re o a re 11.
 p e r i c o l u l ţ i g a n i l o r
Ia tă o chestiune, ea.re p ân ă azi nu a in te re sa t de c â t
re v iste le de specialitate, deşi din pu n ct de vedere social
ea a r treb u i să ne p reocupe în m ă su ra în care avem d a­
to ria s ă ne îngrijim de b u n a râ n d u ia lă a existen ţei n o a stre
ca p o p o r, d ar m ai ales ca sta t.
A vem servicii speciale de a siste n ţă socială, su n t legi
cari tin d a înfrân a v ag a b o n d aju l şi cerşeto ria; în ch estiu ­
n e a ţig a n ilo r nomazi, în să nu s’a în c erca t nim ic sau p re a
p u ţin . T otuşi din rânduirile ac estu i popor de ra să deose­
b ită, tră in d în a fa ră de legile tă rii, se re c ru te a z ă cel m ai
m a re n u m ă r de infractori.
P re z e n ţa ţiganilor nom azi s a u „lăe ţi“ (ţig a n i de laie)
în m ijlocul poporului n o stru este cunoscută din p rim a
ju m ă ta te a secolului al X lV -lea.
D e o rigină indo-europeană, ei au venit în g ru p u ri ră z ­
leţe, răsp ân d i n du-se ap ro ap e în to a te ţările E uropei.. Cu
o b ic eiu ri în totul deosebite de ale popoarelor în m ijlocul
c ă ro ra trăiesc, inasiimilabili şi refra cta ri o rică re i civ ili­
zaţii, to cm ai din pricina tra iu lu i lor izolat şi vag abond,
ţig a n ii nom azi s’au p ă s tra t su te de anii în cadrele a c e ­
le iaşi v ie ţi dubioase şi antisociale. L ipsiţi com plect de n o ­
ţiu n e a m oralei, m incinoşi şi ră i, ei trăiesc p a ra z ita r din
ja fu ri, fă ră vreun a lt co n tac t ou societatea o rg an iz ată , de
c â t a c e la deliotuos la care-i silesc necesităţile de a je fu i
s a u a să v â rşi tâ lh ă rii la drum ul m are, sing u ru l lor m ijloc
d e ex isten ţă.
C a ra c te riz a t prin frică şi o specifică laşitate, ţig a n u l de
ş a tr ă tră e ş te subo rd o n at in stin ctelo r. F u rtu l p e n tru el este
o v irtu te , iar asasin a tu l o n ec esitate.
C ondiţiim ile de hig ien ă în c a ri trăesc ţiganii nom azi
s u n t, de sigur, in ferioare ch iar tra iu lu i sălb atec al an im a­
lelo r de pădure. Ia r în ceace p riv eşte noţiunea de fam ilie,
ei n u o preţuiesc de c â t sub ra p o rtu l unei existen ţe de
sim bioză, nesocotind orice a lte consideraţiuni de m o rali­
ta te .
♦ * * EUGENIU MUNTEAN
In R om ania ţiganii nom azi su n t un pericol p erm a n en t
130
n o m a z i
p en tru p o p u la ţia satelor. Streourându-ise cu u şurinţă din
loc în loc, ei sc a p ă de sub co n tro lu l a u to rită ţilo r p o liţie­
neşti şi nici cea m ai asp ră san cţiu n e a legiunilor n o astre
penale nu-i p o ate stăpâni.
Bandele ţig an ilo r nomazi su n t ou a tâ t miai periculoase
cu cat nu m ăru l c a re le com pune este m ai m are, ia r m ij­
loacele de a p ă răre m ai insuficiente. S atele m ici din reg iu ­
nile de şes su n t p ră d a te periodic, fă ră s ă se p o ată lu a
m ăsuri eficace de pază. G rupurile lo r operează izolat şi
trec de m ulte ori frontierile p rin fra u d ă îin ţările înveci­
nate, sp re a rev en i — după o p o rtu n ita te — în locurile pe
unde au mai trecu t.
In A rdeal su n t m u lţi şi în ex e rcita rea funcţiunei mele
am a v u t de m ulte ori p rilejul să co n stat n eaju n su rile so­
ciale ale acesto r elem ente de dezordine, cari scapă pri-
vegherei publice.
Ţ iganii nom azi ciutreerând A rdealul se ded au la a tro ­
cităţi, cari a r tre b u i să determ ine lu a re a d e m ăsuri cât m ai
grabnic, în in teresu l populaţiei rurale.
De cu rân d imtr’o com ună din p la sa m ea, o ban d ă de
ţigani a sp a rt casele câtorva locuitori. La alarm a săten i­
lor, ei a u răsp u n s ou focuri de arm ă, reu şin d să se facă
nevăzuţi. P u şi su b urm ărirea jan d arm ilo r, a u fost g ăsiţi
a d o u a zi în corturi, lân g ă o com ună la o d ep ărtare de 20
K ilom etri, iar sub corturile lo r în tin se pe câm p jandarm ii
au desco p erit su b teran e, în cari îşi asc u n d e a u prada,
Pedepsele corecţionale ce li se ad m in istre az ă — destul
de rar, fireşte, deoarece în m a jo rita te a cazu rilo r ei reu ­
şesc să se su stra g ă u rm ăririlo r p o liţien eşti — nu au nicio­
dată un efecit corectiv. Ieşiţi din te m n iţă ei îşi reîncep
tâlhăriile, în m ă su ra în care p o t opera fă ră pericol.
Ia tă de ce cred că legiuirile penale ord in are nu su n t
suficiente n ici p e n tru a p rev en i nici p e n tru a com bate
răul. E nevoe de legi excepţionale de constrângere la
un tra i o rg an izat şi stabil. N um ai astfel, fiin d ţin u ţi sub
controlul p erm an en t al au to rităţilo r şi în co n tac t cu socie­
ta tea o rganizată, s’a r p u tea aju n g e la m odificarea oondi-
ţiunilor lo r de tr a i şi deci a obiceiurilor lo r sălbatice. Su-
prim.ându-li-®e posibilităţile de v ag ab o n d aj, ei vor fi con­
strâ n şi să-şd în su şească traiul societăţei stabile.
O lege a fo stu lu i m inistru de interne u n g ar, num ită le­
gea „Ş an d o r” op rea p e ţiganii nom azi de a se ocupa cu
creşterea şi n eg o ţu l cailor, urm ărim du-se p rin aceasta să-i
silească a se stato rn ici. A izbucnit, în să, răizboiul şi legea
nu a p u tu t fi experim entată. E a n u a foslt abrogată dar
nu se g ân d e şte nim eni să o aplice. In F r a n ţa s’a în cercat
d ivizarea so c ietăţilo r lor nom ade în g ru p u ri cât m ai mici,
spre a li se în g reu ia conidiţiunile de v ia ţă p ara zita ră. Mă­
sura nu a d a t rezu ltatele dorite.
O lege specială, totuşi, se im pune. P rin condiţionarea
stric tă a unei ex isten ţe stabile şi în m ijlocul societăţei s ’ar
p u tea aju n g e la strâ rp ire a acesto r ag en ţi a i fu rtulu i şi ai
crimei şi la în d re p ta re a unor m o rav u ri a t â t de periculoase
societăţii organizate.
Primpretorul plasei Agnita jud. Târnava-Mare.
 Cererea privată şi
In p rim ă v a ra anu lu i 1921 au fost relevate în tr’o rev istă
de d re p t deosebirile esenţiale în tre Codul p en al din V echiul
re g a t şi acela în vigoare în T ransilvania cu co n sid eraţia
p ă rţilo r bune a acestuia.
Cu a c e a stă ocaziune s’a omis am intirea capitolulu i „Ce­
rerea p riv a tă 11 a codului din T ransilvania, care capito l are
o d eo sebită im p o rtan ţă p e n tru organele poliţiei ju d ic ia re .
T o t a stfe l s’a omis co n tin u area lui din P p .: „A cu zato ru l
p riv a t" , care are im p o rtan ţă p e n tru m inisterul public. Am­
bele capitole ating adesea chestiile cele m ai intim e ale p a r­
ticu larilor, iar legiuitorul a v o it să ia, ch iar a p ă ra re a ace­
sto r in te rese contra p rin cip iu lu i general pe care treb u e să-l
u rm ărea scă poliţia ju d ic ia ră şi acuzarea.
D eoarece m ateria pare a fi com plicată, voi în c e rc a să
in tro d uc în aoeaistă m aterie pe tinerii şi noui ofiţeri de p o ­
liţie ju d ic ia ră din T ra n silv an ia cu graficul acestei m aterii,
ca ap oi să pot trece şi la p u ţin e detalii:
IN FRA CŢIU N I
cari se urmăresc din oficiu cari se urm ăresc numai la
cererea privată
A cuzarea o sfisţine:
MINISTERUL PUBLIC
şi poate fi înlocuit cu : A cuzarea o susţine:
MINISTERUL PUBLIC A cuzatorul privat principal.
Poate fi înlocuit cu O poate p relu a :
Acuzator privat subsidiar MINISTERUL PUBLIC
Astfel de infracţiuni sunt 8.
Acţiunea intentată
se p o a t e r e v o c a
La opt infracţiuni nu se poate x\
revoca acţiunea intentată \ 1. In caz de in fracţiu n i, ca ri n u s u n t în d re p ta te co n tra
Se poate revoca acţiunea intentată.
1. C E R E R E A P R I V A T Ă
Cu to a te că drep tu l p en a l este un drept public şi c ă p rin
u rm are infracţiunile se u rm ăresc din oficiu, to tu şi su n t
u nele infracţiuni, cari nu se p o t urm ări fă ră c e rerea celui
în d re p tă ţit. (Art. 110 Cp. M.) A stfel de crim e şi delicte,
cari, du p ă Cp. M. se u rm ăresc num ai la cerere p riv a tă
su n t 23. (Art. 229, 232, 233, 236. 244, 245, 246, Np. 43, 255,
268, 312, 317, 320, 321, 327, 328, 332, 342 şi 343, 358, 361,
369, 389, 418 şi 421) A fa ră de acestea m ai su n t o m ulţim e
de co ntravenţii, cari n u se p o t urm ări, decât n u m a i la ce­
re re a p riv ată.
M otivele cari a u în d e m n at pe legiuitor se ia o a stfe l de
dispoziţie, su n t u rm ăto arele:
1. A desea, consideraţia fa ţă de p a rte a lezată tre b u e să tu tu ro r com plicilor.
fie m ai m are ca dorinţa de a fi pedepsit in fracto ru l. Să ne
g ân d im nuimai la je rtfa a ju n să în ghiarele desfrân atu lu i, sau
la copilul decăzut, care fu ră dela ta tăl său, etc. In te n ta re a
din oficiu a procedurei, p e n tru lezat ar fi o n o u ă jignire,
traf'cânduTse în p ublic astfe l de lucruri, ca ri m ai bine e să
ră m â n ă în secret, decât să fie pedepsite. In astfel de cazuri
in teresu l public trebu e să dea loc interesului p a rtic u la r,
căci d oar datoria sta tu lu i este să-l apere tocm ai p e acesta.
151
acuzatorul privat
O astfel de a p ă ra re , care cauzează o n o u ă jig n ire n u p o ate
avea loc. D rep tu l lezatului co n stă în ne-începerea ac ţiu aei.
D acă n u se sim te lezat, prin aceasta în lă tu r ă p ie d ec a şi in ­
fra cţiu n ea n u m ai diferă de acelea, c a ri se u rm ăresc d in
oficiu.
2. S u n t m ulte delicte, cari su n t aşa de u şo a re , în c â t d ac ă
se săv ârşesc, n u m erită, ca să punem în m işcare în tre g
a p a ra tu l ju stiţie i. A desea n ic i n u se p o a te co n stata
fă ră d eclaraţia lezatului, că s’a să v ârşit in fracţiu n ea. In
astfel de cazuri aştep tăm cererea lezatu lu i, b a lăsăm în
m âinele lu i ch iar şi acuzarea.
R egula, că ac e ste in fracţiu n i n u se u rm ăresc, d ecât n u ­
mai la cererea celui în d rep tăţit, se în ţe le g e în sensul s tric t
al cu v â n tu lu i; ad ică num ai p e n tru acea in fracţiu n e şi fa ţă
de acela e în c h isă deschiderea ac ţiu n e i în Lipsă de cerere,
care a r e a c e s t caracter.
P rin u rm are se intentează ac ţiu n e a din oficiu:
1. In caz de cum ul, co n tra in fra c ţiu n ilo r, ca ri se u rm ă ­
resc din oficiu;
2. C o n tra ag e n ţilo r auxiliari, fa ţă de c a ri in fra cţiu n ea n u
are c a racteru l de a fi u rm ărită n u m ai la c e re re ;
3. C o n tra rep rez en ta n tu lu i leg al a l le z a tu lu i sau c o n tra
tu to ru lu i, d acă ei au săv ârşit fa p ta u rm ărib ilă num ai la ce­
rere, în urin a dispoziţiunei speciale a legei.
4. T o t legea dispune, că în caz de viol, a te n ta t la p u ­
doare, răp ire de m inori, fete sa u femei, in fra c ţiu n e a se u r­
m ăreşte din oficiu dacă:
a) A utorul a m ai săv ârşit o in fra cţiu n e u rm ărib ilă din
oficiu şi stă în le g ă tu ră de tim p şi loc c u u n a din ac estea
am in tite;
b) D acă s ’a să v â rşit a s u p ra u n ei ru d e asced en te sau
descedente, fra te , tu to r, cu ra to r, etc.
c) D acă crim a a cauzat m o artea le za tu lu i.
D rep tu rile celui în d re p tă ţit să fac ă c e re re a p riv a tă su n t
urm ăto arele:
A re d re p tu l: 1. să înainteze cererea, 2. să nu în ain teze
cererea, 3. să o re tra g ă , 4. să n u o re tra g ă .
Ca să fac ă cerere p riv ată s u n t în d re p tă ţiţi:
a) E x c lu s iv partea lezată şi an u m e:
averei, d ac ă a tre c u t de 16 a n i şi n u se a flă sub cu ra telă ;
2. In ca-z de in fra cţiu n i co n tra av erei, d a c ă e m ajor şi n u
se află sub c u ra te lă , p en tru p răd ă ln icie.
b) E x c lu siv rep rezen ta n tu l legal:
1. In to a te cazurile, dacă p a rte a le z a tă e sub 16 ani, sau
se află su b c u ra te lă , sau dacă lezatu l e o p erso a n ă ju rid ic ă ;
2. In caz de in fra cţiu n i co n tra av erei, d a c ă lezatu l e m in o r
sau pus sub c u ra te lă p en tru p răd ăln icie.
c) La 7 in fra c ţiu n i legea spune ex p res cine e în d re p tă ţit
a face ce re re a (Cp. art, 244 al. 3, 245, 246, 273. 343, 358
şi 384).
D acă p e n tru o crim ă sau delict m ai m u lte p erso an e au
dreptul cererei. a tu n c i om isiunea sau a b a te re a unei p erso an e
nu în cetează d re p tu l celorlalte (art. 114).
C ererea fă c u tă în contra unuia, ad u c e cu sine u rm ă rire a
C ererea se p o a te face în scris sa u v erb a l, p erso n al sau
prin îm p u te rn ic it la toţi fu n cţio n arii sa u au to rită ţile ju d i­
ciare.
C ererea p ă rţe i lezate se în a in te a z ă în d ecu rs de 3 luni,
socotind dela ziu a în care i-a v e n it la c u n o ş tin ţă în d re p tă -
ţitu lu i să v â rşire a in fracţiu n ei şi a u to ru l ei (a rt. 112).
T o ate cererile p o t fi rev o c ate ; n u m a i p e n tru in fra c ţiu ­
nile u rm ăto are n u : art. 232, 233, 236, N p. 43, 317, 320 şi 321.
 2. A C U Z A T O R U L P R I V A T
S istem ul de acuzare b a z a t pe in stitu ţia m inisteru lu i p u ­
blic, are ca rană deschisă în tre b a re a : oare rid ic area
ac u ză re i şi rep rezentarea ei în to a te acţiunile penale să se
în cred in ţeze excluziv p ro cu ro ru lu i, ca re p rez en ta n t al s ta ­
tu lu i (m onopol de acu zare), sau p o ate investi sta tu l în a n u ­
m ite ca zu ri şi pe a ltu l cu acele drepturi, pe care le are mi­
n is te ru l public?
A ce astă chestie nu e rezolvită de Codul penal prin fap tu l
că în unele cazuri dă lezatu lu i dreptul cererei p riv ate,
p e n tru c ă a c e st lezat a re num ai .dreptul să decidă, să se în ­
c e ap ă a c ţiu n e a sau n u şi să se continue ea sau nu ? A cest
lu c ru în s ă nu înseam nă su sţin erea acuzărei în a in te a in ­
sta n ţe i.
D ouă m otive au fo st cari au îndem nat legiu ito ru l să-i
dea le zatu lu i dreptul, ca să p o a tă susţine şi el ac u za re a
fără, lâ n g ă sau în locul m in isteru lu i public.
ACU ZATO RU L P R IV A T P R IN C IP A L
P rim u l m otiv e, că sunt o sum edenie de in fracţiu n i uşoare,
cari a tin g bunuri p ersonale fă ră c a prin aceasta să se p o ate
sim ţi lezat statul sau so c ietate a, d e c â t indirect. Iu astfel de
c a zu ri n u e necesar, ca să apelăm im ediat la a ju to ru l s ta tu ­
lui. A stfel desărcinăm sta tu l de o m uncă enorm ă. De aceea
p ro c e d u ra penală la aceste in fra cţiu n i mai p u ţin grave, cari
se u rm ă re sc num ai la. ce rerea p riv a tă , dreptul de a susţine
ac u z a re a l-a în c re d in ţa t exclusiv p ărţii lezate. L u ân d în
co n sid erare, că în astfe l de cazuri lezatul p o ate p ăşi ca
a c u z a to r privat, fără ca s ă în tre b e în p rea lab il p arc h etu l,
p ro c e d u ra penală dă a c estu ia n u m ire a de „A cu zato r p r i­
v a t p rin cip al."
A şa d a ră acuzarea p riv a tă p rin cip ală e o form ă a a c u ­
zărei, ia r cererea p riv a tă este o condiţie p re ju d ic ia lă p e n ­
tru in te n ta re a acţiunei.
P p . n u a dat p e n tru to a te in fracţiu n ile u rm ăribile n u m a i
la ce rerea p riv a tă şi d re p tu l a c u ză re i private, d ec ât p e n tru
cele m ai uşoare, 8 la n u m ăr: art. 258, 259, 261, 301, 327,
332. 418, şi 421. A cuzarea p e n tru celelalte m ai g ra v e din
a c e a stă categorie se su sţin e de m inisterul public. In aceste
din u rm ă acţiuni, lezatul p o ate în tr ă num ai ca a c u z a to r
p r iv a t subsidiar.
M inisterul public p o ate lu a a c u za re a în interes p u b lic .chiar
şi în cazul celor 8 delicte. In cazul acesta ac u za to ru l p r i­
v a t p rin cip al are num ai rolul de aju to r. A cuzatorul p riv a t
p rin c ip a l are în g en e ral aceleaşi at.ribuţiuni, pe cari le are
m in iste ru l public.
A C U ZATO RU L P R IV A T SU B SID IA R
A l doilea m otiv, care a în d e m n a t pe leg iu ito r s ă dea
şi le z a tu lu i dreptul să p o a tă su sţin e acuzarea, e, că d a c ă
s’a r lă s a în caz de in fracţiu n i m ai grav e fă ră lim ită d re p tu l
de ac u z a re m inisterului public, m onopolul de acu zare a r
p e ric lita jud ecarea im p a rţia lă a ad ev ăru lu i m ateria l şi a r
abuza m inisterul public, fiind m ai putern ic ca ju d e că to ru l.
A num e, dacă ju d e c ă to ru l n u p o ate proceda şi ju d e c a fă ră
a c u z a re , iar p en tru c ă public ca să ridice acu zarea e în d re p ­
tă ţit n u m a i m inisterul, m ai d ep a rte, dacă el depune acu zarea
132
şi nu o po ate nim eni altu l relu a: în astfel de îm p reju rări
stăpânul unic şi ad e v ă ra t a acţiu n ei p en ale e m inisterul
public, care, d acă depune acuzarea, scap ă şi cel mai m are
criminal. A cesta e p ericol îndoit. P e de-o p a rte , că p ro cu ­
rorul nu dispune de aceiaşi independenţă ca ju d ecăto ru l. Mi­
nistrul de Ju stiţie are căderea în d ru m ărei p ro curorului. As?
se poate da n aştere la o nouă ju stiţie de cab in et, pe care g u ­
vernul a r putea-o in flu iu ţa p e n tru scopuri de p artid . P ro c u ­
rorul şi g u v ern u l deci a r p u tea scăp a p e ori şi cine din mâ-
nele ju d ecăto ru lu i. P e de altă pa.rte a r ră stu rn a echilibrul
între persoanele, ca ri p articip ă în acţiune şi a r scădea a u to ­
rita te a şi p u te re a ju d ecăto ru lu i, d ac ă nici în cel mai g ra v
caz n u ar p u te a ju d e c a din m otivul, că p ro cu ro ru lu i i-a con­
venit să dep u n ă acuzarea.
P en tru ca să se în lă tu re pericolul îm p re u n a t cu m onopo­
lul de acu zare a p ro cu ro ru lu i P p . A. în d rep tăţe şte p a rte a
lezată, de a lua în locul p ro cu ro ru lu i acu za re a p en tru ori
şi care in fracţiu n e, fie că ea se u rm ăretşe din oficiu sau
num ai la cerere, dacă el nu a voit să o ridice sau a depus-o.
A cest acuzator, care poate p ă şi num ai în locul p ro cu ­
rorului se chiam ă „A cuzator p riv a t su b sid iar." E l are to a ­
te drepturile, pe .cari le are p rocurorul, ad ică poate ri­
dica, depune sau su sţin ea acuzarea.
A cuzatorul p riv a t subsidar e cu m ult m ai im p o rtan t ca
cel prin cip al, căci în g răd eşte in stitu ţia m onopolului de
acuzare a p ro cu ro ru lu i.
Cu to ate acestea n u se poate zice, că acu zato ru l p riv a t
subsidiar ştirbeşte au to ritate a m in isteru lu i public, căci el
poate lu a ori şi cân d acuzarea, d acă crede, că e de interes
public, sau că p ă re re a sa a a v u t baze g reşite.
P A R T E A C IV IL Ă
Cel în d rep tăţit să facă cererea p riv a tă şi acuzatorul p ri­
v at n u se poate co n fu n d a cu „P a rte a civilă", care este acel
v ătăm at, sau succesorul său, care p e n tru a-şi valorifica
p reten ţiu n ea civilă, s’a a lă tu ra t la acţiune.
C e r e r e a p r i v a t ă ş i A c u z a r e a p r i v a t ă î n Cp. R .
1. F u rtu l să v â rşit în familie Op. R. n u îl consideră ca
fu rt şi e supus n u m ai la d espăgubirea civilă (art. 307).
2. D acă răp ito ru l se va fi căsăto rit cu fa ta răpită, el nu
va p u te a fi u rm ărit, d ecât după p lâ n g erea p ersoanelor ace­
lora cari, d upă codicele civil, au dreptul de a cere n u litate a
unei asem enea căsăto rii şi nici v a p u te a fi condam nat d ecât
după ce se v a fi p ro n u n ţa t n u litate a că să to riei (art. 282).
3. A cţiu n ea de ad u lter nu se v a p u te a in te n ta dacă soţul
inocent n u v a cere-o formal.
Soţul inocent p o ate cere şi dobândi ori cân d în cursul
procesului stin g erea acţiunei publice, p recu m şi după d area
sentinţei definitive în cetarea pedepsei, d acă v a consim ţi a
răm ânea în căsăto rie. In cazul ac esta din urm ă, complicele
osândit n u p o ate fi a p ă ra t de p en alitate (a rt. 270).
4. P ă rţile pot, p rin îm păcare, s ă stin g ă ş i acţiu n ea p u ­
blică p en tru fap tele prevăzute de art. 238, 239, 243, 249,
299 alin 1 şi 300 din codul p en al (art. 82) din Legea ju d e ­
cătorilor de ocol.
MAIOR VASILE BARBU
Licenţiat în drept.
F a l s i f i c a i * ea biletului
In cursul anului cu ren t au to rităţile p en ale au fo st sesi­
zate în repeţite rânduri, că în A rdeal operează o aso ciaţie
p e ric u lo asă de falsificatori de hârtie-m onetă de '1000 lei.
In sp ec to ratu l G eneral de S iguranţă din Cluj d u p ă în ­
tin se cercetări secrete a co n statat, că sediul asociaţiei este
C lu ju l şi că aici se fabrică şi de aici se plasează h ârtia.
D a to rită acestor cercetări în luna Mai se descoperi şi
aso cia ţia al cărei cap era falşul-inginer V ic to r F e n y v e sy ,
IN S T A L A Ţ IA „FABRICEI" DE B A N I ŞI FO T O G R A FIA FALŞULUI-ING 1NER V . F E N Y V E S Y
un desem nat or isteţ, fo st în repeţite rân d u ri în serv iciu l
lito g rafiilor din localitate.
V ic to r F n yv esy n u cade p e n tru în tâ ia oară în conflict
cu legiurile penale. Imică d e pe vrem ea stă p â n ire i u n g u ­
re ş ti el a mai suferit în c ă două condam nări, u n a de 6 luni,
a lta de 3 ani p e n tru falsificare a biletelor de b an c ă de 10
şi 20 coroane.
F am iliarizat cu această afa cere şi îm pins de p atim a câşti­
g u lu i ilicit — V ictor F en y v esy — în com plicitate cu Ion
P a ra s c a au in stala t un a te lie r de falşificare în subsolul
lo cu in ţei din S tr. S alcâm ilor 15, o stra d ă lă tu ra ln ic ă la
p e rife ria oraşului.
Aici e.u aju to ru l clişeelor, pe cari le p ro c u ra se ră în c ă în
an u l trec u t din V iena, au în c ep u t tip ă rire a bancnotelo r.
133
de b a n c ă de 1 0 0 0 Lei
A facerea a m ers la în cep u t destul d e bine. In c â te v a
luni au p la s a t h â rtie falsă în v alo are d e vre-o 300— 400.000
lei. Şi p o ate a r fii m ers şi p e m ai d e p a rte d ac ă autorii, o r­
biţi de succesele începutului, n ’a r fi în c e p u t p la sa re a h â r ­
tiei în tr ’un m od aşa de grosolan, în c â t e ra ab so lu t cu n e ­
p u tin ţă să n u fie descoperiţi.
A stfel Ion P a ra se a cu alţi 4 com plici au în cep u t a c-u-
tree ra satelo r cum p ărân d p e p re ţu ri fa n ta stic e — cai, vite
şi a lte anim ale, p e cari le rev in d e au ap o i p e n tru b an i buni.
F aim a a c e sto r abili cu m p ărăto ri a a ju n s în cu râ n d la
cu n o ştin ţa o rg an elo r poliţieneşti, cari, în u rm a c e rcetări­
lor făcute, au d a t de urm ele falsificato rilo r, descoperindu-i.
Clişeul de m ai jos rep rez in tă „ fa b ric a " de b an cn o te,
a v â n d în co lţu l de sus dela d re a p ta fo to g ra fia capului aso ­
ciaţiei, pe V icto r F enyvesy.
D espre falşificare a de b an i am v o rb it în tr ’unul din nu-
m erile tre c u te a le revistei n o astre.
A m spus că falşificarea de b an i n u e nicidecum o tre a b ă
uşoară. Se c e re m uncă grea, asp ră, e x e rc iţiu de an i în tre g i
şi dibăcie — p â n ă să se a ju n g ă la falsificate în tru câ tv a
pi as abile. M onete cu a d e v ă ra t p e rfe c ţio n a te , care să p o a tă
în şela d e la p rim a vedere şi un och iu e x p e rt, p resu p u n so­
 lide cunoştinţe tehnice, destoinicie deosebită, experienţă,
— to a te calităţi cari p o t să p ro d u că celor ce le posed câştig
onest m u lt mai însem nat şi m ai lesnicios decât acela, ce
le p o ate reveni de pe urm a îndeletnicirii cu falsificarea.
Cu to a te aceste în tim pul din urm ă, atât în A rdeal cât
şi în V echiul R egat, ac ea stă îndeletnicire ten eb ro asă a
aju n s la o perfecţionare, în c â t a d e se a chiar un fun cţio n ar
fin an ciar cu oarecare experien ţă n u poate să deosebească
dela prim avedere şi fă ră o cercetare mai de aproape, o
m onetă fa lsă de una veritabilă, — iar viclenia şi p rec au ­
ţia. m ijloacele a ju tă to a re şi tru cu rile profesionale ale fal­
sific ato rilo r s’au desvoltat în tr'o astfel de m ăsură, în c â t
a u to rită ţile poliţieneşti d intre to ţi crim inalii cu aceştia au
de luiptat m ai greu.
C redem deci binevenită ocazia ca de data asta s ă descriem
felu l cum se poate falsifica şi hârtia-m ionetă şi m ijlocul
p rin ca re se recunoaşte o h â rtia falsă de u n a veritabilă.
In p rin cip iu hârtia-m onedă este im itabilă.
S pre a îngreuia însă această operaţiune, h â rtia de b an c ă
trefoueşte să îndeplinească anum ite conidiţiuni, care să o
p u n ă c â t mai mult posibil, la ad ă p o stu l în cercărilo r de
co n tra fa ce re .
P a tru su n t punctele prin cip ale în falsificarea unui b ilet
de b an c ă:
1. FUigranarea,
2. H ârtia,
3. Cerneala şi
4. T iparul.
1. FUigranarea. La fabricile de h â rtie ale băncii de em i­
siu n e, filig ran a re a se face prin p rese com puse din dife­
rite p ân ze m etalice, p e ste cari curge p a sta p re p a ra tă . Foile
ce ies astfel, trec prin m ai m ulte rulouri duble, ce a ra n ­
je az ă grosim ea hârtiei şi ap o i in tr ă în tr ’o serie de cilindri
în c ălz iţi, care o usucă.
P e u n u l din cilindri e fix a tă fig u ra p e n tru filig ran a t,
care p re s e a ră făşia de h ârtie um edă, um flată, ce trece p e
acolo. (B revetul englez No. 8348 din 1884).
In a lte părţii, fig u ra p e n tru filig ra n a t este aşezată p e o
p la că orizontală, care se p resează to t în hârtie um edă, um ­
fla tă ce se desfăşoară pe cilindru. (B revetul englez No.
13455 din 1884).
2. H ârtia. F ab ricaţiu n ea h â rtie i de bancă are la b ază o
com poziţiune specială, cu o m aterie prim ă deosebită, (ide
p ild ă u rz ic a de Indii) ceea ce con trib ue ca p a s ta de fafori-
ca ţiu n e s ă se p o ată su b ţia câ t de m ult.
R e z o n a n ţă acestei h â rtii nu o are nici o a ltă h ârtie din
co m erţ; g re u ta te a ei este m ică şi prezintă rez iste n ţă la
ru p ere.
3. Cerneala. C ulorile h ârtiei de bancă sunt lu c ra te în
la b o ra to a re speciale p e n tru im p rim area hârtiilo r de b ancă,
— su n t omogene ş rezisten te la razele solare.
4. T ipa ru l, Pe lâ n g ă aceasta, h â r tia m onedă m ai e p u să
la a d ă p o stu l falsificărilor, p rin fin e ţe a -c lişe e lo r o b ţin u te
p e căi ce nu su n t la în d e m ân a tu tu ro r, — rin tr o s u p ra ­
p u n ere a clişeelor excesiv de e x a c tă şi care n u se pjoaite1
o bţinea decât prin u tila re a m aşin elo r speciale.
De asem nea la h ârtiile de b an că, im prim area num eri-
lor şi seriilo r se face cu litere tu rn a te special, cari n u se
află în com erţ. In a fa ră de acestea, h ârtia m onedă m ai
p o se d ă şi o chee a seriei şi fo rm ării num erelor.
„P A ZA “ A nul I No. 2—3. (Consideraţiuni a s u p r a falsificarea biletelor dc bancă
F alsificato rii h ârtiei m onede, red u c procedeul ac esta, la
u rm ă to a re a o p era ţiu n e:
134
a) Unul din „a so c iaţi14 (gravorul) face n eg a tiv u l fig u rei
de filigranat.
A ltul, (artistu l technician) alege h ârtia, sub rap o rtu l ca­
lităţii, pe care o supune la um ezeală, p rin v ap o ri de apă,
şi o îotinide pe o p lan şetă.
In urm ă ia stam pa, — tiparul negativ, — a figurei de
filigranat, o moaie în acid sulfuric co n cen trat, (întocm ai
cum ar pune cineva sigiliul pe cutia de tuş), apoi o aplică
pe h ârtia în tin să p e lanşetă, unde răm âne un timp de
circa 20 secunde, d upă care răd icân d tip a ru l n eg a­
tiv, spală h ârtia în tr'o bea cu ap ă cu rată. In urm a a c e ­
stei operaţiuni, h ârtia este pusă în tre două p ă tu ri de h â r­
tie sugativă, şi că lc altă cu fierul fierbinte întocm ai ca şi
rufele, p ân ă ce se uiscă. Prin m ijlocul a c e sta h ârtia va
reproduce positivul filigranei, căci acidul su lfu ric p ă tru n ­
zând- în. hârtie, aju n g e la fibrele ei şi acolo, se răspândeşte
d u p ă form a tiparului, devenind când m ai tra n sp a re n t, când
mai întunecos, p o triv it cu stam pa.
b) D acă se în tâ m p lă ca asociaţii să n u dispue de un g ra ­
vor, atu n ci celalt to v a ră ş de operaţiune, (a rtistu l teh n i­
cian) face, în ta b lă de fer, adesea şi în lemn, positivul fi­
gurei de filig ran at, pe care o ap lică în tâ i pe h ârtie, (în to c­
m ai cum fac cei ce se servesc de şabloane (lite re de tip a r)
la im prim area u nui anunţ) şi peste oare u nge cu o p e n ­
su lă m uiată în acid sulfuric concentrat. A cidul v a p ătru n d e
în hârtie p rin daschizăturele săp ate în p la c ă , apoi d upă
vre-o 20 secunde ac ea stă va fi rid icată, iar procedul u r­
mează ca m ai sus.
c) L ipsind şi to v a ră şu l de operaţiune (a rtistu l technician)
atunci to v arăşu l zincograf după ce a aşezat h â rtia pe p la n ­
şetă, v a desem na cu creionul figura p en tru filig ran at şi în
urm ă cu o pensulă v a umple golurile astfel a ră ta te cu acid
sulfuric co n cen trat.
In urm ă va sp ăla h â rtia în ap ă cu rată, şi r e s t u l . . . cum
s ’a arătat.
O peraţiunea filig ran ării term inată, prin u n u l din proce-
dele descrise, — h â rtia trece în urm ă în lab o rato ru l to v a ­
răşului tip o g raf u nde se d e să v â rşe şte . . . fab ricarea p rin
aplicarea stam pei sau a tip a ru lu i. . .
Spre a p u te a deosebi h ârtia mionetă b u n ă de cea faJlsă
există două căi sim ple cari stau la în dem âna fiecărui.
a) P rivim prin tran sp a ren ţă (în zare) filigranele h ârtiei
p resupusă falsă, p e n tru a ne da seam ă d acă ele sunt fău ­
rite od ată cu p lă m ăd ire a hârtiei, sa u su n t făcu te ulterior,
prin presiune, cum e cazul h ârtiei falsificate.
In ipoteza din urm ă, trecerea dela umibră la. lum ină uşoa­
ră, m oderată, — n u există: ci num ai trec eri bruisce în tre ­
tăiate de o serie de creste, linii reliefate, ca ri se sim t şi la
pipăit.
Dacă pe lân g ă p resiu n e s’a m ai în tre b u in ţa t şi răzuirea,
atunci la o u şo a ră frecare a filigranei cu degetul, se sim te
scăm oşarea hârtiei, subţierea şi o ondulare.
b) O bservând desemnai! h ârtiilo r false, se va vedea că
liniile su n t m ai g ro ase şi de cele mai m u lte ori p rezin tă
defecte şi p ete de coloare, provenite din m icşorarea sp a­
ţiilor p rin în g ro şarea liniilor şi din n esu p rap u n erea cli­
şeelor.
In a fa ră de acestea, hârtiile false, din ca u za m ijloacelor
im perfecte ale confecţionării, m ai su n t lip site de p lastici­
tatea desem nului; h â rtia este casabilă, şi n u are sunetul
m etalic al h ârtiilo r bune.
T. PUTICIU
Ş e f de serv. la Insp Ge». de Sig.
Cluj.
de 500 lei N ic Episcopeseu.
Anul II No. *20—21. (Falsificarea biletelor de bancă Lt. Col. It. Ulic.
 R o l u l f e m e ei
In A nglia şi A m erica S tate lo r Unite, ţă ri unde em anci­
p a re a femeiei a devenit o (realitate, femeia se afirm ă din ce
în ce m ai m ult ca un facto r social activ, capabil să îm b ră­
ţişeze orice carieră. D intre to a te carierele publice, p o liţia
fiind ce a mai grea, cariera de p oliţist a constituit o p ia tră
d e în cercare p en tru aptitu d in ele femeiei. A ceasta în să n ’a
îm p ied ecat ca în A nglia şi Statele-U nite ,să se alcă tu ia scă p u ­
tern ice organizaţiuni fem eieşti de poliţie.
A stfel Anglia, oare are dem ult femei în serviciile sale
de p o liţie, a hotărât mai d ăunăzi în fiin ţarea unei b rig ad e d e
p o liţiste . în c erca re a a fost în cu n u n ată cu succes. A ceastă
b rig a d ă a adus enorme servicii com andam entului b rita n ic
d in Colonia, în tim pul ocupaţiei aliaţilor în R uhr. C u acest
p rile j s’a dovedit că femeile p o t aduce servicii to t aşa de
bune poliţiei ca şi bărbaţii. Mai cu seam ă în u rm ăririle unde
se oere fineţe şi tact, poliţistele sunt cu m ult superio are
celor m ai m ulţi poliţişti.
In Am erica au to ritate a fem eiei poliţiste este de m u lt u n a ­
nim recunoscută. S unt astfel a şa zisele „poilice-wamen", ser-
g e n te de strad ă în sărcin ate cu su praveghierea circu laţiei
şi ou orientarea publicului străin de localitate. Aoesfce p o li­
ţiste îşi îndeplinesc m isiunea ou o vrednicie adm irabilă.
F em eia sergent de strad ă ştie a fi în acelaş tim p şi a u to ri­
ta r ă şi binevoitoare. „Police-w om en“-ele au un ta c t deose­
b it de a ţine ordinea circulaţiei în cad rele stric te ale reg u ­
lam en telor; iar cele cari au atribuţia de a da lă m u riri călă­
to rilo r străini, şi cari pe lâ n g ă cunoştinţa obligatorie a cel
p u ţin trei limbi cunosc şi to a tă ţe să tu ra a rte re lo r de com uni­
caţie din m arile centre am ericane, su n t o a d e v ă ra tă bine­
facere pentru v izitatori şi străini.
R olul poliţiei fem inine n u s’a oprit în să num ai la poliţia
străzei. P oliţista am ericană a p ătru n s în to ate specialităţile
v a ria te şi m ultiple ale m eseriei, dovedind n ec o n te n it cali­
tă ţi superioare. O şcoală sp e cia lă de detectivi femei, creiată
de o m are organizaţie fem inistă, dă cele m ai bune rezu ltate.
C u rsu rile n’au o d u rată fixă. Fiecare elevă îşi p re p a ră ma-
te r it de studii după cum o a ju tă inteligenţa şi p e p rezin tă
la exam ene oricând a re m a te ria bine însuşită. P rin această
135
î n p o l i ţ i e
m ăsu ră în su şirile inăseute sun>t lăsate să se desv o lte în v o ier
ceea ce a sig u ră m u lt calitatea elevelor ab so lv en te.
D ar u n u l d in tre aspectele cele m ai v red n ic e de lu a t
am inte ale ro lu lu i femeiei în poliţie, este d esig u r p o liţia
p e n tru p ro te c ţia femeiei şi a b unelor m o rav u ri, e x e rc ita tă
exculsiv de fem ei. In iţia to are a acestu i g en de poliţie e ste
Miss G loria G oodw in, co n d u căto area p o liţiei de m o rav u ri
din Los A ngelos (Statele-U nite). A gentele p o liţiei conduse
de Miss G oodw in au m isiunea de a su p ra v e g h ia co n d u ita
b ărb a ţilo r fa ţă de femei. O rice b ă rb a t care îşi perm ite să
acosteze în s tra d ă o femeie, şi a d e se o ri se în tâm p lă ca
ac ea stă fem eie să fie Miss G oodw in în s ă ş i sa u o ag e n tă a
sa, este im e d ia t are stat. L egea am erica n ă p erm ite ca acos-
teu rii fem eilor să fie im ed iat a re sta ţi, ju d e c a ţi pe loc şi
osândiţi fără c ru ţa re la închisoare, d u p ă g ra v ita te a faptei.
D a to rită ac estei excelente m ăsu ri le g ale şi, m ai cu seam ă,
d ato rită p a siu n e ; cu care Miss G oodw in şi co lab o rato arele
sale au pus în v alo are p rev e d erile legei, sp e ţa im o rală a
ao o steu rilo r s’a ră r it sim ţitor în A m erica, şi în aceeaşi m ă­
su ră se spune că a scăzut n u m ă ru l fem eilo r a d u ltere şi al
fetelor căzu te p r a d ă viciului.
P recu m se vede m orala am erican ă este rad ic al sa lv ată.
In tr’un in terv iew ac o rd at de Miss G oodw in u nui ziar din
New-York, a c ea sta a făcu t u rm ăto arele d e c la ra ţii:
— „S u n t p a tr u categorii de „a c o ste u ri" . . . In tâiu , e dom ­
nul care se ap ro p ie de tine în fa ţa v itrin e i u nui b iju tie r
ş:-ţi sp u n e: „D oam nă, aleg eţi ce p o ftiţi din to t ce v ed e ţi
l i c i " . . . S pecia aceasta de ac o ste u ri se face din ce în ce
mai rară.
„O a d o u a categorie e ceea a d o m n u lu i cu autom obil,
care-ţi p ro p u n e o plim bare cu m aşina, a fa ră din oraş. T i­
pul ac e sta se în tâ ln e şte fo a rte des.
„Un a lt tip — cel mai p ericulos, d a t fiin d regim ul prohi-
b iţio n ist (în A m erica consum aţia b ă u tu rilo r alcoolice e cu
străşnicie in terzisă) — e b ă rb a tu l care se ap ro p ie de fem eea
pe care şi-a p u s ochii, tu şeşte — sp re a-i a tra g e a te n ţia
asu p ra u n ei sticlu ţe de w hisky p e ca re o sc o ate în chip
fo arte d isc re t din buzunar. M om eala a c e a s ta e ap ro p e ire-
zLtiiibiilă.
„In sfârşit, e categ o ria neghiobilor ca ri aco stează fem eea
cu fra z a ste re o tip ă : „Mi se p are, d o am nă, c ă ne-am m ai
cu n o scu t" ori „N u aşa, doam nă, că lo c u iţi în stra d a c u ta re ? "
Cu e x c e p ţia p u rtă to rilo r de w h isk y adem en ito r, fem eile
rom âne cunosc p rea bine aceste sp e ţe de g a la n ţi sau de
neghiobi. Din nefericire la noi ao o steu rii operează în - to a tă
lib ertatea, p e rp e tu â n d im o ra lita tea ş i p ro stitu ţia . In A m e­
rica în să a c e ş tia şi-au g ă s it n aşu l în Miss Goodwin care,
d u p ă cum vedem din chipul rep ro d u s aici, e o femeie fru ­
m oasă. F ru m u se ţe a aceasta a n e fe ric it p â n ă astăzi p este
3000 de b ă rb a ţi lacom i să se în fru p te din ceea ce n u este
a lo r sau din ceea ce le este oprit. P e ste 3000 de b ă rb a ţi
au în v ă ţa t, în orele de lu n g ă m onotonie a închisorilor, că
rolul b ă rb a tu lu i n u este să co n ru p ă fem eile, ci altul.
Şi în sfâ rş it p en tru a a ră ta foloasele ad u se de p o liţia
fem inistă în A m erica reproducem d atele , pe cari so c ieta­
tea m edicală a fem eilor am ericane le p u b lic a acum un an.
Astfel, d upă aceste date, femeile a ta ş a te la poliţie au a ju ­
tat, în cu rsu l an u lu i 1921, vre-o 50.000 de fem ei tin e re şi
fete, în to rc â n d u -le dela calea rea p e care ap u caseră. E le au
a re s ta t 1089 fem ei p en tru b eţie ori p e n tru ac te de v io le n ţă
şi de im o ra lita te ; au p ă z it 322 fem ei în ch ise p ela secţiile
p o liţien eşti o ri cari în cercaseră să se sinucidă.
In a fa ră de a s ta au p ro c u ra t a d ă p o st, — culcuş şi m ân ­
care — la 6465 fete fă ră fam ilie.
NICOLAE PETRINGENAR
Poliţaiul Oraşului Mediaş.

D in cele mai în d e p ărtate tim p u ri, crim inalii a u sim ţit n e­
voia de a se asocia, p e n tru a-şi a s ig u ra reuşita o p eraţiu n i­
lo r în stil m are. La în cep u t, cân d p retenţiile acestor bande
se p u te a u satisface cu m ai p u ţin , şi când legi asp re dădeau
m ai m u ltă garanţie de sig u ra n ţă avutului public şi p riv at,
ex iste n ta asociaţiilor crim inale n u constituia un aşa de
m a re perico l p en tru so c ietate ea astăzi, când in c ap a citate a
leg ilo r m oderne de a da rez u ltate corective, şi p ro ced u ra
co m p lic ată şi ineficace a codului penal, acestea a ju ta te şi
de in suficienta m ijloacelor de urm ărire poliţienească, au
d a t un deosebit a v â n t m m ulţirei crim inalităţei.
M em brii asociaţiilor crim inale se recrutau la început
esclu siv din p ă tu ra de jos a societăţei. Cu vrem ea însă, p e
m ă s u ră ce relaţiile de traiu în c ep u ră să apese m ai gireu pe
J. SPAR G ER EA CASSELOR DE BANI LA ÎN C E P U T
um erii tu tu ro r cetăţenilor, co n tin g en tu l crim inalilor fu sp o ­
r it cu un m are num ăr de b u rghezi şi aristocraţi, d intre cari
unii, în tim purile n o a stre au a ju n s la o m are faim ă.
C ap ii acestor asociaţii, în tr ’un tim p re la tiv scu rt, au
aju n s s ă fie a d e v ă ra ţi S u v eran i în sfera vieţei lor de tâ l­
hari, in v e stiţi cu p u te re ş i d r e p tu r i neţărm urite. A ceştia,
p rin isp răv ile şi isteţim ea lor au pus în uim ire lum ea în ­
tre a g ă şi au d at m ult de fu rc ă poliţiilor, cari au răm as cu
m u lt în urm a bandiţilor, în ceea oe priveşte aflarea m ijlo a­
celor de urm ărire.
A so ciaţiile, sunt la rân d u l lo r specializate în diferite
crim e: fu rt. escrocherie, falsificare de bancnote, cecu ri şi
bani, sp a rg e re a oasselor de bani, pungăşie de b uzu­
n are şi de trenuri, etc. şi a u fo rm a societăţilor com erciale
în p a rtic ip a ţie , cu directori, contabili, oassieri şi aso ciaţi,
ca ri a d u c fiecare un a p o rt de m uncă, socotit d rep t ca p ita l
so c ie ta r. P en tru a se în a rm a îm p o triv a legilor şi p e n tru
a le e lu d a eu m ai m u ltă ab ilita te , nu le lipsesc nici ju ­
risco n su lţii, p lă tiţi bine şi adeseori cointeresaţi la benefi­
c iu l g e n e ra l al bandei.
136
SO C IE TÂŢILE s e c r e t e
Breslele de ră u d ă c ă to ri diferă dela p o p o r la popor şi
dela rassă la rassă. A stfel am ericanii şi englezii su n t m ag ­
n aţii sp ă rg ăto rilo r; francezii, italienii, u n g u rii şi rom â­
nii dau cel mai m are num ăr de escroci; ru şii s u n t artişti în
falsificarea valo rilo r şi în p u ngăşia de b u zu n a re; n em ţii
în spargeri de to t soiul.
D intre to a te asociaţiile de acest fel însă, cele cari su n t
m ai de tem u t şi d au m ai m ult de lu cru p o liţiilo r, sunt aso­
ciaţiile internaţionale ale spărgătorilor d e casse de bani.
F aim a acesto r aso ciaţii se d ato reşte în p rim u l rând fa p tu ­
lui că memibrii lor, ap ro ap e to ţi ingineri, oam eni de o deo­
sebită inteligenţă, în d răzn eţi şi eu în tin se re la ţii în socie­
tatea în a ltă , se in tro d u c p retu tin d en i şi sc a p ă celui m a i
ager p o liţist. P e lâ n g ă aceasta, operaţiile lo r su n t cu atâta.
2. SPARGEREA CASSELOR DE BANI CU A P A R A T U L
FOUCHfi
dibăcie concepute şi a tâ t de în d em ăn atec ex ecu tate încât,,
chiar d acă poliţia bănuieşte ceva, nu p o a te lua, m ăsu ri
serioase de rep rim are fiindcă codul de p ro ce d u ră p en ală
nu perm ite a re sta re a fără dovadă .m aterială, iar prinşi asu ­
p ra fap tu lu i ei n u p o t fi decât în foarte r a ri cazuri. D a­
to rită acesto r insuficienţe ei răm ân n ec o n te n it liberi.
A stăzi ex istă tre i so cietăţi m ai im p o rtan te de acest fel..
Una anglo-am ericară cu sediul în Londra, a lta franco-ita-
liană cu sediul în Paris iar a treia orientală c u sedii în Con-
s tm tin o p o l şi Cairo.
Membrii aso ciaţiei sp ărg ăto rilo r de casse de bani au o-
v astă p re g ă tire d e „sp ecialitate.“ P en tru a c e a sta studiază
şi se ţin în cu re n t cu toate invenţiunile teohnicei modeme-
pe cari li-ar p u te a utiliza în în trep rin d erile lor criminale..
Cu acest dosar de cunoştinţe, cu în d răz n ială şi iscusinţă,
d ac ă lo v itu ra isb u teşte — şi ea isbuteşte ap ro a p e to td eau n a
— d. mg. dispar p u r ta ţi pe canap eau a m oale a celui din­
tâi ex p res spre sediul societăţei. Acolo se p rez in tă d irec­
torului, îşi fac ra p o rtu l şi p red a u sum a, care se îm parte-
în p ă rţi egale în tre membrii asociaţiei, cu esce p ţia a 30— 40
 % din ea, cari trec în cassa asociaţiei ca fond d e subsis-
to n ţă p e n tru zile grele, a ju to a re m em brilor prinşi şi fam i-
liilo r celor m orţi, sa u pensii celor ajunşi în n e p u tin ţă de
a lu cra.
P rim ele spargeri de casse de b ani în ra p o rt cu te ch n ic a
zilelo r no astre au fost ab so lu t barbare. B ietul sp ă rg ă to r
tre b u ia să m unciască ore în tre g i şi să asude din g re u su b
p o v a r a eforturilor, p en tru c ă de cele m ai m ulte ori rezulta.-
tu l să fie dubios. U şa g rea de fier nu ceda p rea u şo r unei-
te lo r prim itive de sp argere, şi n u de puţine ori sp ă rg ă to ru l,
d u p ă o m uncă g re a şi obositoare, trebuia să re n u n ţe la
p r a d ă de bună voie, dacă din întâm plare n u d silia şi poli-
ţia , ceea ce se întâm pla destul de des.
A m ericanii, cari au ştiu t pneţui tim pul în to a te îm p re-
3. O A L T Ă SPARGERE DE CASSE DE B A N I
CU A P A R A T U L FOUCHfc
ju r ă r ile , au p ără sit acest pro ced eu m igălos şi au tre c u t la
sp a rg e re a catsselor de b ani cu aju to ru l explozivelor. D ar
ac est sistem avea şi el un inconvenient destul de sim ţitor.
■Sgiomotul exploziei a tră g e a a te n ţia poliţiei şi a p azn icilo r,
iar sp ă rg ă to rii se expuneau a fi prinşi înainte de a avea
tim p să caute banii şi să d isp ară. Pe lân g ă ac ea sta , când
■explozia era prea p u te rn ică, ea distrugea şi valorile închise
în c a ssa de fier.
P e m ăsură însă ce technica progresa, m ijloacele de lu c ru
a le sp ă rg ă to rilo r s ’au m odificat şi ele. C ând ingineru l fra n ­
cez F ouche a in v e n tat cunoscutul a p a ra t com presor cu ac e ­
la ş num e, care produce un gaz ce se p o ate încălzi p â n ă la
3000 g rad e Celsius, în tech n ica spargerilor de c a sse de
b an i invenţia a produs o a d e v ă ra tă revoluţie. S p ărg ăto ru l,
în arm a t cu a p a ratu l lui Fouche, destul de mic p e n tru a
n u incom oda, p u te a opera în voie. G azului su p raîn călzit,
e lib e ra t cu putere considerabilă din rezervoriul a p a ra tu lu i,
nu -i rezista niciun corp solid, astfel că sp a rg e re a ca>sselor
■de b an i deveni ideală.
C ea dintâi spargere cu a p a ra tu l lui Fouche s’a fă c u t la
137
o m are b an că din A m sterdam in s ta la tă în p a rte ru l u n u i
m are h o tel şi ia tă cum. S p ărg ăto rii a u în c h ir ia t un a p a rta -
m ent d e 2 cam ere în etaj, to cm ai deaisupira în c ă p e rii u n d e
se afla cassa de bani. D upă ce a u g ă u rit d u şu m e au a oame-
rei, în a rm aţi cu ap a ra tu l lui F ouche a u o o b o rît în B ancă,
au a s tu p a t ferestrele cu perdele negre, p e n tru a nu se ve-
dea d in afa ră lum ina gazului nim icitor, şi a u în c ep u t a
lu cra în voie. N u d u p ă m ult tim p uşa cassei de fier, a tre-
b u it s ă cedeze, ia r bandiţii d u p ă ce au în c ă rc a t o p ra d ă
reg ească de c â te v a m ilioane, s’au fă c u t n ev ăzu ţi, pe unide
v e n is e r ă . . .
D ar nici v ia ţa ac estu i procedeu n ’a fo st de lu n g ă d u rată ,
T ech n ica p ro g re sa şi odată cu ea a p ro g re s a t şi b anditis-
mul. In ep o ca e le c tric ită ţii, a p a ra tu l lu i F o u ch e era p re a
4. SPA R G E R E A CASSELOR DE B A N I CU A JU T O R U L
e l e c t r ic it ă ţ ii
încet. Cei d in tâ i cari şi-au d a t seam a de a c e s t lu cru au fost
to t am ericanii. C âţiv a sp ă rg ă to ri a m e ric a n i au av u t, cei
din tâi, in g en io zitatea de a folosi c u re n tu l electric Ia s p a r­
g ere a unei B ăn ci din San-Francisco.
A ceştia, folosind istalaţ ia elec trică a B ăneei au fă c u t o
in stalaţie de ocazie cu două fire de a rc v o ita ic pe cari le-au
fix a t în p ere ţii de fier ai cassei. C ă ld u ra a fost a tâ t de
p u te rn ic ă în c â t p ereţii cassei s’au to p it, ia r b an d iţii au
p u tu t ridica fă ră nici o o sţen ială to ţi b an ii în ch işi în ă u n tru ,
îm p o triv a lu m inei arcu rilo r voltaice, b a n d iţi s’au a p ă r a t
cu ochelari negri.
★
P recum vedem , ostenelile sa v a n ţilo r s u n t ad eseo ri în tre ­
b u in ţa te de sp irite perverse îm p o triv a p ro g resu lu i. P o liţia,
p e n tru a p u te a com bate cu succes te n d in ţe le crim inale, n u
are d ec ât să se înarm eze şi ea din tim p cu invenţiunile
technicei şi ale ştiinţei. A ltfel to a tă o ste n ia la ei este ză-
d am ică.
g e o r g iu chendi

„A S S A S S 1 N I 1“
In to a te tim purile au ex ista t asociaţium i secrete, cari îşi
u rm ă re a u scopurile lor cu m ijlo ace crim inale. N iciţm a înisă
n ’a fo st m a i îm lrăsn eaţă şi n ’a ră sp â n d it m a i m u ltă g ro ază
în ju ru l ei, ca aso ciaţiu n ea „A ssassinilor" care îşi are o b âr­
şia în P ersia şi a b â n tu it peste to t vechiul continen t tim p
de a p ro a p e trei secole.
în te m e ie re a acestei asociaţiuni s a u secte m usulm ane, se
p u n e p e la sfârşitul secolului al 11-lea (1090). P rin o rg an i­
z a re a ei de fanatism şi p rin n ea le g erea m ijloacelor de c a ri
se se rv e a , e-a deveni curând o fo rţă politică, cu care şi cei
m ai p u te rn ic i m onarhi şi prin cip i din acele tim p u ri treb u iau
isă conteze.
A so ciaţia „A ssassinilor" a fost întem eiată de p e rsia n u l
H assan în Sahah, oare începuse ca fanatic religios, d ar cu
în c etu l trecuse la ceva m ai p ra c tic . Se pricepuse să ad u n e
în ju ru l lui mai ales m ulţi tinerii, aidoles-cenţi, mai accesi­
b ili p e n tru fanatism ; aceştia se num iau „p ed av i", ad ică:
„a c e ia c a ri se jertfesc", şi a s c u lta u orbeşte de orice p o ­
ru n c ă a dom nului şi stă p â n ito ru lu i lor, chiar şi d acă îm p li­
n ire a ei i-ar fi co stat viaţa.
P ela an u l 1100, H assan p u se se m âna pe m ai m ulte o ră ­
şele şi c e tă ţi în tă rite în P ersia, şi în Siria şi P ale stin a . C ar­
tie ru l lu i general era pe culm ile cele mai în a lte ale L iba­
n u lu i (m u n ţi în Siria, celebri ş i p e n tru codrii lor m ulti-se-
cu lari; c re a s ta ac esto r m unţi se în tin d e pe 130 km . Cele
m ai în a lte culmi trec de 3000 de m etri). C redincioşii să i
îl n u m ia u „Şeik-ul-G ibal“, ceea ce s’a trad u s în ap u su l te ­
ro riz a t cu cuvintele: „B ătrâ n u l de p e m u n te."
D u p ă m oartea „dom nitorului", e ra regula c a s ă urm eze
acela p e oare el însuşi îl desem na, în viaţă fiind, ca pe „cel
m ai v red n ic ". Cu ac ea stă ordine de succesiune s’a p erân -
dat. un şir în tre g de teribili „şeici", b ân tu in d cu te ro a re a cea
m a i fă ră de frâu.
„ B ă trâ n u l de p e m u n te" îşi r e c ru ta num eroşii a d e p ţi d u p ă
un sistem destul de sim plu şi ap ro a p e fără greş. A d ep tu l
ca re se prezintă, du p ă ce e ra ex a m in a t ca co n stitu ţie fizică
şi in te le c tu a lă , e ra îm b ă ta t cu h aşiş şi tra n sp o rta t în a c e a stă
s ta r e în tr ’o grăd in ă m inunată. D eschizând ochii, ce v ed ea?
Mese b o g ate i se îm biau, m u zică şi cântece îi în c â n ta u
u rec h ea, fântânile să rito are su su ra u , şi cele m ai fru m o ase
h u rii îi ofereau drag o stea l o r . . . D upă c â te v a zile tră ite
în tr ’u n a s tfe l de R ai, a d e p tu l e r a ad o rm it din n ou şi dus la
lo c u in ţa lui. A cum a era un „ p e d a v i", în c re d in ţa t că B ă­
tr â n u l de p e m unte av e a cheia R aiu lu i, şi că m oartea, p e n ­
tr u d ân su l, n u e ra d ec ât tre c e re a m ai cu rân d ă la a c e a stă
e te rn ă fericire.
A ce şti „pedavi" n u m ai e ra u de-acu decât instru m en te
o arb e în m âna „B ătrân u lu i." M ulţi din aceşti tin e ri e ra u
138
SO C IE TĂ ŢILE SECRETE
de altfel de origine bună, instruiţi, educaţi, inteligenţi; tr i­
mişi pe la curţile prin cip ilo r o rien tali şi ch iar apuseni, lu au
ap aren ţa unor p refecţi gentilom i, şi m ân u iau pum nalul cu
a tâ t m ai m are dibăcie, cu cât nim enea n u le bănuia astfel
d e in ten ţ iun i.
D upă cu v â n tu l „h aşiş", care în sem n a p ro b a decisivă a
adm iterii ad ep ţilo r, — aceştia se mai n u m iau şi „haşaşini",
de unde d eriv ă fran ţu zescu l „aissassins", ex p re sie ce a fost.
ad o p tată în m ai to a te limbile, şi care însem nează astăzi
pu r şi sim plu: ucigaş.
„Haişaşimii" b â n tu ia u în to t felul de tra v e stiri, şi u n u l
după altu l p rin cip ii sa u m arii seniori a i O rien tu lu i căd eau
snibt p u m n alale lor şi erau je fu iţi; căci im boldul acestei
secte, ad ică a con d u căto ru lu i ei, era n u n u m a i am biţie de
m ărire şi p o ftă de răsturnare, ci şi lăcom ie de bunuri p ă ­
m ânteşti. E ste fa p t co n statat istoriceşte că m ulţi regi eu ­
ropeni p lă tea u în ascuns trib u t an u al „ B ătrâ n u lu i de pe
m unte", p e n tru ca s ă fie g a ra n ta ţi îm p o triv a aten tatelo r lui.
Regele F ilip, ad v e rsaru l lui R ih ard Inim ă-de-Leu, nu cu­
tează să a p a ră în public, de frica „assassin ilo r", d ecât îm ­
p resu rat de g a rd a sa num eroasă; după ce un a te n ta t neis-
b u tit s ’a să v â rşit îm p o triv a lui, el în su şi p u r ta însem nul
„luceafărului de a u r", semn de recu n o aştere, care îl a p ă ra
de alte a te n ta te la fel.
Şi cavalerescul su ltan Şaladim a a v u t de lu p ta t ou această
terib ilă bandă, — şi ab ia a sc ăp a t de n um eroasele ©unse ce
i s’au întins. D ar a c e a s ta este o istorie d espre care, poate,
vom scrie a ltă dată.
F an aticii ad ep ţi ai „B ătrân u lu i de pe m u n te " erau nişte
oam eni cari n u n u m a i că nu se tem eau de m oarte, d a r o
şi căutau, atu n cea când, prin je rtfa v ieţii lor, p uteau, sau
credeau că p o t să a d u c ă un serviciu şi să in tre în favoarea
acelui vraciu, care av e a în m âna lui cheile Raiului! . . .
Contele E n ric de C ham pagne, în tr ’un a din Cruciadele duş­
m ănite de „B ătrân u l de pe m u n te", a c ă u ta t şi a av u t cu
el o în tâln ire. A tu n ci i-a vorbit despre d evotam entul so ld a­
ţilor lui. „V rei să-şi dau o p ild ă ?" i-a spus B ătrânul. F ă c u
un semn, — trei tin e ri îm brăcaţi în alb se a ră ta ră , şi la un
singur a lt sem n a l lui, se aru n că cu toţii în p răp a stie .
A ceastă te rib ilă asociaţie a fost d istru să aşa: H anul m on­
gol Mongol a în c e p u t în anul 1255 cu cerirea cetăţilo r „assa­
ssinilor", — iar în 1273 dom nitorul E g ip tu lu i B atbur le-a
s tâ rp it şi ultim ul culcuş. T oate acestea, fireşte, nu fă ră o
îm potrivire d isp e ra tă . D ar d upă aceaistă stâ rp ire , o lum e
în tre ag ă a răsu flat.
S ecta assassinilor, cari se m ai num esc şi „ism ailieni",
mai p e rsistă şi astăzi, dar num ai ca o inofensivă, sectă re­
ligioasă în m unţii Libanului.
 M ă s u r i p e n t r u în f r â n a r e a p r o s t i t u ţ i e i î n a n u l 1 7 9 4
S p re a pune sta v ilă lăţirii „p ăcatu lu i urviei, ce se în te­
ţe şte şi se înm ulţeşte în p ăm ân tu l acesta p ra v o sla v n ic 11,
luân'd pro p o rţii în g rijito a re p e n tru să n ă ta te a tru p e a s c ă şi
su fle te a sc ă a în tre g e i p o liţii (C apitale), M itropolitul D osi­
tei, in tervine pe lâ n g ă D om nitorul A lexandru M oruzi, ce­
râ n d să ;se oprească fem eile v ăduve şi „fetele n e m ă rita te 11
de a m ai vinde sau serv i b ă u tu ri prin cârcium i.
D om nitorul, încu v iin ţân d „anaforaua p re a sfin ţie i sale
p ă rin te lu i M etropolit”, p o ru n ce şte D um nealor V el S p ă ta r
şi V el Agă, „ca în soroc de tre i zile s ă se ridice cu to tu l
fete le nem ăritate de prin cârcium i, cu p ricină de slu jb ă,
p o slu şanie sau rubedenie cârcium arului s a u © ârcium ăresei,
şî a lte feluri de fem ei v ăduve şi fără ide b ă rb a t."
C hestiunea aceasta fiind în s ă prea, d elicată, D om nitorul
A lex an dru Moruzi, m ai p u ţin în crezător în ta c tu l şi desto i­
n icia „agenţilor brigăzii de m o rav u ri11 ai epocei, — p o ru n ­
ceşte lu i Vel S p ăta r şi Vel A gă, ea „D um neavoastră înşi-vă
să fa c e ţi acea cercetare, f ă r ă d e a d a p ric in a a c e a s ta în
m âinile z a p c iilo r. . . ”
A tâ t an a fo ra u a p ărin telu i M etropolit câ t şi p ita e u l Dom­
n ito ru lu i, fiinid de o presantă, actu alitate fa ţă şi de în tin ­
d e re a din ce în ce m ai am en in ţăto are a p ro stitu ţiei, — şi
d e criza to ta lă de slugi, ce bântue astăz i — le p ub licăm
în în tregim e cu n ăd ejd ea că cei ce a u d ato ria s ă re a c ţio ­
neze, n u vor răm ânea indiferen ţi, extinzând m ă su ra p ro p u s ă
d e M itropolitul D ositei, şi în alte direcţiuni.
V . V. D.
Prea înălţate D oam ne,
D ato ria păsto riei n u m ă slăbeşte a n u ocârm ui şi cele
treb u in cioase ale tu n n e i. . .
. . . Ia ră aici în păm ân tu l ac e sta e.u o m are slobozenie
se obicinueşte p ăc atu l cu rv ie i, cel ca re este m ai m a re de
c â t celelalte p ă c a te şi fă ră de voia lor, care p ă c a t se în te­
ţe şte d in vin, p en tru c ă vinul ia m in tea om ului şi n u ştie ce
face şi înteţeşte n ăra v u l lor, ca să facă cu m ai m ultă p o r­
n ire, d in tr’o urm are a slobozeniei ce au muerdle ce v ân d
v in p e la cârcium e şi cu, felurim i îndeam nă oam enii l a curvii
şi la băuturi, care am ân d o u ă undndu-se, ad e că c u rv ia cu
b eţia, turbează m inţile om eneşti, şi ap rin zân d sim ţirile lor
cu v ă p a ia vinului, n u ştiu ce m ai fac, şi ori ce p ă re re îi vine
în cu g et şi în vederea cea întunecoasă, se p o rn esc 1a. tot
felul d e fapte rele: curvii p e ste m ăsură, ucideri şi a lte m ulte
asem e n ea ; oi eu oa un p ă s to r şi noi ea nişte n a z îri ai E pi-
139
tro p iei d e obşte, n u lipsim a în ştiin ţa M ăriei Tale, p e n tru
o îm p o triv ito are rea urm are ca a c e a sta ce văzum c ă se
m etah iriseşte în p ăm ântul a c e s ta p ra v o sla v n ic , care e s te
v ătăm ăto are şi tru p eşte şi sufleteşte, a c e e a ş i este, ad ic ă
a tâ t din n ev e ste c â t şi din fete să n ă to a se , zd rav en e, care
su n t v rednice de slu jb ă şi de m uncă şi în loc s ă se p u e p e
la stă p â n i c u sim b rie sau îm brăcăm inte, o ri cum v o r p u te a ,
să se a ju n g ă d u p ă sta re a fieş-căruda, c a cu osteneala, m â i­
n ilo r să-şi ţie v ie a ţa şi îm b răcăm in tea t r a p u l u i . . .
. . . ci ele d a u n ă v a lă p ela cârcium e, obicim iind desfă­
tă ri în b eţii şi c u rv ii şi de a lo r b u n ă v o in ţă îş i ponosluese
num ele, îşi v a tă m ă sufletul, îş i b o ln ă v esc tru p u rile , de r ă ­
mân slu te şi p o cite, d u p ă cum ne-am în d e s tu la t ş i dela
d o h to ru l p o liţiei (C apitalei) că cea mai m u ltă adu n are de
p atim i la s p ita l nu m ai de fete şi m u eri b e te jite din c u rv ii
este, şi d eo seb it că nu-şî ad u c ră u ta te n u m a lor, ci p reles-
n ind ş i în b ărb a ţi, căro ra la u n ii se p ric in u e s c şi sp a rg e ri
>de case, p e a c eştia-i betegesc, i să ră c e sc , ră m â in d şi se c a ţi
şi desnădăjduinidu-se cei m ai m ulţi cu to tu l, şi a ju n g â n d
la p ro a s tă s ta re şi sărăcie, n ’au cu ce s ă s e c a u te şi a ş a li
se sc u rte a z ă şi v ia ţa în tr’aoel fel d e p a t i m i . . .
. . . P e n tru care u na ca. ac easta am s o c o tit c ă .de v a fi
p rim ită şi la auzul înălţim ii T ale, d e acum în ain te să lip ­
sească cu to tu l .partea fem eească d e p e la cârcium i, cerce­
tâ n d şi p riv e g h in d ca ori u nde se v o r afla .din n eveste şi
fete, să se răd ice făcânidu-li-se cercetare, a t â t lo r cât şi ce­
lo r ce le p rim esc prin cârcium e, şi v in u l să-l v ân ză to t­
deauna b ărb aţii, care b ărb a ţi de v o r fi c ă să to riţi, să nu-şi
ţie so ţia sa u f a ta ia cârcium ă, n ici p e a lte străin e să nu
le p rim ească în cârciu m ă cu nici un fel de p ricin u ire, căci
care v a călca p o ru n ca şi se v a d o v ed i, s ă se p ed ep sească
a tâ t cârciuim arul c â t şi celetnica, cu b ă ta ie p rin tâ rg sa u
m ahala, în v ed e rea oam enilor şi să fac ă surghiun, sp re
a se p ără si de ac est fel d e u rm ări n e tre b n ic e şi v ă tă m ă ­
to are . . .
A şişderea şi m ahalagii să fie d a to ri c â n d v o r vedea fap te
ca acestea u rm ându-se în m a h a la u a lor, p e la cârciu m ă sa u
în tre vecinii lor, nu m ai de cât să dea ştire za.biţilor, ca să-i
ridice pe u n ii ca aceia, şi s ă le fa c ă c e rta re cu p e d e a p să ;
ia ră când v o r v ed ea m ah alag ii c ă se fac ad u n ă ri la c â r­
ciume d e m u ie ri şi fete şi v o r tăcea, nadânid de ştire, cum
s’au zis m ai sus, s ă se p ed e p sească şi acei m ahalagii, ca
»ă se deisobicinuiaseă o p ric in ă re a şi ca tig o ristă ca a c e a ­
sta, în p re a fericitele zile a le M ăriei T ale, i de a c e a sta
înştiinţăm şi cum v a fi lu m in ată p o ru n c ă . — 1794, N oelu­
bric 25.
D ositei al U ngro-Vlahiei,
Isac R a let, D um itra ch e B anu
I a tă acum şi p itaeu l pe care-1 d ă V o d ă, asu p ra acestei
p ricin i:
lo A le x a n d ru C onstandin M oruzi V v o d . i gpod.
Cu cale e ste an a fo ra u a p rea sfin ţiei sa le p ă rin te lu i M etro
p o lit şi a d u m n ealo r nazirilor E p itro p ie i, sp re a lipsi acestea
netrebnicii, p e n tru care p o ru n cim D u m itale Vel S p ă ta r i
D um itale V el A gă, ca fă ră de a d a voe şi slobozenie zap-
ciiloT D u m n ev o a stră spre a face cu p ric in a a c e a sta vre-un
catah risis, şi fă ră de a face c â t de p u ţin ă u rm are d ela d ân ­
şii, să o rân d u iţi acum m ai în tâ i p ris ta v u l c a să dee în ştire
la to a te câ rciu m ile B ucureştilor, şi în to a te m ahalalele,
p u in d şi soroc de tre i zile, ca in tr ’a c e st so ro c să lip sească
şi s ă se ridice cu to tu l fetele n e m ă rita te d e p rin cârcium i,
•spre a n u se afla mai m ult, ulei cu pricină de slujbă, sau
po eluşanie, nici cu p ricin ă de rubedenie câreium aru lu i sa u
cârciumăiresei, nici cu pricină că este stră in ă şi nu are unde
şedea, precum şi alte feluri de fem ei v ăduve şi fă ră de
b ă rb a t, .să n u se afle m ai m u lt şezând în cârcium ă, fă ră n u ­
m ai cârcium arul, fie şi so ţia lu i num ai, d ară şi cârciuima-
rul s a u cârcium ăreasa de v a a v e a fa tă a lor să n u se afle
î n tr ’ae ee a cârcium ă, unde se face vânzare de b ău tu ri de
vin, n ic i m uiere v ă d u v ă câToium ărează să n u se afle; şi
d u p ă ce v eţi face în tâ i h o tă râ re a aceasta ştiu tă şi cunoscu­
t ă de to ţi, apoi când d u p ă în ţe le g erea poruncii, şi în u rm a
Prostituţia sfinţită
In vecinie instructivele însem nări ale Iui H erodot (istoric
g rec c a re a tră it în veacul al 5-lea înainte de n aşterea lu i
C h ristos şi care a fost su p ran u m it P ărintele Istoriei), găsim
c â te v a detalii fo arte cu rio a se e u p riv ire la căsă to ria şi la
ceea ce el desem nează sub nu m ele de „ p ro stitu ţia sfin ţită 1’
la A sirieni.
A ce astă form ă a p ro stitu ţiei, jpe vrem uri fo a rte ră sp â n d ită
în to t O rientul şi care în să n ’a d isp ă ru t cu to tu l, e u ltim a
v estig le a pro m iscu ităţii p rim itiv e, p ă s tra tă în societăţile
civilizate. Unele n eam u ri au co n tin u a t să afirm e d re p tu l t u ­
tu r o r la posesiunea fie c ă re i fem ei, — drept pe care u n obi-
•ceiu s e c u la r a sfârşit p rin a-1 fac e n u num ai respectab il, d a r
şi c o n s fin ţit prin religie.
In fiece localitate — o raş m a i .mare, tâ rg o ri s a t — acei
cari .aveau fete nobile le ad u ceau în fiece an î n t r ’un loc an u ­
m it u n d e se ad u n a u în ju r u l lor u n m are n u m ăr d e b ărb aţi.
Un crainic le strig ă pe num e ş i le vindea u n a du p ă alta,
ca la m ezat.
în c e p e a cu .cea m ai fru m o asă şi d u p ă ce ob ţin ea p e ea
m axim ul preţu lu i la c a re se p u te a aştepta, le strig a pe acele
cari, p r in farm ecul fizicului lor, se clasau im ediat d u p ă
p rim a .
V ân z area se făcea în să cu condiţiunea obligaţiunii exprese
•pentru cum părător, de a lu a de n e v a s tă pe fata astfel a c h i­
ziţio n a tă ca o m arfă.
T o ţi tin erii B abilonieni bo g aţi, cari aveau şi ei v â rs ta
n u b ită ţi, concurau la acea.stă licita ţie , care în to td e a u n a e ra
fo a rte anim ată, de oarece to ţi ţin e a u să-şi p ro c u re fem eea
c a re rep rez in tă zestrea ce o ad u sea u , bărbatului.
T in e rii din popor, d im p o triv ă, n u .se p rea b a te a u p e n tru
fru m o asele bâlciului căsătoriei, d e oarece cele islute tre b u ia u
să com penseze d esav a n tag iile fizice .printr’o sum ă de bani,
c a re re p re z in tă zestrea ca o a d u c e a u , bărbatului.
In ad e v ăr, de în d a tă ce isp ră v e a ou v ân z area celo r f r u ­
m o ase, crainicul s trig a p e cea m a i slu tă sau p e aceea .care
su fe re a de in firm ităţi v ăd ite şi o oferia ca p re ţu l cel m ai
.redus .ou p utinţă. A ceasta, p e n tru c ă preţul de estim aţiu n e
a slu tei e ra num ai o sim plă form alitate, de oarece tâ n ă ru l
care o p rim ea de so ţie n u p lă tia nimic, din co n tră , su m a
fix a tă rev en ea „ c u m p ă ră to ru lu i11 şi ea era fu rn iz a tă d in tr ’o
.p relev are asupra su m elor «obţinute din vânz«area celor f r u ­
m oase. A stfel, ac estea din u rm ă contribuiau la în z e stra re a
fetelor, m ai puţin favo rizate de n a tu ră . R ostul unei estim a-
ţiu n i .minime a slu tei ori a sc b ilo a d ei îşi are astfel ex p lica­
ţia : de vrem e ce viito ru l b ă rb a t a v e a să prim ească o sum ă
ca zestre, era to t in teresu l ca su m a aceasta să fie c â t m ai
m ică cu p utinţă.
T a tă l n u avea voie să a lea g ă el un so ţ p e n tru fiica sa;
ia r tâ n ă ru l care cum părase o fa tă , n u p u te a s’o ducă la el
a c a să , d ec ât dacă dădea şi o g a ra n ţie c ’o va lu a în căsăto rie.
14 0
acestui soroc, se v a afla la vre-una cârcium ă fete ori m uieri
şezând sau primindu-.se în cârcium ă la ad u n a re de b ă u tu ri,
atunci I)-v o astră înşi-vă să faceţi acea cercetare, fără de a
da p ricin a aceasta în mâinile zapciilor, p recu m zicem m ai
.sus, şi pl'iroforinidu-vă să aveţi p re aceeaşi fa tă sau m uiere
văd u v ă să o ce rc e ta ţi de rudenie, şi p re aceeaşi rudenie s ă
o în d a to raţi a o lu a la dânsul, sau fiind .străină, fă ră d e
nici un căp ătâi, ori s ă o în d a to raţi a in tra la stăpân, ca cu
slu jb ă cu ra tă să-şi aib ă chiverniseala lor, sau s ă le trim es
teţi la fab rica de p o stav , ca s ă lucreze cu p la ta ce li se v a
cădea. — 1794 Noemlbrie 28.
D IN TRECCTUL ÎN D E P Ă R TA T
la Asirieni
In cazul când so ţii n u se p o triv e au şi deci n u p u teau con­
vieţui .în «mulţumire, târg u l se .strica ş i tâ n ă ru lu i i se în a-
p oiau banii p lă tiţi ca p reţ al cum părării.
A ceasta a ţin u t p â n ă la căd erea B abylonului, când p ă ­
rinţii au -în c ep u t să-şi prostitueze fetele, _spre a trage astfel
foloase b ăn eşti depe urm a acestui trafic ruşinos.
Dar, în afa ră de ac e a stă p ro stitu ţie din in te res, mai ex ista
la A sirieni o lege cu ad ev ărat odioasă, ac ee a care in stitu ia
aşa zisa p ro stitu ţie sfinţită.
Orice fem ee n ă s c u tă în tre hotarele ţă rii e ra obligată, ea,,
odată m ăcar în v ia ţa ei, să se ducă la tem plul V enerei, .spre
a se d a acolo u n u i strein.
Femeile bogate, din dorinţa orgolioasă de a n u fi so e o tite
p rin tre cele de duzină, adică fem eile din popor, se duceau
p â n ă în faţa tem p lu lu i în oare .acoperite. A ju n se aci, se aşe­
zau în p ra g u l san ctu aru lu i, av â n d Ia s p a te le lor un m a re
num ăr de slugi cari le însoţeau. C elelalte v eneau şi in tra u
d e a d re p tu l în in cin ta sfinţită, o d ep en d en ţă a tem plului V e­
nerei, iar ca sem n d istin ctiv p u rta u o p an g lică în ju ru l ca­
pului.
Unele sosesc, altele pleacă. P rin frâ n g h ii se d esp art locuri
libere de plim bare p e n tru strein ii cari urmea«ză <ă-şi aleagă
femeile p e n tru îndeplinirea ritu lu i infam.
0 fem ee care a p ă tru n s odată în ac ea stă in cin tă nu m ai
poate s ’o p ărăsească, d a c ă un b ă rb a t n ec u n o sc u t n u i-a aru n ­
c a t b an i în poală şi n ’a luat-o cu el. In m om entul în care-î
arunca banii, strein u l se ad resa femeei alese ou aceste cu­
vinte: „Invoc p e n tru tine pe zeiţa M ylitta” — num e p e c a re
Asirienii îl d ă d e au Venerei.
O ricât de m o d estă a r fi ac ea stă sumă, fem eea trebuie să,
prim ească, legea fiind form ală în această p riv in ţă şi refu zu l
constituia un sacrilegiu, de oarece banii astfel oferiţi deve­
neau sfinţiţi.
D upă ce s ’a a c h ita t de d ato ria ce a v e a fa ţă de zeiţa d ra ­
gostei, p ro stitu a ta sfin ţită se d esp ărţea de strein şi se ’n to r-
cea acasă, la so ţu l ei.
O ricât de m are era sum a, ce strein u l era dispus să ofere
sp re a p ă s tra pe to v a ră şa de o clipă, e ra o în cercare zad ar­
nică, p e n tru c ă le g ea pedepsea sed u cţiu n ea oare a r fi a v u t
ca u rm are stric a re a căsniciei.
Fem eile m ai frum oase scăp au iute de co rv o ad a în cinstea
V enerei; cele u râte, însă, treb u iau să a şte p te m u lt în in cin ta
sfinţită, p ân ă g ăseau am atori — şi legea n u le dădea v o ie
să se ’n to a rc ă la soţii şi copii lor, în a in te .de a nu fi adus,,
pe a lta ru l zeiţei, je rtfa curăţeniei lor tru p eşti. De aceea se
’n.tâmplă c a slu tele şi schiloadele să a ştep te şi trei p â n ă la.
p atru ani, p â n ă să se libereze de infam a obligaţie.