A N U L V. No. 3.
REDACTOR RES POKZABI L:
Dr . V IC T O R P O P P
Poliţia şi desvoltarea dreptului universal
Cine-şi p o ate închipui astăzi că bazele de d r e p t ale vie-
ţei com erciale de p retutindenea, ale dreptului civil g e n e ­
ral şi com ercial, dim preună cu principiile fund am en tale
cari reg u lează această in stitu ţiu n e de drept, aşa cum sîn t
a c ce p ta te în to ată lum ea, îşi au obârşia în a c tiv ita te a p ri­
cep u tă a organelor poliţieneşti.
Ne g ân d im la responsabilitatea sau, în term eni p ro p rii,
la g a ra n ţia , pe care vânzătorul este obligat să o dea p e n tru
defectele neaparente ale obiectului vândut.
E firesc deci că, fiind v orba de acea in stituţie de d rep t,
care a d a t durabilitate de m ilenii organelor ordinei publice,
trebue să ne amintim de tre c u tu l glorios al acelui p o p o r
din an tich itate, care p arc ă a fost p redestinat să creieze
norm e de drept, a cărui m oştenire in telectu ală lă sa tă u r­
m aşilor în sistem ul său de d rept, form ează cel m ai p reţio s
tezau r com un al omenirei. La acest popor ştiin ţa d rep tu lu i
rep rez in tă ceea ce rep rezin tă a r ta în vechea Grecie.
Da, v ech ia Romă, este p a tria de origină a poliţiei. A ceastă
cetate, m ărg in ită la în c ep u t în cadrele unui oraş cu îm-
p ieju rim ile lu i imediate, însă care a ajuns să stă p ân e asc ă
lum ea an tică , mica com ună-stat a d a t naştere acelei in sti­
tu ţii cu a trib u ţii poliţieneşti, ai cărei fun cţo n ari au fo st
factorii prim ordiali la fu n d area dreptului. F u n c ţiu n e a p o li­
tiei de astăzi o îndepliniau în R om a veche aedilii, căci
aceştia, ţin eau agendele poliţiei de târg.
D upă cu m se ştie, C on stitu ţia R om ei antice oiMiga p e to ţi
acei ce o cu p a i o funcţie p u b lic ă (m agistratus) ca la o cu­
p area fu n cţiei să publice un „ edict“ prin care se ad u c ea u
la cu noştinţa publică toate norm ele de drept, după cari
av eau să^şi îndeplinească sfera de activitate. Aedilii eru
supuşi aceloraşi obligaţii.
In c a litate a lor de organe poliţieneşti, aedilii îndep lin iau
şi a trib u ţia de judecători ai tâ rg u rilo r. D ar pe a tu n c i în
— 45
MARTIE 1924.
IIMAR P R I M R E D A C T O R
LUINAn G E O R G IU CHENDI
Rom a n u av eau o im p o rta n ţă m ai d eo seb ită d ec ât tâ rg u ­
rile de sclav i şi de vite. Astfel, av ân d u -se în v ed ere n atu ra
obiectului n egociabil, aedilii au im pus o b lig a ţiu n i vânză­
torului, obligaţiuni, cari estinzăndu-se a p ro a p e la to ate c a ­
zurile de v in d ere -— cum părare, precu m şi la unele prestu-
ţiuni rea le p ro v en ite din alte acte ju rid ice, a c estea au fost
m ai tâ rz iu ac ce p ta te de to a tă lum ea şi au d ev e n it cu tim ­
p ul norm e de d re p t universal.
E destul să am intim că dreptul rom an, în a in te de edictul
aedililor, făc ea ră sp u n z ă to r pe v â n z ăto r n u m a i de calităţile
prom ise ale lu cru lu i (dictum prom issum ). E d ic tu l aedililor
a h o tă rît în să că, d a c ă cineva vinde în tâ rg sc lav i sau vite,
el este o bligat să d eclare şi bolile (m orbus) ş i viţiile (vi-
tium ) cari m icşorează cap acitatea lo r de în tre b u in ţa re . Cu
p riv ire la sclav i v ân z ăto ru l m ai e ra o b lig at să fac ă atent
pe cu m p ărăto r, d acă sclavul e ra vag ab o n d (erro ) sau de­
zertor (fu g itiv u s) e tc . In cazul cân d v â n z ă to ru l nu făcea
această d eclaraţie, cu m p ărăto ru l p u te a să re stitu ie m arfa
în decurs de şase lu n i şi să p retin d ă în a p o ie re a p reţu lu i de
cum părare şi in te rese le banilor, an u lân d v â n z a re a : sau, în
decurs de un an, să ce ară red u cerea p ro p o rţio n a lă a p re ţu ­
lui de cu m p ărare (actio quanti m inoris seu aestim ato ria).
In felul a c e sta s’a creiat şi d esv o ltat in stitu ţia g aran ţiei
p entru defectele n e a p a re n te ale lu cru lu i, pe ca re o găsim
astăzi, d u p ă d o u ă m ilenii, în to a te leg iu irile civile şi co­
merciale. Şi a c e a stă b o g ată m oştenire o d a to ră m aedililor,
bravilor p o liţai ai R om ei antice.
Şi d acă s tră b u n a Rom âniei de azi este a c e a R om a antică,
ai cărei p o liţai şi-au câştig at rec u n o ştin ţa şi ad m iraţia lu-
mei cu lte de m ai tâ rz iu , poliţiei n o a stre n u-i dorim altă-
ceva d ec ât să aib ă rep rez en ta n ţi to t a şa de v rednici, ca şi
străb u n ii lor din R om a antică.
Prof. Dr. MAURIŢIU KISS.
—
 HOLUL P O L I T 1 FA ÎN M IŞ C Ă R IL E SO CIALE
U na din cele mai grele sa rc in i a le poliţiei este desigur
su p ra v e g h e re a m işcărilor sociale. A c e a sta s ’a p u tu t verifica
m ai m ult acu m decât o ric â n d la noi. S ocietatea rom ânească
se află de la unire înooaee în c o n tin u ă stare de prefacere.
E o ferm en tare socială firească. In cazanul sta tu lu i n aţio ­
nal rom ânesc, în c a d ra t în g ran iţele sale etnice, p a tru so­
c ietăţi ro m ân e şti deosebite p rin s tr u c tu ra lor im prim ată de
îm p re ju ră ri diferite, se ciocnesc în tr e ele şi se fră m ân tă,
p e n tru a c re ia un sin g u r a lu a t social, uniform şi fecund.
D ar d esig u r în acest p ro ces de unificare, proces firesc
şi deci cu m ijloace calm e de acţiu n e, p o liţia nu p o ate av ea
niciun rol. A colo unde p o liţia treb u ie s ă intervină, este în
m a n ifestă rile sociale de un c a ra c te r p o triv n ic ordinei s ta ­
bilite, în m işcările sociale cu c a ra c te r de reform ă şi deci
p rin esen ţă revoluţionare, fie c ă rev o lu ţia se face în num ele
u n u i ideal h u m a n ita r general, fie c ă rev o lu ţia se urzeşte
în firele patriotism ului.
La noi d u p ă război, cu re n tele refo rm ato are de aiurea
a u g ăsit, ca şi în celelalte ţă ri ale E u ro p e i, un te re n p riel­
nic, şi au p rin s p en tru o vrem e. L u m e a copleşită de g reu ­
tă ţile vieţei şi desechilibrată m o ralm en te p en tru a p u te a
rezista tu tu r o r acesto r g r e u tă ţi tre c ă to a re , s ’a lă s a t încli­
n a tă spre idealuri m incinoase. A fo st o vrem e cân d se
p u te a vorbi serios despre un p eric o l bolşevic în R om ânia.
E ste e p o c a de la 1919 care co n stitu ie cea mai critică ep o că
din is to ria evoluţiei n o a stre sociale.
A tu nci am în frâ n t p ericolul şi d esig u r poliţia a a v u t o
b u n ă p a rte de con trib u ţie la rea liza rea acestui succes. D ar
av em de fă c u t o sin g u ră rezerv ă. D acă am fii a v u t o poliţie
rnai bine p re g ă tită p en tru un rol în m işcările sociale, su cce­
sele n o a s tre îm potriva invaziei ideilor bolşevice a r fi fost
ceva mai p u re. Şi aici in te rv in e rolul poliţiei în m işcările
sociale.
F a ţă de orice ten d in ţă socială nelegitim ă poliţia treb u ie
să aibă în a in te de to ate u n rol p re v e n tiv . G reşala n o a s tră
în trec u t, g re şa lă care în c ă d ăin u ieşte şi astăzi, este că
n ’am a v u t şi nu avem o poliţie p re g ă tită să în ţe le ag ă că
ro lu l ei n u este represiv în m işcările sociale. In torcân d u -n e
la v ic to ria n o a s tră de la 1919 îm p o triv a curentu lu i bol­
şevic am en in ţăto r, ne gân d im c â t de frum oasă a r fi fost
ac ea stă v icto rie dacă ea n ’a r răm â n ea în arhivele istoriei
p ă ta tă de num eroase a c te de re p re siu n e ale p oliţiei n o as­
tre. R ecunoaştem că a tu n c i când s ’a u produs aceste acte,
ele erau o necesitate d ic ta te de condiţiunea im p erio asă
a p e ric o lu lu i care am eninţa. D ar ac este acte s ’a r fi p u tu t
ev ita, d ac ă poliţia n o a stră nu s’a r fi tre z it abia a tu n c i când
p erico lu l cerea h o tă rîre şi repeziciu n e în acţiu n ea celor
chiem aţi s ă a p e re ordinea sta b ilită, d a c ă poliţia a r fi av u t,
Socotesc, că trebuie să scoatem cu desăvârşire poliţia d in luptele noastre politice. Este o adevărată crimă de a desarma
ţara şi de a compromite sigu ranţa şi ordinea publică, num ai ca să avem un m izerabil uumăr de voturi mai mare.
— 46
p rin urm are, o educaţie specială de poliţie p rev en tiv ă.
O atare poliţie, p rin activ itatea ei n ec o n te n it trează,
face imposibiliă răsp â n d irea ideilor subversive ş.i a re destule
m ijloace calme la în d ă m ân ă p entru a scoate din circulaţie
ag e n ţii acestor idei. A v an ta ju l poliţiei p rev e n tiv e în mişcă­
rile sociale fa ţă de poliţie rep resiv ă es te că cea dintâi în ­
lesneşte societăţei p o sib ilitatea de a reacţio n a p rin propriele
ei arm e de a p ă ra re îm p o triv a a to t ceea ce se apropie de
ea cu gân d u ri vrăjm aşe. E ste bine cu n o scu t c ă instinctul
m asselor, ca în orice organism viu, n u dă n ic io d ată greş
cân d reacţionează îm potrivă, sau prim eşte u n a sau mai
m ulte idei nouă. Din acest proces social firesc se naşte
progresul, iar p oliţia n u trebuie să să v â rşia sc ă niciodată
g reşa la de a confunda progresul cu rev o lu ţia şi a împe-
d ee a p e cel dintâi, în num ele celui din urm ă.
D ar p oliţia p rev e n tiv ă în m işcările sociale m ai are o
su p e rio ritate faţă de p o liţia represivă, C ea d in tâ i este un
fa c to r social de progres, un exponent al so c ietăţe i în ne­
co n ten ită evoluţie spre u n ideal de m ai bine; cea din urmă,
cu toate foloasele pe cari în anume îm p re ju ră ri le poate
aduce, riscă să devină o instituţie p en tru care societatea
să n u fie o bligată a p ă s tra prea m ultă stim ă, şi aceasta
p e n tru sim plul m otiv că orice este rep resiu n e p rea mani­
festă displace, devine odios.
Spre a lăm uri aceste d ouă teze este destul să n e închi­
puim atitu d in ea celor d o u ă poliţii, deosebit educate, faţă
de orice m anifestaţie de strad ă cu c a racter reform ator.
O ricare a r fi această m anifestaţie, fie ea b o lşev istă sau
socialistă in tern aţio n ală, fie ea n aţio n alistă şi antisem ită
— pentru a fi în n o ta vrem urilor n o astre — p o liţia pre­
v entivă nu v a sta să ju d ece valab ilitatea ideilor acestei
m anifestăţii cu scopul de a le pedepsi în p erso a n a celor
ce şi li-au însuşit, ci v a sta necontenit a te n tă ca aceste
idei să răm ân ă în cad ru l exclusiv al ideilor. P rin aceasta
p oliţia va im pune resp e ct chiar şi acelo ra cei sooot p ot­
rivnici ordinei stab ilite; ia r în acest resp e ct co n stă însuşi
respectul ordnei. P o liţia represivă, din p o triv ă, v a brutaliza
p e m anifestanţi, va face arestări şi îşi va d a to a tă silinţa
de a îm pedeca m anifestaţia. Dar p rin to ate ac este sforţări,
cu intenţie bună, recunoaştem , cea dintâi care se ştirbeşte
este m ajestatea ordinei, în numele c ă reia ac ţio n e az ă poli­
ţia, Căci o poliţie care nu înţelege că o rd in ea treb u ie ap ă­
ra tă cu ordine şi leg alitate este o poliţie com prom isă.
Din nefericire noi în c ă n u avem o poliţie p re g ă tită pentru
un rol p rev en tiv în m işcările sociale, şi p o ate din această
cau ză nu avem nici o p oliţie resp e cta tă aşa cum se cuvine.
G EORGE B A R I ŢIU
Poliţaiul oraşului Alba-Julin.
V AS I LE L A S C Ă R
M inistru de Interne
(Şedinţa Senatului din 25 Ianuarie 1903)
—
 R O STU L Ş I D E M N IT A T E A P O L I T I E I
„F u ncţiunile poliţiei su n t d elicate” , — zice cu to t d rep ­
tu l legea, care o întem eiat poliţia F ra n ţe i la anul 1791.
S unt fo arte delicate, căci deşi principiile co nducăto are
su n t durabile, aplicarea lor se m odifică prin o m ulţim e de
îm p re ju ră ri, pe cari legea absolut n u le poate prevedea.
F u n cţiunile poliţiei p en tru a fi ex ercitate au lipsă de o
anum e latitu d in e, de o în c ăp ă to are încredere, pe care n u e
perm is să o dăm, decât unor oam eni în mod extrem de
cu raţi în to a te privinţele. A ceşti oam eni de m are încred ere
a poliţiei su n t: Ministrul, D irectorul G eneral al S ig u ran ţei
Statului, Inspectorii de S iguranţă, P refecţii şi D irectorii
de poliţie, P refecţii şi Subprefecţii judeţelor, P rim arii, P o ­
liţaii, apoi com isarii şi agenţii de poliţie.
R ostul p rin cip al al poliţiei este siguranţa: a veghia cu
aten ţie n eco n ten it trează a su p ra rău făc ăto rilo r de to t soiul
şi a tu tu ro r, celor cari duc o v ia ţă con trară intereselo r
legilor şi a colectivităţii şi al căror isvor de câştig este
sa u p oate deveni crima.
A ceşti oam eni decăzuţi form ează o vastă conspiraţie o r­
g an iza tă pretu tin d en ea contra tu tu ro r, — o consp iraţie,
ce nu se sperie de nici o g reu ta te, nu este în frâ n a tă de
nici o consideraţie şi nu se în sp ă im â n tă de nici o prim ejdie.
P oliţia are m arele rost de a com bate, de a în frâ n ă ac e a stă
conspiraţie consacrându-se scopului de a o face im posi­
bilă.
P o liţia este deci m an d ataru l S tatu lu i şi d epozitaru l în-
crederei colectivităţii.
Ca organ principal al ordinei şi al siguranţei publice ea
are obligaţii m ari, adeseori fo a rte grele şi în to td e a u n a
delicate, căci are de lucru cu p a rte a cea b olnavă a ome-
nirei; b olnavă m oraliceşte, fiziceşte şi m aterialiceşte şi
p o a rtă to td e a u n a o răspundere nu num ai form ală, ci şi în
conştiinţă.
In u rm a m arilor sale d ato rin ţe deci, ea o u p o a te fu n c ­
ţiona, d acă n u şi-a ş tiu t câştig a o a u to ritate su p e rio a ră şi
durabilă.
Iar ac e a stă au to ritate num ai atu n ci prinde răd ă cin i ad â n ci
în conştiinţa cetăţenilor, când este prudentă, ageră, h a r ­
nică, p rev ăzăto are, inteligentă, o nestă şi um ană.
E a a tâ rn ă în prim ul loc dela organizaţia g en e rală a p o li­
ţiei, care treb u e să se ştie im pune prin m andatarii săi, p rin
în ălţim ea caracterului, a conştiinţei şi a ta c tu lu i social al
lor. Se cere deci dela aceşti m a n d a ta ri dem nitatea co n d u i­
tei în v ia ţa publică şi p riv ată, — studiu m etodic, isteţim e
şi in iţiativ ă, apoi o dovedită energie a solidarităţii, a p atrio -
tizm ului, a legalităţii şi a je rtfire i de sine p en tru binele
obştesc.
P e n tru c ă fă ră de aceste elem ente ale ca racteru lu i n u
ex istă organizaţiune poliţienească serioasă.
O rg anizaţia poliţiei este d re p ta te a şi m o ralitatea în săşi
o rg an izată şi înarm ată. E a trebue să asculte în orice s itu a ­
ţie de glasul înţelepciunei, al p ătrunderei, al d rep tă ţei şi
al legii.
In f a ţa conspiraţiei continue a rău făcăto rilo r e a este
nobila organizaţiune a cetăţenilor cinstiţi şi m uncitori, cari
— 47
su n t creerii, onoarea societăţii şi stâ lp ii o rd in ei, p ro sp eri­
tă ţii şi tă rie i statu lu i.
E a este g arn iz o an a ostaşilor, cari a p ă ră s o c ie ta te a celor
buni, co n tra u n eltirilo r celor răi, g arn iz o an a d e-a p u ru ri trea­
ză şi g a ta să plece la lu p tă, care nu p re g e tă , c a re n u pe dă
înapoi; ai cărei o staşi î-şi jertfesc cu d rag v ia ţa p e n tru a p ă ­
ra rea binelui com un şi cari nu p retin d şi nu a ş te a p tă cu­
nuni ide lau ri, — n ic i m acar recu n o ştin ţa so c ietăţii în ser­
viciul c ă reia stau.
Mare, cin stită şi n eîn fric ată m u n că tre b u e să desfăşure
o poliţie, care îşi p rice p e rolul, chem area şi d em n ita tea sa
socială, m o arlă şi ju rid ic ă.
E a treb u e s ă lu creze ca să p rev aleze p re tu tin d e n e a res­
p ectul legilor, a l b u n elo r m orav u ri şi a u to rita te a s ta tu lu i
co n tra m icrobilor de descom poziţie, ce co n ru m p corpul
social.
Şi fiin d că — p e n tru a fii cineva v red n ic de a c e s t nume
ce cere ca se fie în p rim u l râ n d el în su şi u n ce tăţean de
e lită — n u este p erm is ca în c o rp o ra ţia p o liţien e asc ă se
intre d ec ât cele m ai distinse elem ente ce tă ţen e şti.
P refecţii, directorii, consilierii, p o liţai, m a g s tra ţii şi co­
m isarii să form eze o g a rd ă aleasă a p rin c ip iu lu i binelui
public, a vieţii şi a av erii publice şi p riv ate.
V a se zică o co rp o raţiu n e m orală cu se n tim e n tu l dem ni­
tăţii şi al răsp u n d erei personale p e n tru to t ce atin g e pros­
p e rita te a in tereselo r g en erale ale so cietăţii.
0 co rp o raţiu n e co n ştien tă de fap tu l, că e a este g ara n ta
echilibrului social, şi că în cred erea m are de c a re treb u e să
se bucu re să câştig ă num ai p rin ta le n t, p ric e p e re , zel şi
caracter de oţel.
E ste d isg u stăto a re în veacul n o stru v ia ţa de in co n ştien ţă
crim inală a unor organe, dela a căro r fu n c ţiu n e n orm ală
a tâ rn ă in terese m ari şi juste. D ar este re v o ltă to a re această
inconştienţă la acele organe în a căro r g r ijă ne-am pus
averea, s ă n ă ta te a , v ia ţa repausul şi to a te b u n u rile ce de­
curg din sig u ran ţa şi liniştea p u b lică a în tre g e i societăţi.
Şi fiindcă suntem a n g a ja ţi cu to a te in te rese le noastre
vitale, ca to a te o rg an ele vieţii publice să fie conştiente,
sănătoase şi în tr ’o condiţie m orală esce len tă din to a te p u n c­
tele de vedere, cerem dela aceste o rg an e m o rală, disciplină
şi sentim entul d em n ităţii co rp o rativ e şi p erso n a le, p en tru că
num ai aşa putem progresa!
Cu slu jb aşi n ep ă să to ri faţă de n e a ju n su rile şi suferinţele
cetăţenilor, im posibili faţă de fărăd eleg ile crim in alilo r şi
neaccesbili p e n tru ideile datoriei, ale iu b irei de ţa ră şi ale
dragostei d eap ro ap elu i nici un s ta t n u a p u tu t ex ista m ultă
vreme, căci şi-a p e rd u t tem eiul m o ral: a u to rita te a îndrep­
tăţită prin p u rtă ri corecte la în ă lţim ea u tilită ţii publice
a epocei.
O în să n ăto şare a v ieţii publice se p o a te în fă p tu i num ai
prin organe să n ăto ase şi prin in stitu ţiu n i p u b lic e conştiente
de n ec esitatea fu ncţiunilor, ce au să în d e p lin e asc ă.
Şi cu a c est ex em p lu trebue să p rem e arg ă în p rim u l rân d
— poliţia.
DR. C A S S IV MAN1U
P ro feso r U n iversita r, Cluj.
—
 Lim ite între delict civil şi penal
în ţelesu l g eneric al cu v â n tu lu i delict, este dev iare de
la calea cea d re a p tă a d re p tu lu i ia r corecţiune lu a t to t în în ­
ţeles general, însem nează în d re p ta re a acelei deviări.
O rice deviare, p ără sire, vio lare a drum ului d rep tu lu i
e ste un delict. T im pul şi u zu l pe deoparte, u tilita te a şi
m e n talita tea socială de a ltă p a rte , au p ro d u s in te rp re tă ri şi
a p lic ă ri diferite a s u p ra co n e ep ţiu n ei v o rb ei delict, re s trâ n ­
g â n d sau lă rg in d sfera ap lica b ilităţe i ei. S’a aju n s astfel
la o expresiune fo a rte c la sic ă (în dr. p en al mai ales) cu
în ţe le s strâm t sau la rg , d u p ă nevoia vrem ei, oam enilor
şi îm p re ju ră rilo r ca ri se p erin d .
In toate tim purile însă, p rin cip iu l de b ază al delictului
p r iv it din p u n ct de v ed e re al deviărei de la calea d re p tu ­
lui, a fost că so c ietate a e s te dato are să g a ra n te z e dreptul,
fie pubilc, fie p r iv a t şi să tin d ă ca prin in stitu ţiile şale, să
îl observe si să il aplice cu strio teţă. F u n d am e n tală şi
in te re sa n tă este însă, m ai ales, în tim purile de azi, analiza
lim itei între delictul p en al si civil, care dă aşa m u lt de
lu c ru în p ractica sub tilă şi v a ria tă a dreptului.
D elict civil este fa p tu l p rin care cineva a p ro d u s o
n e d re p ta te sau o p ag u b ă altcu iv a,
A ceastă n ed re p tate şi p ag u b ă , dacă are la h ază doi sau
viclenie, se num eşte delict civil: iar dacă dauna a fo st p ri­
c in u ită fără aceste elem ente, d ar din cauza unei im p ru ­
d en ţe sau n eg lije n ţă n escuzabilă, se num eşte quasi delict
civil (nu există quasi d e lic t penal).
D reptul civil n u se' u ită în s ă la fap ta să v ârşită , d ec ât din
p u n c tu l de vedere p riv a t, de obligaţiune şi de rep a ra ţiu n e
a p reju d iciu lu i cauzat, în d iferitele cazuri sau sp eţe; iar
p e n tru g a ra n ta re a acestu i d rep t, există co n strâ n g erea so­
c ia lă p en tru ex e cu tarea d rep tu lu i fiecăruia, sau ex ecu ţia
s ilită ş'i re p a ra ţiu n e a p reju d iţiu lu i p ro d u s prin neexecu-
ta re a obligaţiunei, care re p a ra ţie , se face to t pe calea exe-
cu ţiu n ei civile silită.
A ceste este în săşi rolui d rep tu lu i civil: să p re v a d ă că
ex istă vătăm ări de d rep tu ri, co n tra căro ra fiecare se poate
a p ă r a prin p ru d e n ţa sa u d ib ăcia, vigilenţa, a b ilita te a sa,
în su ş ri cari în v ia ţă diferă dela individ la. individ, dar
s u n t suficiente p e n tru a se p u te a , cu a ju to ru l lor, ev ita
leziunile sau v ătăm ă rile de d re p t ale fiecăruia.
Din acest p u n c t de ved ere, fiecare v a lu c ra d u p ă ca p a­
c ita te a lui şi d acă to tu şi v ătăm ă ri de d rep t se p ro d u c
ro lu l justiţiei se v a lim ita la ex e cu tarea d reptului, la re ­
p a ra ţia p reju d iţiu lu i p ric in u it prin violarea lui şi a tâ ta tot.
A ceastă in terv en ţiu n e socială, prin organele p u te re i ju d e­
căto reşti, va fi în d e stu lă to a re ca să dea satisfacţie regu
Iilo r de drept şi de bine so cial: căci acolo unde lie c a re în ­
ţeleg e rolui său in d iv id u al, în g estiu n ea afacerilor p riv ate,
în c u b ă fiecăruia, să vegheze şi *să fie u til intereselo r sale
p articu la re , ia r socieatea n u trebue să In terv in ă d ecât:
1. ca s ă con strân g ă la ex e c u ta re a d rep tu lu i şi 2. să rep a re
p re ju d iţiu l ca u zat prin n ee x e c u ta re a dreptului.
A stfel, am efe ctu a t o v ân z are, o cum părare, u n îm p ru ­
m u t; am constituit g aj, so cietate, hipotecă, depozit s. a.;
am închiriat, a re n d a t, ce sio n at etc. şi apoi mă duc să mă.
p lâ n g la parchet, de re z u lta tu l cel rău sau neizb u tit al afa-
ce rei sau al co n tra ctu lu i, ori că, persoana cu ca re am
c o n tra c ta t, sau convenit, n u îşi îndeplineşte obligaţiunile,
în asem enea cazuri folosinţa capacităţoi ju rid ic e şi civile a
fiecăruia, vor fi în d e stu lă to a re -pre a valorifică şi ap ăra
d re p tu l pretins violat.
T o t astfel d acă vecinul u s u rp ă sau co n testă teren u i sau
m o ştenirea; d rep tu l de posesiune sau p ro p rie ta te a ; în
to a te aceste cazuri, era i d a to r să consideri persoan ele cu
c a ri ai convenit sau c o n tra c ta t; să c a u ţi şi să înfăţişezi
titlu rile tale justificativ e, s ă veghezi a s u p ra intereselo r
— 48
tale, aceea ce p rin facultăţile fiecăru ia şi prin p ro p ria acti­
v ita te ind iv id u ală, se poate lesne efectu a şi obţine.
E ste în d e stu lă to r, ca fiecare să se v ad ă asig u rat astfel
în co n tra riscu rilo r şi gestiunilor sale p articu la re şi să g ă ­
sească în ac ţiu n e a justiţiei ex e cu tarea sau rep ararea dau ­
nei cauzate, p e n tru ca d rep tatea să fie în d re p ta tă şi binele
conservat.
D elictul şi quasi delictul civil au la baza lor p rejudiţiul
su ferit de p a rtic u la ri şi chiar dacă el este săv ârşit cu rea
in ten tiu n e sau cu v ădită negliientă, ex isten ţa lui nu de­
pinde de aceste elemente de oarece il caracteriză, este p re­
ju d iţiu l ca u zat individului.
A stfel lu a t înţelesul, putem spune c ă su n t delicte civile o
sumă de fapte, dar cari n u su n t nici o d ată lovite de o
p ed eap să p u b lică şi cu d re p t cu v â n t se poate spune, că
cu c â t avem m ai multe fap te de astfel cu a tâ ta lim ita
delictului civil de cel penal este m a i su b tilă şi m ai v ari­
ată, — lu cru ce trebuie şi este u til a fi m ereu am intit.
D elict penal-infracţiune se num eşte orice fap tă p rev ă­
zu tă de legea p en ală şi căzând sub lo v itu ra acelei legi,
prin pedeap sa ori san cţiu n ea ed icta tă de lege sau cod.
D elictul p en al există prin sim plul fa p t al săv ârşirei sale,
chiar dacă, p rin făp tu irea lu i nu s ’a p ro d u s vre-o pagubă,
d ar fără în d o ia lă este că atu n ci cân d ju d ecăto ru l v a avea
să aplice g ra d a ţia pedepsei, p reju d iţiu l p rodus va treb u i şi
el co n sid erat; în să din p u n c t de ved ere ştiinţific acel pre-
ju d iţiu , nu co n stitu e elem ent p entru in fracţiu n e în înţelesul
acestu i cu v ân t. F ăp tu i co n stitu tiv al delictului penal, poate
s ă fie o acţiu n e sau o in acţiu n e: d a r p en tru ca să existe
in fracţiu n ea, treb u e să fie pedeapsă.
O ricât de v ătăm ăto are, im orală, condam nabilă ar p ărea
o fap tă, ea nu va fi delict penal, dacă nu este p rev ăzu tă
san cţiu n ea p en ală, căci num ai legea a re d rep t să stăv i­
lească acţiu n i, resentim ente, patim i şi exagerări om eneşti
v a ria te şi v aria b ile : perindabile, d u p ă tim p, oameni, îm ­
p reju rări, cari nici nu se p o t toate p rev ed ea şi prescrie.
Aci stă esenţă, lim itei dintre delict penal şi civil, oare
a fo st şi v a fi în că mult d isc u ta tă şi auum e că: sunt unele
v ătăm ări de d rep t, în p riv in ţa cărora, m ijloacele de prev e­
dere şi ap ă ra re individuală nu su n t su ficiente şi societatea
treb u e să in terv in ă g ara n tân d şi p ro ced ân d conform ro s­
tului ei.
A stfel se legitim ează p edeapsa, care a re la b ază con­
serv are şi bine social, în num ele societăţei, prin organul
p u terei ju d ecăto reşti, de vrem e ce leziunea sau v ătăm a­
rea de drept, în acest caz, nu atin g e num ai pe victim ă,
dar aru n c ă desordine în societate, u n d e fiecare contează
pe p u te te re a colectivă a dreptului p enal, care trebue să
in te rv in ă cu ac est dubiu scop ad ică pe de o p arte să sanc­
ţioneze d rep tu l v io lat şi, pe de a ltă p a rte , să restabilească
ordinea p e rtu rb a tă sau d eran jată.
I n tr ’o so cietate bine o rg an izată şi în a in ta tă, principiile
dela baza d elictelo r şi quasi delictelor civile, su n t conforme
cu nevoile acelei societăţi; d ar în o so cietate m ai înapoiată,
sfera d elictu lu i penal, treb u e lă rg ită şi, de aceea, atunci
c â n d se face legea, neputându-se p rev ed e totul, trebue ca
in te rp re ta re a să fie lărg ită d u p ă nevoi, oam eni, timp sau îm ­
p reju rări.
In acest sens, atunci când vă fi v o rb a să se facă legea,
să se înscrie sub sancţiunea utilă, condiţiile de v ariab ilitate
a faptelor, în rap o rt, cu cele a ră ta te m ai sus şi să se facă
să în tre sub acele sancţiuni, p resc rip ţiile noi de detaliu,
cari în m od generic, nu p o t fi p re v ă z u te în codul penal
general.
G. STO ILO V
P rocuror Trib. Chişinău
—
 M l T A?
R ăsboiui m ondial, d ac ă a adus schim bări utile m entali-
tă ţe i popoarelor, a m ă rit însă, anum ite fap te rele cari, din
germ eni cum erau înainte, au devenit a d e v ă ra te p lă g i so­
ciale. E întocm ai ca si cum ai privi asem eni fap te , când
p rin lentila mică, când prin lentila m are a un u i binoclu,
d u p ă cum vreai să exam inezi un fapt, du p ă sau în a in te de
răsboi.
F ap te le în sine su n t egale ca g rav itate , fie că a r fi fost
săv ârşite înainte sau du p ă răsboiul european, ş tiu t fiind
că v aloarea obiectelor sau a banului a spo rit, fă r ă ca lu ­
cru l în sine să fi câştig at ca valoare intrinsecă.
O deosebire a r fi doar sc a ra mai m ică sub care se să v â r­
şeau, anum ite fapte rele, în ain te de război.
A ceste consideraţiuni g enerale se aplică o rică ru i fap t
p en a l şi deci m ita, nu p o ate fi exclusă.
N u m ă voi ocupa în rân d u rile de fa ţă de vreo defin iţie a
m itei, nici de fap tu l că du p ă condica n o a s tră p e n a lă n u se
p edep seşte nici m itu ito ru l d ec ât prin stra ta g e m a in ter-
p re tă re i art. 47 c. pen., cum nici de fap tu l că în alte
co d u ri penale, ca cel m aghiar, o asem enea la c u n ă a fost
îm plinită.
A ci ţiu să a ră t cum m aladia întâm p lăto are de eri s’a
tran sfo rm at azi în o epidem ie.
în a in te de război cazurile de m ită e ra u rari, ia r cazurile
de m ită pedepsită, erau şi m ai rari, de oarece ju d e c ă to rii
se gândeau to td e au n a 1a. consecinţele condam nărei, adică
la pierderea d rep tu lu i de a m ai ocupa o funcţiune p ublică
şi la pierderei dreptului de pensiune, (art. 144 e. p. rom ân).
P e atunci, era ciudat când auzeai pe câte un m ic func­
ţio n a r: „Ce să fac? Am casă g rea !“ •— Sau pe funcţio n aru l
lacom : „Nu e m ită; e num ai o m ulţum ită.“
Ce senz adânc a c ă p ă ta t azi acest cu v â n t de „m u lţu ­
m ită"!
A stăzi, strig ătu l acesta p a re general şi n u ne m ai m iră
ca altăd ată. F u n cţio n aru l vorbeşte fă ră în c o n ju r şi fără
ruşine despre m ită, p ro b ab ilitatea ori p o sib ilita tea unei
m ite, justificând logic dem ersul lui fa ţă de situ a ţia g re a în
care se află, negăsind nici u n ră u şi nici o piedică, fie chiar
m orală, de a-şi însuşi de la particu lar, ceeace s ta tu l aco rd ă
cu a tâ ta sgârcemie şi l a epoci prea distan ţate, p rin sp o ru ri
ridicule.
A stăzi, funcţionarul p are că îşi face o culpă că a rezistat
şi a răm as încă nem ituit — iar altul se la u d ă că a răm as
fu n cţio nar corect.
B ăg aţi de seam ă unde am ajuns? Mită p are a n u m ai fi
un delict decât, când d in neghiobia ta ai fo st p rin s în
flagrant-delict.
Să diagnosticăm în să c â te v a cazuri n eflag ran te, în tre
a tâ te a mii de exem ple sim ilare.
O are e mită, fap tu l câ n d prim eşti o ţig are o ferită cu
m u ltă gingăşie de p erso a n a eu care te duci la o ce rcetare?
O are e mită, fap tu l când o persoană, m u lţu m ită de rezul­
ta tu l dem ersului ei, îţi oferă, plin de d elicateţă p u ţin unt,
cu un p re ţ ceva m ai scăzut decât cel norm al?
O are e mită, fap tu l că p ro p rie ta ru l unei vii îţi trim ite —
d ar num ai ţie — un coş c u struguri?
O are e mită, fa p tu l că cel in te resa t zice: „N u cer rezol­
v a re a lucrului în favo area m ea; lucrează cum e d re p t; dar
d ac ă câştig n ’ai să m ă îm piedici să ofer doam nei sto fă de
o rochie?"
O are e mită, faptul că, perso an a cu care a stă z i n ’a i nici
o le g ă tu ră — dar e pro b ab ilă în viitor — te u rm ăreşte ca
o u m b ră plătindu-ţi în to a te localurile unde te în tâln eşte
consum aţiile, cu o dibăcie şi o drăgălăşenie ce n u p o ţie să
o respingi?
- 49
O are e m ită, fap tu l in v itaţiu n ei la o p e tre c e re a unei
p erso an e p e care p ro p riu zis n u o cu n o şti?
O are e m ită, fap tu l că o p e rso a n ă c a re e şi v â n ă to r, îţi
trim ite a c a s ă un epure eu un b ileţel dulce, m o tiv ân d că
el are m ulţi, că el e sătu l de carn e de ep u re, că l a el se
stric ă şi că d ă la to a tă lum ea?
O are e m iţă, fap tu l că în o p ră v ă lie , ori m agazin, obser­
vi cum n e g u sto ru l seade ca din se n in p re ţu l obiectului ce
v o iai să-l cu m p eri?
O are e m ită, fa p tu l că su p e rio ru l p rim e şte dela su b a lte rn
un m ic p locon — după p u te rile lu i — p e n tru un serv iciu
ce su p e rio ru l era dato r să-l facă?
O are e m ită, fap tu l că un coleg de m eserie — şie aceste
cazuri su n t cele m al d u rero ase — in te rv in e , cerân d u -ţi să
„lu crezi d re p t" , şi a tră g â n d u -ţi a te n ţia c ă d acă X, p e n tru
care in terv in e, îşi aju n g e scopul, n u v ei răm ân e f ă r ă o
d elica tă „m u lţu m ită? "
. . . Şi câte ipoteze n u s’a r p u te a im ag in ă, care de care
m ai in te re s a n tă prin m asca cu ca re c a u tă să aco p ere cru ­
dul ad ev ăr.
D ar bine, îm i vor zice m u lţi: „D -ta crezi că ipotezele
de m ai sus, s u n t m ite?" — „D oam ne fe re ş te " le răsp u n d .
A lţii m ă v o r ap o stro fa zicând: „ D -ta crezi că fu n cţio n a­
ru l treb u e să tră ia sc ă ca u n s fâ n t? "
A ici e g r e u ta te a răsp u n su lu i m eu şi p o a te a c â to rv a cari
ştiu să-şi in ten teze procese de co n ştiin ţă.
A sem enea oam eni au tre c u t to td e a u n a fa ţă de a lţii d rep t
băn u ito ri, ch iţib u şari, scru p u lo şi şi în orice caz a c u z a ţi că
fac p re a m u ltă psihologie în fa p te c a re sc a p ă din vedere
publicului m are.
A cestor fel de oameni, n u le s c a p ă n ic i fap tele p en ale
prescrise şi n ici faptele am o rale c a ri friz e a z ă penalul.
A ceşti p sihologi n u u ită că „ in te re s u l" este şi astăzi
sin g u ru l m o to r care m işcă lum ea a c e a s ta ; am orul c a re şi-
a r rev en d ica un d rep t egal, n u este d e c â t un acceso riu ,
căci în d rag o ste , de o rb it ce eşti n u v ezi ce in te rese —
m ulte chiar m eschine •— se ascu n d su b p a v ă z a în flo rită a
poeziei.
A ceşti oam eni ştiu că pe la 1600 s ’a g â s it un filosof —
La B o ch efo u cau ld — ca re a cristaliza t ac est ad ev ăr, şi în
m axim ele lu i sp u n e a că nici o ac ţiu n e ce p a re d esin teresată,
nu este lip sită d e interes — fie că a c e s t in teres e in o b ser­
vabil p en tru alţii, fie că e d e ordin p u r m oral.
N enorocirea n o a stră de a stăz i e că, n e facem c ă n u ve­
dem sa u n u înţelegem , in teresu l ce n e p o a r tă altu l, m ai cu
seam ă cân d cel vizat e fu n cţio n ar. N e ascundem p rocesele
n o astre de co n ştiin ţă, ca stru ţu l, în n isip u l b in efăcăto r n u ­
m it: b u n acred in ţă.
B u n a cred in ţa este arip a p ro te c to a re sub care se oplo­
şesc cei ce com it fap te am orale.
Cei căzu ţi v ictim a te n taţiu n ei, îţi ră sp u n d ou arg u m en ­
tu l lor deciziv: „Ce! . . . p e n tru u n stru g u re crezi d-ta
că-mi voi v in d e eu co n ştiin ţa?"
In a d e v ă r s ’a u g ăsit fu n cţio n ari c a ri avântd ap o i le g ă­
tu ri de serv iciu cu p erso a n a care le-a d a t un stru g u re —
au coimis, de fric ă , o m o n stru o zitate: n u l-au satisfăcu t, deşi
bietul p o d g o rean avea d estu lă d re p ta te .
V edeţi dar, că fun cţio n aru l treb u e s ă d u că o v ia ţă de
sfânt, iar fu n c ţia lui s ă o considere ca un ap o sto la t?
E g reu să ştii a fi om, d ar e şi m ai g re u să ştii să fii fue-
ţionar. F u n c ţio n a ru l astăzi treb u e să fie m ai a te n t c a ori­
când, căci azi e ziua hanului şi ziu a in te resu lu i.
F u n cţio n a ru l — aşa cum îi în ţe le g eu — treb u e s ă se
considere c a m itu it, în ipotezele de m ai sus cu to a te v a­
rian tele lor, căci în tre fu n cţio n ar şi p a rte , n a şte o obligaţie
ruşinoasă: aceia de a-1 serv i şi tu p e el, atu n ci cân d se v a
-
iv i ca zu l; cu alte cuvinte e m ita anterioară, a unui ser­
viciu pe care încă nu-I cu n o şti şi de g ro ză v en ia c ă ru ia
vei răm ân e încrem enit când vei a u z i ce ţi-se cere p e n tru
o cio rch in ă de stru g u re.
F u n cţionarul, d acă este un se rv ito r al S tatu lu i şi deci
al m em brilor ce îl com pun, îşi îndeplineşte serv iciu l său cu
d em n ita te; el este m â n d ru că deţine conştient o p a rte din
p u te re a statului.
F u n cţio n a ru l care în v o c ă fel de fel de m otive spre a ju s ti­
fica o m ită dubioasă, este un ab ces m orbid social, care, ca
orice cangrenă, treb u e o p e ra t rad ical.
F u n c ţio n a ru l treb u e să se m ulţum ească cu sa lariu l ce îl
p rim eşte dela sta t. D acă nu-i aju n g e, nim eni nu-i sileşte
a p ro fa n a m isiunea ce i-a fo st în c re d in ţa tă; sim t a tă ţia
alţi c a ri a r prim i cu drag, fu ncţiunea ce altu l o n e c in ­
steşte.
T re b u e dar să p retin d em ca, funcţionarul să fie co rect
p â n ă şi în conştiinţa sa. Se în ţeleg e dela sine că un fu n c­
ţio n a r nu poate fi un om bo g at din slujba sa. D eci n u se
p o ate n a şte în su fletu l fu n cţio n aru lu i dorinţa — ca re p e n ­
tru el e lăcomie, ia r p en tru p ublic, o p la g ă — de a se
îm b o g ăţie prin m ijloace n eperm ise ori cari frizează m ita.
M ita dubioasă, trebue în fie ra tă cu su v eran u l n o stru dis­
p re ţ şi d a c ă o acţiu n e p u b lic ă n u are loc, treb u e să des-
E p id tm ia bacşişului
„L e T em ps“ face u rm ăto arele observaţiuni, vecinie do
a c tu a lita te :
A notim pul d eplasărilor şi şe d erilo r la hotel a rep u s pe
ta p e t, chestia bacşişurilor.
E a este controversată. De a ltfe l şi trebue să fie aşa, p e n ­
tru c ă fă ră asta n ’ar e x ista chestia.
Mai în tâ i, ce este un bacşiş? In definitiv, este un im p )-
zit. C ând te duci la te a tru , cel pe care-1 ia S ta tu l se nu-
n eşte ta x ă ; iar cel pe care-1 ia cine îţi a ra tă locul, cel dela
v estia r, cel cu p rogram e, se n u m e şte bacşiş. I a tă to a tă deo­
seb irea. N e-ar in te resa p re a p u ţin dacă am d a un im pozit
celui cu program ele şi am d a u n bacşiş S tatu lu i. N um ele
n ’a re nici o im portan ţă, esen ţialu l este că p lăteşti.
Se v a spune că ta x a este obligatorie, iar b acşişu l fa c u l­
ta tiv ? Ce iluzie! E ste a d e v ă r a t că controlorul A sisten ţei
p u b lice n u supraveghează ch iar el sumele ce daţi, ca b a c ­
şişuri, d ar cei cari le prim esc, ştiu ei bine să se ocupe de
asta, şi nu scăpaţi de ele. D eşi n u este de c â t m orală, sau
to cm ai din cauza ac ea sta , o b lig aţiu n ea bacşişului nu e mai
p u ţin strictă. Un co n trib u a b il ca re nu este în re g u lă cu
fiscul, n u se expune de c â t la o am endă şi cel m u lt la
s e c h e stra re a m obilierului. R e p u lta ţia sa nu scade din a c e a s tă
cauză. Se întâm plă chiar că creşte şi că el tre c e d re p t
isteţ, d ac ă isbuteşte să o rb e a sc ă pe perceptor sau „ a g e n t.11
M ulţi găsesc ac ea sta fo arte legitim şi chiar fo arte nostim .
De sig u r că n’au d re p ta te şi n ’am putea să-i aprobăm .
D in potrivă, în c erca ţi să n u daţi bacşişuri! Oh, legal-
m ente a v e ţi dreptul. Nu veţi fi nici arestaţi de ag en ţi, nici
u rm ă riţi de tribunale. S o arta v ă v a fi şi m ai tristă . V eţi fi
co p leşiţi de adâncul dispreţ al fu ncţionarului dezam ăgit, pe
care-1 v o r îm p ă rtăşi o ste n ta tiv to a te persoanele p rezen te.
In d iv izii cari n ’au d e c la ra t de c â t un sfe rt din v en itu l real
şi au fra u d a t te za u ru l cu m ilioane, vă vor socoti p â rliţi şi
ap ro a p e necinstiţi, p e n tru c ă a ţi refu za t să cheltuiţi 50 bani,
pe care nu-i d a to ra ţi du p ă lege. D acă a c ea sta este o lo v i­
tu ră de stat, p ecare o în d ră z n iţi întâm plător, spre a vă
m ă rtu risi nem ulţum irea co n tra celui cu program e, care
nu-şi cunoaşte sala, ori ch e ln e ru lu i care v ’a v ă rsa t b erea
p e g â t, este deja prim ejdios şi rău văzut. D acă vo iţi să
— 50
chidem acţiu n b a disciplinară, atu n ci când cazul este re ­
clam at, sau afla t din zvon public.
E vreii su n t cei ca ri eontribue în cel m ai m are g ra d la
sporirea fu n cţio n arilo r atraşi de lăcom ia îm bogăţirei fă ră
muncă. P e n tru evreu, m ita e o afacere p u r com ercială şi
sum a ch eltu ită în acest scop e ad ă u g ată la fiecare chilo-
gram de alim ente, m etru de stofă, or litru de băutură.
Iată dar, cum fu n cţio n aru l fă ră co n ştiin ţă, eontribue
conştient la scu m p irea vieţei de astăzi •—- lăsând urm e
adânci şi cari nu se m ai pot vindecă d ec ât cu preţul altul
război, m ai crud, m ai lung — a războiului economic; răz­
boiul p o poarelor a d u ra t 4 ani, dar războiul economic va
dura cel p u ţin un tim p întreit.
Nu p o t încheia aceste rân d u ri, d ecât ru g ân d pe to ţi
funcţionarii — de serviciul că ro ra depinde în cea mai m are
p arte consolidarea uibitei Rom ânii-M ari — a-şi scruta mai
m ult conştiinţa, a tu n c i când s ’a r g ăsi în situ aţii îndoiel­
nice, ce se p o t m o tiv a cu argum ente, d a r su n t mai p ericu ­
loase d ec ât delictul în to ată g o liciu n ea lui.
Din sc ru ta rea conştiinţei vor a fla un m are avevăr: F u n c­
ţionarul cinstit, v alo rează m ai m ult d ecât u n m iliardar n e­
cinstit . . . căci . . . bani au şi ţiganii!
C O N S T A N T IN DOBOŞ
Consilier d e C urte de A pel.
faceţi din asta un obiceiu, situ a ţia a r dev en i im posibilă şi
aţi fi silit repede să p ărăsiţi locul. Or, d u p ă observaţi unea
pu tern ică a lui Iosef Caraguel, ex istă o h o tărâre şi mai
g rav ă de cât să-ţi schimbi p ăre rile: să schim bi cafeneaua.
De aceia ad v e rsarii bacşişului se resem nează să-l dea, ca
şi ceilalţi.
Şi bacşişul a d ev e n it o instituţie, deşi în cea mai m are
p arte a cazurilor, n u este de c â t un abuz. Norm al, el nu
se ju stifică de c â t ca răsp la ta unui serv iciu excepţional sau
a unei am ab ilităţi deosebite. T o ată lum ea îşi dă seam a că
e d rep t să nu trim iţi scrisorile în oraş g ra tu it, prin b ăiatu l
dela hotel, şi că treb u e să recom pensezi zelul chelnerului
de a-ţi da ziare ilu strate. D ar d acă in tri în cafenea num ai
ca să b ei un ţap, p ato rn u l căru ia îi p lă te şti destul de scum p,
este fireşte ţin u t s ă ţi-1 servească, şi nu e n ici un m otiv ca
serviciul să figureze ap a rte pe n o tă . T o t a ş a p en tru hotelier,
care nu-şi în ch iriază camerile fără an g ajam en tu l im plicit
de a face p atu rile. Bacşişul înţeles astfel n u este de cât o
exploatare, un m ijloc de a şicana clien tela şi de a-i lua
parale sub două form e diferite, p en tru un singur şi acelaş
lucru.
Cu to a te a s te a su p rim area bacşişu lu i a r fi o revoluţie,
a cărei victim ă a r fi la urm ă clientul n enorocit. Istoria ta ­
xelor te a tra le a r reîncepe. D irectorii, c â n d u rcă preţu rile
sub p rete x tu l că înglobează şi im pozitele, cân d h otărăsc că
p reţu l preced en t, m enţinându-se, im pozitul se va plăti deo­
sebit. S uprim ând bacşişul, n eg u sto rii şi-ar spori tarifu rile;
după care, noile tarifu ri răm ân ân d invariabile, bacşi­
şul a r ren aşte în cet, încet.
Căci este p ro d u su l unui snobism al m ărinim iei, şi m ultă
vreme încă, cel m ai p ârlit stâlp de cafenea, va ţine să-şi
dea ae re de m are, de mare senior.
- -
 A G E N Ţ I I D E S IG U R A N Ţ Ă
S erviciul de siguranţă al P arisu lu i a fost în fiin ţat în de­
cem brie 1832, p r in tr o o rd o n an ţă a P refectului de poliţie,
G isquet.
De fapt, până atunci funcţionase o aşa zisă „b rig a d ă de
sig u ra n ţă " , care m ergea m â n ă’n m ână cu p o liţia o ficială şi
a g en ţii acestei brigăzi form ară sâm burele noului se rv ic iu de
sig u ran ţă.
Ş tiţi cine a fost creatorul acestei brigade? Nu era a ltu l de­
cât V idocq, vechiul ocnaş V idocq, poliţistul rom antic care a
se rv it de model lui Balzac, sp re a fixa pe V autrin şi lui
V ictor H ugo, pe poliţistul J a v e rt, din Miserabilii.
P re fe c tu ra poliţiei pretin d ea că Vidocq n ’a r fi fost n icio ­
d a tă şef a l siguranţei. E a av e a şi nu avea d rep ta te. D acă
avem în vedere d ata oficilă a ereăred serviciului de sig u ­
ran ţă, se poate spune cu d re p t cuvânt, că V idocq n u i-a
fost n ici o d ata şef; dar el a fă c u t mai m ult: a în fiin ţat s e rv i­
ciul în săşi în toate am ănuntele, în 1812, iar du p ă optsprezece
ani, la 31 m artie 1830, era recu n o scu t oficial ca şef, p r in tr ’o
o rd o n an ţă a aceluiaş prefect de poliţie, Gisquet,
„D-l V idocq (E ugene F ran co is) — prevedea o rd o n an ţa —
este n u m it şef al brigăzii de siguranţă. D-sa, v a p rim i cu în ­
cepere dela 1 A prilie, un sa lariu anual de 6000 frs. din c re ­
ditul serviciului de sig u ran ţă". Şase mii de fra n c i p e an,
p en tru conducerea unui serviciu a tât de im p o rta n t: d upă
c â t vedem era deja în trad iţie ca poliţiştii să nu fie ac o p eriţi
cu aur.
A cest Vidocq, pe care rom anele l-au re în v ia t acum o j u ­
m ă tate de secol, iar o d ram ă a d-lui B ergerat, l-a ad u s pe
scenă, — a fost cel mai e x tra o rd in a r personagiu ce se p o ate
închipui.
N ăscu t la A rras, în 1775, d in tr’o familie de oam eni săraci,
a fo st d a t de mic să-şi facă ucenicia la un b ru ta r. Şi-a în ce­
p u t serviciul, furând pe stăp ân u l său. F iind co n d am n at la
închisoare, peste opt zile a reu şit să evadeze. P o liţia fiind
pe urm ele sale, V idocq fuge la ţa ră de unde trece fro n tiera
în O landa. — B ăiatul era. de treisprezece a n i: p ro m itea însă.
In tră apoi în tru p a unor scam atori de bălciu şi în u rm ă
se face a rtist comic, ocupaţie ce i-a d at p rile ju l să în v eţe
a rta de a se grim a şi preface şi care mai târziu i-a fo st a tâ t
de [folositore în cariera de p o liţist. în tr u n a din zile aflându-
:ie fă ră ocupaţiune şi cu buzunarul gol s ’a făcut m ilitar,
dar neputându-se îm păca eu disciplina, d ez erte az ă şi
re in tră în F ranţa.
Ia.tă-1 reîntors la A rras; o raşu l gem ea sub tira n ia celui m ai
terib il dintre Jacobini, Ioseph Lebon. O femee, care se b u ­
cu ra de p ro iecţia lui Lebon, întâln in d pe V idocq şi g ăsin d u l
frum os şi după g u stu l ei, se îndrăgosteşte de el. E a îi p ro ­ şi u itâ n d cei 20 de ani de v ia ţă re g u la tă , a reîn c ep u t să-şi
pune, m ai mult, îi im pune să o ia de soţie. E l refuză. A tunci
d ân sa îi am eninţă că va fi ghilotinat. V idocq n ’a re ce face:
se în so a ră ; d ar a doua zi d u p ă nuntă, fuge. Ja n d a rm ii tr i­ de fo nduri, sech estrare, răp ire şi co m erţ cu decoraţiuni.
m işi în urm ărirea sa îl p rin d în tr'u n sat. A tunci el le dă de
b ă u t şi după ce-i îm b a tă sc a p ă din nou.
R e fu g iat în Lille, face ac i cunoştinţa unui b an d it tem ut,
anum e Salembier, şeful unei bande de fochişti care l-a în ro ­
la t p e dată. A restat cu ceilalţi bandinţi, este co n d am n at la
m unca silnică şi trim es la ocna din B rest, de unde scap ă;
fiind p rin s, e din nou în te m n iţa t în cea din T ulon, d a r ev a­ a a p ă s a t a n i în d elu n g aţi a s u p ra a c e s tu i serviciu, c a re a
dează şi de astă dată.,
V idocq vine în sfâşit la P aris. Oare n u în oraşele m ari
cei ce rta ţi cu ju stiţia şi ticăloşii se găsesc în cea m ai dep­
lină siguranţă? D upe ce lu crează câtva tim p croitoria, face
im p ru d en ţa să deschidă o bancă, unde, sub num ele de Blon­ în treg u l cu tra d iţia indivizilor su sp ecţi, în tre b u in ţa ţi de
dei, speculează în crederea pu b lică; câteva o p era ţiu n i necu ­ Vidocq.
ra te a tra g atenţia poliţiei care-1 arestează şi-l trim ite la în ­
chisoare.
— SI —
De d ata ac ea sta , Vidocq nu m ai în c e rc ă să scape. S ătu l
de v ia ţa sa a v e n tu ro asă , concepe în c re e ru l să u p ro ectu l cel
m ai ex tra o rd in a r: din bandit, v isează să a ju n g ă p o liţist.
P oliţia n u cu n o ştea ad ev ăratu l să u num e. E a credea că are
în m ână p e b an ch eru l Blondei, în să to t V idocq îşi d ec la ră
a d e v ă ra ta sa id en titate.
D upă e x e cu tarea pedepsei, p o că itu l se a d re se a z ă unui a n u ­
me H enry, şef de divizie la P re fe ctu ră, c ă ru ia îi expune p la ­
nul ce şi-a făcu t, oferindu-i serviciile sale. A ce st şef, e ra u n
om energic, care cunoştea leg en d a ce se form ase în ju ru l
num elui lui V idocq şi îl ştia cap ab il s ă s tr â n g ă îmtr’o zi —
în ju ru l său — p e to ţi hoţii din F ra n ţa , d ev en in d astfel un
tem ut cap de b an d ă. Să-l areseze din n o u ? L a ce b u n ? A r
fi sc ă p a t iar. N u e r a mai bine să-î p rim e a sc ă oferta, asi-
g u rân d u -şi co n cu rsu l unui om, care c u n o şte a to a tă p leav a,
în tru c â t a v e a strâ n se leg ătu ri cu ea?
„ P e n tru c a s ă p rin zi pe hoţ, tre b u e s ă fi fo st tu în su ţi
hoţ, îi sp u n ea V idocq." A rg u m en tu l o ri c â t a r fi p ă r u t de
stra n iu , a a v u t d aru l să convingă p e fu n c ţio n a r. H enry con­
su ltân d p e b a ro n u l G asquiet, p re fe c tu l p o liţiei, acesta căzu
de ac o rd a s u p ra p ro p u n erii lu i V idocq, a stfe l că vechiul
ocnaş deveni p oliţist.
în d a tă sa p u tu t sim ţi v alo area se rv ic iilo r sale.
T otuşi P re fe c tu ra îl ţinea la în c e p u t m a i la d istan ţă. El
nu av e a nici un g ra d şi nu p ă tru n d e a oficial în clăd irea p o li­
ţiei. A vea d o ar un mic birou în tr ’o s tr ă d u ţă v ecină cu
stra d a Ierusalim ului, unde pe atu n ci, se afla P re fe ctu ra.
Acolo V idocq şi-a form at o b rig a d ă co m p u să din indivizi
p o căiţi ca şi dânsul.
„N ’am a v u t la. în cep u t — p o v esteşte el în m em oriile
sale — d ec ât p a tru agenţi, a p o i zece şi în u rm ă d o isp re­
zece. In 1817, aveam to t a tâ ţia şi to tu şi, în cu rsu l acestu i
an am e fe c tu a t 772 arestări. A bea în c u rsu l anilor 1823 şi
1S24, b rig a d a de sig u ran ţă a a ju n s la cea. m ai m are desvol-
tre. N um ărul ag e n ţilo r a fost a tu n c i rid ic a t la 28.”
A cest se rv ic iu n u avea în a c e a v rem e, n ic i un ra p o rt
oficial cu a d m in istra ţia din S tr. Ieru salim . V idocq îşi re ­
c ru ta co lab o rato rii, după bunul său p la c , p lă tin d u -i d ire c t
şi tră in d cu ei în biroul său.
In ifine, d u p ă optsprezece an i de se rv ic ii credincioase,
în cep ân d din anul 1830, şeful brigăzii de s ig u ra n ţă fu re ­
cu noscut oficial de P refectu ra. P oliţiei, d u p ă cum am a r ă ta t
mai sus.
D a r ! . . . N ărav u l din fire, n ’are le c u ire . . . V idocq re ­
căzu în tr’o b u n ă zi, în u na din g reşe lile sale trecu te. In
anul 1833 c â te v a nereguli fă c u ră să fie co n ced iat. E l a
deschis a tu n c i un birou de afa c e ri în S tr. Cloehe P ercee
exorooheze clienţii.
In 1842 a co m p ăru t în fa ţa trib u n a lu lu i p e n tru în su şire
D upă a c ea stă u ltim ă încercare, a d is p ă ru t şi m ai tâ rz iu
s’a stin s din v ia ţă în mod obscur, la B ruxelles, în 1857.
P e rso n a lita te a cre ato ru lu i B rigăzii de sig u ra n ţă , a d iscre­
ditat. tim p în d e lu n g at, opera, care a lu a t fiiin ţă din in iţia ­
tiv a sa.
O p re ju d e c tă to t a tâ t de ab su rd ă, p e c â t de n e d re a p tă ,
devenit, un o rg an reg u la t al p o liţiei fiin d co n d u s de fu n c­
ţionari cu to tu l ireproşabili.
D in ziua în c a re serviciul de s ig u ra n ţă a fu n c ţio n a t ofi­
cial pe lâ n g ă P refectu ră, co n d u c ăto rii s ă i ru p se ră p e de-a
G ustave Maee, care conducea a c e s t se rv ic iu în isto ricu l
ce-1 face, scrie:
 „A g e n tu l de sig u ran ţă se sim te fe ric it de legendele cre ate
în ju ru l num elui său , în să e x istă u n a îm potriva căreia se
re v o ltă p e bună d rep tate. E ste a c e ia ce-1 re p re z in tă ca pe
u n om — care la în c ep u tu l v ie ţei sa le — a p u tu t a v e a de
fu rc ă cu ju stiţia . N u ex istă e ro a re m a i grosolană. A genţii
sig u ra n ţe i se recrutează, în m a re a lor m ajo ritate, d in tre
vechii m ilitari, care a u u n tre c u t n e p ă ta t." A vem dovezi
zilnice c ă aceştia su n t oam eni de cinste exem plară şi de u n
cu raj d esăv ârşit. M ulţi d in tre ei, a u îm pins gen iu l p o liţist
p â n ă la cele mai în a lte culm i. N e-am m inuna m ai p u ţin de
p o v eştile în chipuite ale u n u i S h erlo ck Holmes, dacă am
cu n o aşte m ai bine isp răv ile u n u i Ja u m e , ale unui R ossignol
sa u a le u n u i Calohas.
C â t d esp re vred n icia ag en ţilo r Siguranţei, ea este în
to a te p riv in ţe le, m ai p resu s de orice laudă.
în a in te de 1910, ei n u p u r ta u n ic i arm e; abea din anul
ac esta, — p rin tr’o o rd o n a n ţă a fo stu lu i prefect de politie
L epine — li s’a d a t revolvere.
D ar d ân şii şi-au fă c u t în to td e a u n a un p u n c t de onoare,
de a p u n e m âna p e b an d iţii pe c a ri erau în să rc in a ţi să-i
aresteze, fă ră să facă uz de revolver.
Pedepsele aplicate în Moldova în secolul al X V şi următorii
R ăsfoind oolecţiunile de d o cum ente în care se oglindeşte
tre c u tu l n eam ului no stru , am g â s it o se rie de acte şi hrisoave
dom neşti c a ri ne v orbeau de p ed e p se le ce se ap lica u în Mol­
d o v a în seco lu l al X V -lea şi a l X V I-lea.
Din ce rcetările acestor h â rtii ved em că, în tre c u t p e d e p ­
sele ce se d ictau de D om nul Ţ ărei a v e a u în e x e cu tarea lo r
m a x im a: „Ochi pentru ochi, d in te p e n tru dinte“.
De a ltfe l însuşi D om nul Gh. G hibănescu, profesor, u n u l
d in p u ţin ii şi conştiinţioşii noştri cercetători de acte vechi,
ne sp u n e c ă „legea veche şi p ra c tic a obiceiului p ăm ân tu lu i",
p ed ep sea nu atât pe cel ce a fă c u t om orul, lucru l greu de
g ăsit in m u lte cazuri, ci p e acela, p e al cărui p ăm ânt se găsea
ca d av ru l. R aţiunea acestei legi s a u p ra c tic i a r fi că, p rin
a c e st m ijloc, s’ar afla bine pe o m o râto r, cadav ru l n ep u tân d u -
se tra n s p o rta ori şi unde şi m a i ales departe. In cazu l cel
m ai bun se confisca p e n tru dom nie în tre a g a m oşie; de orice
lege a r fi fo st cel om orât, obiceiul e r a acelaş.
In ceiace priveşte p edepsele a p lic a te de domni, con statăm
că p â n ă la A lexandru-eel-B un, în M oldova, nu ex ista un cod
care să in d ice norm a în ap lic a re a ac esto r pedepse.
A lex a n d ru cel Bun, d u p ă cum n e încred in ţează C antem ir,
a com pus Idio m u l M oldovenesc, u n c o d po triv it treb u in ţelo r
dm ac ea vrem e şi care desigur a v e a la bază Basilicele. U rm e
d espre aceşte legiuiri n u ne-au răm a s, de oarece ele n u au
fo st tip ă rite a ş a că nu s’a u p u tu t p ă s tra .
D ela V a sile Vodă (L upu) în să n e-a răm as p rim ul cod în
lim ba M oldovenească, im p rim at în tipo g rafia p rin c ia ră din
la şi la 1846.
G ăsesc n ecesar a rep ro d u ce d u p ă N. B larem berg unele
d isp o ziţiu n i conţinute de a c est cod:
1. C ând un ţă ra n va fugi dela el, sa u dela stă p ân u l său,
nim eni în nici un loc nu-1 v a p u te a p rim i sub p ed e ap să de
a p lă ti e u rţe i 12 ecus (o m onedă de argint) şi 24 ecus
boerului.
2. A cela care, p en tru fu rtu l u n u i b ou dintr’o ciread ă, v a
fi g o n it de boer, d acă cire ad a ră m a să fără p ăz ito r v a fi
m â n c a tă de dobitoacele să lb atice , v a a ve a ochii scoşi.
3. A cel ce v a fi fu ra t un p lu g sa u un soc (fierul la t a l
p lu g u lu i) d a c ă este descoperit, v a fi d ato r a p lă ti p en tru
fiecare zi, d atân d din ziu a d esco p e rirei, 12 asp ri care fac
p re ţu l u n ei zile de m uncă.
4. Cel ca re v a în tre b u in ţa m ă su ri n ed re p te (în ceia ce pri-
- 52
Am v ă z u t adesea, şi m ai cu seam ă în tim p u l din urm ă,
p ân ă la ce g ra d îm ping dânşii eroizm ul şi în d răsn eala.
In to td e au n a lum ea a fost la noi nerecu n o scăto are sau
n ed reap tă fa ţă de poliţie. F rancezul, rău tă cio s şi cleveti­
tor, b atjocoreşte şi d isp reţu eşte orice form ă de autoritate.
D ar în ain tea acestea treb u e să ne închinăm . A genţii sigu­
ran ţei lu p tă îm p o triv a b andiţilor celor m ai de tem ut; ei
îşi varsă sângele sp re a ne apăra, spre a a s ig u ra ordinea
şi a p ro teja sig u ran ţa publică. E i n 'a u ca ră sp ltă decât o
leafă m ediocră, şi câteo d ată, când au s ă v â rş it vre-un a c t
de eroism sau au p rim it vre-o ra n ă m ai g ra v ă , — o p an ­
glică tricoloră.
Cât despre glorie, e nevoe ca ei să cadă m a i în tâ i victim e
ale d ato riei; p e n tru ca ea să aureoleze câte-v a zile, n u ­
mele lor.
C unoaşteţi m ulte m eserii în care să fie nevoe de mai
m ult dev o tam en t şi abnegaţiune, d ecât în ac ea sta ; şi cre­
deţi că oam enii care o exercită n ’au m ai m u lt drept la
stim a, ad m iraţiu n e a recu n o ştin ţa şi resp e ctu l oamenilor
cinstiţi?
J E A N LECOCQ
v a fi pedepsit cu lo v itu ri ca nelegiuit şi necredincios.
v eşte cân taru l), a d ică m ai mici ca cele reg u la te de obiceiu,
5. Acela care v a tă ia o vie sa u alţi arb o ri f ru c tife ri,! se
v a tăia m âinele şi va p lă ti amendă.
6. Cel ce v a d a foc la o pădure, d acă se în tâ m p lă ca câţi­
v a arbori fru ctiferi să fie consum aţi, i se v a m a rc a mâna cu
un fier roş şi v a p lă ti dublu am endă.
7. Cel care p e n tru a se răsbuna p e un inam ic, v a pune
foc casei sale, coşarului, sau la stogul său de fân, va fi ars
de viu.
8. D acă v re-unui b oer sau ori-cărui p ro p rie ta r, femeia sau
vre-unul din copii săi, v a fu ra odată, de două o ri sau de trei
ori, o g âscă sau orice a ltă bagatelă, lie se va e rta ; dar dacă
v a fu ra ceva m ai de valo re, ei vor fi p ed ep siţi ca hoţi.
9. Acel ce îi redus la cea din u rm ă extrem itate, nu v a fi
fu ra t decât sp re a se îm b ră ca şi a nu m uri d e foam e v a obţine
iertarea.
10. Cel ce v a fu ra dela inamici sau dela orice a lt nelegiuit,
va avea ertare.
11. D acă oam enii d in serviciul g o sp o d a ru lu i (D om nitoru­
lui) comit abuzuri, n ecăjesc pe săracii lo cu ito ri fă ră ştirea
stăp ân u lu i lor, culpabilii vor fi p ed ep siţi ca şi cum ar fi in­
su lta t pe gospodar.
12. Acel ce in su ltă şi atac ă un am basador, e p riv it ca un
sacrilegiu.
13. Acel ce b ate m onedă sau o v a a lte ra în in teresu l său,
v a fi decapitat.
14. Acel ce desco p eră o com oară prin m ijlo arce de fer-
m ecătorie, n u are d rep tu l să se atin g ă, to tu l a p a rţin â n d gos­
podarului.
15. Acel ce v a ucide un copil de ţâ ţă v a fi m al asp ru
p ed ep sit de c â t acel ce a r fi ucis un om.
16. B ărb atu l care n u v a aduce doctor c â n d fem eia îi va
fi bolnavă, p recu m şi ac ei ce nu ar cu m p ăra d o cto rii sau alte
alim ente de care ea a r p u tea av ea treb u in ţă, dacă femeia
moare, a tu n c i ei p ierd e venitul pe care a r p u te a să-l aibă
dela domeniile femeiei.
17. Acel ce-şi v a tr ă d a P atria, v a fi p e d e p sit mai m ult
de cât un paricid.
18. Oricine a r o trăv i p e semenul său, v a fi p ed ep sit mai
asp ru decât d acă l’a r fi asasin at cu o sabie sa u cu orice a ltă
arm ă.
19. A cela care v a fi otrăv it, afa ră de p ed e ap s a ce va tre ­
—
bui sa sufere, vor fi pedepsiţi şi copii săi cari vor fi d ec la­
raţi infam i.
20. D acă un om arm ar a dat o palm ă unuia şi dacă acesta
îl v a ucide, om orâtorul nu va fi pedepsit, inai cu seam ă d a­
că a fo st in su ltat înain te de a p rim i palm a.
21. T o t omul este dato r de a e v ita pe acel ce-1 insultă, ca
astfel să n u p o ată rezu lta vre-un omor.
22. T o t nobilul sa u to t slujbaşul care fuge înaintea a g re ­
sorului, e p riv it ca infam.
23. D acă un doctor asig u ră că o rană este p ericu lo asă
sau nu, treb u e să fie crezut, m ai cu seam ă dacă-i m aistru ,
ad ică din acei num iţi doctori, d ec ât orice b ărb ier sau
vrăjitor.
24. D ac ă un om ia în căsătorie 2 femei deodată, v a fi
scos pe străz i gol şi călare p e un m ăgar şi v a fi b ă tu t cu
lo v itu ri d e fu rcă (din acele cu care torc fem eile), asem enea
v a fi p ed e p sită şi fem eia care v a ţine 2 bărbaţi.
25. A cei ce vor fi p lă tiţi p e n tru în v ă ţă tu ra şi h ra n a tin e ri­
lor fete, vor seduce vre-una din ele prin relele lo r sfa tu ri şi
o v a d a un u i bărttat fă ră voia p ărin ţilo r săi, i se v a tu rn a
plum b to p it pe gât, care să p ă tru n d ă până la inim ă, căci de
acolo vin to a te sfaturile rele d ate tinerei fete.
26. T o t b ărb a tu l care şi va vinde fem eia sa altu ia v a fi
p ed ep sit cu m oartea, după ce v a fi p u rta t pe străzile o ra ­
şului g o l şi călare pe un m ăgar, cu fa ţa în to arsă c ă tră co ad a
dobitocului şi femeia conducând e a însa-şi asinul de dârlogi.
27. R ă p ire a unei femei va fi p ed e p sită cu m oartea.
28. Sclavul, omul sa laria t sau servitorul care a r ră p i o
femeie v a fi ars de viu.
29. R ă p ito ru l va treb u i să fie p rin s şi p ed e p sit ori u n d e
se va găsi.
30. A cel ce va răpi cu consim ţim ântul său, o femee a d u l­
teră, n u v a suferi nici o pedeapsă.
31. Se recunoaşte o femeie a d u lte ră prin locul eare-1 lo-
cueşte şi hainele ce le po artă. Acel ce va răpi o a d u lte ră de
acest fel, v a fi pedepsit cu m oartea.
32- Cel ce v a face v ersuri sa u cântece p e n tru a defăim a
pe cineva, v a fi pedepsit ca acel ce va scrie insu lte sa u
injurii.
33. D acă cineva ar lipi o scriere injurioasă la p o a rta sa u
la fe re a stra unui om onest sau la cu rte a g o spodarului (D om ­
nului) sau la biserică, el va suferi o pedeapsă m ai a s p ră de­
cât p e n tru cazurile de m ai sus.
34. R ugăm intea p rin ţu lu i este adeseori o am eninţare.
35. Ju d e c ă to ru l unui oraş n u este obligat a se su p u n e
p rin ţu lu i p en tru a to rtu ra sau spân zu ra pe cineva ce-1 ştie
nev in o vat. A ceastă to rtu ră şi ac e a stă m oarte su n t crim e.
E ste m ai bine ca ju d ecăto ru l s ă se lepede de slu jb a s a d ec ât
a se supune la voinţa crudă a p rinţului.
36. D acă se întâm plă că u n ju d e că to r să se m u lţu m ească
a zice că a lu c ra t din ordinul p rin ţu lu i, nu treb u e să fie c re ­
zut în a in te ca el să probeze zicerea sa prin in stru c ţiu n e a
sem nată de p rin ţ sau m artori.
37. P rin ţu l m icşorează pedepsele culpabililor com ise din
cauza am orului: A m orul se aseam ăn ă cu beţia şi ou n ebunia.
38. A cel ce comite o g reşe ală îndem nat prin am or n u v a
fi de loc p ed e p sit după asprim ea legilor.
39. A cel care stă p ân it de am or, întâlneşte o fa tă în drum
şi, o să ru tă , nu v a fi pedepsit.
40. C au za care face pe ju d e c ă to r să m icşoreze p ed eap sa
unui v in o v a t este num ai nobleţă. D eaceia nici nobilii, nici
boierii, nici fii lor, nu vor fi condam naţi la G alerie nici la
Mine; ei vor fi surghiuniţi p e n tru un timp m ai m ult sa u m ai
p u ţin lu n g ; de asem enea ei n u v o r p u tea fi nici sp â n z u ra ţi
nici îm p ă ia ţă nici tâ râ ţi pe s tră z i ca răi făcăto ri o rd in ari;
d ar vor fi decapitaţi.
41. P e n tru infracţiunile pe cari legea ie consid eră ca
grave, boierii vor fi pedepsiţi m ai se v er decât, oam enii de jos.
— 53
42. In frac ţiu n ile cari atin g ono area vor fi m a i sever în ­
frânate, cân d v in o v a tu l este un b o ier; A stfel c â n d este vorba
de o hoţie, b o eru l v a fi mai se v er p e d e p sit ca un om din
popor.
43. In crim ele ce legea le p edepseşte c u s p â n z u ră to a re a ,
precum esite tră d a re a , boerul v a fi sp â n z u ra t în to cm ai ca
şi cel de jos, cu deosebire că furcile la b o e r v o r fi m ai
în alte d e c â t ale o m u lu i de rând.
44. Cel ce se v a folosi de ca lita te a sa de b o er şi se v a
lăuda că g ra ţie ei (boerii) va p u te a s ă b rav eze le g e a fă ră a fi
pedepsit, i se va a p lic a aceiaşi p ed e ap să c a la c e i de jos.
4o. S u rdo-m utul, d ac ă este în În tre g im e a inteligenţei
sale şi d ac ă p o a te p rin m ijlocul g e stu rilo r a a r ă ta nature-
lul său p e rv e rs şi imfenţiunile sale, va fi p e d e p s it to t ca şi
ceilalţi. A lţi s tă p â n ito ri zic că m u tu l tre b u e s ă fie mai uşor
pedepsit, p e n tru c ă m ă rtu riile tra d u se p r in sem n e su n t su ­
puse în şelăciu n ei; deosebindu-se n u m ai ca zu l câ n d surdo­
m utul a r şti să citească şi să scrie, căci în a c e s t caz i s a r
p u te a ce re în scris chestiunea la c a re a r p u te a să răsp u n d ă
to t astfel. In acest caz, se poate p e d e p si ch ia r d u p ă lege.
40. 4 emexa c.u c a r n venii in a ju io ru l b ă rb a tu lu i său,
chiar culpabil, p e n tru a-1 scapa de la m o a rte, n u -şi va pri-
cinui nici o p ed eap să.
A cestea erau p ed ep sele consfinţite p rin p ra v ila lui Va-
sile L upu şi din c a re facem con statarea, c ă a t â t sub acest
dom nitor şi m u ltă vrem e după el, în M oldova, se ap licau
pedepse co rp o rale unele mai sălb atece ca altele.
A rnidiaconul P a u l d e A lepp, c ă lă to rin d p rin M oldova
intre an ii 1650— 1660, p e tim pul c â n d în sc a u n u l Ţ ărei se
afla V asile L u pu, n e dă m ulte desluşiri a s u p ra pedepselor
ce se ap lica u de a c e s t dom nitor. I a tă ce n e sp u n e el:
„ . . . Se o b serv ă că înălţim ea sa beiul V a sile V odă ţine
divan în to a te zilele; în să div an u l de S âm b ă tă, în special
p en tru ju d e c ă ţi crim inale, o sân d in d la m o a rte p e ucigaşi
şi elib erân d pe cei disculpaţi.
R eg istru l de ju d e c ă ţi co n stată c ă în cei a p ro a p e 23 de
ani ai dom niei B eiului Vasile, fu ră p e d e p siţi cu m oartea
peste 40.000 de tâ lh a ri, şi ou to a te a c e s te a p e n tru p rim a
oară el n u om ora, ci num ai p edepsea cu b ă ta e, to rtu ri şi
punere la stâ lp şi ap o i îi lăsa liber. P e n tru a doua crim ă,
tăia o ureche, p e n tru a treia crim ă, cea la ltă u rech e şi abia
p en tru a p a tra crim ă punea la m oarte.
Fem eile şi fe te le s u n t lipsite de o rice m o d estie şi cu ­
viinţă, deşi beiul le taie nasurile, le p u n e la stâ lp şi adesea
le înneacă, în c â t m ai m ulte m ii a u p i e r i t . .
A ceste p ed ep se a u co n tin u at a se a p lic a p â n ă la in tro ­
ducerea reg u la m en tu lu i organic, cân d ved em că se su p rim ă
pedeapsa ou m o a rte a şi confiscarea a v e rilo r.
In locul a c e sto r pedepse, vedem in tro d u c ân d u -se p e ­
deap sa punerea la butuci, la deala, p recu m şi coarnele.
B utucul, era un in stru m en t de to r tu r ă fo rm a t din 2 b u ­
căţi grele de lem n ce se aplicau la p ic io arele celo r p ed e p ­
siţi, n ep u tân d u -se m işca din loc.
Deala, e ra un in stru m e n t fo rm a t din 2 b u c ă ţi de lemn,
din care u n a p o rta tiv ă . A ceste lem ne a v e a u scobite lo cu ri
unde se aşeza ca p u l ş i m âinile celui p e d e p sit, răm ânându-i
prinse ca în tr ’u n ju g , fiind ţin u t astfel m ai m u lte ore.
A cest in stru m e n t se g ăsea p e la biserici, şi era în tre ­
b u in ţat m ai m u lt de p reo ţi. D eala a fu n c ţio n a t p ân ă în
ultim a ju m ă ta te a secolului al XIX.
Coarnele. In tre p edepsele d ic tate m ai ales de boeri era
şi p u r ta tu l co arn elo r, care erau fo rm ate d in tr ’un c e re de
fier, a v â n d d o u ă sa u trei ţăpuşe. C ercul se a p lica pe cap
peste p ălărie sau căciulă, şi se fixa p r in tr'u n lan ţ aşa fel
că n u se p u te a sco ate şi c-u ac este co a rn e cei p ed ep siţi
enţu ex p u şi şi p u r ta ţi pe uliţile tâ rg u rilo r.
V . C. N 1C O LAU
D irectorul Im p rim eriei S a tu lu i, Chişinău,
-
 U C ID E R E A C O P IIL O R ÎN CHINA
D o ctorul M atignon, a ta ş a t al legaţiei franceze în C hina,
a f ă c u t un studiu fo a rte d o c u m e n ta t despre in fan ticid u l la
Chinezi. U ciderea cop iilo r in C hina a d evenit un obieeiu,
ca şi a v o rtu l care se p ra c tic ă acolo pe faţă, cu reclam e şi
afişe ilu stra te , lău d ân d „p ro ced eu l infailibil11 al m oaşei
care îşi d ă num ele şi adresa.
In fa n ticid u l are răd ă cin i a d â n c i în această ţa ră veche şi
m isterioasă.
în c ă cu p atru su te de an i în a in te a lui Christ, filosoful
M e-Tsu se ridicase c o n tra obiceiului p ra c tic a t de anum ite
secte, ce consta în a m ân ca pe prim ul născut. A cest trib
ju stific a astfel canibalism ul să u : D upă cum fru c tu l u n u i
a rb o re tâ n ă r e cu m ult in ferio r rodului de al doilea, to t
astfel copilul n ăscu t d in tr’o m am ă tâ n ă ră treb u e să fie
sa crifica t, căci fiind p re a p lă p â n d nu va p u te a lu p ta cu
g re u tă ţile vieţii.
A stăzi, deobiceiu se om o ară n u m a i copiii de sex fem enin.
A fa ră de indigenii insulei Tsung-M ing cari se d esco to ro ­
sesc de to ţi copiii m asculini slab i ori diform i, nim eni în
C hina nu om oară copiii m asculini, a fa ră de cazul n a ş te ri­
lor ilegitim e, când to ţi copiii, fă ră deosebire de sex, su n t
im ed iat ucişi.
A ceste cazuri su n t de altfel fo a rte rare deoarece a v o r­
tu rile se p ractică pe o sc a ră fo a rte întinsă şi reuşesc a p ro a ­
pe în to td eau n a.
C ari su n t cauzele u cid erii copiilor? M izeria şi su p e rsti­
ţiile în a in te de to a te şi apoi c u ltu l străm oşilor pe care n u ­
m ai copiii m asculini îl p o t p ra c tic a ; mai este în c ă d rep tu l
de v ia ţă şi de m oarte al ta tă lu i a s u p ra copilului şi, în sfâr-
şit, situ a ţia cu to tu l in ferio a ră a femeei în so c ietate a chi­
neză.
A colo unde m izeria este m ai p u ţin sim ţită, la P ek in g ,
in n o rd u l Chinei, in fan ticid ele su n t mai rare. N um ărul lor
creşte în anii de foam ete, şi sc ad e după recoltele bune.
S u n t ucise mai ales fetele, căci creşterea lor costă scUmp
şi n u a d u c nici un venit.
— 54
C ivilizaţia a co n trib u it m ult la sc ăd e re a înfanticidului.
Un exem plu: g raţie stabilirei de relaţiu n i şi de comunica-
ţiuni com erciale m ai uşoare, fetele se v ân d p en tru nevoile
pro stitu ţiei şi Chinezii, găsind un p ro fit în acest fapt, nu
mai ucid aşa de des copiii.
Aşa, Ia P ing-Y ang, acum câţi-va ani, m ai m u lt de p a tru ­
zeci la su tă din fete erau su p rim ate; d ar de când s’a s ta ­
bilit o linie de com unicaţie specială în tre Ping-Y ang şi
Shangai, in fan ticid u l a scăzut şi-i lesne de ghicit din ce
cauză.
Mai este şi o a ltă pricină to t a t â t de im p o rtan tă: su p er­
stiţiile Chinezilor ca ri cred că ochii, lim ba, n asu l şi creerul
copiilor su n t bune de leac. S u n t cazuri de fu rtu ri sau u ci­
deri de copii, cau zate de d o rin ţa de a le lu a unele p ărţi ale
corpului p en tru a le vinde ca leacuri.
Pe de a ltă p arte , când m ama su feră p re a m ult după n a ş ­
tere, g reşeala este, d upă supersiţia lor, a copilului, care
este om orât sau a ru n c a t afară.
In unele p rovincii, de exem plu în îm prejurim ile lui
Tchefou, se în g ro a p ă foarte des copiii în tem eliile caselor,
sau în tem eliile stâ lp ilo r de pod.
C red in ţa lo r în m etam orfoza su fletelo r contribue şi ea
la cre şterea înfanticidului. F etele ucise în m od m ai m ult
sau mai p u ţin violent, nu p o t d ecât să câştige — spun ei —
căci ele v o r rev en i în tr ’o zi în corpul b ăieţilor.
Şi în le g ătu ră cu aceasta, ia tă un episod re la ta t Socie-
tăţei R egale A siatice din Shang-H ai:
. 0 m am ă care s ’a descotorosit de o serie de fete, înecân-
du-le im ediat d u p ă naştere, vede cu g ro az ă că a născut to t
o fată. Ii trebuia cu orice preţ răzb u n are îm p o triv a acestui
suflet nesupus şi copilul a fost ars de viu. C ultul străm oşi­
lor care n u po ate fi celebrat d ec ât de b ărb aţi, duce şi el la
uciderea fetelor.
Mamele alăp te az ă tim p de trei ani şi în acest spaţiu de
timp n aşterea n ep u tân d să aib ă loc, fam ilia ar risca să
aştepte p rea m u lt tim p n aşterea unui fiu.
—
 Se om oară, câte-odată, chiar copiii ajunşi la o v â rstă
mai în a in ta tă.
D-nul Mac-Gwan povesteşte om orul comis de un ta tă
asu p ra fiului său inoordgitiil. P ă re re a familiei fiind la fel, că
adică nu p u tea fi în d re p ta t altfel, tânărul fu pus în tr ’un sac
şi se rv ito rii îl duseră la râu, unde fu înecat.
T a tă l asista la operaţie şi plângea, văitându-se că este
fo rţa t să aju n g ă la o astfel de extrem itate.
In fan ticid u l este decis adesea în tr ’un consiliu de fam i­
lie, la care iau parte tatăl, m am a, soacra, rudele, şi în unele
cazuri vecinii. A ceastă m isiune o priveşte pe m oaşă.
Copilul este a ru n c at sau pe stra d ă sau în la d a cu g u ­
noaie; uneori este ac o p erit cu o pernă şi unul d in tre cei
de fa ţă se aşează deasupra ca din întâm plare. V ictim a este
pusă, cu capul în jos, în tr ’o căld are goală, care este u m ­
p lu tă cu apă.
Mai s u n t şi alte mijloace, re la ta te de d-rul M atignon, dar,
din m otive uşor de înţeles, renunţăm a le m ai înşira.
P re p a r a tiv a p e n ­
tru o p e r a ţiu n e a
„ P u n ţ i i R u p te "
Să am intim num ai omorul prin „rup erea p u n ţii11, oare
este destul de bizar.
D ea su p ra unei putini cu a p ă , se pune o sc ân d u rică su b ­
ţire de lemn, făcută să cedeze celei mai mici g re u tă ţi. Noul
n ăscu t este pus de-asupra şi tra s de mâini p e n tru a-1 face
să tre a c ă această punte alu n ec ân d pe spate sau pe p ân tec e
In tim pul acesta cei de fa ţă c â n tă cântecul de jale al „p u n ţi
ru p te 11, căci această punte im provizată se rupe şi copilul
cade în a p ă şi răm âne acolo p ân ă moare.
D ar m ijlocul cel mai crud este sim pla ab an d o n are a co­
p ilu lu i în strad ă unde frigul îl om oara repede, a ju ta t câte
o d ată de câinii sau de porcii, cari se plim bă în lib ertate.
In to a te tim purile filosofii şi legislatorii chinezi a u în ­
c e rcat să com bată flagelul înfanticidului. Legi cari să p e ­
depsească aspru nu lipsesc în China, d ar acţiu n ea lo r ră ­
m âne cu totul efemeră.
Mai eficace decât legile su n t fără îndoială, broşu rile şi
im aginile, cari înspăim ântă im aginaţia vnovaţilor, vorbin-
du-le de pedepsele pe cari le vor suferi în lum ea a c e a sta
sau în cealaltă, sau prom iţându-le fericire dacă se abţin
dela făp tu irea acestei crime.
Cocaina şi cocainomanii
Una din m arile ruşini şi p rim ejd ii to to d a tă ale civiliza-
ţiunii n o a s tre o co n stitu e flagelul s u b sta n ţe lo r am eţito are,
dintre cari cea m al la modă azi e co cain a. Mai nu e un
oraş m are din lum e, în care o tra v a a c e a sta , in tro d u să prin
co n trab an d ă, să nu fie cău tată de d esec h ilib raţii cari sp e ră
să-şi p ro cu re astfel sen saţii noui. E un viciu c a re se p ro p a g ă
în chip în g rijito r şi de aceea treb u iesc lu a te m ă su ri de a p ă ­
rarea a societăţii.
în c ă din v rem u rile cele m ai în d e p ă rta te frunzele a rb u s ­
tului coca (pe num ele lui ştiin ţific: E ry th ro x y lo n Coca) au
fost în tre b u in ţa te de locuitorii din P eru ca m ijlo c am eţitor.
Indigenii m estecau foile şi creiau astfel o dispoziţie veselă.
A rb u stru l coca creşte în A m erca e q u a to ria lă , în deosebi
în P eru , E q u ato r, B olivia şi Chili. A ju n g e p â n ă la o în ă l­
ţime de p este 1 m. 50. F runzele lu i s u n t de un verd e m u rd ar
şi a u o form ă lu n g u ia ţă , eliptică.
De când a sp o rit consum aţiunea co cainei, arb u stu l e s ă ­
dit şi în in su la C eylon şi în Ja p o n ia .
F ru n zele su n t rec o ltate la fiece tre i lu n i, p u se la u sc at şi
apoi, p rin sp ă la re a în ap ă ac id u la tă , se sc o ate co cain a
b ru tă. A ecasta e trim isă în fabricile e u ro p e n e u n d e, pe cale
de cristalizare, se p u rifică şi se obţine su b fo rm a de p ra f
■sărat — C ocainun hydrochloricum .
Chim iceşte, co caina aparţine g ru p u lu i alca lo id e lo r şi se
în ru d eşte cu m orfina, atro p in ă şi s trie h n in a .
C ocaina se cristalizează în prizm e in co lo re şi se dizolvă
cu g reu în a p ă şi fo arte bine în alcool şi eter.
C ocaina, ca p ro d u s farmacentoic, jo a c ă un rol din cele
mai im p o rta n te în m edicină. E a p a ra liz e a z ă n erv ii p rea
sensibili la d u rere. Se obţine astfel o a n e ste zia re locală,
u tiliza tă în cazurile de in te rv en ţiu n i ch iru rg icale. G raţie
cocainei, ch iru rg ia a p u tu t re n u n ţa la n arc o ze cari erau
foarte p ericu lo ase şi să deschidă astfel c a le a ex p erien ţelo r
cu a lte anestezice. D ar şi astăzi se m ai re c u rg e la cocaină
p en tru o p eraţiu n iu e de ochi, n as, la rin g e şi dinţi.
A d m in istrarea in te rn ă a cocainei n u ja o c ă un rol deo ­
sebit în m edicină. In doze mici e în tre b u in ţa tă p en tru com ­
b aterea slăbiciunii, a răului de m are şi a v ă rsă tu rilo r la
femeile în să rc in a te.
Marele in c o n v en ie n t al cocainei e că o d o ză de 5 centi-
g ram e aju n g e sp re a provoca fenom ene de o trăv ire — şi
doza a c e a sta e cu p rin să num ai în 10 p ic ă tu ri ale unei so-
luţiuni de 10 la sută!
Prim ele sim.ptome ale o trăv irii cu co c ain ă su n t: p a lo ­
area feţei, a g ita ţie febrilă, am eţeală, g r e a ţă şi trem u ru l
picioarelor şi al braţelor. In cazu rile de in to x ica ţie m ai
g rav ă, re sp ira ţia e accelerată, cu in te rv a le de în tre ru p e re
com plectă, accese de cram pe şi c o n v u isiu n i ale m em bre­
lor. In cele din urm ă, prin p ara lizia re sp ira ţie i, se p ro ­
duce m o artea — uneori num ai în c â te v a m inute.
Ca su b sta n ţă p ro v o căto are de sen saţii noui, cocaina se
trage pe n as, ca tabacul, ori se ia in te rn . Se p roduce o
în şelăto are în v io ra re a tim pului şi a sp iritu lu i. In ac eiaş
tim p p ier to a te g ân d u rile triste, iar lu m e a se a ra tă coea-
inom anului în culorile cele m ai a tră g ă to a re .
R eacţiu n ea în să nu în târziază — şi a tu n c i cocainom anul
ia o n ouă doză. Şi astfel o b icin u in ţă d ev in e un a d e v ă ra t
viciu, care reclam ă o consum aţie ziln ic ă de un g ram şi
chiar m ai m ult.
Ca efecte ale intoxicaţiei cronice, se a r a tă m ai în tâ iu
culoarea c a d av e rică a feţei şi o slăb ire m a re a tru p u lu i:
apoi, insom nia şi o scădere a p u te rilo r fizice şi in telectu ale:
m em oria şi p u te re a de v o in ţă d isp a r; co cain o m an u l m ai
suferă de m an ia persecuţiei. In cele d in u rm ă, in terv in e
desechilibrul m intal.
Dr. H. T U . S A N D E R S
 m oartea p r in
E ş a fo d din secolul a l X V -le a (d u p ă o veche g r a v u r ă )
Din v rem urile cele m ai în d e p ă rta te şi p ân ă astăzi, to ate
p o p o arele au aplicat m o a rtea ca p e d e a p să suprem ă, şi cu
cât m o rav u rile unei n a ţiu n i a u fost m a i înapoiate, cu a tâ t
erau m ai cru d e supliciile c ă ro ra le dăd eau p u te re de lege.
L a Ieru salim , m ulţim ea a ru n c ă cu p ietre în crim inal. In
S p a rta u cig aşu l m urea de foam e sa u era a ru n c a t într"o
p ră p a stie . In evul m ediu s'a u in v e n ta t mii de instru m en te
de to r tu r ă p en tru a sp o ri ch in u rile condam natului. Ii se
sco teau ochii, îi se sm ulgeau unghiile (d u rerea p ro v o ca tă
de a c e a s tă operaţie este din cele m ai îngrozitoare) era tra s
p e ro ată , le g at de coada anim alelo r şi astfel ru p t în bu­
căţi, sp â n z u ra t sau ars de viu. T o rtu rile S fintelor Inchi-
ziţiuni s u n t celebre.
A d u n area naţională fra n ce ză din 1791 a abolit to rtu rile
de diferite soiuri, şi a lu a t h o tă râ re a c a tu tu ro r con d am ­
n aţilo r la m oarte să li se taie capul.
Ita lia , R u sia (e v orba de R u sia d in a in te a războiului, unde
n u ex ista p ed e ap sa cu m o a rtea, d e c â t p en tru crim ele p o li­
tice). 12 c a n to a n e din E lv e ţia, — din totalul de 22 — R o­
m ânia, G recia, P o rtu g alia, O landa, R epublica Sau-M artino,
au d e sfiin ţa t pedeapsa cu m o a rtea. Belga, care a m en­
ţinut-o, if o m ai aplică de fa p t din 1863.
G hilotina, in v e n tată de fran cezu l D eibler, este d estin a tă
să d ecap iteze pe condam naţii la m o a rte din F ra n ţa . Unii
afirm ă că ea este in stru m e n tu l ca re face ca omul să „su ­
fere c â t m ai p u ţin “, am o rţin d c â t se p o ate de reped e co n ­
ştiin ţa şi du rerea. O bservaţiunile re p e ta te ale fisiologişti-
lo r în tă re sc în să îndoială în a c e a stă privinţă.
A desea, d u p ă 2 sau 3 m inute d e la decapitare, capul
d e s p ă rţit de tru n ch iu p re z in tă c â te v a convulsiuni ale p u p i­
lelor, g u r a se mişcă, fălcile de asem en ea; după câ t se p are,
aceste m a n ifestă ri sunt ac te reflexe, a d ic ă inconştiente.
Se spune că unele ca p ete tă ia te a u m uşcat m ân ă cu iv a;
astfel se citează cazul acelui m a rin ar, în tr’un sp ital din
B rest, care, d u p ă un ceas dela d ec ap itare, a ru p t în două
un creion a şe z a t între m axilarele sale. Un rom ancier a p o ­
v e s tit un caz ex tra o rd in ar: In a ju n u l execuţiei un u i o are­
care De la Pom m erais, cond am n atu l prim i vizita D -rului
— 56
d e c a p it a r e
Y elpeau, ca re’i ceru să se p reg ă tea scă p e n tru experienţă
u rm ătoare: im ediat d u p ă execuţie, D-rul Y elpeau, luând
în mâini capul d ecap itatu lu i, îi va strig a în u reche: „Dom­
nule C ourty de la Pom m erais, în am in tirea convorbirilor
noastre din tim pul c â n d erai în v iaţă, ai p u tin ţa în această
clipă, să cobori, de tr e i ori la rân d , p u p ila ochiului drept,
ţin ân d celalalt ochiu deschis?" Pom m erais prim i. D upă deca­
pitare, d-rul V elpeau lu ă din m âinile călău lu i cap u l plin de
sânge al d ecap itatu lu i, strig ă în u rech ea ac e stu ia fraza con­
venită, ş i . . . „p u p ila ochiului d re p t se lasă în jos, în timp
ce ochiul stân g îl p riv e a ţintă".
T otuşi, p o v estirile de soiul a c e s ta nu p o t fi luate - i
serios de ştiin ţă, care cere ceva m ai m u lt d e c â t m ărturia
scrisă a scriito rilo r fantezişti.
D ar ce se p etrece, în tr ’adevăr, în clipa câ n d cuţitul ghi­
lotinei d esp arte cap u l de restul corpului, în m ai puţin do
o treim e de secundă? Sub în râu rirea lo v itu re i teribile care
pune ’n m işcare m ăd u v a p relu n g ită şi bulbul, funcţiunile
lor su n t suspendate în chip fu lg erăto r; se p ro d u ce o „sin­
co p ă ab so lu tă", deci m oarte in telectu ală com plectă, în ­
treru p erea ra p o rtu rilo r organice în tre inim ă şi creer; dacă
o d ată cu lo v itu ra n u s’a produs şi tă ierea v aselo r groase
alq g âtului, p rin care se scurge im ediat to t sângele cra­
nian, poate in terv en i o „trezire" a a c tiv ită ţii cerebrale, şi,
p rin urm are, a gân d irii, şi odată cu ac e a sta a r lu a naştere
u n u l din cele m ai în fio răto a re fenom ene: cap u l izolat, păs-
trân d u -şi co n ştiinţa, a r îndura chinuri atro ce! D ar cum
ap ro ap e to t sângele s ’a scurs, nu m ai răm âne d e c â t o can­
tita te foarte red u să în contact cu su b stan ţa n erv o asă şi,
cân d după două m in u te de la ex ecu ţia lo v itu rii, această
su b stan ţă n erv o asă îşi recap ătă (caz rar) ex c ita b ilitate a sa
„d istru să" o clip ă din cau za sincopei care s ’a produs, acj-
a s tă n eînsem nată c a n tita te de sânge n u p o a te determ ina
d ecât câtev a m işcări reflexe, care n u lasă să se străv ad ă
pe figura d ec ap itatu lu i nici o sensaţie d u rero asă.
Nici stran g u larea (p rin frânghie sau şte rg a r) nici tăie­
rea g âtului cu securea, nici mai ales elec tro c u ţiu n e a p rac­
tic a tă în A m erica, n ici îm puşcarea, nu p ro d u c destul de
repede m o artea co n ştiin ţei, m oartea in te le ctu a lă, absolută.
Supliciul cel m ai gro azn ic constă în trez irea condam natu­
lui în dim ineaţa ex ecu ţiei; iu am ănuntele to a letei sale, în
acea situaţie g ro za v ă în care se găseşte acel ce se ’n d reap tă
spre locul unde se în a lţă ghilotina, în c o n ju ra tă de mulţimea
îm p e striţa tă a curioşilor. Se poate spune fă ră nici o exa­
g era re că în cele din urm ă clipe intervine ro lu l mărinimos
al N aturei — p rice p ăto a re desăv ârşită a su fletu lu i omenesc:
căci, ori-cât a r fi de ten ace omul care p ăşeşte spre m oarte
în m ijitul răcoros şi sum bru al zorilor, el resim te, totuşi,
fiorii groazei celei m ai fantastice. D acă nu-şi p ie rd e m intea
în chp subit (caz fo arte frecvent) a ju n g e în tr ’o stare de
insensibilitate a tâ t de p ro n u n ţată, în c â t acel ce u rcă trep ­
tele eşafodului este de-acum un cadavru, şi a s tfe l conştiin­
ţa lui este scu tită de a cunoaşte una din cele m ai fioroase
suferinţe om eneşti: lip sa ori-cărui sp rijin p e n tru instinctul
de conservare.
—
LA NOI ŞI AIUREA
In stre in ă ta te chestiunea de a se şti, dacă, în tr ’o an u m ită
îm p reju rare, inclusiv un caz de fo rţă m ajoră, un vehicul ori
o bicicletă au voie s ă se urce pe tro tu a r, e de m ult tr a n ­
şa tă p rin negativa: tro tu a ru l e al pietonului şi num ai al p ie­
tonului! U rcarea pe tro tu a r a unei trăsuri, biciclete ori m o­
tociclete e considerată ca o g ra v ă contravenţie, p e n tru ca re
nu ex istă nici o scuză. Mai zilele trec u te tribunalul din P a ­
ris a afirm at-o din nou cu tărie, cu prilejul cererii făcu te de
o victim ă a autom obilelor, de a i se p lă ti o despăgubire de
12.000 franci.
A p ărăto rii şoferului u rm ărit au c ă u ta t să obţie circ u m ­
stan ţe uşurăto are, expunând că „şoferul, văzând un au to m o ­
bil v enind din direcţia opusă, s’a crezut în d rep t să se u rce
pe tro tu a r, spre a evita ciocnirea.“
T ribunalul a respins acest m ijloc de ap ărare, în tru n iri din
considerentele sentinţei, care glăsu eşte:
„C onsiderând că nu se p o ate arm ite ca, în scopul de a-şi
ap ăra p ro p ria persoană de o prim ejdie eventuală, co n d u că­
to ru l de autom obil să se creadă au to rizat să p rim e jd u iască
în chip cert siguranţa trec ăto rilo r cari circulă lin iştit pe
tro tu a r11. . .
De aceea, proprietarul autom obilului, solidar cu şoferul,
a fost condam nat să p lătească despăgubirea cerută de v ic ­
tim a a c c id e n tu lu i. . .
. . . A sta e firesc în F ra n ţa . D ar la noi? — L a noi a u to ­
mobilele, trăsurile cu cai, m otocicletele, bicicletele, dispun
de tro tu a r, iar bietul pieton e în tot- m om entul în perico l de
a fii striv it.
P E N T R U 2,5 CENTIME
N um ai titlul vă spune că nu poate fi vorba de ţa r a
n o astră : la noi moneda divizionară a ajuns să se num ească,
leu, pol, su ta r— după felul m ărfei ş i . . . după negustor.
E v o rb a de F ran ţa, unde ad m in istra ţia nu num ai c ă n u e
în solda politicianism ului, d ar nici n u face politică de loc.
Acolo controlul pieţii—şi sub p ia ţă n u se înţelege nu m ai de
— ale m âncării, ci to t ce p riveşte nevoile curente ale popu-
laţiuoM — controlul p reţu rilo r e efectiv iar trib u n a lele su n t
de o se v erita te exem plară o ridecâteori sunt sesizate n u n u ­
m ai de un delict consum at, ci de o sim plă te n ta ta v ă de sp e­
culă.
Ea P a ris, de pildă, fa tă de scum pirea g râu lu i de im por-
taţ.iune (producţiim ea indigenă n u acoperă n ecesităţile con-
sum aţkm ii) bru tarii s’au a g ita t şi, du p ă lungi şi lab o rio ase
negocieri ou prefectul Senei (care e prim arul de fa p t a l o ra ­
şului) li s’a acordat o m ajorare în d re p tă ţită de 5 centim e la
kilogram ul de pâine—şi s’a-u d ec la ra t m ulţum iţi.
D ar ia tă că se iveşte o d ificu ltate: la P a ris p â in e a se
vinde cu cân taru l: kilogram ul e de 1000 nu de 800 g ram e
ca la noi: iar ju m ătatea trebuie să aibă exact 500 gram e.
Dacă e lesne să plăteşti 1 fr. 15 p en tru un kilogram , cum
în să să p lă te şti 57 centim e şi ju m ă ta te p en tru o ju m ă ta te
de k ilogram ? Monedă divizionară m ăruntă de o centim ă
şi ju m ă ta te de centim ă n u există.
A d m in istraţia — ca să ev ite consum atorului p ie rd e re a de
— 57
2 centim e şi ju m ă ta te , a făcu t o sfo rţare c e re b ra lă şi a g ăsit
soluţia: a sta b ilit un tip special de tik e te de 21/* centim e, pe
cari b ru tăriile să le tip ă rească pe so co teala lo r şi să le ţie
la d ispoziţia clien ţilo r. T iketul p o a rtă im p rim ată adresa
b ru taru lu i resp ectiv . C um peri 500 g ram e de p â in e ? — P lă ­
te şti 60 centim e, şi, p e n tru restu l de 2 l/ 2 cen tim e, prim eşti
un tick et, A d oua zi, când cum peri ia ră şi o ju m ă ta te kilo­
g ram de p âin e, p lă te ş ti num ai 55 cen tim e în n u m erar şi
com plectezi d iferen ţa cu tiketul din a ju n . P â n ă la tip ă ­
rire a tik e te lo r b ru ta rii au fost o b lig aţi să cântărească 470
gram e de p âin e p e n tru 55 centim e.
Să m ai stă ru im a s u p ra co m p araţiei în tre ceea ce se petrece
la noi — P a ra d isu l Speculei — şi g rija ad m in istra ţie i de
banul co n su m ato ru lu i din F ra n ţa ? . .
E L E C T R IC IT A T E A ÎN SERVICIUL PO LITIEI
M ajo ritatea fu rtu rilo r şi a crim elor se p e tre c în m are
p arte, în ca rtierele cele m ai p ro st lu m in ate în tim p u l nopţei.
Borfaşii, sp ă rg ă to rii şi crim inalii p ro fesio n işti aleg to t­
d eauna în tu n e ric u l p e n tru o p eraţiile lo r . . .
Ochii ac e sto r p a să ri de pradă, su n t d e p rin şi cu în tu n e­
ricul, la fel ca b u fniţele, cucuvaele şi liliecii d e no ap te.
Lum ina zilei, o su p o rtă fo arte greu! P e n tr u crim inali,
un sim plu bec electric, e la fel cu ochiul de arg u s care
p ătru n d e p â n ă în cu tele cele m ai p ro fu n d e ale conştiinţei
. . . căci este ş tiu t de to a tă lum ea, că fiec are ins . . . p o artă
în su fletu l lui un trib u n al suprem , ce se chiam ă „con­
ştiin ţă11.
P o rn in d dela ac e s te co n statări, p o liţia L o n d rei, a o rg a­
nizat o p a z ă m obilă de noapte, p rin c a rtie re le m ărginaşe.
Fiecare a g e n t e p re v ă z u t cu un p ro ec to r e le c tric (identic
ca faru rile de au tom obil). în a in te de a v iz ita un local de
noapte, se b arează cu 2 agenţi, cap etele stră z ilo r din ju ru l
localului, — a d m iţâ n d că localul a r a v e a şi eşiri dosnice —
după aceia rev izo ru l şef, care în to td e a u n a e în uniform ă,
îşi face a p a riţia în m ijlocul co n su m ato rilo r de n o ap te, efec­
tul e fu lg erăto r, cei ce rtaţi cu ju s tiţia o iau la g o an ă ; dar
zadarnic, o d ată în stra d ă s u n t p rin şi în tr e d o u ă lumini
p u tern ice ale p ro iecto arelo r, şi pe cân d la în tu n e ric fug ca
săgeata, cum d au de lum ină în cep a fugi, în zig-zig ca
şobolanii şi su n t lu a ţi ca din strach in ă.
Insă acolo u n d e elec tricitate a jo a că ro lu l cel m ai im por­
tant, e la celule. F iec are post e p re v ă z u t cu celule absolut
în tu n e c o a se . . clien tu l în tr â n s e le . . . se sim te în elem en­
tul s ă u . . . în m om entul în să cân d som nul l-a coprins cu
mai m u ltă p u t e r e . . . d eodată p rin g hişeul dela uşă, un
proector p u te rn ic, in u n d ă to a tă în c ă p e re a în tr 'o lum ină
a tâ t de orb ito are, în c â t clientul sa re în sus ca m uşcat de
un şearpe . . . In n edum irirea l u i . . . scap ă v o rb e fără şir . .
p rin tre care de m ulte ori su n t şi ta in e pe ca re le credea
bine a s c u n s e . . . De aci înainte som nul n u se m ai p rinde
de genele l u i . . . e în tr ’o continuă su re sc ita re n erv o asă . . .
şi tocm ai ac esta e m om entul psichologie de care ştie , ă
profite ag e n tu l p e n tru ai sm ulge m ă r t u r is ir i. . . Sistem ul
acesta p ra c tic a t în d ouă nopţi c o n s e c u tiv e . . . sm ulge ade­
vărul din su fletu l cel m ai bine închis.
—
Co n t r o l u l p o l i ţ i e n e s c a s u p r a f i l m e l o r
M onitorul Oficial p ublică u rm ă to a re a decizie a m iniste­
ru lu i de interne:
C o n trolul poliţienesc a s u p ra tu tu r o r filmelor ce se p ro iec­
te a z ă în Rom ânia, se e x e rc ită prin com isiunea in stitu ită,
p o triv it deriziunii de ifaţă, p e lâ n g ă m inisterul d e interne.
Nici un film nu va p u te a fi p ro e c ta t în R om ânia, fă ră să
li fost in f ă ţi.a t com isiunii de co n tro l şi autorizat de această
com isiune.
C e re rea de au to rizare treb u ie să cuprindă descrierea
a m ă n u n ţită a subiectului, pe ta b lo u ri, titlu rile şi subtitlurile,
p re c u m şi to a te d eslu şirile în o rd in ea desfăşurării film ului.
C o m isiu n ea de control se com pune din 12 m em bri, d upă
cum u rm ea ză :
Un rep re z e n ta n t al m inisterului instru cţiei; un rep rezen ­
ta n t al m inisterului cultelo r şi a rte lo r, desem nat prin direc­
ţia g e n e ra lă a te atrelo r; un re p re z e n ta n t al ocrotirilo r so­
ciale, un rep rez en ta n t a l fu n d aţiei „P rincipele C aro l"; un
re p re z e n ta n t al A teneulu; d irecto ru l serviciului presei din
m in isteru l de interne; un re p re z e n ta n t al societăţii scrii­
to rilo r ro m ân i; un fun cţio n ar su p e rio r al sig u ran ţei g en e­
rale a S ta tu lu i; un fu n cţio n ar su p e rio r al poliţiei C ap italei;
tre i m em bri desem naţi de m inisteru l de interne.
P a n c a rte le , afişele, program ele şi reclam ele de orice fel,
a n u n ţâ n d reprezentaţiile cinem atografice, vor fi scrise co­
rect ro m ân eşte; ele n u v o r p u te a con ţin e tablouri, descrieri
sau com entarii, p en tru care nu a fo st a c o rd ată au to rizarea
şi n u vo r p u te a cuprinde cu v in te şi ep itete p ro v o căto are; în
A rdeal, B ucovina şi B asarabia, p an c arte le, afişele, p ro ­
g ram ele, titlu rile şi reclam ele de orice fel, vor p u tea fi
scrise în lim bile m in oritare, în să n u m a i trad u c ân d te x tu l
ro m ân esc ca re urm ează să ocupe locul de frunte.
D ispoziţiile acestei deciziunt v o r în tră în vigoare la
1 A prilie.
U N C O N T IG E N T SPECIAL D IN CRUCEA
L EG IU NII DE O N O A R E . [A F R A N Ţ E I] A
P O S T R E Z E R V A T SERVICI LOR DE POLIŢIE
C om isiunea de legislaţiune civ ilă şi crim inală a a c c e p ta t
un am endam ent la p ro ectu l re la tiv la recom pensele n aţio ­
nale, tin z ân d să rezerve în fiecare au asu p ra crucii Legiu­
nii de o noare, un co n tig en t special, p en tru serviciile poli­
ţiei şi a le Siguranţei.
R eam intim , că în ex p u n e rea de m otive a acestui am en­
dam ent, a u to ru l său, a pus în ev id e n ţă faptul, că p â n ă în
p rezen t, perso n alu l m o d est şi vred n ic al poliţiei şi S ig u ­
ranţei, n ’a fost ră sp lă tit în m ă su ra serviciilor aduse.
„M orţile eroice, a r a tă ex p u n e rea de motive, care se p ro ­
duc pe câm pul de lu p tă al arm a tei crim ei, cu o re g u la rita te
d u rero asă , dovedesc în fiecare zi c â to r pericole su n t ex ­
p uşi ac eşti auxiliari indispensabili ai justiţiei, vredn ici o st­
aş ai d atoriei. E nevoe să punem c a p ă t atribuirii penibile
a crucilor, ce se decern cu titlu postum , m em oriei acelor
ce cad p e n tru ap ă ra re a so c ietăţii."
S A N C Ţ IU N E A M O RALĂ C O N T R A SPECULEI
N u e ţa r ă din lume, unde a u to rită ţile constituite să nu
fi a v iz a t 'l a m ijloace m ai m ult sau m ai puţin drastice p en ­
tru co m b ate re a speculei. M ăsuri — tim ide — s’au lu a t
şi la noi; d a r din nenorocire nici acestea nu se a p lică din
co n sid eraţi u n i cu totul străin e de interesele com erţu lu i
cinstit. L a noi g u v ern u l se d e c la ră singur d ezarm at în
fa ţa form idabilei coaliţii a sp e cu la n ţilo r: dovadă team a
e x p rim a tă de m inistrul de fin an ţe cu un spor — ab so lu t
legitim — al salariilor fu n cţio n arilo r publici să nu p ro ­
v o ace o no u ă scum pire a t r a i u lu i. . . E d ureroasă c o n sta­
ta re a a c e a sta a n ep u tin ţii g u v ern a m en ta le în fa ţa b an d e­
— 58 —
lor organizate ale interm ediarilor în tre p ro d u c ă to r şi con­
sum ator.
A iurea p u te re a o rganelor de control se fa c e sim ţită, iar
efectele acestei in terv en ţu n i su n t cu a d e v ă ra t salutare. In
Polonia de p ild ă în a fa ră de sancţiunile legale — pedeaspsa
cu închisoarea, am enzile, închiderea te m p o ra ră ori chiar de­
finitivă a p răv ă ltilo r — se aplică acum şi o sancţiune p u r
m orală, care p are a fi im presionat adânc pe corbii vieţii
sociale. Zilnic se fac razzii poliţieneşti, iar speculanţii,
ad u n aţi în cete num eroase sunt în c a d ra ţi de o puternică
excortă şi plim baţi pe stradele oraşului resp ectiv . Ne putem
lesne închipui d e ce n a tu ră e prim irea pe care norodul ad u ­
n a t de am bele m argini ale itinerariului o face puţin sim­
paticei procesiuni.
Dacă s’ar în cerca şi la noi? P oate că leacul ă s ta a r fi mai
eficace d ec ât to ate m ăsurile de represiune în scrise în lege,
— num ai cu titlu l de docum ent.
M UNCA SILNICĂ P E N T R U A U TO M O BILIŞTI
E vorba de autom obiliştii — şoferi ori p ro p rie ta ri de
m aşini — cari, p rin nebunia vitezei, p ericlitează viaţa pie­
tonilor.
Amenzile, din ce în ce mai m ari, nedovedindu-se efi­
cace, ju stiţia am erican ă s’a g ân d it să în ă sp re a sc ă sanc­
ţiunile, adăogând la am endă şi o p ed eap să cu închisoarea.
D ar nici noua m ăsu ră n ’a av u t efectul d o rit, p en tru că nu
s’a observat o sim ţitoare scădere a n u m ăru lu i de accidente.
S’a găsit, în sfârţit, un ju d ecăto r (le D etro it) care a
descoperit leacul: autom obilistul, care s ’a fă c u t vinovat
de exces de viteză — co n statat p rin proces-verbal dresat
de agenţii circu laţiei — e osândit, în a fa ră de am endă, la
un num ăr de zile de m uncă silnică, p o triv it cu m ărim ea
vinei, R ecidivistilor li se aplică un „ ta rif" d ublu de zile.
In teressan t e felul în care e făcu tă p ed e ap sa: autom o­
biliştii condam naţi su n t puşi să rep are p av a ju l ân strad ele din
cartieru l în care locuesc. Li se dă o uniform ă specială —
un h alat cenuşiu, care pe spate are o in scrip ţie în litere
negre m ari: „C ity p riso n er" — „d eţin u t al p rim ăriei". De­
desubtul acestei in scrip ţiu n i e num ărul de ordine al con­
dam natului.
M ăsura aceavsta a d a t până acum roade, p e n tru c ă auto-
m obiliştilor — p ro p rie ta rilo r de m aşini mai ales — nu prea
le surâde p ersp e ctiv a de a face p e pavagiii, h răn iţi numai
cu pâine şi apă.
V A L U T A ÎN ŞA M PA N IE
Multe su n t cu rio zităţile provocate de d ep recierea valutei.
S u n t ţări cari din cau za deprecierei v alu tare s ’a u întors la
metodele p a tria rh a le ale schimbului în n a tu ră . A ceasta încă
are o bază logică în în su şi firescul o peraţiei. D ar s în t alte T ări
cari au aju n s la ex tra v ag a n ţe pen tru a face fa ţă jocului n e­
bun al valutelor. A stfel m inisterul de interne din B udapesta,
silit de num eroasele p lân g eri ale fu n cţio n arilo r de poliţie,
decăteori v alu ta u n g u rească scădea, a lu a t hotărârea să
fixsze salariu l p o liţiştilo r cari fac serviciul de supraveghere
în varieteuri, av ân d ca b ază sticla, de şam panie. P reţurile
acestu i c iu d a t etalon s’a u p ă ru t mai stabile ch iar decât e ta ­
lonul în au r, deoarece p oliţiştii au ac ce p ta t bucu ro s să pri-
m iască co n trav alo area în coroane a sticlei de şam panie.
Ceea ce s’a făcu t la B udapesta este ca racteristic pentru
m en talitatea vrem u rilo r noastre, căci oricât de ex tra v ag a n tă
s’a r părea m ăsu ra etalo n u lu i şam panie, ea este destul de
tris tă p en tru a ne pur.e pe gânduri.
 B A S T O N A D A ÎN PIA Ţ A PUBLICĂ D IN T E H E R A N
P ersia a evoluat: are C onstituţie, P arlam ent, g u v ern
responsabil un suveran in iţiat în to a te deliciile vieţii din
m arile centre occidentale, — dar lu stru l de m odernism ce
i Pa d a t rev o lu ţia de acum doisprezece ani e num ai o
ilu z ie . . . Sub înfăţişarea nouă, ţa ra aceasta şi-a p ă s tra t
m oravuri ca ri în concepţiunea n o a s tră europeană, to t ca
b arb are su n t calificate.
Una din caracteristicile vechiului orientalism e a rb itra -
riul ad m in istra tiv : ajunge să indispui pe unul din p u te r­
nicii zilei, p en tru că, indiferent de situ aţia socială ce
ocupi, să fii pedepsit cu basto n ad a în piaţa publică.
Unul din cazurile cele m ai recente •— şi care a p ro v o ca t
p ro te sta re a corpului diplom atic a c re d ita t pe lân g ă şah —
a fost acela al lui Hussein Saba, directorul ziarulu i „S eta-
reh Iv a n “ . P e n tru că şi-a perm is să critice g estiu n e a m i­
n istru lui de războiu, acesta a trim is doi zbiri să-l ad u că în
p ia ţa pu b lică şi acolo, în p rezenţa lum ii adunate, a o rd o n at
să fie le g a t de stâlpul infam iei, şi lovit cu nuele pe tru p u l
gol p ână la brâu, p ân ă a răm as în nesim ţire.
D ar ceeâce pe noi E uropenii ne uim eşte m ai m u lt e
fap tu l c ă p â n ă şi un intelectu al de vază ca d irectoru l z ia ru ­
lui în chestiune s’a a r ă ta t surp rin s de in terv en ţia n esoli­
citată a m iniştrilor p len ipotenţiari streini. — „A sta o obi­
ceiul p ăm ân tu lu i la noi — a ex p lica t el corespondentului
u n u i ziar strein : basto n ad a n u a re nim ic d esonoran t p e n ­
tru im P ersan , pentrucă nu e P ersan care să n u fie expus
de a-şi p rim i m ai curând sau m ai tâ rz iu p o rţia dela u n u l
din acei cari poruncesc în num ele stă p ân irii11. C u ra t v o rb a
R om ânului: b ătaia e ru p tă din radu.
B astonada e sancţiunea obiciunuită pentru fem eea a d u l­
teră. C orespondentul despre care am pom enit rela tea ză că
a a s ista t la supliciul acesta a p lic a t la două P ersan e din
T eheran, prinse în flag ran t delict de adulter cu doi E n g lezi
tra v e stiţi ca P ersani. Fem eile n u su n t desbrăcate p â n ă la
piele ca b ărb a ţii ci sunt puse în câte un sac şi lovite p este
acesta.
B R IG A N D U L M ARO CAN RAISULI
A cest b rig an d a fost un om p rac tic, care a se rv it şi a
lu p ta t în m od alternativ pe su lta n sau S pania, c a p tu râ n d
în aceiaş tim p, p e n tru a nu p ie rd e deoprinderea, englezi şi
am ericani, cărora nu le da drum ul decât în schim bul unei
im p o rtan te sume de bani.
V izuina sa era T azrut, o localitate sălbatică de m unte.
V izuină, care era legată p rin tr’un fir telefonic cu lo c u in ţa
v ăru lui său Moulay Sadieq, om ul său de afa ceri de la
T etu an.
P rin tre isprăvile sale cele m ai faim oase a fo st p rin d erea
lu i H arris, corespondentul ziarului „Tim es11 la T an g er în
anul 1903, şi căruia n u id at drum ul decât în u rm a p re-
dărei a şaisprezece din oam enii săi, cari fuseseră din T a n ­
g o u In anul urm ător prinse pe am ericanii P erd ica ris şi
V asley, că ro ra ii-a. re d a t lib e rtate a în schimbul unei sum e
de 275.000 franci. In 1907 lo v itu ra lui a fost răp irea csidu-
Iui H a rry Maclean, şeful a d e v ă ra t al arm atei sultan u lu i.
Nu-1 lib eră decât în schim bul sum ei de 500.000 frcs., eli­
— 59
b erarea „ră zb o in icilo r11 săi făcuţi p rizo n ieri şi dob ân d irea
p ro tecţiei b ritan ice.
Cu sum ele pe cari le în c asa în felu l a c e s ta R a isu li cum ­
p ă ra pe num ele ru d e lo r şi p rietenilor săi m oşii şi ferm e.
I n tr’o zi un p e rc e p to r veni la fra tele, să u şi-i spuse:
„A ceastă casă n u -ţi ap a rţin e , căci a fo st c u m p ă ra tă de către
Raisuli. D acă su lta n u l v a afla, o v a confisca. Dă-mi mie
vitele şi n u voi sp u n e n im ic.11
R aisuli au zin d de ac este vorbe, se duse la e l şi în cep u să
discute eu p e rc e p to ru l despre legea moş ten ir ei. D ar fiindcă
nu p u tu să-l convingă, îi tă iă capul trim iţându-1 ap o i beiu­
lu i în tr’un coş cu fru cte.
S ultanul în cercase să şi-l ap ro p ie num indu-1 g u v ern a to r
al T an g eru lu i, d a r fu n ev o it să-l în d e p ărtez e cu râ n d .
A NIM A LELE ALCOOLICE
Un v e s tit a d e p t a l m işcării antialco o lice din A nglia a
spus, că p o fta de alcool e numai o p atim ă c ă p ă ta tă şi că
nici o v ie ţu ito a re în a fa ră de om n u ab so arb e alcool.
O re v istă engleză observă ou a c e st p rile j, că se vede că
dom nul acela nu a fo st nicio d ată în G răd in a Z oologică din
L o n d ra şi li’a v ă z u t c u ce deliciu soarbe e le fa n tu l sticla lui
de whinwy. O elefan tă n u m ită D iah, care a p a rţin e a lui
Barnum , observ ase c ă de câteori era b o ln a v ă c ă p ă ta al­
cool şi de a tu n c i ea se p refăcea ad eseo ri b o ln a v ă, pentru
a obşine p u ţin ă b ă u tu ră în ţep ăto are.
M aim uţele su n t şi ele nebune d upă alcool.
D acă se dă g ăin ilo r pâine ori g râ n e s tro p ite cu rachiu,
ele le m ăn ân că cu m are poftă.
Un în v ă ţa t a făc u t o ex p erien ţă cu p eşti a u r ii că ro ra le-a
d a t p u ţin alcool. E i p ă re a u că -au d a t în d a tă de g u st şi
a u to t sorbit din el, p â n ă au căzut în n esim ţire.
Şerpii p o t su p o rta m ari ca n tităţi de alco o l, fă ră ea să le
facă vre-un rău.
REGELE ESCR O C ILO R
S paniolul A ntoniu L lu sla y Buse, în v â r s tă de 34 ani, e
un virtuoz al p oligam iei şi al escrocheriei.
P ân ă acum el s’a că să to rit de şeap te o ri şi în alegerile
lui succesive a d a t d o v ad ă de un g u s t fo a rte electee.
S’a în s u ra t în B olivia, în E cu ad o r, în V enezuela, în
Costa-Rica, în insulele Filipine, în Cuba şi la u rm ă s’a în ­
su ra t în p ro p ria -i ţa r ă cu o co m patrioată.
A cesta e b ilan ţu l v ieţei lui sen tim e n tale; a c e la al pro-
fesiunei lui de escroc n u e nici el m ui p u ţin în c ă rc a t. An-
toniu L lusla y Buse e un specialist în falşificare a şi sp ăla­
re a 11 cecurilor, rea lizâ n d în sc u rt tim p o av e re de peste
p a tru zeci de m ilioane.
Cea m ai în d ră z n e a ţă isp rav ă a lui a fo st fără îndoială
atu n ci cân d a în c a sa t dim ineaţa la P ra g a 200.000 franci
şi în se a ra aceleaşi zile a p rez in tat din nou sp re încasare
aceeaş scriso are de cre d it la P aris, d u p ă ce făcuse călăto ­
ria cu un av ion anum e în ch iriat în acest scop.
C u tezan ţa lui n u av e a m argine: el a d e b a rc a t la insulele
M auriciu d ându-se d re p t Regele Spaniei.
—
P E D E A P S A CU M O A R TE P E N T R U SINUOGAŞT
In F ra n ţa , în evul-m ediu, nu se pedepsea nu m ai în c er­
carea de sinucidere ci, însuşi c a d a v ru l sinucigaşului n u
scăp a de rigorile legii.
Jurisprudenţca canonică refuza în m o rm â n tare a creştin e­
ască şi un articol din vechile o b iceiuri din B retagne spune
că. d acă cineva se om oară de bu n ă voie. trebue să fie sp ân ­
zu ra t si tâ r â t ca un crim inal. Şi a c e a sta se p ra c tic a în to t
reg a tu l şi ap ro ap e în to a tă c re ş tin ă ta te a „căci unui creştin
nu-i era perm is să-şi dea m oairtea."
V in o v atu l e ra încă m ai d e sc o n sid e ra t ca un ucigaş „căci
o m orând pe altul nu face să m o a ră d e c â t corpul aceluia pe
care Fa ucis, dar om orându-se sin g u r, el dâ pierzan iei şi
corpul şi sufletul."
T ex tu l enum eră sen tin ţe p ro n u n ţa te îm potriva unor p e r­
soane c a ri se omorâse singure. C ea d in tâi e din lu n a Ia n u a ­
rie a an u lu i 1586 îm p o triv a u nui m edic care s’a sinucis în
în ch isoare. E l fu „o sân d it să fie te rfe lit şi a ru n c a t pe g u ­
noaie. A doua sentinţă dela 15 A prilie a aceluiaş an 1586 e
îm p o triv a nobilului C harles de H an g rav e. A cesta fu osândit
să fie sp â n z u ra t de furci cu capul în jos. A tre ia sen tin ţă
d ela 9 F eb ru arie 1587, d ată îm p o triv a unui d e ţin u t dela
L onciergerie, sună: tru p u l lu i să fie tâ r â t dela C onciergerie
p ân ă la m aid an u l de gunoaie de lâ n g ă Momtfaucon, fiind cu
p icioarele leg ate de o c ă ru ţă , în to rs cu fa ţa la p ăm ân t şi
apoi sp â n z u ra t de nişte fu rc i ce se v o r ridica pe acel m ai­
dan.
D acă un om se om ora ori se a ru n c a de sus în tr ’un acces
de d em en ţă ori de febră, c a d a v ru l lu i n u era supus su p liciu ­
lui. N evoia, sărăcia, lip sa e ra u circu m stan ţe aten u a n te.
P e n tru ce ila lţi sinucigaşi se m ai adăoga şi confiscarea
averii.
O FA B R IC Ă DE MĂRCI FALŞE
Dela războiu încoace, com erţul m ărcilor poştale a luat
un d eosebit avânt. N enum ăratele s ta te mici, au scos m ărci
proprii, c a ri au fost bine p lă tite de negu sto ri şi de colec­
ţionari. D esem nurile n o u ilo r m ărci s u n t a tâ t de sim ple că
orig in alele se pot deosebi fo arte g re u de copii.
A ceasta a în lesnit u n u i co n so rţiu de falsificatori de a
in u n d a E u ro p a centrală cu m ărci p o şta le falşe.
în că din Decem brie anul tre c u t, s'a denunţat la b u rsa
m ă rfu rilo r din V iena, p rez en ţa u n u i oarecare Miichel F e r ­
tig, care răsp ân d eşte c a n tită ţi m ari de mărci falşe ale
div erselo r republice ruseşti, m ai ales din Batum şi Azer-
beid jcn şi acele emise de G eneralul Denikin.
P â n ă atu n ci, m ărcile ru seşti fu sese ră rare pe p ia ţa Vie-
neză. De aceea era g reu de c o n s ta ta t cari d in tre m ărci
erau v e rita b ile şi cari falşe. A poi m ai era o g re u ta te şi
în d escifrarea inscripţiilor arm en eşti şi ruseşti.
F e rtig fu a re s ta t luna tre c u tă la V iena. la în to a rcere a sa
d in tr’o că lă to rie în Italia.
La S ig u ra n ţă el a d ec la ra t că m ărcile falşe le-a ad u s din
C o n stantin opole.
U nele serii le-ar avea din A rm enia dela un P rin ţ arm ean.
A cest F e rtig poseda trei cutii în lada de depozite a
Bâncei de S co n t A ustriacă. E le fu ră deschise. I n tr ’u n a se
aflau 27 peceţi, cu cari se p u te au pu n e ştam pilele cele mai
v a ria te pe m ărci. E ra u ştam pile de oraşe din republicele
ruseşti, ap o i semme poştale, indicaţiu n i de v alo are ca
..100,000 ru b le " şi altele p e n tru su m e mai m ari, inscrip-
ţiuni ca „ex p res". „im prim ate", etc.
Cea m ai m are surpriză o ascu n d e a o altă cutie, care
co n ţinea p este 20 kilogram e de m ărci falşe ale S tatelo r
lim itrofe ru seşti şi ale R epublicei sovietice: apoi m ulte
m ărci fa n ta stic e de S tate cari nici nu există, ori au lu a t
fiin ţă în învălm ăşeala rev o lu ţiei ru seşti, dar au distpărut
d u p ă o v ia ţă efem eră fă ră a av e a vrem e să em ită tim bre.
— 60 —
F ertig susţine că la Constantinopol, ex istă un întreg
consorţiu, care se ocu p ă ou fab ricarea m ărcilo r falşe.
C ercetările continuă, dar, d ată fiind c a n tita te a ex tra­
ordinar de m are a tăişurilor, p o liţia V ieneză s’a pus în
le g ătu ră cu a u to rităţile celorlalte ţări.
M ILIONARUL C ER ŞE TO R
Poliţia londoneză a a re s ta t deunăzi, pe unul din podurile
de peste Tamiisa, pe un bătrân cerşetor, a s u p ra căru ia s’â
g ă s it nu mai puţin de 500 lire sterline (p este 400.000 lei).
A ncheta a dus la descoperirea ex tra o rd in a ră , că bogatul
cerşetor era în rea lita te un foarte cu noscut om de afaceri
din Londra, Polonez de oricine şi posesorul unei averi de
câtev a m ilioane.
Poliţia, în tin zân d u -şi câm pul investigaţium ilor, a mai fă­
cu t o co n statare cu a d e v ă ra t uim itoare:
Acum câteva să p tăm ân i acest m aniac al cerşitului şi-a
m ăritat o fată. In ch iar ziua nunţii, p e când se celebra, cu­
n u n ia religioasă, ciu d atu l personaj s’a fă c u t deodată n e­
văzut, Ieşind din b ise rică s’a u rc a t în tr ’un autom obil şi
s’a dus acasă, spre a îm b răca zdrenţele de cerşeto r. Apoi,
to t cu autom obilul s’a în to rs p ân ă în a p ro p ie re a bisericii şi,
p ostân du-se la u şa acesteia a a ş te p ta t afa ră , cu m âna în ­
tinsă, ieşirea n u n taşilo r. E ra atât de bine tra v e s tit, că n ’a
fost recunoscut nici ch iar de p ro p riu l său g in ere, care ija
aru n c a t o m onedă în soioasa’i şapcă.
O POLITIE IN G E N IO A SĂ
Pe când m in istru l p o liţiei sub N apoleon I, Fouche, era
apro ap e sâ fie d isg raţiat, din cauză că în m ai m ulte râ n ­
d u ri nu reuşise să-şi servească su v eran u l d u p ă dorinţă —
se pnezintă la dânsul un 'am basador străin care, d upă cum
Fouche ştia fo a rte bine, se bucura de deosebită favoare la
îm părat. A m basadorul se plânse că, în s e a r a trecu tă, îi
dispăruse portofoliu], în tim pul cân d se în to rsese cu tr ă ­
su ra dela O peră ac asă; la u rcarea sa u la co b o rârea din
trăsu ră îl p ierduse, — s a u şi mai probabil i-se furase.
Fouche ceru am ăn u n te exacte despre po rto fo liu , cuon era,
ce anume conţinea, etc.
— In ac eastă p riv in ţă , zise am basadorul, n u p o t să-ţi
dau alte am ănunte, d e c â t că era un p o rto fo liu cu totul
nou, pe care îl cum părasem chiar eri de d im in eaţă d in tr’o
prăvălie de pe s tra d a R ivoli; — era de m arochin roşu, de
dim ensiunile cu tare, şi în lău n tru nu co n ţin eaa d ec ât două
mii de franci în b an cn o te de câte o su tă şi c â te v a cărţi de
vizită de ale mele.
— Sper ca p ân ă m âine să pot să-ţi dau v eşti bune, îi zise
Fouche la despărţire.
In tr’adevăr, a d oua zi m inistrul în p erso a n ă se prezintă
la am basador, ad u cân d u -i portofoliul, cu cei d o u ă mii de
fran ci neatinşi şi cu cărţile de vizită.
A m basadorul fu p lă c u t surprins, şi nu g ăsea destule cu­
vinte de la u d ă p en tru escelen ţa poliţiei lui Fouche. Acesta,
d re p t orice m u lţăm ită îl ru g ă să ad u c ă v o rba, cu cel mai
a p ro p iat p rilej, în a in te a îm p ăratu lu i despre a c e st caz, ceea
ce am basadorul şi făgădui.
Când s ă plece de ac asă, îm brăcându-şi b la n a, dete cu
su rp rin d ere p este ceva ta re iîn căptuşală. Socotind, scoase
— nn al d o ilea portofoliu, sau mai bine zis pe cel dintâi,
pe cel original, co n ţin ân d de asem enea cărţile de vizită, şi
cei două mii de fran ci neatinşi. E ra ev id en t că Fouche
restituise banii din „fo n d u rile secrete", p o rto fo liu l de m a­
rochin şi-l p ro cu rase d ela aceeaşi p răv ă lie şi că rţile de vizită
dela aceeaşi litografie.
A cum a ab asad o ru l p u te a să laude îm p ă ra tu lu i p o liţia lui
F ouche: o poliţie a tâ t d e escelentă in c â t re g ă se a chiar
obiecte nepierdute!